Titlul v - SANCŢIUNI - Regulamentul 909/23-iul-2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 257L

În vigoare
Versiune de la: 17 Ianuarie 2025 până la: 16 Ianuarie 2026
TITLUL V:SANCŢIUNI
Art. 61: Sancţiuni administrative şi alte măsuri
(1)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme şi asigură că autorităţile lor competente pot impune sancţiunile administrative şi alte măsuri aplicabile în circumstanţele definite la art. 63 persoanelor responsabile de încălcări ale dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste măsuri şi sancţiuni sunt puse în aplicare. Sancţiunile şi măsurile respective sunt eficace, proporţionale şi disuasive.
Până la 18 septembrie 2016, statele membre pot decide să nu prevadă norme privind sancţiunile administrative în conformitate cu primul paragraf în cazul în care încălcările menţionate la paragraful menţionat fac deja obiectul sancţiunilor penale în dreptul lor intern. În acest caz, statele membre notifică în detaliu Comisiei şi AEVMP normele de drept penal relevante.
Până la 18 septembrie 2016, statele membre transmit Comisiei şi AEVMP normele menţionate la primul paragraf. Statele membre înştiinţează fără întârzieri nejustificate Comisia şi AEVMP cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.
(2)Autorităţile competente sunt în măsură să aplice sancţiuni administrative şi alte măsuri CSD-urilor, instituţiilor de credit desemnate şi, sub rezerva condiţiilor stabilite în dreptul intern în domeniile nearmonizate de prezentul regulament, membrilor organelor de conducere ale acestora şi oricăror alte persoane care controlează efectiv activitatea lor, precum şi oricărei alte persoane juridice sau fizice care, în conformitate cu dreptul intern, este considerată răspunzătoare de o încălcare.
(3)În exercitarea competenţelor de a impune sancţiuni în circumstanţele definite la art. 63, autorităţile competente cooperează strâns pentru a se asigura că sancţiunile şi alte măsuri administrative conduc la obţinerea rezultatelor vizate de prezentul regulament şi îşi coordonează acţiunile pentru a evita orice situaţie de dublare sau de suprapunere în aplicarea sancţiunilor administrative şi a altor măsuri în cazurile transfrontaliere în conformitate cu art. 14.
(4)În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu alineatul (1), să prevadă sancţiuni penale pentru încălcările dispoziţiilor menţionate la art. 63, ele se asigură că sunt adoptate măsurile corespunzătoare pentru ca autorităţile competente să aibă toate competenţele necesare pentru a coopera cu autorităţile judiciare din aria lor de competenţă teritorială pentru a primi informaţii specifice în legătură cu anchete sau acţiuni penale iniţiate pentru posibile încălcări ale prezentului regulament şi oferă acelaşi tip de informaţii altor autorităţi competente şi AEVMP pentru a îşi îndeplini obligaţiile de a coopera între ele şi cu AEVMP în sensul prezentului regulament.
(5)Autorităţile competente pot, de asemenea, coopera cu autorităţile competente ale altor state membre în legătură cu facilitarea recuperării sancţiunilor pecuniare.
(6)Statele membre furnizează anual AEVMP informaţii agregate cu privire la toate sancţiunile şi alte măsuri impuse în conformitate cu alineatul (1). AEVMP publică aceste informaţii într-un raport anual.
În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu alineatul (1), să prevadă sancţiuni penale pentru încălcările dispoziţiilor menţionate la art. 63, autorităţile lor competente furnizează AEVMP anual date cu caracter anonim şi agregat cu privire la toate anchetele penale realizate şi la sancţiunile penale impuse. AEVMP publică informaţiile privind sancţiunile penale impuse într-un raport anual.
(7)În cazul în care a făcut publică o sancţiune administrativă sau o altă măsură administrativă ori o sancţiune penală, autoritatea competentă raportează în acelaşi timp acest lucru către AEVMP.
(8)Autorităţile competente îşi exercită funcţiile şi competenţele conform cadrelor lor naţionale:
a)în mod direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea lor prin delegare către entităţi cărora sarcinile le-au fost delegate în conformitate cu prezentul regulament; sau
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
Art. 62: Publicarea deciziilor
(1)Statele membre asigură faptul că autorităţile competente publică pe site-ul lor internet oficial orice decizie de impunere a unei sancţiuni administrative sau a altei măsuri pentru o încălcare a prezentului regulament, fără întârzieri nejustificate, după informarea persoanei sancţionate cu privire la decizia respectivă. Publicarea include cel puţin informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanei fizice sau juridice sancţionate.
În cazul în care decizia de a impune o sancţiune sau altă măsură face obiectul unei căi de atac în faţa autorităţilor judiciare relevante sau a altor autorităţi relevante, autorităţile competente publică totodată, fără întârzieri nejustificate, informaţii privind statutul căii de atac şi rezultatul acesteia pe site-ul lor internet oficial. Mai mult, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancţiuni sau măsuri este, de asemenea, publicată.
În cazul în care publicarea identităţii persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporţionată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă în curs, statele membre se asigură că autorităţile competente acţionează în unul dintre următoarele moduri:
a)amână publicarea deciziei de impunere a sancţiunii sau a altei măsuri până în momentul în care motivele nepublicării încetează să fie valabile;
b)publică decizia de impunere a sancţiunii sau a altei măsuri cu titlu anonim într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, cu condiţia ca publicarea cu titlu anonim să asigure o protecţie eficace a datelor cu caracter personal;
c)nu publică deloc decizia de a impune o sancţiune sau altă măsură, în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) de mai sus sunt considerate insuficiente pentru a garanta:
(i)că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare;
(ii)proporţionalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.
În cazul unei decizii de publicare a sancţiunii sau a altei măsuri cu titlu anonim, publicarea datelor relevante poate fi amânată pe o perioadă rezonabilă dacă se preconizează că în cursul perioadei respective motivele care au stat la baza publicării cu titlu anonim vor înceta să fie valabile.
Autorităţile competente informează AEVMP în legătură cu toate sancţiunile administrative impuse, dar nepublicate, în conformitate cu al treilea paragraf litera (c), inclusiv orice cale de atac la care se recurge împotriva acestora, precum şi rezultatul respectivelor căi de atac. Statele membre se asigură că autorităţile competente primesc informaţiile şi hotărârea finală în legătură cu orice sancţiune penală impusă şi o transmit AEVMP. AEVMP menţine o bază de date centralizată a sancţiunilor care i-au fost aduse la cunoştinţă, exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente. Respectiva bază de date poate fi accesată numai de autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea.
(2)Autorităţile competente se asigură că orice informaţie publicată în temeiul prezentului articol este menţinută pe site-ul lor internet oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate sunt menţinute pe site-ul internet oficial al autorităţii competente numai pe perioada necesară în temeiul normelor aplicabile privind protecţia datelor.
Art. 63: Sancţionarea încălcărilor
(1)Prezentul articol se aplică următoarelor dispoziţii din prezentul regulament:
a)furnizarea serviciilor prevăzute în secţiunile A, B şi C din anexă, cu încălcarea articolelor 16, 25 şi 54;
b)obţinerea autorizaţiilor prevăzute la articolele 16 şi 54 prin declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilicit, astfel cum se prevede la art. 20 alineatul (1) litera (b) şi la art. 57 alineatul (1) litera (b);
c)nedeţinerea de către CSD-uri a capitalului necesar, cu încălcarea art. 47 alineatul (1);
d)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor organizatorice, cu încălcarea articolelor 26-30;
e)nerespectarea de către CSD-uri a normelor de conduită, cu încălcarea articolelor 32-35;
f)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor aplicabile serviciilor specifice CSD-urilor, cu încălcarea articolelor 37-41;
g)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor prudenţiale, cu încălcarea articolelor 43-47;
h)nerespectarea de către CSD-uri a cerinţelor aplicabile conexiunilor dintre CSD-uri, cu încălcarea art. 48;
i)refuzul abuziv al CSD-urilor de a acorda diverse tipuri de acces, cu încălcarea articolelor 49-53;
j)nerespectarea de către instituţiile de credit desemnate a cerinţelor prudenţiale specifice legate de riscurile de credit, cu încălcarea art. 59 alineatul (3);
k)nerespectarea de către instituţiile de credit desemnate a cerinţelor prudenţiale specifice legate de riscurile de lichiditate, cu încălcarea art. 59 alineatul (4).
(2)Fără a aduce atingere competenţelor de supraveghere ale autorităţilor competente, cel puţin în cazul unei încălcări prevăzute la prezentul articol, autorităţile competente au, în conformitate cu dreptul intern, competenţa de a aplica cel puţin următoarele sancţiuni şi alte măsuri administrative:
a)o declaraţie publică în care se indică persoana responsabilă de încălcare şi natura încălcării, în conformitate cu art. 62;
b)un ordin prin care se solicită persoanei responsabile de încălcare să pună capăt respectivului comportament şi să se abţină de la repetarea acestuia;
c)retragerea autorizaţiilor acordate în temeiul art. 16 sau 54, în conformitate cu art. 20 sau 57;
d)sancţionarea oricărui membru al organului de conducere al instituţiei sau a oricărei alte persoane fizice considerate responsabile prin interzicerea temporară sau, în cazul unor încălcări grave repetate, interzicerea permanentă a exercitării unor funcţii de conducere în cadrul instituţiei;
e)sancţiuni pecuniare administrative maxime în cuantum de cel puţin de două ori cuantumul profitului obţinut ca rezultat al unei încălcări, atunci când cuantumul respectiv poate fi stabilit;
f)în cazul persoanelor fizice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin 5 milioane EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la cursul de schimb de la data adoptării prezentului regulament;
g)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin 20 de milioane EUR sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform directivelor contabile relevante, pe baza ultimei situaţii disponibile a conturilor consolidate, aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă principale.
(3)Autorităţile competente pot avea şi alte competenţe de sancţionare, pe lângă cele menţionate la alineatul (2), şi pot prevedea un nivel mai ridicat al sancţiunilor pecuniare administrative decât cel stabilit la respectivul alineat.
Art. 64: Aplicarea efectivă a sancţiunilor
Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul sancţiunilor administrative sau a altor măsuri, autorităţile competente iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)gradul de răspundere al persoanei responsabile de încălcare;
c)capacitatea financiară a persoanei responsabile de încălcare, indicată de exemplu de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual al persoanei fizice responsabile;
d)valoarea profiturilor acumulate, a pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau a pierderilor suferite de terţi ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;
e)măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesităţii de a reţine profitul obţinut sau valoarea pierderilor evitate de persoana respectivă;
f)încălcări comise anterior de persoana responsabilă de încălcare.
Art. 65: Raportarea încălcărilor
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente instituie mecanisme eficace prin care să se încurajeze raportarea încălcărilor potenţiale sau reale ale prezentului regulament către autorităţile competente.
(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) includ cel puţin:
a)proceduri specifice de primire şi investigare a rapoartelor privind încălcările potenţiale sau reale şi măsurile luate ca reacţie la acestea, inclusiv stabilirea de canale de comunicare sigure pentru asemenea rapoarte;
b)protecţie adecvată pentru angajaţii instituţiilor care raportează încălcări potenţiale sau reale comise în cadrul instituţiei, cel puţin împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil;
c)protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcările potenţiale sau reale, precum şi ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de o încălcare, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE;
d)protecţia identităţii atât a persoanei care raportează încălcările, cât şi a persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în toate etapele procedurilor, cu excepţia cazului în care o astfel de dezvăluire este impusă de dreptul intern în contextul unor investigaţii suplimentare sau al unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.
(3)Statele membre impun instituţiilor să deţină proceduri adecvate privind raportarea de către angajaţi a încălcărilor reale sau potenţiale, la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, independent şi autonom.
Un astfel de canal poate fi furnizat şi prin dispoziţii prevăzute de partenerii sociali. Se aplică măsurile de protecţie menţionate la alineatul (2) literele (b), (c) şi (d).
Art. 66: Dreptul la o cale de atac
Statele membre se asigură că deciziile şi măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament sunt justificate în mod corespunzător şi pot face obiectul unei căi de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti. Dreptul de o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti se aplică în situaţia în care nu se ia nicio decizie în termen de şase luni de la prezentarea unei cereri de autorizare care conţine toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor în vigoare.