Partea i - REGULAMENTUL FINANCIAR - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 193L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
PARTEA I:REGULAMENTUL FINANCIAR
Art. 1: Obiect
Prezentul regulament stabileşte normele privind întocmirea şi execuţia bugetului general al Uniunii Europene şi al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare "bugetul"), precum şi privind prezentarea şi auditarea conturilor acestora.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."solicitant" înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică care a depus o cerere în cadrul unei proceduri de atribuire de granturi sau al unui concurs cu premii;
2."document aferent cererii" înseamnă o ofertă, o cerere de participare, o cerere de grant sau o candidatură la un concurs cu premii;
3."procedură de atribuire" înseamnă o procedură de achiziţii, o procedură de atribuire de granturi, un concurs cu premii sau o procedură de selectare a experţilor sau a persoanelor sau entităţilor care execută bugetul în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);
4."act de bază" înseamnă un act juridic, altul decât o recomandare sau un aviz, care asigură un temei juridic pentru o acţiune şi pentru execuţia cheltuielilor corespunzătoare înregistrate în buget, a garanţiei bugetare sau a asistenţei financiare furnizate din buget şi care poate avea oricare dintre următoarele forme:
(a)în sfera de aplicare a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), forma unui regulament, a unei directive sau a unei decizii în sensul articolului 288 din TFUE; sau
(b)în sfera de aplicare a titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), una dintre formele specificate la articolul 28 alineatul (1), articolul 31 alineatul (2), articolul 33, articolul 42 alineatul (4) şi articolul 43 alineatul (2) din Tratatul UE;
5."beneficiar" înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică cu care s-a semnat un acord de grant;
6."mecanism sau platformă de finanţare mixtă" înseamnă un cadru de cooperare instituit între Comisie şi instituţii de dezvoltare sau alte instituţii de finanţare publice în vederea combinării unor forme de ajutor nerambursabil şi/sau instrumente financiare şi/sau garanţii bugetare din buget cu forme de sprijin rambursabil din partea instituţiilor de dezvoltare sau a altor instituţii de finanţare publice, precum şi din partea unor instituţii de finanţare din sectorul privat şi a investitorilor din sectorul privat;
7."execuţie bugetară" înseamnă desfăşurarea de activităţi referitoare la gestionarea, monitorizarea, controlul şi auditarea creditelor bugetare în conformitate cu metodele prevăzute la articolul 62;
8."angajament bugetar" înseamnă operaţiunea prin care ordonatorul de credite competent rezervă creditele bugetare care sunt necesare pentru a acoperi plăţi ulterioare în vederea onorării unor angajamente juridice;
9."garanţie bugetară" înseamnă un angajament juridic al Uniunii de sprijinire a unui program de acţiuni prin asumarea unei obligaţii financiare din buget la care se poate recurge în cazul în care un anumit eveniment se materializează în cursul punerii în aplicare a programului şi care îşi păstrează valabilitatea pe întreaga durată a angajamentelor asumate în cadrul programului sprijinit;
10."contract imobiliar" înseamnă un contract care are ca obiect achiziţionarea, schimbul, închirierea pe termen lung, uzufructul, leasingul, închirierea sau închirierea în vederea cumpărării, cu sau fără opţiunea de cumpărare, a unor terenuri, a unor clădiri sau a altor bunuri imobile. Acesta acoperă atât clădirile existente, cât şi clădirile nefinalizate, cu condiţia ca respectivul candidat să fi obţinut o autorizaţie de construire valabilă pentru ele. Acesta nu acoperă clădiri proiectate în conformitate cu specificaţiile autorităţii contractante care sunt vizate de contracte de achiziţii de lucrări;
11."candidat" înseamnă un operator economic care a solicitat o invitaţie de participare sau a fost invitat să participe la o procedură restrânsă, la o procedură competitivă cu negociere, la un dialog competitiv, la un parteneriat pentru inovare, la un concurs de proiecte sau la o procedură de negociere;
12."organism central de achiziţie" înseamnă o autoritate contractantă care oferă activităţi de achiziţie centralizate şi, atunci când este cazul, activităţi de achiziţie auxiliare;
13."verificare" înseamnă verificarea unui aspect specific al unei operaţiuni de venituri sau de cheltuieli;
14."contract de concesiune" înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe autorităţi contractante în sensul articolelor 174 şi 178, pentru a încredinţa executarea de lucrări sau prestarea şi gestionarea de servicii unui operator economic (denumit în continuare "concesiune") şi pentru care:
(a)remunerarea constă fie numai în dreptul de a exploata lucrările sau serviciile, fie în acest drept împreună cu o plată;
(b)atribuirea contractului de concesiune presupune transferul către concesionar a unui risc de exploatare în ceea ce priveşte exploatarea respectivelor lucrări sau servicii, care cuprinde riscul aferent cererii sau riscul aferent ofertei ori ambele. Se consideră că concesionarul îşi asumă un risc de exploatare atunci când, în condiţii normale de exploatare, nu i se garantează recuperarea investiţiilor efectuate sau a costurilor suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor în cauză;
15."datorie contingentă" înseamnă o obligaţie financiară potenţială care ar putea apărea în funcţie de rezultatul unui eveniment viitor;
16."contract" înseamnă un contract de achiziţii publice sau un contract de concesiune;
17."contractant" înseamnă un operator economic cu care s-a încheiat un contract de achiziţii publice;
18."acord de contribuţie" înseamnă un acord încheiat cu persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii)-(viii);
19."control" înseamnă orice măsură luată pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la eficacitatea, eficienţa şi economia operaţiunilor, fiabilitatea informaţiilor raportate, protejarea activelor şi a informaţiilor, prevenirea, detectarea şi corectarea fraudelor şi a neregulilor şi monitorizarea acestora, precum şi buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente, ţinându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum şi de natura plăţilor respective. Controalele pot presupune diverse verificări, precum şi punerea în aplicare a oricăror politici şi proceduri în vederea atingerii obiectivelor menţionate la prima teză;
20."contraparte" înseamnă partea căreia i se acordă o garanţie bugetară;
21."criză" înseamnă:
(a)o situaţie de pericol imediat sau iminent care riscă să degenereze într-un conflict armat sau să destabilizeze o ţară sau vecinătatea acesteia;
(b)o situaţie provocată de dezastre naturale, crize provocate de om, cum ar fi războaiele şi alte conflicte sau circumstanţe excepţionale cu efecte comparabile, legate, de exemplu, de schimbările climatice, de degradarea mediului, de privarea de acces la resursele energetice şi naturale sau de sărăcia extremă;
22."dezangajare" înseamnă o operaţiune prin care ordonatorul de credite competent anulează total sau parţial rezervarea creditelor efectuată anterior printr-un angajament bugetar;
23."sistem dinamic de achiziţie" înseamnă un proces în întregime electronic pentru achiziţii curente de bunuri disponibile în general pe piaţă;
24."operator economic" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv o entitate publică sau un grup de astfel de persoane, care se oferă să furnizeze produse, să execute lucrări, să presteze servicii sau să furnizeze bunuri imobile;
25."investiţie de capital" înseamnă punerea la dispoziţia unei societăţi a unei investiţii, directe sau indirecte, de capital, în schimbul dreptului de proprietate totală sau parţială asupra societăţii respective, atunci când investitorul de capital poate exercita un anumit control asupra managementului societăţii şi poate beneficia de profiturile acesteia;
26."oficiu european" înseamnă o structură administrativă înfiinţată de Comisia Europeană sau de către Comisie împreună cu una sau mai multe alte instituţii ale Uniunii pentru a îndeplini sarcini orizontale specifice;
27."decizie administrativă definitivă" înseamnă o decizie a unei autorităţi administrative care are un efect definitiv şi obligatoriu în conformitate cu legea aplicabilă;
28."activ financiar" înseamnă orice activ sub formă de numerar, un instrument de capital al unei entităţi publice sau private sau un drept contractual de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o astfel de entitate;
29."instrument financiar" înseamnă o măsură a Uniunii de sprijin financiar acordat de la buget în vederea atingerii unuia sau mai multor obiective de politică specifice ale Uniunii care poate lua forma unor investiţii de capital sau cvasicapital, împrumuturi, garanţii sau alte instrumente de partajare a riscurilor şi care poate fi, după caz, combinată cu alte forme de sprijin financiar, cu fonduri cu gestiune partajată sau cu fonduri din Fondul european de dezvoltare (FED);
30."datorie financiară" înseamnă o obligaţie contractuală de a ceda numerar sau un alt activ financiar unei alte entităţi;
31."contract-cadru" înseamnă un contract de achiziţii publice încheiat între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe autorităţi contractante în scopul stabilirii clauzelor unor contracte specifice care se întemeiază pe acesta şi care trebuie atribuite pe parcursul unei perioade date, în special în ceea ce priveşte preţul, şi, după caz, cantitatea preconizată;
32."provizionare globală" înseamnă cuantumul total al resurselor considerate necesare pe întreaga durată a unei garanţii bugetare ca urmare a aplicării ratei de provizionare menţionate la articolul 211 alineatul (1) cuantumului din garanţia bugetară autorizat prin actul de bază, menţionat la articolul 210 alineatul (1) litera (b);
33."grant" înseamnă o contribuţie financiară acordată sub formă de donaţie. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuţie este reglementată de titlul VIII;
34."garanţie" înseamnă un angajament scris de asumare a responsabilităţii, integral sau parţial, pentru datoria, obligaţia sau executarea de către o terţă parte a obligaţiilor sale în cazul în care intervine un eveniment care determină executarea unei astfel de garanţii, cum ar fi imposibilitatea de rambursare a împrumutului;
35."garanţie la cerere" înseamnă o garanţie care trebuie onorată de către garant la cererea contrapărţii, în pofida unor eventuale deficienţe în executarea obligaţiei-suport;
36."contribuţie în natură" înseamnă resurse nefinanciare puse gratuit la dispoziţia unui beneficiar de către terţi;
37."angajament juridic" înseamnă o acţiune prin care ordonatorul de credite competent creează sau stabileşte o obligaţie care determină o plată ulterioară sau plăţi ulterioare şi recunoaşterea unei cheltuieli de la buget şi care include acorduri şi contracte specifice încheiate în temeiul unor acorduri-cadru de parteneriat financiar şi contracte-cadru;
38."efect de levier" înseamnă cuantumul finanţării rambursabile acordate destinatarilor finali eligibili împărţit la cuantumul contribuţiei Uniunii;
39."risc de lichiditate" înseamnă riscul ca un activ financiar deţinut în fondul comun de provizionare să nu poată fi vândut în cursul unei anumite perioade de timp fără a suporta pierderi semnificative;
40."împrumut" înseamnă un contract prin care creditorul este obligat să pună la dispoziţia debitorului un cuantum în bani convenit pentru o perioadă convenită şi în temeiul căruia debitorul este obligat să ramburseze cuantumul respectiv la termenul convenit;
41."grant de valoare scăzută" înseamnă un grant mai mic sau egal cu 60 000 EUR;
42."organizaţie dintr-un stat membru" înseamnă o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public sau ca organism de drept privat căreia îi este încredinţată o misiune de serviciu public şi care primeşte garanţii financiare adecvate din partea statului membru;
43."metodă de execuţie" înseamnă oricare dintre metodele de execuţie bugetară menţionate la articolul 62, şi anume gestiune directă, gestiune indirectă şi gestiune partajată;
44."acţiune cu donatori multipli" înseamnă orice acţiune în cadrul căreia fondurile Uniunii sunt puse în comun cu cele ale cel puţin unui alt donator;
45."efect multiplicator" înseamnă investiţia realizată de destinatarii finali eligibili împărţită la cuantumul contribuţiei Uniunii;
46."performanţe" înseamnă realizările obţinute în urma unei acţiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale;
47."participant" înseamnă un candidat sau un ofertant în cadrul unei proceduri de achiziţii, un solicitant în cadrul unei proceduri de acordare de granturi, un expert în cadrul unei proceduri de selectare a experţilor, un solicitant care participă la un concurs cu premii sau o persoană sau o entitate care participă la o procedură de executare a fondurilor Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);
48."premiu" înseamnă o contribuţie financiară oferită ca recompensă în urma unui concurs. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuţie este reglementată de titlul IX;
49."achiziţie" înseamnă achiziţionarea, prin intermediul unui contract, de lucrări, produse sau servicii, precum şi achiziţionarea sau închirierea de terenuri, de clădiri sau de alte bunuri imobile de către una sau mai multe autorităţi contractante de la operatori economici aleşi de respectivele autorităţi contractante;
50."document de achiziţie" înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a determina elementele procedurii de achiziţie, inclusiv:
(a)măsurile de publicitate prevăzute la articolul 163;
(b)invitaţia la procedura de ofertare;
(c)caietul de sarcini, care include specificaţiile tehnice şi criteriile relevante, sau documentele descriptive în cazul unui dialog competitiv;
(d)proiectul de contract;
51."contract de achiziţii publice" înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe autorităţi contractante în sensul articolelor 174 şi 178, pentru a obţine, în schimbul unui preţ plătit integral sau parţial de la buget, furnizarea de bunuri mobile sau imobile, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cuprinzând:
(a)contracte imobiliare;
(b)contracte de achiziţii de produse;
(c)contracte de achiziţii de lucrări;
(d)contracte de achiziţii de servicii.
52."investiţie de cvasicapital" înseamnă un tip de finanţare care se situează între capital şi datorie, care implică un risc mai mare decât datoria cu rang prioritar, dar mai redus decât fondurile proprii, şi care poate fi structurată ca datorie, în mod tipic negarantată şi subordonată şi în unele cazuri convertibilă în capital sau în capital preferenţial;
53."destinatar" înseamnă un beneficiar, un contractant, un expert extern remunerat sau o persoană ori entitate care primeşte premii sau fonduri în temeiul unui instrument financiar sau care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);
54."acord repo" înseamnă vânzarea de titluri de valoare contra numerar, cu un acord de răscumpărare a acestora la o dată ulterioară prestabilită sau la cerere;
55."credit pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică" înseamnă un credit înregistrat fie într-unul dintre titlurile bugetare referitoare la domeniile de politică aferente "cercetării indirecte" sau "cercetării directe", fie într-un capitol referitor la activităţile de cercetare dintr-un alt titlu;
56."rezultat" înseamnă efectele punerii în aplicare a unei acţiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale;
57."instrument de partajare a riscului" înseamnă un instrument financiar care permite partajarea unui risc definit între două sau mai multe entităţi, dacă este cazul în schimbul unei remunerări convenite;
58."contract de servicii" înseamnă un contract care are ca obiect toate serviciile intelectuale şi neintelectuale, altele decât cele care fac obiectul contractelor de achiziţii de produse, contractelor de achiziţii de lucrări şi contractelor imobiliare;
59."bună gestiune financiară" înseamnă execuţia bugetului în conformitate cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii;
60."Statutul funcţionarilor" înseamnă Statutul funcţionarilor Uniunii Europene şi Regimul aplicabil altor agenţi ai Uniunii Europene stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68;
61."subcontractant" înseamnă un operator economic care este propus de un candidat, un ofertant sau un contractant să execute o parte dintr-un contract sau de un beneficiar să execute o parte din sarcinile cofinanţate printr-un grant;
62."cotizaţie" înseamnă sume plătite organismelor la care Uniunea este membru, în conformitate cu deciziile bugetare şi condiţiile de plată stabilite de organismul respectiv;
63."contract de achiziţii de produse" înseamnă un contract care are ca obiect achiziţionarea, leasingul, închirierea sau cumpărarea în rate, cu sau fără opţiune de cumpărare, de produse şi care poate include, cu titlu accesoriu, lucrări de amplasare şi de instalare;
64."asistenţă tehnică" înseamnă, fără a se aduce atingere normelor sectoriale, activităţile de sprijin şi de consolidare a capacităţilor necesare pentru punerea în aplicare a unui program sau a unei acţiuni, în special activităţi de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, audit şi control;
65."ofertant" înseamnă un operator economic care a depus o ofertă;
66."Uniune" înseamnă Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice sau ambele, în funcţie de context;
67."instituţie a Uniunii" înseamnă Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor sau Serviciul European de Acţiune Externă ("SEAE"); Banca Centrală Europeană nu trebuie considerată o instituţie a Uniunii;
68."vânzător" înseamnă un operator economic înregistrat pe o listă de vânzători care vor fi invitaţi să prezinte cereri de participare la proceduri de ofertare sau să depună oferte;
69."voluntar" înseamnă o persoană care desfăşoară de bună voie o activitate pentru o organizaţie, fără să fie remunerată;
70."lucrare" înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcţii de clădiri sau de geniu civil care este suficient în sine pentru a îndeplini o funcţie economică sau tehnică;
71."contract de achiziţii de lucrări" înseamnă un contract care are ca obiect:
(a)execuţia sau execuţia şi proiectarea unei lucrări;
(b)execuţia sau execuţia şi proiectarea unei lucrări legate de una dintre activităţile menţionate în anexa II la Directiva 2014/24/UE; sau
(c)realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerinţelor precizate de autoritatea contractantă care exercită o influenţă decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării.
Art. 3: Conformitatea legislaţiei secundare cu prezentul regulament
(1)Dispoziţiile privind execuţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare, menţionate într-un act de bază, respectă principiile bugetare prevăzute în titlul II.
(2)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (1), orice propunere sau modificare a unei propuneri prezentate autorităţii legislative care face derogare de la dispoziţiile prezentului regulament, altele decât cele prevăzute în titlul II, sau de la actele delegate adoptate în temeiul acestuia precizează respectivele derogări şi, în cuprinsul considerentelor şi al expunerii de motive din propunerile sau modificările respective, motivele specifice care justifică astfel de derogări.
Art. 4: Perioade, date şi termene
În absenţa unor dispoziţii contrare ale prezentului regulament, termenelor stabilite în prezentul regulament li se aplică Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor (JO L 124, 8.6.1971, p. 1).
Art. 5: Protecţia datelor cu caracter personal
Prezentul regulament nu aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 45/2001 şi (UE) 2016/679.
Art. 6: Respectarea principiilor bugetare
Întocmirea şi execuţia bugetului respectă principiile unităţii, exactităţii bugetare, anualităţii, echilibrului, unităţii de cont, universalităţii, specificităţii, bunei gestiuni financiare şi transparenţei, în conformitate cu prezentul regulament.
Art. 7: Domeniul de aplicare al bugetului
(1)Pentru fiecare exerciţiu financiar, bugetul prevede şi autorizează toate veniturile şi cheltuielile considerate necesare pentru Uniune. Acesta cuprinde:
a)veniturile şi cheltuielile Uniunii, inclusiv cheltuielile administrative care rezultă în urma punerii în aplicare a dispoziţiilor Tratatului UE referitoare la politica externă şi de securitate comună (PESC), şi cheltuielile operaţionale generate de punerea în aplicare a dispoziţiilor respective, atunci când acestea se efectuează de la buget;
b)veniturile şi cheltuielile Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
(2)Bugetul conţine credite diferenţiate, formate din credite de angajament şi credite de plată, şi credite nediferenţiate. Creditele autorizate pentru exerciţiul financiar constau în:
a)credite prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative;
b)credite reportate din exerciţiile financiare anterioare;
c)credite reconstituite în conformitate cu articolul 15;
d)credite rezultate din plăţi de prefinanţare care au fost rambursate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) litera (b);
e)credite prevăzute ca urmare a încasării de venituri alocate în cursul exerciţiului financiar sau reportate din exerciţii financiare precedente.
(3)Creditele de angajament acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate în cursul exerciţiului financiar, sub rezerva articolului 114 alineatul (2).
(4)Creditele de plată acoperă plăţi efectuate pentru onorarea angajamentelor juridice asumate în cursul exerciţiului financiar sau al exerciţiilor financiare precedente.
(5)Alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol nu împiedică angajarea globală a creditelor şi nici constituirea angajamentelor bugetare pe tranşe anuale, astfel cum se prevede la articolul 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi la articolul 112 alineatul (2).
Art. 8: Norme speciale care reglementează principiile unităţii şi exactităţii bugetare
(1)Fiecare venit şi fiecare cheltuială se înregistrează la o linie bugetară.
(2)Fără a aduce atingere cheltuielilor ordonanţate generate de datoriile contingente prevăzute la articolul 210 alineatul (2), nu se poate angaja sau autoriza nicio cheltuială peste creditele autorizate.
(3)Un credit se înregistrează în buget numai dacă se referă la un element de cheltuieli considerat necesar.
(4)Dobânzile generate de plăţile de prefinanţare efectuate de la buget nu sunt datorate Uniunii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acordurile de contribuţie sau în acordurile de finanţare în cauză.
Art. 9: Definiţie
Creditele înregistrate în buget se autorizează pentru exerciţiul financiar care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie.
Art. 10: Contabilizarea bugetară a veniturilor şi a creditelor
(1)Veniturile unui exerciţiu financiar se înregistrează în conturile exerciţiului respectiv pe baza sumelor încasate în cursul acestuia. Cu toate acestea, resursele proprii ale lunii ianuarie din următorul exerciţiu financiar pot fi puse la dispoziţie în avans, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 609/2014.
(2)Înregistrările privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) şi resursele proprii bazate pe venitul naţional brut pot fi regularizate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.
(3)Angajamentele se înregistrează în contabilitatea unui exerciţiu financiar pe baza angajamentelor juridice asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză. Cu toate acestea, angajamentele bugetare globale menţionate la articolul 112 alineatul (4) se înregistrează în contabilitatea unui exerciţiu financiar pe baza angajamentelor bugetare asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză.
(4)Plăţile se înregistrează în contabilitatea unui exerciţiu financiar pe baza plăţilor efectuate de contabil până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză.
(5)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4):
a)cheltuielile Fondului european de garantare agricolă (FEGA) se înregistrează în conturi pentru un anumit exerciţiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză, cu condiţia ca ordinul de plată să îi fi parvenit contabilului până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar următor;
b)cheltuielile executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepţia FEGA, se înregistrează în conturi pentru un anumit exerciţiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză, inclusiv cheltuielile contabilizate până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar următor, astfel cum se prevede la articolele 30 şi 31.
Art. 11: Angajarea creditelor
(1)Creditele înregistrate în buget se pot angaja cu efect de la 1 ianuarie, de îndată ce bugetul a fost adoptat în mod definitiv.
(2)Începând cu data de 15 octombrie a unui exerciţiu financiar, următoarele cheltuieli se pot angaja în avans din creditele prevăzute pentru exerciţiul financiar următor:
a)cheltuielile administrative curente, cu condiţia ca astfel de cheltuieli să fi fost aprobate în ultimul buget adoptat în mod corespunzător şi numai până la maximum o pătrime din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu pentru exerciţiul financiar în curs;
b)cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA, cu condiţia ca baza unor astfel de cheltuieli să fie prevăzută într-un act de bază existent şi numai până la maximum trei pătrimi din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu pentru exerciţiul financiar în curs.
Art. 12: Anularea şi reportarea creditelor
(1)Creditele care nu au fost utilizate până la sfârşitul exerciţiului financiar pentru care au fost înregistrate se anulează, cu excepţia cazului în care acestea se reportează în conformitate cu alineatele (2)-(8).
(2)Următoarele credite se pot reporta printr-o decizie adoptată în temeiul alineatului (3), dar numai în exerciţiul financiar următor:
a)creditele de angajament şi creditele nediferenţiate pentru care cea mai mare parte a etapelor pregătitoare din procedura de angajare au fost finalizate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar. Astfel de credite pot fi angajate până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor, cu excepţia creditelor nediferenţiate destinate proiectelor imobiliare, care pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor;
b)creditele care sunt necesare în cazul în care autoritatea legislativă a adoptat un act de bază în ultimul trimestru al exerciţiului financiar, iar Comisia nu a putut angaja până la data de 31 decembrie a exerciţiului respectiv creditele prevăzute în acel scop. Creditele în cauză pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor;
c)creditele de plată necesare pentru acoperirea angajamentelor existente sau a angajamentelor legate de creditele de angajament reportate, atunci când creditele de plată prevăzute la liniile relevante din bugetul exerciţiului financiar următor sunt insuficiente.
d)creditele neangajate referitoare la acţiunile menţionate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
În ceea ce priveşte primul paragraf litera (c), instituţia în cauză a Uniunii utilizează mai întâi creditele autorizate pentru exerciţiul financiar în curs şi nu utilizează creditele reportate înainte de epuizarea celor dintâi.
Reportările de credite neangajate astfel cum sunt menţionate la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat nu depăşesc, în limita a 2 % din creditele iniţiale votate de Parlamentul European şi de Consiliu, cuantumul ajustării plăţilor directe aplicate în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în cursul exerciţiului financiar precedent. Creditele reportate se returnează la liniile bugetare de finanţare a acţiunilor menţionate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(3)Instituţia în cauză a Uniunii îşi adoptă decizia privind reportările astfel cum se menţionează la alineatul (2) până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor. Aceasta informează Parlamentul European şi Consiliul, până la data de 15 martie a respectivului exerciţiu, cu privire la decizia de reportare adoptată. Aceasta precizează, de asemenea, pentru fiecare linie bugetară, modul în care s-au aplicat criteriile prevăzute la alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) în cazul fiecărei reportări.
(4)Creditele se reportează automat în cazul:
a)creditelor de angajament destinate Rezervei pentru ajutoare de urgenţă şi Fondului de solidaritate al Uniunii Europene. Aceste credite pot fi reportate numai în exerciţiul financiar următor şi pot fi angajate până la data de 31 decembrie a respectivului exerciţiu;
b)creditelor corespunzătoare veniturilor alocate interne. Aceste credite se pot reporta numai în exerciţiul financiar următor şi se pot angaja până la data de 31 decembrie a respectivului exerciţiu, cu excepţia veniturilor alocate interne din închirieri şi vânzarea de clădiri şi terenuri, care se pot reporta până când sunt utilizate în totalitate. Creditele de angajament astfel cum sunt menţionate în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 şi în Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (2), care sunt disponibile la 31 decembrie, obţinute din rambursarea plăţilor de prefinanţare se pot reporta până la închiderea programului şi se pot utiliza atunci când este necesar, cu condiţia să nu mai fie disponibile alte credite de angajament;
(2)Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondul pentru azil, migraţie şi integrare, precum şi instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea poliţienească, prevenirea şi combaterea criminalităţii şi gestionarea crizelor (JO L 150, 20.5.2014, p. 112).
c)creditelor corespunzătoare veniturilor alocate externe. Astfel de credite se utilizează în totalitate până la efectuarea tuturor operaţiunilor legate de programul sau acţiunea pentru care sunt alocate sau se pot reporta şi utiliza pentru programul sau acţiunea următoare. Acest lucru nu se aplică veniturilor menţionate la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctul (iii), în cazul cărora creditele neangajate în termen de cinci ani se anulează;
d)creditelor de plată aferente FEGA rezultate din suspendări, în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(5)Tratamentul aplicat veniturilor alocate externe, astfel cum sunt menţionate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol şi care rezultă din participarea statelor Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) la anumite programe ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (e), este conform cu Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind Spaţiul Economic European (Acordul privind SEE).
(6)În plus faţă de informaţiile prevăzute la alineatul (3), instituţia Uniunii în cauză transmite Parlamentului European şi Consiliului informaţii privind creditele care au fost reportate în mod automat, inclusiv cuantumurile implicate şi dispoziţiile prezentului articol în temeiul cărora creditele au fost reportate.
(7)Creditele nediferenţiate angajate din punct de vedere juridic de la sfârşitul exerciţiului financiar se plătesc până la sfârşitul următorului exerciţiu financiar.
(8)Fără a se aduce atingere alineatului (4), creditele plasate în rezervă şi creditele pentru cheltuieli cu personalul nu se reportează. În sensul prezentului articol, cheltuielile cu personalul includ remuneraţiile şi indemnizaţiile destinate membrilor şi personalului instituţiilor Uniunii cărora li se aplică Statutul funcţionarilor.
Art. 13: Dispoziţii detaliate privind anularea şi reportarea creditelor
(1)Creditele de angajament şi creditele nediferenţiate menţionate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) pot fi reportate numai dacă angajamentele nu au putut fi realizate înainte de data de 31 decembrie a exerciţiului financiar din motive independente de ordonatorul de credite şi dacă etapele pregătitoare sunt suficient de avansate pentru a permite să se preconizeze în mod rezonabil că angajamentul va fi realizat până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor sau, în ceea ce priveşte proiectele imobiliare, până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor.
(2)Etapele pregătitoare menţionate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a), care trebuie finalizate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în scopul de a permite reportarea pentru exerciţiul financiar următor, sunt în special:
a)pentru angajamentele bugetare individuale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (a), finalizarea selecţiei potenţialilor contractanţi, beneficiari, câştigători ai premiilor sau delegaţi;
b)pentru angajamentele bugetare globale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b), adoptarea unei decizii de finanţare sau finalizarea consultării cu departamentele vizate din fiecare instituţie a Uniunii pentru adoptarea deciziei de finanţare.
(3)Creditele reportate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) care nu au fost angajate până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor sau, în cazul sumelor destinate proiectelor imobiliare, până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor se anulează automat.
Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la creditele anulate în conformitate cu primul paragraf în termen de o lună de la anulare.
Art. 14: Dezangajări
(1)În cazul în care se dezangajează angajamente bugetare într-un exerciţiu financiar ulterior anului în care acestea au fost efectuate, ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a acţiunilor pentru care fuseseră alocate, creditele corespunzătoare acestor dezangajări se anulează, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 şi (UE) nr. 514/2014 şi fără a aduce atingere articolului 15 din prezentul regulament.
(2)Creditele de angajament menţionate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 şi (UE) nr. 514/2014 sunt dezangajate automat în conformitate cu regulamentele respective.
(3)Prezentul articol nu se aplică veniturilor alocate externe menţionate la articolul 21 alineatul (2).
Art. 15: Reconstituirea creditelor care corespund dezangajărilor
(1)Creditele care corespund dezangajărilor menţionate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 223/2014 şi (UE) nr. 514/2014 se pot reconstitui în cazul unei erori evidente imputabile exclusiv Comisiei.
În acest scop, Comisia examinează dezangajările efectuate în decursul exerciţiului financiar precedent şi decide, până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar în curs, în funcţie de solicitări, dacă este necesară reconstituirea creditelor corespunzătoare.
(2)În plus faţă de situaţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, creditele care corespund dezangajărilor se reconstituie în cazul:
a)dezangajării dintr-un program în temeiul modalităţilor de executare a rezervei de performanţă prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;
b)dezangajării dintr-un program destinat unui instrument financiar specific pentru întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) ca urmare a întreruperii participării unui stat membru la instrumentul financiar, astfel cum se menţionează la articolul 39 alineatul (2) al şaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.
(3)Creditele de angajament corespunzătoare cuantumului dezangajărilor ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a proiectelor de cercetare corespunzătoare pot fi, de asemenea, reconstituite în beneficiul programului de cercetare de care aparţin proiectele sau al succesorului acestuia în contextul procedurii bugetare.
Art. 16: Norme aplicabile în cazul adoptării cu întârziere a bugetului
(1)În cazul în care bugetul nu a fost adoptat definitiv la începutul exerciţiului financiar, se aplică procedura prevăzută la articolul 315 primul paragraf din TFUE (regimul doisprezecimilor provizorii). Se pot asuma angajamente şi se pot efectua plăţi în limitele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol.
(2)Se pot asuma angajamente pe capitole până la maximum o pătrime din creditele totale autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exerciţiul financiar precedent, plus o doisprezecime pentru fiecare lună scursă.
Nu se poate depăşi limita creditelor prevăzute în proiectul de buget.
Plăţile se pot efectua lunar pe capitole până la cel mult o doisprezecime din creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exerciţiul financiar precedent. Cu toate acestea, suma nu depăşeşte o doisprezecime din creditele prevăzute în acelaşi capitol din proiectul de buget.
(3)Creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exerciţiul financiar precedent, astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2), se interpretează ca referindu-se la creditele votate în buget, inclusiv prin bugete rectificative, şi în urma ajustării pentru transferurile efectuate în cursul exerciţiului financiar respectiv.
(4)În cazul în care continuitatea acţiunii Uniunii şi nevoile de gestiune impun acest lucru, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate autoriza cheltuieli care depăşesc o doisprezecime provizorie, dar care nu depăşesc în total patru doisprezecimi provizorii, cu excepţia unor cazuri justificate corespunzător, atât pentru angajamente, cât şi pentru plăţi, în plus faţă de cele puse în mod automat la dispoziţie în conformitate cu alineatele (1) şi (2). Fără întârziere, Consiliul transmite Parlamentului European decizia sa de autorizare.
Decizia menţionată la primul paragraf intră în vigoare la 30 de zile de la data adoptării, cu excepţia cazului în care Parlamentul European ia una dintre următoarele măsuri:
a)hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, decide să reducă cheltuielile înainte de expirarea celor 30 de zile, caz în care Comisia prezintă o nouă propunere;
b)informează Consiliul şi Comisia că nu doreşte să reducă cheltuielile, caz în care decizia intră în vigoare înainte de expirarea celor 30 de zile.
Doisprezecimile suplimentare se autorizează integral şi nu sunt divizibile.
(5)Dacă, pentru un anumit capitol, autorizarea a patru doisprezecimi provizorii acordate în conformitate cu alineatul (4) nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru a evita o întrerupere în acţiunea Uniunii în domeniul acoperit de capitolul în cauză, se poate autoriza în mod excepţional depăşirea sumelor creditelor înregistrate în capitolul corespunzător din bugetul exerciţiului financiar precedent. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatul (4). Cu toate acestea, în niciun caz nu se poate depăşi cuantumul total al creditelor disponibile din bugetul exerciţiului financiar precedent sau din proiectul de buget propus.
Art. 17: Definiţie şi domeniul de aplicare
(1)Veniturile şi creditele de plată trebuie să fie echilibrate.
(2)Uniunea şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 nu pot contracta împrumuturi în cadrul bugetului.
Art. 18: Soldul exerciţiului financiar
(1)Soldul fiecărui exerciţiu financiar se înregistrează în bugetul exerciţiului financiar următor drept venit, în cazul unui excedent, sau drept credit de plată, în cazul unui deficit.
(2)Estimările veniturilor sau creditelor de plată menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se înregistrează în buget în cursul procedurii bugetare şi într-o scrisoare rectificativă prezentată în temeiul articolului 42 din prezentul regulament. Estimările se stabilesc în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 29).
(3)După prezentarea conturilor provizorii pentru fiecare exerciţiu financiar, eventualele diferenţe dintre respectivele conturi şi estimări se înregistrează în bugetul exerciţiului financiar următor cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor diferenţe. În acest caz, Comisia prezintă proiectul de buget rectificativ, simultan, Parlamentului European şi Consiliului în termen de 15 zile de la prezentarea conturilor provizorii.
Art. 19: Utilizarea monedei euro
(1)Cadrul financiar multianual şi bugetul se întocmesc şi se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro. Cu toate acestea, pentru fluxurile de numerar menţionate la articolul 77, contabilul şi, în cazul conturilor de avans, administratorii conturilor de avans, precum şi, pentru gestionarea administrativă a Comisiei şi a SEAE, ordonatorul de credite competent sunt autorizaţi să efectueze operaţiuni în alte monede.
(2)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor specifice prevăzute în normele sectoriale sau în contracte, acorduri de grant, acorduri de contribuţie şi acorduri de finanţare specifice, ordonatorul de credite competent efectuează conversia utilizând cursul de schimb zilnic pentru euro publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din data la care departamentul de ordonanţare întocmeşte ordinul de plată sau de recuperare.
În cazul în care nu se publică un astfel de curs de schimb zilnic, ordonatorul de credite competent utilizează cursul menţionat la alineatul (3).
(3)În scopurile contabile prevăzute la articolele 82, 83 şi 84, conversia dintre euro şi o altă monedă se realizează utilizând cursul de schimb contabil lunar pentru euro. Contabilul Comisiei stabileşte cursul de schimb contabil în cauză prin utilizarea unor surse de informare considerate fiabile, pe baza cursului de schimb din penultima zi lucrătoare a lunii anterioare celei pentru care se stabileşte cursul.
(4)Operaţiunile de schimb valutar se efectuează în aşa fel încât să se evite un impact semnificativ asupra nivelului de cofinanţare din partea Uniunii sau un impact negativ asupra bugetului. Dacă este cazul, cursul de schimb dintre euro şi alte monede se poate calcula pe baza mediei cursului de schimb zilnic dintr-o perioadă dată.
Art. 20: Domeniul de aplicare
Fără a se aduce atingere articolului 21, totalul veniturilor acoperă totalul creditelor de plată. Fără a se aduce atingere articolului 27, toate veniturile şi cheltuielile se înregistrează integral în buget fără a fi compensate între ele.
Art. 21: Venituri alocate
(1)Veniturile alocate externe şi veniturile alocate interne se utilizează pentru finanţarea unor cheltuieli specifice.
(2)Următoarele elemente constituie venituri alocate externe:
a)contribuţiile financiare suplimentare specifice din partea statelor membre la următoarele tipuri de acţiuni şi programe:
(i)anumite programe suplimentare de cercetare şi dezvoltare tehnologică;
(ii)anumite acţiuni sau programe de ajutor extern finanţate de Uniune şi gestionate de Comisie;
b)creditele aferente veniturilor generate de Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel instituit prin Protocolul nr. 37 referitor la consecinţele financiare ale expirării Tratatului CECO şi la Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel, anexat la Tratatul UE şi la TFUE;
c)dobânda pentru depozite şi amenzile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (JO L 209, 2.8.1997, p. 6).
d)veniturile alocate pentru un anumit scop, precum veniturile din fundaţii, subvenţii, donaţii şi moşteniri, inclusiv veniturile alocate specifice fiecărei instituţii a Uniunii;
e)contribuţiile financiare la activităţile Uniunii din partea ţărilor terţe sau a altor organelor decât cele instituite în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom;
f)veniturile alocate interne menţionate la alineatul (3), în măsura în care sunt auxiliare veniturilor alocate externe menţionate la prezentul alineat;
g)veniturile provenite din activităţile cu caracter concurenţial desfăşurate de Centrul Comun de Cercetare (JRC) care pot lua oricare dintre următoarele forme:
(i)proceduri de achiziţii şi de atribuire a granturilor la care participă JRC;
(ii)activităţi întreprinse de JRC în numele unor terţi;
(iii)activităţi întreprinse în cadrul unui contract administrativ cu alte instituţii ale Uniunii sau cu alte departamente ale Comisiei, în conformitate cu articolul 59, pentru furnizarea de servicii tehnico-ştiinţifice.
(3)Următoarele elemente constituie venituri alocate interne:
a)veniturile provenite de la terţi pentru livrarea de bunuri, prestarea de servicii sau efectuarea de lucrări la cererea acestora;
b)veniturile obţinute din rambursarea, în conformitate cu articolul 101, a sumelor plătite în mod necuvenit;
c)încasările din livrări de bunuri, prestări de servicii sau efectuarea de lucrări pentru alte departamente din cadrul unei instituţii a Uniunii sau pentru alte instituţii sau organe ale Uniunii, inclusiv indemnizaţiile de delegaţie plătite în numele altor instituţii sau organe ale Uniunii şi rambursate de acestea;
d)plăţile încasate din asigurări;
e)veniturile din închirieri şi din vânzarea de clădiri şi terenuri;
f)rambursările către instrumente financiare sau garanţii bugetare în conformitate cu articolul 209 alineatul (3) al doilea paragraf;
g)veniturile provenite din rambursările ulterioare ale taxelor, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) primul paragraf litera (b).
(4)Veniturile alocate se reportează şi se transferă în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) literele (b) şi (c) şi cu articolul 32.
(5)Un act de bază poate dispune alocarea de venituri pentru anumite cheltuieli. În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază, respectivele venituri constituie venituri alocate interne.
(6)Bugetul include linii pentru înregistrarea veniturilor alocate externe şi a veniturilor alocate interne şi indică, în măsura posibilului, cuantumul acestora.
Art. 22: Structura pentru înregistrarea veniturilor alocate şi constituirea creditelor corespunzătoare
(1)Fără a se aduce atingere alineatului (2) al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol şi nici articolului 24, structura pentru înregistrarea în buget a veniturilor alocate include:
a)în situaţia veniturilor din secţiunea corespunzătoare fiecărei instituţii a Uniunii, o linie bugetară pentru înregistrarea veniturilor;
b)în situaţia cheltuielilor, comentariile, inclusiv comentariile generale, care indică liniile bugetare ce pot primi creditele deschise corespunzătoare veniturilor alocate.
În cazul menţionat la primul paragraf litera (a), la linia în cauză se introduce menţiunea simbolică pro memoria, iar venitul estimat se indică, spre informare, în comentarii.
(2)Creditele corespunzătoare veniturilor alocate sunt puse la dispoziţie automat, atât ca credite de angajament, cât şi ca credite de plată, după încasarea veniturilor de către instituţia Uniunii, cu excepţia oricăruia dintre următoarele cazuri:
a)în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (a) pentru contribuţiile financiare din partea statelor membre al căror acord de contribuţie este exprimat în euro, creditele de angajament se pot pune la dispoziţie în momentul în care statul membru semnează acordul de contribuţie;
b)în cazurile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) litera (b) şi la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctele (i) şi (iii), creditele de angajament se pun la dispoziţie de îndată ce creanţa a fost estimată;
c)în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (c), înregistrarea cuantumurilor în situaţia veniturilor determină deschiderea, în situaţia cheltuielilor, a unor credite de angajament şi a unor credite de plată.
Creditele menţionate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat se execută în conformitate cu articolul 20.
(3)Estimările creanţelor menţionate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) şi (g) se trimit contabilului pentru înregistrare.
Art. 23: Contribuţiile din partea statelor membre la programe de cercetare
(1)Contribuţiile din partea statelor membre la finanţarea anumitor programe suplimentare de cercetare, prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, se plătesc după cum urmează:
a)şapte doisprezecimi din suma înregistrată în buget se plătesc până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar în curs;
b)restul de cinci doisprezecimi se achită până la data de 15 iulie a exerciţiului financiar în curs.
(2)Dacă bugetul nu a fost adoptat definitiv înainte de începerea unui exerciţiu financiar, contribuţiile prevăzute la alineatul (1) se bazează pe suma înregistrată în bugetul pentru exerciţiul financiar precedent.
(3)Orice contribuţie sau plată suplimentară datorată de statele membre la buget se înregistrează în contul sau conturile Comisiei în termen de treizeci de zile calendaristice de la solicitarea de fonduri.
(4)Plăţile efectuate se înregistrează în contul prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 şi fac obiectul condiţiilor prevăzute în regulamentul respectiv.
Art. 24: Venituri alocate rezultate din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii
(1)Structura bugetară pentru înregistrarea veniturilor din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii este următoarea:
a)în situaţia veniturilor se introduce o linie bugetară cu o menţiune simbolică pro memoria pentru înregistrarea cuantumului total al contribuţiei fiecăruia dintre statele AELS aferente exerciţiului financiar;
b)în situaţia cheltuielilor, o anexă, care face parte integrantă din buget, prezintă toate liniile bugetare referitoare la activităţile Uniunii la care participă statele AELS şi include informaţii privind cuantumul estimat al participării fiecăruia dintre statele AELS.
(2)În temeiul articolului 82 din Acordul privind SEE, cuantumul participării anuale a statelor AELS, confirmat Comisiei de Comitetul mixt al Spaţiului Economic European în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind SEE, determină stabilirea, la începutul exerciţiului financiar, a întregului cuantum al creditelor de angajament şi de plată corespunzătoare.
(3)Utilizarea veniturilor provenite din contribuţia financiară a statelor AELS este monitorizată separat.
Art. 25: Donaţii
(1)Instituţiile Uniunii pot accepta orice donaţie în favoarea Uniunii, precum veniturile din fundaţii, subvenţii, cadouri şi moşteniri.
(2)Acceptarea unei donaţii în valoare de cel puţin 50 000 EUR, care implică cheltuieli financiare, inclusiv costuri subsecvente, care depăşesc 10 % din valoarea donaţiei acordate, se supune spre aprobare Parlamentului European şi Consiliului. Parlamentul European şi Consiliul iau o hotărâre în termen de două luni de la primirea unei cereri pentru o astfel de aprobare din partea instituţiilor Uniunii în cauză. Dacă nu s-a formulat nicio obiecţie în acest termen, instituţiile Uniunii în cauză iau o decizie definitivă cu privire la acceptarea donaţiei. Instituţiile Uniunii în cauză explică în cererea lor către Parlamentul European şi Consiliu cheltuielile financiare rezultate din acceptarea de donaţii în favoarea Uniunii.
Art. 26: Sponsorizarea corporativă
(1)"Sponsorizare corporativă" înseamnă un contract prin care o persoană juridică sprijină în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor.
(2)Pe baza unor norme interne specifice, care se publică pe site-urile lor, instituţiile şi organele Uniunii pot accepta, în mod excepţional, sponsorizarea corporativă, cu condiţia ca:
a)să se ţină cont în mod corespunzător de principiile nediscriminării, proporţionalităţii, tratamentului egal şi transparenţei în toate etapele procedurii pentru acceptarea sponsorizării corporative;
b)sponsorizarea corporativă să contribuie la imaginea pozitivă a Uniunii şi să fie direct legată de obiectivul de bază al unui eveniment sau al unei activităţi;
c)sponsorizarea corporativă să nu genereze conflicte de interese şi nici să nu vizeze exclusiv evenimente sociale;
d)evenimentul sau activitatea să nu fie finanţat(ă) exclusiv din sponsorizare corporativă;
e)serviciile oferite în schimbul sponsorizării corporative să se limiteze la vizibilitatea publică a mărcii sau a numelui sponsorului;
f)sponsorul să nu se afle, la momentul procedurii de sponsorizare, într-una din situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi să nu fie înregistrat ca exclus în baza de date menţionată la articolul 142 alineatul (1).
(3)În cazul în care valoarea sponsorizării corporative depăşeşte 5 000 EUR, sponsorul trebuie să figureze într-un registru public care include informaţii referitoare la tipul de eveniment sau activitate care este sponsorizată.
Art. 27: Norme privind deducerile şi ajustări datorate cursului de schimb
(1)Se pot face următoarele deduceri din cererile de plată, care apoi sunt ordonanţate la valoarea netă:
a)sancţiuni impuse părţilor la contracte sau beneficiarilor;
b)sconturi, rambursări şi rabaturi la facturi şi declaraţii de cheltuieli individuale;
c)dobânda generată de plăţi de prefinanţare;
d)regularizări ale sumelor plătite în mod necuvenit.
Regularizările menţionate la primul paragraf litera (d) se pot face prin deducere directă dintr-o nouă plată interimară sau din plata soldului către acelaşi beneficiar în cadrul capitolului, articolului şi exerciţiului financiar în care s-a efectuat plata în exces.
Deducerilor menţionate la primul paragraf literele (c) şi (d) li se aplică normele contabile ale Uniunii.
(2)Costul produselor şi serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de statele membre în temeiul Protocolului nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE şi la TFUE, se impută din buget la cuantumul fără taxe.
(3)Costul produselor şi serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de ţări terţe în temeiul acordurilor relevante, se poate imputa din buget la unul dintre următoarele cuantumuri:
a)cuantumul fără taxe;
b)cuantumul cu taxe incluse.
În cazul menţionat la litera (b) de la primul paragraf, rambursările ulterioare ale taxelor sunt considerate venituri alocate interne.
(4)Pentru diferenţele de curs de schimb apărute în execuţia bugetară se pot face ajustări. Rezultatul final, profit sau pierdere, se înregistrează în soldul exerciţiului financiar.
Art. 28: Dispoziţii generale
(1)Creditele se alocă unor destinaţii specifice pe titluri şi capitole. Capitolele sunt subîmpărţite în articole şi posturi.
(2)Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii pot transfera credite în cadrul bugetului sub rezerva condiţiilor specifice prevăzute la articolele 29-32.
Creditele se pot transfera numai către liniile bugetare pentru care bugetul a autorizat credite sau care poartă o menţiune simbolică pro memoria.
Limitele menţionate la articolele 29, 30 şi 31 se calculează în momentul introducerii cererii de transfer şi cu privire la creditele prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative.
Cuantumul care trebuie luat în considerare pentru calcularea limitelor menţionate la articolele 29, 30 şi 31 este suma transferurilor care urmează să fie efectuate în cadrul liniei bugetare de la care se fac transferurile, după ajustarea operată ca urmare a transferurilor anterioare. Cuantumul corespunzător transferurilor pe care le efectuează autonom Comisia sau orice altă instituţie a Uniunii în cauză fără o decizie a Parlamentului European şi a Consiliului nu se ia în considerare.
Propunerile de transferuri şi toate informaţiile adresate Parlamentului European şi Consiliului cu privire la transferurile efectuate în temeiul articolelor 29, 30 şi 31 sunt însoţite de documente justificative corespunzătoare şi detaliate care prezintă cele mai recente informaţii disponibile pentru executarea creditelor şi estimări ale necesarului până la sfârşitul exerciţiului financiar, atât pentru liniile bugetare către care se transferă creditele, cât şi pentru cele de la care se transferă acestea.
Art. 29: Transferuri efectuate de alte instituţii ale Uniunii decât Comisia
(1)Orice altă instituţie a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secţiuni din buget, transferuri de credite:
a)de la un titlu la altul, în limita a 10 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;
b)de la un capitol la altul, fără limită.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (4) de la prezentul articol, cu trei săptămâni înainte de efectuarea unui transfer, astfel cum se menţionează la alineatul (1), instituţia Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la intenţiile sale în acest sens. În cazul unor obiecţii bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.
(3)Orice altă instituţie a Uniunii în afară de Comisie poate propune Parlamentului European şi Consiliului, în cadrul propriei secţiuni din buget, transferuri de la un titlu la altul care depăşesc limita menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol. Aceste transferuri se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.
(4)Orice altă instituţie a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secţiuni din buget, transferuri în cadrul articolelor, fără a informa în prealabil Parlamentul European şi Consiliul.
Art. 30: Transferuri efectuate de Comisie
(1)În cadrul propriei secţiuni din buget, Comisia poate efectua în mod autonom:
a)transferuri de credite în cadrul fiecărui capitol;
b)în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul şi cheltuielile administrative care sunt comune mai multor titluri, transferuri de credite de la un titlu la altul în limita a 10 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul şi în limita a 30 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară către care se efectuează transferul;
c)în ceea ce priveşte cheltuielile operaţionale, transferuri de credite între capitolele din cadrul aceluiaşi titlu în limita a 10 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;
d)în ceea ce priveşte creditele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică executate de JRC, transferuri de credite între capitole, în cadrul titlului din buget referitor la domeniul de politică "cercetare directă", în limita a maxim 15 % din creditele înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;
e)în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, transferuri de credite operaţionale de la un titlu la altul, cu condiţia ca respectivele credite să fie utilizate pentru aceeaşi destinaţie;
f)în ceea ce priveşte cheltuielile operaţionale ale fondurilor executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepţia FEGA, transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiţia ca respectivele credite să fie destinate aceluiaşi obiectiv în sensul regulamentului de instituire a fondului în cauză sau să reprezinte cheltuieli pentru asistenţa tehnică;
g)transferuri de credite de la postul bugetar al unei garanţii bugetare la postul bugetar al unei alte garanţii bugetare, în cazurile excepţionale în care resursele provizionate din cadrul fondului comun de provizionare ale acesteia din urmă sunt insuficiente pentru a plăti o cerere de executare a garanţiei şi sub rezerva restabilirii ulterioare a cuantumului transferat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 212 alineatul (4).
Cheltuielile menţionate la prezentul alineat primul paragraf litera (b) acoperă, pentru fiecare domeniu de politică, posturile menţionate la articolul 47 alineatul (4).
În cazurile în care transferă credite aferente FEGA în conformitate cu primul paragraf după data de 31 decembrie, Comisia adoptă o decizie până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar următor. Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.
Cu trei săptămâni înainte de efectuarea transferurilor menţionate la prezentul alineat primul paragraf litera (b), Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la intenţia sa în acest sens. În cazul unor obiecţii bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.
Prin derogare de la al patrulea paragraf, în cursul ultimelor două luni ale exerciţiului financiar, Comisia poate transfera, în mod autonom, credite de la un titlu la altul pentru cheltuielile cu personalul, cu personalul extern şi cu alţi agenţi, în limita a 5 % din creditele aferente exerciţiului financiar respectiv. Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.
(2)În cadrul propriei secţiuni din buget, Comisia poate decide să efectueze următoarele transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiţia să informeze imediat Parlamentul European şi Consiliul cu privire la decizia luată:
a)transferul creditelor de la titlul "provizioane" menţionat la articolul 49 din prezentul regulament, atunci când singura condiţie pentru deblocarea rezervei o constituie adoptarea unui act de bază în conformitate cu articolul 294 din TFUE;
b)în cazuri excepţionale bine întemeiate, de exemplu în cazul unor dezastre şi crize umanitare internaţionale care se produc după data de 1 decembrie a exerciţiului financiar, transferul creditelor neutilizate în exerciţiul respectiv, încă disponibile la titlurile de la rubrica din cadrul financiar multianual dedicată acţiunii externe a Uniunii, către titlurile referitoare la ajutorul pentru gestionarea crizelor şi operaţiunile de ajutor umanitar.
Art. 31: Propuneri de transferuri prezentate Parlamentului European şi Consiliului de către instituţiile Uniunii
(1)Fiecare instituţie a Uniunii prezintă simultan Parlamentului European şi Consiliului propunerile sale de transferuri.
(2)Comisia poate prezenta Parlamentului European şi Consiliului, până la data de 10 ianuarie a exerciţiului financiar următor, propuneri de transfer al creditelor de plată către fonduri executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepţia FEGA. Transferul creditelor de plată se poate efectua de la orice post bugetar. În astfel de cazuri, termenul de şase săptămâni menţionat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.
În cazul în care transferul nu este aprobat sau este aprobat doar parţial de Parlamentul European şi de Consiliu, partea corespunzătoare a cheltuielilor menţionate la articolul 10 alineatul (5) litera (b) se impută din creditele de plată din exerciţiul financiar următor.
(3)Parlamentul European şi Consiliul iau decizii privind transferurile de credite în conformitate cu alineatele (4)-(8).
(4)Cu excepţia cazurilor urgente, Parlamentul European şi Consiliul, care hotărăşte cu majoritate calificată, decid cu privire la fiecare propunere de transfer în termen de şase săptămâni de la data la care ambele instituţii au primit propunerea. În cazuri urgente, Parlamentul European şi Consiliul decid în termen de trei săptămâni de la primirea propunerii.
(5)În cazul în care intenţionează să transfere credite aferente FEGA în conformitate cu prezentul articol, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului propuneri de transfer până la data de 10 ianuarie a exerciţiului financiar următor. În astfel de cazuri, termenul de şase săptămâni menţionat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.
(6)O propunere de transfer este aprobată sau se consideră a fi aprobată dacă, în termenul de şase săptămâni, intervine oricare dintre următoarele situaţii:
a)Parlamentul European şi Consiliul o aprobă;
b)fie Parlamentul European, fie Consiliul o aprobă, iar cealaltă instituţie se abţine de la luarea unei decizii;
c)nici Parlamentul European, nici Consiliul nu iau o decizie de modificare sau respingere a propunerii de transfer.
(7)În absenţa unei cereri contrare din partea Parlamentului European sau a Consiliului, termenul de şase săptămâni menţionat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni în următoarele cazuri:
a)transferul reprezintă mai puţin de 10 % din creditele aferente liniei bugetare de la care se efectuează transferul şi nu depăşeşte 5 000 000 EUR;
b)transferul priveşte numai credite de plată, iar cuantumul total al transferului nu depăşeşte 100 000 000 EUR.
(8)Dacă fie Parlamentul European, fie Consiliul a modificat cuantumul transferului, în timp ce cealaltă instituţie l-a aprobat sau s-a abţinut de la luarea unei decizii ori dacă atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au modificat cuantumul transferului, se consideră aprobat cuantumul cel mai scăzut, cu excepţia cazului în care instituţia Uniunii în cauză îşi retrage propunerea de transfer.
Art. 32: Transferuri reglementate de dispoziţii speciale
(1)Creditele corespunzătoare veniturilor alocate se pot transfera numai dacă aceste venituri sunt utilizate în scopul în care sunt alocate.
(2)Parlamentul European şi Consiliul iau deciziile cu privire la transferurile destinate să permită utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgenţă la propunerea Comisiei.
În sensul prezentului alineat, se aplică procedura prevăzută la articolul 31 alineatele (3) şi (4). Dacă nu ajung la un acord cu privire la propunerea Comisiei şi dacă nu pot conveni cu privire la o poziţie comună referitor la utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgenţă, Parlamentul European şi Consiliul se abţin să ia o decizie cu privire la respectiva propunere.
Propunerile de transferuri din rezerva pentru ajutoare de urgenţă sunt însoţite de documente justificative corespunzătoare şi detaliate care conţin:
a)cele mai recente informaţii disponibile privind executarea creditelor şi estimarea necesarului până la sfârşitul exerciţiului financiar pentru linia bugetară către care se efectuează transferul;
b)o analiză a posibilităţilor de realocare a creditelor.
Art. 33: Performanţa şi principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii
(1)Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare şi, prin urmare, se execută cu respectarea următoarelor principii:
a)principiul economiei, care prevede ca resursele utilizate de instituţia Uniunii în cauză pentru a-şi desfăşura activităţile să fie puse la dispoziţie în timp util, în cantitatea şi la calitatea adecvate şi la cel mai bun preţ;
b)principiul eficienţei, care se referă la raportul optim dintre resursele utilizate, activităţile întreprinse şi îndeplinirea obiectivelor;
c)principiul eficacităţii, care se referă la gradul de îndeplinire a obiectivelor urmărite prin activităţile întreprinse.
(2)În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, utilizarea creditelor se axează pe performanţă şi, în acest scop:
a)obiectivele programelor şi ale activităţilor se stabilesc ex ante;
b)progresele înregistrate în realizarea obiectivelor se monitorizează cu ajutorul unor indicatori de performanţă;
c)progresele înregistrate şi problemele întâmpinate în îndeplinirea obiectivelor se raportează Parlamentului European şi Consiliului, în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) primul paragraf litera (h) şi cu articolul 247 alineatul (1) litera (e).
(3)Se definesc, după caz, obiectivele specifice, măsurabile, realizabile, relevante şi încadrate în timp astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2), precum şi indicatori relevanţi, acceptaţi, credibili, simpli şi robuşti.
Art. 34: Evaluări
(1)Programele şi activităţile care presupun cheltuieli semnificative sunt supuse unei evaluări ex ante şi unei evaluări retrospective, care sunt proporţionale cu obiectivele şi cu cheltuielile.
(2)Evaluările ex ante, care contribuie la elaborarea de programe şi activităţi, se bazează pe dovezi privind performanţa programelor sau a activităţilor conexe şi identifică şi analizează aspectele care trebuie abordate, valoarea adăugată a implicării Uniunii, obiectivele, efectele preconizate ale diferitelor opţiuni şi modalităţile de monitorizare şi de evaluare.
În cazul programelor sau activităţilor majore care se estimează că vor avea un impact semnificativ din punct de vedere economic, social sau de mediu, evaluarea ex ante poate să fie sub forma unei evaluări a impactului care, pe lângă îndeplinirea cerinţelor prevăzute la primul paragraf, analizează diferitele opţiuni privind metodele de execuţie.
(3)Evaluările retrospective evaluează performanţa programului sau a activităţii, inclusiv aspecte precum eficacitatea, eficienţa, coerenţa, relevanţa şi valoarea adăugată a UE. Evaluările retrospective se bazează pe informaţiile generate de modalităţile de monitorizare şi de indicatorii stabiliţi pentru acţiunea în cauză. Acestea se efectuează cel puţin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual şi, dacă este posibil, la un moment care să ofere suficient timp pentru a se ţine cont de constatările lor în evaluările ex ante sau evaluările impactului care contribuie la elaborarea de programe şi activităţi conexe.
Art. 35: Fişa financiară obligatorie
(1)Orice propunere sau iniţiativă prezentată autorităţii legislative de către Comisie, de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate (denumit în continuare "Înaltul Reprezentant") sau de către un stat membru care poate avea un impact asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoţită de o fişă financiară care prezintă estimările creditelor de plată şi de angajament printr-o evaluare a diferitelor opţiuni de finanţare disponibile, precum şi de o evaluare ex ante sau o evaluare a impactului, în conformitate cu articolul 34.
Orice modificare adusă unei propuneri sau iniţiative prezentate autorităţii legislative care poate avea un impact considerabil asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoţită de o fişă financiară întocmită de instituţia Uniunii care propune modificarea.
Fişa financiară conţine datele financiare şi economice necesare pentru evaluarea, de către autoritatea legislativă, a necesităţii ca Uniunea să ia măsuri. Aceasta furnizează informaţii relevante privind coerenţa şi orice posibilă sinergie cu alte activităţi ale Uniunii.
În cazul operaţiunilor multianuale, fişa financiară conţine graficul preconizat al necesarului anual de credite de angajament şi de plată şi de posturi, inclusiv pentru personalul extern, precum şi o evaluare a impactului financiar al acestora pe termen mediu şi, atunci când este posibil, pe termen lung.
(2)În cursul procedurii bugetare, Comisia furnizează informaţiile necesare pentru o comparaţie între evoluţia necesarului de credite şi estimările iniţiale făcute în fişa financiară, ţinând seama de progresele înregistrate în cadrul deliberărilor privind propunerea sau iniţiativa prezentată autorităţii legislative.
(3)Pentru a reduce riscurile de fraudă, de nereguli şi de neîndeplinire a obiectivelor, fişa financiară prezintă informaţii privind sistemul de control intern instituit, o estimare a costurilor şi a beneficiilor controalelor presupuse de un astfel de sistem şi o evaluare a nivelului preconizat al riscului de eroare, precum şi informaţii privind măsurile existente sau planificate de prevenire a fraudei şi de protecţie împotriva acesteia.
Această evaluare ţine seama de amploarea şi de tipul de erori preconizate, precum şi de condiţiile specifice ale domeniului de politică vizat şi de normele aplicabile acestuia.
(4)La prezentarea unor propuneri de cheltuieli revizuite sau noi, Comisia estimează costurile şi beneficiile sistemelor de control, precum şi nivelul preconizat al riscului de eroare menţionat la alineatul (3).
Art. 36: Controlul intern al execuţiei bugetare
(1)Conform principiului bunei gestiuni financiare, bugetul se execută pe baza controlului intern eficace şi eficient corespunzător fiecărei metode de execuţie şi în conformitate cu normele sectoriale relevante.
(2)În scopul execuţiei bugetare, controlul intern se aplică la toate nivelurile gestiunii şi se concepe pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la realizarea următoarelor obiective:
a)eficacitatea, eficienţa şi economia operaţiunilor;
b)fiabilitatea informaţiilor raportate;
c)protejarea activelor şi a informaţiilor;
d)prevenirea, detectarea, corectarea şi monitorizarea fraudei şi a neregulilor;
e)buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente, ţinându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum şi de natura plăţilor respective.
(3)Un control intern eficace se bazează pe cele mai bune practici internaţionale şi include, în special, următoarele elemente:
a)separarea sarcinilor;
b)o strategie adecvată de gestionare şi de control al riscurilor, care include controale la nivelul destinatarilor;
c)evitarea conflictelor de interese;
d)piste de audit corespunzătoare şi integritatea datelor în sistemele de date;
e)proceduri de monitorizare a eficacităţii şi a eficienţei;
f)proceduri de întreprindere a măsurilor ulterioare necesare în ceea ce priveşte vulnerabilităţile constatate în materie de control intern şi excepţiile;
g)evaluarea periodică a bunei funcţionări a sistemului de control intern.
(4)Un control intern eficient se bazează pe următoarele elemente:
a)punerea în aplicare a unei strategii adecvate de gestionare şi control al riscurilor, în urma coordonării între actorii interesaţi implicaţi în lanţul de control;
b)accesibilitatea rezultatelor controalelor efectuate la nivelul tuturor actorilor interesaţi implicaţi în lanţul de control;
c)utilizarea, după caz, a declaraţiilor de gestiune ale partenerilor de execuţie bugetară, precum şi a avizelor de audit independent, cu condiţia ca activităţile subiacente să fie de o calitate adecvată şi acceptabilă şi să fi fost realizate în conformitate cu standardele convenite;
d)aplicarea la timp a unor măsuri de remediere, inclusiv, după caz, a unor sancţiuni disuasive;
e)claritatea şi lipsa de ambiguitate a legislaţiei pe care se bazează politicile în cauză, inclusiv acte de bază privind elementele controlului intern;
f)eliminarea controalelor multiple;
g)ameliorarea raportului cost-beneficiu al controalelor.
(5)În cazul în care, în timpul execuţiei, nivelul de eroare este constant ridicat, Comisia identifică deficienţele de la nivelul sistemelor de control, analizează costurile şi beneficiile posibilelor măsuri de remediere şi adoptă sau propune măsuri adecvate, cum ar fi simplificarea dispoziţiilor aplicabile, îmbunătăţirea sistemelor de control şi redefinirea programului sau a sistemelor de execuţie.
Art. 37: Publicarea conturilor şi a bugetelor
(1)Bugetul se întocmeşte şi se execută şi conturile se prezintă în conformitate cu principiul transparenţei.
(2)Preşedintele Parlamentului European dispune publicarea bugetului şi a bugetelor rectificative, astfel cum au fost adoptate definitiv, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Bugetele se publică în termen de trei luni de la data la care sunt declarate adoptate definitiv.
Până la publicarea oficială în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cifrele detaliate ale bugetului definitiv se publică în toate limbile pe site-urile instituţiilor Uniunii, la iniţiativa Comisiei, cât mai curând posibil şi în termen de cel mult patru săptămâni după adoptarea definitivă a bugetului.
Conturile anuale consolidate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi pe site-urile instituţiilor Uniunii.
Art. 38: Publicarea de informaţii referitoare la destinatari şi a altor informaţii
(1)Comisia pune la dispoziţie, într-un mod adecvat şi cu promptitudine, informaţiile referitoare la destinatarii fondurilor finanţate de la buget atunci când bugetul este executat de aceasta în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a).
Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică şi celorlalte instituţii ale Uniunii atunci când acestea execută bugetul în temeiul articolului 59 alineatul (1).
(2)Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatele (3) şi (4), următoarele informaţii se publică, cu respectarea corespunzătoare a cerinţelor de confidenţialitate şi de securitate, în special a protecţiei datelor cu caracter personal:
a)numele destinatarului;
b)locul în care se află destinatarul, şi anume:
(i)adresa destinatarului, în cazul în care destinatarul este o persoană juridică;
(ii)regiunea la nivelul NUTS 2, în cazul în care destinatarul este o persoană fizică;
c)cuantumul angajat din punct de vedere juridic;
d)natura şi scopul măsurii.
Informaţiile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat se publică doar pentru premiile, granturile şi contractele care au fost acordate sau atribuite în urma unor concursuri, a unor proceduri de acordare de granturi sau proceduri de achiziţii şi pentru experţii selectaţi în temeiul articolului 237 alineatul (2).
(3)Informaţiile menţionate la primul paragraf de la alineatul (2) nu se publică pentru:
a)sprijinul plătit persoanelor fizice pentru educaţie şi alte modalităţi de sprijin direct acordat persoanelor fizice care au cel mai mult nevoie de sprijin, menţionate la articolul 191 alineatul (4) litera (b);
b)contractele cu valoare foarte scăzută atribuite experţilor selectaţi în conformitate cu articolul 237 alineatul (2), precum şi contractele cu valoare foarte scăzută, mai mică decât cuantumul menţionat la punctul 14.4 din anexa I;
c)sprijinul financiar acordat prin intermediul instrumentelor financiare cu un cuantum mai mic de 500 000 EUR;
d)cazurile în care divulgarea riscă să ameninţe drepturile şi libertăţile persoanelor sau entităţilor vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă atingere intereselor comerciale ale destinatarilor.
În cazurile menţionate la litera (c) de la primul paragraf, informaţiile puse la dispoziţie se limitează la date statistice agregate în conformitate cu criterii relevante, precum situarea geografică, tipologia economică a destinatarilor, tipul de sprijin primit şi domeniul de politică al Uniunii în cadrul căruia s-a acordat sprijinul.
În ceea ce priveşte persoanele fizice, divulgarea informaţiilor menţionate la primul paragraf de la alineatul (2) se bazează pe criterii relevante, precum frecvenţa sau tipul măsurii şi cuantumurile implicate.
(4)Persoanele sau entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) publică informaţii privind destinatarii în conformitate cu normele şi procedurile proprii, în măsura în care normele respective sunt considerate echivalente în urma evaluării efectuate de către Comisie în temeiul articolului 154 alineatul (4) primul paragraf litera (e) şi cu condiţia ca orice publicare de date cu caracter personal să facă obiectul unor garanţii echivalente cu cele stabilite la prezentul articol.
Organismele desemnate în temeiul articolului 63 alineatul (3) publică informaţiile în conformitate cu normele sectoriale. Aceste norme sectoriale pot, în conformitate cu temeiul juridic corespunzător, să deroge de la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, în special în ceea ce priveşte publicarea datelor cu caracter personal, atunci când acest lucru se justifică pe baza criteriilor menţionate la alineatul (3) al treilea paragraf de la prezentul articol şi ţinând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză.
(5)Informaţiile menţionate la alineatul (1) se publică pe site-urile instituţiilor Uniunii până la data de 30 iunie a exerciţiului care urmează exerciţiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic.
Site-urile instituţiilor Uniunii conţine o trimitere la adresa site-ului unde pot fi găsite informaţiile menţionate la alineatul (1), dacă acestea nu sunt publicate direct pe un site specific al instituţiilor Uniunii.
Comisia pune la dispoziţie, într-un mod corespunzător şi la timp, informaţiile despre un site unic, inclusiv o menţiune privind adresa acestuia, pe care sunt disponibile informaţiile furnizate de persoanele, entităţile sau organismele menţionate la alineatul (4).
(6)În cazul publicării de date cu caracter personal, informaţiile se elimină la doi ani după încheierea exerciţiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic. Aceeaşi dispoziţie se aplică în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice.
Art. 39: Estimările veniturilor şi ale cheltuielilor
(1)Cu excepţia Comisiei, orice altă instituţie a Uniunii întocmeşte o estimare a propriilor venituri şi cheltuieli pe care o transmite Comisiei şi, în paralel, spre informare, Parlamentului European şi Consiliului, înainte de data de 1 iulie a fiecărui exerciţiu.
(2)Înaltul Reprezentant organizează consultări cu membrii Comisiei responsabili pentru politica de dezvoltare, politica de vecinătate, cooperarea internaţională, ajutorul umanitar şi reacţia la crize, având ca obiect responsabilităţile care revin fiecăruia.
(3)Comisia întocmeşte propriile sale estimări, pe care le transmite, Parlamentului European şi Consiliului imediat după adoptare. Pentru întocmirea estimărilor sale, Comisia utilizează informaţiile menţionate la articolul 40.
Art. 40: Bugetul estimat al organelor Uniunii menţionate la articolul 70
Până la data de 31 ianuarie a fiecărui exerciţiu, în conformitate cu instrumentul de instituire, fiecare organ al Uniunii menţionat la articolul 70 transmite Comisiei, Parlamentului European şi Consiliului proiectul de document unic de programare care conţine programarea sa anuală şi multianuală împreună cu planificarea corespunzătoare a resurselor umane şi financiare.
Art. 41: Proiectul de buget
(1)Până la data de 1 septembrie a exerciţiului care precede exerciţiul execuţiei bugetului, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere care conţine proiectul de buget. Comisia transmite propunerea respectivă parlamentelor naţionale, spre informare.
Proiectul de buget conţine o situaţie generală rezumativă a veniturilor şi a cheltuielilor Uniunii şi consolidează estimările menţionate la articolul 39. Proiectul poate conţine şi estimări diferite de cele întocmite de instituţiile Uniunii.
Proiectul de buget este structurat şi prezentat în conformitate cu articolele 47-52.
Fiecare dintre secţiunile proiectului de buget este precedată de o introducere redactată de instituţia Uniunii vizată.
Comisia redactează introducerea generală la proiectul de buget. Introducerea generală cuprinde tabele financiare care prezintă principalele date pe titluri şi justificările privind modificările creditelor de la un exerciţiu financiar la altul pe categorii de cheltuieli din cadrul financiar multianual.
(2)Pentru a furniza previziuni mai precise şi mai fiabile referitoare la implicaţiile bugetare ale legislaţiei în vigoare şi ale propunerilor legislative în curs, Comisia anexează la proiectul de buget o programare financiară indicativă pentru exerciţiile următoare, structurată pe categorii de cheltuieli, domenii de politică şi linii bugetare. Programarea financiară completă vizează categoriile de cheltuieli reglementate la punctul 30 din Acordul interinstituţional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare şi buna gestiune financiară (1). Se furnizează date sintetice pentru categoriile de cheltuieli care nu sunt reglementate la punctul 30 din acordul interinstituţional menţionat.
(1)JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
Programarea financiară indicativă se actualizează după adoptarea bugetului pentru a include rezultatele procedurii bugetare şi orice altă decizie relevantă.
(3)Comisia anexează la proiectul de buget:
a)un tabel comparativ care include proiectul de buget pentru celelalte instituţii ale Uniunii şi estimările financiare iniţiale ale celorlalte instituţii ale Uniunii, astfel cum au fost transmise Comisiei, şi, după caz, motivele pentru care proiectul de buget conţine estimări diferite de cele întocmite de alte instituţii ale Uniunii;
b)orice document de lucru pe care îl consideră util în legătură cu schemele de personal ale instituţiilor Uniunii, în care se indică cea mai recentă schemă de personal autorizată şi care prezintă:
(i)întregul personal angajat de Uniune, prezentat în funcţie de tipul de contract de muncă;
(ii)o declaraţie privind politica legată de posturi, personalul extern şi proporţia bărbaţi-femei;
(iii)numărul de posturi ocupate efectiv în ultima zi a exerciţiului care precede exerciţiul în care se prezintă proiectul de buget şi media anuală a numărului persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă aflate efectiv pe post, pentru respectivul exerciţiu precedent, indicându-se distribuţia acestora pe grade, pe sexe şi pe unităţi administrative;
(iv)o listă a posturilor defalcate pe domenii de politică;
(v)pentru fiecare categorie de personal extern, estimările iniţiale privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor autorizate, precum şi numărul persoanelor aflate efectiv pe post la începutul exerciţiului în care se prezintă proiectul de buget, indicându-se distribuţia acestora pe grupe de funcţii şi, dacă este cazul, pe grade;
c)pentru organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71, un document de lucru care prezintă veniturile şi cheltuielile, precum şi toate informaţiile privind personalul menţionate la litera (b) de la prezentul paragraf;
d)un document de lucru privind execuţia planificată a creditelor pentru exerciţiul financiar şi angajamentele restante;
e)în ceea ce priveşte creditele pentru administraţie, un document de lucru care prezintă cheltuielile administrative ce urmează să fie executate de către Comisie în cadrul secţiunii sale din buget;
f)un document de lucru referitor la proiectele-pilot şi la acţiunile pregătitoare, care cuprinde şi o evaluare a rezultatelor şi a acţiunilor subsecvente avute în vedere;
g)în ceea ce priveşte finanţarea acordată organizaţiilor internaţionale, un document de lucru care cuprinde:
(i)un rezumat al tuturor contribuţiilor, defalcate pe programe sau fonduri ale Uniunii şi pe organizaţii internaţionale;
(ii)o justificare prin care să se explice de ce este mai eficient pentru Uniune să finanţeze respectivele organizaţii internaţionale decât să acţioneze direct;
h)fişe de program sau orice alte documente relevante cuprinzând următoarele:
(i)precizarea politicilor şi obiectivelor Uniunii la care urmează să contribuie programul;
(ii)justificarea clară a intervenţiei la nivelul Uniunii în conformitate, printre altele, cu principiul subsidiarităţii;
(iii)progresul înregistrat în îndeplinirea obiectivelor programului, astfel cum se prevede la articolul 33;
(iv)o justificare completă, inclusiv o analiză cost-beneficiu a modificărilor propuse ale nivelului creditelor;
(v)informaţii privind ratele de execuţie ale programului din exerciţiul financiar curent şi precedent;
i)o situaţie rezumativă a graficului plăţilor în care se rezumă, defalcat pe programe şi pe titluri, plăţile scadente în următoarele exerciţii financiare pentru respectarea angajamentelor bugetare propuse în proiectul de buget asumate în exerciţiile financiare precedente.
Atunci când parteneriatele public-privat recurg la instrumente financiare, informaţiile referitoare la instrumentele respective se includ în documentul de lucru menţionat la alineatul (4).
(4)În cazul în care recurge la instrumente financiare, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare instrument financiar, următoarele:
a)o trimitere la instrumentul financiar şi la actul său de bază, împreună cu o descriere generală a instrumentului, impactul său asupra bugetului, durata sa şi valoarea adăugată a contribuţiei din partea Uniunii;
b)instituţiile financiare implicate în executare, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2);
c)contribuţia instrumentului financiar la realizarea obiectivelor programului vizat, măsurată pe baza indicatorilor stabiliţi, inclusiv, după caz, a diversificării geografice;
d)operaţiunile avute în vedere, inclusiv volumele-ţintă în funcţie de efectul de levier vizat şi de capitalul privat preconizat să fie mobilizat sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, efectul de levier rezultat din instrumentele financiare existente;
e)liniile bugetare care corespund operaţiunilor relevante şi totalul plăţilor şi angajamentelor bugetare din buget;
f)durata medie dintre angajamentul bugetar faţă de instrumentele financiare şi angajamentele juridice pentru proiectele individuale sub formă de capital propriu sau datorii, atunci când durata menţionată depăşeşte trei ani;
g)veniturile şi rambursările în conformitate cu articolul 209 alineatul (3), prezentate separat, inclusiv o evaluare a utilizării acestora;
h)valoarea investiţiilor de capital, în ceea ce priveşte anii precedenţi;
i)totalul provizioanelor pentru riscuri şi datorii, precum şi orice informaţie cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar, inclusiv orice datorie contingentă;
j)deprecierea activelor şi garanţiile cerute spre executare atât pentru exerciţiul financiar precedent, cât şi cifrele acumulate aferente;
k)performanţa instrumentului financiar, inclusiv investiţiile realizate, efectul de levier şi efectul multiplicator vizate şi realizate, precum şi volumul capitalului privat mobilizat;
l)resursele provizionate în fondul comun de provizionare şi, după caz, soldul contului fiduciar.
Documentul de lucru menţionat la primul paragraf include, de asemenea, o prezentare generală a cheltuielilor administrative care decurg din plata comisioanelor de gestiune şi a altor taxe financiare şi de funcţionare plătite pentru gestionarea instrumentelor financiare, în total şi pentru fiecare parte gestionară şi fiecare instrument financiar gestionat.
Comisia explică motivele pentru durata menţionată la primul paragraf litera (f) şi, după caz, prezintă un plan de acţiune în vederea reducerii duratei în cadrul procedurii anuale de descărcare de gestiune.
Documentul de lucru menţionat la primul paragraf rezumă într-un tabel clar şi concis informaţii pentru fiecare instrument financiar.
(5)Atunci când Uniunea acordă o garanţie bugetară, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare garanţie bugetară şi pentru fondul comun de provizionare:
a)o trimitere la garanţia bugetară şi la actul de bază al acesteia, împreună cu o descriere generală a garanţiei bugetare, impactul acesteia asupra datoriilor financiare ale bugetului, durata acesteia şi valoarea adăugată a sprijinului acordat de Uniune;
b)contrapărţile pentru garanţia bugetară, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2);
c)contribuţia garanţiei bugetare la îndeplinirea obiectivelor garanţiei bugetare, măsurată pe baza indicatorilor stabiliţi, inclusiv, după caz, diversificarea geografică şi mobilizarea resurselor din sectorul privat;
d)informaţii referitoare la operaţiunile acoperite de garanţia bugetară la nivel agregat pe sectoare, ţări şi instrumente, inclusiv, după caz, portofolii şi sprijin combinat cu alte acţiuni ale Uniunii;
e)cuantumul transferat beneficiarilor şi o evaluare a efectului de levier obţinut de proiectele sprijinite în temeiul garanţiei bugetare;
f)informaţii agregate la acelaşi nivel cu cel menţionat la litera (d) privind cererile de executare a garanţiei bugetare, pierderile, rentabilitatea, sumele recuperate şi orice alte tipuri de plăţi încasate;
g)informaţii cu privire la gestiunea financiară, performanţa şi riscul fondului comun de provizionare la sfârşitul anului calendaristic precedent;
h)rata de provizionare efectivă a fondului comun de provizionare şi, după caz, operaţiunile ulterioare în conformitate cu articolul 213 alineatul (4);
i)fluxurile financiare din cadrul fondului comun de provizionare din anul calendaristic precedent, precum şi operaţiunile semnificative şi eventualele informaţii relevante cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar;
j)în conformitate cu articolul 210 alineatul (3), o evaluare a sustenabilităţii datoriilor contingente suportate de buget care rezultă din garanţii bugetare sau asistenţă financiară.
(6)În cazul în care recurge la fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru detaliat cu privire la activităţile sprijinite prin intermediul respectivelor fonduri fiduciare, inclusiv:
a)cu privire la execuţia lor, conţinând, printre altele, informaţii cu privire la modalităţile de monitorizare cu entităţile care execută fondurile fiduciare;
b)costurile de gestionare aferente;
c)contribuţiile de la alţi donatori decât Uniunea;
d)o evaluare preliminară a performanţei lor pe baza condiţiilor prevăzute la articolul 234 alineatul (3);
e)o descriere a modului în care activităţile acestora au contribuit la obiectivele stabilite în actul de bază al instrumentului de la care a fost asigurată contribuţia Uniunii la fondurile fiduciare.
(7)Comisia anexează la proiectul de buget o listă care conţine deciziile sale prin care se aplică amenzi în domeniul dreptului concurenţei şi precizează cuantumul fiecărei amenzi aplicate, împreună cu informaţiile care arată dacă amenzile au devenit definitive sau dacă fac obiectul sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi, în cazul în care este posibil, informaţii privind data la care se preconizează că fiecare amendă va deveni definitivă.
(8)Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru în care indică, pentru fiecare linie bugetară care beneficiază de venituri alocate interne sau externe:
a)cuantumul estimat al veniturilor de acest tip care urmează să fie primite;
b)cuantumul estimat al veniturilor de acest tip reportate din anii precedenţi.
(9)Comisia anexează, de asemenea, la proiectul de buget orice alt document de lucru pe care îl consideră util pentru Parlamentul European şi pentru Consiliu la evaluarea solicitărilor bugetare.
(10)În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului (1), Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului, împreună cu proiectul de buget, un document de lucru care prezintă, în mod exhaustiv:
(1)Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului European de Acţiune Externă (JO L 201, 3.8.2010, p. 30).
a)toate cheltuielile administrative şi operaţionale aferente acţiunilor externe ale Uniunii, inclusiv sarcinilor din cadrul PESC şi al politicii de securitate şi apărare comune, care sunt finanţate de la buget;
b)cheltuielile administrative globale ale SEAE pentru exerciţiul financiar precedent, defalcate pe cheltuieli pentru fiecare delegaţie a Uniunii şi cheltuieli pentru administraţia centrală a SEAE; împreună cu cheltuielile operaţionale defalcate pe zone geografice (regiuni, ţări), domenii tematice, delegaţii şi misiuni ale Uniunii.
(11)De asemenea, documentul de lucru menţionat la alineatul (10) prezintă:
a)numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie şi numărul de posturi permanente şi temporare, inclusiv numărul de agenţi contractuali şi locali autorizaţi în limitele creditelor în fiecare dintre delegaţiile Uniunii, precum şi în administraţia centrală a SEAE;
b)eventualele majorări sau reduceri faţă de exerciţiul financiar precedent ale numărului de posturi pe grade şi pe categorii în cadrul administraţiei centrale a SEAE şi în cadrul tuturor delegaţiilor Uniunii;
c)numărul de posturi autorizate pentru exerciţiul financiar respectiv şi pentru exerciţiul financiar precedent, precum şi numărul de posturi ocupate de diplomaţi detaşaţi din statele membre şi de funcţionari ai Uniunii;
d)o imagine detaliată a întregului personal din delegaţiile Uniunii la momentul prezentării proiectului de buget, inclusiv o defalcare pe zone geografice, gen, fiecare ţară şi misiune în parte, făcând distincţie între posturile din schema de personal, agenţii contractuali, agenţii locali şi experţii naţionali detaşaţi, precum şi a creditelor solicitate în proiectul de buget pentru astfel de categorii de personal, cu estimările corespunzătoare privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor solicitate.
Art. 42: Scrisori rectificative la proiectul de buget
Pe baza oricăror informaţii noi care nu erau disponibile în momentul întocmirii proiectului de buget, din proprie iniţiativă sau la cererea unei alte instituţii a Uniunii, fiecare cu privire la propria sa secţiune, Comisia poate prezenta simultan Parlamentului European şi Consiliului una sau mai multe scrisori rectificative la proiectul de buget înainte de convocarea Comitetului de conciliere menţionat la articolul 314 din TFUE. Astfel de scrisori pot include şi o scrisoare rectificativă de actualizare, în special, a estimărilor privind cheltuielile din domeniul agriculturii.
Art. 43: Obligaţii care le revin statelor membre în urma adoptării bugetului
(1)Preşedintele Parlamentului European constată că bugetul a fost adoptat definitiv în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 314 alineatul (9) din TFUE şi la articolul 106a din Tratatul Euratom.
(2)De îndată ce s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, de la data de 1 ianuarie a exerciţiului financiar următor sau de la data la care s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, dacă aceasta din urmă este ulterioară datei de 1 ianuarie, fiecare stat membru este obligat să facă plăţile datorate Uniunii în condiţiile prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 609/2014.
Art. 44: Proiectele de bugete rectificative
(1)Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe venituri în următoarele împrejurări:
a)pentru a introduce în buget soldul exerciţiului financiar precedent, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18;
b)pentru a revizui estimarea resurselor proprii pe baza previziunilor economice actualizate;
c)pentru a actualiza estimarea revizuită a resurselor proprii şi a altor venituri, precum şi pentru a revizui disponibilitatea şi necesarul de credite de plată.
În cazul unor circumstanţe inevitabile, excepţionale şi neprevăzute, în special pentru mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe cheltuieli.
(2)În aceleaşi circumstanţe ca la alineatul (1), cererile de bugete rectificative ale altor instituţii ale Uniunii decât Comisia se transmit Comisiei.
Înainte de a prezenta un proiect de buget rectificativ, Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii în cauză examinează posibilităţile de realocare a creditelor relevante, ţinând seama în special de o eventuală subutilizare a creditelor.
Bugetelor rectificative li se aplică articolul 43. Bugetele rectificative se justifică prin trimitere la bugetul ale cărui estimări le modifică.
(3)Cu excepţia unor circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător sau în cazul mobilizării Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, pentru care se poate prezenta un proiect de buget rectificativ în orice moment al exerciţiului financiar, Comisia prezintă simultan Parlamentului European şi Consiliului proiectele de bugete rectificative până la data de 1 septembrie a fiecărui exerciţiu financiar. Comisia poate anexa un aviz la cererile de bugete rectificative ale altor instituţii ale Uniunii.
(4)Proiectele de bugete rectificative sunt însoţite de declaraţii justificative şi de informaţiile privind execuţia bugetară pentru exerciţiul financiar precedent şi pentru cel curent disponibile la momentul întocmirii lor.
Art. 45: Transmiterea anticipată a estimărilor şi a proiectelor de buget
Comisia, Parlamentul European şi Consiliul pot conveni să stabilească anumite date pentru transmiterea estimărilor şi pentru adoptarea şi transmiterea proiectului de buget. Cu toate acestea, un asemenea acord nu are ca efect reducerea sau prelungirea termenelor de examinare a textelor respective, care sunt prevăzute la articolul 314 din TFUE şi la articolul 106a din Tratatul Euratom.
Art. 46: Structura bugetului
Bugetul cuprinde următoarele:
(a)o situaţie generală a veniturilor şi a cheltuielilor;
(b)secţiuni separate pentru fiecare instituţie a Uniunii, cu excepţia Consiliului European şi a Consiliului, care împart aceeaşi secţiune, subdivizate în situaţii ale veniturilor şi cheltuielilor.
Art. 47: Nomenclatorul bugetar
(1)Parlamentul European şi Consiliul clasifică veniturile Comisiei şi veniturile şi cheltuielile celorlalte instituţii ale Uniunii, în funcţie de natura sau destinaţia lor, în titluri, capitole, articole şi posturi.
(2)Situaţia cheltuielilor din secţiunea din buget aferentă Comisiei se prezintă pe baza unui nomenclator adoptat de Parlamentul European şi de Consiliu, care prevede o clasificare în funcţie de destinaţia cheltuielilor.
Fiecare titlu corespunde unui domeniu de politică, iar un capitol corespunde, de regulă, unui program sau unei activităţi.
Fiecare titlu poate cuprinde credite operaţionale şi credite administrative. Creditele administrative ale unui titlu se grupează într-un singur capitol.
Nomenclatorul bugetar respectă principiile specificităţii, bunei gestiuni financiare şi transparenţei. Acesta asigură claritatea şi transparenţa necesare pentru procesul bugetar, facilitând identificarea principalelor obiective, astfel cum sunt reflectate în temeiurile juridice relevante, făcând posibilă alegerea priorităţilor politice şi permiţând o execuţie eficientă şi eficace.
(3)Comisia poate cere adăugarea unei menţiuni simbolice pro memoria la o linie fără credite autorizate. O astfel de cerere se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.
(4)Atunci când sunt prezentate în funcţie de destinaţii, creditele administrative pentru fiecare titlu se clasifică după cum urmează:
a)cheltuieli cu personalul autorizat în schema de personal, care includ un cuantum de credite şi un număr de posturi din schema de personal corespunzător cheltuielilor respective;
b)cheltuieli cu personalul extern şi alte cheltuieli menţionate la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi finanţate în cadrul rubricii "Administraţie" din cadrul financiar multianual;
c)cheltuieli cu clădirile şi alte cheltuieli conexe, inclusiv cheltuieli cu curăţenia şi întreţinerea, închirieri, telecomunicaţii, apă, gaz şi electricitate;
d)cheltuieli cu personalul extern şi asistenţa tehnică în directă legătură cu punerea în aplicare a programelor.
Cheltuielile administrative ale Comisiei de acelaşi tip pentru mai multe titluri se prezintă într-o situaţie rezumativă separată, clasificate în funcţie de tip.
Art. 48: Veniturile negative
(1)Bugetul nu cuprinde venituri negative, cu excepţia cazului în care acestea rezultă din remunerarea negativă a depozitelor în total.
(2)Resursele proprii plătite în temeiul Deciziei 2014/335/UE, Euratom sunt cuantumuri nete şi se prezintă ca atare în buget în situaţia rezumativă a veniturilor.
Art. 49: Provizioane
(1)Fiecare secţiune din buget poate să includă un titlu denumit "provizioane". În titlul respectiv se înscriu credite în oricare dintre următoarele cazuri:
a)nu există niciun act de bază pentru acţiunea respectivă în momentul întocmirii bugetului;
b)există motive serioase de incertitudine cu privire la caracterul adecvat al creditelor sau la posibilitatea executării, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, a creditelor înregistrate la liniile bugetare respective.
Creditele de la titlul respectiv pot fi utilizate doar după efectuarea unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament, atunci când adoptarea actului de bază se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din TFUE şi, în toate celelalte cazuri, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 din prezentul regulament.
(2)În cazul unor dificultăţi serioase de execuţie, Comisia poate propune, în cursul exerciţiului financiar, transferul unor credite în titlul denumit "provizioane". Parlamentul European şi Consiliul decid cu privire la aceste transferuri în conformitate cu articolul 31.
Art. 50: Rezerva negativă
- Secţiunea din buget aferentă Comisiei poate include o "rezervă negativă" limitată la maximum 200 000 000 EUR. Această rezervă, care se înscrie într-un titlu separat, cuprinde exclusiv credite de plată.
Rezerva negativă se utilizează înainte de sfârşitul exerciţiului financiar prin transferuri în conformitate cu procedura stabilită la articolele 30 şi 31.
Art. 51: Rezerva pentru ajutoare de urgenţă
(1)Secţiunea din buget aferentă Comisiei include o rezervă pentru ajutoarele de urgenţă pentru ţări terţe.
(2)Rezerva menţionată la alineatul (1) se utilizează înainte de sfârşitul exerciţiului financiar prin intermediul unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 30 şi 32.
Art. 52: Prezentarea bugetului
(1)Bugetul prezintă:
a)în situaţia generală a veniturilor şi cheltuielilor:
(i)veniturile estimate ale Uniunii pentru exerciţiul financiar în curs (denumit în continuare "exerciţiul n");
(ii)veniturile estimate pentru exerciţiul financiar precedent şi veniturile pentru exerciţiul n-2;
(iii)creditele de angajament şi creditele de plată pentru exerciţiul n;
(iv)creditele de angajament şi creditele de plată pentru exerciţiul financiar precedent;
(v)cheltuielile angajate şi cheltuielile plătite în exerciţiul n-2, acestea din urmă fiind exprimate şi ca procentaj din bugetul aferent exerciţiului n;
(vi)comentarii adecvate pentru fiecare subdiviziune, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (1), inclusiv trimiteri la actul de bază, dacă acesta există, precum şi toate explicaţiile adecvate privind natura şi scopul creditelor;
b)în fiecare secţiune, veniturile şi cheltuielile care urmează aceeaşi structură ca cea descrisă la litera (a);
c)în ceea ce priveşte personalul:
(i)pentru fiecare secţiune, o schemă de personal care stabileşte numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie şi din fiecare departament şi numărul de posturi permanente şi temporare, autorizate în limitele creditelor;
(ii)o schemă de personal pentru personalul remunerat din creditele destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice pentru acţiunile directe şi o schemă de personal pentru personalul remunerat din aceleaşi credite pentru acţiunile indirecte; schemele de personal se clasifică în funcţie de categorie şi de grad, făcându-se distincţie între posturile permanente şi cele temporare, autorizate în limitele creditelor;
(iii)o schemă de personal care stabileşte numărul de posturi, pe grade şi pe categorii, pentru fiecare organ al Uniunii menţionat la articolul 70 care beneficiază de o contribuţie de la buget. Lângă numărul de posturi autorizate pentru exerciţiul financiar, schemele de personal indică şi numărul de posturi autorizate pentru exerciţiul financiar precedent. Personalul Agenţiei de Aprovizionare a Euratom este prezentat separat în cadrul schemei de personal a Comisiei;
d)în ceea ce priveşte asistenţa financiară şi garanţiile bugetare:
(i)în situaţia generală a veniturilor, liniile bugetare corespunzătoare operaţiunilor în cauză, destinate înregistrării eventualelor rambursări din partea unor destinatari care iniţial nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată. Liniile respective poartă menţiunea simbolică pro memoria şi sunt însoţite de comentarii adecvate;
(ii)în secţiunea din buget aferentă Comisiei:
- liniile bugetare care conţin garanţiile bugetare pentru operaţiunile în cauză. Liniile respective poartă menţiunea simbolică pro memoria atât timp cât nu apare o cheltuială efectivă care trebuie acoperită din resurse definitive;
- comentarii care indică actul de bază şi volumul operaţiunilor prevăzute, durata şi garanţia financiară asigurată de Uniune pentru derularea unor astfel de operaţiuni;
(iii)într-un document anexat la secţiunea din buget aferentă Comisiei, cu titlu indicativ, inclusiv pentru riscurile corespunzătoare:
- operaţiunile de capital în curs şi gestiunea datoriilor în curs;
- operaţiunile de capital şi gestiunea datoriilor pentru exerciţiul n;
e)în ceea ce priveşte instrumentele financiare care urmează să fie instituite în absenţa unui act de bază:
(i)liniile bugetare care corespund operaţiunilor relevante;
(ii)o descriere generală a instrumentelor financiare, inclusiv durata şi impactul acestora asupra bugetului;
(iii)operaţiunile avute în vedere, inclusiv volumele-ţintă în funcţie de efectul de pârghie şi efectul multiplicator preconizate;
f)în ceea ce priveşte fondurile executate de persoane sau entităţi în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c):
(i)o trimitere la actul de bază al programului relevant;
(ii)liniile bugetare corespunzătoare;
(iii)o descriere generală a acţiunii, inclusiv durata şi impactul acesteia asupra bugetului;
g)cuantumul total al cheltuielilor PESC înscris într-un capitol intitulat "PESC" şi format din articole specifice, care acoperă cheltuielile PESC şi conţin linii bugetare specifice care identifică cel puţin misiunile unice majore.
(2)Pe lângă documentele menţionate la alineatul (1), Parlamentul European şi Consiliul pot anexa la buget orice alt document relevant.
Art. 53: Norme privind schemele de personal
(1)Schemele de personal menţionate la articolul 52 alineatul (1) litera (c) constituie o limită absolută pentru fiecare instituţie sau organ al Uniunii. Nu se poate face nicio încadrare de personal peste limita stabilită.
Cu toate acestea, cu excepţia gradelor AD 14, AD 15 şi AD 16, fiecare instituţie sau organ al Uniunii îşi poate modifica schema de personal cu până la 10 % din posturile autorizate, cu următoarele condiţii:
a)să nu se afecteze volumul creditelor pentru personal corespunzător unui exerciţiu financiar complet;
b)să nu se depăşească limita numărului total de posturi autorizate de schema de personal;
c)instituţia sau organul Uniunii să fi participat împreună cu alte instituţii şi organe ale Uniunii la o analiză comparativă iniţiată prin exerciţiul de evaluare a personalului Comisiei.
Cu trei săptămâni înainte de efectuarea modificărilor menţionate la al doilea paragraf, instituţiile Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul despre intenţiile lor în acest sens. Dacă există obiecţii întemeiate formulate în acest termen de Parlamentul European sau de Consiliu, instituţiile Uniunii se abţin de la efectuarea modificărilor, aplicându-se procedura prevăzută la articolul 44.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, efectele desfăşurării de activităţi cu normă redusă, autorizate de autoritatea împuternicită să facă numiri în conformitate cu Statutul funcţionarilor, pot fi compensate prin alte încadrări de personal.
Art. 54: Respectarea cadrului financiar multianual şi a Deciziei 2014/335/UE, Euratom
Bugetul respectă cadrul financiar multianual şi Decizia 2014/335/UE, Euratom.
Art. 55: Conformitatea actelor Uniunii cu bugetul
Atunci când punerea în aplicare a unui act al Uniunii depăşeşte creditele disponibile în buget, actul respectiv nu poate fi pus în aplicare din punct de vedere financiar înainte de rectificarea bugetului în mod corespunzător.
Art. 56: Execuţia bugetară în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare
(1)Comisia execută veniturile şi cheltuielile bugetului în conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere şi în limitele creditelor autorizate.
(2)Statele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.
Art. 57: Informaţii privind transferurile de date cu caracter personal în scopuri de audit
În orice apel lansat în contextul granturilor, al achiziţiilor sau al premiilor puse în aplicare în cadrul gestiunii directe, potenţialii beneficiari, candidaţi, ofertanţi şi participanţi sunt informaţi, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 că, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, datele lor cu caracter personal pot fi transferate serviciilor de audit intern, Curţii de Conturi sau Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum şi între ordonatorii de credite ai Comisiei, agenţiile executive menţionate la articolul 69 din prezentul regulament şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 din prezentul regulament.
Art. 58: Actul de bază şi excepţii
(1)Creditele înscrise în buget pentru orice acţiune a Uniunii se pot folosi doar dacă a fost adoptat un act de bază.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatele (3), (4) şi (5), următoarele credite se pot executa în absenţa unui act de bază, cu condiţia ca acţiunile destinate finanţării să intre sub incidenţa competenţelor Uniunii:
a)creditele pentru proiectele-pilot de natură experimentală destinate să testeze fezabilitatea şi utilitatea unei acţiuni;
b)creditele pentru acţiuni pregătitoare, în domeniul de aplicare al TFUE şi al Tratatului Euratom, destinate pregătirii de propuneri în vederea adoptării unor acţiuni viitoare;
c)creditele pentru măsuri pregătitoare care intră sub incidenţa titlului V din Tratatul UE;
d)creditele pentru acţiuni punctuale sau pentru acţiuni de durată nedeterminată, întreprinse de Comisie în virtutea sarcinilor care decurg din prerogativele sale la nivel instituţional în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom, altele decât dreptul său de iniţiativă legislativă în materie de propuneri astfel cum se menţionează la litera (b) de la prezentul alineat, precum şi în virtutea competenţelor sale specifice care îi sunt atribuite direct de articolele 154, 156, 159 şi 160 din TFUE, articolul 168 alineatul (2), articolul 171 alineatul (2), articolul 173 alineatul (2) din TFUE, articolul 175 al doilea paragraf din TFUE, articolul 181 alineatul (2) din TFUE, articolul 190 din TFUE, articolul 210 alineatul (2) şi articolul 214 alineatul (6) din TFUE şi articolele 70 şi 77-85 din Tratatul Euratom;
e)creditele destinate funcţionării fiecărei instituţii a Uniunii conform autonomiei sale administrative.
(3)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (a), creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget numai pentru două exerciţii financiare consecutive. Cuantumul total al creditelor pentru proiecte-pilot nu depăşeşte 40 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar.
(4)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (b), acţiunile pregătitoare urmează o abordare coerentă şi pot lua forme diferite. Creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget pentru cel mult trei exerciţii financiare consecutive. Procedura de adoptare a actului de bază relevant se încheie înainte de sfârşitul celui de-al treilea exerciţiu financiar. În cursul procedurii respective, angajarea creditelor corespunde caracteristicilor specifice ale acţiunii pregătitoare în ceea ce priveşte activităţile prevăzute, obiectivele urmărite şi destinatarii acesteia. În consecinţă, cuantumul creditelor angajate nu corespunde cuantumului celor prevăzute pentru finanţarea acţiunii definitive propriu-zise.
Cuantumul total al creditelor pentru acţiunile pregătitoare noi menţionate la alineatul (2) litera (b) nu depăşeşte 50 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar, iar cuantumul total al creditelor angajate efectiv pentru acţiuni pregătitoare nu depăşeşte 100 000 000 EuR.
(5)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (c), măsurile pregătitoare se limitează la o perioadă scurtă şi sunt destinate stabilirii condiţiilor pentru acţiunile Uniunii în îndeplinirea obiectivelor PESC şi pentru adoptarea instrumentelor juridice necesare.
În sensul operaţiunilor de gestionare a crizelor de către Uniune, măsurile pregătitoare sunt destinate, printre altele, evaluării cerinţelor operaţionale, asigurării unei prime desfăşurări rapide a resurselor sau realizării pe teren a condiţiilor de iniţiere a operaţiunii. Măsurile pregătitoare se aprobă de către Consiliu, la propunerea Înaltului Reprezentant.
Pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a măsurilor pregătitoare, Înaltul Reprezentant informează Parlamentul European şi Comisia în cel mai scurt timp cu privire la intenţia Consiliului de a iniţia o măsură pregătitoare, în special în legătură cu resursele estimate necesare în acest scop. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura plata rapidă a fondurilor.
Finanţarea măsurilor convenite de Consiliu pentru pregătirea operaţiilor Uniunii de gestionare a crizelor în temeiul titlului V din Tratatul UE acoperă costurile marginale care decurg în mod direct din trimiterea pe teren a unei misiuni sau a unei echipe specifice care include, printre altele, personal din instituţiile Uniunii, inclusiv asigurarea pentru un grad ridicat de risc, costurile de călătorie şi de cazare şi diurnele.
Art. 59: Execuţia bugetară de către alte instituţii ale Uniunii decât Comisia
(1)Comisia conferă celorlalte instituţii ale Uniunii competenţele necesare executării secţiunii din buget care le este destinată.
(2)Pentru a facilita execuţia creditelor lor, instituţiile Uniunii pot încheia acorduri la nivelul serviciilor între ele care prevăd condiţiile care reglementează prestarea de servicii, furnizarea de produse, executarea lucrărilor sau a contractelor imobiliare.
Aceste acorduri permit transferul de credite sau recuperarea costurilor care rezultă din executarea acestora.
(3)Acordurile la nivelul serviciilor menţionate la alineatul (2) pot, de asemenea, să fie încheiate între departamente ale instituţiilor Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene, organisme sau persoane cărora li se încredinţează punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum şi cu Biroul secretarului general al Consiliului superior al şcolilor europene. Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la acordurile la nivelul serviciilor pe care le încheie cu alte instituţii ale Uniunii.
Art. 60: Delegarea competenţelor de execuţie bugetară
(1)Comisia şi fiecare dintre celelalte instituţii ale Uniunii îşi pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competenţele de execuţie bugetară în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul regulament şi de normele lor interne, în limitele stabilite în actul de delegare. Cei împuterniciţi în acest mod acţionează numai în limitele competenţelor care le-au fost conferite în mod expres.
(2)În plus faţă de alineatul (1), Comisia îşi poate delega competenţele de execuţie bugetară pentru creditele operaţionale înscrise în propria sa secţiune din buget şefilor delegaţiilor Uniunii şi, pentru a asigura continuitatea activităţii în caz de absenţă, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii. O astfel de delegare nu aduce atingere responsabilităţii şefilor delegaţiilor Uniunii pentru execuţia bugetară. În cazul în care absenţa unui şef al delegaţiei Uniunii depăşeşte patru săptămâni, Comisia îşi revizuieşte decizia de delegare a competenţelor de execuţie bugetară. Atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai Comisiei, şefii delegaţiilor Uniunii şi, în absenţa acestora, şefii adjuncţi ai delegaţiilor aplică normele utilizate de Comisie pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al Comisiei.
Comisia poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.
În sensul primului paragraf, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a facilita cooperarea dintre delegaţiile Uniunii şi serviciile Comisiei.
(3)SEAE poate, în mod excepţional, să îşi delege competenţele de execuţie bugetară pentru creditele administrative aferente propriei secţiuni din buget personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura continuitatea în administrarea unor astfel de delegaţii în absenţa ordonatorului de credite competent al SEAE din ţara în care îşi are sediul delegaţia acestuia. În cazurile excepţionale în care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai SEAE, membrii personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii aplică normele interne ale SEAE pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al SEAE.
SEAE poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.
Art. 61: Conflictul de interese
(1)Actorilor financiari în sensul capitolului 4 de la prezentul titlu şi celorlalte persoane, inclusiv autorităţi naţionale la orice nivel, implicate în execuţia bugetară în cadrul gestiunii directe, indirecte şi partajate a bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum şi în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Uniunii. De asemenea, aceştia iau măsurile adecvate pentru a preveni apariţia unui conflict de interese în ceea ce priveşte funcţiile aflate în responsabilitatea lor şi pentru a aborda situaţiile care pot fi, în mod obiectiv, percepute ca un conflict de interese.
(2)În cazul în care există un risc de conflict de interese care implică un membru al personalului unei autorităţi naţionale, persoana în cauză sesizează superiorul său ierarhic cu privire la acest aspect. Atunci când un astfel de risc există pentru personalul care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, persoana în cauză sesizează ordonatorul de credite delegat relevant. Superiorul ierarhic sau ordonatorul de credite delegat relevant confirmă în scris dacă se constată existenţa unui conflict de interese. Atunci când se constată existenţa unui conflict de interese, autoritatea împuternicită să facă numiri sau autoritatea naţională relevantă se asigură că persoana în cauză încetează toate activităţile în legătură cu respectiva chestiune. Ordonatorul de credite delegat relevant sau autoritatea naţională relevantă se asigură că orice măsuri ulterioare adecvate se iau în conformitate cu legislaţia aplicabilă.
(3)În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa afectivă, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.
Art. 62: Metode de execuţie bugetară
(1)Comisia execută bugetul în unul dintre următoarele moduri:
a)direct ("gestiune directă"), astfel cum se prevede la articolele 125-153, prin serviciile sale, inclusiv prin personalul din cadrul delegaţiilor Uniunii care se află sub supravegherea şefului de delegaţie respectiv, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sau prin agenţiile executive, astfel cum se menţionează la articolul 69;
b)prin gestiune partajată cu statele membre ("gestiune partajată"), astfel cum se prevede la articolul 63 şi la articolele 125-129;
c)indirect ("gestiune indirectă"), astfel cum se prevede la articolele 125-149 şi 154-159, atunci când se prevede astfel în actul de bază sau în cazurile menţionate la articolul 58 alineatul (2) literele (a)-(d), prin delegarea sarcinilor de execuţie bugetară către:
(i)ţări terţe sau organismele pe care le-au desemnat acestea;
(ii)organizaţii internaţionale sau agenţiile acestora, în sensul articolului 156;
(iii)Banca Europeană de Investiţii (BEI) sau Fondul European de Investiţii (FEI) sau ambele, acţionând ca grup ("grupul BEI");
(iv)organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71;
(v)organisme de drept public, inclusiv organizaţii din statele membre;
(vi)organisme de drept privat cu misiune de serviciu public, inclusiv organizaţii din statele membre, cu condiţia ca acestea să primească garanţii financiare adecvate;
(vii)organisme de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat şi care primeşte garanţii financiare adecvate;
(viii)organisme sau persoane cărora li se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, identificate în actul de bază relevant.
În ceea ce priveşte litera (c) punctul (vi) de la primul paragraf, cuantumul garanţiilor financiare solicitate poate fi prevăzut în actul de bază relevant şi poate fi limitat la cuantumul maxim al contribuţiei Uniunii la organismul în cauză. În cazul în care există mai mulţi garanţi, repartizarea cuantumului datoriei totale care urmează să fie acoperită de garanţii se precizează în acordul de contribuţie, care poate să prevadă că răspunderea fiecărui garant în parte este proporţională cu cota contribuţiei sale la organismul în cauză.
(2)În scopul gestiunii directe, Comisia poate utiliza instrumentele menţionate la titlurile VII, VIII, IX, X şi XII.
În scopul gestiunii partajate, instrumentele de execuţie bugetară sunt cele prevăzute în normele sectoriale.
În scopul gestiunii indirecte, Comisia aplică titlul VI şi, în cazul instrumentelor financiare şi al garanţiilor bugetare, titlurile VI şi X. Entităţile de executare aplică instrumentele de execuţie bugetară stabilite în acordul de contribuţie în cauză.
(3)Comisia este răspunzătoare de execuţia bugetului în conformitate cu articolul 317 din TFUE şi nu poate delega sarcinile respective unor terţi în cazul în care aceste sarcini presupun o marjă largă de discreţie care implică opţiuni de natură politică.
Comisia nu externalizează, prin intermediul unor contracte în conformitate cu titlul VII din prezentul regulament, sarcini care implică exercitarea unei autorităţi publice şi a unor competenţe discreţionare de decizie.
Art. 63: Gestiunea partajată cu statele membre
(1)În cazul în care Comisia execută bugetul prin gestiune partajată, sarcinile legate de execuţia bugetară se deleagă statelor membre. Comisia şi statele membre respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei şi nediscriminării şi asigură vizibilitatea acţiunilor Uniunii atunci când gestionează fonduri ale Uniunii. În acest scop, Comisia şi statele membre îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în materie de control şi de audit şi îşi asumă responsabilităţile care rezultă din acestea, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În normele sectoriale se stabilesc dispoziţii complementare.
(2)În îndeplinirea sarcinilor legate de execuţia bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare şi administrative, pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii, şi anume:
a)garantează că acţiunile finanţate de la buget sunt executate corect şi eficient, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile;
b)desemnează organismele responsabile de gestiunea şi controlul fondurilor Uniunii în conformitate cu alineatul (3) şi supraveghează aceste organisme;
c)previn, detectează şi soluţionează neregulile şi fraudele;
d)cooperează, în conformitate cu prezentul regulament şi cu normele sectoriale, cu Comisia, OLAF, Curtea de Conturi şi, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului (1), cu Parchetul European (EPPO).
(1)Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, statele membre, respectând, totodată, principiul proporţionalităţii şi în conformitate cu prezentul articol şi cu normele sectoriale relevante, efectuează controale ex ante şi ex post şi, dacă este cazul, verificări la faţa locului pe eşantioane reprezentative şi/sau eşantioane bazate pe riscuri ale operaţiunilor. De asemenea, acestea recuperează fondurile plătite în mod necuvenit şi iniţiază procedurile judiciare necesare în acest scop.
Statele membre impun destinatarilor sancţiuni cu caracter eficace, disuasiv şi proporţional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispoziţiile specifice din dreptul intern.
Ca parte a evaluării riscurilor şi în conformitate cu normele sectoriale, Comisia monitorizează sistemele de gestiune şi control instituite în statele membre. În acţiunile sale de auditare, Comisia respectă principiul proporţionalităţii şi ţine seama de nivelul de risc evaluat în conformitate cu normele sectoriale.
(3)În conformitate cu criteriile şi procedurile specificate în normele sectoriale, statele membre desemnează, la nivelul adecvat, organismele responsabile de gestiunea şi controlul fondurilor Uniunii. Organismele respective pot îndeplini, de asemenea, sarcini care nu au legătură cu gestiunea fondurilor Uniunii şi pot încredinţa o parte din aceste sarcini altor organisme.
Pentru a lua decizia privind desemnarea organismelor, statele membre pot analiza dacă sistemele de gestiune şi control sunt în esenţă aceleaşi ca cele deja existente în perioada anterioară şi dacă aceste sisteme au funcţionat în mod eficace.
În cazul în care rezultatele auditului şi ale controalelor arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile stabilite în normele sectoriale, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficienţele acelor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin încetarea desemnării în conformitate cu normele sectoriale.
Normele sectoriale definesc rolul Comisiei în procesul stabilit la prezentul alineat.
(4)Organismele desemnate în temeiul alineatului (3):
a)instituie un sistem de control intern eficace şi eficient şi asigură funcţionarea acestuia;
b)utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informaţii exacte, complete şi fiabile;
c)furnizează informaţiile prevăzute la alineatele (5), (6) şi (7);
d)asigură, în conformitate cu articolul 38 alineatele (2)-(6), publicarea ex post.
Orice acţiune de prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679.
(5)Organismele desemnate în conformitate cu alineatul (3) pun la dispoziţia Comisiei, până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor:
a)conturile privind cheltuielile care au fost efectuate, pe perioada de referinţă relevantă astfel cum este definită în normele sectoriale, pentru executarea sarcinilor încredinţate şi care au fost prezentate Comisiei în vederea rambursării;
b)un rezumat anual al rapoartelor finale de audit şi al controalelor realizate, inclusiv o analiză a naturii şi a ocurenţei erorilor şi a deficienţelor de sistem identificate, precum şi acţiunile corective luate sau planificate.
(6)Conturile menţionate la alineatul (5) litera (a) includ prefinanţarea şi sumele pentru care sunt în curs sau au fost deja încheiate proceduri de recuperare. Conturile sunt însoţite de o declaraţie de gestiune prin care se confirmă că, în opinia responsabililor cu gestiunea fondurilor:
a)informaţiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete şi exacte;
b)cheltuielile au fost utilizate în scopul preconizat, astfel cum este definit în normele sectoriale;
c)sistemele de control instituite garantează legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente.
(7)Conturile menţionate la alineatul (5) litera (a) şi rezumatul menţionat la litera (b) de la respectivul alineat sunt însoţite de avizul unui organism independent de audit, emis în conformitate cu standardele de audit acceptate pe plan internaţional. Acest aviz stabileşte dacă conturile redau o imagine corectă şi fidelă, dacă cheltuielile prezentate Comisiei spre rambursare sunt conforme cu legile şi reglementările în vigoare şi dacă sistemele de control existente funcţionează în mod corespunzător. Avizul menţionează, de asemenea, dacă auditul pune sub semnul întrebării afirmaţiile din cuprinsul declaraţiei de gestiune menţionate la alineatul (6).
Termenul de 15 februarie menţionat la alineatul (5) poate fi prelungit în mod excepţional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma unei informări din partea statului membru interesat.
Statele membre pot publica, la nivelul adecvat, informaţiile menţionate la alineatele (5) şi (6) şi la prezentul alineat.
În plus, statele membre pot prezenta Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei declaraţii semnate la nivelul adecvat, pe baza informaţiilor menţionate la alineatele (5) şi (6) şi la prezentul alineat.
(8)Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt utilizate în conformitate cu normele aplicabile, Comisia:
a)aplică procedurile în vederea verificării şi acceptării conturilor organismelor desemnate, verificând caracterul exhaustiv, exact şi veridic al conturilor;
b)exclude din cheltuielile de finanţare ale Uniunii plăţile care au fost efectuate cu încălcarea legislaţiei aplicabile;
c)întrerupe termenele de plată sau suspendă plăţile atunci când se prevede astfel în normele sectoriale.
Comisia ridică în întregime sau parţial întreruperea termenelor de plată sau suspendarea plăţilor după ce statul membru în cauză îşi prezintă observaţiile şi imediat ce acesta a luat măsurile necesare. Raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) vizează toate obligaţiile prevăzute la prezentul alineat.
(9)Normele sectoriale ţin seama de necesităţile programelor de cooperare teritorială europeană în ceea ce priveşte, în special, conţinutul declaraţiei de gestiune, procesul prevăzut la alineatul (3) şi funcţia de audit.
(10)Comisia alcătuieşte un registru al organismelor responsabile de activităţile de gestiune, de certificare şi de audit, în temeiul normelor sectoriale.
(11)Statele membre pot utiliza resursele care le sunt alocate în cadrul gestiunii partajate în combinaţie cu operaţiuni şi instrumente instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017 în conformitate cu condiţiile prevăzute în normele sectoriale relevante.
Art. 64: Sfera de competenţă a oficiilor europene
(1)Înainte de instituirea unui nou oficiu european, Comisia efectuează o analiză cost-beneficiu şi o evaluare a riscurilor asociate, informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la rezultatele acestora şi propune introducerea creditelor necesare într-o anexă la secţiunea din buget aferentă Comisiei.
(2)În cadrul sferei lor de competenţă, oficiile europene:
a)îndeplinesc sarcinile obligatorii prevăzute în actul de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii;
b)pot îndeplini, în conformitate cu articolul 66, sarcini neobligatorii autorizate de comitetele lor de conducere după ce acestea au efectuat o analiză cost-beneficiu şi au evaluat riscurile asociate pentru părţile implicate.
(3)Prezenta secţiune se aplică funcţionării OLAF, cu excepţia alineatului (4) de la prezentul articol, a articolului 66 şi a articolului 67 alineatele (1), (2) şi (3).
(4)Auditorul intern al Comisiei îşi exercită toate responsabilităţile stabilite în capitolul 8 din prezentul titlu.
Art. 65: Credite referitoare la oficiile europene
(1)Creditele autorizate pentru execuţia sarcinilor obligatorii ale fiecărui oficiu european se înscriu la o linie bugetară specială în cadrul secţiunii din buget aferente Comisiei şi se stabilesc în detaliu într-o anexă la secţiunea respectivă.
- Anexa menţionată la primul paragraf se prezintă sub forma unei situaţii a veniturilor şi cheltuielilor, subdivizată în acelaşi fel ca şi secţiunile bugetului.
Creditele înscrise în anexa respectivă:
a)acoperă toate nevoile financiare ale fiecărui oficiu european pentru a-şi îndeplini sarcinile obligatorii prevăzute în actul său de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii;
b)pot acoperi nevoile financiare ale unui oficiu european pentru a-şi îndeplini sarcinile solicitate de către instituţiile Uniunii, organele Uniunii, alte oficii şi agenţii europene instituite prin tratate sau în temeiul acestora ori autorizate în conformitate cu actul de instituire a oficiului.
(2)Pentru creditele înscrise în anexă pentru fiecare oficiu european, Comisia deleagă directorului oficiului european în cauză competenţele de ordonator de credite, în conformitate cu articolul 73.
(3)Schema de personal a fiecărui oficiu european se anexează la cea a Comisiei.
(4)Directorul fiecărui oficiu european ia deciziile cu privire la transferuri în cadrul anexei menţionate la alineatul (1). Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în legătură cu aceste transferuri.
Art. 66: Sarcini neobligatorii
(1)Pentru sarcinile neobligatorii menţionate la articolul 64 alineatul (2) litera (b), un oficiu european:
a)poate obţine o delegare pentru directorul său din partea instituţiilor Uniunii, a organelor Uniunii şi a altor oficii europene, împreună cu o delegare a competenţelor ordonatorului de credite în ceea ce priveşte creditele înregistrate în secţiunea din buget aferentă instituţiei Uniunii, organului Uniunii sau altui oficiu european;
b)poate încheia acorduri ad-hoc la nivelul serviciilor cu instituţii ale Uniunii, organe ale Uniunii, alte oficii europene sau părţi terţe.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (a), instituţiile Uniunii, organele Uniunii şi alte oficii europene în cauză stabilesc limitele şi condiţiile delegării de competenţe. O astfel de delegare se stabileşte în conformitate cu actul de instituire a oficiului european, în special în ceea ce priveşte condiţiile şi modalităţile aferente delegării.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), directorul oficiului european, în conformitate cu actul de instituire a oficiului, adoptă dispoziţiile specifice care reglementează îndeplinirea sarcinilor, recuperarea costurilor suportate şi ţinerea evidenţei contabile corespunzătoare. Oficiul european raportează rezultatele acestei evidenţe contabile instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii sau altor oficii europene în cauză.
Art. 67: Evidenţele contabile ale oficiilor europene
(1)Fiecare oficiu european ţine o evidenţă contabilă a propriilor cheltuieli, permiţând astfel determinarea procentului din serviciile sale prestat fiecărei instituţii a Uniunii, fiecărui organ al Uniunii sau fiecărui oficiu european. Directorul oficiului european în cauză, după aprobarea de către comitetul de conducere, adoptă criteriile pe care se bazează evidenţa contabilă.
(2)Comentariile referitoare la linia bugetară specifică, la care sunt înscrise creditele totale pentru fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competenţe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a), prezintă o estimare a costurilor serviciilor prestate de oficiul în cauză fiecăreia dintre instituţiile Uniunii, organele Uniunii şi celelalte oficii europene în cauză. Această estimare se bazează pe evidenţa contabilă prevăzută la prezentul articol alineatul (1).
(3)Fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competenţe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a) notifică instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii şi celorlalte oficii europene în cauză rezultatele evidenţei contabile prevăzute la prezentul articol alineatul (1).
(4)Evidenţele contabile ale tuturor oficiilor europene fac parte integrantă din conturile Uniunii în conformitate cu articolul 241.
(5)Contabilul Comisiei, hotărând la propunerea comitetului de conducere al oficiului european în cauză, poate delega unui membru al personalului oficiului european unele dintre sarcinile contabilului de colectare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor efectuate direct de către oficiul european în cauză.
(6)Pentru acoperirea necesarului de numerar al oficiului european, Comisia, hotărând pe baza unei propuneri a comitetului de conducere, poate deschide conturi bancare sau conturi curente poştale în numele său. Soldul anual de trezorerie se regularizează şi se ajustează între oficiul european în cauză şi Comisie la sfârşitul exerciţiului financiar.
Art. 68: Aplicabilitatea la nivelul Agenţiei de Aprovizionare a Euratom
Prezentul regulament se aplică execuţiei bugetului Agenţiei de Aprovizionare a Euratom.
Art. 69: Agenţii executive
(1)Comisia poate delega agenţiilor executive competenţe pentru a pune în aplicare, parţial sau integral, un program sau un proiect al Uniunii, inclusiv proiecte-pilot şi acţiuni pregătitoare şi execuţia cheltuielilor administrative, în numele şi sub răspunderea sa, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (1). Agenţiile executive sunt instituite printr-o decizie a Comisiei şi au personalitate juridică în temeiul dreptului Uniunii. Acestea primesc o contribuţie anuală.
(1)Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agenţiilor executive cărora urmează să li se încredinţeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO L 11, 16.1.2003, p. 1).
(2)Directorii agenţiilor executive acţionează în calitate de ordonatori de credite delegaţi cu privire la execuţia creditelor operaţionale legate de programele Uniunii pe care le gestionează integral sau parţial.
(3)Comitetul director al unei agenţii executive poate conveni cu Comisia ca funcţia de contabil al agenţiei executive în cauză să fie îndeplinită de contabilul Comisiei. Comitetul director poate, de asemenea, să încredinţeze contabilului Comisiei o parte din sarcinile contabilului agenţiei executive în cauză, ţinând cont de raportul cost-beneficiu. În ambele cazuri, se iau măsurile necesare pentru evitarea eventualelor conflicte de interese.
Art. 70: Organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul Regulament pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom care au personalitate juridică şi beneficiază de contribuţii de la buget.
(2)Respectivul regulament financiar-cadru se bazează pe principiile şi normele prevăzute de prezentul regulament, ţinând seama de caracteristicile specifice ale organelor menţionate la alineatul (1).
(3)Normele financiare aplicabile organelor menţionate la alineatul (1) nu se îndepărtează de regulamentul financiar-cadru decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru şi sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.
(4)Descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetelor organelor menţionate la alineatul (1) este acordată de Parlamentul European la recomandarea Consiliului. Organele menţionate la alineatul (1) cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, dacă este cazul, informaţiile suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniuni ale organismelor corespunzătoare.
(5)Auditorul intern al Comisiei exercită cu privire la organele menţionate la alineatul (1) aceleaşi competenţe ca şi cele pe care le exercită în privinţa Comisiei.
(6)Un auditor extern independent verifică dacă în conturile anuale ale fiecăruia dintre organele menţionate la prezentul articol alineatul (1) sunt prezentate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile şi situaţia financiară a acestuia, înainte ca acestea să fie consolidate în conturile finale ale Comisiei. În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază relevant, Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual specific pentru fiecare organ, în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 287 alineatul (1) din TFUE. La întocmirea raportului respectiv, Curtea de Conturi ia în considerare activitatea de audit desfăşurată de auditorul extern independent, precum şi măsurile luate pe baza constatărilor auditorului.
(7)Toate aspectele legate de auditurile externe independente menţionate la alineatul (6), inclusiv constatările consemnate, rămân în responsabilitatea deplină a Curţii de Conturi.
Art. 71: Organismele de parteneriat public-privat
Organismele cu personalitate juridică instituite printr-un act de bază cărora le-a fost încredinţată punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat îşi adoptă propriile norme financiare.
Respectivele norme includ un set de principii necesare pentru asigurarea bunei gestiuni financiare a fondurilor Uniunii.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar tip pentru organismele de parteneriat public-privat care să stabilească principiile necesare pentru a asigura buna gestiune financiară a fondurilor Uniunii, principii care se bazează pe articolul 154.
Normele financiare ale organismelor de parteneriat public-privat nu se pot îndepărta de regulamentul financiar tip decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru şi sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.
În cazul organismelor de parteneriat public-privat, se aplică articolul 70 alineatele (4)-(7).
Art. 72: Separarea funcţiilor
(1)Funcţiile ordonatorului de credite şi cele ale contabilului sunt separate şi incompatibile între ele.
(2)Fiecare instituţie a Uniunii pune la dispoziţia fiecărui actor financiar resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor care îi revin şi o cartă în care sunt descrise în detaliu sarcinile, drepturile şi obligaţiile sale.
Art. 73: Ordonatorul de credite
(1)Fiecare instituţie a Uniunii exercită funcţiile de ordonator de credite.
(2)În sensul prezentului titlu, "personal" înseamnă persoanele cărora li se aplică Statutul funcţionarilor.
(3)Fiecare instituţie a Uniunii, în conformitate cu regulamentul său de procedură, deleagă funcţiile de ordonator de credite personalului de nivel adecvat. În cadrul normelor sale administrative interne, instituţia stabileşte personalul căruia îi deleagă respectivele funcţii, sfera de aplicare a competenţelor delegate şi dacă respectivele competenţe pot fi subdelegate de către persoanele cărora le-au fost delegate.
(4)Competenţele de ordonator de credite sunt delegate sau subdelegate numai personalului.
(5)Ordonatorul de credite competent acţionează în limitele stabilite prin actul de delegare sau de subdelegare. Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de unul sau mai mulţi membri ai personalului însărcinaţi să efectueze, sub responsabilitatea sa, anumite operaţiuni necesare pentru execuţia bugetului şi pentru producerea de informaţii financiare şi de gestiune.
(6)Fiecare instituţie a Uniunii şi fiecare organ al Uniunii menţionat la articolul 70 informează Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi, şi contabilul Comisiei, în termen de două săptămâni, cu privire la numirea şi încetarea exercitării funcţiei ordonatorilor de credite delegaţi, a auditorilor interni şi a contabililor şi cu privire la toate normele interne pe care le adoptă în materie de chestiuni financiare.
(7)Fiecare instituţie a Uniunii informează Curtea de Conturi cu privire la deciziile de delegare şi cu privire la desemnarea administratorilor conturilor de avans în temeiul articolelor 79 şi 88.
Art. 74: Competenţele şi funcţiile ordonatorului de credite
(1)În instituţia Uniunii în cauză, ordonatorul de credite răspunde de execuţia veniturilor şi a cheltuielilor în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, inclusiv prin asigurarea raportării privind performanţa, şi de asigurarea respectării cerinţelor de legalitate şi regularitate şi de egalitate de tratament al destinatarilor.
(2)În sensul prezentului articol alineatul (1), în conformitate cu articolul 36 şi cu standardele minime adoptate de fiecare instituţie a Uniunii şi ţinând seama în mod corespunzător de riscurile asociate mediului de gestiune şi naturii acţiunilor finanţate, ordonatorul de credite delegat stabileşte structura organizatorică şi sistemele interne de control adecvate pentru îndeplinirea funcţiilor sale. Instituirea acestei structuri şi a acestor sisteme se bazează pe o analiză exhaustivă a riscurilor, care ţine seama de consideraţiile privind raportul cost-eficacitate şi performanţa acestora.
(3)Pentru execuţia cheltuielilor, ordonatorul de credite competent îşi asumă angajamente bugetare şi juridice, lichidează cheltuieli, ordonanţează plăţi şi desfăşoară activităţile preliminare în vederea execuţiei creditelor.
(4)Pentru execuţia veniturilor, ordonatorul de credite competent efectuează estimări ale creanţelor, realizează o constatare a creanţelor de recuperat şi emite ordine de recuperare. Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent renunţă la creanţele constatate.
(5)Pentru a preveni erorile şi neregulile înainte ca operaţiunile să fie autorizate şi pentru a reduce riscurile de neîndeplinire a obiectivelor, fiecare operaţiune face obiectul a cel puţin unui control ex ante referitor la aspectele sale operaţionale şi financiare, pe baza unei strategii de control multianuale care ia în considerare riscurile.
Frecvenţa şi intensitatea controalelor ex ante sunt stabilite de ordonatorul de credite competent, ţinând seama atât de rezultatele controalelor anterioare, cât şi de consideraţiile bazate pe analiza riscurilor şi de cele privind raportul cost-eficacitate, pe baza propriei analize a riscurilor a ordonatorului de credite. În cazul în care există îndoieli, ordonatorul de credite competent pentru validarea operaţiunilor respective solicită, în cadrul controlului ex ante, informaţii suplimentare sau efectuează un control la faţa locului în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile.
Pentru o operaţiune dată, verificarea se realizează de alţi membri ai personalului decât cei care au iniţiat operaţiunea. Membrii personalului care realizează verificarea nu se află în subordinea membrilor personalului care au iniţiat operaţiunea.
(6)Ordonatorul de credite delegat poate efectua controale ex post pentru a detecta şi a corecta erorile şi neregulile din cadrul operaţiunilor după ce acestea au fost autorizate. Aceste controale, care pot fi organizate pe bază de sondaj, în funcţie de riscuri, ţin seama de rezultatele controalelor anterioare, precum şi de consideraţiile privind raportul cost-eficacitate şi performanţa.
Controalele ex post sunt efectuate de alţi membri ai personalului decât cei care efectuează controalele ex ante. Membrii personalului însărcinaţi cu efectuarea controalelor ex post nu se află în subordinea membrilor personalului însărcinaţi cu efectuarea controalelor ex ante.
Normele şi modalităţile, inclusiv calendarele de desfăşurare a auditurilor beneficiarilor sunt clare, coerente şi transparente şi sunt puse la dispoziţie beneficiarilor la semnarea acordului de grant.
(7)Ordonatorii de credite competenţi şi personalul competent pentru execuţia bugetară au competenţele profesionale necesare.
În fiecare instituţie a Uniunii, ordonatorul de credite delegat se asigură:
a)că ordonatorii de credite subdelegaţi şi personalul lor primesc informaţii relevante actualizate periodic şi beneficiază de formare privind standardele de control şi metodele şi tehnicile disponibile în acest sens;
b)că se iau măsuri, dacă este cazul, pentru a asigura funcţionarea eficace şi eficientă a sistemelor de control în conformitate cu alineatul (2).
(8)Dacă un membru al personalului implicat în gestiunea financiară şi controlul operaţiunilor consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice sau să o accepte la solicitarea superiorului său implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare ori normelor profesionale pe care trebuie să le respecte, acesta îşi informează superiorul ierarhic. Dacă informarea se face în scris, superiorul ierarhic răspunde în scris. În cazul în care superiorul ierarhic nu ia măsuri sau confirmă decizia ori instrucţiunea iniţială, iar membrul personalului consideră că această confirmare nu constituie un răspuns rezonabil la preocuparea sa, membrul personalului informează în scris ordonatorul de credite delegat. În cazul în care ordonatorul de credite delegat nu răspunde într-un interval rezonabil, date fiind circumstanţele cazului şi, în orice caz, în termen de o lună, membrul personalului informează comitetul relevant menţionat la articolul 143.
În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, membrul personalului informează autorităţile şi organismele desemnate în Statutul funcţionarilor şi în deciziile instituţiilor Uniunii privind clauzele şi condiţiile investigaţiilor interne referitoare la prevenirea fraudei, a corupţiei şi a oricărei alte activităţi ilegale care dăunează intereselor Uniunii. În contractele cu auditorii externi care auditează gestiunea financiară a Uniunii se include obligaţia auditorului extern de a informa ordonatorul de credite delegat cu privire la orice activitate ilegală, de fraudă sau de corupţie suspectată care poate prejudicia interesele Uniunii.
(9)Ordonatorul de credite delegat prezintă instituţiei Uniunii de care aparţine un raport anual de activitate cu privire la îndeplinirea funcţiilor care îi revin, raport care cuprinde informaţii financiare şi de gestiune, inclusiv rezultatele controalelor, în care declară că, exceptând situaţiile în care se specifică altfel în cadrul unor obiecţii emise cu privire la anumite domenii de venituri şi de cheltuieli, a obţinut o asigurare rezonabilă conform căreia:
a)informaţiile cuprinse în raport oferă o imagine corectă şi fidelă;
b)resursele alocate activităţilor descrise în raport au fost utilizate în scopul preconizat şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; şi
c)procedurile de control instituite oferă garanţiile necesare cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente.
Raportul anual de activitate include informaţii privind operaţiunile desfăşurate, în raport cu obiectivele şi consideraţiile privind performanţa stabilite în planurile strategice, riscurile asociate respectivelor operaţiuni, utilizarea resurselor furnizate, precum şi eficienţa şi eficacitatea sistemelor de control intern. Raportul include o evaluare globală a costurilor şi a beneficiilor controalelor, precum şi informaţii referitoare la măsura în care cheltuielile operaţionale autorizate contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii şi generează o valoare adăugată europeană. Comisia pregăteşte un rezumat al rapoartelor anuale de activitate pentru exerciţiul precedent.
Rapoartele anuale de activitate pentru exerciţiul financiar ale ordonatorilor de credite şi, după caz, ale ordonatorilor de credite delegaţi ai instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii, oficiilor şi agenţiilor europene se publică până la data de 1 iulie a exerciţiului financiar următor pe site-ul instituţiei Uniunii, organului Uniunii, oficiului sau agenţiei europene respective, într-o formă uşor accesibilă, cu respectarea consideraţiilor de confidenţialitate şi de securitate justificate în mod corespunzător.
(10)Ordonatorul de credite delegat înregistrează, pentru fiecare exerciţiu financiar, contractele încheiate prin procedurile de negociere în conformitate cu punctul 11.1 literele (a)-(f) şi la punctul 39 din anexa I. Dacă proporţia procedurilor de negociere în raport cu numărul contractelor atribuite de acelaşi ordonator de credite delegat creşte considerabil faţă de exerciţiile anterioare sau dacă proporţia în cauză este în mod clar mai mare decât media înregistrată pentru instituţia Uniunii, ordonatorul de credite competent prezintă instituţiei Uniunii un raport în care precizează toate măsurile luate pentru inversarea tendinţei respective. Fiecare instituţie a Uniunii trimite Parlamentului European şi Consiliului un raport privind procedurile de negociere. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la prezentul articol alineatul (9).
Art. 75: Păstrarea documentelor justificative de către ordonatorii de credite
Ordonatorul de credite instituie un sistem pe suport de hârtie sau electronic pentru păstrarea documentelor justificative originale referitoare la execuţia bugetului. Astfel de documente se păstrează timp de cel puţin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exerciţiului financiar la care se referă documentele.
Fără a aduce atingere primului paragraf, documentele privind operaţiunile se păstrează în orice caz până la sfârşitul exerciţiului următor celui în care operaţiunile respective au fost închise definitiv.
Dacă este posibil, datele cu caracter personal din documentele justificative se şterg atunci când datele respective nu sunt necesare în scopul descărcării de gestiune, al controlului şi al auditului. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Art. 76: Competenţele şi funcţiile şefilor delegaţiilor Uniunii
(1)Atunci când şefii delegaţiilor Uniunii acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), aceştia se află în subordinea Comisiei, ca instituţie a Uniunii responsabilă de definirea, exercitarea, monitorizarea şi evaluarea funcţiilor şi a responsabilităţilor care le revin în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi şi cooperează strâns cu Comisia în ceea ce priveşte execuţia adecvată a fondurilor, pentru a asigura, în special, legalitatea şi regularitatea operaţiunilor financiare, respectarea principiului bunei gestiuni financiare în gestionarea fondurilor şi protecţia efectivă a intereselor financiare ale Uniunii. Aceştia intră sub incidenţa normelor interne ale Comisiei şi a Cartei Comisiei pentru executarea sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. Pentru îndeplinirea funcţiilor care le revin, aceştia pot beneficia de asistenţă din partea personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii.
În acest sens, şefii delegaţiilor Uniunii iau măsurile necesare pentru a preveni orice situaţie care este probabil să pună în pericol capacitatea Comisiei de a-şi îndeplini responsabilităţile în ceea ce priveşte execuţia bugetului care le-a fost subdelegată, precum şi orice conflict de priorităţi care ar putea avea un impact asupra executării sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.
În cazul apariţiei unei situaţii sau a unui conflict dintre cele menţionate la al doilea paragraf, şefii delegaţiilor Uniunii informează fără întârziere directorii generali competenţi din cadrul Comisiei şi al SEAE cu privire la acest aspect. Directorii generali respectivi iau măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.
(2)În cazul în care se găsesc în situaţia menţionată la articolul 74 alineatul (8), şefii delegaţiilor Uniunii fac apel la comitetul menţionat la articolul 143. În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, aceştia informează autorităţile şi organismele desemnate de legislaţia aplicabilă.
(3)Şefii delegaţiilor Uniunii care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), prezintă rapoarte ordonatorului lor de credite delegat, astfel încât acesta din urmă să poată integra rapoartele în cauză în raportul său anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9). Rapoartele prezentate de şefii delegaţiilor Uniunii cuprind informaţii privind eficienţa şi eficacitatea sistemelor de control intern instituite în cadrul delegaţiei lor, precum şi informaţii privind gestiunea operaţiunilor care le-au fost subdelegate, şi oferă asigurarea prevăzută la articolul 92 alineatul (5) al treilea paragraf. Rapoartele respective se anexează la raportul anual de activitate al ordonatorului de credite delegat şi se pun la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului, ţinându-se cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidenţial.
Şefii delegaţiilor Uniunii cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, după caz, informaţiile suplimentare necesare. În acest context, li se poate solicita să participe la reuniuni ale organismelor relevante şi să ofere asistenţă ordonatorului de credite delegat competent.
Şefii delegaţiilor Uniunii care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), răspund tuturor solicitărilor adresate de către ordonatorul de credite delegat al Comisiei la cererea Comisiei sau, în contextul descărcării de gestiune, la cererea Parlamentului European.
Comisia se asigură că subdelegarea de competenţe către şefii delegaţiilor Uniunii nu aduce atingere procedurii de descărcare de gestiune prevăzute la articolul 319 din TFUE.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică, de asemenea, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în absenţa şefilor delegaţiilor Uniunii.
Art. 77: Competenţele şi funcţiile contabilului
(1)Fiecare instituţie a Uniunii desemnează un contabil care răspunde, în instituţia respectivă, de următoarele aspecte:
a)execuţia corectă a plăţilor, încasarea corectă a veniturilor şi recuperarea corectă a creanţelor constatate;
b)pregătirea şi prezentarea conturilor în conformitate cu titlul XIII;
c)ţinerea contabilităţii în conformitate cu articolele 82 şi 84;
d)stabilirea normelor şi a procedurilor contabile, precum şi a planului de conturi în conformitate cu articolele 80-84;
e)instituirea şi validarea sistemelor contabile şi, dacă este cazul, validarea sistemelor instituite de ordonatorul de credite pentru furnizarea sau justificarea informaţiilor contabile;
f)gestionarea trezoreriei.
În ceea ce priveşte sarcinile menţionate la litera (e) de la primul paragraf, contabilul este împuternicit să verifice în orice moment conformitatea cu criteriile de validare.
(2)Responsabilităţile contabilului SEAE vizează numai secţiunea din buget aferentă SEAE, astfel cum este executată de acest organism. Contabilul Comisiei rămâne responsabil de întreaga secţiune din buget aferentă Comisiei, inclusiv pentru operaţiunile contabile referitoare la credite subdelegate şefilor delegaţiilor Uniunii.
De asemenea, contabilul Comisiei acţionează în calitate de contabil al SEAE în ceea ce priveşte execuţia secţiunii din buget aferente SEAE.
Art. 78: Numirea şi eliberarea din funcţie a contabilului
(1)Fiecare instituţie a Uniunii numeşte un contabil din rândul funcţionarilor cărora li se aplică Statutul funcţionarilor.
Contabilul este ales de instituţia Uniunii ţinând seama de competenţa sa deosebită dovedită pe baza diplomelor de studii sau a experienţei profesionale echivalente.
(2)Două sau mai multe instituţii sau organe ale Uniunii pot numi acelaşi contabil. În acest caz, ele iau măsurile necesare pentru evitarea oricărui conflict de interese.
(3)În cazul încetării exercitării funcţiei contabilului se întocmeşte fără întârziere o balanţă de verificare.
(4)Balanţa de verificare însoţită de un raport de predare este transmisă noului contabil de contabilul a cărui funcţie încetează sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către un funcţionar din departamentul său.
Noul contabil semnează balanţa de verificare, în semn de acceptare, în termen de cel mult o lună de la data transmiterii şi poate formula obiecţii.
Raportul de predare conţine rezultatul balanţei de verificare şi eventualele obiecţii formulate.
Art. 79: Competenţe care pot fi delegate de către contabil
În îndeplinirea funcţiilor sale, contabilul poate să delege anumite sarcini personalului subordonat şi administratorilor conturilor de avans numiţi în conformitate cu articolul 89 alineatul (1).
Actul de delegare stabileşte sarcinile respective.
Art. 80: Normele contabile
(1)Normele contabile care trebuie aplicate de instituţiile Uniunii, de oficiile europene şi de agenţiile şi de organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 se bazează pe standardele contabile acceptate la nivel internaţional pentru sectorul public. Contabilul Comisiei adoptă aceste norme după consultarea contabililor celorlalte instituţii ale Uniunii, ai oficiilor europene şi ai organelor Uniunii.
(2)Contabilul se poate abate de la standardele menţionate la alineatul (1) dacă estimează că acest lucru este necesar pentru a reda o imagine corectă a activelor şi pasivelor, a cheltuielilor, a veniturilor şi a fluxurilor de numerar. Atunci când o normă contabilă se abate semnificativ de la standardele respective, în notele la situaţiile financiare se precizează acest fapt şi motivele care stau la baza lui.
(3)Normele contabile menţionate la alineatul (1) stabilesc structura şi conţinutul situaţiilor financiare, precum şi principiile contabile subiacente conturilor.
(4)Rapoartele privind execuţia bugetară menţionate la articolul 241 respectă principiile bugetare stabilite în prezentul regulament. Acestea prezintă o evidenţă detaliată a execuţiei bugetare. În aceste rapoarte se înregistrează toate operaţiunile de venituri şi cheltuieli prevăzute în prezentul titlu şi se redă o imagine corectă a operaţiunilor respective.
Art. 81: Organizarea conturilor
(1)Contabilul fiecărei instituţii sau fiecărui organ ale Uniunii întocmeşte şi păstrează la zi o documentaţie care descrie organizarea conturilor şi procedurile contabile din instituţia sau organul Uniunii de care aparţine.
(2)Veniturile şi cheltuielile se înregistrează în sistemul computerizat, în funcţie de natura economică a operaţiunii, drept venituri sau cheltuieli curente sau drept capital.
Art. 82: Ţinerea contabilităţii
(1)Contabilul Comisiei este responsabil de stabilirea planurilor de conturi armonizate care urmează să fie aplicate de instituţiile Uniunii, de oficiile europene şi de agenţiile şi de organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2.
(2)Contabilul obţine de la ordonatorii de credite toate informaţiile necesare pentru întocmirea conturilor care oferă o imagine corectă a situaţiei financiare a instituţiilor Uniunii şi a execuţiei bugetare. Ordonatorii de credite garantează fiabilitatea informaţiilor respective.
(3)Înainte de adoptarea conturilor de către instituţia Uniunii sau de către organul Uniunii menţionat la articolul 70, contabilul le semnează, certificând astfel că a obţinut o asigurare rezonabilă conform căreia acestea redau o imagine corectă a situaţiei financiare a instituţiei Uniunii sau a organului Uniunii menţionat la articolul 70.
În acest scop, contabilul verifică dacă elaborarea conturilor a avut loc în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu procedurile contabile menţionate la articolul 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d), şi dacă toate veniturile şi cheltuielile au fost contabilizate.
(4)Ordonatorul de credite delegat trimite contabilului, în conformitate cu normele adoptate de către contabil, informaţiile financiare şi de gestiune necesare pentru îndeplinirea funcţiilor contabilului.
Contabilul este informat de ordonatorul de credite, periodic şi cel puţin pentru închiderea conturilor, cu privire la datele financiare relevante ale conturilor bancare fiduciare, astfel încât utilizarea fondurilor Uniunii să se poată reflecta în contabilitatea Uniunii.
Ordonatorii de credite continuă să fie pe deplin răspunzători de utilizarea corectă a fondurilor pe care le gestionează, de legalitatea şi regularitatea cheltuielilor aflate sub controlul lor şi de exhaustivitatea şi exactitatea informaţiilor trimise contabilului.
(5)Ordonatorul de credite competent îl informează pe contabil cu privire la toate evoluţiile sau modificările semnificative ale unui sistem de gestiune financiară, ale unui sistem de inventariere sau ale unui sistem de evaluare a activelor şi a pasivelor, dacă sistemul respectiv furnizează date pentru contabilitatea instituţiei Uniunii sau dacă este utilizat în scopul justificării datelor acesteia, astfel încât contabilul să poată verifica dacă se respectă criteriile de validare.
În orice moment, contabilul poate reexamina un sistem de gestiune financiară deja validat şi poate solicita ca ordonatorul de credite competent să stabilească un plan de acţiune pentru a corecta, în timp util, eventualele deficienţe.
Ordonatorul de credite competent asigură exhaustivitatea informaţiilor trimise contabilului.
(6)Contabilul este împuternicit să verifice informaţiile primite şi să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru validarea conturilor.
Contabilul formulează obiecţii, dacă este necesar, şi furnizează explicaţii cu privire la natura şi sfera de aplicare a acestora.
(7)Sistemul contabil al unei instituţii a Uniunii are scopul de a organiza informaţiile bugetare şi financiare astfel încât cifrele să poată fi introduse, clasate şi înregistrate.
(8)Sistemul contabil este format din contabilitatea generală şi din contabilitatea bugetară. Aceste contabilităţi se ţin în euro, pe baza anului calendaristic.
(9)Ordonatorul de credite delegat poate ţine, de asemenea, o contabilitate analitică detaliată.
(10)Documentele justificative referitoare la sistemul contabil şi la întocmirea conturilor prevăzute la articolul 241 se păstrează pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exerciţiului financiar la care se referă documentele.
Documentele privind operaţiunile care nu au fost închise definitiv se păstrează însă până la sfârşitul exerciţiului următor celui în care operaţiunile au fost închise. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Fiecare instituţie a Uniunii decide în ce departament trebuie păstrate documentele justificative.
Art. 83: Conţinutul şi ţinerea contabilităţii bugetare
(1)Contabilitatea bugetară prezintă, pentru fiecare subdiviziune din buget:
a)în cazul cheltuielilor:
(i)creditele autorizate în buget, inclusiv creditele înregistrate în bugetele rectificative, creditele reportate, creditele disponibile după colectarea veniturilor alocate, transferurile de credite şi totalul creditelor disponibile;
(ii)creditele de angajament şi creditele de plată aferente exerciţiului financiar;
b)în cazul veniturilor:
(i)estimările din buget, inclusiv estimările din bugetele rectificative, veniturile alocate şi cuantumul total al venitului estimat;
(ii)drepturile constatate şi sumele recuperate pentru exerciţiul financiar;
c)angajamentele neplătite încă şi veniturile nerecuperate încă, reportate din exerciţiile financiare precedente. Creditele de angajament şi creditele de plată menţionate la primul paragraf litera (a) se înregistrează şi se prezintă separat.
(2)Contabilitatea bugetară prezintă separat:
a)utilizarea creditelor reportate şi a creditelor aferente exerciţiului financiar;
b)lichidarea angajamentelor restante.
În ceea ce priveşte veniturile, sumele nerecuperate încă din exerciţiile financiare precedente se prezintă separat.
Art. 84: Contabilitatea generală
(1)Contabilitatea generală înregistrează, în ordine cronologică, utilizând metoda înregistrării în partidă dublă, toate evenimentele şi operaţiunile care afectează situaţia economică şi financiară şi activele şi pasivele instituţiilor Uniunii, ale agenţiilor şi ale organelor Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2.
(2)Mişcările şi soldurile din contabilitatea generală se înregistrează în registre contabile.
(3)Toate înregistrările contabile, inclusiv ajustările contabile, se bazează pe documente justificative, la care fac trimitere.
(4)Sistemul contabil permite urmărirea clară prin audit a tuturor înregistrărilor contabile.
Art. 85: Conturi bancare
(1)Pentru gestionarea trezoreriei, contabilul poate să deschidă sau să solicite deschiderea de conturi în numele instituţiei Uniunii de care aparţine la instituţii financiare sau la bănci centrale naţionale. Contabilului îi revine responsabilitatea de a închide aceste conturi sau de a se asigura că acestea sunt închise.
(2)Condiţiile pentru deschiderea, operarea şi utilizarea conturilor bancare prevăd, în funcţie de cerinţele de control intern, ca cecurile, ordinele de virament bancar sau orice alte operaţiuni bancare să fie semnate de unul sau mai mulţi membri ai personalului autorizaţi în mod corespunzător. Instrucţiunile manuale se semnează de cel puţin doi membri ai personalului autorizaţi în mod corespunzător sau de contabil.
(3)În contextul punerii în aplicare a unui program sau a unei acţiuni, se pot deschide conturi fiduciare în numele Comisiei pentru a permite gestionarea acestor conturi de către o entitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), (iii), (v) sau (vi).
Aceste conturi se deschid sub responsabilitatea ordonatorului de credite însărcinat cu punerea în aplicare a programului sau a acţiunii, de comun acord cu contabilul Comisiei.
Aceste conturi se gestionează sub responsabilitatea ordonatorului de credite.
(4)Contabilul Comisiei stabileşte norme privind deschiderea, gestionarea şi închiderea conturilor fiduciare şi utilizarea acestora.
Art. 86: Gestionarea trezoreriei
(1)Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze numerarul şi echivalentele de numerar. Contabilul este răspunzător pentru păstrarea în siguranţă a acestora.
(2)Contabilul se asigură că instituţia Uniunii de care aparţine are la dispoziţie fonduri suficiente pentru a acoperi necesarul de numerar rezultat din execuţia bugetară în cadrul de reglementare aplicabil şi instituie proceduri pentru a se asigura că niciunul dintre conturile deschise în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) şi cu articolul 89 alineatul (3) nu are sold debitor.
(3)Plăţile se efectuează prin virament bancar, prin cec sau din conturile de avans sau, în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru, prin carte de debit, prin debitare directă sau prin alte mijloace de plată, în conformitate cu normele stabilite de contabil.
Înainte de a încheia un angajament faţă de un terţ, ordonatorul de credite confirmă identitatea beneficiarului, stabileşte entitatea juridică şi detaliile de plată ale beneficiarilor şi le introduce în dosarul comun pe instituţia Uniunii de care este responsabil contabilul, pentru a asigura transparenţa, răspunderea şi execuţia corespunzătoare a plăţilor.
Contabilul poate efectua plăţi numai în cazul în care entitatea juridică a beneficiarului plăţii şi detaliile privind plata au fost înregistrate în prealabil într-un dosar comun pe instituţia Uniunii de care contabilul este responsabil.
Ordonatorii de credite informează contabilul cu privire la orice modificare privind entitatea juridică şi detaliile de plată care le-a fost comunicată de către beneficiarul plăţii şi verifică validitatea respectivelor date înainte să ordonanţeze plata.
Art. 87: Inventarierea activelor
(1)Instituţiile şi agenţiile Uniunii sau organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 întocmeşte inventare cantitative şi valorice ale tuturor imobilizărilor corporale, necorporale şi financiare care le aparţin, în conformitate cu un model instituit de contabilul Comisiei.
De asemenea, acestea verifică dacă înregistrările din inventarele lor corespund situaţiei reale.
Toate bunurile achiziţionate care au o perioadă de utilizare mai mare de un an, care nu sunt consumabile şi al căror preţ de achiziţionare sau cost de producţie este mai mare decât cel indicat în procedurile contabile menţionate la articolul 77 se înregistrează în inventar şi în conturile de imobilizări.
(2)Vânzarea de imobilizări corporale ale Uniunii face obiectul unei publicităţi adecvate.
(3)Instituţiile Uniunii şi agenţiile sau organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 adoptă dispoziţii privind protejarea activelor incluse în inventarele lor şi stabilesc care sunt departamentele administrative responsabile pentru sistemul de inventariere.
Art. 88: Conturi de avans
(1)Conturile de avans pot fi constituite pentru plata cheltuielilor în cazul în care, din cauza cuantumurilor limitate implicate, este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operaţiuni de plată prin proceduri bugetare. Conturile de avans pot fi constituite, de asemenea, pentru colectarea altor venituri decât resursele proprii.
În delegaţiile Uniunii, conturile de avans pot fi, de asemenea, utilizate pentru executarea unor plăţi cu valori limitate prin procedurile bugetare, în cazul în care această utilizare este eficientă şi eficace în contextul cerinţelor locale.
Cuantumul maxim care poate fi plătit de administratorul contului de avans, atunci când este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operaţiuni de plată prin proceduri bugetare, se stabileşte de către contabil şi nu depăşeşte în niciun caz 60 000 EUR pentru fiecare cheltuială.
Cu toate acestea, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, conturile de avans pot fi utilizate fără stabilirea unor plafoane, cu respectarea nivelului creditelor stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu la linia bugetară corespunzătoare pentru exerciţiul financiar în curs şi în conformitate cu normele interne ale Comisiei.
(2)În delegaţiile Uniunii, se constituie conturi de avans pentru plata cheltuielilor din ambele secţiuni din buget aferente Comisiei şi SEAE, asigurându-se trasabilitatea completă a cheltuielilor.
Art. 89: Crearea şi administrarea conturilor de avans
(1)Crearea unui cont de avans şi numirea unui administrator al contului de avans fac obiectul unei decizii a contabilului instituţiei Uniunii, pe baza unei propuneri motivate în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent. Decizia respectivă stabileşte responsabilităţile şi obligaţiile administratorului contului de avans şi ale ordonatorului de credite.
Administratorii conturilor de avans sunt aleşi din rândul funcţionarilor sau, dacă este necesar şi doar în cazuri bine întemeiate, din rândul altor membri ai personalului sau în conformitate cu condiţiile stabilite în normele interne ale Comisiei, din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, cu condiţia ca contractele de muncă ale acestora să garanteze un nivel echivalent de protecţie în ceea ce priveşte răspunderea aplicabilă personalului în conformitate cu articolul 95. Administratorii conturilor de avans sunt aleşi ţinând seama de cunoştinţele, competenţele şi calificările speciale ale acestora dovedite pe baza diplomelor de studii sau a experienţei profesionale corespunzătoare sau în urma participării la un program adecvat de formare.
(2)În propunerile de decizii de constituire a unui cont de avans, ordonatorul de credite competent asigură că:
a)se acordă prioritate utilizării procedurilor bugetare în cazul în care există acces la sistemul contabil computerizat central;
b)conturile de avans sunt utilizate numai în cazuri bine întemeiate.
În deciziile privind crearea unui cont de avans, contabilul precizează condiţiile de operare şi condiţiile de utilizare a acestuia.
Modificarea condiţiilor de operare a unui cont de avans face, de asemenea, obiectul unei decizii a contabilului, la propunerea motivată în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent.
(3)Conturile bancare de avans sunt deschise şi monitorizate de contabil, care autorizează, de asemenea, semnăturile delegate pentru acestea, pe baza unei propuneri motivate corespunzător din partea ordonatorului de credite competent.
(4)Conturile de avans sunt alimentate de contabilul instituţiei Uniunii şi se află în responsabilitatea administratorilor conturilor de avans.
(5)Plăţile efectuate sunt urmate de decizii formale finale de lichidare sau de ordine de plată semnate de ordonatorul de credite competent.
Tranzacţiile de avans sunt regularizate de ordonatorul de credite până la sfârşitul lunii următoare, astfel încât soldul contabil şi soldul bancar să poată fi reconciliate.
(6)Contabilul efectuează verificări sau dispune efectuarea de verificări de către un membru al personalului din propriul său departament sau din departamentul de ordonanţare împuternicit în mod expres în acest scop. De regulă, aceste verificări sunt efectuate la faţa locului şi, atunci când este necesar, inopinat, pentru a verifica existenţa fondurilor alocate administratorilor conturilor de avans şi a evidenţelor contabile şi pentru a controla respectarea termenului stabilit în ceea ce priveşte regularizarea tranzacţiilor de avans. Contabilul comunică rezultatele verificărilor respective ordonatorului de credite competent.
Art. 90: Retragerea delegării de competenţe şi suspendarea funcţiilor actorilor financiari
(1)Ordonatorilor de credite competenţi li se poate retrage în orice moment, temporar sau definitiv, delegarea sau subdelegarea de către autoritatea care i-a desemnat.
(2)Contabilii sau administratorii conturilor de avans pot fi suspendaţi din funcţie în orice moment, temporar sau definitiv, de către autoritatea care i-a desemnat.
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică fără a se aduce atingere eventualelor măsuri disciplinare luate cu privire la actorii financiari menţionaţi la alineatele respective.
Art. 91: Răspunderea actorilor financiari în cazul activităţilor ilegale, de fraudă sau de corupţie
(1)Prezentul capitol nu aduce atingere răspunderii penale care poate să revină actorilor financiari menţionaţi la articolul 90, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă şi cu dispoziţiile în vigoare privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii şi combaterea corupţiei care implică funcţionari ai Uniunii sau ai statelor membre.
(2)Fără a se aduce atingere articolelor 92, 94 şi 95 din prezentul regulament, fiecare ordonator de credite competent, contabil sau administrator al contului de avans răspunde disciplinar şi pecuniar în conformitate cu Statutul funcţionarilor sau, pentru membrii personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar astfel cum se menţionează la articolul 89 alineatul (1) din prezentul regulament, în conformitate cu contractele lor de muncă. În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, se sesizează autorităţile şi organismele desemnate de legislaţia aplicabilă, în special OLAF.
Art. 92: Norme aplicabile ordonatorilor de credite
(1)Ordonatorul de credite competent răspunde pecuniar în conformitate cu Statutul funcţionarilor.
(2)Răspunderea pecuniară se aplică în special dacă ordonatorul de credite competent, în mod intenţionat sau dintr-o neglijenţă gravă:
a)stabileşte creanţe de recuperat sau emite ordine de recuperare, angajează cheltuieli sau semnează un ordin de plată fără respectarea prezentului regulament;
b)omite să întocmească un document de constatare a unei creanţe, neglijează să emită un ordin de recuperare sau îl emite cu întârziere sau emite cu întârziere un ordin de plată, angajând astfel răspunderea civilă a instituţiei Uniunii faţă de terţi.
(3)Un ordonator de credite delegat sau subdelegat care primeşte o instrucţiune cu forţă de constrângere despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, în special din cauză că instrucţiunea nu poate fi pusă în aplicare cu resursele care i-au fost alocate, informează în scris autoritatea de la care a primit delegarea sau subdelegarea cu privire la aceasta. Dacă instrucţiunea este confirmată în scris, iar confirmarea este primită în timp util şi este suficient de clară, făcând trimitere explicită la punctele pe care ordonatorul de credite delegat sau subdelegat le-a contestat, ordonatorul de credite delegat sau subdelegat este exonerat de răspundere. Acesta execută instrucţiunea, cu excepţia cazului în care aceasta este în mod evident ilegală sau constituie o încălcare a standardelor de siguranţă relevante.
Aceeaşi procedură se aplică în cazurile în care ordonatorul de credite consideră că o decizie care îi revine implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare sau în cazurile în care, în cursul executării unei instrucţiuni cu forţă de constrângere, ordonatorul de credite constată că circumstanţele cazului ar putea genera o astfel de situaţie.
Orice instrucţiune confirmată în circumstanţele menţionate la prezentul alineat este înregistrată de ordonatorul de credite delegat competent şi menţionată în raportul său anual de activitate.
(4)În cazul subdelegării în cadrul departamentului său, ordonatorul de credite delegat continuă să fie răspunzător de eficienţa şi eficacitatea sistemelor interne de gestiune şi de control instituite şi de alegerea ordonatorului de credite subdelegat.
(5)În cazul subdelegării şefilor delegaţiilor Uniunii şi adjuncţilor acestora, ordonatorul de credite delegat este răspunzător de definirea sistemelor interne de gestiune şi de control instituite, precum şi de asigurarea eficienţei şi eficacităţii acestora. Şefii delegaţiilor Uniunii sunt responsabili de instituirea şi funcţionarea în mod adecvat a acestor sisteme, în conformitate cu instrucţiunile ordonatorului de credite delegat, precum şi de gestionarea fondurilor şi a operaţiunilor pe care le desfăşoară în cadrul delegaţiei Uniunii din subordinea lor. Înainte de a-şi prelua funcţia, aceştia participă la cursuri specifice de formare privind sarcinile şi responsabilităţile ce le revin ordonatorilor de credite, precum şi privind execuţia bugetară.
Şefii delegaţiilor Uniunii prezintă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (3), rapoarte cu privire la responsabilităţile care le revin în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.
În fiecare an, şefii delegaţiilor Uniunii oferă ordonatorului de credite delegat al Comisiei o asigurare privind sistemele interne de gestiune şi de control instituite în delegaţiile lor, precum şi cu privire la gestionarea operaţiunilor care le sunt subdelegate şi la rezultatele acestora, pentru a-i permite ordonatorului de credite să întocmească declaraţia de asigurare prevăzută la articolul 74 alineatul (9).
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în absenţa şefilor delegaţiilor Uniunii.
Art. 93: Tratarea neregulilor financiare comise de un membru al personalului
(1)Fără a se aduce atingere competenţelor OLAF şi autonomiei administrative a instituţiilor Uniunii, a organelor Uniunii, a oficiilor europene sau a organelor sau persoanelor cărora li s-a încredinţat punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE în ceea ce priveşte membrii personalului lor şi ţinând cont în mod corespunzător de protecţia denunţătorilor, comitetul menţionat la articolul 143 este sesizat, pentru a emite un aviz cu privire la orice încălcare a dispoziţiilor prezentului regulament sau a unei dispoziţii privind gestiunea financiară ori verificarea operaţiunilor care rezultă dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a unui membru al personalului, de către:
a)autoritatea împuternicită să facă numiri responsabilă de chestiuni disciplinare;
b)ordonatorul de credite competent, inclusiv şefii delegaţiilor Uniunii şi, în absenţa acestora, adjuncţii acestora, care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în conformitate cu articolul 60 alineatul (2).
În cazul în care este informat direct cu privire la o chestiune de către un membru al personalului, comitetul transmite dosarul autorităţii împuternicite să facă numiri în cadrul instituţiei Uniunii, organului Uniunii, oficiului european sau organului sau persoanei în cauză şi îl informează în acest sens pe membrul personalului. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate solicita avizul comitetului cu privire la caz.
(2)Solicitarea unui aviz din partea comitetului în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf se însoţeşte de o descriere a faptelor şi a acţiunii sau omisiunii în privinţa cărora comitetul este chemat să se pronunţe, precum şi de documente justificative relevante, inclusiv rapoarte cu privire la eventuale anchete care au avut loc. Ori de câte ori este posibil, informaţiile se prezintă sub formă anonimizată.
Înainte de a transmite comitetului o cerere sau orice informaţie suplimentară, autoritatea împuternicită să facă numiri sau ordonatorul de credite, după caz, îi dă membrului personalului în cauză posibilitatea să îşi prezinte observaţiile, după ce iau fost notificate documentele justificative menţionate la primul paragraf, în măsura în care respectiva notificare nu aduce atingere în mod grav desfăşurării unor anchete suplimentare.
(3)În cazurile menţionate la prezentul articol alineatul (1), comitetul menţionat la articolul 143 este competent să evalueze dacă, pe baza elementelor care i-au fost prezentate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol şi a informaţiilor suplimentare primite, s-au comis nereguli financiare. Pe baza avizului comitetului, instituţia Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză decide cu privire la acţiunile ulterioare corespunzătoare, în conformitate cu Statutul funcţionarilor. În cazul în care detectează probleme sistemice, comitetul face o recomandare ordonatorului de credite şi ordonatorului de credite delegat, cu condiţia ca acesta din urmă să nu fie membrul personalului în cauză, precum şi auditorului intern.
(4)Atunci când emite avizul menţionat la prezentul articol alineatul (1), comitetul este alcătuit din membrii menţionaţi la articolul 143 alineatul (2), precum şi din următorii trei membri suplimentari, care sunt numiţi luându-se în considerare necesitatea evitării conflictelor de interese:
a)un reprezentant al autorităţii împuternicite să facă numiri responsabil de chestiuni disciplinare în cadrul instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză;
b)un membru desemnat de Comitetul pentru personal al instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză;
c)un membru al serviciului juridic al instituţiei Uniunii unde lucrează membrul personalului în cauză.
Atunci când emite avizul menţionat la alineatul (1), comitetul îl adresează autorităţii împuternicite să facă numiri în cadrul instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau al organului sau persoanei în cauză.
(5)Comitetul nu are competenţe de investigare. Instituţia Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză cooperează cu comitetul pentru a se asigura că acesta dispune de toate informaţiile necesare pentru a-şi exprima avizul.
(6)În cazul în care comitetul consideră că respectivul caz este de competenţa OLAF, acesta, în conformitate cu alineatul (1), transmite fără întârziere dosarul autorităţii împuternicite să facă numiri relevante şi informează de îndată OLAF.
(7)Statele membre sprijină pe deplin Uniunea la punerea în executare a oricăror măsuri luate în temeiul articolului 22 din Statutul funcţionarilor, în consecinţa răspunderii care le incumbă agenţilor temporari cărora li se aplică articolul 2 litera (e) din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene.
Art. 94: Norme aplicabile contabililor
Contabilul răspunde disciplinar şi pecuniar, în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute în Statutul funcţionarilor. Următoarele fapte, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:
(a)pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;
(b)modificarea greşită a unor conturi bancare sau a unor conturi curente poştale;
(c)recuperarea sau plata unor sume care nu sunt conforme cu ordinele de recuperare sau de plată corespunzătoare;
(d)necolectarea veniturilor exigibile.
Art. 95: Norme aplicabile administratorilor conturilor de avans
Următoarele fapte ale administratorului contului de avans, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:
(a)pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;
(b)incapacitatea de a furniza documente justificative adecvate cu privire la plăţile pe care le-a efectuat;
(c)efectuarea de plăţi către alţi beneficiari decât cei îndreptăţiţi la astfel de plăţi;
(d)necolectarea veniturilor exigibile.
Art. 96: Resurse proprii
(1)Estimarea veniturilor alcătuite din resursele proprii prevăzute în Decizia 2014/335/UE, Euratom se înregistrează în buget în euro. Punerea la dispoziţie a resurselor proprii aferente se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.
(2)Ordonatorul de credite stabileşte un calendar indicativ referitor la punerea la dispoziţia Comisiei a resurselor proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom.
Resursele proprii se stabilesc şi se recuperează în conformitate cu normele adoptate în temeiul deciziei menţionate.
Din punct de vedere contabil, ordonatorul de credite emite un ordin de recuperare a creditelor şi debitează contul de resurse proprii menţionat în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.
Art. 97: Estimarea creanţelor
(1)Atunci când dispune de suficiente informaţii cu privire la o măsură sau o situaţie care este posibil să dea naştere unei creanţe faţă de Uniune, ordonatorul de credite competent efectuează o estimare a creanţei respective.
(2)Cuantumul estimativ al creanţei este ajustat de către ordonatorul de credite competent de îndată ce acesta ia notă de un eveniment care modifică măsura sau situaţia care a condus la efectuarea estimării.
În momentul emiterii ordinului de recuperare cu privire la o măsură sau o situaţie care a condus anterior la efectuarea unei estimări a creanţelor, estimarea respectivă este ajustată în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent.
Atunci când ordinul de recuperare este întocmit pentru acelaşi cuantum ca şi estimarea iniţială, valoarea estimativă a creanţelor se reduce la zero.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), resursele proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom, care sunt plătite la intervale fixe de statele membre, nu fac obiectul unei estimări a creanţelor înainte de punerea la dispoziţia Comisiei a cuantumurilor în cauză de către statele membre. Ordonatorul de credite competent emite un ordin de recuperare cu privire la sumele respective.
Art. 98: Constatarea creanţelor
(1)În vederea constatării unei creanţe, ordonatorul de credite competent:
a)verifică existenţa datoriei;
b)determină sau verifică realitatea şi cuantumul datoriei; şi
c)verifică îndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţei.
Constatarea unei creanţe constituie recunoaşterea dreptului Uniunii asupra unui debitor şi stabilirea dreptului de a cere debitorului în cauză plata datoriei.
(2)O creanţă identificată ca fiind certă, lichidă şi exigibilă se constată printr-un ordin de recuperare prin care ordonatorul de credite competent îi dă dispoziţie contabilului să recupereze cuantumul. Acesta este urmat de o notă de debit trimisă debitorului, cu excepţia cazurilor în care se renunţă imediat la recuperarea creanţei, în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf. Atât ordinul de recuperare, cât şi nota de debit sunt întocmite de ordonatorul de credite competent.
Ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanţa şi cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituţia Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să îşi invoce creanţa. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabileşte că, în ciuda eforturilor pe care le-a depus instituţia Uniunii, întârzierea acţiunii este imputabilă conduitei debitorului.
(3)Pentru constatarea unei creanţe, ordonatorul de credite competent se asigură că:
a)creanţa este certă, în sensul că nu este condiţionată;
b)creanţa este lichidă, exprimată exact în unităţi monetare;
c)creanţa este exigibilă şi nu face obiectul niciunui termen de plată;
d)informaţiile privind debitorul sunt corecte;
e)cuantumul este contabilizat la postul bugetar corect;
f)documentele justificative sunt conforme; şi
g)se respectă principiul bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte criteriile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b).
(4)Nota de debit informează debitorul că:
a)Uniunea a constatat creanţa;
b)în cazul plăţii datoriei înainte de scadenţa specificată în nota de debit, nu se percepe dobândă penalizatoare;
c)în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf, datoria este purtătoare de dobândă la rata menţionată la articolul 99, fără a se aduce atingere niciunei reglementări specifice aplicabile;
d)în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b), instituţia Uniunii recuperează creanţa fie prin compensare, fie prin executarea garanţiilor depuse în avans;
e)în circumstanţe excepţionale, contabilul poate recupera creanţa prin compensare înainte de scadenţa menţionată la litera (b), în cazul în care este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii atunci când acesta are motive întemeiate să considere că cuantumul datorat Uniunii ar putea fi pierdut, după ce debitorul a fost informat cu privire la motive şi la data recuperării prin compensare;
f)dacă, după ce a luat toate măsurile prevăzute la prezentul paragraf literele (a)-(e), cuantumul nu a fost recuperat integral, instituţia Uniunii efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune în justiţie.
În cazul în care, în urma verificării datelor despre debitor sau pe baza altor informaţii relevante disponibile la momentul respectiv, este clar că datoria se încadrează în cazurile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) sau că nota de debit nu a fost trimisă în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite decide, după ce a constatat creanţa, să renunţe în mod direct la recuperarea creanţei, în conformitate cu articolul 101, fără a mai trimite o notă de debit, cu acordul contabilului.
În toate celelalte cazuri, ordonatorul de credite imprimă nota de debit şi o trimite debitorului. Contabilul este informat cu privire la expedierea notei de debit prin sistemul de informare financiară.
(5)Cuantumurile plătite în mod necuvenit se recuperează.
Art. 99: Dobânda penalizatoare
(1)Fără a aduce atingere niciunei dispoziţii specifice care derivă din aplicarea reglementărilor specifice, orice creanţă neplătită la scadenţa prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este purtătoare de dobândă în conformitate cu prezentul articol alineatele (2) şi (3).
(2)Cu excepţia cazului menţionat la prezentul articol alineatul (4), rata dobânzii pentru creanţele neplătite la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care datoria devine scadentă, majorată cu:
a)opt puncte procentuale în cazul în care evenimentul generator este un contract de achiziţie de produse sau un contract de achiziţie de servicii;
b)trei puncte procentuale şi jumătate în toate celelalte cazuri.
(3)Dobânda se calculează de la data calendaristică următoare scadenţei menţionate la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), până la data calendaristică la care creanţa este plătită integral.
Ordinul de recuperare corespunzător cuantumului dobânzii penalizatoare se emite atunci când respectiva dobândă este efectiv încasată.
(4)În cazul amenzilor sau al altor sancţiuni, rata dobânzii pentru creanţele neplătite la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care s-a adoptat decizia de impunere a unei amenzi sau a altor sancţiuni, majorată cu:
a)un punct procentual şi jumătate dacă debitorul oferă o garanţie financiară care este acceptată de contabil în locul plăţii;
b)trei puncte procentuale şi jumătate în toate celelalte cazuri.
În cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, exercitându-şi competenţa prevăzută la articolul 261 din TFUE, majorează cuantumul unei amenzi sau al unei alte sancţiuni, dobânda pentru cuantumul majorării începe să curgă de la data pronunţării hotărârii Curţii.
(5)În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabileşte la zero procente.
Art. 100: Ordonanţarea recuperărilor
(1)Ordonatorul de credite competent dă dispoziţie contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanţă pe care a constatat-o respectivul ordonator de credite competent (denumită în continuare "ordonanţarea recuperărilor").
(2)O instituţie a Uniunii poate constata în mod oficial o creanţă imputabilă altor persoane decât statele membre printr-o decizie care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 din TFUE.
În situaţii excepţionale, justificate de protecţia eficientă şi oportună a intereselor financiare ale Uniunii, celelalte instituţii ale Uniunii pot solicita Comisiei să adopte o astfel de decizie executorie în beneficiul lor în legătură cu creanţele generate în relaţia cu personalul sau în relaţie cu membri sau foşti membri ai unei instituţii a Uniunii, cu condiţia ca respectivele instituţii să fi convenit cu Comisia cu privire la modalităţile practice de aplicare a prezentului articol.
Sunt considerate situaţii excepţionale cazurile în care nu există nicio perspectivă de recuperare a creanţei de către instituţia Uniunii în cauză prin intermediul unei plăţi voluntare sau prin compensare, astfel cum se prevede la articolul 101 alineatul (1), iar condiţiile de renunţare la recuperarea creanţei în temeiul articolului 101 alineatele (2) şi (3) nu sunt îndeplinite. În toate cazurile, decizia executorie specifică faptul că sumele revendicate se înregistrează în secţiunea din buget aferente instituţiei respective a Uniunii, care acţionează în calitate de ordonator de credite. Venitul se înscrie ca venit general, cu excepţia situaţiei în care constituie venit alocat, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3).
Instituţia solicitantă a Uniunii informează Comisia cu privire la orice eveniment care ar putea afecta recuperarea şi intervine în sprijinul Comisiei în cazul exercitării unei căi de atac împotriva deciziei executorii.
Art. 101: Norme privind recuperările
(1)Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanţelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul depune toate eforturile pentru a se asigura că Uniunea îşi încasează veniturile şi se asigură că drepturile Uniunii sunt respectate.
Rambursarea parţială de către un debitor care face obiectul mai multor ordine de recuperare se impută în primul rând asupra creanţei celei mai vechi, cu excepţia cazului în care se specifică altfel de către debitor. Orice plată parţială acoperă mai întâi dobânda.
Contabilul recuperează sumele datorate bugetului prin compensarea lor în conformitate cu articolul 102.
(2)Ordonatorul de credite competent poate renunţa integral sau parţial la o creanţă constatată numai în următoarele cazuri:
a)atunci când costurile previzibile ale recuperării ar depăşi suma care trebuie recuperată, iar renunţarea nu ar dăuna imaginii Uniunii;
b)atunci când creanţa nu poate fi recuperată din cauza vechimii ei, din cauza depăşirii termenului de expediere a notei de debit definit la articolul 98 alineatul (2), din cauza insolvabilităţii debitorului ori ca urmare a altor proceduri de insolvenţă;
c)atunci când recuperarea nu este conformă cu principiul proporţionalităţii.
Atunci când intenţionează să renunţe, total sau parţial, la recuperarea unei creanţe constatate, ordonatorul de credite competent se asigură că renunţarea este corectă şi conformă cu principiul bunei gestiuni financiare şi cu principiul proporţionalităţii. Decizia de renunţare la recuperarea se motivează. Ordonatorul de credite poate delega competenţa de a lua respectiva decizie.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (c), ordonatorul de credite competent acţionează în conformitate cu procedurile instituite în prealabil în cadrul instituţiei Uniunii de care aparţine şi aplică, în toate circumstanţele, următoarele criterii obligatorii:
a)faptele, ţinând cont de gravitatea neregulii care generează constatarea creanţei (fraudă, recidivă, intenţie, diligenţă, bună-credinţă, eroare manifestă);
b)impactul pe care renunţarea la recuperare l-ar avea asupra funcţionării Uniunii şi asupra intereselor financiare ale acesteia (suma în cauză, riscul de stabilire a unui precedent, subminarea autorităţii legii).
(4)În funcţie de circumstanţele cazului, ordonatorul de credite competent ţine seama, după caz, de următoarele criterii suplimentare:
a)orice denaturare a concurenţei care ar fi cauzată de renunţarea la recuperare;
b)daunele economice şi sociale care ar fi cauzate de recuperarea integrală a creanţei.
(5)Fiecare instituţie a Uniunii transmite în fiecare an Parlamentului European şi Consiliului un raport privind renunţările acordate de aceasta în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol. Informaţiile privind renunţările inferioare cuantumului de 60 000 EUR sunt furnizate sub formă de cuantum total. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la articolul 74 alineatul (9).
(6)Ordonatorul de credite competent poate anula, integral sau parţial, o creanţă constatată. Anularea parţială a unei creanţe constatate nu presupune renunţarea la cealaltă parte a dreptului constatat al Uniunii.
În cazul unei erori, ordonatorul de credite competent anulează total sau parţial creanţa constatată şi motivează corespunzător această decizie.
Fiecare instituţie a Uniunii stabileşte în normele sale interne condiţiile şi procedura de delegare a competenţei de anulare a unei creanţe constatate.
(7)Responsabilitatea principală pentru realizarea controalelor şi a auditurilor şi pentru recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit, astfel cum se prevede în normele sectoriale, revine statelor membre. În măsura în care statele membre detectează şi corectează nereguli în nume propriu, acestea sunt scutite de aplicarea unor corecţii financiare de către Comisie cu privire la respectivele nereguli.
(8)Comisia aplică corecţii financiare statelor membre pentru a exclude din finanţarea din bugetul Uniunii cheltuielile care sunt efectuate cu încălcarea legislaţiei aplicabile. Comisia îşi bazează corecţiile financiare pe identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit şi a implicaţiilor financiare asupra bugetului. În cazul în care aceste sume nu pot fi identificate cu exactitate, Comisia poate aplica corecţii extrapolate sau forfetare, în conformitate cu normele sectoriale.
Atunci când decide cuantumul unei corecţii financiare, Comisia ia în considerare natura şi gravitatea încălcării legislaţiei aplicabile şi implicaţiile financiare asupra bugetului, inclusiv deficienţele identificate la nivelul sistemelor de gestiune şi de control.
Criteriile pentru stabilirea corecţiilor financiare şi procedura care trebuie urmată pot fi prevăzute în norme sectoriale.
(9)Metodologia pentru aplicarea corecţiilor extrapolate sau forfetare se stabileşte în conformitate cu normele sectoriale, pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii.
Art. 102: Recuperarea prin compensare
(1)În cazul în care debitorul are asupra Uniunii sau asupra unei agenţii executive, atunci când aceasta execută bugetul, o creanţă care este certă, în sensul articolului 98 alineatul (3) litera (a), lichidă şi exigibilă pentru o sumă stabilită printr-un ordin de plată, contabilul recuperează prin compensare creanţa constatată, după ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
În circumstanţe excepţionale, atunci când este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii, iar contabilul are motive întemeiate să considere că suma datorată Uniunii ar putea fi pierdută, acesta poate recupera creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
Contabilul poate, de asemenea, să recupereze creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) în cazul în care debitorul este de acord.
(2)Înainte de efectuarea unei recuperări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, contabilul consultă ordonatorul de credite competent şi informează debitorii implicaţi, inclusiv cu privire la căile de atac, în conformitate cu articolul 133.
Atunci când debitorul este o autoritate naţională sau una dintre entităţile administrative ale acesteia, contabilul informează, de asemenea, statul membru respectiv cu privire la intenţia sa de a recurge la recuperare prin compensare cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de a acţiona. Cu toate acestea, de comun acord cu statul membru sau cu entitatea administrativă în cauză, contabilul poate efectua recuperarea prin compensare înainte de ajungerea la scadenţă.
(3)Compensarea menţionată la alineatul (1) are acelaşi efect ca şi o plată, prin aceasta achitându-se Uniunii creanţa şi, dacă este cazul, dobânda datorată.
Art. 103: Procedura de recuperare în urma neefectuării plăţii în mod voluntar
(1)Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care creanţa nu a fost recuperată integral până la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), contabilul informează ordonatorul de credite competent şi iniţiază fără întârziere procedura de recuperare prin orice mijloace legale, inclusiv, dacă este cazul, prin executarea unor garanţii depuse în avans.
(2)Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care nu se poate utiliza metoda de recuperare menţionată la prezentul articol alineatul (1), iar debitorul nu plăteşte ca răspuns la o scrisoare de punere în întârziere trimisă de contabil, contabilul efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune juridică.
Art. 104: Termenul suplimentar pentru efectuarea plăţii
Contabilul, în colaborare cu ordonatorul de credite competent, poate acorda un termen suplimentar pentru efectuarea plăţii numai la cererea scrisă şi motivată corespunzător a debitorului şi sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
(a)debitorul se angajează să plătească dobândă, la rata specificată la articolul 99, pentru întreaga perioadă suplimentară acordată, începând cu data scadenţei prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b);
(b)pentru protejarea drepturilor Uniunii, debitorul depune o garanţie financiară, acceptată de contabilul instituţiei Uniunii, care acoperă creanţa exigibilă, atât în ceea ce priveşte principalul, cât şi dobânda.
Garanţia menţionată la primul paragraf litera (b) poate fi înlocuită cu o garanţie personală şi solidară depusă de un terţ aprobată de contabilul instituţiei Uniunii.
În circumstanţe excepţionale, în urma unei solicitări din partea debitorului, contabilul poate renunţa la cerinţa de depunere a garanţiei menţionate la primul paragraf litera (b) în cazul în care, pe baza evaluării sale, debitorul este dispus şi în măsură să efectueze plata în perioada suplimentară, dar nu poate depune o astfel de garanţie şi se află într-o situaţie de dificultăţi financiare.
Art. 105: Termenul de prescripţie
(1)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor reglementărilor specifice şi aplicării Deciziei 2014/335/UE, Euratom, creanţele Uniunii asupra terţilor şi creanţele terţilor asupra Uniunii fac obiectul unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor începe să curgă la ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor asupra Uniunii începe să curgă la data la care este exigibilă plata creanţei terţului în cauză, în conformitate cu angajamentul juridic corespunzător.
(3)Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor este întrerupt prin orice act al unei instituţii a Uniunii sau al unui stat membru care acţionează la solicitarea unei instituţii a Uniunii, notificat terţului şi vizând recuperarea creanţei.
Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor faţă de Uniune este întrerupt prin orice act notificat Uniunii de către creditorii acesteia, sau în numele acestora, care vizează recuperarea creanţei.
(4)Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare întreruperilor menţionate la alineatul (3).
(5)Orice acţiune în justiţie referitoare la o creanţă, astfel cum este menţionată la alineatul (2), inclusiv acţiunile introduse în faţa unei instanţe care declară ulterior că nu are competenţă în materie, întrerupe termenul de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă numai de la data pronunţării unei hotărâri cu forţă de res judicata sau de la data la care se ajunge la o soluţionare extrajudiciară a aceleiaşi acţiuni între aceleaşi părţi.
(6)Atunci când contabilul acordă debitorului un termen de plată suplimentar, în conformitate cu articolul 104, aceasta se consideră a fi o întrerupere a termenului de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare expirării termenului de plată prelungit.
(7)Creanţele Uniunii nu se recuperează după expirarea termenului de prescripţie, astfel cum este prevăzut la alineatele (2)-(6).
Art. 106: Tratamentul naţional al creanţelor deţinute de Uniune
În cazul unor proceduri de insolvenţă, creanţele deţinute de Uniune beneficiază de acelaşi tratament preferenţial ca şi creanţele de aceeaşi natură deţinute de organisme publice din statele membre în care se desfăşoară procedurile de recuperare.
Art. 107: Amenzi, alte sancţiuni şi dobânzi acumulate impuse de instituţiile Uniunii
(1)Sumele provenite din amenzi, alte sancţiuni, precum şi eventualele dobânzi acumulate sau alte venituri generate de acestea nu se înregistrează în buget atât timp cât deciziile care le-au impus fac sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
(2)Sumele menţionate la alineatul (1) se înregistrează în buget cât mai curând posibil după epuizarea tuturor căilor de atac. În circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător sau în cazul în care epuizarea tuturor căilor de atac are loc după data de 1 septembrie a exerciţiului financiar în curs, sumele se pot înregistra în buget în exerciţiul financiar următor.
Sumele care, în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, urmează să fie rambursate entităţii care le-a plătit nu se înregistrează în buget.
(3)Alineatul (1) nu se aplică deciziilor referitoare la închiderea conturilor sau la corecţiile financiare.
Art. 108: Recuperarea amenzilor şi a altor sancţiuni impuse de instituţiile Uniunii
(1)În cazul în care se introduce o acţiune în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene împotriva unei decizii prin care o instituţie a Uniunii impune o amendă sau o altă sancţiune în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom şi până la epuizarea tuturor căilor de atac, debitorul fie plăteşte cu titlu provizoriu sumele respective în contul bancar desemnat de contabilul Comisiei, fie depun o garanţie financiară acceptată de contabilul Comisiei. Garanţia este independentă de obligaţia plăţii amenzii sau a altei sancţiuni şi se execută la cerere. Aceasta acoperă principalul creanţei şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4).
(2)Comisia asigură cuantumurile primite cu titlu provizoriu prin investirea acestora în active financiare, garantând astfel securitatea şi lichiditatea fondurilor şi vizând, în acelaşi timp, generarea unui randament pozitiv.
(3)După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau altă sancţiune a fost confirmată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene sau în cazul în care decizia de a impune o astfel de amendă sau o altă sancţiune nu mai poate face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, se ia una dintre următoarele măsuri:
a)cuantumurile încasate cu titlu provizoriu şi alte sume generate de acestea se înregistrează în buget în conformitate cu articolul 107 alineatul (2);
b)în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se execută, iar sumele corespunzătoare se înregistrează în buget.
În cazul în care cuantumul amenzii sau al altei sancţiuni a fost majorat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prezentul alineat primul paragraf literele (a) şi (b) se aplică în limita cuantumurilor prevăzute în decizia iniţială a instituţiei Uniunii sau, dacă este cazul, în limita cuantumului prevăzut într-o hotărâre anterioară pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul aceleiaşi proceduri. Contabilul Comisiei colectează suma corespunzătoare majorării şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4), care se înregistrează în buget.
(4)După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau o altă sancţiune a fost anulată sau cuantumul ei a fost redus, se ia una dintre următoarele măsuri:
a)cuantumurile încasate cu titlu provizoriu sau, în cazul unei reduceri, partea relevantă din acestea, inclusiv randamentul lor eventual, se rambursează terţului în cauză;
b)în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se eliberează în consecinţă.
În cazurile menţionate la primul paragraf litera (a), dacă randamentul global al cuantumului primit cu titlu provizoriu este negativ, pierderea se deduce din cuantumul care trebuie rambursat.
Art. 109: Dobânzi compensatorii
Fără a se aduce atingere articolului 99 alineatul (2) şi articolului 116 alineatul (5) şi pentru alte cazuri decât amenzile şi alte sancţiuni astfel cum sunt menţionate la articolele 107 şi 108, în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau ca urmare a unei soluţionări pe cale amiabilă, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni. Rata dobânzii nu poate fi negativă. Dobânda se calculează de la data plăţii cuantumului care trebuie rambursat până la data la care este prevăzută rambursarea.
În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabileşte la zero la sută.
Art. 110: Deciziile de finanţare
(1)Un angajament bugetar este precedat de o decizie de finanţare adoptată de către instituţia Uniunii sau de autoritatea delegată de către aceasta. Deciziile de finanţare sunt anuale sau multianuale.
Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul creditelor destinate funcţionării fiecărei instituţii a Uniunii conform autonomiei sale administrative care pot fi executate în absenţa unui act de bază în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) litera (e), în cazul cheltuielilor aferente sprijinului administrativ şi al contribuţiilor acordate organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71.
(2)Decizia de finanţare constituie, în acelaşi timp, programul de lucru anual sau multianual şi se adoptă, după caz, cât mai curând posibil după adoptarea proiectului de buget şi, în principiu, cel târziu la data de 31 martie a exerciţiului de execuţie. În cazul în care actul de bază relevant prevede modalităţi specifice pentru adoptarea unei decizii de finanţare sau a unui program de lucru sau a ambelor, modalităţile respective se aplică părţii din decizia de finanţare care constituie programul de lucru, în conformitate cu cerinţele actului de bază respectiv. Partea care constituie programul de lucru se publică pe site-ul instituţiei în cauză a Uniunii imediat după ce este adoptat şi înainte de a fi pus în aplicare. Decizia de finanţare precizează cuantumul total vizat şi conţine o descriere a acţiunilor care urmează să fie finanţate. În aceasta se precizează:
a)actul de bază şi linia bugetară;
b)obiectivele urmărite şi rezultatele preconizate;
c)metodele de execuţie;
d)orice informaţie suplimentară prevăzută în actul de bază în ceea ce priveşte programul de lucru.
(3)În plus faţă de elementele menţionate la alineatul (2), decizia de finanţare stabileşte următoarele:
a)în cazul granturilor: tipul de solicitanţi vizat de cererea de propuneri sau de procedura de atribuire directă şi pachetul bugetar global rezervat granturilor;
b)în cazul achiziţiilor: pachetul bugetar global rezervat achiziţiilor;
c)pentru contribuţiile la fondurile fiduciare ale Uniunii menţionate la articolul 234: creditele rezervate fondului fiduciar pentru exerciţiul respectiv, împreună cu sumele planificate pe durata sa de la buget, precum şi de la alţi donatori;
d)în cazul premiilor: tipul de participanţi vizat de concurs, pachetul bugetar global rezervat concursului şi o trimitere specifică la premiile cu o valoare unitară de cel puţin 1 000 000 EUR;
e)în cazul instrumentelor financiare: suma alocată instrumentului financiar;
f)în cazul gestiunii indirecte: persoana sau entitatea care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau criteriile care trebuie folosite pentru selectarea persoanei sau a entităţii;
g)în cazul contribuţiilor la mecanismele sau platformele de finanţare mixtă: suma alocată mecanismului sau platformei de finanţare mixtă şi lista entităţilor participante la mecanismul sau platforma de finanţare mixtă;
h)în cazul garanţiilor bugetare: cuantumul provizionării anuale şi, atunci când este cazul, cuantumul garanţiei bugetare care urmează să fie eliberat.
(4)Ordonatorul de credite delegat poate adăuga informaţii suplimentare considerate adecvate fie în respectiva decizie de finanţare care constituie programul de lucru, fie în orice alt document publicat pe site-ul instituţiei Uniunii.
O decizie de finanţare multianuală trebuie să fie în concordanţă cu programarea financiară menţionată la articolul 41 alineatul (2) şi să precizeze faptul că punerea în aplicare a deciziei este condiţionată de disponibilitatea creditelor bugetare pentru exerciţiile financiare respective, după adoptarea bugetului sau după cum se prevede în sistemul doisprezecimilor provizorii.
(5)Fără a se aduce atingere niciunei dispoziţii specifice a unui act de bază, orice modificare semnificativă a unei decizii de finanţare deja adoptate urmează aceeaşi procedură ca şi decizia iniţială.
Art. 111: Operaţiuni de cheltuieli
(1)Fiecare cheltuială se angajează, se lichidează, se ordonanţează şi se plăteşte.
La expirarea termenelor prevăzute la articolul 114, soldul neutilizat al angajamentelor bugetare este dezangajat.
Atunci când execută operaţiuni, ordonatorul de credite competent se asigură că cheltuiala este conformă cu dispoziţiile tratatelor, ale bugetului, ale prezentului regulament şi ale altor acte legislative adoptate în temeiul tratatelor, precum şi cu principiul bunei gestiuni financiare.
(2)Angajamentele bugetare se constituie şi angajamentele juridice se asumă de acelaşi ordonator de credite, cu excepţia cazurilor justificate. În special, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, angajamentele juridice pot fi asumate de şefii delegaţiilor Uniunii sau, în absenţa acestora, de adjuncţii acestora, pe baza instrucţiunilor primite de la ordonatorul de credite competent al Comisiei, care rămâne, cu toate acestea, pe deplin răspunzător pentru operaţiunea subiacentă. Personalul angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar poate semna angajamente juridice privind plăţile executate din conturile de avans cu o valoare de maximum 2 500 EUR.
Ordonatorul de credite competent constituie la un angajament bugetar înainte de a-şi asuma un angajament juridic faţă de terţi sau de a transfera fonduri într-un fond fiduciar al Uniunii menţionat la articolul 234.
Al doilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică:
a)angajamentelor juridice încheiate în urma unei declaraţii cu privire la o criză în cadrul planului de continuitate a activităţii, în conformitate cu procedurile adoptate de Comisie sau de orice altă instituţie a Uniunii în temeiul autonomiei sale administrative;
b)în cazul operaţiunilor de ajutor umanitar, al operaţiunilor de protecţie civilă şi al ajutorului pentru gestionarea crizelor, atunci când pentru desfăşurarea eficientă a intervenţiei Uniunii este necesară asumarea imediată de către Uniune a unui angajament juridic cu terţi şi dacă nu este posibilă constituirea în prealabil a unui angajament bugetar individual.
În cazurile menţionate la litera (b) de la al treilea paragraf, angajamentul bugetar se constituie fără întârziere după încheierea unui angajament juridic cu terţii.
(3)Ordonatorul de credite competent lichidează cheltuielile prin acceptarea faptului că o cheltuială este înregistrată în buget, după ce verifică documentele justificative care atestă dreptul creditorului, în conformitate cu condiţiile stabilite în angajamentul juridic, atunci când există un angajament juridic. În acest scop, ordonatorul de credite competent:
a)verifică existenţa dreptului creditorului;
b)determină sau verifică realitatea şi cuantumul creanţei acordând menţiunea "conform cu realitatea"
c)verifică îndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţei.
În pofida primului paragraf, lichidarea cheltuielilor se aplică, de asemenea, rapoartelor intermediare sau finale care nu sunt asociate unei cereri de plată, caz în care impactul asupra sistemului contabil este limitat la contabilitatea generală.
(4)Decizia de lichidare este exprimată prin semnătură electronică securizată, în conformitate cu articolul 146, de către ordonatorul de credite sau de către un angajat competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător printr-o decizie oficială a ordonatorului de credite sau, în mod excepţional, pentru circuitul pe hârtie, ia forma unei ştampile care cuprinde şi semnătura respectivă.
Prin menţiunea "conform cu realitatea", ordonatorul de credite competent sau angajatul competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent, certifică faptul că:
a)pentru prefinanţări: sunt îndeplinite condiţiile impuse în angajamentul juridic pentru plata prefinanţărilor;
b)pentru plăţile intermediare şi plata soldului în cazul contractelor: serviciile prevăzute în contract au fost prestate în mod corespunzător, bunurile au fost livrate în mod corespunzător sau lucrările au fost realizate în mod corespunzător;
c)pentru plăţile intermediare şi plata soldului în cazul granturilor: acţiunea sau programul de lucru desfăşurat de către beneficiar respectă din toate punctele de vedere acordul de grant, iar, atunci când este cazul, costurile declarate de beneficiar sunt eligibile.
În cazurile menţionate la litera (c) de la al doilea paragraf, estimările de costuri nu se consideră că respectă condiţiile de eligibilitate prevăzute la articolul 186 alineatul (3). Acelaşi principiu se aplică şi pentru rapoartele intermediare şi finale care nu sunt asociate unei cereri de plată.
(5)Pentru a ordonanţa cheltuielile, ordonatorul de credite competent, după ce verifică disponibilitatea creditelor, emite un ordin de plată pentru a da dispoziţie contabilului să plătească cuantumul unei cheltuieli care a fost lichidată anterior.
Atunci când se efectuează plăţi periodice pentru serviciile prestate, inclusiv pentru serviciile de închiriere sau pentru livrarea de bunuri, ordonatorul de credite poate decide, în funcţie de analiza riscurilor pe care o efectuează, aplicarea unui sistem de debitare directă dintr-un cont de avans. Aplicarea unui astfel de sistem poate fi, de asemenea, decisă în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru în temeiul articolului 86 alineatul (3).
Art. 112: Tipuri de angajamente bugetare
(1)Angajamentele bugetare se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a)individuale: atunci când destinatarul şi cuantumul cheltuielii sunt cunoscute;
b)globale: atunci când cel puţin unul dintre elementele necesare identificării angajamentului individual este în continuare necunoscut;
c)provizorii: pentru a acoperi cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA astfel cum se menţionează la articolul 11 alineatul (2) şi cheltuielile administrative curente, în cazul în care nu se cunoaşte definitiv care este cuantumul sau cine sunt beneficiarii finali.
În pofida literei (c) de la primul paragraf, cheltuielile administrative curente referitoare la delegaţiile Uniunii şi la reprezentanţele Uniunii pot fi acoperite prin angajamente bugetare provizorii şi atunci când se cunoaşte care este cuantumul sau cine este beneficiarul final.
(2)Angajamentele bugetare pentru acţiuni a căror realizare depăşeşte un singur exerciţiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciţii în tranşe anuale doar în cazurile prevăzute în actul de bază sau în cazul în care privesc cheltuieli administrative.
(3)Un angajament bugetar global se constituie în temeiul unei decizii de finanţare.
Angajamentul bugetar global se constituie cel târziu înainte de luarea deciziei privind destinatarii şi sumele şi, în cazul în care execuţia creditelor în cauză implică adoptarea unui program de lucru, cel mai devreme după adoptarea programului în cauză.
(4)Un angajament bugetar global se execută fie prin încheierea unui acord de finanţare, care permite la rândul său asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice ulterioare, fie prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice.
Acordurile de finanţare din domeniul asistenţei financiare directe acordate ţărilor terţe - în care se încadrează şi sprijinul bugetar - care constituie angajamente juridice, pot conduce la plăţi fără asumarea altor angajamente juridice.
Dacă angajamentul bugetar global se execută prin încheierea unui acord de finanţare, al doilea paragraf de la alineatul (3) nu se aplică.
(5)Fiecare angajament juridic individual asumat în urma unui angajament bugetar global este înregistrat în contabilitatea bugetară centrală de către ordonatorul de credite competent înainte de a fi semnat şi se contabilizează la angajamentul bugetar global.
(6)Angajamentele bugetare provizorii se execută prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice care dau naştere unui drept la plăţi ulterioare. Cu toate acestea, în cazul cheltuielilor aferente gestionării personalului, cheltuielilor aferente membrilor sau foştilor membri ai unei instituţii a Uniunii sau al cheltuielilor de comunicare angajate de instituţii ale Uniunii pentru acoperirea evenimentelor Uniunii sau în cazurile prevăzute la punctul 14.5 din anexa I, acestea pot fi executate direct prin plăţi fără asumarea unor angajamente juridice anterioare.
Art. 113: Angajamente pentru creditele FEGA
(1)Pentru fiecare exerciţiu financiar, creditele FEGA cuprind credite nediferenţiate pentru cheltuielile legate de măsurile menţionate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Cheltuielile aferente măsurilor menţionate la articolul 4 alineatul (2) şi la articolul 6 din regulamentul menţionat, cu excepţia măsurilor finanţate în cadrul asistenţei tehnice neoperaţionale şi a contribuţiilor la agenţiile executive, sunt acoperite din credite diferenţiate.
(2)Deciziile Comisiei prin care se stabileşte valoarea rambursărilor cheltuielilor legate de FEGA efectuate de statele membre reprezintă angajamente bugetare provizorii globale, care nu depăşesc creditele totale înregistrate în buget pentru FEGA.
(3)Angajamentele bugetare provizorii globale pentru FEGA efectuate pentru un anumit exerciţiu financiar care nu au dat naştere unor angajamente la linii bugetare specifice până la data de 1 februarie a exerciţiului financiar următor se dezangajează pentru exerciţiul financiar în cauză.
(4)În termen de două luni de la primirea declaraţiilor transmise de statele membre, cheltuielile efectuate de autorităţile şi organismele menţionate în normele referitoare la FEGA fac obiectul unui angajament pe capitole, articole şi posturi. Astfel de angajamente se pot face după expirarea termenului de două luni, atunci când este necesară o procedură de transfer al creditelor aferente liniilor bugetare corespunzătoare. Cu excepţia cazurilor în care statele membre nu au efectuat încă plata sau în care eligibilitatea este incertă, sumele se impută ca plăţi în acelaşi termen de două luni.
Angajamentele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat se deduc din angajamentul bugetar provizoriu global menţionat la alineatul (1).
(5)Alineatele (2) şi (3) se aplică sub rezerva verificării şi acceptării conturilor.
Art. 114: Termenele pentru angajamente
(1)Fără a aduce atingere articolului 111 alineatul (2) şi a articolului 264 alineatul (3), angajamentele juridice referitoare la angajamente bugetare individuale sau provizorii sunt asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n, exerciţiul n fiind cel în care s-a constituit angajamentul bugetar.
(2)Angajamentele bugetare globale acoperă costul total al angajamentelor juridice corespunzătoare asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+1.
În cazul în care angajamentul bugetar global conduce la acordarea unui premiu menţionat în titlul IX, angajamentul juridic menţionat la articolul 207 alineatul (4) este asumat până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+3.
În ceea ce priveşte acţiunile externe, atunci când angajamentul bugetar global conduce la încheierea unui acord de finanţare cu o ţară terţă, acordurile de finanţare se încheie până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+1. În acest caz, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice de punere în aplicare a acordului de finanţare asumate în decursul unei perioade de trei ani de la data încheierii acordului de finanţare.
Cu toate acestea, în următoarele cazuri, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate până la sfârşitul perioadei de punere în aplicare a acordului de finanţare:
a)acţiuni cu donatori multipli;
b)operaţiuni de finanţare mixtă;
c)angajamente juridice referitoare la audit şi evaluare;
d)următoarele circumstanţe excepţionale:
(i)modificări aduse angajamentelor juridice care au fost deja asumate;
(ii)angajamente juridice care urmează să fie asumate după rezilierea anticipată a unui angajament juridic existent;
(iii)schimbări ale entităţii de punere în aplicare.
(3)Al treilea şi al patrulea paragraf de la alineatul (2) nu se aplică următoarelor programe multianuale care sunt puse în aplicare prin angajamente fracţionate:
a)Instrumentul de asistenţă pentru preaderare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA II) (JO L 77, 15.3.2014, p. 11).
b)Instrumentul european de vecinătate instituit prin Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate (JO L 77, 15.3.2014, p. 27).
În cazurile menţionate la primul paragraf, creditele sunt dezangajate automat de către Comisie în conformitate cu normele sectoriale.
(4)Pentru angajamentele bugetare individuale şi provizorii pentru acţiuni desfăşurate pe parcursul mai multor exerciţii financiare, cu excepţia cheltuielilor cu personalul, se stabileşte o dată finală de execuţie, în conformitate cu condiţiile din angajamentele juridice la care se referă şi cu principiul bunei gestiuni financiare.
(5)Părţile din angajamentele bugetare care nu au fost executate prin plăţi în termen de şase luni de la data finală de execuţie se dezangajează.
(6)Cuantumul unui angajament bugetar care nu a antrenat nicio plată în sensul articolului 115 într-o perioadă de doi ani de la asumarea angajamentului juridic se dezangajează, cu excepţia cazului în care cuantumul respectiv face obiectul unei acţiuni judiciare aflate pe rolul unei instanţe de judecată sau al unui organism arbitral, a cazului în care angajamentul juridic ia forma unui acord de finanţare cu o ţară terţă sau a cazului în care există dispoziţii speciale în cadrul normelor sectoriale.
Art. 115: Tipuri de plăţi
(1)Plata cheltuielilor este efectuată de contabil în limita fondurilor disponibile.
(2)Plata se efectuează după ce a fost demonstrat faptul că acţiunea relevantă este conformă cu contractul, cu acordul sau cu actul de bază şi acoperă una sau mai multe din următoarele operaţiuni:
a)plata întregii sume datorate;
b)plata sumei datorate în unul dintre următoarele moduri:
(i)prefinanţare prin furnizarea unui fond de trezorerie, care poate fi defalcată în mai multe plăţi, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; prefinanţarea respectivă se plăteşte fie pe baza contractului, a acordului sau a actului de bază, fie pe baza documentelor justificative care permit verificarea respectării termenilor contractului sau a acordului în cauză;
(ii)una sau mai multe plăţi intermediare cu titlu de echivalent al executării parţiale a acţiunii, a contractului sau a acordului, care poate lichida prefinanţarea integral sau parţial, fără să aducă atingere actului de bază;
(iii)plata soldului cuantumurilor datorate atunci când acţiunea, contractul sau acordul a fost executat în întregime;
c)plata unui provizion în fondul comun de provizionare creat în conformitate cu articolul 212.
Plata soldului lichidează toate cheltuielile precedente. Pentru cuantumurile neutilizate se emite un ordin de recuperare.
(3)În contabilitatea bugetară se face o distincţie între diferitele tipuri de plăţi menţionate la alineatul (2) în momentul efectuării fiecărei plăţi.
(4)Normele contabile menţionate la articolul 80 includ normele privind lichidarea prefinanţării în contabilitate şi cele privind recunoaşterea eligibilităţii costurilor.
(5)Plăţile de prefinanţare sunt lichidate la intervale regulate de ordonatorul de credite competent, în funcţie de natura economică a proiectului, şi cel mai târziu la încheierea proiectului în cauză. Lichidarea se efectuează pe baza informaţiilor privind costurile suportate sau pe baza confirmării îndeplinirii condiţiilor de plată în conformitate cu articolul 125, validată de ordonatorul de credite în conformitate cu articolul 111 alineatul (3).
Pentru acordurile de grant, contractele sau acordurile de contribuţie de peste 5 000 000 EUR, ordonatorul de credite obţine la încheierea fiecărui exerciţiu cel puţin informaţiile necesare pentru a calcula o estimare rezonabilă a costurilor. Informaţiile respective nu pot fi utilizate pentru lichidarea prefinanţării, dar pot fi utilizate de ordonatorul de credite şi de contabil pentru a respecta articolul 82 alineatul (2).
În scopul celui de al doilea paragraf, în angajamentele juridice asumate se introduc dispoziţii adecvate.
Art. 116: Termenele pentru plăţi
(1)Plăţile se efectuează în termen de:
a)90 de zile calendaristice pentru acordurile de contribuţie, contractele şi acordurile de grant care implică servicii tehnice sau acţiuni a căror evaluare este deosebit de complexă şi în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;
b)60 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuţie, contracte şi acorduri de grant în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;
c)30 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuţie, contracte şi acorduri de grant.
(2)Se consideră că termenul permis pentru efectuarea plăţilor include lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor. Acesta începe să curgă de la data la care se primeşte o cerere de plată.
(3)Cererea de plată se înregistrează de către departamentul autorizat al ordonatorului de credite competent cât mai curând posibil şi se consideră ca fiind primită la data la care este înregistrată.
Data plăţii se consideră a fi data la care se debitează contul instituţiei Uniunii.
Cererea de plată include următoarele elemente esenţiale:
a)datele de identificare ale creditorului;
b)suma;
c)moneda;
d)data.
În cazul în care lipseşte cel puţin un element esenţial, cererea de plată se respinge.
Creditorul este informat în scris cu privire la o respingere şi la motivele acesteia cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care s-a primit cererea de plată.
(4)Ordonatorul de credite competent poate suspenda termenul de plată atunci când:
a)cuantumul vizat de cererea de plată nu este scadent; sau
b)nu s-au prezentat documente justificative adecvate.
Dacă ordonatorul de credite competent intră în posesia unor informaţii care pun la îndoială eligibilitatea cheltuielii care face obiectul unei cereri de plată, acesta poate suspenda termenul de plată pentru a verifica, inclusiv prin intermediul unor controale la faţa locului, dacă respectiva cheltuială este eligibilă. Perioada rămasă pentru efectuarea plăţii începe să curgă de la data la care se primesc informaţiile solicitate sau documentele revizuite sau de la data la care se efectuează verificările suplimentare necesare, inclusiv controale la faţa locului.
Creditorii vizaţi sunt informaţi în scris în legătură cu motivele unei suspendări.
(5)Mai puţin în cazul statelor membre, a BEI şi a FEI, la expirarea termenelor prevăzute la alineatul (1), creditorul are dreptul la plata unei dobânzi, în următoarele condiţii:
a)ratele dobânzii sunt cele menţionate la articolul 99 alineatul (2);
b)dobânda se plăteşte pentru perioada cuprinsă între ziua calendaristică care urmează expirării termenului de plată prevăzut la alineatul (1) şi ziua efectuării plăţii.
Cu toate acestea, în cazul în care dobânda calculată în conformitate cu primul paragraf este mai mică sau egală cu 200 EUR, aceasta se plăteşte creditorului numai la cererea acestuia, prezentată în termen de două luni de la primirea plăţii efectuate cu întârziere.
(6)Fiecare instituţie a Uniunii transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la respectarea şi la suspendarea termenelor prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Raportul Comisiei se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la articolul 74 alineatul (9).
Art. 117: Numirea auditorului intern
(1)Fiecare instituţie a Uniunii instituie o funcţie de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaţionale relevante. Auditorul intern numit de instituţia Uniunii în cauză răspunde în faţa acesteia de verificarea bunei funcţionări a sistemelor şi procedurilor de execuţie bugetară. Auditorul intern nu poate fi nici ordonatorul de credite, nici contabilul.
(2)În scopul realizării auditului intern al SEAE, şefii delegaţiilor Uniunii, acţionând în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sunt supuşi competenţelor de verificare ale auditorului intern al Comisiei pentru activităţile de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.
Auditorul intern al Comisiei acţionează şi în calitate de auditor intern al SEAE în ceea ce priveşte execuţia secţiunii din buget consacrate SEAE.
(3)Fiecare instituţie a Uniunii numeşte un auditor intern în conformitate cu modalităţile adaptate caracteristicilor şi cerinţelor sale proprii. Fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la numirea auditorului său intern.
(4)Fiecare instituţie a Uniunii determină, în conformitate cu caracteristicile şi cerinţele sale proprii, sfera misiunii auditorului său intern şi stabileşte obiectivele şi procedurile detaliate pentru exercitarea funcţiei de auditor intern cu respectarea standardelor internaţionale pentru auditul intern.
(5)Fiecare instituţie a Uniunii poate numi ca auditor intern, graţie competenţelor sale speciale, un funcţionar sau un alt angajat care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, selectat din rândul resortisanţilor statelor membre.
(6)Dacă două sau mai multe instituţii ale Uniunii numesc acelaşi auditor intern, acestea iau măsurile necesare pentru ca auditorul intern să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale în conformitate cu articolul 121.
(7)În momentul în care funcţiile auditorului său intern încetează, fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la acest lucru.
Art. 118: Competenţele şi funcţiile auditorului intern
(1)Auditorul intern oferă consiliere instituţiei Uniunii din care face parte în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor, prin emiterea unor avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune şi de control şi a unor recomandări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aplicare a operaţiunilor şi pentru promovarea bunei gestiuni financiare.
Auditorul intern este responsabil în special de:
a)evaluarea caracterului adecvat şi a eficacităţii sistemelor interne de gestiune şi a rezultatelor departamentelor în punerea în aplicare a politicilor, a programelor şi a acţiunilor în raport cu riscurile asociate acestora;
b)evaluarea eficienţei şi eficacităţii sistemelor interne de control şi audit aplicabile oricărei operaţiuni de execuţie bugetară.
(2)Auditorul intern îşi îndeplineşte funcţiile în legătură cu toate activităţile şi departamentele instituţiei Uniunii în cauză. Acesta beneficiază de acces complet şi nelimitat la toate informaţiile de care are nevoie pentru a îndeplini funcţiile care îi revin, dacă este cazul de asemenea la faţa locului, inclusiv în statele membre şi în ţări terţe.
Auditorul intern ia notă de raportul anual al ordonatorilor de credite şi de orice alte informaţii identificate.
(3)Auditorul intern raportează instituţiei Uniunii în cauză constatările şi recomandările sale. Instituţia Uniunii în cauză asigură luarea de măsuri conform recomandărilor rezultate din audituri.
Fiecare instituţie a Uniunii analizează dacă recomandările făcute în rapoartele auditorului său intern sunt adecvate pentru un schimb de bune practici cu celelalte instituţii ale Uniunii.
(4)Auditorul intern prezintă instituţiei Uniunii în cauză un raport anual de audit intern care indică numărul şi tipul de audituri interne realizate, principalele recomandări formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări.
Raportul anual de audit intern menţionează problemele sistemice detectate de comitetul constituit în temeiul articolului 143 atunci când comitetul emite avizul menţionat la articolul 93.
(5)Atunci când întocmeşte raportul, auditorul intern se concentrează în special asupra respectării generale a principiilor bunei gestiuni financiare şi performanţei şi se asigură că s-au luat măsurile corespunzătoare în vederea îmbunătăţirii constante şi a consolidării aplicării acestora.
(6)În contextul procedurii de descărcare de gestiune şi în conformitate cu articolul 319 din TFUE, Comisia transmite în fiecare an, la cerere, raportul său anual de audit intern, acordând atenţia cuvenită cerinţelor de confidenţialitate.
(7)Fiecare instituţie a Uniunii pune datele de contact ale auditorului său intern la dispoziţia oricărei persoane fizice sau juridice implicate în operaţiunile de cheltuieli, astfel încât această persoană să îl poată contacta pe auditorul intern în mod confidenţial.
(8)În fiecare an, fiecare instituţie a Uniunii elaborează un raport care conţine un rezumat privind numărul şi tipul de audituri interne efectuate, o sinteză a recomandărilor formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări şi îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 247.
(9)Rapoartele şi constatările auditorului intern, precum şi raportul instituţiei Uniunii în cauză se pun la dispoziţia publicului numai după ce auditorul intern validează măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.
(10)Fiecare instituţie a Uniunii pune la dispoziţia auditorului său intern resursele necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii de audit intern şi o fişă a misiunii, care prezintă în detaliu sarcinile, drepturile şi obligaţiile care revin auditorului său intern.
Art. 119: Programul de lucru al auditorului intern
(1)Auditorul intern întocmeşte programul de lucru şi îl prezintă instituţiei Uniunii în cauză.
(2)Fiecare instituţie a Uniunii îi poate cere auditorului său intern să efectueze audituri care nu sunt incluse în programul de lucru prevăzut la alineatul (1).
Art. 120: Independenţa auditorului intern
(1)Auditorul intern se bucură de independenţă deplină în efectuarea auditurilor. Normele speciale aplicabile auditorului intern sunt stabilite de instituţia Uniunii în cauză, acestea fiind de natură să garanteze independenţa totală a auditorului intern în îndeplinirea funcţiilor care îi revin şi să stabilească responsabilitatea auditorului intern.
(2)Auditorului intern nu i se poate da nicio instrucţiune şi nu i se poate impune nicio limită în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor care îi revin, în temeiul numirii sale, conform prezentului regulament.
(3)În cazul în care auditorul intern are calitatea de membru al personalului, acesta îşi exercită funcţiile exclusive de audit în condiţii de independenţă deplină şi îşi asumă responsabilitatea în condiţiile prevăzute în Statutul funcţionarilor.
Art. 121: Răspunderea auditorului intern
Fiecare instituţie a Uniunii este singura care, acţionând în conformitate cu prezentul articol, poate cere ca auditorul său intern, în calitate de membru al personalului, să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale.
Fiecare instituţie a Uniunii ia o decizie motivată pentru a deschide o investigaţie. Decizia respectivă se comunică părţii interesate. Instituţia Uniunii în cauză poate încredinţa investigaţia, sub directa sa responsabilitate, unuia sau mai multor funcţionari având un grad cel puţin egal cu al angajatului implicat. În cursul investigaţiei, partea interesată îşi exprimă punctele de vedere.
Raportul investigaţiei se comunică părţii interesate, care este apoi audiată de instituţia Uniunii în cauză cu privire la raportul respectiv.
Pe baza raportului şi a audierii, instituţia Uniunii în cauză adoptă fie o decizie motivată de încheiere a procedurii, fie o decizie motivată în conformitate cu articolele 22 şi 86 şi cu anexa IX din Statutul funcţionarilor. Deciziile care impun măsuri disciplinare sau sancţiuni financiare se notifică părţii interesate şi se comunică, spre informare, celorlalte instituţii ale Uniunii şi Curţii de Conturi.
Partea interesată poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la aceste decizii, în conformitate cu Statutul funcţionarilor.
Art. 122: Sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Fără a se aduce atingere căilor de atac prevăzute de Statutul funcţionarilor, auditorul intern poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în legătură cu orice act referitor la exercitarea funcţiilor sale de auditor intern. Acesta introduce o astfel de acţiune în termen de trei luni începând cu ziua calendaristică în care a avut cunoştinţă de notificarea actului în cauză.
Aceste sesizări se cercetează şi se judecă în conformitate cu articolul 91 alineatul (5) din Statutul funcţionarilor.
Art. 123: Comitetele de monitorizare a auditurilor interne
(1)Fiecare instituţie a Uniunii înfiinţează un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenţei auditorului intern, monitorizarea calităţii activităţii de audit intern şi asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern şi extern şi le dau curs.
(2)Componenţa comitetului de monitorizare a auditurilor interne este stabilită de fiecare instituţie a Uniunii în parte, ţinând seama de autonomia sa organizaţională şi de importanţa consilierii din partea experţilor independenţi.
Art. 124: Domeniul de aplicare
Cu excepţia articolului 138, trimiterile din prezentul titlu la angajamente juridice se înţeleg ca trimiteri la angajamente juridice, contracte-cadru şi acorduri-cadru de parteneriat financiar.
Art. 125: Formele contribuţiei Uniunii
(1)Contribuţiile Uniunii cu gestiune directă, partajată şi indirectă ajută la realizarea unui obiectiv de politică al Uniunii şi a unor rezultate specificate şi pot avea oricare dintre următoarele forme:
a)finanţări care nu sunt legate de costurile operaţiunilor relevante, bazate pe:
(i)îndeplinirea unor condiţii prevăzute în normele sectoriale specifice sau în decizii ale Comisiei; sau
(ii)obţinerea unor rezultate măsurate prin raportare la obiectivele de etapă stabilite anterior sau prin indicatori de performanţă;
b)rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv;
c)costuri unitare, care includ toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil printr-o trimitere la o sumă pe unitate;
d)sume forfetare, care includ, în mod global, toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil;
e)finanţări forfetare, care includ categorii specifice de costuri eligibile, identificate clar în prealabil prin aplicarea unui procentaj;
f)o combinaţie între formele menţionate la literele (a)-(e).
Contribuţiile Uniunii prevăzute la litera (a) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe şi indirecte, în conformitate cu articolul 181, cu normele sectoriale sau cu o decizie a Comisiei şi, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale. Contribuţiile Uniunii prevăzute la literele (c), (d) şi (e) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe şi indirecte, în conformitate cu articolul 181 sau cu legislaţia sectorială şi, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale.
(2)Pentru a stabili forma adecvată de contribuţie, se ţine cont în cea mai mare măsură posibilă de interesele şi de metodele contabile ale destinatarilor potenţiali.
(3)Ordonatorul de credite competent raportează cu privire la finanţările care nu sunt legate de costuri în temeiul alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (f) de la prezentul articol în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9).
Art. 126: Valabilitatea transversală a evaluărilor
Comisia se poate baza, integral sau parţial, pe evaluările proprii sau pe cele efectuate de alte entităţi, inclusiv de donatori, în măsura în care astfel de evaluări s-au efectuat privind respectarea unor condiţii echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuţie aplicabilă. În acest scop, Comisia promovează recunoaşterea standardelor acceptate la nivel internaţional sau a bunelor practici internaţionale.
Art. 127: Valabilitatea transversală a auditurilor
Fără a aduce atingere posibilităţilor existente de efectuare a unor audituri suplimentare, dacă un auditor independent a efectuat un audit referitor la situaţiile financiare şi rapoartele care prezintă utilizarea unei contribuţii a Uniunii, bazat pe standarde de audit acceptate la nivel internaţional care oferă o asigurare rezonabilă, auditul respectiv stă la baza asigurării generale, astfel cum se specifică mai detaliat, dacă este cazul, în normele sectoriale, cu condiţia să existe dovezi suficiente ale independenţei şi competenţei auditorului. În acest scop, raportul auditorului independent şi documentaţia de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziţia Parlamentului European, a Comisiei, a Curţii de Conturi şi a autorităţilor de audit din statele membre.
Art. 128: Utilizarea informaţiilor deja disponibile
Pentru a evita situaţiile în care persoanelor şi entităţilor care primesc fonduri din partea Uniunii li se solicită să furnizeze aceeaşi informaţie de mai multe ori, se folosesc, în măsura posibilului, informaţiile care se află deja la dispoziţia instituţiilor Uniunii, a autorităţilor de management sau a altor organisme şi entităţi care execută bugetul.
Art. 129: Cooperarea în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii
(1)Orice persoană sau entitate care primeşte fonduri din partea Uniunii cooperează pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii şi, drept condiţie pentru primirea fondurilor, acordă accesul şi drepturile necesare pentru ordonatorul de credite responsabil pentru EPPO faţă de statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, pentru OLAF, pentru Curtea de Conturi şi, după caz, pentru autorităţile naţionale relevante să îşi exercite în mod exhaustiv competenţele care le revin. În cazul OLAF, astfel de drepturi includ dreptul de a efectua investigaţii, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(2)Orice persoană sau entitate care primeşte din partea Uniunii fonduri în cadrul gestiunii directe şi indirecte se angajează în scris să acorde drepturile necesare menţionate la alineatul (1) şi se asigură că eventualii terţi implicaţi în execuţia fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.
Art. 130: Parteneriatele-cadru financiare
(1)Comisia poate încheia acorduri-cadru de parteneriat financiar pentru o cooperare pe termen lung cu persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Fără a aduce atingere alineatului (4) litera (c) de la prezentul articol, acordurile-cadru de parteneriat financiar se revizuiesc cel puţin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual. În temeiul unor astfel de acorduri se pot semna acorduri de contribuţie sau acorduri de grant.
(2)Obiectivul unui acord-cadru de parteneriat financiar este de a facilita realizarea obiectivelor politicilor Uniunii prin stabilizarea termenilor contractuali ai cooperării. Acordul-cadru de parteneriat financiar precizează formele cooperării financiare şi include obligaţia de a stabili, în acordurile specifice semnate în temeiul acordului-cadru de parteneriat financiar, modalităţile de monitorizare a realizării obiectivelor specifice. Respectivele acorduri indică, de asemenea, pe baza rezultatelor unei evaluări ex ante, măsura în care Comisia se poate baza pe sistemele şi procedurile, inclusiv procedurile de audit, ale persoanelor sau entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau ale beneficiarilor.
(3)Pentru a optimiza costurile şi beneficiile auditurilor şi pentru a facilita coordonarea, se pot încheia acorduri de audit sau de verificare cu persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Aceste acorduri nu aduc atingere dispoziţiilor articolelor 127 şi 129.
(4)În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin granturi specifice:
a)în plus faţă de alineatul (2), în acordul-cadru de parteneriat financiar se precizează:
(i)natura acţiunilor sau a programelor de lucru preconizate;
(ii)procedura de acordare a granturilor specifice, în conformitate cu principiile şi normele procedurale din titlul VIII;
b)acordul-cadru de parteneriat financiar şi acordul de grant specific în ansamblul lor respectă cerinţele de la articolul 201;
c)durata parteneriatului-cadru financiar nu poate depăşi patru ani, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător, care se precizează clar în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9);
d)parteneriatul-cadru financiar se pune în aplicare în conformitate cu principiile transparenţei şi egalităţii de tratament al solicitanţilor;
e)parteneriatul-cadru financiar se tratează ca un grant în ceea ce priveşte programarea, publicarea ex ante şi atribuirea;
f)granturile specifice bazate pe un astfel de parteneriat-cadru financiar intră sub incidenţa procedurilor de publicare ex post prevăzute la articolul 38.
(5)Un acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice poate prevedea recurgerea la sistemele şi procedurile beneficiarului în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care sistemele şi procedurile au fost evaluate în conformitate cu articolul 154 alineatele (2), (3) şi (4). Într-un astfel de caz, articolul 196 alineatul (1) litera (d) nu se aplică. În cazul în care procedurile beneficiarului de acordare de finanţări terţilor, menţionate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), au obţinut o evaluare pozitivă din partea Comisiei, articolele 204 şi 205 nu se aplică.
(6)În cazul unui acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice, verificarea capacităţii financiare şi operaţionale menţionate la articolul 198 se efectuează înainte de semnarea acordului-cadru de parteneriat financiar. Comisia poate recurge la o verificare echivalentă a capacităţii financiare şi operaţionale, efectuată de alţi donatori.
(7)În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin acorduri de contribuţie, acordul-cadru de parteneriat financiar şi acordul de contribuţie în ansamblul lor respectă articolul 129 şi articolul 155 alineatul (6).
Art. 131: Suspendare, reziliere şi reducere
(1)Dacă o procedură de atribuire a fost viciată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent suspendă procedura şi poate lua orice măsuri necesare, inclusiv anularea procedurii. Ordonatorul de credite competent informează imediat OLAF cu privire la cazurile de fraudă suspectate.
(2)În cazul în care, după atribuire, procedura de atribuire se dovedeşte a fi fost afectată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent:
a)poate refuza să îşi asume angajamentul juridic sau poate anula acordarea unui premiu;
b)poate suspenda plăţile;
c)poate suspenda punerea în aplicare a angajamentului juridic;
d)dacă este cazul, poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privinţa unuia sau a mai multor destinatari.
(3)Ordonatorul de credite competent poate suspenda plăţile sau punerea în aplicare a angajamentului juridic în cazul în care:
a)punerea în aplicare a angajamentului juridic se dovedeşte a fi fost afectată de nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor;
b)este necesar să se verifice dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor au avut loc efectiv;
c)neregulile, fraudele sau încălcările obligaţiilor pun sub semnul întrebării fiabilitatea sau eficacitatea sistemelor de control intern ale unei persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente.
Dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor menţionate la primul paragraf litera (b) nu se confirmă, punerea în aplicare sau plăţile se reiau cât mai curând posibil.
Ordonatorul de credite competent poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privinţa unuia sau mai multor destinatari în cazurile menţionate la primul paragraf literele (a) şi (c).
(4)În plus faţă de măsurile menţionate la alineatul (2) sau (3), ordonatorul de credite competent poate reduce grantul, premiul, contribuţia prevăzută în acordul de contribuţie sau preţul datorat prevăzut într-un contract proporţional cu gravitatea neregulilor, a fraudelor sau a încălcărilor obligaţiilor, inclusiv în cazul în care activităţile în cauză nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător, parţial sau cu întârziere.
În cazul finanţării menţionate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ordonatorul de credite competent poate reduce contribuţia în mod proporţional în cazul în care rezultatele sunt necorespunzătoare, parţiale sau obţinute cu întârziere ori în cazul în care condiţiile nu au fost îndeplinite.
(5)Literele (b), (c) şi (d) de la alineatul (2) şi alineatul (3) nu se aplică în cazul candidaţilor din cadrul unui concurs cu premii.
Art. 132: Păstrarea evidenţelor
(1)Destinatarii păstrează evidenţele şi documentele justificative, inclusiv datele statistice şi alte înregistrări referitoare la finanţare, precum şi evidenţele şi documentele în format electronic, timp de cinci ani de la data plăţii soldului sau, în absenţa unei astfel de plăţi, de la data efectuării operaţiunii. Această perioadă este de trei ani în cazul în care valoarea finanţării este mai mică sau egală cu 60 000 EUR.
(2)Evidenţele şi documentele referitoare la audituri, căi de atac, litigii sau reclamaţii referitoare la angajamente juridice sau referitoare la investigaţii ale OLAF se păstrează până în momentul încheierii acestor audituri, căi de atac, litigii, reclamaţii sau investigaţii. În cazul evidenţelor şi al documentelor referitoare la investigaţiile OLAF, obligaţia de păstrare se aplică de îndată ce respectivele investigaţii au fost notificate destinatarului.
(3)Evidenţele şi documentele se păstrează fie sub formă de originale sau copii legalizate conforme cu originalele, fie pe suporturi de date acceptate în mod uzual, inclusiv versiuni electronice ale documentelor originale sau documente existente numai în versiune electronică. Acolo unde există versiuni electronice, dacă astfel de documente îndeplinesc cerinţele juridice aplicabile pentru a fi considerate echivalente cu originalele şi pentru a fi utilizate în cadrul unui audit, originalele nu sunt necesare.
Art. 133: Procedura contradictorie şi căi de atac
(1)Înainte de a adopta orice măsură care prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, ordonatorul de credite competent se asigură că participantului sau destinatarului i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observaţii.
(2)În cazul în care o măsură adoptată de un ordonator de credite prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, actul în care este stabilită măsura precizează căile de atac administrative şi/sau judiciare care pot fi utilizate pentru a o contesta.
Art. 134: Subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare
(1)Subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare se furnizează în conformitate cu titlul X atunci când sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice.
(2)În cazul în care nu sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice, subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare se pot furniza în conformitate cu titlul VI sau VIII.
Art. 135: Protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin detectarea riscurilor, excluderea şi impunerea de sancţiuni financiare
(1)Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia instituie şi aplică un sistem de detectare timpurie şi de excludere.
Scopul unui astfel de sistem este de a facilita:
a)detectarea timpurie a persoanelor sau a entităţilor menţionate la alineatul (2) care prezintă un risc pentru interesele financiare ale Uniunii;
b)excluderea persoanelor sau a entităţilor menţionate la alineatul (2) care se află în una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1);
c)impunerea unei sancţiuni financiare unui destinatar în temeiul articolului 138.
(2)Sistemul de detectare timpurie şi de excludere se aplică:
a)participanţilor şi destinatarilor;
b)entităţilor pe a căror capacitate intenţionează să se bazeze candidatul sau ofertantul ori subcontractanţilor unui contractant;
c)oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri ale Uniunii, în cazul în care bugetul se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi al articolului 154 alineatul (4), pe baza informaţiilor notificate în conformitate cu articolul 155 alineatul (6);
d)oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri ale Uniunii în cadrul instrumentelor financiare puse în aplicare în mod excepţional în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a);
e)participanţilor sau destinatarilor cu privire la care entităţile care execută bugetul în conformitate cu articolul 63 au furnizat informaţii, astfel cum sunt transmise de statele membre în conformitate cu normele sectoriale, în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d);
f)sponsorilor menţionaţi la articolul 26.
(3)Decizia de înregistrare a informaţiilor privind detectarea timpurie a riscurilor, astfel cum este menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) de la prezentul articol, de excludere a persoanelor sau entităţilor menţionate la alineatul (2) şi/sau de impunere a unei sancţiuni financiare împotriva unui destinatar este luată de către ordonatorul de credite competent. Informaţiile referitoare la astfel de decizii se înregistrează în baza de date menţionată la articolul 142 alineatul (1). În cazul în care astfel de decizii sunt adoptate în temeiul articolului 136 alineatul (4), informaţiile înregistrate în baza de date includ informaţiile privind persoanele menţionate la alineatul menţionat.
(4)Decizia de excludere a persoanelor sau entităţilor menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol sau de impunere a unor sancţiuni financiare împotriva unui destinatar se întemeiază pe o hotărâre definitivă sau, în situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1), pe o decizie administrativă definitivă sau pe o încadrare juridică preliminară a comitetului menţionat la articolul 143 în situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (2), pentru a asigura o evaluare centralizată a situaţiilor respective. În cazurile menţionate la articolul 141 alineatul (1), ordonatorul de credite competent respinge participantul de la o anumită procedură de atribuire.
Fără a aduce atingere articolului 136 alineatul (5), ordonatorul de credite competent poate lua o decizie de a exclude un participant sau destinatar şi/sau de a impune o sancţiune financiară împotriva unui destinatar şi o decizie de publicare a informaţiilor aferente, pe baza unei încadrări preliminare astfel cum este menţionată la articolul 136 alineatul (2), doar după ce a obţinut recomandarea comitetului menţionat la articolul 143.
Art. 136: Criterii de excludere şi decizii privind excluderea
(1)Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la procedurile de atribuire reglementate de prezentul regulament sau de la selectarea pentru execuţia de fonduri ale Uniunii atunci când persoana sau entitatea respectivă se află în una sau mai multe din următoarele situaţii de excludere:
a)persoana sau entitatea este în stare de faliment, în situaţie de insolvenţă sau de lichidare, activele sale sunt administrate de un lichidator sau de o instanţă, se află în stare de concordat preventiv, de suspendare a activităţii sau în orice altă situaţie similară care rezultă în urma unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern;
b)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea şi-a încălcat obligaţiile privind plata impozitelor sau a contribuţiilor la asigurările sociale prevăzute în legislaţia aplicabilă;
c)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă deoarece a încălcat actele cu putere de lege şi normele administrative sau standardele etice aplicabile sectorului profesional din care face parte persoana sau entitatea ori deoarece se face vinovată de o conduită abuzivă care îi afectează credibilitatea profesională, atunci când o astfel de conduită trădează o intenţie frauduloasă sau o neglijenţă gravă, inclusiv, în special, oricare dintre următoarele:
(i)falsificarea cu intenţia de a frauda sau din neglijenţă a informaţiilor necesare pentru verificarea absenţei motivelor de excludere sau a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate ori de selecţie sau în executarea unui angajament juridic;
(ii)încheierea unui acord cu alte persoane sau entităţi în vederea denaturării concurenţei;
(iii)încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;
(iv)tentativa de a influenţa procesul decizional al ordonatorului de credite competent în cursul procedurii de atribuire;
(v)tentativa de a obţine informaţii confidenţiale care i-ar putea conferi avantaje necuvenite în cadrul procedurii de atribuire;
d)printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de oricare dintre următoarele:
(i)fraudă, în sensul articolului 3 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi al articolului 1 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, redactată în baza Actului Consiliului din 26 iulie 1995 (2);
(1)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(2)JO C 316, 27.11.1995, p. 48.
(ii)corupţie, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1371, sau corupţie activă, în sensul articolului 3 din Convenţia privind lupta împotriva corupţiei care implică funcţionari ai Comunităţilor Europene sau funcţionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, elaborată în temeiul Actului Consiliului din 26 mai 1997 (3), sau acte menţionate la articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (4), sau corupţie, astfel cum este definită în alte legi aplicabile;
(3)JO C 195, 25.6.1997, p. 1.
(4)Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat (JO L 192, 31.7.2003, p. 54).
(iii)comportament legat de o organizaţie criminală, astfel cum este menţionat la articolul 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (5);
(5)Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, p. 42).
(iv)spălare de bani sau finanţarea terorismului în sensul articolului 1 alineatele (3), (4) şi (5) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
(v)infracţiuni teroriste sau infracţiuni în legătură cu activităţile teroriste, astfel cum sunt definite la articolele 1 şi 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (2), sau de instigare, complicitate sau tentativă de a săvârşi astfel de infracţiuni, în sensul articolului 4 din respectiva decizie;
(2)Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3).
(vi)exploatarea prin muncă a copiilor sau alte infracţiuni privind traficul de persoane, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(3)Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, p. 1).
e)s-au constatat deficienţe semnificative în ceea ce priveşte respectarea de către persoana sau entitatea în cauză a principalelor obligaţii de executare a unui angajament juridic finanţat din buget, fapt care:
(i)a dus la rezilierea anticipată a unui angajament juridic;
(ii)a dus la aplicarea de clauze penale sau alte sancţiuni contractuale; sau
(iii)a fost descoperit de un ordonator de credite, de OLAF sau de Curtea de Conturi în urma unor verificări, audituri sau investigaţii;
f)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a comis o abatere în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (4);
(4)Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).
g)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a creat o entitate într-o altă jurisdicţie cu intenţia de a se sustrage obligaţiilor fiscale, sociale sau oricăror alte obligaţii legale în jurisdicţia în care aceasta îşi are sediul social, sediul central sau locul principal de desfăşurare a activităţii;
h)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că a fost creată o entitate cu intenţia menţionată la litera (g).
(2)În absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive sau, după caz, a unei decizii administrative definitive în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (f), (g) şi (h) de la prezentul articol ori în cazul menţionat la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) pe baza unei încadrări juridice preliminare a unei conduite astfel cum este menţionată la literele respective, ţinând cont de faptele stabilite sau de alte constatări incluse în recomandarea comitetului menţionat la articolul 143.
Încadrarea preliminară menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere evaluării conduitei respectivei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) de către autorităţile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. Ordonatorul de credite competent îşi revizuieşte fără întârziere decizia de a exclude persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi/sau de a impune o sancţiune financiară unui destinatar în urma notificării unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unei decizii administrative definitive. În cazurile în care hotărârea judecătorească definitivă sau decizia administrativă definitivă nu stabileşte durata excluderii, ordonatorul de credite competent stabileşte durata respectivă pe baza faptelor stabilite şi a constatărilor şi ţinând cont de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143.
În cazul în care, printr-o astfel de hotărâre judecătorească definitivă sau decizie administrativă definitivă, se stabileşte că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) nu este vinovată de conduita care face obiectul încadrării juridice preliminare pe baza căreia respectiva persoană sau entitate a fost exclusă, ordonatorul de credite competent pune capăt fără întârziere excluderii respective şi/sau rambursează, după caz, cuantumul aferent oricărei sancţiuni financiare impuse.
Printre faptele şi constatările menţionate la primul paragraf se numără mai ales:
a)faptele stabilite în cadrul auditurilor sau al investigaţiilor efectuate de EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, de Curtea de Conturi, de OLAF sau de un auditor intern sau al oricăror alte verificări, audituri sau controale efectuate sub responsabilitatea ordonatorului de credite;
b)deciziile administrative care nu sunt definitive şi care pot include măsuri disciplinare luate de organismul de supraveghere competent responsabil de verificarea aplicării standardelor de etică profesională;
c)faptele menţionate în deciziile luate de persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);
d)informaţiile transmise în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d) de entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (b);
e)deciziile Comisiei privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de concurenţă sau ale unei autorităţi naţionale competente privind încălcarea dreptului Uniunii sau a celui intern în materie de concurenţă.
(3)Deciziile ordonatorului de credite competent luate în temeiul articolelor 135-142 sau, după caz, recomandările comitetului menţionat la articolul 143 se adoptă cu respectarea principiului proporţionalităţii, luând în considerare în special:
a)gravitatea situaţiei, inclusiv impactul asupra intereselor financiare şi a imaginii Uniunii;
b)intervalul de timp scurs de la conduita relevantă;
c)durata conduitei şi caracterul său repetitiv;
d)dacă conduita fost premeditată sau gradul de neglijenţă arătat;
e)în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), dacă este vizat un cuantum limitat;
f)orice alte circumstanţe atenuante, precum:
(i)măsura în care persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) colaborează cu autoritatea competentă relevantă şi contribuţia persoanei sau entităţii respective la investigaţie recunoscută de ordonatorul de credite competent; sau
(ii)informarea cu privire la situaţia de excludere prin intermediul unei declaraţii astfel cum se menţionează la articolul 137 alineatul (1).
(4)Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) în cazul în care:
a)o persoană fizică sau juridică care este membră a organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al persoanei sau entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) ori care are putere de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce priveşte respectiva persoană sau entitate se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) literele (c)-(h) de la prezentul articol;
b)o persoană fizică sau juridică care îşi asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau ale entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) sau (b) de la prezentul articol;
c)o persoană fizică care este esenţială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) literele (c)-(h).
(5)În cazurile menţionate la prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite competent poate exclude provizoriu o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2), fără recomandarea prealabilă a comitetului menţionat la articolul 143, atunci când participarea persoanei sau entităţii în cauză la o procedură de atribuire sau selectarea sa pentru execuţia unor fonduri ale Uniunii ar constitui o ameninţare gravă şi iminentă la adresa intereselor financiare ale Uniunii. În aceste cazuri, ordonatorul de credite competent sesizează imediat comitetul menţionat la articolul 143 şi ia o decizie definitivă în termen de 14 zile de la primirea recomandării comitetului.
(6)Ordonatorul de credite competent, ţinând cont, după caz, de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143, nu exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la o procedură de atribuire sau de la selectarea pentru execuţia unor fonduri ale Uniunii în cazul în care:
a)persoana sau entitatea a luat măsurile de remediere astfel cum se menţionează la alineatul (7) de la prezentul articol într-o măsură suficientă pentru a-i demonstra fiabilitatea. Prezenta dispoziţie nu se aplică în cazul menţionat la prezentul articol alineatul (1) litera (d);
b)este indispensabil să se asigure continuitatea serviciului, pe o perioadă limitată, până în momentul luării măsurilor de remediere specificate la alineatul (7) de la prezentul articol;
c)o astfel de excludere ar fi disproporţionată având în vedere criteriile menţionate la prezentul articol alineatul (3).
În plus, alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol nu se aplică în cazul achiziţiei de produse în condiţii deosebit de avantajoase fie de la un furnizor care şi-a încetat definitiv activitatea comercială, fie de la lichidatori în cadrul unei proceduri de insolvenţă, al unui concordat preventiv sau al unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern.
În cazurile de neexcludere menţionate la prezentul alineat primul şi al doilea paragraf, ordonatorul de credite competent precizează motivele pentru care nu a exclus persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi comunică aceste motive comitetului menţionat la articolul 143.
(7)Măsurile de remediere menţionate la alineatul (6) primul paragraf litera (a) includ în special:
a)măsuri care urmăresc identificarea originii situaţiilor care au dus la excludere şi măsuri concrete tehnice, organizatorice şi de personal din domeniul de activitate relevant al persoanei sau al entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2), adecvate pentru corectarea conduitei şi pentru prevenirea repetării acesteia;
b)dovada că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) a luat măsuri de compensare sau de despăgubire pentru prejudiciul adus intereselor financiare ale Uniunii prin faptele care au dus la situaţia de excludere;
c)dovada că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) a plătit sau a asigurat plata oricărei amenzi impuse de autoritatea competentă sau a oricăror taxe ori contribuţii la asigurările sociale menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol.
(8)Ordonatorul de credite competent, ţinând cont, după caz, de recomandarea revizuită a comitetului menţionat la articolul 143, îşi revizuieşte fără întârziere decizia de a exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) din oficiu sau la cererea persoanei ori a entităţii respective, dacă aceasta din urmă a luat măsuri de remediere suficiente pentru a-şi demonstra fiabilitatea sau dacă a furnizat elemente noi care demonstrează că situaţia de excludere menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol nu mai există.
(9)În cazul menţionat la articolul 135 alineatul (2) litera (b), ordonatorul de credite competent solicită ca acel candidat sau ofertant să înlocuiască o entitate sau un subcontractant pe ale cărui capacităţi intenţionează să se bazeze şi care se află într-o situaţie de excludere menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 137: Declaraţia şi dovada privind inexistenţa unei situaţii de excludere
(1)Participanţii declară dacă se află într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi, după caz, dacă au luat măsurile de remediere menţionate la articolul 136 alineatul (6) primul paragraf litera (a).
Participanţii declară, de asemenea, dacă următoarele persoane sau entităţi se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h):
a)persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care deţin competenţe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce priveşte participantul respectiv;
b)beneficiarii reali ai participantului, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849.
Participantul sau destinatarul informează fără întârziere ordonatorul de credite competent cu privire la orice schimbări în privinţa situaţiilor declarate.
După caz, candidatul sau ofertantul furnizează aceleaşi declaraţii care sunt menţionate la primul şi al doilea paragraf semnate de subcontractant sau de orice altă entitate pe a cărei capacitate intenţionează să se bazeze, după caz.
Ordonatorul de credite competent nu solicită declaraţiile menţionate la primul şi al doilea paragraf dacă astfel de declaraţii au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri de atribuire, cu condiţia ca situaţia să nu se fi schimbat şi să nu fi trecut mai mult de un an de la data emiterii declaraţiilor.
Ordonatorul de credite competent poate renunţa la cerinţele prevăzute la primul şi al doilea paragraf în cazul contractelor cu valoare foarte mică, valoare care nu o depăşeşte pe cea menţionată la punctul 14.4 din anexa I.
(2)Ori de câte ori se solicită de către ordonatorul de credite competent şi în cazul în care acest lucru este necesar pentru a se asigura desfăşurarea corespunzătoare a procedurii, participantul, subcontractantul sau entitatea pe a cărei capacitate intenţionează să se bazeze candidatul sau ofertantul furnizează:
a)dovezi adecvate că nu se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1);
b)informaţii privind persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care deţin competenţe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce priveşte participantul respectiv, inclusiv privind persoanele şi entităţile care fac parte din structura de proprietate sau de control şi beneficiarii reali, şi dovezi adecvate că niciuna dintre persoanele respective nu se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f);
c)dovezi adecvate că persoanele fizice sau juridice care îşi asumă răspunderea nelimitată pentru datoriile participantului respectiv nu se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1) litera (a) sau (b).
(3)Dacă este cazul şi în conformitate cu dreptul intern, ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) nu se află în niciuna dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (f), (g) şi (h), un extras recent din cazierul judiciar sau, în absenţa acestuia, un document echivalent eliberat recent de către o autoritate judiciară sau administrativă din ţara în care îşi are sediul principal, din care să rezulte îndeplinirea cerinţelor în cauză.
Ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) nu se află în una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (b), un certificat emis recent de autoritatea competentă din ţara în care îşi are sediul principal. În cazul în care în ţara în care îşi are sediul principal nu se eliberează asemenea tipuri de certificate, participantul poate furniza o declaraţie sub jurământ făcută în faţa unei autorităţi judiciare sau a unui notar ori, în lipsa acesteia, o declaraţie solemnă făcută în faţa unei autorităţi administrative sau a unui organism profesional calificat din ţara în care îşi are sediul principal.
(4)Ordonatorul de credite competent renunţă la obligaţia ca un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) să prezinte documentele justificative menţionate la alineatele (2) şi (3):
a)dacă poate accesa aceste dovezi gratuit într-o bază de date naţională;
b)dacă aceste dovezi i-au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri, cu condiţia ca documentele prezentate să fie încă valabile şi să nu fi trecut mai mult de un an de la data eliberării lor;
c)dacă recunoaşte că există o imposibilitate materială de a furniza astfel de dovezi.
(5)Alineatele (1)-(4) de la prezentul articol nu se aplică persoanelor şi entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi nici organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71.
În cazul instrumentelor financiare şi în absenţa unor norme şi proceduri pe deplin echivalente cu cele menţionate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), destinatarii finali şi intermediarii furnizează persoanei sau entităţii care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) o declaraţie semnată pe propria răspundere prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-
d), (g) şi (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c) ori într-o situaţie considerată echivalentă în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 154 alineatul (4).
În cazul în care, în mod excepţional, instrumentele financiare se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), destinatarii finali furnizează intermediarilor financiari o declaraţie pe proprie răspundere semnată prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d), (g) şi (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c).
Art. 138: Sancţiuni financiare
(1)Pentru a asigura un efect disuasiv, ţinând cont, după caz, de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143, ordonatorul de credite competent poate impune o sancţiune financiară unui destinatar care şi-a asumat un angajament juridic şi care se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1) litera (c), (d), (e) sau (f).
În ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f), sancţiunea financiară poate fi impusă ca alternativă la o decizie de excludere a unui destinatar, atunci când această excludere ar fi disproporţionată pe baza criteriilor menţionate la articolul 136 alineatul (3).
În ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e), sancţiunea financiară poate fi impusă în plus faţă de o excludere, atunci când acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, din cauza conduitei sistematice şi recurente adoptate de destinatar cu intenţia de a obţine în mod necuvenit fonduri ale Uniunii.
În pofida primului, celui de al doilea şi celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat, nu se impun sancţiuni financiare beneficiarilor care, în conformitate cu articolul 137, divulgă faptul că se află într-o situaţie de excludere.
(2)Cuantumul sancţiunii financiare nu depăşeşte 10 % din valoarea totală a angajamentului juridic. În cazul unui acord de grant semnat cu mai mulţi beneficiari, sancţiunea financiară nu depăşeşte 10 % din cuantumul grantului la care are dreptul beneficiarul în cauză în conformitate cu acordul de grant.
Art. 139: Durata excluderii şi termenul de prescripţie
(1)Durata excluderii nu depăşeşte:
a)durata, dacă există, stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă sau prin decizia administrativă definitivă a unui stat membru;
b)în absenţa unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive:
(i)cinci ani, pentru cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) litera (d);
(ii)trei ani, pentru cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c) şi (e)-(h).
O persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) este exclusă atât timp cât se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (b).
(2)Termenul de prescripţie pentru excluderea şi/sau impunerea de sancţiuni financiare unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) este de cinci ani, calculat începând cu oricare dintre următoarele date:
a)data conduitei care a dus la excludere sau, în cazul actelor continue sau repetate, data la care conduita ia sfârşit, în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (b)-(e), (g) şi (h);
b)data la care se pronunţă hotărârea judecătorească definitivă a unei instanţe naţionale sau decizia administrativă definitivă în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (g) şi (h).
Termenul de prescripţie este întrerupt de un act al unei autorităţi naţionale, al Comisiei, al OLAF, al EPPO în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, al comitetului menţionat la articolul 143 din prezentul regulament sau al oricărei entităţi implicate în execuţia bugetară, dacă acest act este notificat persoanei sau entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament şi se referă la investigaţii sau proceduri judiciare. Un nou termen de prescripţie începe să curgă din ziua următoare întreruperii.
În sensul articolului 136 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament, pentru excluderea unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament şi/sau impunerea de sancţiuni financiare unui destinatar, se aplică termenul de prescripţie prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.
În cazul în care conduita unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament în cauză corespunde mai multor motive enumerate la articolul 136 alineatul (1) din prezentul regulament, se aplică termenul de prescripţie aplicabil motivului celui mai grav.
Art. 140: Publicarea de informaţii referitoare la excludere şi la sancţiunile financiare
(1)Pentru a spori, atunci când este necesar, efectul disuasiv al excluderii şi/sau al sancţiunii financiare, sub rezerva unei decizii a ordonatorului de credite competent, Comisia publică pe site-ul său următoarele informaţii referitoare la excludere şi, după caz, la sancţiunea financiară în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h):
a)numele persoanei sau al entităţii în cauză, menţionate la articolul 135 alineatul (2);
b)situaţia de excludere;
c)durata excluderii şi/sau cuantumul sancţiunii financiare.
Dacă decizia privind excluderea şi/sau sancţiunea financiară a fost luată pe baza încadrării preliminare menţionate la articolul 136 alineatul (2), se precizează că nu există nicio hotărâre judecătorească definitivă sau, după caz, nicio decizie administrativă definitivă în acest sens. În astfel de cazuri, se publică fără întârziere informaţii privind eventualele căi de atac, stadiul şi rezultatul acestora, precum şi privind orice decizie revizuită a ordonatorului de credite competent. În cazul în care s-a impus o sancţiune financiară, se precizează, de asemenea, dacă aceasta a fost plătită.
Decizia de publicare a informaţiilor se ia de către ordonatorul de credite competent în urma fie a hotărârii judecătoreşti definitive relevante, fie, dacă este cazul, a deciziei administrative definitive sau în urma recomandării comitetului menţionat la articolul 143, după caz. Decizia respectivă produce efecte la trei luni după ce a fost notificată persoanei sau entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2).
Informaţiile publicate se şterg imediat ce excluderea a încetat. În cazul unei sancţiuni financiare, informaţiile se şterg după şase luni de la plata sumei respective.
În cazul datelor cu caracter personal, ordonatorul de credite competent informează, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, persoana sau entitatea în cauză menţionată la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament cu privire la drepturile care îi revin în temeiul normelor aplicabile privind protecţia datelor şi cu privire la procedurile disponibile pentru exercitarea acestor drepturi.
(2)Informaţiile menţionate la prezentul articol alineatul (1) nu se publică în niciuna dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care este necesar să se păstreze confidenţialitatea unei investigaţii sau a unei proceduri judiciare naţionale;
b)în cazul în care publicarea ar aduce prejudicii disproporţionate persoanei sau entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2) sau ar fi disproporţionată în alt mod, având în vedere criteriile de proporţionalitate stabilite la articolul 136 alineatul (3) şi ţinând cont de cuantumul sancţiunii financiare;
c)în cazul în care persoana în cauză este o persoană fizică, cu excepţia cazului în care publicarea datelor cu caracter personal este justificată de circumstanţe excepţionale, printre altele, de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri, decizia de publicare a informaţiilor ţine cont în mod corespunzător de dreptul la viaţă privată şi de alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Art. 141: Respingerea de la o procedură de atribuire
(1)Ordonatorul de credite competent respinge de la o procedură de atribuire un participant care:
a)se află într-o situaţie de excludere stabilită în conformitate cu articolul 136;
b)a falsificat informaţiile solicitate drept condiţie pentru participarea la procedură sau nu a furnizat respectivele informaţii;
c)a fost implicat anterior în pregătirea documentelor utilizate în cadrul procedurii de atribuire, în cazul în care acest lucru presupune o încălcare a principiului egalităţii de tratament, inclusiv o denaturare a concurenţei, care nu poate fi remediată în alt mod.
Ordonatorul de credite competent comunică celorlalţi participanţi la procedura de atribuire informaţiile relevante care au fost transmise în contextul participării persoanei în cauză la pregătirea procedurii de atribuire sau care au rezultat în urma implicării sale în acest proces, astfel cum se menţionează la litera (c) de la primul paragraf. Înainte de orice astfel de respingere, participantului i se oferă posibilitatea de a demonstra că implicarea sa în pregătirea procedurii de atribuire nu încalcă principiul egalităţii de tratament.
(2)Se aplică articolul 133 alineatul (1), cu excepţia cazului în care respingerea este justificată în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol printr-o decizie privind excluderea luată cu privire la participant, după examinarea observaţiilor sale.
Art. 142: Sistemul de detectare timpurie şi de excludere
(1)Informaţiile transmise în cadrul sistemului de detectare timpurie şi de excludere menţionat la articolul 135 se centralizează într-o bază de date instituită de Comisie (denumită în continuare "baza de date") şi se gestionează în conformitate cu dreptul la viaţă privată şi cu alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Informaţiile privind cazurile de detectare timpurie, excludere şi/sau sancţiuni financiare se introduc în baza de date de către ordonatorul de credite competent, după notificarea persoanei sau a entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2). O astfel de notificare poate fi amânată în circumstanţe excepţionale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidenţialitatea unei investigaţii sau a unor proceduri judiciare naţionale, până în momentul în care respectivele motive legitime de păstrare a confidenţialităţii încetează să existe.
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Comisia informează, la cerere, persoana sau entitatea care intră sub incidenţa sistemului de detectare timpurie şi de excludere menţionată la articolul 135 alineatul (2) cu privire la datele stocate în baza de date care privesc respectiva persoană sau entitate.
Informaţiile incluse în baza de date se actualizează, după caz, în urma unei rectificări, eliminări sau a oricărei modificări a datelor. Informaţiile se publică numai în conformitate cu articolul 140.
(2)Sistemul de detectare timpurie şi de excludere se bazează pe fapte şi constatări, astfel cum sunt menţionate la articolul 136 alineatul (2) al patrulea paragraf şi pe transmiterea informaţiilor către Comisie, în special de către:
a)EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, sau de către OLAF, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, în cazul în care o investigaţie în curs sau finalizată a Oficiului, arată că ar putea fi oportun să se întreprindă măsuri sau acţiuni asigurătorii pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, ţinând cont în mod corespunzător de respectarea drepturilor procedurale şi fundamentale şi de protecţia denunţătorilor;
b)un ordonator de credite al Comisiei, al unui oficiu european instituit de Comisie sau al unei agenţii executive;
c)o instituţie a Uniunii, un oficiu european, o agenţie, altele decât cele menţionate la prezentul alineat litera (b), sau un organism sau o persoană căreia i s-a încredinţat punerea în aplicare a unor acţiuni PESC;
d)entităţi care execută bugetul în conformitate cu articolul 63, în cazurile în care se detectează fraude şi/sau nereguli şi se iau măsuri subsecvente, atunci când normele sectoriale impun transmiterea informaţiilor;
e)persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c), în cazurile în care se detectează fraude şi/sau nereguli şi se iau măsuri subsecvente.
(3)Cu excepţia cazurilor în care informaţiile urmează să fie transmise în conformitate cu normele sectoriale, informaţiile care urmează să fie transmise în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol includ:
a)identificarea entităţii sau a persoanei în cauză;
b)o sinteză a riscurilor detectate sau a faptelor în cauză;
c)informaţii care ar putea fi de ajutor ordonatorului de credite în contextul verificării menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol sau al luării unei decizii de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) sau (2) ori a unei decizii de impunere a unei sancţiuni financiare menţionate la articolul 138;
d)după caz, informaţii privind orice măsură specială necesară pentru asigurarea confidenţialităţii informaţiilor transmise, inclusiv măsuri de salvgardare a dovezilor pentru protejarea investigaţiei sau a procedurilor judiciare naţionale.
(4)Comisia transmite fără întârziere informaţiile menţionate la alineatul (3) ordonatorilor proprii de credite şi celor ai agenţiilor sale executive, tuturor celorlalte instituţii ale Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene şi agenţii, prin intermediul bazei de date menţionate la alineatul (1), pentru a le permite să efectueze verificarea necesară cu privire la procedurile lor de atribuire în curs şi la angajamentele lor juridice existente.
La efectuarea respectivei verificări, ordonatorul de credite competent îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 74 şi nu încalcă clauzele şi condiţiile prevăzute în procedura de atribuire şi în angajamentele juridice.
Perioada de păstrare a informaţiilor legate de detectarea timpurie care au fost transmise în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu depăşeşte un an. Dacă, în perioada menţionată, ordonatorul de credite competent solicită comitetului să emită o recomandare într-un caz de excludere sau de impunere a unor sancţiuni financiare, perioada de păstrare se poate prelungi până în momentul în care ordonatorul de credite competent ia o decizie.
(5)Comisia acordă tuturor persoanelor şi entităţilor care implicate în execuţia bugetară în conformitate cu articolul 62 acces la informaţiile privind deciziile de excludere în temeiul articolului 136 pentru a le permite să verifice dacă există o excludere în sistem, cu scopul de a ţine cont de aceste informaţii, după caz şi pe propria răspundere, atunci când atribuie contracte în cadrul execuţiei bugetare.
(6)În cadrul raportului anual al Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu în temeiul articolului 325 alineatul (5) din TFUE, Comisia furnizează informaţii agregate cu privire la deciziile luate de ordonatorii de credite în temeiul articolelor 135-142 din prezentul regulament. Raportul respectiv furnizează, de asemenea, informaţii suplimentare referitoare la orice decizie luată de ordonatorii de credite în temeiul articolului 136 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament şi al articolului 140 alineatul (2) din prezentul regulament şi la orice decizie luată de ordonatorii de credite de a se abate de la recomandarea comitetului în temeiul articolului 143 alineatul (6) al treilea paragraf din prezentul regulament.
Informaţiile menţionate la prezentul alineat primul paragraf se furnizează acordând atenţia cuvenită cerinţelor de confidenţialitate şi, în special, nu permit identificarea persoanei sau a entităţii în cauză, astfel cum este menţionat la articolul 135 alineatul (2).
Art. 143: Comitetul
(1)La solicitarea unui ordonator de credite al oricărei instituţii a Uniunii, organ al Uniunii, oficiu european sau organ sau persoană căreia i se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, se convoacă un comitet.
(2)Comitetul este compus din:
a)un preşedinte permanent independent la nivel înalt, desemnat de Comisie;
b)doi reprezentanţi permanenţi ai Comisiei ca proprietar al sistemului de detectare timpurie şi de excludere, care exprimă o poziţie comună; şi
c)un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant.
Componenţa comitetului se stabileşte astfel încât membrii acestuia să aibă un nivel adecvat de cunoştinţe de specialitate în domeniul juridic şi tehnic. Comitetul este asistat de un secretariat permanent asigurat de Comisie, care asigură administrarea continuă a comitetului.
(3)Preşedintele este ales din rândul foştilor membri ai Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ai Curţii de Conturi sau din rândul foştilor funcţionari care au avut cel puţin rangul de director general în cadrul unei instituţii a Uniunii, alta decât Comisia. Preşedintele este selectat pe baza calităţilor sale personale şi profesionale, a unei vaste experienţe în domeniul juridic şi financiar şi a competenţei, independenţei şi integrităţii de care a dat dovadă. Mandatul este de cinci ani şi nu se poate reînnoi. Preşedintele este numit în funcţia de consilier special în sensul articolului 5 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene. Preşedintele prezidează toate reuniunile comitetului. Preşedintele este independent în exercitarea atribuţiilor sale. Preşedintele nu se află într-un conflict de interese între atribuţiile sale în calitate de preşedinte şi orice alte atribuţii oficiale.
(4)Regulamentul de procedură al comitetului se adoptă de către Comisie.
(5)Comitetul garantează, înainte de a adopta recomandări, dreptul persoanei sau al entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2) de a prezenta observaţii cu privire la faptele sau constatările menţionate la articolul 136 alineatul (2) şi la încadrarea juridică preliminară. Exercitarea dreptului de a prezenta observaţii poate fi amânată în circumstanţe excepţionale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidenţialitatea unei investigaţii sau a unor proceduri judiciare naţionale, până în momentul în care respectivele motive legitime încetează să existe.
(6)Recomandarea comitetului de a exclude şi/sau de a impune o sancţiune financiară conţine, după caz, următoarele elemente:
a)faptele sau constatările menţionate la articolul 136 alineatul (2) şi încadrarea lor juridică preliminară;
b)o evaluare a necesităţii de a impune o sancţiune financiară şi a cuantumului acesteia;
c)o evaluare a necesităţii de a exclude persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi, în cazul respectiv, durata propusă pentru o astfel de excludere;
d)o evaluare a necesităţii de publicare a informaţiilor legate de persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) care este exclusă şi/sau căreia i s-a impus o sancţiune financiară;
e)o evaluare a eventualelor măsuri de remediere luate de persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2).
Dacă intenţionează să ia o decizie mai severă decât cea recomandată de comitet, ordonatorul de credite competent se asigură că decizia este luată cu respectarea dreptului de a fi audiat şi a normelor privind protecţia datelor cu caracter personal.
Dacă decide să se abată de la recomandarea comitetului, ordonatorul de credite competent justifică această decizie în faţa comitetului.
(7)La cererea ordonatorului de credite competent, comitetul îşi revizuieşte recomandarea pe parcursul perioadei de excludere în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (8) sau în urma notificării unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unei decizii administrative definitive prin care se stabilesc motivele excluderii în situaţiile în care o astfel de hotărâre sau o astfel de decizie nu stabileşte durata excluderii, astfel cum se menţionează la articolul 136 alineatul (2) al doilea paragraf.
(8)Comitetul notifică fără întârziere recomandarea sa revizuită ordonatorului de credite solicitant, iar acesta îşi revizuieşte decizia în consecinţă.
(9)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa nelimitată de a exercita controlul judiciar al deciziilor prin care ordonatorul de credite exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi/sau impune o sancţiune financiară unui destinatar, inclusiv competenţa de a anula excluderea, de a reduce sau a extinde durata acesteia şi/sau de a anula, a reduce sau a majora sancţiunea financiară impusă. Articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 nu se aplică atunci când decizia ordonatorului de credite de a exclude sau de a impune o sancţiune financiară este luată pe baza unei recomandări a comitetului.
Art. 144: Funcţionarea bazei de date pentru sistemul de detectare timpurie şi de excludere
(1)Informaţiile solicitate entităţilor menţionate la articolul 142 alineatul (2) litera (d) se transmit numai prin intermediul sistemului automatizat de informaţii instituit de Comisie şi utilizat în mod curent pentru raportarea fraudelor şi neregulilor (denumit în continuare "sistemul de gestionare a neregulilor"), în conformitate cu norme sectoriale.
(2)Utilizarea datelor primite prin sistemul de gestionare a neregulilor ia în considerare stadiul în care se află procedura naţională existentă la data la care au fost transmise informaţiile. O astfel de utilizare este precedată de o consultare a statului membru care a transmis datele relevante prin sistemul de gestionare a neregulilor.
Art. 145: Excepţia aplicabilă Centrului Comun de Cercetare
Articolele 135-144 nu se aplică în cazul JRC.
Art. 146: Gestionarea electronică a operaţiunilor
(1)În cazul în care operaţiunile de venituri şi cheltuieli sau schimburile de documente sunt gestionate prin intermediul unor sisteme computerizate, documentele pot fi semnate printr-o procedură computerizată sau electronică care să ofere o autentificare a semnatarului. Astfel de sisteme informatice includ o descriere completă şi actualizată a sistemului, care defineşte conţinutul tuturor câmpurilor de date, descrie modul în care este tratată fiecare operaţiune şi explică în detaliu modul în care sistemul informatic garantează existenţa unei piste de audit complete pentru fiecare operaţiune.
(2)Cu condiţia existenţei unui acord prealabil între instituţiile Uniunii şi statele membre implicate, orice transmitere de documente între acestea poate fi efectuată prin mijloace electronice.
Art. 147: E-guvernarea
(1)Instituţiile Uniunii, agenţiile executive şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 stabilesc şi aplică standarde uniforme pentru schimbul electronic de informaţii cu participanţii. În special, acestea elaborează şi aplică, în măsura posibilului, soluţii pentru transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor prezentate în cadrul procedurilor de atribuire şi, în acest scop, creează un "spaţiu unic pentru schimburi de date electronice" destinat participanţilor. Comisia raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate în această privinţă.
(2)În cazul gestiunii partajate, toate schimburile oficiale de informaţii dintre statele membre şi Comisie se efectuează prin mijloacele indicate în norme sectoriale. Normele respective asigură interoperabilitatea datelor colectate sau primite şi transmise în procesul de gestiune bugetară.
Art. 148: Sisteme electronice de schimb de informaţii
(1)Toate schimburile de informaţii cu destinatarii, inclusiv asumarea de angajamente juridice şi orice modificare a acestora, pot fi efectuate prin intermediul unor sisteme electronice de schimb de informaţii.
(2)Sistemele electronice de schimb de informaţii îndeplinesc următoarele condiţii:
a)numai persoanele autorizate pot avea acces la sistem şi la documentele transmise prin intermediul său;
b)numai persoanele autorizate pot semna sau transmite electronic un document prin intermediul sistemului;
c)persoanele autorizate sunt identificate în cadrul sistemului prin mijloacele convenite;
d)ora şi data operaţiunii electronice sunt stabilite cu exactitate;
e)este păstrată integritatea documentelor;
f)este păstrată disponibilitatea documentelor;
g)după caz, este păstrat caracterul confidenţial al documentelor;
h)este asigurată protecţia datelor cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(3)Datele transmise sau primite prin intermediul unui astfel de sistem se bucură de prezumţia legală a integrităţii datelor şi a exactităţii datei şi a orei de transmitere sau de primire a datelor indicate de sistem.
Un document transmis sau notificat prin intermediul unui astfel de sistem este considerat ca fiind echivalent cu un document pe suport de hârtie, este admisibil ca probă în procedurile judiciare, se consideră original şi se bucură de prezumţia legală a autenticităţii şi integrităţii sale, cu condiţia ca documentul să nu conţină niciun element dinamic în măsură să permită modificarea sa automată.
Semnăturile electronice menţionate la alineatul (2) litera (b) au un efect juridic echivalent semnăturilor olografe.
Art. 149: Transmiterea documentelor aferente cererii
(1)Modalităţile de transmitere a documentelor aferente cererii se stabilesc de către ordonatorul de credite competent, care poate alege o modalitate exclusivă de transmitere.
Mijloacele de comunicare alese sunt de aşa natură încât să asigure o concurenţă autentică şi îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)fiecare document transmis cuprinde toate informaţiile necesare evaluării sale;
b)se păstrează integritatea datelor;
c)se păstrează confidenţialitatea documentelor aferente cererii;
d)protecţia datelor cu caracter personal se asigură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(2)Comisia se asigură, prin mijloace corespunzătoare şi în conformitate cu articolul 147 alineatul (1), că participanţii pot prezenta documentele aferente cererii şi orice documente justificative în format electronic. Sistemele electronice de comunicaţii utilizate pentru schimburile de comunicări şi informaţii sunt nediscriminatorii, general disponibile şi interoperabile cu produsele din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor utilizate în general şi nu restricţionează accesul participanţilor la procedura de atribuire.
Comisia raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate în aplicarea prezentului alineat.
(3)Dispozitivele de primire în format electronic a documentelor aferente cererii garantează, prin mijloace tehnice şi proceduri adecvate, că:
a)participantul poate fi identificat cu certitudine;
b)data şi ora exactă a primirii documentelor aferente cererii pot fi stabilite cu precizie;
c)numai persoanele autorizate au acces la datele transmise şi pot stabili sau modifica datele de accesare a documentelor aferente cererii;
d)în timpul diferitelor etape ale procedurii de atribuire, numai persoanele autorizate au acces la toate datele transmise şi pot acorda acces la date dacă acest lucru este necesar pentru procedură;
e)se asigură în mod rezonabil că se poate detecta orice încercare de a încălca vreuna dintre condiţiile prevăzute la literele (a)-(d).
Primul paragraf nu se aplică în cazul contractelor cu o valoare mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1).
(4)În cazul în care ordonatorul de credite competent autorizează transmiterea documentelor aferente cererii prin mijloace electronice, documentele electronice transmise prin intermediul unor astfel de sisteme sunt considerate a fi originale.
(5)În cazul în care transmiterea se face prin scrisoare, participanţii pot opta să transmită documentele aferente cererii:
a)prin poştă sau printr-un serviciu de curierat, caz în care dovada transmiterii o constituie ştampila poştei sau data avizului de trimitere;
b)prin livrare directă la sediul ordonatorului de credite competent de către participant în persoană sau de către un agent, caz în care dovada o constituie confirmarea de primire.
(6)Prin transmiterea documentelor aferente cererii, participanţii acceptă să fie informaţi cu privire la rezultatul procedurii prin mijloace electronice.
(7)Alineatele (1)-(6) de la prezentul articol nu se aplică selectării persoanelor sau entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c).
Art. 150: Comitetul de evaluare
(1)Documentele aferente cererii sunt evaluate de către un comitet de evaluare.
(2)Comitetul de evaluare este desemnat de către ordonatorul de credite competent. Comitetul de evaluare este alcătuit din cel puţin trei persoane.
(3)Membrii comitetului de evaluare care evaluează cererile de grant sau ofertele reprezintă cel puţin două entităţi organizaţionale ale instituţiilor Uniunii sau ale organelor Uniunii menţionate la articolele 68, 70 şi 71, fără nicio legătură ierarhică între ele, din care cel puţin una nu este subordonată ordonatorului de credite competent. În cazul în care reprezentanţele şi unităţile locale din afara Uniunii, cum ar fi o delegaţie, un birou sau o antenă a Uniunii dintr-o ţară terţă, şi organele Uniunii menţionate la articolele 68, 70 şi 71 nu au entităţi separate, cerinţa privind entităţile organizaţionale fără nicio legătură ierarhică între ele nu se aplică.
În temeiul unei decizii a ordonatorului de credite competent, comitetul de evaluare poate fi asistat de experţi externi. Membrii comitetului de evaluare pot fi experţi externi în cazul în care această posibilitate este prevăzută în actul de bază.
(4)Membrii comitetului de evaluare care evaluează candidaturile din cadrul unui concurs cu premii pot fi persoanele menţionate la alineatul (3) primul paragraf sau experţi externi.
(5)Membrii comitetului de evaluare şi experţii externi respectă articolul 61.
Art. 151: Clarificarea şi corectarea documentelor aferente cererii
Ordonatorul de credite competent poate corecta erorile materiale evidente din documentele aferente cererii după confirmarea de către participant a corecţiei preconizate.
În cazul în care un participant nu prezintă documentele justificative sau nu face declaraţiile necesare, comitetul de evaluare sau, după caz, ordonatorul de credite competent îi solicită acestuia, cu excepţia unor cazuri justificate corespunzător, să furnizeze informaţiile lipsă sau să clarifice documentele justificative.
Aceste informaţii, clarificări sau confirmări nu aduc modificări de fond documentelor aferente cererii.
Art. 152: Garanţii
(1)Cu excepţia contractelor şi a granturilor a căror valoare nu depăşeşte 60 000 EUR, ordonatorul de credite competent poate solicita, dacă acest lucru este proporţional şi în urma unei analize a riscurilor pe care ordonatorul de credite a efectuat-o, depunerea unei garanţii de către:
a)contractanţi sau beneficiari, pentru a limita riscurile financiare legate de plata prefinanţării ("garanţie de prefinanţare");
b)contractanţi, pentru a asigura respectarea obligaţiilor contractuale substanţiale în cazul unor lucrări, produse sau servicii complexe ("garanţie de bună execuţie");
c)contractanţi, pentru a asigura executarea integrală a contractului pe perioada de răspundere contractuală ("garanţie sub forma reţinerii unei sume de bani").
JRC este scutit de obligaţia de a depune garanţii.
Ca alternativă la solicitarea unei garanţii de prefinanţare, în cazul granturilor, ordonatorul de credite competent poate decide să împartă plata în mai multe tranşe.
(2)Ordonatorul de credite competent decide dacă garanţia se exprimă în euro sau în moneda contractului ori a acordului de grant.
(3)Garanţia este emisă de către o bancă sau o instituţie financiară autorizată acceptată de ordonatorul de credite competent.
La cererea contractantului sau a beneficiarului şi cu condiţia acceptării de către ordonatorul de credite competent:
a)garanţiile menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) pot fi înlocuite cu o garanţie personală şi solidară oferită de contractant sau de beneficiar şi de un terţ;
b)garanţia menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) poate fi înlocuită cu o garanţie solidară irevocabilă şi necondiţionată a beneficiarilor care sunt părţi la acelaşi acord de grant.
(4)Prin această garanţie, banca, instituţia financiară sau terţul asigură o garanţie colaterală irevocabilă sau devine garant la prima solicitare pentru obligaţiile contractantului ori ale beneficiarului.
(5)În cazul în care, în cursul punerii în aplicare a contractului sau a acordului de grant, ordonatorul de credite competent descoperă că un garant nu este sau nu mai este autorizat să emită garanţii în conformitate cu dreptul intern aplicabil, acesta îi solicită contractantului sau beneficiarului să înlocuiască garanţia emisă de un astfel de garant.
Art. 153: Garanţia de prefinanţare
(1)O garanţie de prefinanţare vizează un cuantum care nu depăşeşte cuantumul prefinanţării şi este valabilă pentru o perioadă suficient de lungă pentru a permite activarea acesteia.
(2)Garanţia de prefinanţare se eliberează pe parcurs în momentul deducerii prefinanţării din plăţile intermediare sau din plăţile de solduri efectuate în beneficiul contractantului ori ale beneficiarului, în conformitate cu clauzele contractuale sau cu condiţiile acordului de grant.
Art. 154: Gestiunea indirectă
(1)Selectarea persoanelor şi a entităţilor cărora li se încredinţează executarea fondurilor sau a garanţiilor bugetare ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) este transparentă, justificată de natura acţiunii şi nu generează niciun conflict de interese. În cazul entităţilor menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (v), (vi) şi (vii), pentru selectare se ţine seama şi de capacitatea lor financiară şi operaţională.
În cazul în care persoana sau entitatea este identificată într-un act de bază, declaraţia financiară prevăzută la articolul 35 cuprinde o justificare pentru alegerea respectivei persoane sau entităţi.
În cazul execuţiei de către o reţea, care necesită desemnarea a cel puţin unui organism sau a unei entităţi pe stat membru sau pe ţară vizată, organismul sau entitatea este desemnată de statul membru sau de ţara vizată în conformitate cu actul de bază. În toate celelalte cazuri, Comisia desemnează astfel de organisme sau entităţi de comun acord cu statele membre sau ţările în cauză.
(2)Persoanele şi entităţile cărora li se încredinţează execuţia fondurilor sau garanţiilor bugetare ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei, nediscriminării şi vizibilităţii acţiunilor Uniunii. În cazul în care Comisia încheie acorduri-cadru de parteneriat financiar în conformitate cu articolul 130, principiile respective se descriu în detaliu în acorduri.
(3)Înainte de semnarea acordurilor de contribuţie, a acordurilor de finanţare sau a acordurilor de garantare, Comisia asigură un nivel de protecţie a intereselor financiare ale Uniunii echivalent cu cel prevăzut atunci când Comisia execută bugetul în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a). Comisia asigură acest lucru prin efectuarea unei evaluări a sistemelor, a normelor şi a procedurilor persoanelor sau entităţilor care execută fondurile Uniunii dacă intenţionează să se bazeze pe aceste sisteme, norme şi proceduri pentru punerea în aplicare a acţiunii sau prin luarea unor măsuri de supraveghere adecvate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol.
(4)În conformitate cu principiul proporţionalităţii şi ţinând seama în mod corespunzător de natura acţiunii şi de riscurile financiare implicate, Comisia evaluează dacă persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c):
a)instituie şi asigură funcţionarea unui sistem de control intern eficace şi eficient, care este bazat pe bune practici internaţionale şi care permite în special prevenirea, detectarea şi corectarea neregulilor şi a fraudelor;
b)utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informaţii exacte, complete şi fiabile;
c)fac obiectul unui audit extern independent, efectuat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internaţional de către un serviciu de audit independent din punct de vedere funcţional de persoana sau de entitatea în cauză;
d)aplică norme şi proceduri adecvate pentru acordarea finanţărilor către terţi, inclusiv proceduri de control transparente, nediscriminatorii, eficiente şi eficace, norme pentru recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit şi norme privind excluderea de la accesul la finanţare;
e)pun la dispoziţia publicului informaţii adecvate referitoare la destinatarii lor, echivalente celor prevăzute la articolul 38;
f)asigură o protecţie a datelor cu caracter personal echivalentă cu cea menţionată la articolul 5.
În plus, de comun acord cu persoanele sau entităţile respective, Comisia poate evalua alte norme şi proceduri, cum ar fi practicile de contabilitate analitică a costurilor de administrare a persoanelor sau entităţilor. Pe baza rezultatelor respectivei evaluări, Comisia poate decide să se bazeze pe normele şi procedurile respective.
Persoanele sau entităţile care au fost evaluate în conformitate cu primul şi al doilea paragraf informează Comisia fără întârzieri nejustificate dacă se aduc modificări de fond sistemelor, normelor sau procedurilor lor care pot afecta fiabilitatea evaluării Comisiei.
(5)În cazul în care persoanele sau entităţile în cauză îndeplinesc doar parţial alineatul (4), Comisia ia măsuri de supraveghere adecvate care să asigure protecţia intereselor financiare ale Uniunii. Respectivele măsuri se precizează în acordurile relevante. Informaţii despre orice astfel de măsuri se pun la dispoziţia Parlamentului European şi Consiliului la solicitarea acestora.
(6)Comisia poate decide să nu solicite o evaluare ex ante astfel cum se menţionează la alineatele (3) şi (4):
a)în cazul organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 şi în cazul organismelor sau persoanelor menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (viii) care au adoptat norme financiare cu acordul prealabil al Comisiei;
b)în cazul ţărilor terţe sau al organismelor pe care le desemnează acestea, în măsura în care Comisia reţine responsabilităţi de gestiune financiară care garantează o protecţie suficientă a intereselor financiare ale Uniunii; sau
c)în cazul procedurilor impuse în mod specific de către Comisie, inclusiv al procedurilor sale proprii şi al celor precizate în actele de bază.
(7)În cazul în care sistemele, normele sau procedurile persoanelor sau ale entităţilor menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sunt evaluate ca fiind adecvate, contribuţiile Uniunii acordate acestor persoane sau entităţi pot fi executate în conformitate cu prezentul titlu. În cazul în care astfel de persoane sau entităţi participă la o cerere de propuneri, ele respectă normele aferente cererilor de propuneri din titlul VIII. În acest caz, ordonatorul de credite poate decide să semneze un acord de contribuţie sau un acord de finanţare în locul unui acord de grant.
Art. 155: Execuţia fondurilor şi garanţiile bugetare ale Uniunii
(1)Persoanele şi entităţile care execută fonduri sau garanţii bugetare ale Uniunii transmit Comisiei:
a)un raport privind execuţia fondurilor sau a garanţiilor bugetare ale Uniunii, inclusiv îndeplinirea condiţiilor sau obţinerea rezultatelor menţionate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a);
b)în cazul în care contribuţia rambursează cheltuielile, contabilitatea cheltuielilor suportate;
c)o declaraţie de gestiune care cuprinde informaţiile menţionate la litera (a) şi, după caz, la litera (b) care atestă că:
(i)informaţiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete şi exacte;
(ii)fondurile Uniunii au fost utilizate în scopul preconizat pentru acestea, astfel cum este definit în acordurile de contribuţie, în acordurile de finanţare sau în acordurile de garantare sau, după caz, în normele sectoriale relevante;
(iii)sistemele de control instituite oferă garanţiile necesare cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente;
d)un rezumat al rapoartelor finale de audit şi al controalelor realizate, care să includă o analiză a naturii şi a amplorii erorilor şi deficienţelor identificate în cadrul sistemelor, precum şi măsurile de remediere luate sau planificate.
Atunci când se recunoaşte valabilitatea transversală a auditurilor, astfel cum se menţionează la articolul 127, rezumatul menţionat la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat include toate documentele relevante de audit care trebuie să servească drept bază.
În cazul acţiunilor care se încheie înainte de sfârşitul exerciţiului financiar respectiv, raportul final poate înlocui declaraţia de gestiune menţionată la primul paragraf litera (c), cu condiţia ca acesta să fie depus înainte de data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor.
Documentele menţionate la primul paragraf sunt însoţite de un aviz al unui organism independent de audit, elaborat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internaţional. În aviz se stabileşte dacă sistemele de control instituite funcţionează în mod corespunzător şi sunt eficace din punctul de vedere al costurilor şi dacă operaţiunile subiacente sunt conforme cu legile şi reglementările în vigoare. În aviz se precizează şi dacă auditul formulează rezerve cu privire la afirmaţiile din declaraţia de gestiune menţionată la primul paragraf litera (c). În lipsa unui astfel de aviz, ordonatorul de credite poate încerca să obţină un nivel de asigurare echivalent prin alte mijloace independente.
Documentele menţionate la primul paragraf se pun la dispoziţia Comisiei până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor. Avizul menţionat la al treilea paragraf se transmite Comisiei până la data de 15 martie a respectivului exerciţiu.
Obligaţiile prevăzute la prezentul alineat nu aduc atingere acordurilor încheiate cu BEI, cu FEI, cu organizaţii din statele membre, cu organizaţii internaţionale şi cu ţări terţe. În ceea ce priveşte declaraţia de gestiune, aceste acorduri includ cel puţin obligaţia entităţilor respective de a pune la dispoziţia Comisiei, în fiecare an, o declaraţie din care să rezulte că, în cursul exerciţiului financiar în cauză, fondurile Uniunii au fost utilizate şi înregistrate în contabilitate în conformitate cu articolul 154 alineatele (3) şi (4) şi cu obligaţiile stabilite în acordurile respective. O astfel de declaraţie poate fi inclusă în raportul final dacă acţiunea pusă în aplicare se limitează la 18 luni.
(2)Atunci când execută fonduri ale Uniunii, persoanele şi entităţile:
a)respectă dreptul aplicabil al Uniunii şi standardele Uniunii şi cele convenite la nivel internaţional şi, prin urmare, nu sprijină acţiuni care contribuie la spălarea banilor, finanţarea terorismului, evitarea obligaţiilor fiscale, frauda fiscală sau evaziunea fiscală;
b)atunci când execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în conformitate cu titlul X, nu desfăşoară operaţiuni noi sau reînnoite cu entităţi înregistrate sau stabilite în jurisdicţiile enumerate în cadrul politicii Uniunii relevante privind jurisdicţiile necooperante, ori care sunt identificate ca ţări terţe cu grad înalt de risc în sensul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849, ori care nu respectă în mod efectiv standardele fiscale ale Uniunii sau cele convenite la nivel internaţional referitoare la transparenţă şi la schimbul de informaţii.
Entităţile pot deroga de la primul paragraf litera (b) numai în cazul în care acţiunea este pusă în aplicare efectiv într-una dintre aceste jurisdicţii şi nu prezintă niciun indiciu că operaţiunea în cauză se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la primul paragraf litera (a).
Atunci când încheie acorduri cu intermediari financiari, entităţile care execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în conformitate cu titlul X transpun cerinţele menţionate la prezentul alineat în acordurile relevante şi solicită intermediarilor financiari să raporteze cu privire la respectarea lor.
(3)Atunci când execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în conformitate cu titlul X, persoanele şi entităţile aplică principiile şi standardele prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi în Directiva (UE) 2015/849. Acestea condiţionează finanţarea acordată în temeiul prezentului regulament de publicarea informaţiilor privind beneficiarii reali în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi publică datele de raportare pentru fiecare ţară în parte în sensul articolului 89 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (2).
(1)Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1).
(2)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(4)Comisia verifică dacă fondurile sau garanţiile bugetare ale Uniunii au fost utilizate în conformitate cu condiţiile prevăzute în acordurile relevante. În cazul în care costurile persoanei sau ale entităţii sunt rambursate pe baza unei opţiuni simplificate în materie de costuri în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) şi (e), articolul 181 alineatele (1)-(5) şi articolele 182-185 se aplică mutatis mutandis. În cazul în care fondurile sau garanţiile bugetare ale Uniunii au fost utilizate cu încălcarea obligaţiilor prevăzute în acordurile relevante, se aplică articolul 131.
(5)În cazul acţiunilor cu donatori multipli, atunci când contribuţia Uniunii rambursează cheltuielile, procedura prevăzută la alineatul (4) constă în a verifica dacă o sumă care corespunde celei plătite de Comisie pentru acţiunea în cauză a fost utilizată de persoană sau entitate în conformitate cu condiţiile stabilite în acordul de grant, de contribuţie sau de finanţare relevant.
(6)În acordurile de contribuţie, acordurile de finanţare şi acordurile de garantare se stabilesc clar responsabilităţile şi obligaţiile persoanei sau entităţii care execută fondurile Uniunii, inclusiv obligaţiile prevăzute la articolul 129 şi condiţiile de plată a contribuţiei. Aceste acorduri stabilesc de asemenea, dacă este cazul, remuneraţia convenită de comun acord, care este proporţională cu condiţiile în temeiul cărora acţiunile sunt executate, ţinând cont în mod corespunzător de crizele şi de fragilitate şi care, în situaţii adecvate, se bazează pe performanţă. Acordurile respective includ, de asemenea, norme privind raportarea către Comisie a modului de îndeplinire a sarcinilor, rezultatele preconizate, inclusiv indicatori pentru măsurarea performanţei, şi obligaţia ca persoanele sau entităţile care execută fonduri ale Uniunii să informeze fără întârziere Comisia cu privire la cazurile de fraudă şi nereguli detectate şi măsurile subsecvente acestora.
(7)La cerere, toate acordurile de contribuţie, acordurile de finanţare şi acordurile de garantare se pun la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului.
(8)Prezentul articol nu se aplică în cazul contribuţiei Uniunii destinate organelor Uniunii care fac obiectul unei proceduri separate de descărcare de gestiune în temeiul articolelor 70 şi 71, cu excepţia unor eventuale acorduri de contribuţie ad-hoc.
Art. 156: Gestiunea indirectă cu organizaţii internaţionale
(1)În conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), Comisia poate executa bugetul indirect cu organizaţii internaţionale din sectorul public constituite prin acorduri internaţionale ("organizaţii internaţionale") şi cu agenţii specializate înfiinţate de astfel de organizaţii. Acordurile respective se transmit Comisiei în cadrul evaluării efectuate de Comisie, în conformitate cu articolul 154 alineatul (3).
(2)Sunt asimilate organizaţiilor internaţionale următoarele organizaţii:
a)Comitetul Internaţional al Crucii Roşii;
b)Federaţia Internaţională a Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.
(3)Comisia poate adopta o decizie justificată în mod corespunzător prin care asimilează o organizaţie non-profit unei organizaţii internaţionale, cu condiţia ca aceasta să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să aibă personalitate juridică şi organe autonome de administrare;
b)să fi fost înfiinţată în vederea îndeplinirii unor sarcini specifice de interes internaţional general;
c)cel puţin şase state membre să fie membre ale organizaţiei non-profit;
d)să ofere garanţii financiare adecvate;
e)să funcţioneze pe baza unei structuri permanente şi în conformitate cu sisteme, norme şi proceduri care pot fi evaluate în conformitate cu articolul 154 alineatul (3).
(4)În cazul în care organizaţiile internaţionale execută fondurile în cadrul gestiunii indirecte, se aplică acordurile de verificare încheiate cu acestea.
Art. 157: Gestiunea indirectă cu organizaţii din statele membre
(1)În conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (v) şi (vi), Comisia poate executa bugetul indirect cu organizaţiile din statele membre.
(2)În cazul în care execută bugetul indirect cu organizaţii din statele membre, Comisia se bazează pe sistemele, normele şi procedurile organizaţiilor respective, care se evaluează în conformitate cu articolul 154 alineatele (3) şi (4).
(3)Acordurile-cadru de parteneriat financiar încheiate cu organizaţii din statele membre în conformitate cu articolul 130 precizează, de asemenea, limitele şi modalităţile valabilităţii transversale a sistemelor, normelor şi procedurilor organizaţiilor din statele membre şi pot include dispoziţii specifice cu privire la valabilitatea transversală a evaluărilor şi auditurilor, astfel cum se prevede la articolele 126 şi 127.
Art. 158: Gestiunea indirectă cu ţări terţe
(1)Comisia poate executa bugetul indirect cu o ţară terţă sau cu organele desemnate de ţara respectivă, astfel cum se menţionează la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (i), prin încheierea unui acord de finanţare care descrie intervenţia Uniunii în ţara terţă şi care stabileşte metoda de execuţie pentru fiecare parte a acţiunii.
(2)Pentru partea acţiunii executată indirect cu ţara terţă sau organismele pe care le-a desemnat aceasta, în plus faţă de elementele menţionate la articolul 155 alineatul (5), acordul de finanţare defineşte clar rolurile şi responsabilităţile ţării terţe şi ale Comisiei în execuţia fondurilor. Acordul de finanţare stabileşte, de asemenea, normele şi procedurile ce urmează a fi aplicate de ţara terţă la execuţia fondurilor Uniunii.
Art. 159: Operaţiunile de finanţare mixtă
(1)Operaţiunile de finanţare mixtă sunt gestionate de către Comisie sau de către persoane sau entităţi care execută fondurile Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c).
(2)Atunci când instrumentele financiare şi garanţiile bugetare sunt executate în cadrul unui mecanism sau al unei platforme de finanţare mixtă, se aplică titlul X.
(3)În cazul instrumentelor financiare şi al garanţiilor financiare executate din cadrul mecanismelor sau al platformelor de finanţare mixtă, se consideră că articolul 209 alineatul (2) primul paragraf litera (h) este respectat dacă înainte de instituirea mecanismului sau platformei de finanţare mixtă relevante s-a efectuat o evaluare ex ante;
(4)Rapoartele anuale prevăzute la articolul 249 se întocmesc la nivelul mecanismului sau platformei de finanţare mixtă, luând în considerare toate instrumentele financiare şi garanţiile bugetare grupate în cadrul mecanismului sau platformei şi identificând în mod clar diferitele tipuri de sprijin financiar în cadrul mecanismului/platformei.
Art. 160: Principii aplicabile contractelor şi domeniul de aplicare
(1)Toate contractele finanţate integral sau parţial de la buget respectă principiile transparenţei, proporţionalităţii, egalităţii de tratament şi nediscriminării.
(2)Toate contractele se atribuie prin proceduri care să asigure o concurenţă cât mai largă, cu excepţia cazului în care se recurge la procedura menţionată la articolul 164 alineatul (1) litera (d).
Valoarea estimată a unui contract nu poate fi determinată astfel încât să se eludeze normele aplicabile şi nici nu se poate scinda un contract în acest scop.
Autoritatea contractantă împarte contractele în loturi, după caz, ţinând cont în mod corespunzător de obiectivul asigurării unei concurenţe cât mai largi.
(3)Autorităţile contractante nu pot utiliza contractele-cadru în mod abuziv sau astfel încât, prin scopul sau efectul lor, acestea să conducă la împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei.
(4)Centrul Comun de Cercetare (JRC) poate primi finanţări din alte credite decât cele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică în ceea ce priveşte participarea sa la proceduri de achiziţii finanţate integral sau parţial din buget.
(5)Normele în materie de achiziţii prevăzute în prezentul regulament nu se aplică activităţilor JRC efectuate în numele unor terţi, cu excepţia principiilor transparenţei şi egalităţii de tratament.
Art. 161: Anexa privind achiziţiile şi delegarea de competenţe
În anexa I la prezentul regulament sunt stabilite norme detaliate privind achiziţiile. Pentru a se asigura că instituţiile Uniunii, atunci când atribuie contracte în nume propriu, aplică aceleaşi standarde ca cele impuse autorităţilor contractante reglementate prin Directivele 2014/23/UE şi 2014/24/UE, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul regulament pentru a modifica anexa I la prezentul regulament cu scopul de a alinia anexa menţionată la modificările aduse directivelor menţionate şi de a introduce ajustările tehnice aferente.
Art. 162: Contracte mixte şi vocabularul comun privind achiziţiile publice
(1)Un contract mixt care vizează două sau mai multe tipuri de achiziţii (lucrări, produse sau servicii) ori de concesiuni (lucrări sau servicii) ori care vizează ambele categorii se atribuie în conformitate cu dispoziţiile aplicabile tipului de achiziţie care caracterizează obiectul principal al contractului în cauză.
(2)În cazul unor contracte mixte care constau în produse şi servicii, principalul obiect al contractului se determină printr-o comparaţie între valorile respectivelor produse sau servicii.
Un contract care are ca obiect un singur tip de achiziţii (lucrări, produse sau servicii) şi de concesiuni (lucrări sau servicii) se atribuie în conformitate cu dispoziţiile aplicabile contractului de achiziţii publice în cauză.
(3)Prezentul titlu nu se aplică în cazul contractelor de asistenţă tehnică încheiate cu BEI sau FEI.
(4)Orice trimitere la nomenclaturi în contextul achiziţiilor se efectuează cu ajutorul Vocabularului comun privind achiziţiile publice (CPV) prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul comun privind achiziţiile publice (CPV) (JO L 340, 16.12.2002, p. 1).
Art. 163: Măsuri de publicitate
(1)În cazul procedurilor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau la articolul 178, autoritatea contractantă publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene:
a)un anunţ de participare pentru a lansa o procedură, cu excepţia procedurii menţionate la articolul 164 alineatul (1) litera (d);
b)un anunţ de atribuire a contractului referitor la rezultatele procedurii.
(2)Procedurile cu o valoare mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau la articolul 178 fac obiectul unei publicităţi adecvate.
(3)Publicarea anumitor informaţii privind atribuirea unui contract poate fi interzisă în cazul în care dezvăluirea acestora ar împiedica asigurarea respectării legii, ar contraveni interesului public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici sau ar putea prejudicia concurenţa loială dintre aceştia.
Art. 164: Procedurile de achiziţii
(1)Procedurile de achiziţii pentru atribuirea unor contracte de concesiune sau a unor contracte de achiziţii publice, inclusiv a unor contracte-cadru, iau una din următoarele forme:
a)procedură deschisă;
b)procedură restrânsă, inclusiv în cadrul unui sistem dinamic de achiziţii;
c)concurs de proiecte;
d)procedură de negociere, inclusiv fără publicare prealabilă;
e)dialog competitiv;
f)procedură competitivă cu negociere;
g)parteneriat pentru inovare;
h)proceduri care implică o cerere de exprimare a interesului.
(2)În procedurile deschise, orice operator economic interesat poate prezenta o ofertă.
(3)În cazul procedurilor restrânse, al dialogurilor competitive, al procedurilor competitive cu negociere şi al parteneriatelor pentru inovare, orice operator economic poate depune o cerere de participare furnizând informaţiile solicitate de autoritatea contractantă. Autoritatea contractantă îi invită să prezinte o ofertă pe toţi candidaţii care satisfac criteriile de selecţie şi care nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1).
Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea contractantă poate limita numărul de candidaţi care urmează să fie invitaţi să participe la procedură pe baza unor criterii de selecţie obiective şi nediscriminatorii, care se indică în anunţul de participare sau în cererea de exprimare a interesului. Numărul candidaţilor invitaţi trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura o concurenţă autentică.
(4)În toate procedurile care implică negociere, autoritatea contractantă negociază cu ofertanţii ofertele iniţiale şi eventualele oferte ulterioare depuse de aceştia sau părţi ale acestora, cu excepţia ofertelor lor finale, pentru a le îmbunătăţi conţinutul. Cerinţele minime şi criteriile specificate în documentele achiziţiei nu fac obiectul negocierii.
O autoritate contractantă poate atribui un contract pe baza unei oferte iniţiale fără negociere în cazul în care a indicat, în documentele achiziţiei, că îşi rezervă posibilitatea de a face acest lucru.
(5)Autoritatea contractantă poate utiliza:
a)procedura deschisă sau restrânsă pentru orice achiziţie;
b)procedurile care implică o cerere de exprimare a interesului pentru contractele cu o valoare sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) pentru a preselecta candidaţii care urmează să fie invitaţi să prezinte oferte ca răspuns la viitoare invitaţii restrânse de participare la procedura de ofertare sau pentru a alcătui o listă de vânzători care urmează să fie invitaţi să depună cereri de participare sau să prezinte oferte;
c)concursul de proiecte pentru achiziţionarea unui plan sau proiect selectat de un juriu după ce a fost scos la concurs;
d)parteneriatul pentru inovare pentru dezvoltarea unui produs sau serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare şi pentru achiziţionarea ulterioară a produselor, serviciilor sau lucrărilor rezultate;
e)procedura competitivă cu negociere sau dialogul competitiv pentru contractele de concesiune, pentru contractele de servicii menţionate în anexa XIV la Directiva 2014/24/UE, în cazurile în care s-au prezentat doar oferte neregulamentare sau inacceptabile ca răspuns la o procedură deschisă sau restrânsă după ce procedura iniţială s-a încheiat şi în cazurile în care acest lucru este justificat de circumstanţe specifice legate, printre altele, de natura sau complexitatea obiectului contractului sau de tipul specific de contract, după cum se detaliază în anexa I la prezentul regulament;
(f)procedura de negociere pentru contractele cu o valoare sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau procedura de negociere fără publicare prealabilă pentru tipuri specifice de achiziţii care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE sau în circumstanţe excepţionale clar definite în anexa I la prezentul regulament.
(6)Un sistem dinamic de achiziţii este deschis pe întreaga sa durată de funcţionare oricărui operator economic care satisface criteriile de selecţie.
Pentru achiziţii prin intermediul unui sistem dinamic de achiziţii, autoritatea contractantă aplică normele privind procedura restrânsă.
Art. 165: Achiziţii interinstituţionale şi achiziţii comune
(1)Atunci când un contract sau un contract-cadru prezintă interes pentru două sau mai multe instituţii ale Uniunii, agenţii executive sau organe ale Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 şi ori de câte ori este posibil să se obţină o eficienţă sporită, autorităţile contractante în cauză pot desfăşura procedura şi asigura gestionarea contractului sau a contractului-cadru ulterior la nivel interinstituţional, sub conducerea uneia dintre autorităţile contractante.
Organismele şi persoanele cărora li se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum şi Biroul secretarului general al Consiliului superior al şcolilor europene pot, de asemenea, participa la procedurile interinstituţionale.
Clauzele unui contract-cadru se aplică doar între autorităţile contractante identificate în acest scop în documentele achiziţiei şi operatorii economici care sunt parte la contractul-cadru.
(2)Atunci când un contract sau un contract-cadru este necesar pentru punerea în aplicare a unei acţiuni comune de către o instituţie a Uniunii şi una sau mai multe autorităţi contractante din statele membre, procedura de achiziţii poate fi desfăşurată în comun de către instituţia Uniunii şi autorităţile contractante.
Se pot desfăşura proceduri de achiziţii comune împreună cu statele AELS şi cu statele candidate la aderarea la Uniune dacă respectiva posibilitate a fost prevăzută în mod expres într-un tratat bilateral sau multilateral.
Dispoziţiile procedurale aplicabile instituţiilor Uniunii se aplică procedurii de achiziţii comune.
În cazul în care partea care îi revine autorităţii contractante a unui stat membru sau care este gestionată de aceasta este mai mare ori egală cu 50 % din valoarea totală estimată a contractului sau în alte cazuri justificate corespunzător, instituţia Uniunii poate decide că procedurii de achiziţii comune i se aplică normele procedurale aplicabile autorităţii contractante dintr-un stat membru, cu condiţia ca normele respective să poată fi considerate echivalente cu cele ale instituţiei Uniunii.
Instituţia Uniunii şi autoritatea contractantă dintr-un stat membru, un stat AELS sau dintr-o ţară candidată la aderarea la Uniune care sunt vizate de procedura de achiziţii comune convin în special asupra regulilor practice detaliate de evaluare a cererilor de participare sau a ofertelor, precum şi în privinţa atribuirii contractului, a legii aplicabile contractului şi a instanţei competente pentru soluţionarea litigiilor.
Art. 166: Pregătirea unei proceduri de achiziţii
(1)Înainte de lansarea unei proceduri de achiziţii, autoritatea contractantă poate efectua o consultare preliminară a pieţei în vederea pregătirii procedurii.
(2)În documentele achiziţiei, autoritatea contractantă indică obiectul achiziţiei, incluzând o descriere a nevoilor sale şi a caracteristicilor necesare ale lucrărilor, produselor sau serviciilor care urmează să fie achiziţionate şi precizează criteriile de excludere, de selecţie şi de atribuire aplicabile. Autoritatea contractantă indică, de asemenea, elementele care definesc cerinţele minime pe care trebuie să le respecte toate ofertele. Printre cerinţele minime se numără respectarea obligaţiilor de drept al mediului, de drept social şi de dreptul muncii stabilite prin dreptul Uniunii, prin dreptul intern, prin acorduri colective sau prin convenţiile internaţionale aplicabile în domeniul social şi al mediului enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE.
Art. 167: Atribuirea contractelor
(1)Contractele se atribuie pe baza criteriilor de atribuire, cu condiţia ca autoritatea contractantă să fi verificat următoarele:
a)oferta este conformă cu cerinţele minime precizate în documentele achiziţiei;
b)candidatul sau ofertantul nu este exclus în temeiul articolului 136 sau respins în temeiul articolului 141;
c)candidatul sau ofertantul îndeplineşte criteriile de selecţie precizate în documentele achiziţiei şi nu face obiectul unor conflicte de interese care pot afecta executarea contractului.
(2)Autoritatea contractantă aplică criteriile de selecţie pentru a evalua capacitatea candidatului sau a ofertantului. Criteriile de selecţie se referă doar la capacitatea candidatului sau a ofertantului, din punct de vedere juridic şi normativ, de a desfăşura o activitate profesională, la capacitatea sa economică şi financiară şi la capacitatea sa tehnică şi profesională. Se consideră că JRC îndeplineşte cerinţele referitoare la capacitatea financiară.
(3)Autoritatea contractantă aplică criteriile de atribuire pentru evaluarea ofertei.
(4)Autoritatea contractantă atribuie contractele pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, utilizând una dintre următoarele trei metode de atribuire: cel mai mic preţ, cel mai mic cost sau cel mai bun raport calitate/preţ.
Pentru metoda celui mai mic cost, autoritatea contractantă utilizează o abordare bazată pe eficacitatea costurilor, care include calcularea costurilor pe ciclu de viaţă.
Pentru cel mai bun raport calitate/preţ, autoritatea contractantă ţine cont de preţ sau de cost şi de o serie de criterii de calitate legate de obiectul contractului.
Art. 168: Depunere, comunicare electronică şi evaluare
(1)Autoritatea contractantă stabileşte termenele pentru primirea ofertelor şi a cererilor de participare în conformitate cu punctul 24 din anexa I şi ţinând cont de complexitatea achiziţiei, lăsând la dispoziţia operatorilor economici o perioadă corespunzătoare în care aceştia să îşi pregătească ofertele.
(2)În cazul în care consideră acest lucru adecvat şi proporţional, autoritatea contractantă poate solicita ofertanţilor să depună o garanţie pentru a se asigura că ofertele prezentate nu vor fi retrase înainte de semnarea contractului. Garanţia solicitată reprezintă între 1 şi 2 % din valoarea totală estimată a contractului.
Autoritatea contractantă eliberează garanţiile:
a)în cazul ofertanţilor sau al ofertelor respinse, astfel cum se menţionează la punctul 30.2 litera (b) sau (c) din anexa I, după informarea cu privire la rezultatul procedurii;
b)în cazul ofertanţilor prezentaţi în ordinea punctajelor astfel cum se menţionează la punctul 30.2 litera (e) din anexa I, după ce se semnează contractul.
(3)Autoritatea contractantă deschide toate cererile de participare şi ofertele. Cu toate acestea, autoritatea contractantă respinge:
a)cererile de participare şi ofertele care nu respectă termenul de primire stabilit, fără a le deschide;
b)ofertele care erau deja deschise în momentul primirii, fără a analiza conţinutul acestora.
(4)Autoritatea contractantă evaluează toate cererile de participare sau ofertele care nu au fost respinse în etapa de deschidere astfel cum este stabilit la alineatul (3) pe baza criteriilor precizate în documentele achiziţiei, în vederea atribuirii contractului sau a desfăşurării unei licitaţii electronice.
(5)Ordonatorul de credite poate renunţa la cerinţa de desemnare a unui comitet de evaluare, astfel cum se prevede la articolul 150 alineatul (2), în următoarele cazuri:
a)valoarea contractului se situează sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1);
b)pe baza unei analize a riscurilor pentru cazurile menţionate la punctul 11.1 al doilea paragraf literele (c) şi (e), litera (f) punctele (i) şi (iii) şi litera (h) din anexa I;
c)pe baza unei analize a riscurilor atunci când se reia procedura concurenţială în contextul unui contract-cadru;
d)în cazul procedurilor din domeniul acţiunilor externe cu o valoare mai mică sau egală cu 20 000 EUR.
(6)Cererile de participare şi ofertele care nu respectă toate cerinţele minime stabilite în documentele achiziţiei se resping.
Art. 169: Contacte pe parcursul procedurii de achiziţii
(1)Înainte de termenul pentru primirea cererilor de participare sau a ofertelor, autoritatea contractantă poate comunica informaţii suplimentare cu privire la documentele achiziţiei dacă descoperă o eroare sau omisiune în text sau la cererea candidaţilor ori a ofertanţilor. Informaţiile furnizate se comunică tuturor candidaţilor sau ofertanţilor.
(2)După termenul pentru primirea cererilor de participare sau a ofertelor, de fiecare dată când are loc un contact, precum şi în cazurile justificate corespunzător în care nu a avut loc un contact în conformitate cu articolul 151, se ţine o evidenţă în dosarul achiziţiei.
Art. 170: Decizia de atribuire şi informarea candidaţilor sau a ofertanţilor
(1)Ordonatorul de credite responsabil decide cu privire la candidatul sau la ofertantul căruia urmează să i se atribuie contractul, în conformitate cu criteriile de selecţie şi de atribuire precizate în documentele achiziţiei.
(2)Autoritatea contractantă notifică tuturor candidaţilor sau ofertanţilor ale căror cereri de participare sau oferte au fost respinse motivele pe care s-a întemeiat decizia, precum şi data la care expiră perioadele de aşteptare menţionate la articolul 175 alineatul (2) şi la articolul 178 alineatul (1).
Pentru atribuirea unor contracte specifice în temeiul unui contract-cadru care prevede reluarea procedurii concurenţiale, autoritatea contractantă informează ofertanţii cu privire la rezultatul evaluării.
(3)Autoritatea contractantă informează fiecare ofertant care nu se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1), care nu este respins în temeiul articolului 141, a cărui ofertă este conformă cu documentele achiziţiei şi care formulează o cerere în scris, cu privire la oricare dintre următoarele:
a)numele ofertantului sau, în cazul unui contract-cadru, al ofertanţilor cărora li se atribuie contractul şi, cu excepţia cazului unui contract specific atribuit în temeiul unui contract-cadru care prevede reluarea procedurii concurenţiale, caracteristicile şi avantajele relative ale ofertei câştigătoare, preţul plătit sau valoarea contractului, după caz;
b)evoluţia negocierilor şi a dialogului cu ofertanţii.
Cu toate acestea, autoritatea contractantă poate decide să nu divulge anumite informaţii în situaţia în care divulgarea acestora ar împiedica asigurarea respectării legii, ar contraveni interesului public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici sau ar denatura concurenţa loială dintre aceştia.
Art. 171: Anularea procedurii de achiziţii
Înainte de semnarea contractului, autoritatea contractantă poate anula procedura de achiziţii, fără ca ofertanţii sau candidaţii să aibă dreptul de a solicita despăgubiri.
Decizia se motivează şi se aduce la cunoştinţa candidaţilor sau a ofertanţilor în cel mai scurt timp posibil.
Art. 172: Executarea şi modificările contractului
(1)Executarea contractului nu începe înainte ca acesta să fie semnat.
(2)Autoritatea contractantă poate modifica un contract sau un contract-cadru fără a iniţia o procedură de achiziţii numai în cazurile prevăzute la alineatul (3) şi cu condiţia ca modificările să nu afecteze obiectul contractului sau al contractului-cadru.
(3)Un contract, un contract-cadru sau un contract specific atribuit în temeiul unui contract-cadru poate fi modificat fără o nouă procedură de achiziţii în oricare dintre cazurile următoare:
a)pentru lucrări, produse sau servicii suplimentare asigurate de contractantul iniţial care au devenit necesare şi care nu au fost incluse în procedura de achiziţii iniţială, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile următoare:
(i)contractantul nu poate fi schimbat din motive tehnice care ţin de cerinţele de înlocuire sau interoperabilitate cu echipamentele, serviciile sau instalaţiile existente;
(ii)schimbarea contractantului ar determina o creştere substanţială a costurilor suportate de autoritatea contractantă;
(iii)orice creştere a preţului, inclusiv valoarea cumulată netă a modificărilor succesive, nu depăşeşte 50 % din valoarea iniţială a contractului;
b)atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(i)necesitatea modificării a survenit în urma unor circumstanţe pe care o autoritate contractantă care acţionează cu diligenţă nu ar fi putut să le prevadă;
(ii)orice creştere a preţului nu depăşeşte 50 % din valoarea iniţială a contractului;
c)dacă valoarea modificării se situează sub pragurile următoare:
(i)pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) şi la punctul 38 din anexa I în domeniul acţiunilor externe aplicabile la momentul modificării; şi
(ii)10 % din valoarea iniţială a contractului în cazul contractelor de achiziţii publice de servicii şi de produse şi al contractelor de concesiune de lucrări sau servicii şi 15 % din valoarea iniţială a contractului în cazul contractelor de achiziţii publice de lucrări;
d)dacă sunt îndeplinite ambele condiţii următoare:
(i)cerinţele minime ale procedurii iniţiale de achiziţii nu se modifică;
(ii)orice modificare ulterioară a valorii respectă condiţiile stabilite la prezentul paragraf litera (c), în afara cazului în care o astfel de modificare a valorii rezultă din aplicarea strictă a documentelor achiziţiei sau a dispoziţiilor contractuale.
La stabilirea valorii iniţiale a contractului nu se iau în calcul revizuirile de preţuri.
Valoarea cumulată netă a mai multor modificări succesive efectuate în temeiul primului paragraf litera (c) nu depăşeşte niciunul dintre pragurile menţionate la litera respectivă.
Autoritatea contractantă aplică măsurile de publicitate ex post prevăzute la articolul 163.
Art. 173: Garanţii de bună execuţie şi garanţii sub forma reţinerii unei sume de bani
(1)O garanţie de bună execuţie se ridică la maximum 10 % din valoarea totală a contractului.
Aceasta se eliberează integral după recepţia finală a lucrărilor, a produselor sau a serviciilor complexe, într-un termen stabilit în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) şi care urmează să fie precizat în contract. Aceasta poate fi eliberată parţial sau integral în momentul recepţiei provizorii a lucrărilor, a produselor sau a serviciilor complexe.
(2)O garanţie sub forma reţinerii unei sume de bani echivalente cu maximum 10 % din valoarea totală a contractului se poate constitui prin deduceri din plăţile intermediare, în momentul în care şi pe măsură ce acestea se efectuează, sau printr-o deducere din plata finală.
Autoritatea contractantă stabileşte cuantumul garanţiei sub forma reţinerii unei sume de bani care trebuie să fie proporţional cu riscurile identificate în legătură cu executarea contractului, ţinând cont de obiectul său, precum şi de clauzele comerciale uzuale aplicabile sectorului în cauză.
O garanţie sub forma reţinerii unei sume de bani nu se utilizează într-un contract în cazul în care s-a solicitat o garanţie de bună execuţie care nu a fost eliberată.
(3)Sub rezerva aprobării de către autoritatea contractantă, contractantul poate solicita înlocuirea garanţiei sub forma reţinerii unei sume de bani cu un alt tip de garanţie menţionată la articolul 152.
(4)Autoritatea contractantă eliberează garanţia sub forma reţinerii unei sume de bani după expirarea perioadei de răspundere contractuală, într-un termen stabilit în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) şi care urmează să fie precizat în contract.
Art. 174: Autoritatea contractantă
(1)Instituţiile Uniunii, agenţiile executive şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 sunt considerate autorităţi contractante în ceea ce priveşte contractele atribuite în nume propriu, cu excepţia cazului în care efectuează o achiziţie de la un organism central de achiziţie. Departamentele instituţiilor Uniunii nu sunt considerate autorităţi contractante dacă încheie între ele acorduri la nivel de servicii.
Instituţiile Uniunii care sunt considerate autorităţi contractante în conformitate cu primul paragraf deleagă, în conformitate cu articolul 60, competenţele necesare exercitării funcţiei de autoritate contractantă.
(2)Fiecare ordonator de credite delegat sau subdelegat din cadrul fiecărei instituţii a Uniunii evaluează dacă s-au atins pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1).
Art. 175: Praguri aplicabile şi perioada de aşteptare
(1)Pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice şi a contractelor de concesiune, autoritatea contractantă respectă pragurile prevăzute la articolul 4 literele (a) şi (b) din Directiva 2014/24/UE în momentul selectării unei proceduri menţionate la articolul 164 alineatul (1) din prezentul regulament. Pragurile respective determină măsurile de publicitate stabilite la articolul 163 alineatele (1) şi (2) din prezentul regulament.
(2)Sub rezerva excepţiilor şi a condiţiilor specificate în anexa I la prezentul regulament, în cazul contractelor ale căror valori depăşesc pragurile menţionate la alineatul (1), autoritatea contractantă nu semnează contractul sau contractul-cadru cu ofertantul declarat câştigător decât după expirarea unei perioade de aşteptare.
(3)Perioada de aşteptare are o durată de 10 zile atunci când se utilizează mijloace electronice de comunicare şi de 15 zile când se utilizează alte mijloace.
Art. 176: Norme privind accesul la procedurile de achiziţii
(1)Participarea la procedurile de achiziţii este deschisă, în condiţii egale, tuturor persoanelor fizice şi juridice care se încadrează în domeniul de aplicare al tratatelor şi tuturor persoanelor fizice şi juridice dintr-o ţară terţă care a încheiat un acord special cu Uniunea în domeniul achiziţiilor, în condiţiile stabilite într-un astfel de acord. Se permite, de asemenea, participarea organizaţiilor internaţionale.
(2)În scopul articolului 160 alineatul (4), JRC este considerat persoană juridică stabilită într-un stat membru.
Art. 177: Normele în materie de achiziţii ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului
În cazul în care se aplică Acordul multilateral privind achiziţiile publice încheiat în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, procedura de achiziţii este deschisă şi operatorilor economici stabiliţi în statele care au ratificat acordul menţionat, în condiţiile prevăzute de acesta.
Art. 178: Achiziţii pentru acţiuni externe
(1)Dispoziţiile generale referitoare la achiziţii prevăzute în capitolul 1 din prezentul titlu se aplică contractelor reglementate de prezentul capitol, sub rezerva dispoziţiilor speciale referitoare la modalităţile de atribuire a contractelor externe prevăzute în capitolul 3 din anexa I. Articolele 174-177 nu se aplică în cazul achiziţiilor care fac obiectul prezentului capitol.
Sub rezerva excepţiilor şi a condiţiilor specificate în anexa I, autoritatea contractantă nu semnează contractul sau contractul-cadru cu ofertantul declarat câştigător decât după expirarea unei perioade de aşteptare. Perioada de aşteptare are o durată de 10 zile atunci când se utilizează mijloace electronice de comunicare şi de 15 zile atunci când se utilizează alte mijloace.
- Articolul 163, articolul 164 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi al doilea paragraf de la prezentul alineat se aplică numai pentru sume de minimum:
a)300 000 EUR pentru contractele de achiziţii de servicii şi de produse;
b)5 000 000 EUR pentru contractele de achiziţii de lucrări.
(2)Prezentul capitol se aplică:
a)achiziţiilor în cazul cărora Comisia nu atribuie contracte în nume propriu;
b)achiziţiilor efectuate de persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c), în cazul în care se prevede acest lucru în acordurile de contribuţie sau de finanţare menţionate la articolul 154.
(3)Procedurile de achiziţii se stabilesc în acordurile de finanţare menţionate la articolul 158.
(4)Prezentul capitol nu se aplică acţiunilor din cadrul actelor de bază sectoriale referitoare la ajutorul pentru crize umanitară, operaţiuni de protecţie civilă şi operaţiuni de ajutor umanitar.
Art. 179: Norme privind accesul la achiziţiile din domeniul acţiunilor externe
(1)Participarea la procedurile de achiziţii este deschisă, în condiţii egale, tuturor persoanelor care se încadrează în domeniul de aplicare al tratatelor şi oricărei alte persoane fizice sau juridice în conformitate cu dispoziţiile specifice din actele de bază care reglementează domeniul de cooperare în cauză. Se permite, de asemenea, participarea organizaţiilor internaţionale.
(2)Se poate decide ca, în circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent, să se permită cetăţenilor unor ţări terţe, alţii decât cei menţionaţi la prezentul articol alineatul (1), să participe la proceduri de ofertare pentru contracte.
(3)În cazul în care se aplică un acord privind extinderea pieţei de achiziţii de bunuri şi servicii la care Uniunea este parte, procedurile de achiziţii pentru contractele finanţate din buget sunt deschise şi persoanelor fizice şi juridice stabilite în ţări terţe, altele decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2), în condiţiile prevăzute în acordul respectiv.
Art. 180: Domeniul de aplicare şi forma granturilor
(1)Prezentul titlu se aplică granturilor acordate în cadrul gestiunii directe.
(2)Granturile pot fi acordate pentru a finanţa următoarele:
a)o acţiune destinată să contribuie la realizarea unui obiectiv de politică al Uniunii ("grant pentru acţiuni");
b)funcţionarea unui organism care urmăreşte un obiectiv care se înscrie în cadrul unei politici a Uniunii şi susţine această politică ("granturi de funcţionare").
Granturile de funcţionare iau forma unei contribuţii financiare la programul de lucru al organismului menţionat la primul paragraf litera (b).
(3)Granturile pot lua oricare dintre formele prevăzute la articolul 125 alineatul (1).
În cazul în care grantul ia forma finanţării nelegate de costuri în temeiul articolului 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a):
a)dispoziţiile referitoare la eligibilitate şi la verificarea costurilor prevăzute în prezentul titlu, în special articolele 182, 184 şi 185, articolul 186 alineatele (2), (3) şi (4), articolul 190, articolul 191 alineatul (3) şi articolul 203 alineatul (4) nu se aplică;
b)în ceea ce priveşte articolul 181, se aplică numai procedura şi cerinţele menţionate la alineatele (2) şi (3) de la articolul menţionat, alineatul (4) primul paragraf literele (a), şi (d) şi al doilea paragraf, precum şi alineatul (5) de la articolul menţionat.
(4)Fiecare instituţie a Uniunii poate acorda contracte de achiziţii publice sau granturi pentru activităţi de comunicare. Granturile se pot acorda în cazul în care utilizarea achiziţiilor nu este adecvată din cauza naturii activităţilor.
(5)JRC poate primi finanţări din alte credite decât cele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică pentru participarea sa la proceduri de acordare de granturi finanţate integral sau parţial din buget. În astfel de cazuri, articolul 198 alineatul (4), în ceea ce priveşte capacitatea financiară, şi articolul 196 alineatul (1) literele (a)-(d) nu se aplică.
Art. 181: Sumele forfetare, costurile unitare şi finanţarea la rate forfetare
(1)În cazul în care grantul ia forma sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare, după cum se menţionează la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (c), (d) sau (e), se aplică prezentul titlu, cu excepţia dispoziţiilor sau a părţilor de dispoziţii referitoare la verificarea costurilor eligibile suportate efectiv.
(2)Atunci când este posibil şi adecvat, sumele forfetare, costurile unitare sau ratele forfetare se stabilesc în aşa fel încât să permită plata acestora după obţinerea de performanţe şi/sau rezultate concrete.
(3)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul de bază, utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare este autorizată printr-o decizie a ordonatorului de credite responsabil, care acţionează în conformitate cu normele interne ale instituţiei Uniunii în cauză.
(4)Decizia de autorizare conţine cel puţin următoarele:
a)justificarea adecvării acestor forme de finanţare din perspectiva naturii acţiunilor sau a programelor de lucru sprijinite, precum şi a riscurilor de nereguli şi fraudă şi a costurilor controalelor;
b)identificarea costurilor sau a categoriilor de costuri acoperite de sumele forfetare, de costurile unitare sau de finanţarea la rate forfetare, care se consideră eligibile în conformitate cu articolul 186 alineatul (3) literele (c), (e) şi (f) şi cu articolul 186 alineatul (4) şi din care se exclud costurile neeligibile în temeiul normelor aplicabile ale Uniunii;
c)descrierea metodelor de stabilire a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare. Metodele respective se bazează pe unul dintre următoarele elemente:
(i)date statistice, mijloace obiective similare sau avizul unui expert furnizat de experţi disponibili la nivel intern sau dobândit în conformitate cu normele aplicabile; sau
(ii)o abordare diferenţiată în funcţie de beneficiar, bazată pe date istorice certificate sau verificabile ale beneficiarului ori pe practicile sale obişnuite de contabilitate analitică;
d)în cazul în care este posibil, condiţiile esenţiale care determină plata, inclusiv, după caz, obţinerea de performanţe şi/sau rezultate;
e)în cazul în care sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare nu se bazează pe performanţe şi/sau pe rezultate, o justificare privind motivul pentru care o abordare bazată pe performanţe şi/sau pe rezultate nu este posibilă sau adecvată.
Metodele menţionate la primul paragraf litera (c) asigură:
(a)respectarea principiului bunei gestiuni financiare, în special caracterul adecvat al cuantumurilor respective în ceea ce priveşte performanţele şi/sau rezultatele obligatorii ţinând seama de veniturile preconizate a fi generate de acţiuni sau de programele de lucru;
(b)respectarea rezonabilă a principiilor cofinanţării şi al evitării dublei finanţări.
(5)Decizia de autorizare se aplică pe durata programului sau a programelor, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în decizia respectivă.
Decizia de autorizare poate acoperi utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare aplicabile mai multor programe de finanţare specifice în cazul în care natura activităţilor sau a cheltuielilor permite o abordare comună. În astfel de cazuri, decizia de autorizare poate fi adoptată de:
a)ordonatorii de credite competenţi, în cazul în care toate activităţile vizate se încadrează în domeniul lor de competenţă;
b)Comisie, în cazul în care acest lucru este adecvat având în vedere natura activităţilor sau a cheltuielilor ori numărul de ordonatori de credite vizaţi.
(6)Ordonatorul de credite competent poate autoriza sau impune, sub formă de rate forfetare, finanţarea costurilor indirecte ale beneficiarului până la cel mult 7 % din costurile directe totale eligibile ale acţiunii. O rată forfetară mai ridicată poate fi autorizată printr-o decizie motivată a Comisiei. Ordonatorul de credite competent raportează în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) cu privire la orice astfel de decizie adoptată, rata forfetară autorizată şi motivele care au stat la baza deciziei.
(7)Proprietarii de IMM-uri şi alte persoane fizice care nu primesc salariu pot declara drept eligibile costurile cu personalul ocazionate de activitatea desfăşurată de ei înşişi în cadrul unei acţiuni sau al unui program de lucru, pe baza costurilor unitare autorizate în conformitate cu alineatele (1)-(6).
(8)Beneficiarii pot declara costurile cu personalul pentru activitatea desfăşurată de voluntari în cadrul unei acţiuni sau al unui program de lucru, pe baza costurilor unitare autorizate în conformitate cu alineatele (1)-(6).
Art. 182: Sume forfetare unice
(1)O sumă forfetară astfel cum este menţionată la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (d) poate acoperi toate costurile eligibile ale unei acţiuni sau ale unui program de lucru ("sumă forfetară unică").
(2)În conformitate cu articolul 181 alineatul (4), sumele forfetare unice pot fi determinate pe baza bugetului estimat al acţiunii sau al programului de lucru. Un buget astfel estimat trebuie să respecte principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii. Respectarea acestor principii se verifică ex ante la momentul evaluării cererii de grant.
(3)La autorizarea sumelor forfetare unice, ordonatorul de credite competent respectă articolul 181.
Art. 183: Verificări şi controale asupra beneficiarilor referitoare la sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare
(1)Cel târziu înainte de plata soldului, ordonatorul de credite competent verifică îndeplinirea condiţiilor care determină plata sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare, inclusiv, dacă este necesar, obţinerea de performanţe şi/sau de rezultate. În plus, îndeplinirea condiţiilor respective poate fi supusă unor controale ex post.
Cuantumul sumelor forfetare, al costurilor unitare sau al finanţării la rate forfetare, stabilit ex ante prin aplicarea metodei autorizate de către ordonatorul de credite competent sau de către Comisie în conformitate cu articolul 181, nu se contestă în cursul controalelor ex post. Acest lucru nu aduce atingere dreptului ordonatorului de credite competent de a verifica îndeplinirea condiţiilor care determină plata, astfel cum se menţionează la primul paragraf de la prezentul alineat, şi de a reduce grantul în conformitate cu articolul 131 alineatul (4) în cazul în care condiţiile respective nu sunt îndeplinite sau în caz de nereguli, de fraudă sau de încălcare a altor obligaţii. În cazul în care sumele forfetare, costurile unitare sau ratele forfetare se stabilesc pe baza practicilor obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului, se aplică articolul 18 5 alineatul (2).
(2)Frecvenţa şi domeniul de aplicare ale verificărilor şi controalelor pot depinde, printre altele, de natura acţiunii sau de beneficiar, inclusiv de neregulile sau fraudele din trecut care pot fi imputate beneficiarului respectiv.
(3)Condiţiile care determină plata sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare nu impun raportarea costurilor suportate efectiv de beneficiar.
(4)Plata grantului pe baza sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare nu aduce atingere dreptului de acces al beneficiarilor la documentele statutare în scopurile menţionate la articolele 129 şi 184.
(5)În scopul verificărilor şi al controalelor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, se aplică articolul 186 alineatul (3) literele (a) şi (b).
Art. 184: Evaluarea periodică a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau ratelor forfetare
Metoda de stabilire a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare, datele subiacente şi cuantumurile rezultate, precum şi caracterul adecvat al acestor cuantumuri din perspectiva performanţelor şi/sau a rezultatelor obţinute, se evaluează periodic şi, dacă este cazul, se ajustează în conformitate cu articolul 181. Frecvenţa şi domeniul de aplicare ale evaluărilor depind de evoluţia şi natura costurilor, în special, ţinându-se seama de modificările substanţiale ale preţurilor pieţei şi de alte circumstanţe relevante.
Art. 185: Practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului
(1)În cazul în care se autorizează recurgerea la practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului, ordonatorul de credite competent poate evalua conformitatea acestor practici cu condiţiile prevăzute la articolul 181 alineatul (4). Evaluarea respectivă poate fi efectuată ex ante sau prin utilizarea unei strategii corespunzătoare de controale ex post.
(2)În cazul în care conformitatea practicilor obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului cu condiţiile prevăzute la articolul 181 alineatul (4) se stabileşte ex ante, cuantumul sumelor forfetare, al costurilor unitare sau al finanţării la rate forfetare, stabilit prin aplicarea practicilor respective, nu se contestă în cursul controalelor ex post. Acest lucru nu aduce atingere dreptului ordonatorului de credite competent de a reduce grantul în conformitate cu articolul 131 alineatul (4).
(3)Ordonatorul de credite competent poate considera că practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului respectă condiţiile prevăzute la articolul 181 alineatul (4) dacă sunt acceptate de autorităţile naţionale în cadrul unor sisteme de finanţare comparabile.
Art. 186: Costurile eligibile
(1)Granturile nu depăşesc un plafon global exprimat ca valoare absolută ("cuantumul maxim al grantului") care se stabileşte pe baza:
a)cuantumului total al fondurilor care nu sunt legate de costuri în cazul menţionat la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a);
b)costurilor eligibile estimate, acolo unde este posibil, în cazul menţionat la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (b);
c)cuantumului total al costurilor eligibile estimate, stabilit în mod clar în prealabil sub forma unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare astfel cum se menţionează la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) şi (e).
Fără a aduce atingere actului de bază, granturile pot fi exprimate şi ca procent din costurile eligibile estimate, în cazul în care grantul ia forma precizată la primul paragraf litera (b), sau ca procent din sumele forfetare, costurile unitare sau finanţările la rate forfetare menţionate la primul paragraf litera (c).
În cazul în care grantul ia forma precizată la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat şi în cazul în care, date fiind particularităţile unei acţiuni, grantul poate fi exprimat doar ca valoare absolută, verificarea costurilor eligibile se efectuează în conformitate cu articolul 155 alineatul (4) şi, acolo unde este cazul, articolul 155 alineatul (5).
(2)Fără a aduce atingere ratei maxime de cofinanţare precizate în actul de bază:
a)grantul nu depăşeşte costurile eligibile;
b)în cazul în care grantul ia forma precizată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi în cazul în care costurile eligibile estimate includ costurile aferente activităţii voluntarilor menţionate la articolul 181 alineatul (8), grantul nu depăşeşte costurile eligibile estimate, altele decât costurile aferente activităţii voluntarilor.
(3)Costurile eligibile suportate efectiv de beneficiar, astfel cum sunt menţionate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (b), îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:
a)sunt suportate pe durata acţiunii sau a programului de lucru, cu excepţia costurilor legate de rapoartele finale şi de certificatele de audit;
b)sunt indicate în bugetul general total estimat al acţiunii sau al programului de lucru;
c)sunt necesare pentru punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru care face obiectul grantului;
d)pot fi identificate şi verificate, în special fiind înregistrate în contabilitatea beneficiarului şi stabilite în conformitate cu standardele contabile aplicabile în ţara în care este stabilit beneficiarul şi cu practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului;
e)respectă dispoziţiile legislaţiei fiscale şi sociale aplicabile;
f)sunt rezonabile şi justificate şi respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa.
(4)În cererile de propuneri se precizează categoriile de costuri considerate eligibile pentru finanţare din partea Uniunii.
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul de bază şi în completarea alineatului (3) din prezentul articol, următoarele categorii de costuri sunt eligibile atunci când sunt declarate eligibile de către ordonatorul de credite competent în cadrul cererii de propuneri:
a)costurile legate de garanţia de prefinanţare depusă de beneficiar, atunci când garanţia respectivă este solicitată de către ordonatorul de credite competent în conformitate cu articolul 152 alineatul (1);
b)costurile legate de certificatele privind situaţiile financiare şi rapoartele de verificare operaţională, atunci când astfel de certificate sau rapoarte sunt solicitate de către ordonatorul de credite competent;
c)TVA-ul, atunci când este nerecuperabil în temeiul legislaţiei naţionale privind TVA-ul şi este plătit de un alt beneficiar decât o persoană neimpozabilă în sensul articolului 13 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului (1);
(1)Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).
d)costurile de amortizare, cu condiţia ca acestea să fie suportate efectiv de beneficiar;
e)costurile salariale ale personalului administraţiilor naţionale, în măsura în care aceste costuri corespund costului activităţilor pe care autoritatea publică respectivă nu le-ar desfăşura dacă nu s-ar derula proiectul în cauză.
În sensul celui de al doilea paragraf litera (c):
(a)TVA-ul este considerat nerecuperabil dacă, în conformitate cu legislaţia naţională, se poate atribui oricăreia dintre următoarele activităţi:
(i)activităţile scutite fără drept de deducere;
(ii)activităţile care nu intră în sfera de aplicare a TVA-ului;
(iii)activităţile astfel cum sunt menţionate la punctul (i) sau (ii) pentru care TVA-ul nu este deductibil, dar este rambursat prin intermediul unor sisteme specifice de rambursare sau al unor fonduri de compensare care nu sunt menţionate în Directiva 2006/112/CE, chiar dacă sistemul sau fondul respectiv este instituit prin legislaţia naţională privind TVA-ul;
(b)TVA-ul aferent activităţilor enumerate la articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE este considerat ca fiind plătit de un alt beneficiar decât o persoană neimpozabilă în sensul articolului 13 alineatul (1) primul paragraf din directiva respectivă, indiferent dacă activităţile respective sunt considerate de statul membru în cauză ca activităţi desfăşurate de către organisme de drept public care acţionează în calitate de autorităţi publice;
Art. 187: Entităţi afiliate şi beneficiari unici
(1)În scopul prezentului titlu, următoarele entităţi sunt considerate entităţi afiliate beneficiarului:
a)entităţile care formează beneficiarul unic, în conformitate cu alineatul (2);
b)entităţile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate, care nu se află într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi care au o legătură cu beneficiarul, în special o legătură juridică sau de capital, care nu este nici limitată la acţiune, nici stabilită în scopul unic al punerii în aplicare a acţiunii respective.
- Titlul V capitolul 2 secţiunea 2 se aplică şi entităţilor afiliate.
(2)În cazul în care mai multe entităţi îndeplinesc criteriile pentru a primi un grant şi formează împreună o entitate, respectiva entitate poate fi tratată ca beneficiar unic, inclusiv atunci când entitatea este înfiinţată în mod special pentru punerea în aplicare a acţiunii care urmează să fie finanţată prin intermediul grantului.
(3)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în cererea de propuneri, entităţile afiliate unui beneficiar pot participa la punerea în aplicare a acţiunii, cu condiţia ca ambele condiţii să fie îndeplinite:
a)entităţile în cauză sunt identificate în acordul de grant;
b)entităţile în cauză respectă normele aplicabile beneficiarului în temeiul acordului de grant în ceea ce priveşte:
(i)eligibilitatea costurilor sau a condiţiilor care declanşează plata;
(ii)drepturile de verificare şi audit ale Comisiei, ale OLAF şi ale Curţii de Conturi.
Costurile suportate de către aceste entităţi pot fi acceptate drept costuri eligibile suportate efectiv sau pot fi acoperite prin sumele forfetare, costurile unitare şi finanţarea la rate forfetare.
Art. 188: Principii generale aplicabile granturilor
Granturile sunt supuse principiilor: (a) egalităţii de tratament;
(b)transparenţei;
(c)cofinanţării;
(d)acordării necumulative şi evitării dublei finanţări;
(e)neretroactivităţii;
(f)nonprofitului.
Art. 189: Transparenţă
(1)Granturile se acordă în urma publicării de cereri de propuneri, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 195.
(2)Toate granturile acordate în cursul unui exerciţiu financiar se publică în conformitate cu articolul 38 alineatele (1)-(4).
(3)În urma publicării menţionate la alineatele (1) şi (2), la solicitarea Parlamentului European şi a Consiliului, Comisia le transmite acestora un raport privind:
a)numărul de solicitanţi din exerciţiul financiar precedent;
b)numărul şi procentajul de cereri câştigătoare pentru fiecare cerere de propuneri;
c)durata medie a procedurii de la data încheierii cererii de propuneri până la data acordării grantului;
d)numărul şi valoarea granturilor pentru care publicarea ex post nu a avut loc în exerciţiul financiar precedent, în conformitate cu articolul 38 alineatul (4);
e)orice grant acordat instituţiilor financiare, inclusiv BEI sau FEI, în conformitate cu articolul 195 primul paragraf litera (g).
Art. 190: Cofinanţare
(1)Granturile implică o cofinanţare. Ca urmare, resursele necesare pentru desfăşurarea acţiunii sau a programului de lucru nu sunt furnizate integral de grant.
Cofinanţarea poate fi asigurată sub forma resurselor proprii ale beneficiarului, a veniturilor generate de acţiunea sau programul de lucru ori a contribuţiilor financiare sau în natură din partea unor terţi.
(2)Contribuţiile în natură din partea unor terţi sub forma activităţii voluntarilor, cărora li se atribuie o valoare în conformitate cu articolul 181 alineatul (8), se prezintă drept costuri eligibile în bugetul estimat. Acestea se prezintă separat de alte costuri eligibile. Activitatea voluntarilor poate însemna până la 50 % din cofinanţare. Pentru calcularea respectivului procent, contribuţiile în natură şi alte cofinanţări se bazează pe estimări furnizate de solicitant.
Alte contribuţii în natură din partea unor terţi se prezintă separat de contribuţiile la costurile eligibile în bugetul estimat. Valoarea lor aproximativă se indică în bugetul estimat şi nu poate fi modificată ulterior.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), o acţiune externă poate fi finanţată integral prin grant dacă acest lucru este esenţial pentru punerea sa în aplicare. În acest caz, se furnizează o justificare în decizia de acordare.
(4)Prezentul articol nu se aplică în cazul subvenţiilor pentru dobândă şi al subvenţiilor pentru comisioanele de garantare.
Art. 191: Principiul acordării necumulative şi interzicerea dublei finanţări
(1)Aceleiaşi acţiuni i se poate acorda un singur grant alocat din buget în favoarea aceluiaşi beneficiar, cu excepţia cazurilor în care actele de bază relevante dispun altfel.
Unui beneficiar i se poate acorda din buget un singur grant de funcţionare pe exerciţiu financiar. O acţiune poate fi finanţată în comun din linii bugetare separate de mai mulţi ordonatori de credite competenţi.
(2)Solicitantul informează de îndată ordonatorii de credite cu privire la cererile şi granturile multiple pentru aceeaşi acţiune sau acelaşi program de lucru.
(3)Aceleaşi costuri nu pot fi finanţate în niciun caz de două ori din buget.
(4)În ceea ce priveşte următoarele tipuri de sprijin, alineatele (1) şi (2) nu se aplică şi, după caz, Comisia poate decide să nu verifice dacă aceleaşi costuri au fost finanţate de două ori:
a)sprijinul pentru studii, cercetare, formare profesională sau educaţie plătit persoanelor fizice;
b)sprijinul direct plătit persoanelor fizice aflate în nevoie, cum ar fi şomerii şi refugiaţii.
Art. 192: Principiul nonprofitului
(1)Granturile nu au scopul sau efectul de a produce profit în contextul acţiunii sau al programului de lucru al beneficiarului ("principiul nonprofitului").
(2)În sensul alineatului (1), profitul se defineşte drept un surplus, calculat la plata soldului, de încasări faţă de costurile eligibile ale acţiunii sau ale programului de lucru, în cazul în care încasările se limitează la grantul Uniunii şi la veniturile generate de respectiva acţiune sau de respectivul program de lucru.
În cazul unui grant de funcţionare, cuantumurile destinate constituirii de rezerve nu sunt luate în considerare pentru verificarea conformităţii cu principiul nonprofitului.
(3)Alineatul (1) nu se aplică:
a)acţiunilor care au ca obiectiv consolidarea capacităţii financiare a beneficiarului sau acţiunilor care generează venit pentru a le asigura continuitatea după perioada de finanţare din partea Uniunii prevăzută în acordul de grant;
b)sprijinului pentru studii, cercetare, formare profesională sau educaţie plătit persoanelor fizice şi altor modalităţi de sprijin direct plătit persoanelor fizice aflate în nevoie, cum ar fi şomerii şi refugiaţii;
c)acţiunilor implementate de organizaţiile nonprofit;
d)granturilor sub forma menţionată la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a);
e)granturilor de valoare mică.
(4)În cazul în care se obţine profit, Comisia are dreptul să recupereze procentajul din profit corespunzător contribuţiei Uniunii la costurile eligibile suportate efectiv de beneficiar pentru a realiza acţiunea sau programul de lucru.
Art. 193: Principiul neretroactivităţii
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la prezentul articol, granturile nu se acordă retroactiv.
(2)Se poate acorda un grant pentru o acţiune deja începută numai în cazul în care solicitantul poate demonstra necesitatea demarării acţiunii înainte de semnarea acordului de grant.
În astfel de cazuri, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile, cu excepţia:
a)unor cazuri excepţionale justificate corespunzător prevăzute în actul de bază sau
b)unui caz de extremă urgenţă pentru măsurile menţionate la articolul 195 primul paragraf litera (a) sau (b), situaţie în care o intervenţie timpurie a Uniunii ar fi de importanţă majoră.
În cazul menţionat la al doilea paragraf litera (b), costurile suportate de beneficiar înainte de data depunerii cererii sunt eligibile pentru finanţare din partea Uniunii în următoarele condiţii:
(a)motivele care stau la baza acestei derogări au fost justificate în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent;
(b)în acordul de grant, data de eligibilitate se stabileşte în mod explicit înainte de data depunerii cererilor.
Ordonatorul de credite delegat raportează cu privire la fiecare dintre cazurile menţionate în prezentul alineat la rubrica "Derogări de la principiul neretroactivităţii în temeiul articolului 193 din Regulamentul financiar" în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9).
(3)Nu se pot acorda retroactiv granturi pentru acţiuni deja încheiate.
(4)În cazul granturilor de funcţionare, acordul de grant se semnează în termen de patru luni de la începutul exerciţiului financiar al beneficiarului. Costurile anterioare datei de depunere a cererii de grant sau anterioare începutului exerciţiului financiar al beneficiarului nu sunt eligibile pentru finanţare. Prima tranşă se plăteşte beneficiarului în termen de 30 de zile calendaristice de la semnarea acordului de grant.
Art. 194: Conţinutul şi publicarea cererilor de propuneri
(1)În cererile de propuneri se precizează:
a)obiectivele urmărite;
b)criteriile de eligibilitate, excludere, selecţie şi acordare, precum şi documentele justificative relevante;
c)modalităţile de acordare a finanţării din partea Uniunii, specificându-se toate tipurile de contribuţii ale Uniunii, în special formele grantului;
d)modalităţile şi data-limită de depunere a propunerilor;
e)data planificată până la care toţi solicitanţii vor fi informaţi despre rezultatul evaluării cererii lor şi data orientativă pentru semnarea acordurilor de grant.
(2)Datele menţionate la alineatul (1) litera (e) se stabilesc pe baza următoarelor perioade:
a)pentru informarea tuturor solicitanţilor cu privire la rezultatul evaluării cererii lor, maximum şase luni de la data-limită de depunere a propunerilor complete;
b)pentru semnarea acordurilor de grant cu solicitanţii, maximum trei luni de la data informării solicitanţilor selectaţi.
Perioadele respective se pot ajusta pentru a ţine seama de orice interval de timp necesar pentru a respecta procedurile speciale care pot fi impuse prin actul de bază în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 şi se pot depăşi în cazuri excepţionale, justificate în mod corespunzător, în special în cazul acţiunilor complexe, atunci când există un număr mare de propuneri sau întârzieri imputabile solicitanţilor.
Ordonatorul de credite delegat prezintă în cadrul raportului său anual de activitate intervalul de timp mediu necesar pentru informarea solicitanţilor şi semnarea acordurilor de grant. În cazul în care perioadele menţionate la primul paragraf sunt depăşite, ordonatorul de credite delegat prezintă motivele depăşirii şi propune acţiuni de remediere atunci când depăşirea nu este justificată în mod corespunzător în conformitate cu al doilea paragraf.
(3)Cererile de propuneri se publică pe site-urile instituţiilor Uniunii şi prin orice alt mijloc adecvat, inclusiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cazul în care este necesar să se asigure publicitate suplimentară în rândul potenţialilor beneficiari. Cererile de propuneri pot fi publicate sub rezerva adoptării deciziei de finanţare menţionate la articolul 110, inclusiv în exerciţiul care precedă execuţia bugetară. Orice modificare a conţinutului cererilor de propuneri se publică în aceleaşi condiţii.
Art. 195: Derogări de la cererile de propuneri
Granturile se pot acorda fără o cerere de propuneri numai:
(a)în cazul ajutoarelor umanitare, al operaţiunilor de sprijin de urgenţă, al operaţiunilor de protecţie civilă sau al ajutoarelor pentru gestionarea crizelor;
(b)în alte situaţii de urgenţă excepţionale şi justificate corespunzător;
(c)organismelor care deţin un monopol de jure sau de facto sau organismelor desemnate de statele membre, sub responsabilitatea acestora, atunci când statele membre respective se află într-o situaţie de monopol de jure sau de facto;
(d)organismelor identificate ca beneficiari printr-un act de bază, în sensul articolului 58, sau organismelor desemnate de statele membre, sub responsabilitatea acestora, atunci când statele membre respective sunt identificate ca beneficiari printr-un act de bază;
(e)în cazul cercetării şi dezvoltării tehnologice, organismelor identificate în programul de lucru menţionat la articolul 110, în cazul în care actul de bază prevede în mod expres această posibilitate şi cu condiţia ca proiectul să nu facă obiectul unei cereri de propuneri;
(f)în cazul activităţilor cu caracteristici specifice care necesită un anumit tip de organism datorită competenţei sale tehnice, gradului său ridicat de specializare sau competenţelor sale administrative, cu condiţia ca activităţile respective să nu facă obiectul unei cereri de propuneri;
(g)BEI sau FEI pentru acţiunile de asistenţă tehnică. În astfel de cazuri, articolul 196 alineatul (1) literele (a)-(d) nu se aplică.
În cazul în care tipul anumit de organism menţionat la primul paragraf litera (f) este un stat membru, grantul se poate acorda şi fără o cerere de propuneri organismului desemnat de statul membru, sub responsabilitatea acestuia, pentru a pune în aplicare acţiunea.
Cazurile menţionate la primul paragraf literele (c) şi (f) se justifică în mod corespunzător în decizia de acordare.
Art. 196: Conţinutul cererilor de grant
(1)Cererea de grant conţine următoarele:
a)informaţii privind statutul juridic al solicitantului;
b)o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului, conformă cu articolul 137 alineatul (1), referitoare la respectarea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie;
c)informaţiile necesare pentru a demonstra capacitatea financiară şi operaţională a solicitantului de a pune în aplicare acţiunea sau programul de lucru propus şi, în cazul în care ordonatorul de credite competent decide acest lucru pe baza unei evaluări a riscurilor, documente justificative care să confirme respectivele informaţii, cum ar fi contul de profit şi pierderi şi bilanţul pentru cel mult ultimele trei exerciţii financiare pentru care conturile au fost închise.
Astfel de informaţii şi documente justificative nu se solicită din partea solicitanţilor cărora nu li se aplică verificarea capacităţii financiare sau operaţionale în conformitate cu articolul 198 alineatul (5) sau (6). În plus, în cazul granturilor cu valoare mică nu se solicită documente justificative;
d)în cazul în care cererea vizează un grant pentru o acţiune a cărei valoare depăşeşte 750 000 EUR sau un grant de funcţionare care depăşeşte 100 000 EUR, un raport de audit întocmit de un auditor extern autorizat, dacă este disponibil, şi întotdeauna în cazurile în care dreptul Uniunii sau dreptul intern impune un audit statutar, care certifică conturile pentru cel mult ultimele trei exerciţii financiare disponibile. În toate celelalte cazuri, solicitantul prezintă o declaraţie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său autorizat, prin care certifică valabilitatea conturilor sale pentru cel mult ultimele trei exerciţii financiare disponibile.
Primul paragraf se aplică numai primei cereri introduse de un beneficiar în atenţia unui ordonator de credite competent în cursul unui exerciţiu financiar.
În cazul acordurilor dintre Comisie şi mai mulţi beneficiari, pragurile stabilite la primul paragraf se aplică fiecărui beneficiar.
În cazul parteneriatelor menţionate la articolul 130 alineatul (4), raportul de audit menţionat la primul paragraf de la prezenta literă, care vizează ultimele două exerciţii financiare disponibile, se întocmeşte înainte de semnarea acordului-cadru de parteneriat financiar.
În funcţie de evaluarea riscurilor, ordonatorul de credite competent poate exonera de obligaţia menţionată la primul paragraf instituţiile de învăţământ şi de formare şi, în cazul acordurilor cu mai mulţi beneficiari, beneficiarii care au acceptat răspunderea solidară sau care nu au nicio răspundere financiară.
Primul paragraf nu se aplică persoanelor şi entităţilor eligibile în cadrul gestiunii indirecte, în măsura în care acestea respectă condiţiile menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi la articolul 154;
e)o descriere a acţiunii sau a programului de lucru şi un buget estimat, care:
(i)este echilibrat în privinţa veniturilor şi a cheltuielilor; şi
(ii)precizează costurile eligibile estimate ale acţiunii sau ale programului de lucru.
Punctele (i) şi (ii) nu se aplică acţiunilor cu donatori multipli.
Prin derogare de la punctul (i), în cazuri justificate în mod corespunzător, bugetul estimat poate include provizioane pentru cheltuieli neprevăzute sau posibile variaţii ale cursului de schimb;
f)sursele şi cuantumul finanţării din partea Uniunii primite sau solicitate în legătură cu aceeaşi acţiune sau o parte a acţiunii sau pentru funcţionarea solicitantului în cursul aceluiaşi exerciţiu financiar, precum şi orice altă finanţare primită sau solicitată pentru aceeaşi acţiune.
(2)Cererea poate fi divizată în mai multe părţi care pot fi depuse în etape diferite, în conformitate cu articolul 200 alineatul (2).
Art. 197: Criterii de eligibilitate
(1)Criteriile de eligibilitate determină condiţiile de participare la o cerere de propuneri.
(2)Oricare dintre solicitanţii următori sunt eligibili să participe la o cerere de propuneri:
a)persoanele juridice;
b)persoanele fizice, în măsura în care acest lucru este cerut de natura sau de particularităţile acţiunii sau ale obiectivului urmărit de solicitant;
c)entităţile care nu au personalitate juridică în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile, cu condiţia ca reprezentanţii acestora să aibă capacitatea de a-şi asuma obligaţii legale în numele entităţilor şi ca entităţile să ofere garanţii privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii echivalente cu cele oferite de persoanele juridice. În special solicitantul are o capacitate financiară şi operaţională echivalentă cu cea a persoanelor juridice. Reprezentanţii solicitantului demonstrează că respectivele condiţii sunt îndeplinite.
(3)În cererea de propuneri se pot prevedea criterii de eligibilitate suplimentare, care se stabilesc în funcţie de obiectivele acţiunii şi respectă principiile transparenţei şi nediscriminării.
(4)În sensul articolului 180 alineatul (5) şi al prezentului articol, JRC este considerat persoană juridică stabilită într-un stat membru.
Art. 198: Criterii de selecţie
(1)Criteriile de selecţie trebuie să permită evaluarea capacităţii solicitantului de a realiza acţiunea sau programul de lucru propus.
(2)Solicitantul trebuie să deţină surse stabile şi suficiente de finanţare pentru a-şi menţine activitatea pe tot parcursul perioadei pentru care se acordă grantul şi pentru a participa la finanţarea acesteia ("capacitate financiară").
(3)Solicitantul trebuie să aibă competenţele şi calificările profesionale necesare pentru a finaliza acţiunea sau programul de lucru propus, cu excepţia cazului în care actul de bază conţine dispoziţii care prevăd în mod expres contrariul ("capacitate operaţională").
(4)Capacitatea financiară şi operaţională se verifică în special pe baza analizei informaţiilor sau a documentelor justificative menţionate la articolul 196.
În cazul în care în cererea de propuneri nu s-au solicitat documente justificative şi ordonatorul de credite competent are motive întemeiate să pună la îndoială capacitatea financiară sau operaţională a unui solicitant, acesta îi cere solicitantului să prezinte orice documente pe care le consideră adecvate.
În cazul parteneriatelor, verificarea se efectuează în conformitate cu articolul 130 alineatul (6).
(5)Verificarea capacităţii financiare nu se aplică:
a)persoanelor fizice care primesc sprijin pentru educaţie;
b)persoanelor fizice aflate în nevoie care primesc sprijin direct, cum ar fi şomerii şi refugiaţii;
c)organismelor publice, inclusiv organizaţii din statele membre;
d)organizaţiilor internaţionale;
e)persoanelor sau entităţilor care solicită subvenţii pentru dobândă şi subvenţii pentru comisioanele de garantare atunci când obiectivul acestor subvenţii este întărirea capacităţii financiare a beneficiarului sau generarea unui venit.
(6)În funcţie de evaluarea riscurilor, ordonatorul de credite competent poate renunţa la obligaţia de verificare a capacităţii operaţionale a organismelor publice, a organizaţiilor din statele membre sau a organizaţiilor internaţionale.
Art. 199: Criterii de acordare
Criteriile de acordare sunt de aşa natură încât să permită:
(a)evaluarea calităţii propunerilor depuse, ţinând cont de obiectivele şi priorităţile fixate şi de rezultatele preconizate;
(b)acordarea granturilor pentru acţiunile sau programele de lucru care maximizează eficacitatea globală a finanţării din partea Uniunii;
(c)evaluarea cererilor de grant.
Art. 200: Procedura de evaluare
(1)Propunerile se evaluează pe baza criteriilor de selecţie şi de acordare anunţate în prealabil, pentru a se stabili propunerile care pot beneficia de finanţare.
(2)Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent împarte procesul în mai multe etape procedurale. Regulile care reglementează procedura se anunţă în cererea de propuneri.
Solicitanţii ale căror propuneri sunt respinse într-una dintre etape sunt informaţi în conformitate cu alineatul (7). În cursul unei proceduri nu se solicită aceleaşi documente şi informaţii de mai multe ori.
(3)Comitetul de evaluare menţionat la articolul 150 sau, după caz, ordonatorul de credite competent poate cere unui solicitant să furnizeze informaţii suplimentare sau să clarifice documentele justificative transmise în conformitate cu articolul 151. Ordonatorul de credite ţine în mod corespunzător evidenţa contactelor avute cu solicitanţii în cursul procedurii.
(4)La finalizarea lucrărilor, membrii comitetului de evaluare semnează un proces-verbal al tuturor propunerilor examinate, care conţine o evaluare a calităţii acestora şi le identifică pe cele care pot beneficia de finanţare.
Dacă este necesar, procesul-verbal în cauză ierarhizează propunerile examinate, conţine recomandări privind suma maximă care poate fi acordată şi eventualele ajustări neesenţiale ale cererii de grant.
Procesul-verbal în cauză se păstrează pentru consultare ulterioară.
(5)Ordonatorul de credite competent poate invita un solicitant să îşi adapteze propunerea în funcţie de recomandările comitetului de evaluare. Ordonatorul de credite competent ţine în mod corespunzător evidenţa contactelor avute cu solicitanţii în cursul procedurii.
(6)Pe baza evaluării, ordonatorul de credite competent ia o decizie, în care se precizează cel puţin:
a)obiectul şi cuantumul total al deciziei;
b)numele solicitanţilor selectaţi, denumirea acţiunilor, sumele acceptate şi motivele acestei alegeri, inclusiv în cazul în care nu este conformă cu avizul comitetului de evaluare;
c)numele eventualilor solicitanţi respinşi şi motivele respingerii.
(7)Ordonatorul de credite competent informează în scris solicitanţii în privinţa deciziei referitoare la cererea lor. În cazul neacordării grantului solicitat, instituţia Uniunii în cauză prezintă motivele respingerii cererii. Solicitanţii respinşi sunt informaţi cât mai curând posibil cu privire la rezultatul evaluării cererii lor şi, în orice caz, în termen de 15 zile calendaristice de la informarea solicitanţilor selectaţi.
(8)În cazul granturilor acordate în conformitate cu articolul 195, ordonatorul de credite poate:
a)decide să nu aplice alineatele (2) şi (4) de la prezentul articol şi articolul 150;
b)fuziona conţinutul raportului de evaluare şi al deciziei de acordare într-un singur document şi îl poate semna.
Art. 201: Acordul de grant
(1)Granturile fac obiectul unui acord scris.
(2)În acordul de grant se includ cel puţin următoarele:
a)obiectul;
b)beneficiarul;
c)durata, adică:
(i)data intrării sale în vigoare;
(ii)data de începere şi durata acţiunii sau exerciţiul financiar al finanţării;
d)o descriere a acţiunii sau, în cazul unui grant de funcţionare, a programului de lucru, însoţită de o descriere a rezultatelor preconizate;
e)cuantumul maxim al finanţării acordate de Uniune exprimat în euro, bugetul estimat al acţiunii sau al programului de lucru şi forma grantului;
f)normele privind raportarea şi plăţile şi normele în materie de achiziţii prevăzute la articolul 205;
g)acceptarea de către beneficiar a obligaţiilor menţionate la articolul 129;
h)dispoziţii care reglementează vizibilitatea sprijinului financiar acordat de Uniune, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător în care punerea informaţiilor la dispoziţia publicului nu este posibilă sau adecvată;
i)dreptul aplicabil, care este dreptul Uniunii, completat, atunci când este necesar, de dreptul intern, astfel cum se specifică în acordul de grant. Se poate face o derogare în acordurile de grant încheiate cu organizaţii internaţionale;
j)instanţa sau curtea de arbitraj competentă pentru soluţionarea litigiilor.
(3)Obligaţiile pecuniare ale entităţilor sau ale persoanelor, altele decât statele, care decurg din punerea în aplicare a unui acord de grant sunt executorii în conformitate cu articolul 100 alineatul (2).
(4)Modificările acordurilor de grant nu au ca scop sau efect producerea unor schimbări care să conteste decizia de acordare a grantului sau care să nu respecte principiul egalităţii de tratament a solicitanţilor.
Art. 202: Cuantumul grantului şi amploarea constatărilor auditului
(1)Cuantumul grantului se definitivează numai după ce ordonatorul de credite competent aprobă rapoartele şi, după caz, conturile finale, fără a aduce atingere auditurilor, verificărilor şi investigaţiilor ulterioare efectuate de instituţia Uniunii în cauză, OLAF sau Curtea de Conturi. Articolul 131 alineatul (4) se aplică de asemenea şi după definitivarea cuantumului grantului.
(2)În cazul în care controalele sau auditurile constată nereguli, fraude sau o încălcare a obligaţiilor sistemice sau recurente care pot fi imputate beneficiarului şi care afectează semnificativ mai multe granturi acordate beneficiarului respectiv în condiţii similare, ordonatorul de credite competent poate suspenda execuţia acordului de grant sau a plăţilor aferente tuturor granturilor în cauză sau, după caz, poate rezilia acordurile de grant în cauză cu beneficiarul respectiv, având în vedere gravitatea celor constatate.
În plus, ordonatorul de credite competent poate să reducă valoarea granturilor, să respingă costurile neeligibile şi să recupereze sumele plătite în mod necuvenit în cazul tuturor granturilor afectate de neregulile, fraudele sau încălcările obligaţiilor sistemice sau recurente menţionate la primul paragraf, care pot face obiectul unor audituri, verificări şi investigaţii în conformitate cu acordurile de grant afectate.
(3)Ordonatorul de credite competent stabileşte sumele care trebuie reduse sau recuperate, ori de câte ori acest lucru este posibil şi realizabil, pe baza costurilor declarate în mod necuvenit drept eligibile pentru fiecare grant în cauză, în urma acceptării rapoartelor şi situaţiilor financiare revizuite prezentate de beneficiar.
(4)Atunci când nu este posibil sau realizabil să se cuantifice exact cuantumul costurilor neeligibile pentru fiecare grant vizat, sumele care trebuie reduse sau recuperate pot fi stabilite prin extrapolarea ratei de reducere sau de recuperare aplicate granturilor în cazul cărora s-au demonstrat nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor sistemice sau recurente sau, atunci când costurile neeligibile nu pot servi drept bază pentru stabilirea sumelor care trebuie reduse sau recuperate, prin aplicarea unei rate forfetare, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. Beneficiarului i se oferă posibilitatea de a propune o metodă sau o rată alternativă motivată corespunzător înainte de efectuarea reducerii sau a recuperării.
Art. 203: Documentele justificative pentru cererile de plată
(1)Ordonatorul de credite competent precizează care sunt documentele justificative ce trebuie să însoţească cererile de plată.
(2)Pentru fiecare grant, prefinanţarea poate fi fracţionată în mai multe tranşe în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Cererea de transferare a unei noi tranşe de prefinanţare se însoţeşte de o declaraţie a beneficiarului privind utilizarea prefinanţării anterioare. Tranşa se plăteşte integral dacă s-a utilizat cel puţin 70 % din cuantumul total al oricărei prefinanţări anterioare. În caz contrar, tranşa se reduce cu sumele care mai trebuie consumate până la atingerea pragului respectiv.
(3)Fără a aduce atingere obligaţiei de a furniza documente justificative, beneficiarul certifică, pe propria răspundere, că informaţiile cuprinse în cererile de plată sunt complete, fiabile şi reale. De asemenea, beneficiarul certifică faptul că toate costurile suportate sunt eligibile în conformitate cu acordul de grant şi că cererile de plată sunt justificate cu documente justificative adecvate care pot fi verificate.
(4)Pentru justificarea plăţilor intermediare sau a plăţii soldurilor de orice valoare, ordonatorul de credite competent poate solicita un certificat referitor la situaţiile financiare ale acţiunii sau ale programului de lucru şi la conturile subiacente. Un astfel de certificat se solicită pe baza unei evaluări a riscurilor în cadrul căreia se ţine seama, în special, de valoarea grantului, de valoarea plăţii, de natura beneficiarului şi de natura activităţilor care beneficiază de sprijin.
Certificatul se emite de către un auditor extern autorizat sau, în cazul organismelor publice, de un funcţionar public competent şi independent.
Certificatul atestă, în conformitate cu metodologia aprobată de ordonatorul de credite competent şi pe baza procedurilor convenite conforme cu standardele internaţionale, că toate costurile declarate de beneficiar în situaţiile financiare pe care se bazează cererea de plată sunt reale, sunt înregistrate cu exactitate şi sunt eligibile în conformitate cu acordul de grant. În cazuri specifice şi justificate în mod corespunzător, ordonatorul de credite competent poate solicita certificatul sub forma unui aviz sau sub orice altă formă care respectă standardele internaţionale.
(5)Pentru justificarea oricărei plăţi, ordonatorul de credite competent poate solicita, pe baza unei evaluări a riscurilor, un raport de verificare operaţională, întocmit de un terţ independent aprobat de ordonatorul de credite competent. În raportul de verificare operaţională se precizează că verificarea operaţională s-a efectuat în conformitate cu o metodologie aprobată de ordonatorul de credite competent şi se menţionează dacă acţiunea sau programul de lucru s-a pus efectiv în aplicare în conformitate cu condiţiile stabilite în acordul de grant.
Art. 204: Sprijinul financiar acordat terţilor
Atunci când punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru necesită acordarea de sprijin financiar unor terţi, beneficiarul poate acorda un astfel de sprijin financiar dacă condiţiile de acordare a acestuia sunt definite în acordul de grant dintre beneficiar şi Comisie, fiind exclusă orice marjă de discreţie pentru beneficiar.
Se consideră că nu există nicio marjă de discreţie dacă în acordul de grant se precizează următoarele:
(a)cuantumul maxim al sprijinului financiar care poate fi plătit unui terţ, care nu depăşeşte 60 000 EUR, şi criteriile de stabilire a cuantumului exact;
(b)diferitele tipuri de activităţi care pot primi un astfel de sprijin financiar, pe baza unei liste fixe;
(c)definiţia persoanelor sau a categoriilor de persoane care pot primi un astfel de sprijin financiar, precum şi criteriile de acordare a acestuia.
Plafonul menţionat la litera (a) de la al doilea paragraf poate fi depăşit în cazul în care realizarea obiectivelor acţiunilor ar fi imposibilă sau excesiv de dificilă.
Art. 205: Contractele de executare
(1)Fără a aduce atingere Directivei 2014/24/UE şi Directivei 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), în cazul în care punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru impune atribuirea unui contract de achiziţii publice, beneficiarul poate atribui contractul de achiziţii publice în conformitate cu practicile sale obişnuite de achiziţii, cu condiţia ca contractul de achiziţii publice să fie atribuit ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic sau, după caz, ofertei cu preţul cel mai scăzut, evitându-se în acelaşi timp orice conflict de interese.
(1)Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(2)În cazul în care punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru impune atribuirea unui contract de achiziţii publice cu o valoare mai mare de 60 000 EUR, ordonatorul de credite competent poate solicita beneficiarului, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător, să respecte norme speciale pe lângă cele menţionate la alineatul (1).
Aceste norme speciale se bazează pe normele incluse în prezentul regulament şi sunt proporţionale cu valoarea contractelor de achiziţii publice respective, cu dimensiunea relativă a contribuţiei Uniunii în raport cu costul total al acţiunii şi cu riscul implicat. Aceste norme speciale se includ în acordul de grant.
Art. 206: Norme generale
(1)Premiile se acordă în conformitate cu principiile egalităţii de tratament şi transparenţei şi promovează realizarea obiectivelor de politică ale Uniunii.
(2)Premiile nu se acordă direct fără un concurs.
Concursurile cu premii cu o valoare unitară de cel puţin 1 000 000 EUR se pot publica numai în cazul în care premiile sunt precizate în decizia de finanţare menţionată la articolul 110 şi după ce informaţiile privind premiile au fost transmise Parlamentului European şi Consiliului.
(3)Valoarea premiului nu trebuie să fie legată de costurile suportate de câştigător.
(4)Atunci când punerea în aplicare a unei acţiuni sau a unui program de lucru necesită acordarea de premii unor terţi de către beneficiar, acesta poate acorda astfel de premii cu condiţia ca criteriile de eligibilitate şi de acordare, valoarea premiilor şi modalităţile de plată să fie definite în acordul de grant încheiat între beneficiar şi Comisie, fiind exclusă orice marjă de discreţie.
Art. 207: Regulile de concurs, acordarea şi publicarea
(1)În cadrul regulilor de concurs:
a)se precizează criteriile de eligibilitate;
b)se precizează modalităţile şi data-limită de înscriere a candidaţilor, dacă aceasta este necesară, precum şi de depunere a candidaturilor;
c)se precizează criteriile de excludere, astfel cum se prevede la articolele 136 şi motivele de respingere stabilite la articolul 141;
d)se prevede răspunderea exclusivă a candidatului în cazul unei reclamaţii referitoare la activităţile desfăşurate în cadrul concursului;
e)se prevede acceptarea de către câştigători a obligaţiilor menţionate la articolul 129 şi a obligaţiilor privind publicitatea specificate în regulile de concurs;
f)se precizează criteriile de acordare, care trebuie să permită să se evalueze calitatea candidaturilor în ceea ce priveşte obiectivele urmărite şi rezultatele preconizate şi să se stabilească în mod obiectiv dacă dosarele de candidatură sunt câştigătoare;
g)se precizează cuantumul premiului sau al premiilor;
h)se precizează modalităţile de plată a premiilor către câştigători după acordarea lor.
În sensul primului paragraf litera (a), beneficiarii sunt eligibili, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în regulile de concurs.
- Articolul 194 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis publicării concursurilor.
(2)În cadrul regulilor de concurs se pot stabili condiţiile de anulare a concursului, în special în cazul în care obiectivele acestuia nu pot fi îndeplinite.
(3)Premiile se acordă de către ordonatorul de credite competent în urma unei evaluări efectuate de comitetul de evaluare menţionat la articolul 150.
- Articolul 200 alineatele (4) şi (6) se aplică mutatis mutandis deciziei de acordare.
(4)Candidaţii sunt informaţi cât mai curând posibil cu privire la rezultatul evaluării candidaturii lor şi, în orice caz, în termen de 15 zile calendaristice după ce ordonatorul de credite adoptă decizia de acordare.
Decizia de a acorda premiul este notificată candidatului câştigător şi serveşte ca angajament juridic.
(5)Toate premiile acordate în cursul unui exerciţiu financiar se publică în conformitate cu articolul 38 alineatele (1)-(4).
După publicare, la solicitarea Parlamentului European şi a Consiliului, Comisia le transmite acestora un raport privind:
a)numărul de solicitanţi din ultimul exerciţiu;
b)numărul de candidaţi şi procentajul de candidaturi câştigătoare pentru fiecare concurs;
c)o listă a experţilor care au făcut parte din comitetele de evaluare în ultimul exerciţiu, împreună cu o trimitere la procedura de selecţie a acestora.
Art. 208: Domeniul de aplicare şi punerea în aplicare
(1)În cazul în care se dovedesc a fi cel mai adecvat mijloc pentru atingerea obiectivelor politicilor Uniunii, Uniunea poate să instituie instrumente financiare sau să furnizeze garanţii bugetare ori asistenţă financiară din buget prin intermediul unui act de bază, care defineşte domeniul lor de aplicare şi perioada de punere în aplicare.
(2)Statele membre pot contribui la instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară a Uniunii. Pot contribui şi terţii în cazul în care prin actul de bază se autorizează acest lucru.
(3)Atunci când instrumentele financiare sunt executate în cadrul gestiunii partajate cu statele membre, se aplică normele sectoriale.
(4)Atunci când instrumentele financiare sau garanţiile bugetare sunt executate în cadrul gestiunii indirecte, Comisia încheie acorduri cu entităţi în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (iii), (v) şi (vi). În cazul în care sistemele, normele şi procedurile respectivelor entităţi au fost evaluate în temeiul articolului 154 alineatul (4), aceste entităţi pot să se bazeze în întregime pe respectivele sisteme, norme şi proceduri. Atunci când execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în cadrul gestiunii indirecte, respectivele entităţi pot încheia acorduri cu intermediari financiari care sunt selectaţi în conformitate cu proceduri echivalente cu cele aplicate de Comisie. Respectivele entităţi transpun cerinţele prevăzute la articolul 155 alineatul (2) în acordurile respective.
Comisia rămâne responsabilă de asigurarea conformităţii cadrului de executare a instrumentelor financiare cu principiul bunei gestiuni financiare şi sprijină realizarea obiectivelor de politică definite şi încadrate în timp, măsurabile în termeni de performanţe şi/sau rezultate. Comisia poartă răspunderea pentru executarea instrumentelor financiare, fără a se aduce atingere răspunderii juridice şi contractuale a entităţilor cărora li s-au încredinţat sarcini, în conformitate cu legislaţia aplicabilă şi cu articolul 129.
Atunci când ţările terţe contribuie la instrumentele financiare sau la garanţiile bugetare în temeiul alineatului (2), actul de bază poate permite desemnarea unor entităţi de executare sau contrapărţi eligibile din ţările în cauză.
(5)Curtea de Conturi are acces deplin la orice informaţii legate de instrumentele financiare, garanţiile bugetare şi asistenţa financiară, inclusiv prin intermediul verificărilor la faţa locului.
Curtea de Conturi este auditorul extern responsabil pentru proiectele şi programele susţinute printr-un instrument financiar, o garanţie bugetară sau prin asistenţă financiară.
Art. 209: Principii şi condiţii aplicabile instrumentelor financiare şi garanţiilor bugetare
(1)Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare se utilizează în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei, proporţionalităţii, nediscriminării, egalităţii de tratament şi subsidiarităţii, precum şi în conformitate cu obiectivele lor.
(2)Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare:
a)abordează disfuncţionalităţile pieţei sau situaţiile investiţionale sub nivelul optim şi oferă sprijin, în mod proporţional, numai destinatarilor finali care sunt consideraţi viabili din punct de vedere economic în conformitate cu standardele acceptate la nivel internaţional în momentul în care li se acordă sprijinul financiar din partea Uniunii;
b)asigură adiţionalitatea prin evitarea înlocuirii sprijinului potenţial şi a investiţiilor din alte surse publice sau private;
c)nu denaturează concurenţa pe piaţa internă şi respectă normele privind ajutoarele de stat;
d)asigură un efect de levier şi un efect multiplicator cu un interval de valori ţintă bazat pe o evaluare ex ante a instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare corespunzătoare, prin mobilizarea unei investiţii globale care depăşeşte dimensiunea contribuţiei sau a garanţiei din partea Uniunii, inclusiv, după caz, maximizarea investiţiilor private;
e)sunt executate astfel încât să asigure existenţa unui interes comun al entităţilor de executare sau al contrapărţilor implicate în executare privind îndeplinirea obiectivelor de politică definite în actul de bază relevant, prin dispoziţii referitoare, de exemplu, la coinvestiţii, cerinţe privind partajarea riscului sau stimulente financiare, prevenind, în acelaşi timp, conflictele de interese cu alte activităţi ale entităţilor sau contrapărţilor;
f)dispun o remunerare a Uniunii care este compatibilă cu partajarea riscului între participanţii financiari şi cu obiectivele de politică ale instrumentului financiar sau ale garanţiei bugetare;
g)în cazul în care entităţile de executare sau contrapărţile implicate în executare trebuie remunerate, prevăd ca această remunerare să se bazeze pe performanţă şi cuprind:
(i)onorariile administrative pentru remunerarea entităţii sau a contrapărţii pentru activitatea desfăşurată în cadrul execuţiei unui instrument financiar sau a unei garanţii bugetare, care, în măsura posibilului, se bazează pe operaţiunile desfăşurate sau cuantumurile plătite; şi
(ii)după caz, stimulente legate de politici pentru a promova îndeplinirea obiectivelor de politică sau a stimula performanţa financiară a instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare.
Cheltuielile excepţionale pot fi rambursate în cazuri justificate corespunzător;
h)se bazează pe evaluări ex ante, efectuate cu titlu individual sau ca parte a unui program, în conformitate cu articolul 34, cuprinzând explicaţii privind alegerea tipului de operaţiune financiară ţinând cont de obiectivele de politică urmărite şi de riscurile financiare şi economiile pentru bugetul Uniunii pe care le antrenează respectiva alegere.
Evaluările menţionate la primul paragraf litera (h) se revizuiesc şi se actualizează pentru a ţine cont de efectul schimbărilor socioeconomice majore asupra raţiunii existenţei instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare.
(3)Fără a aduce atingere normelor sectoriale legate de gestiunea partajată, veniturile, inclusiv dividendele, câştigurile de capital, comisioanele de garanţie şi dobânzile la împrumuturi şi la cuantumurile din conturi fiduciare rambursate Comisiei sau la conturile fiduciare deschise pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare şi atribuibile sprijinului de la buget în cadrul unui instrument financiar sau al unei garanţii bugetare sunt înregistrate în buget după deducerea costurilor şi onorariilor de gestiune.
Rambursările anuale, inclusiv rambursările de capital, garanţiile eliberate şi rambursările de capital principal al împrumuturilor rambursate Comisiei sau conturile fiduciare deschise pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare şi atribuibile sprijinului de la buget în cadrul unui instrument financiar sau al unei garanţii bugetare constituie venituri alocate interne în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) litera (f) şi sunt folosite pentru acelaşi instrument financiar sau aceeaşi garanţie bugetară, fără a aduce atingere articolului 215 alineatul (5), pentru o perioadă care nu depăşeşte perioada de angajament bugetar plus doi ani, dacă nu se specifică altfel într-un act de bază.
Comisia ia în considerare aceste venituri alocate intern atunci când propune cuantumul alocărilor viitoare pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare.
În pofida celui de al doilea paragraf, soldul veniturilor alocate autorizate în temeiul unui act de bază care urmează să fie abrogat sau a cărui valabilitate expiră poate fi de asemenea alocat unui alt instrument financiar care urmăreşte obiective similare, în cazul în care se prevede astfel în actul de bază de instituire a respectivului instrument financiar.
(4)Ordonatorul de credite competent pentru un instrument financiar, o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară întocmeşte o situaţie financiară care acoperă perioada de la 1 ianuarie la 31 decembrie, în conformitate cu articolul 243, cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu Standardele internaţionale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS).
Pentru instrumentele financiare şi garanţiile bugetare executate în cadrul gestiunii indirecte, ordonatorul de credite competent se asigură că situaţiile financiare neauditate care acoperă perioada 1 ianuarie-31 decembrie şi care sunt întocmite în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu IPSAS, precum şi orice alte informaţii necesare pentru a întocmi situaţiile financiare în conformitate cu articolul 82 alineatul (2) sunt furnizate de entităţile prevăzute la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (iii), (v) şi (vi) până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor, iar situaţiile financiare auditate sunt furnizate de entităţile respective până la data de 15 mai a exerciţiului financiar următor.
Art. 210: Datoria financiară a Uniunii
(1)Datoria financiară şi plăţile totale nete din buget nu depăşesc în niciun moment:
a)pentru instrumentele financiare: cuantumul angajamentului bugetar relevant prevăzut pentru acestea;
b)pentru garanţiile bugetare: cuantumul garanţiei bugetare autorizat prin actul de bază;
c)pentru asistenţa financiară: cuantumul maxim al fondurilor pe care Comisia este împuternicită să le ia cu împrumut în vederea finanţării asistenţei financiare astfel cum este autorizată prin actul de bază, precum şi al dobânzilor relevante.
(2)Garanţiile bugetare şi asistenţa financiară pot genera o datorie contingentă pentru Uniune care nu poate depăşi activele financiare furnizate pentru a acoperi răspunderea financiară a Uniunii decât dacă există dispoziţii în acest sens în actul de bază de constituire a unei garanţii bugetare sau a asistenţei financiare şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în acesta.
(3)În scopul evaluării anuale prevăzute la articolul 41 alineatul (5) litera (j), datoriile contingente care rezultă din garanţiile bugetare sau asistenţa financiară suportate de buget se consideră sustenabile dacă evoluţia lor multianuală preconizată este compatibilă cu limitele stabilite prin regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual prevăzut la articolul 312 alineatul (2) din TFUE şi cu plafonul creditelor anuale pentru plăţi prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Decizia 2014/335/UE, Euratom.
Art. 211: Constituirea de provizioane pentru datoriile financiare
(1)Pentru garanţiile bugetare şi asistenţa financiară acordată ţărilor terţe, un act de bază stabileşte o rată de provizionare ca procentaj din cuantumul autorizat al datoriei financiare. Respectivul cuantum nu include contribuţiile menţionate la articolul 208 alineatul (2).
Actul de bază prevede revizuirea ratei de provizionare cel puţin o dată la trei ani.
(2)Stabilirea ratei de provizionare se bazează pe o evaluare calitativă şi cantitativă de către Comisie a riscurilor financiare care decurg dintr-o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară acordată unei ţări terţe, evaluare care se efectuează în conformitate cu principiul prudenţei, conform căruia activele şi profiturile nu se supraestimează, iar pasivele şi pierderile nu se subestimează.
În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază de instituire a garanţiei bugetare sau a asistenţei financiare acordate unei ţări terţe, rata de provizionare se bazează pe provizionarea globală necesară în avans pentru acoperirea pierderilor preconizate nete, alături de o rezervă de siguranţă adecvată. Fără a aduce atingere competenţelor Parlamentului European şi Consiliului, provizionarea globală se constituie în decursul perioadei prevăzute în situaţia financiară pertinentă, astfel cum se prevede la articolul 35.
(3)În cazul instrumentului financiar se constituie provizioane, atunci când este cazul, pentru a răspunde plăţilor viitoare legate de un angajament bugetar al instrumentului financiar respectiv.
(4)La constituirea provizioanelor contribuie următoarele resurse:
a)contribuţii din buget, cu respectarea deplină a regulamentului de stabilire a cadrului financiar multianual şi după examinarea posibilităţilor de realocare;
b)profiturile obţinute din investirea resurselor deţinute în fondul comun de provizionare;
c)cuantumurile recuperate de la debitorii care nu şi-au achitat datoriile, în conformitate cu procedura de recuperare prevăzută în acordul de garantare sau de împrumut;
d)venituri şi orice alte plăţi primite de Uniune în conformitate cu acordul de garantare sau de împrumut;
e)dacă este cazul, contribuţiile în numerar ale statelor membre şi ale terţilor furnizate în temeiul articolului 208 alineatul (2).
La calcularea provizionării care rezultă din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) se iau în considerare numai resursele menţionate la primul paragraf literele (a)-(d) de la prezentul alineat.
(5)Provizioanele se utilizează pentru plata:
a)cererilor de executare a garanţiei bugetare;
b)obligaţiilor de plată legate de un angajament bugetar pentru un instrument financiar;
c)obligaţiilor financiare care decurg din luarea cu împrumut de fonduri în temeiul articolului 220 alineatul (1);
d)dacă este cazul, a altor cheltuieli legate de execuţia instrumentelor financiare, a garanţiilor bugetare şi a asistenţei financiare acordate ţărilor terţe.
(6)În cazul în care provizioanele pentru o garanţie bugetară depăşesc cuantumul provizionării rezultate din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, se utilizează resursele menţionate la alineatul (4) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) de la prezentul articol legate de garanţia respectivă, în limitele perioadei eligibile prevăzute în actul de bază, fără a depăşi, totuşi, faza de constituire a provizionării şi fără a aduce atingere articolului 213 alineatul (4), pentru a restabili garanţia bugetară la valoarea sa iniţială.
(7)Comisia informează imediat Parlamentul European şi Consiliul şi poate propune măsuri adecvate de realimentare sau o majorare a ratei de provizionare în cazul în care:
a)ca urmare a cererilor de executare a garanţiei, nivelul provizioanelor pentru acea garanţie bugetară scade sub 50 % din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) şi din nou în cazul în care scade sub 30 % din rata de provizionare respectivă sau în cazul în care ar putea scădea sub oricare din procentele respective în termen de un an, conform unei evaluări a riscurilor efectuate de Comisie;
b)o ţară care beneficiază de asistenţă financiară din partea Uniunii nu efectuează plata la scadenţă.
Art. 212: Fondul comun de provizionare
(1)Provizioanele constituite pentru a acoperi datoriile financiare care decurg din instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară se păstrează într-un fond comun de provizionare.
Până la 30 iunie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o evaluare externă independentă a avantajelor şi dezavantajelor de a încredinţa Comisiei, BEI sau amândurora gestiunea financiară a activelor fondului comun de provizionare, ţinând seama de criteriile tehnice şi instituţionale relevante folosite în compararea serviciilor de gestionare a activelor, inclusiv infrastructura tehnică, o comparaţie a costurilor aferente serviciilor furnizate, structura instituţională, raportarea, performanţa, răspunderea şi experienţa Comisiei şi a BEI şi celelalte mandate de gestionare a activelor pentru buget. Evaluarea este însoţită, după caz, de o propunere legislativă.
(2)Profiturile sau pierderile globale rezultate din investirea resurselor deţinute în fondul comun de provizionare se alocă proporţional între instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară respectivă.
Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare păstrează un cuantum minim din resursele fondului în numerar sau echivalente de numerar în conformitate cu normele prudenţiale şi cu previziunile privind plăţile furnizate de ordonatorii de credite ai instrumentelor financiare, ai garanţiilor bugetare sau ai asistenţei financiare.
Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare poate încheia acorduri repo, utilizând resursele fondului comun de provizionare ca garanţie, pentru a efectua plăţi din fond în cazul în care se preconizează în mod rezonabil că această procedură este mai avantajoasă pentru buget decât cesionarea de resurse în termenul cererii de plată. Durata sau perioada de reînnoire a acordurilor repo legate de o plată se limitează la minimul necesar pentru a se reduce la minimum pierderea din buget.
(3)În temeiul articolului 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d) şi al articolului 86 alineatele (1) şi (2), contabilul stabileşte procedurile care se aplică pentru operaţiunile aferente veniturilor şi cheltuielilor, precum şi, în acord cu administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare, pentru activele şi pasivele legate de fondul comun de provizionare.
(4)În cazurile excepţionale în care Comisia efectuează un transfer în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (g), Comisia informează imediat Parlamentul European şi Consiliul în acest sens şi propune de urgenţă măsurile necesare pentru a restabili postul bugetar al garanţiei din care s-a efectuat transferul, cu respectarea deplină a plafoanelor prevăzute în regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual.
Art. 213: Rata efectivă de provizionare
(1)Constituirea de provizioane pentru garanţiile bugetare şi asistenţa financiară acordată ţărilor terţe în cadrul fondului comun de provizionare se bazează pe o rată efectivă de provizionare. Respectiva rată oferă un nivel de protecţie împotriva datoriilor financiare ale Uniunii echivalent cu nivelul care ar fi oferit de respectivele rate de provizionare dacă resursele ar fi deţinute şi gestionate separat.
(2)Rata efectivă de provizionare aplicabilă reprezintă un procentaj din fiecare rată de provizionare iniţială stabilită în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) al doilea paragraf. Aceasta se aplică numai cuantumului resurselor din fondul comun de provizionare prevăzut pentru plata cererilor de executare a garanţiei pe o perioadă de un an. Aceasta prevede un raport - sub forma unui procentaj - dintre cuantumul în numerar şi echivalente de numerar din fondul comun de provizionare necesar pentru onorarea cererilor de executare a garanţiei şi cuantumul total în numerar şi echivalente de numerar care ar fi necesar în fiecare fond de garantare pentru onorarea cererilor de executare a garanţiei dacă resursele se păstrează şi se gestionează separat, ambele cuantumuri prezentând un risc de lichiditate echivalent. Raportul respectiv nu scade sub 95 %. Calcularea ratei efective de provizionare ia în considerare:
a)previziunile privind intrările şi ieşirile în şi din fondul comun de provizionare, ţinând seama de etapa iniţială de constituire a pro vizionării globale în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) al doilea paragraf;
b)corelaţia dintre riscul aferent garanţiilor bugetare şi cel aferent asistenţei financiare acordate ţărilor terţe;
c)condiţiile pieţei.
Până la 1 iulie 2020, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru completarea prezentului regulament cu condiţii detaliate de calculare a ratei efective de provizionare, inclusiv cu o metodologie de calcul.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru modificarea raportului minim prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat în lumina experienţei dobândite pe parcursul funcţionării fondului comun de provizionare şi menţinând o abordare prudentă în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Raportul minim nu poate fi stabilit la un nivel mai mic de 85 %.
(3)Rata efectivă de provizionare se calculează anual de către administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare şi este referinţa pentru calcularea de către Comisie a contribuţiilor din buget în temeiul articolului 211 alineatul (4) litera (a) şi ulterior al alineatului (4) litera (b) de la prezentul articol.
(4)După calcularea ratei efective de provizionare anuale în conformitate cu prezentul articol alineatele (1) şi (2), se efectuează următoarele operaţiuni în contextul procedurii bugetare şi se prezintă în documentul de lucru menţionat la articolul 41 alineatul (5) litera (h):
a)orice excedent de provizioane pentru o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară acordată unei ţări terţe se returnează la buget;
b)orice realimentare a fondului se efectuează în tranşe anuale în cursul unei perioade de maximum trei ani, fără a aduce atingere articolului 211 alineatul (6).
(5)După consultarea contabilului, Comisia stabileşte orientările aplicabile gestionării resurselor din fondul comun de provizionare în conformitate cu normele prudenţiale corespunzătoare şi excluzând operaţiunile cu instrumente financiare derivate în scopuri speculative. Orientările se anexează la acordul cu administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare.
O dată la trei ani se efectuează o evaluare independentă cu privire la gradul de adecvare al orientărilor şi se transmite Parlamentului European şi Consiliului.
Art. 214: Raportarea anuală
(1)În plus faţă de obligaţiile de raportare de la articolul 250, Comisia prezintă un raport anual Parlamentului European şi Consiliului referitor la fondul comun de provizionare.
(2)Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare raportează anual Parlamentului European şi Consiliului cu privire la fondul comun de provizionare.
Art. 215: Norme şi punere în aplicare
(1)În pofida articolului 208 alineatul (1), în cazuri justificate corespunzător, se pot institui instrumente financiare fără ca acestea să fie autorizate printr-un act de bază, cu condiţia ca respectivele instrumente să fie incluse în proiectul de buget în conformitate cu articolul 41 alineatul (4) primul paragraf litera (e).
(2)În cazul în care instrumentele financiare sau garanţiile bugetare sunt combinate în cadrul unui acord unic cu forme auxiliare de sprijin din buget, inclusiv granturi, prezentul titlu se aplică întregii măsuri. Raportarea se efectuează în conformitate cu articolul 250 şi indică în mod clar care părţi ale măsurii sunt instrumente financiare sau garanţii bugetare.
(3)Comisia asigură gestionarea armonizată şi simplificată a instrumentelor financiare, în special în domeniile contabilităţii, raportării, monitorizării şi gestionării riscului financiar.
(4)Atunci când Uniunea participă la un instrument financiar în calitate de acţionar minoritar, Comisia asigură respectarea prezentului titlu în conformitate cu principiul proporţionalităţii, în funcţie de dimensiunea şi valoarea participării Uniunii la instrument. Cu toate acestea, indiferent de dimensiunea şi valoarea participării Uniunii la instrument, Comisia asigură respectarea articolului 129, a articolului 155, a articolului 209 alineatele (2) şi (4), a articolului 250 şi, în ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) litera (d), a titlului V capitolul 2 secţiunea 2.
(5)În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul consideră că un instrument financiar nu şi-a realizat în mod eficace obiectivele, aceste instituţii pot solicita Comisiei să prezinte o propunere de revizuire a actului de bază în vederea închiderii instrumentului. În cazul închiderii instrumentului financiar, orice cuantum nou rambursat acestui instrument în temeiul articolului 209 alineatul (3) se consideră venit general şi se returnează la buget.
(6)Scopul instrumentelor financiare sau al unei grupări de instrumente financiare în cadrul unui mecanism şi, după caz, forma lor juridică specifică şi locul de înregistrare se publică pe site-ul Comisiei.
(7)Entităţile însărcinate cu executarea instrumentelor financiare pot deschide conturi fiduciare în sensul articolului 8 5 alineatul (3) în numele Uniunii. Entităţile respective transmit extrasele de cont corespunzătoare serviciului responsabil din cadrul Comisiei. Plăţile în conturile fiduciare sunt efectuate de către Comisie pe baza unor cereri de plată motivate corespunzător prin previziuni de plată, ţinându-se seama de soldurile disponibile în conturile fiduciare şi de necesitatea de a evita existenţa unor solduri excesive în aceste conturi.
Art. 216: Instrumentele financiare executate direct de către Comisie
(1)Instrumentele financiare pot fi executate direct în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), prin oricare dintre următoarele mijloace:
a)un vehicul investiţional special conceput la care Comisia participă împreună cu alţi investitori publici sau privaţi cu scopul de a spori efectul de levier al contribuţiei Uniunii;
b)împrumuturi, garanţii, participaţii la capital şi alte instrumente de partajare a riscului, altele decât investiţiile în vehicule investiţionale special concepute, oferite direct destinatarilor finali sau prin intermediari financiari.
(2)Vehiculele investiţionale special concepute menţionate la alineatul (1) litera (a) se înfiinţează în temeiul legislaţiei unui stat membru. În domeniul acţiunilor externe, acestea pot fi înfiinţate şi în temeiul legislaţiei unei ţări diferite de statele membre. Administratorii acestor vehicule sunt obligaţi prin lege sau prin contract să acţioneze cu diligenţa unui administrator profesionist şi de bună credinţă.
(3)Administratorii de vehicule investiţionale special concepute menţionate la alineatul (1) litera (a) şi intermediarii financiari sau destinatarii finali ai instrumentelor financiare sunt selectaţi ţinându-se seama în mod corespunzător de natura instrumentului financiar care urmează să fie executat, de experienţa şi capacitatea financiară şi operaţională a entităţilor în cauză şi de viabilitatea economică a proiectelor destinatarilor finali. Această selecţie este transparentă, justificată prin argumente obiective şi nu generează niciun conflict de interese.
Art. 217: Tratamentul contribuţiilor din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate
(1)Pentru contribuţiile la instrumentele financiare instituite în temeiul prezentei secţiuni din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate se păstrează evidenţe separate.
(2)Contribuţiile din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate se introduc în conturi separate şi se utilizează în conformitate cu obiectivele fondurilor respective pentru acţiuni şi destinatari finali, în concordanţă cu programul sau programele din care sunt plătite contribuţiile.
(3)În ceea ce priveşte contribuţiile din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate la instrumentele financiare instituite în temeiul prezentei secţiuni, se aplică normele sectoriale. Prin derogare de la prima teză, autorităţile de management se pot baza pe o evaluare ex ante existentă, efectuată în conformitate cu articolul 209 alineatul (2) primul paragraf litera (h) şi al doilea paragraf, înainte de a contribui la un instrument financiar existent.
Art. 218: Norme pentru garanţiile bugetare
(1)În actul de bază se defineşte:
a)cuantumul garanţiei bugetare care nu poate fi depăşit în niciun moment, fără a aduce atingere articolului 208 alineatul (2);
b)tipurile de operaţiuni acoperite de garanţia bugetară.
(2)Contribuţiile statelor membre la garanţiile bugetare în temeiul articolului 208 alineatul (2) pot fi furnizate sub formă de garanţii sau de numerar.
Contribuţiile terţilor la garanţiile bugetare în temeiul articolului 208 alineatul (2) pot fi furnizate sub formă de numerar.
Garanţia bugetară se majorează cu contribuţiile menţionate la primul şi la al doilea paragraf. Plăţile pentru cererile de executare a garanţiei se fac, atunci când este necesar, de către statele membre sau părţile terţe contribuitoare în condiţii de egalitate (pari passu). Comisia semnează un acord cu părţile contribuitoare care conţine în special dispoziţii privind condiţiile de plată.
Art. 219: Executarea garanţiilor bugetare
(1)Garanţiile bugetare sunt irevocabile, necondiţionate şi se acordă la cerere pentru tipurile de operaţiuni acoperite.
(2)Garanţiile bugetare se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau, în cazuri excepţionale, în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a).
(3)O garanţie bugetară acoperă numai operaţiunile de finanţare şi de investiţii care respectă articolul 209 alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(d).
(4)Contrapărţile contribuie cu resurse proprii la operaţiunile care sunt acoperite de garanţia bugetară.
(5)Comisia încheie un acord de garantare cu contrapartea. Acordarea garanţiei bugetare este condiţionată de intrarea în vigoare a acordului de garantare.
(6)Contrapărţile furnizează anual Comisiei:
a)o evaluare a riscurilor şi informaţiile referitoare la clasificarea operaţiunilor acoperite de garanţia bugetară, precum şi cazurile preconizate de nerespectare a obligaţiilor de plată;
b)informaţii privind obligaţia financiară restantă care îi revine Uniunii din garanţia bugetară, defalcată pe operaţiuni individuale, măsurată în conformitate cu normele contabile ale Uniunii astfel cum sunt menţionate la articolul 80 sau cu IPSAS;
c)valoarea totală a profiturilor sau a pierderilor rezultate din operaţiunile acoperite de garanţia bugetară.
Art. 220: Norme şi punere în aplicare
(1)Asistenţa financiară acordată de Uniune statelor membre sau ţărilor terţe se acordă în conformitate cu condiţii prestabilite şi ia forma unui credit, a unei linii de credit sau a oricărui alt instrument considerat adecvat pentru a asigura eficacitatea sprijinului. În acest scop, Comisia este împuternicită, în actul de bază relevant, să ia cu împrumut în numele Uniunii fondurile necesare, pe pieţele de capital sau de la instituţii financiare.
(2)[textul din Art. 220, alin. (2) din partea I, titlul X, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 09-nov-2022 de Art. 1, punctul 1. din Regulamentul 2434/06-dec-2022]
(3)Asistenţa financiară se acordă în euro, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător.
(4)Asistenţa financiară se execută direct de către Comisie.
(5)Comisia încheie cu ţara beneficiară un acord ce cuprinde dispoziţii care:
a)asigură faptul că ţara beneficiară verifică periodic dacă finanţarea acordată a fost utilizată în mod corespunzător în conformitate cu condiţii prestabilite, adoptă măsurile corespunzătoare de prevenire a neregulilor şi a fraudelor şi, după caz, întreprinde acţiuni juridice pentru recuperarea fondurilor furnizate în cadrul asistenţei financiare care au fost deturnate;
b)asigură protecţia intereselor financiare ale Uniunii;
c)autorizează în mod expres Comisia, OLAF şi Curtea de Conturi să îşi exercite drepturile prevăzute la articolul 129;
d)asigură faptul că Uniunea are dreptul la rambursarea anticipată a creditului atunci când s-a stabilit că, în ceea ce priveşte gestionarea asistenţei financiare, ţara beneficiară s-a angajat într-un act de fraudă sau corupţie sau într-o altă activitate ilegală care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii;
e)asigură faptul că toate costurile înregistrate de Uniune care au legătură cu o asistenţă financiară sunt suportate de ţara beneficiară.
(6)Comisia acordă creditele, atunci când este posibil în tranşe, cu respectarea condiţiilor asociate asistenţei financiare. În cazul în care condiţiile respective nu sunt îndeplinite, Comisia suspendă temporar sau anulează plata asistenţei financiare.
(7)[textul din Art. 220, alin. (7) din partea I, titlul X, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 09-nov-2022 de Art. 1, punctul 1. din Regulamentul 2434/06-dec-2022]
Art. 220a: Strategia de finanţare diversificată
(1)Comisia pune în aplicare o strategie de finanţare diversificată care include împrumuturile autorizate în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (*) şi, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător, operaţiuni de împrumut şi de gestionare a datoriei pentru a finanţa programe de asistenţă financiară. Strategia de finanţare diversificată este pusă în aplicare prin intermediul tuturor operaţiunilor necesare care vizează o prezenţă regulată pe piaţa de capital, se bazează pe punerea în comun a instrumentelor de finanţare şi utilizează o rezervă comună de lichidităţi.
(*)Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene şi de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (JO L 424, 15.12.2020, p. 1).
(2)Comisia ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a strategiei de finanţare diversificate. Comisia informează periodic şi în mod cuprinzător Parlamentul European şi Consiliul cu privire la toate aspectele strategiei sale în materie de împrumuturi şi de gestionare a datoriei.”

Art. 221: Dispoziţii generale
Contribuţiile financiare directe din buget pot fi acordate în beneficiul partidelor politice europene astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 (denumite în continuare "partide politice europene") în vederea contribuţiei lor la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii, în conformitate cu regulamentul menţionat.
Art. 222: Principii
(1)Contribuţiile se utilizează pentru a rambursa numai procentajul, stabilit la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, din costurile de funcţionare ale partidelor politice europene care sunt legate direct de obiectivele partidelor în cauză, astfel cum sunt precizate la articolul 17 alineatul (5) din regulamentul menţionat şi la articolul 21 din regulamentul menţionat.
(2)Contribuţiile pot fi folosite pentru a rambursa cheltuieli legate de contractele încheiate de partidele politice europene, cu condiţia să nu fi existat vreun conflict de interese în momentul atribuirii acestora.
(3)Contribuţiile nu se utilizează pentru a acorda, direct sau indirect, un avantaj personal, în numerar sau în natură, niciunui membru sau membru al personalului unui partid politic european. Contribuţiile nu se utilizează pentru a finanţa, direct sau indirect, activităţi ale terţilor, în special ale partidelor politice naţionale sau ale fundaţiilor politice de la nivel european sau naţional, sub formă de granturi, donaţii, credite sau orice alt acord similar. În sensul prezentului alineat, entităţile asociate partidelor politice europene nu sunt considerate părţi terţe în cazul în care astfel de entităţi fac parte din organizarea administrativă a partidelor politice europene, astfel cum se prevede în statutele acestora din urmă. Contribuţiile nu se utilizează pentru niciunul dintre scopurile excluse prin articolul 22 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.
(4)Contribuţiile se supun principiilor transparenţei şi egalităţii de tratament, în conformitate cu criteriile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.
(5)Contribuţiile se acordă anual de către Parlamentul European şi se publică în conformitate cu articolul 38 alineatele (1)-(4) din prezentul regulament şi cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.
(6)Partidele politice europene care beneficiază de o contribuţie nu beneficiază nici direct, nici indirect, de alte fonduri din buget. Sunt interzise în special donaţiile din bugetele grupurilor politice din Parlamentul European. Aceleaşi cheltuieli nu sunt finanţate în niciun caz de două ori din buget.
Contribuţiile nu aduc atingere capacităţii partidelor politice europene de a constitui rezerve din cuantumul resurselor lor proprii în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.
(7)În cazul în care, la sfârşitul unui exerciţiu financiar în care a beneficiat de un grant de funcţionare, o fundaţie politică europeană astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 înregistrează un excedent de venituri faţă de cheltuieli, o parte din acest excedent, care nu poate depăşi 25 % din venitul total pentru acel exerciţiu, poate fi reportată în exerciţiul financiar următor, cu condiţia ca aceasta să fie utilizată înainte de încheierea primului trimestru al exerciţiului respectiv.
Art. 223: Aspecte bugetare
Contribuţiile, precum şi creditele alocate pentru organismele de audit externe independente sau experţii de audit externi independenţi menţionaţi la articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 se plătesc din secţiunea din buget aferentă Parlamentului European.
Art. 224: Cererea de contribuţii
(1)Contribuţiile se acordă prin intermediul unei cereri de contribuţii publicate în fiecare an, cel puţin pe site-ul Parlamentului European.
(2)Unui partid politic european i se poate acorda o singură contribuţie pe an.
(3)Un partid politic european poate beneficia de o contribuţie numai dacă acesta solicită finanţare în conformitate cu clauzele şi condiţiile prevăzute în cererea de contribuţii.
(4)În cererea de contribuţii se stabilesc condiţiile în care solicitantul poate beneficia de o contribuţie în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, precum şi criteriile de excludere.
(5)În cererea de contribuţii se stabileşte cel puţin natura cheltuielilor care pot fi rambursate prin contribuţie.
(6)În cererea de contribuţii se solicită prezentarea bugetului estimat.
Art. 225: Procedura de acordare
(1)Cererile de contribuţii se depun în mod corespunzător în termenul stabilit, în scris, inclusiv, dacă este cazul, într-un format electronic securizat.
(2)Contribuţiile nu se pot acorda solicitanţilor care, la data procedurii de acordare, se află într-una sau mai multe dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi celor care sunt înregistraţi ca excluşi în baza de date menţionată la articolul 142.
(3)Solicitanţii au obligaţia să certifice faptul că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la alineatul (2).
(4)Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de un comitet pentru a evalua cererile de contribuţii. Ordonatorul de credite competent specifică normele privind alcătuirea, desemnarea şi funcţionarea acestui comitet, precum şi normele de prevenire a conflictelor de interese.
(5)Cererile care respectă criteriile de eligibilitate şi de excludere sunt selecţionate pe baza criteriilor de acordare stabilite la articolul 19 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.
(6)În decizia ordonatorului de credite competent privind cererile depuse se menţionează cel puţin:
a)obiectul şi cuantumul total al contribuţiilor;
b)numele solicitanţilor selectaţi şi cuantumul acceptat pentru fiecare dintre aceştia;
c)numele eventualilor solicitanţi respinşi şi motivele respingerii.
(7)Ordonatorul de credite competent informează în scris solicitanţii cu privire la decizia referitoare la cererile lor. Dacă cererea de finanţare este respinsă sau sumele solicitate nu sunt acordate în parte sau în totalitate, ordonatorul de credite competent comunică motivele pentru care a respins cererea sau nu a acordat cuantumurile solicitate, făcând trimitere în special la criteriile de eligibilitate şi de acordare menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol şi la articolul 224 alineatul (4). Dacă cererea este respinsă, ordonatorul de credite competent îl informează pe solicitant cu privire la căile de atac administrative şi/sau judiciare pe care le are la dispoziţie, astfel cum se prevede la articolul 133 alineatul (2).
(8)Contribuţiile fac obiectul unui acord scris.
Art. 226: Forma contribuţiilor
(1)Contribuţiile pot avea oricare dintre următoarele forme:
a)rambursarea unui procentaj din cheltuielile rambursabile suportate efectiv;
b)rambursare pe baza costurilor unitare;
c)sume forfetare;
d)finanţări la rate forfetare;
e)o combinaţie între formele menţionate la literele (a)-(d).
(2)Se pot rambursa numai cheltuieli care îndeplinesc criteriile stabilite în cererile de contribuţii şi care nu au fost efectuate înainte de data de depunere a cererii.
(3)Acordul menţionat la articolul 225 alineatul (8) cuprinde dispoziţii care permit verificarea respectării condiţiilor de acordare a sumelor forfetare, a finanţărilor la rate forfetare sau a costurilor unitare.
(4)Contribuţiile se plătesc integral printr-o plată unică de prefinanţare, cu excepţia cazului în care, în situaţii justificate în mod corespunzător, ordonatorul de credite competent decide altfel.
Art. 227: Garanţii
În cazul în care consideră că acest lucru este adecvat şi proporţional, ordonatorul de credite competent poate, de la caz la caz şi pe baza unei analize a riscurilor, să solicite unui partid politic european să depună o garanţie în avans pentru a limita riscurile financiare legate de plata prefinanţării numai atunci când din analiza riscurilor reiese că partidul politic european prezintă un risc iminent de a se afla într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (d) din prezentul regulament sau atunci când o decizie a Autorităţii pentru partidele politice europene şi fundaţiile politice europene înfiinţate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 (denumită în continuare "autoritatea") a fost comunicată Parlamentului European şi Consiliului în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul respectiv.
- Articolul 153 se aplică mutatis mutandis garanţiilor care pot fi solicitate în cazurile prevăzute la primul paragraf de la prezentul articol pentru plăţile de prefinanţare efectuate în beneficiul partidelor politice europene.
Art. 228: Utilizarea contribuţiilor
(1)Contribuţiile se cheltuiesc în conformitate cu articolul 222.
(2)Orice parte a contribuţiei care nu a fost utilizată în exerciţiul financiar vizat de contribuţia respectivă (exerciţiul n) se utilizează pentru eventualele cheltuieli rambursabile efectuate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n + 1. Partea rămasă a contribuţiei care nu este cheltuită în termenul respectiv se recuperează în conformitate cu titlul IV capitolul 6.
(3)Partidele politice europene respectă rata maximă de cofinanţare stabilită la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. Sumele rămase din contribuţiile aferente exerciţiului financiar precedent nu se utilizează pentru a finanţa partea pe care partidele politice europene urmează să o asigure din resurse proprii. Contribuţiile aduse de terţi la evenimente comune nu se consideră ca făcând parte din resursele proprii ale unui partid politic european.
(4)Partidele politice europene utilizează partea din contribuţie care nu a fost utilizată în exerciţiul financiar vizat de contribuţia în cauză înainte de a utiliza contribuţiile acordate după sfârşitul respectivului exerciţiu financiar.
(5)Orice dobândă generată de plăţile de prefinanţare se consideră ca făcând parte din contribuţie.
Art. 229: Raportul privind utilizarea contribuţiilor
(1)În conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, un partid politic european prezintă spre aprobare ordonatorului de credit competent raportul său anual privind utilizarea contribuţiei şi situaţiile sale financiare anuale.
(2)Raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) se întocmeşte de către ordonatorul de credite competent pe baza raportului anual şi a situaţiilor financiare anuale menţionate la prezentul articol alineatul (1). La întocmirea raportului respectiv se pot utiliza şi alte documente justificative.
Art. 230: Cuantumul contribuţiei
(1)Cuantumul contribuţiei se definitivează doar după ce ordonatorul de credite competent aprobă raportul anual şi situaţiile financiare anuale menţionate la articolul 229 alineatul (1). Aprobarea raportului anual şi a situaţiilor financiare anuale nu aduce atingere verificărilor ulterioare efectuate de către autoritate.
(2)Cuantumul fondurilor necheltuite din prefinanţare se definitivează doar după utilizarea lor de către partidul politic european pentru a plăti cheltuielile rambursabile care îndeplinesc criteriile definite în cererea de contribuţii.
(3)Atunci când partidul politic european nu îşi respectă obligaţiile legate de utilizarea contribuţiilor, contribuţiile se suspendă, se reduc sau se suprimă, după ce partidului politic european i s-a oferit posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile.
(4)Ordonatorul de credite competent verifică înainte de efectuarea plăţii dacă partidul politic european figurează încă în registrul menţionat la articolul 7 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 şi nu a făcut obiectul niciuneia dintre sancţiunile prevăzute la articolul 27 din regulamentul respectiv între data depunerii cererii şi sfârşitul exerciţiului financiar vizat de contribuţia în cauză.
(5)În cazul în care partidul politic european nu mai figurează în registrul menţionat la articolul 7 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 sau a făcut obiectul uneia dintre sancţiunile prevăzute la articolul 27 din regulamentul respectiv, ordonatorul de credite competent poate suspenda, reduce sau suprima contribuţia şi poate recupera cuantumurile plătite necuvenit în temeiul acordului menţionat la articolul 225 alineatul (8) din prezentul regulament, proporţional cu gravitatea erorilor, a neregulilor, a fraudei sau a altor încălcări ale obligaţiilor referitoare la utilizarea contribuţiei, după ce partidului politic european i s-a oferit posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile.
Art. 231: Control şi sancţiuni
(1)În fiecare acord menţionat la articolul 225 alineatul (8) se prevede în mod expres exercitarea de către Parlamentul European a competenţelor sale de control asupra documentelor şi la faţa locului, precum şi exercitarea de către OLAF şi Curtea de Conturi a competenţelor şi prerogativelor lor respective, menţionate la articolul 129, în cazul tuturor partidelor politice europene care au primit finanţare din partea Uniunii, al contractanţilor şi al subcontractanţilor acestora.
(2)Ordonatorul de credite competent poate impune sancţiuni administrative şi financiare eficace, proporţionale şi disuasive, în conformitate cu articolele 136 şi 137 din prezentul regulament şi cu articolul 27 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.
(3)Sancţiunile menţionate la alineatul (2) pot fi, de asemenea, impuse partidelor politice europene care, la data depunerii cererii de contribuţie sau după ce au primit contribuţia, au făcut declaraţii false atunci când au furnizat informaţiile solicitate de ordonatorul de credite competent sau nu au furnizat aceste informaţii.
Art. 232: Păstrarea evidenţelor
(1)Partidele politice europene păstrează toate evidenţele şi documentele justificative referitoare la contribuţia primită timp de cinci ani de la ultima plată legată de contribuţie.
(2)Evidenţele referitoare la audituri, căi de atac, litigii, soluţionări ale contestaţiilor legate de utilizarea contribuţiei sau la investigaţiile OLAF, în cazul în care acestea sunt notificate destinatarului, se păstrează până la încheierea acestor audituri, căi de atac, litigii, soluţionări ale contestaţiilor sau investigaţii.
Art. 233: Selectarea organismelor de audit externe sau a experţilor de audit externi
Organismele de audit externe sau experţii de audit externi independenţi menţionaţi la articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 se selectează printr-o procedură de achiziţii. Durata contractului acestora nu depăşeşte cinci ani. După două mandate consecutive, se consideră că aceştia se află într-o situaţie de conflict de interese care poate avea efecte negative asupra efectuării auditului.
Art. 234: Fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe
(1)Pentru acţiunile de urgenţă şi acţiunile ulterioare unor situaţii de urgenţă necesare pentru a reacţiona la o criză sau pentru acţiunile tematice, Comisia poate institui fonduri fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe (denumite în continuare "fonduri fiduciare ale Uniunii") în temeiul unui acord încheiat cu alţi donatori.
Fondurile fiduciare ale Uniunii se instituie numai atunci când acordurile cu alţi donatori au obţinut contribuţii din alte surse decât bugetul.
Comisia se consultă cu Parlamentul European şi Consiliul cu privire la intenţia sa de a institui un fond fiduciar al Uniunii pentru acţiunile de urgenţă şi acţiunile ulterioare unor situaţii de urgenţă.
Instituirea unui fond fiduciar al Uniunii pentru acţiuni tematice se supune aprobării Parlamentului European şi a Consiliului.
În sensul celui de al treilea şi al patrulea paragraf de la prezentul alineat, Comisia pune la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului proiectele sale de decizii privind instituirea unui fond fiduciar al Uniunii. Astfel de proiecte de decizii includ o descriere a obiectivelor fondului fiduciar al Uniunii, motivele instituirii sale în conformitate cu alineatul (3), o indicaţie privind durata sa şi acordurile preliminare cu alţi donatori. Proiectele de decizii cuprind, de asemenea, un proiect de acord constitutiv care trebuie încheiat cu alţi donatori.
(2)Comisia transmite comisiei competente proiectele sale de decizii privind finanţarea unui fond fiduciar al Uniunii atunci când acest lucru este prevăzut în actul de bază în temeiul căruia se efectuează contribuţia Uniunii la fondul fiduciar al Uniunii. Comisia competentă nu este invitată să se pronunţe cu privire la aspectele care au fost deja transmise Parlamentului European şi Consiliului pentru consultare sau pentru aprobare în temeiul celui de al treilea, al patrulea şi, respectiv, al cincilea paragraf de la alineatul (1).
(3)Fondurile fiduciare ale Uniunii se instituie şi se execută cu respectarea următoarelor condiţii:
a)intervenţia Uniunii are valoare adăugată: obiectivele fondurilor fiduciare ale Uniunii, în special având în vedere amploarea sau efectele potenţiale ale acestora, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii decât la nivel naţional şi utilizarea instrumentelor financiare existente nu ar fi suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor politicilor Uniunii;
b)fondurile fiduciare ale Uniunii contribuie la asigurarea unei vizibilităţi politice clare a Uniunii, comportă avantaje clare de gestiune, şi asigură un control mai bun din partea Uniunii asupra riscurilor şi plăţilor contribuţiilor din partea Uniunii şi a altor donatori;
c)fondurile fiduciare ale Uniunii nu dublează alte canale de finanţare sau instrumente similare existente, fără a aduce elemente suplimentare;
d)obiectivele fondurilor fiduciare ale Uniunii sunt aliniate cu obiectivele instrumentului Uniunii sau postului bugetar din care sunt finanţate.
(4)Pentru fiecare fond fiduciar al Uniunii se instituie un consiliu prezidat de Comisie pentru a asigura o reprezentare echitabilă a donatorilor şi pentru a decide cu privire la utilizarea fondurilor. Consiliul include un reprezentant din fiecare stat membru care nu este contribuitor în calitate de observator. Normele privind componenţa consiliului şi regulamentul intern al acestuia se stabilesc în acordul de constituire a fondului fiduciar al Uniunii. Normele respective prevăd necesitatea obţinerii unui vot favorabil din partea Comisiei în vederea adoptării finale a deciziei privind utilizarea fondurilor.
(5)Fondurile fiduciare ale Uniunii se instituie pentru o durată limitată, astfel cum este stabilit în acordul lor de constituire. Respectiva durată poate fi prelungită printr-o decizie a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1) la cererea consiliului fondului fiduciar al Uniunii respectiv şi în urma prezentării de către Comisie a unui raport care să justifice prelungirea şi care să confirme în special faptul că sunt respectate condiţiile prevăzute la alineatul (3).
Parlamentul European şi/sau Consiliul pot solicita Comisiei să întrerupă acordarea de credite pentru un fond fiduciar al Uniunii sau să revizuiască acordul de constituire în vederea lichidării unui fond fiduciar al Uniunii, dacă este cazul, în special pe baza informaţiilor prezentate în documentul de lucru menţionat la articolul 41 alineatul (6). În acest caz, fondurile rămase se returnează proporţional la buget cu titlu de venituri generale, precum şi statelor membre contribuitoare şi altor donatori.
Art. 235: Execuţia fondurilor fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe
(1)Fondurile fiduciare ale Uniunii se execută în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei, proporţionalităţii, nediscriminării şi egalităţii de tratament, precum şi în conformitate cu obiectivele specifice definite în fiecare acord de constituire şi cu respectarea deplină a drepturilor Parlamentului European şi ale Consiliului de verificare şi control al contribuţiei Uniunii.
(2)Acţiunile finanţate de fondurile fiduciare ale Uniunii pot fi executate direct de către Comisie, în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), şi indirect cu entităţile care execută fonduri ale Uniunii în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (i), (ii), (iii), (v) şi (vi).
(3)Fondurile se angajează şi se plătesc de către actorii financiari ai Comisiei, în sensul titlului IV capitolul 4. Contabilul Comisiei îndeplineşte şi rolul contabilului fondurilor fiduciare ale Uniunii. Acestuia îi revine responsabilitatea de a stabili procedurile contabile şi planul de conturi comune pentru toate fondurile fiduciare ale Uniunii. Auditorul intern al Comisiei, OLAF şi Curtea de Conturi exercită aceleaşi competenţe cu privire la fondurile fiduciare ale Uniunii ca şi în cazul altor acţiuni întreprinse de Comisie.
(4)Contribuţiile Uniunii şi ale altor donatori se depun într-un cont bancar specific şi nu se includ în buget. Contul bancar specific al fondului financiar al Uniunii este deschis şi închis de către contabil. Toate operaţiunile efectuate în cursul exerciţiului în contul bancar specific se contabilizează în mod corespunzător în conturile fondului fiduciar al Uniunii.
Contribuţiile Uniunii se transferă în contul bancar specific pe baza unor cereri de plată motivate în mod corespunzător prin previziuni de plată, ţinându-se seama de soldul disponibil în cont şi de necesitatea în consecinţă a unor plăţi suplimentare. Previziunile de plată se prezintă o dată pe an sau, dacă este cazul, de două ori pe an.
Contribuţiile altor donatori se iau în considerare atunci când sunt încasate în contul bancar specific al fondului fiduciar al Uniunii, la valoarea în euro care rezultă din conversia efectuată la primirea lor în contul bancar specific. Dobânzile acumulate în contul bancar specific al fondului fiduciar al Uniunii se investesc în fondul fiduciar al Uniunii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acordul de constituire a fondului fiduciar al Uniunii.
(5)Comisia este autorizată să utilizeze maximum 5 % din cuantumurile plasate în fondul fiduciar al Uniunii pentru a-şi acoperi costurile de gestiune din exerciţiul în care a început utilizarea contribuţiilor menţionate la alineatul (4). În pofida primei teze şi pentru a se evite decontarea de două ori a costurilor, costurile de gestiune care decurg din contribuţia Uniunii la fondul fiduciar al Uniunii se acoperă din contribuţia respectivă numai în măsura în care costurile respective nu au fost deja acoperite de alte linii bugetare. Pe durata fondului fiduciar al Uniunii, aceste comisioane de gestiune sunt asimilate veniturilor alocate în sensul articolului 21 alineatul (2) litera (a) punctul (ii).
Pe lângă raportul anual menţionat la articolul 252, raportarea financiară privind operaţiunile efectuate de fiecare fond fiduciar al Uniunii se realizează de două ori pe an de către ordonatorul de credite.
Comisia prezintă, de asemenea, un raport lunar privind stadiul punerii în aplicare a fiecărui fond fiduciar al Uniunii.
În fiecare an, fondurile fiduciare ale Uniunii fac obiectul unui audit extern independent.
Art. 236: Utilizarea sprijinului bugetar
(1)În cazul în care acest lucru este prevăzut în actele de bază relevante, Comisia poate acorda sprijin bugetar unei ţări terţe dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)gestionarea finanţelor publice ale ţării terţe este suficient de transparentă, de fiabilă şi de eficace;
b)ţara terţă a instituit politici sectoriale sau naţionale suficient de credibile şi de relevante;
c)ţara terţă a instituit politici macroeconomice orientate spre stabilitate;
d)ţara terţă a asigurat un acces suficient şi în timp util la informaţii bugetare cuprinzătoare şi fiabile.
(2)Plata contribuţiei Uniunii se bazează pe îndeplinirea condiţiilor menţionate la alineatul (1), inclusiv îmbunătăţirea gestionării finanţelor publice. În plus, anumite plăţi pot fi condiţionate şi de îndeplinirea unor obiective de etapă, măsurate prin indicatori de performanţă obiectivi, ce reflectă rezultatele şi progresele în materie de reforme înregistrate de-a lungul timpului în sectorul respectiv.
(3)Comisia sprijină în ţările terţe respectarea statului de drept, dezvoltarea controlului parlamentar şi a capacităţilor de audit şi luptă împotriva corupţiei şi îmbunătăţeşte transparenţa şi accesul public la informaţii.
(4)Acordurile financiare corespunzătoare încheiate cu ţara terţă cuprind:
a)obligaţia ţării terţe de a furniza la timp Comisiei informaţii fiabile care să îi permită acesteia să evalueze îndeplinirea condiţiilor menţionate la alineatul (2);
b)un drept al Comisiei de a suspenda acordul financiar în cazul în care ţara terţă încalcă obligaţia referitoare la respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice şi a statului de drept, precum şi în cazuri grave de corupţie;
c)dispoziţii corespunzătoare în temeiul cărora ţara terţă se angajează să ramburseze imediat, integral sau parţial, finanţarea operaţională relevantă în cazul în care se constată că plata respectivelor fonduri ale Uniunii a fost afectată de nereguli grave imputabile ţării în cauză.
Pentru tratarea rambursării menţionate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat, se pot aplica dispoziţiile articolului 101 alineatul (1) al doilea paragraf.
Art. 237: Experţi externi remuneraţi
(1)Pentru valori mai mici decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) şi pe baza procedurii prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, instituţiile Uniunii pot selecta experţi externi remuneraţi care să le asiste la evaluarea cererilor de grant, a proiectelor şi a ofertelor depuse în cadrul procedurilor de ofertare şi să furnizeze avize şi recomandări în cazuri specifice.
(2)Experţii externi remuneraţi sunt remuneraţi pe baza unui cuantum fix anunţat în prealabil şi sunt aleşi în funcţie de capacitatea lor profesională. Selecţia se face pe baza unor criterii de selecţie ce respectă principiile nediscriminării, egalităţii de tratament şi absenţei conflictului de interese.
(3)Pe site-ul instituţiei Uniunii în cauză se publică o cerere de exprimare a interesului.
Cererea de exprimare a interesului cuprinde o descriere a sarcinilor, durata acestora şi condiţiile de remunerare stabilite.
În urma cererii de exprimare a interesului se întocmeşte o listă de experţi. Aceasta este valabilă cel mult cinci ani de la data publicării sau pe durata unui program multianual legat de sarcinile în cauză.
(4)Orice persoană fizică interesată poate depune o cerere în orice moment pe parcursul perioadei de valabilitate a cererii de exprimare a interesului, cu excepţia ultimelor trei luni din perioada respectivă.
(5)Experţii remuneraţi din creditele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică se recrutează în conformitate cu procedurile stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu atunci când adoptă fiecare program-cadru de cercetare sau cu normele corespunzătoare în materie de participare. În scopul titlului V capitolul 2 secţiunea 2, astfel de experţi sunt trataţi ca destinatari.
Art. 238: Experţi neremuneraţi
Instituţiile Uniunii le pot rambursa cheltuielile de călătorie şi de şedere sau, după caz, le pot plăti orice alte indemnizaţii persoanelor invitate sau mandatate de ele.
Art. 239: Cotizaţii de membru şi plata altor abonamente
Uniunea poate plăti contribuţii sub formă de abonamente organismelor din care face parte în calitate de membru sau de observator.
Art. 240: Cheltuieli cu membrii şi personalul instituţiilor Uniunii
Instituţiile Uniunii pot plăti cheltuielile cu membrii şi personalul instituţiilor Uniunii, inclusiv contribuţiile către asociaţiile actualilor şi foştilor deputaţi în Parlamentul European, precum şi contribuţiile la şcolile europene.
Art. 241: Structura conturilor
Conturile anuale ale Uniunii se întocmesc pentru fiecare exerciţiu financiar, care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie. Respectivele conturi includ următoarele:
(a)situaţiile financiare consolidate, care prezintă, în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80, consolidarea informaţiilor financiare conţinute în situaţiile financiare ale instituţiilor Uniunii, ale organelor Uniunii menţionate la articolul 70 şi ale altor organisme care îndeplinesc criteriile de consolidare contabilă;
(b)rapoartele agregate privind execuţia bugetară, care prezintă informaţiile conţinute în rapoartele privind execuţia bugetară ale instituţiilor Uniunii.
Art. 242: Documente justificative
Fiecare înregistrare în conturi se bazează pe documente justificative corespunzătoare, în conformitate cu articolul 75.
Art. 243: Situaţii financiare
(1)Situaţiile financiare se prezintă în milioane de euro şi, în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80, cuprind:
a)bilanţul, care prezintă toate activele şi pasivele, precum şi situaţia financiară existentă la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar precedent;
b)contul de rezultat, care prezintă rezultatul economic pentru exerciţiul financiar precedent;
c)situaţia fluxurilor de numerar, care prezintă sumele încasate şi plătite în cursul exerciţiului financiar şi poziţia finală a lichidităţii;
d)situaţia modificărilor în structura activelor nete, care prezintă o sinteză a mişcărilor înregistrate în cursul exerciţiului financiar la rezerve şi la rezultatele acumulate.
(2)Notele la situaţiile financiare completează şi comentează informaţiile prezentate în situaţiile menţionate la alineatul (1) şi furnizează toate informaţiile suplimentare prevăzute de normele contabile menţionate la articolul 80 şi de practica contabilă acceptată la nivel internaţional, în cazul în care aceste informaţii sunt relevante pentru activităţile Uniunii. Notele conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)principiile, normele şi metodele contabile;
b)note explicative, care prezintă informaţii suplimentare ce nu sunt incluse în cuprinsul situaţiilor financiare, dar sunt necesare pentru o prezentare fidelă a conturilor.
(3)După încheierea exerciţiului financiar şi până la data transmiterii conturilor generale, contabilul face orice ajustări care, fără să implice plăţi sau încasări pentru exerciţiul în cauză, sunt necesare pentru o imagine corectă şi fidelă a conturilor respective.
Art. 244: Rapoarte privind execuţia bugetară
(1)Rapoartele privind execuţia bugetară se prezintă în milioane euro şi permit comparaţii pe ani. Acestea sunt formate din:
a)rapoarte în care sunt agregate toate operaţiunile bugetare ale exerciţiului financiar pe venituri şi cheltuieli;
b)rezultatul bugetar, care se calculează pe baza soldului bugetar anual menţionat în Decizia 2014/335/UE, Euratom;
c)note explicative, care completează şi comentează informaţiile prezentate în rapoarte.
(2)Rapoartele privind execuţia bugetară respectă aceeaşi structură ca şi bugetul.
(3)Rapoartele privind execuţia bugetară conţin:
a)informaţii privind veniturile, în special modificările estimărilor privind veniturile, veniturile rezultate şi drepturile constatate;
b)informaţii privind modificările survenite în totalul creditelor de angajament şi de plată disponibile;
c)informaţii privind utilizarea totalului creditelor de angajament şi de plată disponibile;
d)informaţii privind angajamentele restante, angajamentele reportate din exerciţiul financiar precedent şi angajamentele făcute în cursul exerciţiului financiar.
(4)În ceea ce priveşte informaţiile privind veniturile, se anexează, de asemenea, la raportul privind execuţia bugetară o situaţie care prezintă, pentru fiecare stat membru, defalcarea sumelor din resurse proprii care nu au fost încă recuperate la sfârşitul exerciţiului financiar şi care fac obiectul unui ordin de recuperare.
Art. 245: Conturi provizorii
(1)Contabilii instituţiilor Uniunii, altele decât Comisia, şi organismelor menţionate la articolul 241 transmit, până la data de 1 martie a exerciţiului financiar următor, conturile lor provizorii contabilului Comisiei şi Curţii de Conturi.
(2)Contabilii instituţiilor Uniunii, altele decât Comisia, şi organismelor menţionate la articolul 241 transmit contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a exerciţiului financiar următor, informaţiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul şi formatul stabilite de acesta din urmă.
(3)Contabilul Comisiei consolidează conturile provizorii menţionate la alineatul (2) şi conturile provizorii ale Comisiei şi trimite Curţii de Conturi, prin mijloace electronice, până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor, conturile provizorii ale Comisiei şi conturile provizorii consolidate ale Uniunii.
Art. 246: Aprobarea conturilor consolidate finale
(1)Până la data de 1 iunie, Curtea de Conturi formulează observaţii cu privire la conturile provizorii ale celorlalte instituţii ale Uniunii altele decât Comisia şi ale fiecăruia dintre organismele menţionate la articolul 241 şi, până la data de 15 iunie, formulează observaţii cu privire la conturile provizorii ale Comisiei şi la conturile provizorii consolidate ale Uniunii.
(2)Contabilii instituţiilor Uniunii altele decât Comisia şi organisme menţionate la articolul 241 transmit contabilului Comisiei, până la data de 15 iunie, informaţiile contabile necesare, în modul şi formatul stabilite de acesta din urmă, în vederea întocmirii conturilor consolidate finale.
Instituţiile Uniunii, altele decât Comisia, şi fiecare dintre organismele menţionate la articolul 241 transmit, până la 1 iulie, conturile lor finale Parlamentului European, Consiliului, Curţii de Conturi şi contabilului Comisiei.
(3)Contabilul fiecărei instituţii a Uniunii şi al fiecărui organism menţionat la articolul 241 transmite Curţii de Conturi şi, în copie, contabilului Comisiei, la aceeaşi dată la care transmite conturile finale, o scrisoare cuprinzând declaraţiile conducerii cu privire la conturile finale respective.
Conturile finale sunt însoţite de o notă redactată de contabil, în care acesta declară că respectivele conturi finale au fost întocmite în conformitate cu prezentul titlu şi cu principiile, normele şi metodele contabile aplicabile descrise în notele la situaţiile financiare.
(4)Contabilul Comisiei întocmeşte conturile consolidate finale pe baza informaţiilor prezentate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol de către toate celelalte instituţii ale Uniunii în afara Comisiei şi de către organismele menţionate la articolul 241.
Conturile consolidate finale sunt însoţite de o notă redactată de contabilul Comisiei, în care acesta declară că respectivele conturi consolidate finale au fost întocmite în conformitate cu prezentul titlu şi cu principiile, normele şi metodele contabile aplicabile descrise în notele la situaţiile financiare.
(5)După aprobarea conturilor consolidate finale şi a propriilor sale conturi finale, Comisia le transmite, până la data de 31 iulie, prin mijloace electronice Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi.
Până la aceeaşi dată, contabilul Comisiei transmite Curţii de Conturi o scrisoare cuprinzând declaraţiile conducerii cu privire la conturile consolidate finale.
(6)Conturile consolidate finale se publică până la 15 noiembrie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu declaraţia de asigurare furnizată de Curtea de Conturi în conformitate cu articolul 287 din TFUE şi cu articolul 106a din Tratatul Euratom.
Art. 247: Rapoarte financiare şi de răspundere integrate
(1)Până la data de 31 iulie a următorului exerciţiu financiar, Comisia comunică Parlamentului European şi Consiliului un set integrat de rapoarte financiare şi de răspundere, care include:
a)conturile finale consolidate, astfel cum sunt menţionate la articolul 246;
b)raportul anual privind gestiunea şi performanţa, care oferă un rezumat clar şi concis al realizărilor în materie de control intern şi gestiune financiară menţionate în rapoartele anuale de activitate ale fiecărui ordonator de credite delegat şi incluzând informaţii cu privire la principalele mecanisme de guvernanţă ale Comisiei, precum şi:
(i)o estimare a nivelului de eroare în cheltuielile Uniunii, bazată pe o metodologie consecventă şi o estimare a corecţiilor viitoare;
(ii)informaţii privind măsurile preventive şi corective pentru buget, care prezintă impactul financiar al măsurilor luate pentru a proteja bugetul de cheltuielile care constituie încălcări ale legislaţiei;
(iii)informaţii privind punerea în aplicare a strategiei antifraudă a Comisiei;
c)o prognoză pe termen lung a viitoarelor intrări şi ieşiri pentru următorii cinci ani, bazată pe cadrele financiare multianuale aplicabile şi pe Decizia 2014/335/UE, Euratom;
d)raportul anual de audit intern, astfel cum este menţionat la articolul 118 alineatul (4);
e)evaluarea finanţelor Uniunii bazată pe rezultatele obţinute, astfel cum se menţionează la articolul 318 din TFUE, în special în ceea ce priveşte progresul către atingerea obiectivelor de politică, ţinând seama de indicatorii de performanţă menţionaţi la articolul 33 din prezentul regulament;
f)raportul privind măsurile luate în urma descărcării de gestiune, astfel cum este menţionat la articolul 261 alineatul (3).
(2)Rapoartele financiare şi de răspundere integrate menţionate la alineatul (1) prezintă fiecare raport într-un mod separat, clar identificabil. Fiecare raport în parte se pune la dispoziţia Parlamentului European, a Consiliului şi a Curţii de Conturi până la 30 iunie, cu excepţia conturilor finale consolidate.
Art. 248: Rapoarte lunare privind execuţia bugetară
Pe lângă situaţiile şi rapoartele anuale prevăzute la articolele 243 şi 244, contabilul Comisiei transmite lunar Parlamentului European şi Consiliului cifre, agregate cel puţin la nivel de capitol, precum şi defalcate separat pe capitole, articole şi posturi, cu privire la execuţia bugetară, în ceea ce priveşte atât veniturile, cât şi cheltuielile referitoare la ansamblul creditelor disponibile. Aceste cifre furnizează, de asemenea, detalii privind utilizarea creditelor reportate.
Cifrele se pun la dispoziţie în termen de 10 zile lucrătoare de la încheierea fiecărei luni, pe site-ul Comisiei.
Art. 249: Raportul anual privind gestiunea bugetară şi financiară
(1)Fiecare instituţie a Uniunii şi fiecare organism dintre cele menţionate la articolul 241 elaborează un raport privind gestiunea bugetară şi financiară pentru exerciţiul financiar.
Raportul respectiv se pune la dispoziţia Parlamentului European, a Consiliului şi a Curţii de Conturi până la data de 31 martie a următorului exerciţiu financiar.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) furnizează informaţii rezumative privind transferurile de credite între diverse posturi bugetare.
Art. 250: Raportul anual privind instrumentele financiare, garanţiile bugetare şi asistenţa financiară
Comisia prezintă anual Parlamentului European şi Consiliului un raport privind instrumentele financiare, garanţiile bugetare, asistenţa financiară şi datoriile contingente, în conformitate cu articolul 41 alineatele (4) şi (5) şi cu articolul 52 alineatul (1) literele (d) şi (e). Informaţiile respective se pun la dispoziţia Curţii de Conturi în acelaşi timp.
Art. 251: Raportul de situaţie privind aspectele contabile
Până la data de 15 septembrie a fiecărui exerciţiu financiar, contabilul Comisiei transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport care cuprinde informaţii privind riscurile actuale remarcate, tendinţele generale observate, noile aspecte contabile întâlnite şi progresele în materie de contabilitate, inclusiv cele identificate de Curtea de Conturi, precum şi informaţii privind recuperările.
Art. 252: Raportarea cu privire la fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe
În conformitate cu articolul 41 alineatul (6), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport anual cu privire la activităţile sprijinite prin intermediul fondurilor fiduciare ale Uniunii menţionate la articolul 234, cu privire la execuţia şi performanţa acestora, precum şi cu privire la conturile acestora.
Consiliul de administraţie al fondului fiduciar al Uniunii în cauză aprobă raportul anual privind fondul fiduciar al Uniunii întocmit de ordonatorul de credite. Consiliul respectiv aprobă şi conturile finale întocmite de contabil. Conturile finale sunt prezentate Parlamentului European şi Consiliului de consiliul de administraţie al fondului în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei.
Art. 253: Publicarea de informaţii referitoare la destinatari
Comisia publică informaţii referitoare la destinatari în conformitate cu articolul 38.
Art. 254: Auditul extern efectuat de Curtea de Conturi
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia informează Curtea de Conturi, cât mai curând posibil, cu privire la toate deciziile şi normele adoptate în temeiul articolelor 12, 16, 21, 29, 30, 32 şi 43.
Art. 255: Norme şi proceduri în materie de audit
(1)Examinarea de către Curtea de Conturi a legalităţii şi conformităţii tuturor veniturilor încasate şi a tuturor cheltuielilor efectuate are loc în conformitate cu tratatele, bugetul, prezentul regulament, actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament şi toate celelalte acte relevante adoptate în temeiul tratatelor. Respectiva examinare poate ţine seama de caracterul multianual al programelor şi al sistemelor de supraveghere şi de control aferente acestora.
(2)În îndeplinirea sarcinilor sale, Curtea de Conturi poate consulta, în condiţiile menţionate la articolul 257, toate documentele şi informaţiile privind gestiunea financiară a departamentelor sau a organismelor în ceea ce priveşte operaţiunile finanţate sau cofinanţate de Uniune. Curtea de Conturi are competenţa de a audia orice funcţionar responsabil de o operaţiune de venituri sau de cheltuieli şi de a utiliza oricare dintre procedurile de audit adecvate pentru departamentele sau organele respective. În statele membre, auditul se efectuează în colaborare cu instituţiile naţionale de audit sau, dacă acestea nu dispun de competenţele necesare, cu departamentele naţionale competente. Curtea de Conturi şi instituţiile naţionale de audit ale statelor membre cooperează într-un spirit de încredere reciprocă, păstrându-şi totodată independenţa.
Pentru a obţine toate informaţiile necesare îndeplinirii sarcinilor care i-au fost atribuite prin tratate sau prin actele adoptate în temeiul acestora, Curtea de Conturi poate fi prezentă, la cererea sa, la operaţiunile de audit efectuate în cadrul execuţiei bugetare de către sau în numele oricărei instituţii a Uniunii.
La cererea Curţii de Conturi, fiecare instituţie a Uniunii autorizează instituţiile financiare care deţin depozite ale Uniunii să permită Curţii de Conturi să verifice dacă datele externe corespund situaţiei contabile.
(3)În vederea îndeplinirii sarcinilor sale, Curtea de Conturi notifică instituţiilor Uniunii şi autorităţilor cărora li se aplică prezentul regulament lista cu numele membrilor personalului său împuterniciţi să efectueze auditul la instituţiile respective.
Art. 256: Verificări privind titlurile de valoare şi numerarul
Curtea de Conturi veghează ca toate titlurile de valoare şi numerarul din depozite şi din casă să fie verificate pe baza documentelor justificative semnate de depozitari sau pe baza unor procese-verbale privind situaţia casei şi a portofoliului. Curtea de Conturi poate efectua ea însăşi aceste verificări.
Art. 257: Dreptul de acces al Curţii de Conturi
(1)Instituţiile Uniunii, organismele care administrează venituri sau cheltuieli în numele Uniunii şi destinatarii acordă Curţii de Conturi toate facilităţile şi îi furnizează toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Toate aceste părţi pun la dispoziţia Curţii de Conturi, la cererea acesteia, toate documentele privind atribuirea şi executarea contractelor finanţate de la buget şi toate conturile de numerar sau de materiale, toate evidenţele contabile şi toate documentele justificative, precum şi documentele administrative relevante, toate documentele referitoare
la venituri şi cheltuieli, toate inventarele, toate organigramele departamentelor, pe care Curtea de Conturi le consideră necesare pentru a verifica conturile anuale şi rapoartele privind execuţia bugetară, pe bază de documente sau de audituri la faţa locului, şi, în acelaşi scop, toate documentele şi datele create sau păstrate în format electronic. Dreptul de acces al Curţii de Conturi include accesul la sistemul informatic utilizat pentru administrarea veniturilor sau cheltuielilor care fac obiectul auditului, în cazul în care un astfel de acces este relevant pentru audit.
Organismele de audit intern şi alte servicii relevante ale administraţiilor naţionale acordă Curţii de Conturi toate facilităţile pe care aceasta le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
(2)Funcţionarii ale căror operaţiuni sunt verificate de Curtea de Conturi:
a)prezintă atât documentele cu privire la casă, alte fonduri, titluri de valoare sau materiale de orice fel, cât şi documentele justificative cu privire la gestionarea fondurilor care le-au fost încredinţate, precum şi toate registrele, evidenţele şi documentele relevante;
b)prezintă corespondenţa şi orice alte documente solicitate în vederea efectuării integrale a auditului menţionat la articolul 255.
Informaţiile furnizate în temeiul literei (b) de la primul paragraf pot fi solicitate numai de către Curtea de Conturi.
(3)Curtea de Conturi este împuternicită să verifice documentele referitoare la veniturile şi cheltuielile Uniunii păstrate de departamentele instituţiilor Uniunii şi, în special, de departamentele cu responsabilitate decizională în privinţa acestor venituri şi cheltuieli, de organismele care administrează venituri sau cheltuieli în numele Uniunii şi de persoanele fizice sau juridice care beneficiază de plăţi de la buget.
(4)Sarcina de a verifica legalitatea şi conformitatea veniturilor încasate şi cheltuielilor efectuate şi de a controla buna gestiune financiară se aplică şi utilizării, de către organismele exterioare instituţiilor Uniunii, a fondurilor Uniunii primite sub formă de contribuţii.
(5)Finanţările de la bugetul Uniunii pentru destinatari din afara instituţiilor Uniunii necesită din partea respectivilor destinatari acordul în scris sau, în lipsa acordului acestora, acordul contractanţilor sau subcontractanţilor, cu privire la efectuarea unui audit de către Curtea de Conturi cu privire la utilizarea fondurilor acordate.
(6)Comisia pune la dispoziţia Curţii de Conturi, la cererea acesteia, orice informaţie cu privire la operaţiunile de împrumut şi de credit.
(7)Utilizarea sistemelor informatice integrate nu are ca efect reducerea accesului Curţii de Conturi la documentele justificative. Ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic, Curţii de Conturi i se permite accesul electronic la datele şi documentele necesare pentru audit, în clădirile proprii şi cu respectarea normelor de securitate relevante.
Art. 258: Raportul anual al Curţii de Conturi
(1)Până la data de 30 iunie, Curtea de Conturi transmite Comisiei şi altor instituţii în cauză ale Uniunii orice observaţii care, în opinia sa, ar trebui să figureze în raportul său anual. Aceste observaţii rămân confidenţiale şi fac obiectul unei proceduri contradictorii. Fiecare instituţie a Uniunii adresează Curţii de Conturi propriul răspuns până la data de 15 octombrie. Răspunsurile altor instituţii ale Uniunii decât Comisia se trimit în acelaşi timp şi Comisiei.
(2)Raportul anual al Curţii de Conturi conţine o evaluare a bunei gestiuni financiare.
(3)Raportul anual al Curţii de Conturi conţine o secţiune pentru fiecare instituţie a Uniunii şi pentru fondul comun de provizionare. Curtea de Conturi poate adăuga orice raport de sinteză sau observaţii generale pe care le consideră necesare.
(4)Curtea de Conturi transmite autorităţilor responsabile cu aprobarea descărcării de gestiune şi celorlalte instituţii ale Uniunii, până la data de 15 noiembrie, raportul său anual însoţit de răspunsurile instituţiilor Uniunii şi asigură publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 259: Rapoarte speciale ale Curţii de Conturi
(1)Curtea de Conturi transmite instituţiei Uniunii sau organismului în cauză orice observaţii care, în opinia sa, ar trebui să figureze într-un raport special. Aceste observaţii rămân confidenţiale şi fac obiectul unei proceduri contradictorii.
Instituţia Uniunii sau organismul în cauză informează Curtea de Conturi, în general, în termen de şase săptămâni de la transmiterea observaţiilor respective, cu privire la eventualele răspunsuri pe care doreşte să le formuleze în legătură cu observaţiile respective. Perioada respectivă se suspendă în cazuri justificate corespunzător, în special atunci când, pe parcursul procedurii contradictorii, este necesar ca instituţia Uniunii sau organismul în cauză să obţină un feedback de la statele membre pentru a-şi finaliza răspunsul.
Răspunsurile instituţiei Uniunii sau ale organismului în cauză abordează în mod direct şi exclusiv observaţiile Curţii de Conturi.
La cererea Curţii de Conturi sau a instituţiei Uniunii sau a organismului în cauză, răspunsurile pot fi examinate de Parlamentul European şi de Consiliu după publicarea raportului.
Curtea de Conturi se asigură că rapoartele speciale se întocmesc şi se adoptă într-un interval de timp adecvat, care nu depăşeşte, în general, 13 luni.
Rapoartele speciale, însoţite de răspunsurile instituţiei Uniunii sau ale organismului în cauză, se transmit de îndată Parlamentului European şi Consiliului, iar fiecare dintre cele două instituţii decide, dacă este cazul împreună cu Comisia, cu privire la măsurile care se impun.
Curtea de Conturi ia toate măsurile necesare pentru a garanta că răspunsurile la observaţiile sale, formulate de fiecare instituţie a Uniunii sau organism în cauză, precum şi calendarul pentru întocmirea raportului special sunt publicate împreună cu raportul special.
(2)Avizele menţionate la articolul 287 alineatul (4) al doilea paragraf din TFUE care nu se referă la propuneri sau proiecte care fac obiectul procedurii legislative de consultare pot fi publicate de Curtea de Conturi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Curtea de Conturi decide în privinţa publicării după consultarea instituţiei Uniunii care a solicitat avizul sau la care se referă acesta. Avizele publicate sunt însoţite de eventualele comentarii ale instituţiilor în cauză ale Uniunii.
Art. 260: Calendarul procedurii de descărcare de gestiune
(1)La recomandarea Consiliului hotărând cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă, înainte de data de 15 mai a exerciţiului n + 2, descărcarea de gestiune a Comisiei pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului n.
(2)În cazul în care nu poate fi respectat termenul prevăzut la alineatul (1), Parlamentul European sau Consiliul informează Comisia cu privire la motivele nerespectării.
(3)Dacă Parlamentul European amână luarea deciziei de descărcare de gestiune, Comisia depune toate eforturile pentru a lua măsuri, cât mai repede posibil, în scopul de a înlătura sau a facilita înlăturarea obstacolelor din calea deciziei în cauză.
Art. 261: Procedura de descărcare de gestiune
(1)Decizia de descărcare de gestiune vizează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Uniunii, soldul rezultat şi activele şi pasivele Uniunii prezentate în bilanţ.
(2)În vederea acordării descărcării de gestiune, Parlamentul European examinează conturile, situaţiile financiare şi raportul de evaluare menţionate la articolul 318 din TFUE, după ce Consiliul a făcut deja acest lucru. De asemenea, Parlamentul European examinează raportul anual întocmit de Curtea de Conturi, însoţit de răspunsurile instituţiilor Uniunii care fac obiectul auditului, precum şi rapoartele speciale relevante ale Curţii de Conturi cu privire la exerciţiul financiar în cauză şi declaraţia de asigurare a Curţii de Conturi privind fiabilitatea conturilor şi legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente.
(3)Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţii necesare pentru buna derulare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exerciţiul financiar respectiv, în conformitate cu articolul 319 din TFUE.
Art. 262: Măsuri luate în urma descărcării de gestiune
(1)În conformitate cu articolul 319 din TFUE şi cu articolul 106a din Tratatul Euratom, instituţiile Uniunii şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 din prezentul regulament iau toate măsurile necesare pentru a da curs observaţiilor care însoţesc decizia de descărcare de gestiune a Parlamentului European şi comentariilor care însoţesc recomandarea privind descărcarea de gestiune adoptată de Consiliu.
(2)La solicitarea Parlamentului European sau a Consiliului, instituţiile Uniunii şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 prezintă un raport privind măsurile luate ţinând cont de observaţiile şi comentariile respective şi, în special, privind dispoziţiile date departamentelor lor care sunt responsabile cu execuţia bugetară. Statele membre cooperează cu Comisia, informând-o în privinţa măsurilor luate pentru a da curs observaţiilor, astfel încât Comisia să le poată lua în considerare la întocmirea propriului raport. Rapoartele instituţiilor Uniunii şi ale organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 se transmit, de asemenea, Curţii de Conturi.
Art. 263: Dispoziţii speciale privind SEAE
În cazul SEAE, se aplică procedurile prevăzute la articolul 319 din TFUE şi la articolele 260, 261 şi 262 din prezentul regulament. SEAE cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, dacă este cazul, orice informaţii suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniunile organismelor relevante.
Art. 264: Dispoziţii generale
(1)Creditele administrative sunt credite nediferenţiate.
(2)Prezentul titlu se aplică creditelor administrative menţionate la articolul 47 alineatul (4) şi celor ale instituţiilor Uniunii, altele decât Comisia.
Angajamentele bugetare corespunzătoare creditelor administrative al căror tip este comun pentru mai multe titluri şi care sunt gestionate global pot fi înregistrate global în contabilitatea bugetară în funcţie de clasificarea sintetică pe tipuri stabilită la articolul 47 alineatul (4).
Cheltuielile corespunzătoare se înscriu la liniile bugetare pentru fiecare titlu în funcţie de aceeaşi distribuţie ca pentru credite.
(3)Cheltuielile administrative care decurg din contracte care acoperă perioade ce depăşesc durata exerciţiului financiar, fie în conformitate cu practica locală, fie referitoare la furnizarea de echipamente, se impută din bugetul exerciţiului financiar în cursul căruia se efectuează.
(4)Personalului şi membrilor instituţiilor Uniunii li se pot plăti avansuri, în conformitate cu condiţiile prevăzute în Statutul funcţionarilor şi în dispoziţiile specifice privind membrii instituţiilor Uniunii.
Art. 265: Plăţi efectuate în avans
Cheltuielile menţionate la articolul 11 alineatul (2) litera (a) care trebuie plătite în avans în temeiul dispoziţiilor legale sau contractuale pot ocaziona plăţi începând cu data de 1 decembrie, fiind imputate din creditele pentru următorul exerciţiu financiar. În acest caz, limita prevăzută la articolul 11 alineatul (2) nu se aplică.
Art. 266: Dispoziţii speciale privind proiectele imobiliare
(1)Fiecare instituţie a Uniunii prezintă Parlamentului European şi Consiliului, până la data de 1 iunie a fiecărui exerciţiu, un document de lucru privind politica sa imobiliară, care conţine următoarele informaţii:
a)pentru fiecare clădire, cheltuielile şi suprafaţa vizată de creditele de la liniile bugetare corespunzătoare. Cheltuielile includ costurile de amenajare a clădirilor, dar nu şi celelalte cheltuieli conexe;
b)evoluţia preconizată a programării generale a suprafeţei şi a locaţiilor pentru exerciţiile viitoare, cu o descriere a proiectelor imobiliare aflate în faza de planificare, ce sunt deja identificate;
c)condiţiile şi costurile finale, precum şi informaţii relevante privind executarea noilor proiecte imobiliare prezentate anterior Parlamentului European şi Consiliului în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2) şi (3) şi neincluse în documentele de lucru aferente exerciţiului precedent.
(2)În cazul proiectelor imobiliare care ar putea avea implicaţii financiare semnificative pentru buget, instituţia Uniunii în cauză informează Parlamentul European şi Consiliul cât mai curând cu putinţă şi în orice caz înainte de a se întreprinde orice prospectare a pieţei locale, în cazul contractelor imobiliare, sau înainte de a se lansa invitaţii de participare la procedura de ofertare, în cazul lucrărilor de construcţie, cu privire la suprafaţa construită necesară şi la planificarea provizorie.
(3)În cazul proiectelor imobiliare care ar putea avea implicaţii financiare semnificative pentru buget, instituţia Uniunii în cauză prezintă Parlamentului European şi Consiliului proiectul imobiliar, în special estimarea detaliată a costurilor şi finanţarea, inclusiv orice utilizare posibilă a veniturilor alocate interne menţionate la articolul 21 alineatul (3) litera (e), precum şi o listă a proiectelor de contracte preconizate a fi utilizate, şi solicită aprobarea acestora înainte de a încheia contracte. La cererea instituţiei Uniunii în cauză, documentele prezentate care se referă la proiectul imobiliar sunt tratate în condiţii de confidenţialitate.
Cu excepţia situaţiilor de forţă majoră, astfel cum se menţionează la alineatul (4), Parlamentul European şi Consiliul deliberează pe marginea proiectului imobiliar în termen de patru săptămâni de la data primirii acestuia de către ambele instituţii.
Proiectul imobiliar se consideră aprobat la expirarea termenului de patru săptămâni, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă propunerii în termenul menţionat.
În cazul în care Parlamentul European şi/sau Consiliul formulează rezerve în termenul de patru săptămâni, acesta se prelungeşte o singură dată cu două săptămâni.
În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă proiectului imobiliar, instituţia Uniunii în cauză îşi retrage propunerea şi poate depune o altă propunere.
(4)În situaţii de forţă majoră, justificate în mod corespunzător, informaţiile prevăzute la alineatul (2) pot fi prezentate odată cu proiectul imobiliar. Parlamentul European şi Consiliul deliberează pe marginea proiectului imobiliar în termen de două săptămâni de la data primirii acestuia de către ambele instituţii. Proiectul imobiliar se consideră aprobat la expirarea termenului de două săptămâni, cu excepţia cazului în care Parlamentul European şi/sau Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă propunerii în termenul menţionat.
(5)Reprezintă proiecte imobiliare care pot avea implicaţii financiare semnificative pentru buget următoarele:
a)toate achiziţiile de terenuri;
b)achiziţia, vânzarea, renovarea structurală, construcţia de clădiri sau orice proiect în care se combină respectivele elemente şi care urmează să fie implementat în acelaşi interval de timp, în valoare de peste 3 000 000 EUR;
c)achiziţia, renovarea structurală, construcţia de clădiri sau orice proiect în care se combină respectivele elemente şi care urmează să fie implementat în acelaşi interval de timp, în valoare de peste 2 000 000 EUR, în cazul în care preţul reprezintă peste 110 % din preţul local al unor proprietăţi comparabile, pe baza evaluării unui expert independent;
d)vânzarea de terenuri sau clădiri în cazul în care preţul reprezintă sub 90 % din preţul local al unor proprietăţi comparabile, pe baza evaluării unui expert independent;
e)toate contractele imobiliare noi, inclusiv uzufructul, închirierile pe termen lung şi reînnoirea contractelor imobiliare existente în condiţii mai puţin favorabile, care nu sunt menţionate la litera (b), cu un cost anual de cel puţin 750 000 EUR;
f)prelungirea sau reînnoirea contractelor imobiliare existente, inclusiv uzufructul şi închirierile pe termen lung, în aceleaşi condiţii sau în condiţii mai favorabile, cu un cost anual de cel puţin 3 000 000 EUR.
Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi proiectelor imobiliare cu caracter interinstituţional, precum şi delegaţiilor Uniunii.
Pragurile menţionate la primul paragraf literele (b)-(f) includ costurile de amenajare a clădirii. În cazul contractelor de închiriere şi de uzufruct, pragurile în cauză iau în considerare costurile de amenajare a clădirii, dar nu şi celelalte cheltuieli conexe.
(6)Fără a aduce atingere articolului 17, un proiect de achiziţie imobiliară poate fi finanţat prin intermediul unui împrumut care face obiectul unei aprobări prealabile de către Parlamentul European şi Consiliu.
Împrumuturile se contractează şi se rambursează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare şi ţinând cont de interesele financiare ale Uniunii.
În cazul în care instituţia Uniunii propune ca achiziţia să fie finanţată prin intermediul unui împrumut, în planul de finanţare care trebuie prezentat de instituţia Uniunii în cauză împreună cu cererea de aprobare prealabilă se precizează, în special, nivelul maxim al finanţării, perioada de finanţare, tipul finanţării, condiţiile de finanţare şi economiile care s-ar realiza în raport cu alte tipuri de condiţii contractuale.
Parlamentul European şi Consiliul deliberează pe marginea cererii de aprobare prealabilă în termen de patru săptămâni de la data primirii acesteia de către ambele instituţii, termenul putând fi prelungit o singură dată cu două săptămâni. Achiziţia finanţată prin intermediul unui împrumut se consideră respinsă în cazul în care Parlamentul European şi Consiliul nu au aprobat-o în mod explicit în termenul menţionat.
Art. 267: Procedura de informare rapidă şi procedura de aprobare prealabilă
(1)Procedura de informare rapidă stabilită la articolul 266 alineatul (2) şi procedura de aprobare prealabilă stabilită la articolul 266 alineatele (3) şi (4) nu se aplică în cazul achiziţionării de terenuri cu titlu gratuit sau pentru o sumă simbolică.
(2)Procedura de informare rapidă stabilită la articolul 266 alineatul (2) şi procedura de aprobare prealabilă stabilită la articolul 266 alineatele (3) şi (4) se aplică şi în cazul clădirilor rezidenţiale dacă achiziţia, renovarea structurală, construcţia de clădiri sau orice proiect în care se combină respectivele elemente în acelaşi interval de timp depăşeşte 2 000 000 EUR, iar preţul reprezintă peste 110 % din preţul sau chiria locală obişnuită pentru proprietăţi comparabile. Parlamentul European şi Consiliul pot solicita din partea instituţiei responsabile a Uniunii orice informaţie referitoare la clădirile rezidenţiale.
(3)În circumstanţe politice excepţionale sau urgente, procedura de informare rapidă menţionată la articolul 266 alineatul (2) referitoare la proiectele imobiliare ale delegaţiilor sau oficiilor Uniunii din ţări terţe poate fi lansată împreună cu proiectul imobiliar în temeiul articolului 266 alineatul (3). În astfel de cazuri, procedurile de informare rapidă şi de aprobare prealabilă se aplică în cel mai scurt timp posibil.
În cazul proiectelor imobiliare rezidenţiale în ţări terţe, procedurile de informare rapidă şi de aprobare prealabilă se desfăşoară în comun.
(4)Procedura de aprobare prealabilă stabilită la articolul 266 alineatele (3) şi (4) nu se aplică în cazul contractelor sau al studiilor pregătitoare necesare pentru evaluarea detaliată a costurilor şi a finanţării proiectului imobiliar.
Art. 268: Cererile de informaţii din partea Parlamentului European şi a Consiliului
Parlamentul European şi Consiliul sunt împuternicite să obţină informaţiile sau explicaţiile necesare privind aspectele bugetare din domeniile lor de competenţă.
Art. 269: Exercitarea delegării
(1)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 70 alineatul (1), articolul 71 al treilea paragraf, articolul 161 şi articolul 213 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf pe o perioadă care se încheie la 31 decembrie 2020. Comisia redactează un raport cu privire la delegarea competenţei de a adopta acte delegate cel târziu la 31 decembrie 2018. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioadele corespunzătoare următoarelor cadre financiare multianuale, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade corespunzătoare respectivului cadru financiar multianual.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 70 alineatul (1), articolul 71 al treilea paragraf, articolul 161 şi articolul 213 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 70 alineatul (1), articolului 71 al treilea paragraf, articolului 161 şi articolului 213 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează nicio obiecţie în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.