Secţiunea 5 - Recuperarea - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 193L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
Secţiunea 5:Recuperarea
Art. 101: Norme privind recuperările
(1)Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanţelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul depune toate eforturile pentru a se asigura că Uniunea îşi încasează veniturile şi se asigură că drepturile Uniunii sunt respectate.
Rambursarea parţială de către un debitor care face obiectul mai multor ordine de recuperare se impută în primul rând asupra creanţei celei mai vechi, cu excepţia cazului în care se specifică altfel de către debitor. Orice plată parţială acoperă mai întâi dobânda.
Contabilul recuperează sumele datorate bugetului prin compensarea lor în conformitate cu articolul 102.
(2)Ordonatorul de credite competent poate renunţa integral sau parţial la o creanţă constatată numai în următoarele cazuri:
a)atunci când costurile previzibile ale recuperării ar depăşi suma care trebuie recuperată, iar renunţarea nu ar dăuna imaginii Uniunii;
b)atunci când creanţa nu poate fi recuperată din cauza vechimii ei, din cauza depăşirii termenului de expediere a notei de debit definit la articolul 98 alineatul (2), din cauza insolvabilităţii debitorului ori ca urmare a altor proceduri de insolvenţă;
c)atunci când recuperarea nu este conformă cu principiul proporţionalităţii.
Atunci când intenţionează să renunţe, total sau parţial, la recuperarea unei creanţe constatate, ordonatorul de credite competent se asigură că renunţarea este corectă şi conformă cu principiul bunei gestiuni financiare şi cu principiul proporţionalităţii. Decizia de renunţare la recuperarea se motivează. Ordonatorul de credite poate delega competenţa de a lua respectiva decizie.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (c), ordonatorul de credite competent acţionează în conformitate cu procedurile instituite în prealabil în cadrul instituţiei Uniunii de care aparţine şi aplică, în toate circumstanţele, următoarele criterii obligatorii:
a)faptele, ţinând cont de gravitatea neregulii care generează constatarea creanţei (fraudă, recidivă, intenţie, diligenţă, bună-credinţă, eroare manifestă);
b)impactul pe care renunţarea la recuperare l-ar avea asupra funcţionării Uniunii şi asupra intereselor financiare ale acesteia (suma în cauză, riscul de stabilire a unui precedent, subminarea autorităţii legii).
(4)În funcţie de circumstanţele cazului, ordonatorul de credite competent ţine seama, după caz, de următoarele criterii suplimentare:
a)orice denaturare a concurenţei care ar fi cauzată de renunţarea la recuperare;
b)daunele economice şi sociale care ar fi cauzate de recuperarea integrală a creanţei.
(5)Fiecare instituţie a Uniunii transmite în fiecare an Parlamentului European şi Consiliului un raport privind renunţările acordate de aceasta în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol. Informaţiile privind renunţările inferioare cuantumului de 60 000 EUR sunt furnizate sub formă de cuantum total. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la articolul 74 alineatul (9).
(6)Ordonatorul de credite competent poate anula, integral sau parţial, o creanţă constatată. Anularea parţială a unei creanţe constatate nu presupune renunţarea la cealaltă parte a dreptului constatat al Uniunii.
În cazul unei erori, ordonatorul de credite competent anulează total sau parţial creanţa constatată şi motivează corespunzător această decizie.
Fiecare instituţie a Uniunii stabileşte în normele sale interne condiţiile şi procedura de delegare a competenţei de anulare a unei creanţe constatate.
(7)Responsabilitatea principală pentru realizarea controalelor şi a auditurilor şi pentru recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit, astfel cum se prevede în normele sectoriale, revine statelor membre. În măsura în care statele membre detectează şi corectează nereguli în nume propriu, acestea sunt scutite de aplicarea unor corecţii financiare de către Comisie cu privire la respectivele nereguli.
(8)Comisia aplică corecţii financiare statelor membre pentru a exclude din finanţarea din bugetul Uniunii cheltuielile care sunt efectuate cu încălcarea legislaţiei aplicabile. Comisia îşi bazează corecţiile financiare pe identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit şi a implicaţiilor financiare asupra bugetului. În cazul în care aceste sume nu pot fi identificate cu exactitate, Comisia poate aplica corecţii extrapolate sau forfetare, în conformitate cu normele sectoriale.
Atunci când decide cuantumul unei corecţii financiare, Comisia ia în considerare natura şi gravitatea încălcării legislaţiei aplicabile şi implicaţiile financiare asupra bugetului, inclusiv deficienţele identificate la nivelul sistemelor de gestiune şi de control.
Criteriile pentru stabilirea corecţiilor financiare şi procedura care trebuie urmată pot fi prevăzute în norme sectoriale.
(9)Metodologia pentru aplicarea corecţiilor extrapolate sau forfetare se stabileşte în conformitate cu normele sectoriale, pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii.
Art. 102: Recuperarea prin compensare
(1)În cazul în care debitorul are asupra Uniunii sau asupra unei agenţii executive, atunci când aceasta execută bugetul, o creanţă care este certă, în sensul articolului 98 alineatul (3) litera (a), lichidă şi exigibilă pentru o sumă stabilită printr-un ordin de plată, contabilul recuperează prin compensare creanţa constatată, după ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
În circumstanţe excepţionale, atunci când este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii, iar contabilul are motive întemeiate să considere că suma datorată Uniunii ar putea fi pierdută, acesta poate recupera creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
Contabilul poate, de asemenea, să recupereze creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) în cazul în care debitorul este de acord.
(2)Înainte de efectuarea unei recuperări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, contabilul consultă ordonatorul de credite competent şi informează debitorii implicaţi, inclusiv cu privire la căile de atac, în conformitate cu articolul 133.
Atunci când debitorul este o autoritate naţională sau una dintre entităţile administrative ale acesteia, contabilul informează, de asemenea, statul membru respectiv cu privire la intenţia sa de a recurge la recuperare prin compensare cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de a acţiona. Cu toate acestea, de comun acord cu statul membru sau cu entitatea administrativă în cauză, contabilul poate efectua recuperarea prin compensare înainte de ajungerea la scadenţă.
(3)Compensarea menţionată la alineatul (1) are acelaşi efect ca şi o plată, prin aceasta achitându-se Uniunii creanţa şi, dacă este cazul, dobânda datorată.
Art. 103: Procedura de recuperare în urma neefectuării plăţii în mod voluntar
(1)Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care creanţa nu a fost recuperată integral până la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), contabilul informează ordonatorul de credite competent şi iniţiază fără întârziere procedura de recuperare prin orice mijloace legale, inclusiv, dacă este cazul, prin executarea unor garanţii depuse în avans.
(2)Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care nu se poate utiliza metoda de recuperare menţionată la prezentul articol alineatul (1), iar debitorul nu plăteşte ca răspuns la o scrisoare de punere în întârziere trimisă de contabil, contabilul efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune juridică.
Art. 104: Termenul suplimentar pentru efectuarea plăţii
Contabilul, în colaborare cu ordonatorul de credite competent, poate acorda un termen suplimentar pentru efectuarea plăţii numai la cererea scrisă şi motivată corespunzător a debitorului şi sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
(a)debitorul se angajează să plătească dobândă, la rata specificată la articolul 99, pentru întreaga perioadă suplimentară acordată, începând cu data scadenţei prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b);
(b)pentru protejarea drepturilor Uniunii, debitorul depune o garanţie financiară, acceptată de contabilul instituţiei Uniunii, care acoperă creanţa exigibilă, atât în ceea ce priveşte principalul, cât şi dobânda.
Garanţia menţionată la primul paragraf litera (b) poate fi înlocuită cu o garanţie personală şi solidară depusă de un terţ aprobată de contabilul instituţiei Uniunii.
În circumstanţe excepţionale, în urma unei solicitări din partea debitorului, contabilul poate renunţa la cerinţa de depunere a garanţiei menţionate la primul paragraf litera (b) în cazul în care, pe baza evaluării sale, debitorul este dispus şi în măsură să efectueze plata în perioada suplimentară, dar nu poate depune o astfel de garanţie şi se află într-o situaţie de dificultăţi financiare.
Art. 105: Termenul de prescripţie
(1)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor reglementărilor specifice şi aplicării Deciziei 2014/335/UE, Euratom, creanţele Uniunii asupra terţilor şi creanţele terţilor asupra Uniunii fac obiectul unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor începe să curgă la ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor asupra Uniunii începe să curgă la data la care este exigibilă plata creanţei terţului în cauză, în conformitate cu angajamentul juridic corespunzător.
(3)Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor este întrerupt prin orice act al unei instituţii a Uniunii sau al unui stat membru care acţionează la solicitarea unei instituţii a Uniunii, notificat terţului şi vizând recuperarea creanţei.
Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor faţă de Uniune este întrerupt prin orice act notificat Uniunii de către creditorii acesteia, sau în numele acestora, care vizează recuperarea creanţei.
(4)Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare întreruperilor menţionate la alineatul (3).
(5)Orice acţiune în justiţie referitoare la o creanţă, astfel cum este menţionată la alineatul (2), inclusiv acţiunile introduse în faţa unei instanţe care declară ulterior că nu are competenţă în materie, întrerupe termenul de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă numai de la data pronunţării unei hotărâri cu forţă de res judicata sau de la data la care se ajunge la o soluţionare extrajudiciară a aceleiaşi acţiuni între aceleaşi părţi.
(6)Atunci când contabilul acordă debitorului un termen de plată suplimentar, în conformitate cu articolul 104, aceasta se consideră a fi o întrerupere a termenului de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare expirării termenului de plată prelungit.
(7)Creanţele Uniunii nu se recuperează după expirarea termenului de prescripţie, astfel cum este prevăzut la alineatele (2)-(6).
Art. 106: Tratamentul naţional al creanţelor deţinute de Uniune
În cazul unor proceduri de insolvenţă, creanţele deţinute de Uniune beneficiază de acelaşi tratament preferenţial ca şi creanţele de aceeaşi natură deţinute de organisme publice din statele membre în care se desfăşoară procedurile de recuperare.
Art. 107: Amenzi, alte sancţiuni şi dobânzi acumulate impuse de instituţiile Uniunii
(1)Sumele provenite din amenzi, alte sancţiuni, precum şi eventualele dobânzi acumulate sau alte venituri generate de acestea nu se înregistrează în buget atât timp cât deciziile care le-au impus fac sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
(2)Sumele menţionate la alineatul (1) se înregistrează în buget cât mai curând posibil după epuizarea tuturor căilor de atac. În circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător sau în cazul în care epuizarea tuturor căilor de atac are loc după data de 1 septembrie a exerciţiului financiar în curs, sumele se pot înregistra în buget în exerciţiul financiar următor.
Sumele care, în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, urmează să fie rambursate entităţii care le-a plătit nu se înregistrează în buget.
(3)Alineatul (1) nu se aplică deciziilor referitoare la închiderea conturilor sau la corecţiile financiare.
Art. 108: Recuperarea amenzilor şi a altor sancţiuni impuse de instituţiile Uniunii
(1)În cazul în care se introduce o acţiune în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene împotriva unei decizii prin care o instituţie a Uniunii impune o amendă sau o altă sancţiune în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom şi până la epuizarea tuturor căilor de atac, debitorul fie plăteşte cu titlu provizoriu sumele respective în contul bancar desemnat de contabilul Comisiei, fie depun o garanţie financiară acceptată de contabilul Comisiei. Garanţia este independentă de obligaţia plăţii amenzii sau a altei sancţiuni şi se execută la cerere. Aceasta acoperă principalul creanţei şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4).
(2)Comisia asigură cuantumurile primite cu titlu provizoriu prin investirea acestora în active financiare, garantând astfel securitatea şi lichiditatea fondurilor şi vizând, în acelaşi timp, generarea unui randament pozitiv.
(3)După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau altă sancţiune a fost confirmată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene sau în cazul în care decizia de a impune o astfel de amendă sau o altă sancţiune nu mai poate face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, se ia una dintre următoarele măsuri:
a)cuantumurile încasate cu titlu provizoriu şi alte sume generate de acestea se înregistrează în buget în conformitate cu articolul 107 alineatul (2);
b)în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se execută, iar sumele corespunzătoare se înregistrează în buget.
În cazul în care cuantumul amenzii sau al altei sancţiuni a fost majorat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prezentul alineat primul paragraf literele (a) şi (b) se aplică în limita cuantumurilor prevăzute în decizia iniţială a instituţiei Uniunii sau, dacă este cazul, în limita cuantumului prevăzut într-o hotărâre anterioară pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul aceleiaşi proceduri. Contabilul Comisiei colectează suma corespunzătoare majorării şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4), care se înregistrează în buget.
(4)După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau o altă sancţiune a fost anulată sau cuantumul ei a fost redus, se ia una dintre următoarele măsuri:
a)cuantumurile încasate cu titlu provizoriu sau, în cazul unei reduceri, partea relevantă din acestea, inclusiv randamentul lor eventual, se rambursează terţului în cauză;
b)în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se eliberează în consecinţă.
În cazurile menţionate la primul paragraf litera (a), dacă randamentul global al cuantumului primit cu titlu provizoriu este negativ, pierderea se deduce din cuantumul care trebuie rambursat.
Art. 109: Dobânzi compensatorii
Fără a se aduce atingere articolului 99 alineatul (2) şi articolului 116 alineatul (5) şi pentru alte cazuri decât amenzile şi alte sancţiuni astfel cum sunt menţionate la articolele 107 şi 108, în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau ca urmare a unei soluţionări pe cale amiabilă, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni. Rata dobânzii nu poate fi negativă. Dobânda se calculează de la data plăţii cuantumului care trebuie rambursat până la data la care este prevăzută rambursarea.
În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabileşte la zero la sută.