Titlul iv - EXECUŢIA BUGETARĂ - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 193L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
TITLUL IV:EXECUŢIA BUGETARĂ
Art. 56: Execuţia bugetară în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare
(1)Comisia execută veniturile şi cheltuielile bugetului în conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere şi în limitele creditelor autorizate.
(2)Statele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.
Art. 57: Informaţii privind transferurile de date cu caracter personal în scopuri de audit
În orice apel lansat în contextul granturilor, al achiziţiilor sau al premiilor puse în aplicare în cadrul gestiunii directe, potenţialii beneficiari, candidaţi, ofertanţi şi participanţi sunt informaţi, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 că, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, datele lor cu caracter personal pot fi transferate serviciilor de audit intern, Curţii de Conturi sau Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum şi între ordonatorii de credite ai Comisiei, agenţiile executive menţionate la articolul 69 din prezentul regulament şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 din prezentul regulament.
Art. 58: Actul de bază şi excepţii
(1)Creditele înscrise în buget pentru orice acţiune a Uniunii se pot folosi doar dacă a fost adoptat un act de bază.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatele (3), (4) şi (5), următoarele credite se pot executa în absenţa unui act de bază, cu condiţia ca acţiunile destinate finanţării să intre sub incidenţa competenţelor Uniunii:
a)creditele pentru proiectele-pilot de natură experimentală destinate să testeze fezabilitatea şi utilitatea unei acţiuni;
b)creditele pentru acţiuni pregătitoare, în domeniul de aplicare al TFUE şi al Tratatului Euratom, destinate pregătirii de propuneri în vederea adoptării unor acţiuni viitoare;
c)creditele pentru măsuri pregătitoare care intră sub incidenţa titlului V din Tratatul UE;
d)creditele pentru acţiuni punctuale sau pentru acţiuni de durată nedeterminată, întreprinse de Comisie în virtutea sarcinilor care decurg din prerogativele sale la nivel instituţional în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom, altele decât dreptul său de iniţiativă legislativă în materie de propuneri astfel cum se menţionează la litera (b) de la prezentul alineat, precum şi în virtutea competenţelor sale specifice care îi sunt atribuite direct de articolele 154, 156, 159 şi 160 din TFUE, articolul 168 alineatul (2), articolul 171 alineatul (2), articolul 173 alineatul (2) din TFUE, articolul 175 al doilea paragraf din TFUE, articolul 181 alineatul (2) din TFUE, articolul 190 din TFUE, articolul 210 alineatul (2) şi articolul 214 alineatul (6) din TFUE şi articolele 70 şi 77-85 din Tratatul Euratom;
e)creditele destinate funcţionării fiecărei instituţii a Uniunii conform autonomiei sale administrative.
(3)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (a), creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget numai pentru două exerciţii financiare consecutive. Cuantumul total al creditelor pentru proiecte-pilot nu depăşeşte 40 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar.
(4)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (b), acţiunile pregătitoare urmează o abordare coerentă şi pot lua forme diferite. Creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget pentru cel mult trei exerciţii financiare consecutive. Procedura de adoptare a actului de bază relevant se încheie înainte de sfârşitul celui de-al treilea exerciţiu financiar. În cursul procedurii respective, angajarea creditelor corespunde caracteristicilor specifice ale acţiunii pregătitoare în ceea ce priveşte activităţile prevăzute, obiectivele urmărite şi destinatarii acesteia. În consecinţă, cuantumul creditelor angajate nu corespunde cuantumului celor prevăzute pentru finanţarea acţiunii definitive propriu-zise.
Cuantumul total al creditelor pentru acţiunile pregătitoare noi menţionate la alineatul (2) litera (b) nu depăşeşte 50 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar, iar cuantumul total al creditelor angajate efectiv pentru acţiuni pregătitoare nu depăşeşte 100 000 000 EuR.
(5)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (c), măsurile pregătitoare se limitează la o perioadă scurtă şi sunt destinate stabilirii condiţiilor pentru acţiunile Uniunii în îndeplinirea obiectivelor PESC şi pentru adoptarea instrumentelor juridice necesare.
În sensul operaţiunilor de gestionare a crizelor de către Uniune, măsurile pregătitoare sunt destinate, printre altele, evaluării cerinţelor operaţionale, asigurării unei prime desfăşurări rapide a resurselor sau realizării pe teren a condiţiilor de iniţiere a operaţiunii. Măsurile pregătitoare se aprobă de către Consiliu, la propunerea Înaltului Reprezentant.
Pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a măsurilor pregătitoare, Înaltul Reprezentant informează Parlamentul European şi Comisia în cel mai scurt timp cu privire la intenţia Consiliului de a iniţia o măsură pregătitoare, în special în legătură cu resursele estimate necesare în acest scop. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura plata rapidă a fondurilor.
Finanţarea măsurilor convenite de Consiliu pentru pregătirea operaţiilor Uniunii de gestionare a crizelor în temeiul titlului V din Tratatul UE acoperă costurile marginale care decurg în mod direct din trimiterea pe teren a unei misiuni sau a unei echipe specifice care include, printre altele, personal din instituţiile Uniunii, inclusiv asigurarea pentru un grad ridicat de risc, costurile de călătorie şi de cazare şi diurnele.
Art. 59: Execuţia bugetară de către alte instituţii ale Uniunii decât Comisia
(1)Comisia conferă celorlalte instituţii ale Uniunii competenţele necesare executării secţiunii din buget care le este destinată.
(2)Pentru a facilita execuţia creditelor lor, instituţiile Uniunii pot încheia acorduri la nivelul serviciilor între ele care prevăd condiţiile care reglementează prestarea de servicii, furnizarea de produse, executarea lucrărilor sau a contractelor imobiliare.
Aceste acorduri permit transferul de credite sau recuperarea costurilor care rezultă din executarea acestora.
(3)Acordurile la nivelul serviciilor menţionate la alineatul (2) pot, de asemenea, să fie încheiate între departamente ale instituţiilor Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene, organisme sau persoane cărora li se încredinţează punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum şi cu Biroul secretarului general al Consiliului superior al şcolilor europene. Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la acordurile la nivelul serviciilor pe care le încheie cu alte instituţii ale Uniunii.
Art. 60: Delegarea competenţelor de execuţie bugetară
(1)Comisia şi fiecare dintre celelalte instituţii ale Uniunii îşi pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competenţele de execuţie bugetară în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul regulament şi de normele lor interne, în limitele stabilite în actul de delegare. Cei împuterniciţi în acest mod acţionează numai în limitele competenţelor care le-au fost conferite în mod expres.
(2)În plus faţă de alineatul (1), Comisia îşi poate delega competenţele de execuţie bugetară pentru creditele operaţionale înscrise în propria sa secţiune din buget şefilor delegaţiilor Uniunii şi, pentru a asigura continuitatea activităţii în caz de absenţă, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii. O astfel de delegare nu aduce atingere responsabilităţii şefilor delegaţiilor Uniunii pentru execuţia bugetară. În cazul în care absenţa unui şef al delegaţiei Uniunii depăşeşte patru săptămâni, Comisia îşi revizuieşte decizia de delegare a competenţelor de execuţie bugetară. Atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai Comisiei, şefii delegaţiilor Uniunii şi, în absenţa acestora, şefii adjuncţi ai delegaţiilor aplică normele utilizate de Comisie pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al Comisiei.
Comisia poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.
În sensul primului paragraf, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a facilita cooperarea dintre delegaţiile Uniunii şi serviciile Comisiei.
(3)SEAE poate, în mod excepţional, să îşi delege competenţele de execuţie bugetară pentru creditele administrative aferente propriei secţiuni din buget personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura continuitatea în administrarea unor astfel de delegaţii în absenţa ordonatorului de credite competent al SEAE din ţara în care îşi are sediul delegaţia acestuia. În cazurile excepţionale în care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai SEAE, membrii personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii aplică normele interne ale SEAE pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al SEAE.
SEAE poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.
Art. 61: Conflictul de interese
(1)Actorilor financiari în sensul capitolului 4 de la prezentul titlu şi celorlalte persoane, inclusiv autorităţi naţionale la orice nivel, implicate în execuţia bugetară în cadrul gestiunii directe, indirecte şi partajate a bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum şi în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Uniunii. De asemenea, aceştia iau măsurile adecvate pentru a preveni apariţia unui conflict de interese în ceea ce priveşte funcţiile aflate în responsabilitatea lor şi pentru a aborda situaţiile care pot fi, în mod obiectiv, percepute ca un conflict de interese.
(2)În cazul în care există un risc de conflict de interese care implică un membru al personalului unei autorităţi naţionale, persoana în cauză sesizează superiorul său ierarhic cu privire la acest aspect. Atunci când un astfel de risc există pentru personalul care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, persoana în cauză sesizează ordonatorul de credite delegat relevant. Superiorul ierarhic sau ordonatorul de credite delegat relevant confirmă în scris dacă se constată existenţa unui conflict de interese. Atunci când se constată existenţa unui conflict de interese, autoritatea împuternicită să facă numiri sau autoritatea naţională relevantă se asigură că persoana în cauză încetează toate activităţile în legătură cu respectiva chestiune. Ordonatorul de credite delegat relevant sau autoritatea naţională relevantă se asigură că orice măsuri ulterioare adecvate se iau în conformitate cu legislaţia aplicabilă.
(3)În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa afectivă, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.
Art. 62: Metode de execuţie bugetară
(1)Comisia execută bugetul în unul dintre următoarele moduri:
a)direct ("gestiune directă"), astfel cum se prevede la articolele 125-153, prin serviciile sale, inclusiv prin personalul din cadrul delegaţiilor Uniunii care se află sub supravegherea şefului de delegaţie respectiv, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sau prin agenţiile executive, astfel cum se menţionează la articolul 69;
b)prin gestiune partajată cu statele membre ("gestiune partajată"), astfel cum se prevede la articolul 63 şi la articolele 125-129;
c)indirect ("gestiune indirectă"), astfel cum se prevede la articolele 125-149 şi 154-159, atunci când se prevede astfel în actul de bază sau în cazurile menţionate la articolul 58 alineatul (2) literele (a)-(d), prin delegarea sarcinilor de execuţie bugetară către:
(i)ţări terţe sau organismele pe care le-au desemnat acestea;
(ii)organizaţii internaţionale sau agenţiile acestora, în sensul articolului 156;
(iii)Banca Europeană de Investiţii (BEI) sau Fondul European de Investiţii (FEI) sau ambele, acţionând ca grup ("grupul BEI");
(iv)organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71;
(v)organisme de drept public, inclusiv organizaţii din statele membre;
(vi)organisme de drept privat cu misiune de serviciu public, inclusiv organizaţii din statele membre, cu condiţia ca acestea să primească garanţii financiare adecvate;
(vii)organisme de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat şi care primeşte garanţii financiare adecvate;
(viii)organisme sau persoane cărora li se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, identificate în actul de bază relevant.
În ceea ce priveşte litera (c) punctul (vi) de la primul paragraf, cuantumul garanţiilor financiare solicitate poate fi prevăzut în actul de bază relevant şi poate fi limitat la cuantumul maxim al contribuţiei Uniunii la organismul în cauză. În cazul în care există mai mulţi garanţi, repartizarea cuantumului datoriei totale care urmează să fie acoperită de garanţii se precizează în acordul de contribuţie, care poate să prevadă că răspunderea fiecărui garant în parte este proporţională cu cota contribuţiei sale la organismul în cauză.
(2)În scopul gestiunii directe, Comisia poate utiliza instrumentele menţionate la titlurile VII, VIII, IX, X şi XII.
În scopul gestiunii partajate, instrumentele de execuţie bugetară sunt cele prevăzute în normele sectoriale.
În scopul gestiunii indirecte, Comisia aplică titlul VI şi, în cazul instrumentelor financiare şi al garanţiilor bugetare, titlurile VI şi X. Entităţile de executare aplică instrumentele de execuţie bugetară stabilite în acordul de contribuţie în cauză.
(3)Comisia este răspunzătoare de execuţia bugetului în conformitate cu articolul 317 din TFUE şi nu poate delega sarcinile respective unor terţi în cazul în care aceste sarcini presupun o marjă largă de discreţie care implică opţiuni de natură politică.
Comisia nu externalizează, prin intermediul unor contracte în conformitate cu titlul VII din prezentul regulament, sarcini care implică exercitarea unei autorităţi publice şi a unor competenţe discreţionare de decizie.
Art. 63: Gestiunea partajată cu statele membre
(1)În cazul în care Comisia execută bugetul prin gestiune partajată, sarcinile legate de execuţia bugetară se deleagă statelor membre. Comisia şi statele membre respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei şi nediscriminării şi asigură vizibilitatea acţiunilor Uniunii atunci când gestionează fonduri ale Uniunii. În acest scop, Comisia şi statele membre îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în materie de control şi de audit şi îşi asumă responsabilităţile care rezultă din acestea, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În normele sectoriale se stabilesc dispoziţii complementare.
(2)În îndeplinirea sarcinilor legate de execuţia bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare şi administrative, pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii, şi anume:
a)garantează că acţiunile finanţate de la buget sunt executate corect şi eficient, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile;
b)desemnează organismele responsabile de gestiunea şi controlul fondurilor Uniunii în conformitate cu alineatul (3) şi supraveghează aceste organisme;
c)previn, detectează şi soluţionează neregulile şi fraudele;
d)cooperează, în conformitate cu prezentul regulament şi cu normele sectoriale, cu Comisia, OLAF, Curtea de Conturi şi, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului (1), cu Parchetul European (EPPO).
(1)Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, statele membre, respectând, totodată, principiul proporţionalităţii şi în conformitate cu prezentul articol şi cu normele sectoriale relevante, efectuează controale ex ante şi ex post şi, dacă este cazul, verificări la faţa locului pe eşantioane reprezentative şi/sau eşantioane bazate pe riscuri ale operaţiunilor. De asemenea, acestea recuperează fondurile plătite în mod necuvenit şi iniţiază procedurile judiciare necesare în acest scop.
Statele membre impun destinatarilor sancţiuni cu caracter eficace, disuasiv şi proporţional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispoziţiile specifice din dreptul intern.
Ca parte a evaluării riscurilor şi în conformitate cu normele sectoriale, Comisia monitorizează sistemele de gestiune şi control instituite în statele membre. În acţiunile sale de auditare, Comisia respectă principiul proporţionalităţii şi ţine seama de nivelul de risc evaluat în conformitate cu normele sectoriale.
(3)În conformitate cu criteriile şi procedurile specificate în normele sectoriale, statele membre desemnează, la nivelul adecvat, organismele responsabile de gestiunea şi controlul fondurilor Uniunii. Organismele respective pot îndeplini, de asemenea, sarcini care nu au legătură cu gestiunea fondurilor Uniunii şi pot încredinţa o parte din aceste sarcini altor organisme.
Pentru a lua decizia privind desemnarea organismelor, statele membre pot analiza dacă sistemele de gestiune şi control sunt în esenţă aceleaşi ca cele deja existente în perioada anterioară şi dacă aceste sisteme au funcţionat în mod eficace.
În cazul în care rezultatele auditului şi ale controalelor arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile stabilite în normele sectoriale, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficienţele acelor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin încetarea desemnării în conformitate cu normele sectoriale.
Normele sectoriale definesc rolul Comisiei în procesul stabilit la prezentul alineat.
(4)Organismele desemnate în temeiul alineatului (3):
a)instituie un sistem de control intern eficace şi eficient şi asigură funcţionarea acestuia;
b)utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informaţii exacte, complete şi fiabile;
c)furnizează informaţiile prevăzute la alineatele (5), (6) şi (7);
d)asigură, în conformitate cu articolul 38 alineatele (2)-(6), publicarea ex post.
Orice acţiune de prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679.
(5)Organismele desemnate în conformitate cu alineatul (3) pun la dispoziţia Comisiei, până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor:
a)conturile privind cheltuielile care au fost efectuate, pe perioada de referinţă relevantă astfel cum este definită în normele sectoriale, pentru executarea sarcinilor încredinţate şi care au fost prezentate Comisiei în vederea rambursării;
b)un rezumat anual al rapoartelor finale de audit şi al controalelor realizate, inclusiv o analiză a naturii şi a ocurenţei erorilor şi a deficienţelor de sistem identificate, precum şi acţiunile corective luate sau planificate.
(6)Conturile menţionate la alineatul (5) litera (a) includ prefinanţarea şi sumele pentru care sunt în curs sau au fost deja încheiate proceduri de recuperare. Conturile sunt însoţite de o declaraţie de gestiune prin care se confirmă că, în opinia responsabililor cu gestiunea fondurilor:
a)informaţiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete şi exacte;
b)cheltuielile au fost utilizate în scopul preconizat, astfel cum este definit în normele sectoriale;
c)sistemele de control instituite garantează legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente.
(7)Conturile menţionate la alineatul (5) litera (a) şi rezumatul menţionat la litera (b) de la respectivul alineat sunt însoţite de avizul unui organism independent de audit, emis în conformitate cu standardele de audit acceptate pe plan internaţional. Acest aviz stabileşte dacă conturile redau o imagine corectă şi fidelă, dacă cheltuielile prezentate Comisiei spre rambursare sunt conforme cu legile şi reglementările în vigoare şi dacă sistemele de control existente funcţionează în mod corespunzător. Avizul menţionează, de asemenea, dacă auditul pune sub semnul întrebării afirmaţiile din cuprinsul declaraţiei de gestiune menţionate la alineatul (6).
Termenul de 15 februarie menţionat la alineatul (5) poate fi prelungit în mod excepţional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma unei informări din partea statului membru interesat.
Statele membre pot publica, la nivelul adecvat, informaţiile menţionate la alineatele (5) şi (6) şi la prezentul alineat.
În plus, statele membre pot prezenta Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei declaraţii semnate la nivelul adecvat, pe baza informaţiilor menţionate la alineatele (5) şi (6) şi la prezentul alineat.
(8)Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt utilizate în conformitate cu normele aplicabile, Comisia:
a)aplică procedurile în vederea verificării şi acceptării conturilor organismelor desemnate, verificând caracterul exhaustiv, exact şi veridic al conturilor;
b)exclude din cheltuielile de finanţare ale Uniunii plăţile care au fost efectuate cu încălcarea legislaţiei aplicabile;
c)întrerupe termenele de plată sau suspendă plăţile atunci când se prevede astfel în normele sectoriale.
Comisia ridică în întregime sau parţial întreruperea termenelor de plată sau suspendarea plăţilor după ce statul membru în cauză îşi prezintă observaţiile şi imediat ce acesta a luat măsurile necesare. Raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) vizează toate obligaţiile prevăzute la prezentul alineat.
(9)Normele sectoriale ţin seama de necesităţile programelor de cooperare teritorială europeană în ceea ce priveşte, în special, conţinutul declaraţiei de gestiune, procesul prevăzut la alineatul (3) şi funcţia de audit.
(10)Comisia alcătuieşte un registru al organismelor responsabile de activităţile de gestiune, de certificare şi de audit, în temeiul normelor sectoriale.
(11)Statele membre pot utiliza resursele care le sunt alocate în cadrul gestiunii partajate în combinaţie cu operaţiuni şi instrumente instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017 în conformitate cu condiţiile prevăzute în normele sectoriale relevante.
Art. 64: Sfera de competenţă a oficiilor europene
(1)Înainte de instituirea unui nou oficiu european, Comisia efectuează o analiză cost-beneficiu şi o evaluare a riscurilor asociate, informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la rezultatele acestora şi propune introducerea creditelor necesare într-o anexă la secţiunea din buget aferentă Comisiei.
(2)În cadrul sferei lor de competenţă, oficiile europene:
a)îndeplinesc sarcinile obligatorii prevăzute în actul de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii;
b)pot îndeplini, în conformitate cu articolul 66, sarcini neobligatorii autorizate de comitetele lor de conducere după ce acestea au efectuat o analiză cost-beneficiu şi au evaluat riscurile asociate pentru părţile implicate.
(3)Prezenta secţiune se aplică funcţionării OLAF, cu excepţia alineatului (4) de la prezentul articol, a articolului 66 şi a articolului 67 alineatele (1), (2) şi (3).
(4)Auditorul intern al Comisiei îşi exercită toate responsabilităţile stabilite în capitolul 8 din prezentul titlu.
Art. 65: Credite referitoare la oficiile europene
(1)Creditele autorizate pentru execuţia sarcinilor obligatorii ale fiecărui oficiu european se înscriu la o linie bugetară specială în cadrul secţiunii din buget aferente Comisiei şi se stabilesc în detaliu într-o anexă la secţiunea respectivă.
- Anexa menţionată la primul paragraf se prezintă sub forma unei situaţii a veniturilor şi cheltuielilor, subdivizată în acelaşi fel ca şi secţiunile bugetului.
Creditele înscrise în anexa respectivă:
a)acoperă toate nevoile financiare ale fiecărui oficiu european pentru a-şi îndeplini sarcinile obligatorii prevăzute în actul său de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii;
b)pot acoperi nevoile financiare ale unui oficiu european pentru a-şi îndeplini sarcinile solicitate de către instituţiile Uniunii, organele Uniunii, alte oficii şi agenţii europene instituite prin tratate sau în temeiul acestora ori autorizate în conformitate cu actul de instituire a oficiului.
(2)Pentru creditele înscrise în anexă pentru fiecare oficiu european, Comisia deleagă directorului oficiului european în cauză competenţele de ordonator de credite, în conformitate cu articolul 73.
(3)Schema de personal a fiecărui oficiu european se anexează la cea a Comisiei.
(4)Directorul fiecărui oficiu european ia deciziile cu privire la transferuri în cadrul anexei menţionate la alineatul (1). Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în legătură cu aceste transferuri.
Art. 66: Sarcini neobligatorii
(1)Pentru sarcinile neobligatorii menţionate la articolul 64 alineatul (2) litera (b), un oficiu european:
a)poate obţine o delegare pentru directorul său din partea instituţiilor Uniunii, a organelor Uniunii şi a altor oficii europene, împreună cu o delegare a competenţelor ordonatorului de credite în ceea ce priveşte creditele înregistrate în secţiunea din buget aferentă instituţiei Uniunii, organului Uniunii sau altui oficiu european;
b)poate încheia acorduri ad-hoc la nivelul serviciilor cu instituţii ale Uniunii, organe ale Uniunii, alte oficii europene sau părţi terţe.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (a), instituţiile Uniunii, organele Uniunii şi alte oficii europene în cauză stabilesc limitele şi condiţiile delegării de competenţe. O astfel de delegare se stabileşte în conformitate cu actul de instituire a oficiului european, în special în ceea ce priveşte condiţiile şi modalităţile aferente delegării.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), directorul oficiului european, în conformitate cu actul de instituire a oficiului, adoptă dispoziţiile specifice care reglementează îndeplinirea sarcinilor, recuperarea costurilor suportate şi ţinerea evidenţei contabile corespunzătoare. Oficiul european raportează rezultatele acestei evidenţe contabile instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii sau altor oficii europene în cauză.
Art. 67: Evidenţele contabile ale oficiilor europene
(1)Fiecare oficiu european ţine o evidenţă contabilă a propriilor cheltuieli, permiţând astfel determinarea procentului din serviciile sale prestat fiecărei instituţii a Uniunii, fiecărui organ al Uniunii sau fiecărui oficiu european. Directorul oficiului european în cauză, după aprobarea de către comitetul de conducere, adoptă criteriile pe care se bazează evidenţa contabilă.
(2)Comentariile referitoare la linia bugetară specifică, la care sunt înscrise creditele totale pentru fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competenţe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a), prezintă o estimare a costurilor serviciilor prestate de oficiul în cauză fiecăreia dintre instituţiile Uniunii, organele Uniunii şi celelalte oficii europene în cauză. Această estimare se bazează pe evidenţa contabilă prevăzută la prezentul articol alineatul (1).
(3)Fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competenţe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a) notifică instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii şi celorlalte oficii europene în cauză rezultatele evidenţei contabile prevăzute la prezentul articol alineatul (1).
(4)Evidenţele contabile ale tuturor oficiilor europene fac parte integrantă din conturile Uniunii în conformitate cu articolul 241.
(5)Contabilul Comisiei, hotărând la propunerea comitetului de conducere al oficiului european în cauză, poate delega unui membru al personalului oficiului european unele dintre sarcinile contabilului de colectare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor efectuate direct de către oficiul european în cauză.
(6)Pentru acoperirea necesarului de numerar al oficiului european, Comisia, hotărând pe baza unei propuneri a comitetului de conducere, poate deschide conturi bancare sau conturi curente poştale în numele său. Soldul anual de trezorerie se regularizează şi se ajustează între oficiul european în cauză şi Comisie la sfârşitul exerciţiului financiar.
Art. 68: Aplicabilitatea la nivelul Agenţiei de Aprovizionare a Euratom
Prezentul regulament se aplică execuţiei bugetului Agenţiei de Aprovizionare a Euratom.
Art. 69: Agenţii executive
(1)Comisia poate delega agenţiilor executive competenţe pentru a pune în aplicare, parţial sau integral, un program sau un proiect al Uniunii, inclusiv proiecte-pilot şi acţiuni pregătitoare şi execuţia cheltuielilor administrative, în numele şi sub răspunderea sa, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (1). Agenţiile executive sunt instituite printr-o decizie a Comisiei şi au personalitate juridică în temeiul dreptului Uniunii. Acestea primesc o contribuţie anuală.
(1)Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agenţiilor executive cărora urmează să li se încredinţeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO L 11, 16.1.2003, p. 1).
(2)Directorii agenţiilor executive acţionează în calitate de ordonatori de credite delegaţi cu privire la execuţia creditelor operaţionale legate de programele Uniunii pe care le gestionează integral sau parţial.
(3)Comitetul director al unei agenţii executive poate conveni cu Comisia ca funcţia de contabil al agenţiei executive în cauză să fie îndeplinită de contabilul Comisiei. Comitetul director poate, de asemenea, să încredinţeze contabilului Comisiei o parte din sarcinile contabilului agenţiei executive în cauză, ţinând cont de raportul cost-beneficiu. În ambele cazuri, se iau măsurile necesare pentru evitarea eventualelor conflicte de interese.
Art. 70: Organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul Regulament pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom care au personalitate juridică şi beneficiază de contribuţii de la buget.
(2)Respectivul regulament financiar-cadru se bazează pe principiile şi normele prevăzute de prezentul regulament, ţinând seama de caracteristicile specifice ale organelor menţionate la alineatul (1).
(3)Normele financiare aplicabile organelor menţionate la alineatul (1) nu se îndepărtează de regulamentul financiar-cadru decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru şi sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.
(4)Descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetelor organelor menţionate la alineatul (1) este acordată de Parlamentul European la recomandarea Consiliului. Organele menţionate la alineatul (1) cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, dacă este cazul, informaţiile suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniuni ale organismelor corespunzătoare.
(5)Auditorul intern al Comisiei exercită cu privire la organele menţionate la alineatul (1) aceleaşi competenţe ca şi cele pe care le exercită în privinţa Comisiei.
(6)Un auditor extern independent verifică dacă în conturile anuale ale fiecăruia dintre organele menţionate la prezentul articol alineatul (1) sunt prezentate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile şi situaţia financiară a acestuia, înainte ca acestea să fie consolidate în conturile finale ale Comisiei. În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază relevant, Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual specific pentru fiecare organ, în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 287 alineatul (1) din TFUE. La întocmirea raportului respectiv, Curtea de Conturi ia în considerare activitatea de audit desfăşurată de auditorul extern independent, precum şi măsurile luate pe baza constatărilor auditorului.
(7)Toate aspectele legate de auditurile externe independente menţionate la alineatul (6), inclusiv constatările consemnate, rămân în responsabilitatea deplină a Curţii de Conturi.
Art. 71: Organismele de parteneriat public-privat
Organismele cu personalitate juridică instituite printr-un act de bază cărora le-a fost încredinţată punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat îşi adoptă propriile norme financiare.
Respectivele norme includ un set de principii necesare pentru asigurarea bunei gestiuni financiare a fondurilor Uniunii.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar tip pentru organismele de parteneriat public-privat care să stabilească principiile necesare pentru a asigura buna gestiune financiară a fondurilor Uniunii, principii care se bazează pe articolul 154.
Normele financiare ale organismelor de parteneriat public-privat nu se pot îndepărta de regulamentul financiar tip decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru şi sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.
În cazul organismelor de parteneriat public-privat, se aplică articolul 70 alineatele (4)-(7).
Art. 72: Separarea funcţiilor
(1)Funcţiile ordonatorului de credite şi cele ale contabilului sunt separate şi incompatibile între ele.
(2)Fiecare instituţie a Uniunii pune la dispoziţia fiecărui actor financiar resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor care îi revin şi o cartă în care sunt descrise în detaliu sarcinile, drepturile şi obligaţiile sale.
Art. 73: Ordonatorul de credite
(1)Fiecare instituţie a Uniunii exercită funcţiile de ordonator de credite.
(2)În sensul prezentului titlu, "personal" înseamnă persoanele cărora li se aplică Statutul funcţionarilor.
(3)Fiecare instituţie a Uniunii, în conformitate cu regulamentul său de procedură, deleagă funcţiile de ordonator de credite personalului de nivel adecvat. În cadrul normelor sale administrative interne, instituţia stabileşte personalul căruia îi deleagă respectivele funcţii, sfera de aplicare a competenţelor delegate şi dacă respectivele competenţe pot fi subdelegate de către persoanele cărora le-au fost delegate.
(4)Competenţele de ordonator de credite sunt delegate sau subdelegate numai personalului.
(5)Ordonatorul de credite competent acţionează în limitele stabilite prin actul de delegare sau de subdelegare. Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de unul sau mai mulţi membri ai personalului însărcinaţi să efectueze, sub responsabilitatea sa, anumite operaţiuni necesare pentru execuţia bugetului şi pentru producerea de informaţii financiare şi de gestiune.
(6)Fiecare instituţie a Uniunii şi fiecare organ al Uniunii menţionat la articolul 70 informează Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi, şi contabilul Comisiei, în termen de două săptămâni, cu privire la numirea şi încetarea exercitării funcţiei ordonatorilor de credite delegaţi, a auditorilor interni şi a contabililor şi cu privire la toate normele interne pe care le adoptă în materie de chestiuni financiare.
(7)Fiecare instituţie a Uniunii informează Curtea de Conturi cu privire la deciziile de delegare şi cu privire la desemnarea administratorilor conturilor de avans în temeiul articolelor 79 şi 88.
Art. 74: Competenţele şi funcţiile ordonatorului de credite
(1)În instituţia Uniunii în cauză, ordonatorul de credite răspunde de execuţia veniturilor şi a cheltuielilor în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, inclusiv prin asigurarea raportării privind performanţa, şi de asigurarea respectării cerinţelor de legalitate şi regularitate şi de egalitate de tratament al destinatarilor.
(2)În sensul prezentului articol alineatul (1), în conformitate cu articolul 36 şi cu standardele minime adoptate de fiecare instituţie a Uniunii şi ţinând seama în mod corespunzător de riscurile asociate mediului de gestiune şi naturii acţiunilor finanţate, ordonatorul de credite delegat stabileşte structura organizatorică şi sistemele interne de control adecvate pentru îndeplinirea funcţiilor sale. Instituirea acestei structuri şi a acestor sisteme se bazează pe o analiză exhaustivă a riscurilor, care ţine seama de consideraţiile privind raportul cost-eficacitate şi performanţa acestora.
(3)Pentru execuţia cheltuielilor, ordonatorul de credite competent îşi asumă angajamente bugetare şi juridice, lichidează cheltuieli, ordonanţează plăţi şi desfăşoară activităţile preliminare în vederea execuţiei creditelor.
(4)Pentru execuţia veniturilor, ordonatorul de credite competent efectuează estimări ale creanţelor, realizează o constatare a creanţelor de recuperat şi emite ordine de recuperare. Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent renunţă la creanţele constatate.
(5)Pentru a preveni erorile şi neregulile înainte ca operaţiunile să fie autorizate şi pentru a reduce riscurile de neîndeplinire a obiectivelor, fiecare operaţiune face obiectul a cel puţin unui control ex ante referitor la aspectele sale operaţionale şi financiare, pe baza unei strategii de control multianuale care ia în considerare riscurile.
Frecvenţa şi intensitatea controalelor ex ante sunt stabilite de ordonatorul de credite competent, ţinând seama atât de rezultatele controalelor anterioare, cât şi de consideraţiile bazate pe analiza riscurilor şi de cele privind raportul cost-eficacitate, pe baza propriei analize a riscurilor a ordonatorului de credite. În cazul în care există îndoieli, ordonatorul de credite competent pentru validarea operaţiunilor respective solicită, în cadrul controlului ex ante, informaţii suplimentare sau efectuează un control la faţa locului în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile.
Pentru o operaţiune dată, verificarea se realizează de alţi membri ai personalului decât cei care au iniţiat operaţiunea. Membrii personalului care realizează verificarea nu se află în subordinea membrilor personalului care au iniţiat operaţiunea.
(6)Ordonatorul de credite delegat poate efectua controale ex post pentru a detecta şi a corecta erorile şi neregulile din cadrul operaţiunilor după ce acestea au fost autorizate. Aceste controale, care pot fi organizate pe bază de sondaj, în funcţie de riscuri, ţin seama de rezultatele controalelor anterioare, precum şi de consideraţiile privind raportul cost-eficacitate şi performanţa.
Controalele ex post sunt efectuate de alţi membri ai personalului decât cei care efectuează controalele ex ante. Membrii personalului însărcinaţi cu efectuarea controalelor ex post nu se află în subordinea membrilor personalului însărcinaţi cu efectuarea controalelor ex ante.
Normele şi modalităţile, inclusiv calendarele de desfăşurare a auditurilor beneficiarilor sunt clare, coerente şi transparente şi sunt puse la dispoziţie beneficiarilor la semnarea acordului de grant.
(7)Ordonatorii de credite competenţi şi personalul competent pentru execuţia bugetară au competenţele profesionale necesare.
În fiecare instituţie a Uniunii, ordonatorul de credite delegat se asigură:
a)că ordonatorii de credite subdelegaţi şi personalul lor primesc informaţii relevante actualizate periodic şi beneficiază de formare privind standardele de control şi metodele şi tehnicile disponibile în acest sens;
b)că se iau măsuri, dacă este cazul, pentru a asigura funcţionarea eficace şi eficientă a sistemelor de control în conformitate cu alineatul (2).
(8)Dacă un membru al personalului implicat în gestiunea financiară şi controlul operaţiunilor consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice sau să o accepte la solicitarea superiorului său implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare ori normelor profesionale pe care trebuie să le respecte, acesta îşi informează superiorul ierarhic. Dacă informarea se face în scris, superiorul ierarhic răspunde în scris. În cazul în care superiorul ierarhic nu ia măsuri sau confirmă decizia ori instrucţiunea iniţială, iar membrul personalului consideră că această confirmare nu constituie un răspuns rezonabil la preocuparea sa, membrul personalului informează în scris ordonatorul de credite delegat. În cazul în care ordonatorul de credite delegat nu răspunde într-un interval rezonabil, date fiind circumstanţele cazului şi, în orice caz, în termen de o lună, membrul personalului informează comitetul relevant menţionat la articolul 143.
În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, membrul personalului informează autorităţile şi organismele desemnate în Statutul funcţionarilor şi în deciziile instituţiilor Uniunii privind clauzele şi condiţiile investigaţiilor interne referitoare la prevenirea fraudei, a corupţiei şi a oricărei alte activităţi ilegale care dăunează intereselor Uniunii. În contractele cu auditorii externi care auditează gestiunea financiară a Uniunii se include obligaţia auditorului extern de a informa ordonatorul de credite delegat cu privire la orice activitate ilegală, de fraudă sau de corupţie suspectată care poate prejudicia interesele Uniunii.
(9)Ordonatorul de credite delegat prezintă instituţiei Uniunii de care aparţine un raport anual de activitate cu privire la îndeplinirea funcţiilor care îi revin, raport care cuprinde informaţii financiare şi de gestiune, inclusiv rezultatele controalelor, în care declară că, exceptând situaţiile în care se specifică altfel în cadrul unor obiecţii emise cu privire la anumite domenii de venituri şi de cheltuieli, a obţinut o asigurare rezonabilă conform căreia:
a)informaţiile cuprinse în raport oferă o imagine corectă şi fidelă;
b)resursele alocate activităţilor descrise în raport au fost utilizate în scopul preconizat şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; şi
c)procedurile de control instituite oferă garanţiile necesare cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente.
Raportul anual de activitate include informaţii privind operaţiunile desfăşurate, în raport cu obiectivele şi consideraţiile privind performanţa stabilite în planurile strategice, riscurile asociate respectivelor operaţiuni, utilizarea resurselor furnizate, precum şi eficienţa şi eficacitatea sistemelor de control intern. Raportul include o evaluare globală a costurilor şi a beneficiilor controalelor, precum şi informaţii referitoare la măsura în care cheltuielile operaţionale autorizate contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii şi generează o valoare adăugată europeană. Comisia pregăteşte un rezumat al rapoartelor anuale de activitate pentru exerciţiul precedent.
Rapoartele anuale de activitate pentru exerciţiul financiar ale ordonatorilor de credite şi, după caz, ale ordonatorilor de credite delegaţi ai instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii, oficiilor şi agenţiilor europene se publică până la data de 1 iulie a exerciţiului financiar următor pe site-ul instituţiei Uniunii, organului Uniunii, oficiului sau agenţiei europene respective, într-o formă uşor accesibilă, cu respectarea consideraţiilor de confidenţialitate şi de securitate justificate în mod corespunzător.
(10)Ordonatorul de credite delegat înregistrează, pentru fiecare exerciţiu financiar, contractele încheiate prin procedurile de negociere în conformitate cu punctul 11.1 literele (a)-(f) şi la punctul 39 din anexa I. Dacă proporţia procedurilor de negociere în raport cu numărul contractelor atribuite de acelaşi ordonator de credite delegat creşte considerabil faţă de exerciţiile anterioare sau dacă proporţia în cauză este în mod clar mai mare decât media înregistrată pentru instituţia Uniunii, ordonatorul de credite competent prezintă instituţiei Uniunii un raport în care precizează toate măsurile luate pentru inversarea tendinţei respective. Fiecare instituţie a Uniunii trimite Parlamentului European şi Consiliului un raport privind procedurile de negociere. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la prezentul articol alineatul (9).
Art. 75: Păstrarea documentelor justificative de către ordonatorii de credite
Ordonatorul de credite instituie un sistem pe suport de hârtie sau electronic pentru păstrarea documentelor justificative originale referitoare la execuţia bugetului. Astfel de documente se păstrează timp de cel puţin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exerciţiului financiar la care se referă documentele.
Fără a aduce atingere primului paragraf, documentele privind operaţiunile se păstrează în orice caz până la sfârşitul exerciţiului următor celui în care operaţiunile respective au fost închise definitiv.
Dacă este posibil, datele cu caracter personal din documentele justificative se şterg atunci când datele respective nu sunt necesare în scopul descărcării de gestiune, al controlului şi al auditului. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Art. 76: Competenţele şi funcţiile şefilor delegaţiilor Uniunii
(1)Atunci când şefii delegaţiilor Uniunii acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), aceştia se află în subordinea Comisiei, ca instituţie a Uniunii responsabilă de definirea, exercitarea, monitorizarea şi evaluarea funcţiilor şi a responsabilităţilor care le revin în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi şi cooperează strâns cu Comisia în ceea ce priveşte execuţia adecvată a fondurilor, pentru a asigura, în special, legalitatea şi regularitatea operaţiunilor financiare, respectarea principiului bunei gestiuni financiare în gestionarea fondurilor şi protecţia efectivă a intereselor financiare ale Uniunii. Aceştia intră sub incidenţa normelor interne ale Comisiei şi a Cartei Comisiei pentru executarea sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. Pentru îndeplinirea funcţiilor care le revin, aceştia pot beneficia de asistenţă din partea personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii.
În acest sens, şefii delegaţiilor Uniunii iau măsurile necesare pentru a preveni orice situaţie care este probabil să pună în pericol capacitatea Comisiei de a-şi îndeplini responsabilităţile în ceea ce priveşte execuţia bugetului care le-a fost subdelegată, precum şi orice conflict de priorităţi care ar putea avea un impact asupra executării sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.
În cazul apariţiei unei situaţii sau a unui conflict dintre cele menţionate la al doilea paragraf, şefii delegaţiilor Uniunii informează fără întârziere directorii generali competenţi din cadrul Comisiei şi al SEAE cu privire la acest aspect. Directorii generali respectivi iau măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.
(2)În cazul în care se găsesc în situaţia menţionată la articolul 74 alineatul (8), şefii delegaţiilor Uniunii fac apel la comitetul menţionat la articolul 143. În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, aceştia informează autorităţile şi organismele desemnate de legislaţia aplicabilă.
(3)Şefii delegaţiilor Uniunii care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), prezintă rapoarte ordonatorului lor de credite delegat, astfel încât acesta din urmă să poată integra rapoartele în cauză în raportul său anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9). Rapoartele prezentate de şefii delegaţiilor Uniunii cuprind informaţii privind eficienţa şi eficacitatea sistemelor de control intern instituite în cadrul delegaţiei lor, precum şi informaţii privind gestiunea operaţiunilor care le-au fost subdelegate, şi oferă asigurarea prevăzută la articolul 92 alineatul (5) al treilea paragraf. Rapoartele respective se anexează la raportul anual de activitate al ordonatorului de credite delegat şi se pun la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului, ţinându-se cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidenţial.
Şefii delegaţiilor Uniunii cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, după caz, informaţiile suplimentare necesare. În acest context, li se poate solicita să participe la reuniuni ale organismelor relevante şi să ofere asistenţă ordonatorului de credite delegat competent.
Şefii delegaţiilor Uniunii care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), răspund tuturor solicitărilor adresate de către ordonatorul de credite delegat al Comisiei la cererea Comisiei sau, în contextul descărcării de gestiune, la cererea Parlamentului European.
Comisia se asigură că subdelegarea de competenţe către şefii delegaţiilor Uniunii nu aduce atingere procedurii de descărcare de gestiune prevăzute la articolul 319 din TFUE.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică, de asemenea, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în absenţa şefilor delegaţiilor Uniunii.
Art. 77: Competenţele şi funcţiile contabilului
(1)Fiecare instituţie a Uniunii desemnează un contabil care răspunde, în instituţia respectivă, de următoarele aspecte:
a)execuţia corectă a plăţilor, încasarea corectă a veniturilor şi recuperarea corectă a creanţelor constatate;
b)pregătirea şi prezentarea conturilor în conformitate cu titlul XIII;
c)ţinerea contabilităţii în conformitate cu articolele 82 şi 84;
d)stabilirea normelor şi a procedurilor contabile, precum şi a planului de conturi în conformitate cu articolele 80-84;
e)instituirea şi validarea sistemelor contabile şi, dacă este cazul, validarea sistemelor instituite de ordonatorul de credite pentru furnizarea sau justificarea informaţiilor contabile;
f)gestionarea trezoreriei.
În ceea ce priveşte sarcinile menţionate la litera (e) de la primul paragraf, contabilul este împuternicit să verifice în orice moment conformitatea cu criteriile de validare.
(2)Responsabilităţile contabilului SEAE vizează numai secţiunea din buget aferentă SEAE, astfel cum este executată de acest organism. Contabilul Comisiei rămâne responsabil de întreaga secţiune din buget aferentă Comisiei, inclusiv pentru operaţiunile contabile referitoare la credite subdelegate şefilor delegaţiilor Uniunii.
De asemenea, contabilul Comisiei acţionează în calitate de contabil al SEAE în ceea ce priveşte execuţia secţiunii din buget aferente SEAE.
Art. 78: Numirea şi eliberarea din funcţie a contabilului
(1)Fiecare instituţie a Uniunii numeşte un contabil din rândul funcţionarilor cărora li se aplică Statutul funcţionarilor.
Contabilul este ales de instituţia Uniunii ţinând seama de competenţa sa deosebită dovedită pe baza diplomelor de studii sau a experienţei profesionale echivalente.
(2)Două sau mai multe instituţii sau organe ale Uniunii pot numi acelaşi contabil. În acest caz, ele iau măsurile necesare pentru evitarea oricărui conflict de interese.
(3)În cazul încetării exercitării funcţiei contabilului se întocmeşte fără întârziere o balanţă de verificare.
(4)Balanţa de verificare însoţită de un raport de predare este transmisă noului contabil de contabilul a cărui funcţie încetează sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către un funcţionar din departamentul său.
Noul contabil semnează balanţa de verificare, în semn de acceptare, în termen de cel mult o lună de la data transmiterii şi poate formula obiecţii.
Raportul de predare conţine rezultatul balanţei de verificare şi eventualele obiecţii formulate.
Art. 79: Competenţe care pot fi delegate de către contabil
În îndeplinirea funcţiilor sale, contabilul poate să delege anumite sarcini personalului subordonat şi administratorilor conturilor de avans numiţi în conformitate cu articolul 89 alineatul (1).
Actul de delegare stabileşte sarcinile respective.
Art. 80: Normele contabile
(1)Normele contabile care trebuie aplicate de instituţiile Uniunii, de oficiile europene şi de agenţiile şi de organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 se bazează pe standardele contabile acceptate la nivel internaţional pentru sectorul public. Contabilul Comisiei adoptă aceste norme după consultarea contabililor celorlalte instituţii ale Uniunii, ai oficiilor europene şi ai organelor Uniunii.
(2)Contabilul se poate abate de la standardele menţionate la alineatul (1) dacă estimează că acest lucru este necesar pentru a reda o imagine corectă a activelor şi pasivelor, a cheltuielilor, a veniturilor şi a fluxurilor de numerar. Atunci când o normă contabilă se abate semnificativ de la standardele respective, în notele la situaţiile financiare se precizează acest fapt şi motivele care stau la baza lui.
(3)Normele contabile menţionate la alineatul (1) stabilesc structura şi conţinutul situaţiilor financiare, precum şi principiile contabile subiacente conturilor.
(4)Rapoartele privind execuţia bugetară menţionate la articolul 241 respectă principiile bugetare stabilite în prezentul regulament. Acestea prezintă o evidenţă detaliată a execuţiei bugetare. În aceste rapoarte se înregistrează toate operaţiunile de venituri şi cheltuieli prevăzute în prezentul titlu şi se redă o imagine corectă a operaţiunilor respective.
Art. 81: Organizarea conturilor
(1)Contabilul fiecărei instituţii sau fiecărui organ ale Uniunii întocmeşte şi păstrează la zi o documentaţie care descrie organizarea conturilor şi procedurile contabile din instituţia sau organul Uniunii de care aparţine.
(2)Veniturile şi cheltuielile se înregistrează în sistemul computerizat, în funcţie de natura economică a operaţiunii, drept venituri sau cheltuieli curente sau drept capital.
Art. 82: Ţinerea contabilităţii
(1)Contabilul Comisiei este responsabil de stabilirea planurilor de conturi armonizate care urmează să fie aplicate de instituţiile Uniunii, de oficiile europene şi de agenţiile şi de organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2.
(2)Contabilul obţine de la ordonatorii de credite toate informaţiile necesare pentru întocmirea conturilor care oferă o imagine corectă a situaţiei financiare a instituţiilor Uniunii şi a execuţiei bugetare. Ordonatorii de credite garantează fiabilitatea informaţiilor respective.
(3)Înainte de adoptarea conturilor de către instituţia Uniunii sau de către organul Uniunii menţionat la articolul 70, contabilul le semnează, certificând astfel că a obţinut o asigurare rezonabilă conform căreia acestea redau o imagine corectă a situaţiei financiare a instituţiei Uniunii sau a organului Uniunii menţionat la articolul 70.
În acest scop, contabilul verifică dacă elaborarea conturilor a avut loc în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu procedurile contabile menţionate la articolul 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d), şi dacă toate veniturile şi cheltuielile au fost contabilizate.
(4)Ordonatorul de credite delegat trimite contabilului, în conformitate cu normele adoptate de către contabil, informaţiile financiare şi de gestiune necesare pentru îndeplinirea funcţiilor contabilului.
Contabilul este informat de ordonatorul de credite, periodic şi cel puţin pentru închiderea conturilor, cu privire la datele financiare relevante ale conturilor bancare fiduciare, astfel încât utilizarea fondurilor Uniunii să se poată reflecta în contabilitatea Uniunii.
Ordonatorii de credite continuă să fie pe deplin răspunzători de utilizarea corectă a fondurilor pe care le gestionează, de legalitatea şi regularitatea cheltuielilor aflate sub controlul lor şi de exhaustivitatea şi exactitatea informaţiilor trimise contabilului.
(5)Ordonatorul de credite competent îl informează pe contabil cu privire la toate evoluţiile sau modificările semnificative ale unui sistem de gestiune financiară, ale unui sistem de inventariere sau ale unui sistem de evaluare a activelor şi a pasivelor, dacă sistemul respectiv furnizează date pentru contabilitatea instituţiei Uniunii sau dacă este utilizat în scopul justificării datelor acesteia, astfel încât contabilul să poată verifica dacă se respectă criteriile de validare.
În orice moment, contabilul poate reexamina un sistem de gestiune financiară deja validat şi poate solicita ca ordonatorul de credite competent să stabilească un plan de acţiune pentru a corecta, în timp util, eventualele deficienţe.
Ordonatorul de credite competent asigură exhaustivitatea informaţiilor trimise contabilului.
(6)Contabilul este împuternicit să verifice informaţiile primite şi să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru validarea conturilor.
Contabilul formulează obiecţii, dacă este necesar, şi furnizează explicaţii cu privire la natura şi sfera de aplicare a acestora.
(7)Sistemul contabil al unei instituţii a Uniunii are scopul de a organiza informaţiile bugetare şi financiare astfel încât cifrele să poată fi introduse, clasate şi înregistrate.
(8)Sistemul contabil este format din contabilitatea generală şi din contabilitatea bugetară. Aceste contabilităţi se ţin în euro, pe baza anului calendaristic.
(9)Ordonatorul de credite delegat poate ţine, de asemenea, o contabilitate analitică detaliată.
(10)Documentele justificative referitoare la sistemul contabil şi la întocmirea conturilor prevăzute la articolul 241 se păstrează pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exerciţiului financiar la care se referă documentele.
Documentele privind operaţiunile care nu au fost închise definitiv se păstrează însă până la sfârşitul exerciţiului următor celui în care operaţiunile au fost închise. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Fiecare instituţie a Uniunii decide în ce departament trebuie păstrate documentele justificative.
Art. 83: Conţinutul şi ţinerea contabilităţii bugetare
(1)Contabilitatea bugetară prezintă, pentru fiecare subdiviziune din buget:
a)în cazul cheltuielilor:
(i)creditele autorizate în buget, inclusiv creditele înregistrate în bugetele rectificative, creditele reportate, creditele disponibile după colectarea veniturilor alocate, transferurile de credite şi totalul creditelor disponibile;
(ii)creditele de angajament şi creditele de plată aferente exerciţiului financiar;
b)în cazul veniturilor:
(i)estimările din buget, inclusiv estimările din bugetele rectificative, veniturile alocate şi cuantumul total al venitului estimat;
(ii)drepturile constatate şi sumele recuperate pentru exerciţiul financiar;
c)angajamentele neplătite încă şi veniturile nerecuperate încă, reportate din exerciţiile financiare precedente. Creditele de angajament şi creditele de plată menţionate la primul paragraf litera (a) se înregistrează şi se prezintă separat.
(2)Contabilitatea bugetară prezintă separat:
a)utilizarea creditelor reportate şi a creditelor aferente exerciţiului financiar;
b)lichidarea angajamentelor restante.
În ceea ce priveşte veniturile, sumele nerecuperate încă din exerciţiile financiare precedente se prezintă separat.
Art. 84: Contabilitatea generală
(1)Contabilitatea generală înregistrează, în ordine cronologică, utilizând metoda înregistrării în partidă dublă, toate evenimentele şi operaţiunile care afectează situaţia economică şi financiară şi activele şi pasivele instituţiilor Uniunii, ale agenţiilor şi ale organelor Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2.
(2)Mişcările şi soldurile din contabilitatea generală se înregistrează în registre contabile.
(3)Toate înregistrările contabile, inclusiv ajustările contabile, se bazează pe documente justificative, la care fac trimitere.
(4)Sistemul contabil permite urmărirea clară prin audit a tuturor înregistrărilor contabile.
Art. 85: Conturi bancare
(1)Pentru gestionarea trezoreriei, contabilul poate să deschidă sau să solicite deschiderea de conturi în numele instituţiei Uniunii de care aparţine la instituţii financiare sau la bănci centrale naţionale. Contabilului îi revine responsabilitatea de a închide aceste conturi sau de a se asigura că acestea sunt închise.
(2)Condiţiile pentru deschiderea, operarea şi utilizarea conturilor bancare prevăd, în funcţie de cerinţele de control intern, ca cecurile, ordinele de virament bancar sau orice alte operaţiuni bancare să fie semnate de unul sau mai mulţi membri ai personalului autorizaţi în mod corespunzător. Instrucţiunile manuale se semnează de cel puţin doi membri ai personalului autorizaţi în mod corespunzător sau de contabil.
(3)În contextul punerii în aplicare a unui program sau a unei acţiuni, se pot deschide conturi fiduciare în numele Comisiei pentru a permite gestionarea acestor conturi de către o entitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), (iii), (v) sau (vi).
Aceste conturi se deschid sub responsabilitatea ordonatorului de credite însărcinat cu punerea în aplicare a programului sau a acţiunii, de comun acord cu contabilul Comisiei.
Aceste conturi se gestionează sub responsabilitatea ordonatorului de credite.
(4)Contabilul Comisiei stabileşte norme privind deschiderea, gestionarea şi închiderea conturilor fiduciare şi utilizarea acestora.
Art. 86: Gestionarea trezoreriei
(1)Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze numerarul şi echivalentele de numerar. Contabilul este răspunzător pentru păstrarea în siguranţă a acestora.
(2)Contabilul se asigură că instituţia Uniunii de care aparţine are la dispoziţie fonduri suficiente pentru a acoperi necesarul de numerar rezultat din execuţia bugetară în cadrul de reglementare aplicabil şi instituie proceduri pentru a se asigura că niciunul dintre conturile deschise în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) şi cu articolul 89 alineatul (3) nu are sold debitor.
(3)Plăţile se efectuează prin virament bancar, prin cec sau din conturile de avans sau, în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru, prin carte de debit, prin debitare directă sau prin alte mijloace de plată, în conformitate cu normele stabilite de contabil.
Înainte de a încheia un angajament faţă de un terţ, ordonatorul de credite confirmă identitatea beneficiarului, stabileşte entitatea juridică şi detaliile de plată ale beneficiarilor şi le introduce în dosarul comun pe instituţia Uniunii de care este responsabil contabilul, pentru a asigura transparenţa, răspunderea şi execuţia corespunzătoare a plăţilor.
Contabilul poate efectua plăţi numai în cazul în care entitatea juridică a beneficiarului plăţii şi detaliile privind plata au fost înregistrate în prealabil într-un dosar comun pe instituţia Uniunii de care contabilul este responsabil.
Ordonatorii de credite informează contabilul cu privire la orice modificare privind entitatea juridică şi detaliile de plată care le-a fost comunicată de către beneficiarul plăţii şi verifică validitatea respectivelor date înainte să ordonanţeze plata.
Art. 87: Inventarierea activelor
(1)Instituţiile şi agenţiile Uniunii sau organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 întocmeşte inventare cantitative şi valorice ale tuturor imobilizărilor corporale, necorporale şi financiare care le aparţin, în conformitate cu un model instituit de contabilul Comisiei.
De asemenea, acestea verifică dacă înregistrările din inventarele lor corespund situaţiei reale.
Toate bunurile achiziţionate care au o perioadă de utilizare mai mare de un an, care nu sunt consumabile şi al căror preţ de achiziţionare sau cost de producţie este mai mare decât cel indicat în procedurile contabile menţionate la articolul 77 se înregistrează în inventar şi în conturile de imobilizări.
(2)Vânzarea de imobilizări corporale ale Uniunii face obiectul unei publicităţi adecvate.
(3)Instituţiile Uniunii şi agenţiile sau organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 adoptă dispoziţii privind protejarea activelor incluse în inventarele lor şi stabilesc care sunt departamentele administrative responsabile pentru sistemul de inventariere.
Art. 88: Conturi de avans
(1)Conturile de avans pot fi constituite pentru plata cheltuielilor în cazul în care, din cauza cuantumurilor limitate implicate, este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operaţiuni de plată prin proceduri bugetare. Conturile de avans pot fi constituite, de asemenea, pentru colectarea altor venituri decât resursele proprii.
În delegaţiile Uniunii, conturile de avans pot fi, de asemenea, utilizate pentru executarea unor plăţi cu valori limitate prin procedurile bugetare, în cazul în care această utilizare este eficientă şi eficace în contextul cerinţelor locale.
Cuantumul maxim care poate fi plătit de administratorul contului de avans, atunci când este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operaţiuni de plată prin proceduri bugetare, se stabileşte de către contabil şi nu depăşeşte în niciun caz 60 000 EUR pentru fiecare cheltuială.
Cu toate acestea, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, conturile de avans pot fi utilizate fără stabilirea unor plafoane, cu respectarea nivelului creditelor stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu la linia bugetară corespunzătoare pentru exerciţiul financiar în curs şi în conformitate cu normele interne ale Comisiei.
(2)În delegaţiile Uniunii, se constituie conturi de avans pentru plata cheltuielilor din ambele secţiuni din buget aferente Comisiei şi SEAE, asigurându-se trasabilitatea completă a cheltuielilor.
Art. 89: Crearea şi administrarea conturilor de avans
(1)Crearea unui cont de avans şi numirea unui administrator al contului de avans fac obiectul unei decizii a contabilului instituţiei Uniunii, pe baza unei propuneri motivate în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent. Decizia respectivă stabileşte responsabilităţile şi obligaţiile administratorului contului de avans şi ale ordonatorului de credite.
Administratorii conturilor de avans sunt aleşi din rândul funcţionarilor sau, dacă este necesar şi doar în cazuri bine întemeiate, din rândul altor membri ai personalului sau în conformitate cu condiţiile stabilite în normele interne ale Comisiei, din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, cu condiţia ca contractele de muncă ale acestora să garanteze un nivel echivalent de protecţie în ceea ce priveşte răspunderea aplicabilă personalului în conformitate cu articolul 95. Administratorii conturilor de avans sunt aleşi ţinând seama de cunoştinţele, competenţele şi calificările speciale ale acestora dovedite pe baza diplomelor de studii sau a experienţei profesionale corespunzătoare sau în urma participării la un program adecvat de formare.
(2)În propunerile de decizii de constituire a unui cont de avans, ordonatorul de credite competent asigură că:
a)se acordă prioritate utilizării procedurilor bugetare în cazul în care există acces la sistemul contabil computerizat central;
b)conturile de avans sunt utilizate numai în cazuri bine întemeiate.
În deciziile privind crearea unui cont de avans, contabilul precizează condiţiile de operare şi condiţiile de utilizare a acestuia.
Modificarea condiţiilor de operare a unui cont de avans face, de asemenea, obiectul unei decizii a contabilului, la propunerea motivată în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent.
(3)Conturile bancare de avans sunt deschise şi monitorizate de contabil, care autorizează, de asemenea, semnăturile delegate pentru acestea, pe baza unei propuneri motivate corespunzător din partea ordonatorului de credite competent.
(4)Conturile de avans sunt alimentate de contabilul instituţiei Uniunii şi se află în responsabilitatea administratorilor conturilor de avans.
(5)Plăţile efectuate sunt urmate de decizii formale finale de lichidare sau de ordine de plată semnate de ordonatorul de credite competent.
Tranzacţiile de avans sunt regularizate de ordonatorul de credite până la sfârşitul lunii următoare, astfel încât soldul contabil şi soldul bancar să poată fi reconciliate.
(6)Contabilul efectuează verificări sau dispune efectuarea de verificări de către un membru al personalului din propriul său departament sau din departamentul de ordonanţare împuternicit în mod expres în acest scop. De regulă, aceste verificări sunt efectuate la faţa locului şi, atunci când este necesar, inopinat, pentru a verifica existenţa fondurilor alocate administratorilor conturilor de avans şi a evidenţelor contabile şi pentru a controla respectarea termenului stabilit în ceea ce priveşte regularizarea tranzacţiilor de avans. Contabilul comunică rezultatele verificărilor respective ordonatorului de credite competent.
Art. 90: Retragerea delegării de competenţe şi suspendarea funcţiilor actorilor financiari
(1)Ordonatorilor de credite competenţi li se poate retrage în orice moment, temporar sau definitiv, delegarea sau subdelegarea de către autoritatea care i-a desemnat.
(2)Contabilii sau administratorii conturilor de avans pot fi suspendaţi din funcţie în orice moment, temporar sau definitiv, de către autoritatea care i-a desemnat.
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică fără a se aduce atingere eventualelor măsuri disciplinare luate cu privire la actorii financiari menţionaţi la alineatele respective.
Art. 91: Răspunderea actorilor financiari în cazul activităţilor ilegale, de fraudă sau de corupţie
(1)Prezentul capitol nu aduce atingere răspunderii penale care poate să revină actorilor financiari menţionaţi la articolul 90, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă şi cu dispoziţiile în vigoare privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii şi combaterea corupţiei care implică funcţionari ai Uniunii sau ai statelor membre.
(2)Fără a se aduce atingere articolelor 92, 94 şi 95 din prezentul regulament, fiecare ordonator de credite competent, contabil sau administrator al contului de avans răspunde disciplinar şi pecuniar în conformitate cu Statutul funcţionarilor sau, pentru membrii personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar astfel cum se menţionează la articolul 89 alineatul (1) din prezentul regulament, în conformitate cu contractele lor de muncă. În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, se sesizează autorităţile şi organismele desemnate de legislaţia aplicabilă, în special OLAF.
Art. 92: Norme aplicabile ordonatorilor de credite
(1)Ordonatorul de credite competent răspunde pecuniar în conformitate cu Statutul funcţionarilor.
(2)Răspunderea pecuniară se aplică în special dacă ordonatorul de credite competent, în mod intenţionat sau dintr-o neglijenţă gravă:
a)stabileşte creanţe de recuperat sau emite ordine de recuperare, angajează cheltuieli sau semnează un ordin de plată fără respectarea prezentului regulament;
b)omite să întocmească un document de constatare a unei creanţe, neglijează să emită un ordin de recuperare sau îl emite cu întârziere sau emite cu întârziere un ordin de plată, angajând astfel răspunderea civilă a instituţiei Uniunii faţă de terţi.
(3)Un ordonator de credite delegat sau subdelegat care primeşte o instrucţiune cu forţă de constrângere despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, în special din cauză că instrucţiunea nu poate fi pusă în aplicare cu resursele care i-au fost alocate, informează în scris autoritatea de la care a primit delegarea sau subdelegarea cu privire la aceasta. Dacă instrucţiunea este confirmată în scris, iar confirmarea este primită în timp util şi este suficient de clară, făcând trimitere explicită la punctele pe care ordonatorul de credite delegat sau subdelegat le-a contestat, ordonatorul de credite delegat sau subdelegat este exonerat de răspundere. Acesta execută instrucţiunea, cu excepţia cazului în care aceasta este în mod evident ilegală sau constituie o încălcare a standardelor de siguranţă relevante.
Aceeaşi procedură se aplică în cazurile în care ordonatorul de credite consideră că o decizie care îi revine implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare sau în cazurile în care, în cursul executării unei instrucţiuni cu forţă de constrângere, ordonatorul de credite constată că circumstanţele cazului ar putea genera o astfel de situaţie.
Orice instrucţiune confirmată în circumstanţele menţionate la prezentul alineat este înregistrată de ordonatorul de credite delegat competent şi menţionată în raportul său anual de activitate.
(4)În cazul subdelegării în cadrul departamentului său, ordonatorul de credite delegat continuă să fie răspunzător de eficienţa şi eficacitatea sistemelor interne de gestiune şi de control instituite şi de alegerea ordonatorului de credite subdelegat.
(5)În cazul subdelegării şefilor delegaţiilor Uniunii şi adjuncţilor acestora, ordonatorul de credite delegat este răspunzător de definirea sistemelor interne de gestiune şi de control instituite, precum şi de asigurarea eficienţei şi eficacităţii acestora. Şefii delegaţiilor Uniunii sunt responsabili de instituirea şi funcţionarea în mod adecvat a acestor sisteme, în conformitate cu instrucţiunile ordonatorului de credite delegat, precum şi de gestionarea fondurilor şi a operaţiunilor pe care le desfăşoară în cadrul delegaţiei Uniunii din subordinea lor. Înainte de a-şi prelua funcţia, aceştia participă la cursuri specifice de formare privind sarcinile şi responsabilităţile ce le revin ordonatorilor de credite, precum şi privind execuţia bugetară.
Şefii delegaţiilor Uniunii prezintă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (3), rapoarte cu privire la responsabilităţile care le revin în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.
În fiecare an, şefii delegaţiilor Uniunii oferă ordonatorului de credite delegat al Comisiei o asigurare privind sistemele interne de gestiune şi de control instituite în delegaţiile lor, precum şi cu privire la gestionarea operaţiunilor care le sunt subdelegate şi la rezultatele acestora, pentru a-i permite ordonatorului de credite să întocmească declaraţia de asigurare prevăzută la articolul 74 alineatul (9).
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în absenţa şefilor delegaţiilor Uniunii.
Art. 93: Tratarea neregulilor financiare comise de un membru al personalului
(1)Fără a se aduce atingere competenţelor OLAF şi autonomiei administrative a instituţiilor Uniunii, a organelor Uniunii, a oficiilor europene sau a organelor sau persoanelor cărora li s-a încredinţat punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE în ceea ce priveşte membrii personalului lor şi ţinând cont în mod corespunzător de protecţia denunţătorilor, comitetul menţionat la articolul 143 este sesizat, pentru a emite un aviz cu privire la orice încălcare a dispoziţiilor prezentului regulament sau a unei dispoziţii privind gestiunea financiară ori verificarea operaţiunilor care rezultă dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a unui membru al personalului, de către:
a)autoritatea împuternicită să facă numiri responsabilă de chestiuni disciplinare;
b)ordonatorul de credite competent, inclusiv şefii delegaţiilor Uniunii şi, în absenţa acestora, adjuncţii acestora, care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în conformitate cu articolul 60 alineatul (2).
În cazul în care este informat direct cu privire la o chestiune de către un membru al personalului, comitetul transmite dosarul autorităţii împuternicite să facă numiri în cadrul instituţiei Uniunii, organului Uniunii, oficiului european sau organului sau persoanei în cauză şi îl informează în acest sens pe membrul personalului. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate solicita avizul comitetului cu privire la caz.
(2)Solicitarea unui aviz din partea comitetului în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf se însoţeşte de o descriere a faptelor şi a acţiunii sau omisiunii în privinţa cărora comitetul este chemat să se pronunţe, precum şi de documente justificative relevante, inclusiv rapoarte cu privire la eventuale anchete care au avut loc. Ori de câte ori este posibil, informaţiile se prezintă sub formă anonimizată.
Înainte de a transmite comitetului o cerere sau orice informaţie suplimentară, autoritatea împuternicită să facă numiri sau ordonatorul de credite, după caz, îi dă membrului personalului în cauză posibilitatea să îşi prezinte observaţiile, după ce iau fost notificate documentele justificative menţionate la primul paragraf, în măsura în care respectiva notificare nu aduce atingere în mod grav desfăşurării unor anchete suplimentare.
(3)În cazurile menţionate la prezentul articol alineatul (1), comitetul menţionat la articolul 143 este competent să evalueze dacă, pe baza elementelor care i-au fost prezentate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol şi a informaţiilor suplimentare primite, s-au comis nereguli financiare. Pe baza avizului comitetului, instituţia Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză decide cu privire la acţiunile ulterioare corespunzătoare, în conformitate cu Statutul funcţionarilor. În cazul în care detectează probleme sistemice, comitetul face o recomandare ordonatorului de credite şi ordonatorului de credite delegat, cu condiţia ca acesta din urmă să nu fie membrul personalului în cauză, precum şi auditorului intern.
(4)Atunci când emite avizul menţionat la prezentul articol alineatul (1), comitetul este alcătuit din membrii menţionaţi la articolul 143 alineatul (2), precum şi din următorii trei membri suplimentari, care sunt numiţi luându-se în considerare necesitatea evitării conflictelor de interese:
a)un reprezentant al autorităţii împuternicite să facă numiri responsabil de chestiuni disciplinare în cadrul instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză;
b)un membru desemnat de Comitetul pentru personal al instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză;
c)un membru al serviciului juridic al instituţiei Uniunii unde lucrează membrul personalului în cauză.
Atunci când emite avizul menţionat la alineatul (1), comitetul îl adresează autorităţii împuternicite să facă numiri în cadrul instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau al organului sau persoanei în cauză.
(5)Comitetul nu are competenţe de investigare. Instituţia Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză cooperează cu comitetul pentru a se asigura că acesta dispune de toate informaţiile necesare pentru a-şi exprima avizul.
(6)În cazul în care comitetul consideră că respectivul caz este de competenţa OLAF, acesta, în conformitate cu alineatul (1), transmite fără întârziere dosarul autorităţii împuternicite să facă numiri relevante şi informează de îndată OLAF.
(7)Statele membre sprijină pe deplin Uniunea la punerea în executare a oricăror măsuri luate în temeiul articolului 22 din Statutul funcţionarilor, în consecinţa răspunderii care le incumbă agenţilor temporari cărora li se aplică articolul 2 litera (e) din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene.
Art. 94: Norme aplicabile contabililor
Contabilul răspunde disciplinar şi pecuniar, în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute în Statutul funcţionarilor. Următoarele fapte, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:
(a)pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;
(b)modificarea greşită a unor conturi bancare sau a unor conturi curente poştale;
(c)recuperarea sau plata unor sume care nu sunt conforme cu ordinele de recuperare sau de plată corespunzătoare;
(d)necolectarea veniturilor exigibile.
Art. 95: Norme aplicabile administratorilor conturilor de avans
Următoarele fapte ale administratorului contului de avans, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:
(a)pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;
(b)incapacitatea de a furniza documente justificative adecvate cu privire la plăţile pe care le-a efectuat;
(c)efectuarea de plăţi către alţi beneficiari decât cei îndreptăţiţi la astfel de plăţi;
(d)necolectarea veniturilor exigibile.
Art. 96: Resurse proprii
(1)Estimarea veniturilor alcătuite din resursele proprii prevăzute în Decizia 2014/335/UE, Euratom se înregistrează în buget în euro. Punerea la dispoziţie a resurselor proprii aferente se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.
(2)Ordonatorul de credite stabileşte un calendar indicativ referitor la punerea la dispoziţia Comisiei a resurselor proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom.
Resursele proprii se stabilesc şi se recuperează în conformitate cu normele adoptate în temeiul deciziei menţionate.
Din punct de vedere contabil, ordonatorul de credite emite un ordin de recuperare a creditelor şi debitează contul de resurse proprii menţionat în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.
Art. 97: Estimarea creanţelor
(1)Atunci când dispune de suficiente informaţii cu privire la o măsură sau o situaţie care este posibil să dea naştere unei creanţe faţă de Uniune, ordonatorul de credite competent efectuează o estimare a creanţei respective.
(2)Cuantumul estimativ al creanţei este ajustat de către ordonatorul de credite competent de îndată ce acesta ia notă de un eveniment care modifică măsura sau situaţia care a condus la efectuarea estimării.
În momentul emiterii ordinului de recuperare cu privire la o măsură sau o situaţie care a condus anterior la efectuarea unei estimări a creanţelor, estimarea respectivă este ajustată în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent.
Atunci când ordinul de recuperare este întocmit pentru acelaşi cuantum ca şi estimarea iniţială, valoarea estimativă a creanţelor se reduce la zero.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), resursele proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom, care sunt plătite la intervale fixe de statele membre, nu fac obiectul unei estimări a creanţelor înainte de punerea la dispoziţia Comisiei a cuantumurilor în cauză de către statele membre. Ordonatorul de credite competent emite un ordin de recuperare cu privire la sumele respective.
Art. 98: Constatarea creanţelor
(1)În vederea constatării unei creanţe, ordonatorul de credite competent:
a)verifică existenţa datoriei;
b)determină sau verifică realitatea şi cuantumul datoriei; şi
c)verifică îndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţei.
Constatarea unei creanţe constituie recunoaşterea dreptului Uniunii asupra unui debitor şi stabilirea dreptului de a cere debitorului în cauză plata datoriei.
(2)O creanţă identificată ca fiind certă, lichidă şi exigibilă se constată printr-un ordin de recuperare prin care ordonatorul de credite competent îi dă dispoziţie contabilului să recupereze cuantumul. Acesta este urmat de o notă de debit trimisă debitorului, cu excepţia cazurilor în care se renunţă imediat la recuperarea creanţei, în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf. Atât ordinul de recuperare, cât şi nota de debit sunt întocmite de ordonatorul de credite competent.
Ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanţa şi cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituţia Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să îşi invoce creanţa. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabileşte că, în ciuda eforturilor pe care le-a depus instituţia Uniunii, întârzierea acţiunii este imputabilă conduitei debitorului.
(3)Pentru constatarea unei creanţe, ordonatorul de credite competent se asigură că:
a)creanţa este certă, în sensul că nu este condiţionată;
b)creanţa este lichidă, exprimată exact în unităţi monetare;
c)creanţa este exigibilă şi nu face obiectul niciunui termen de plată;
d)informaţiile privind debitorul sunt corecte;
e)cuantumul este contabilizat la postul bugetar corect;
f)documentele justificative sunt conforme; şi
g)se respectă principiul bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte criteriile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b).
(4)Nota de debit informează debitorul că:
a)Uniunea a constatat creanţa;
b)în cazul plăţii datoriei înainte de scadenţa specificată în nota de debit, nu se percepe dobândă penalizatoare;
c)în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf, datoria este purtătoare de dobândă la rata menţionată la articolul 99, fără a se aduce atingere niciunei reglementări specifice aplicabile;
d)în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b), instituţia Uniunii recuperează creanţa fie prin compensare, fie prin executarea garanţiilor depuse în avans;
e)în circumstanţe excepţionale, contabilul poate recupera creanţa prin compensare înainte de scadenţa menţionată la litera (b), în cazul în care este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii atunci când acesta are motive întemeiate să considere că cuantumul datorat Uniunii ar putea fi pierdut, după ce debitorul a fost informat cu privire la motive şi la data recuperării prin compensare;
f)dacă, după ce a luat toate măsurile prevăzute la prezentul paragraf literele (a)-(e), cuantumul nu a fost recuperat integral, instituţia Uniunii efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune în justiţie.
În cazul în care, în urma verificării datelor despre debitor sau pe baza altor informaţii relevante disponibile la momentul respectiv, este clar că datoria se încadrează în cazurile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) sau că nota de debit nu a fost trimisă în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite decide, după ce a constatat creanţa, să renunţe în mod direct la recuperarea creanţei, în conformitate cu articolul 101, fără a mai trimite o notă de debit, cu acordul contabilului.
În toate celelalte cazuri, ordonatorul de credite imprimă nota de debit şi o trimite debitorului. Contabilul este informat cu privire la expedierea notei de debit prin sistemul de informare financiară.
(5)Cuantumurile plătite în mod necuvenit se recuperează.
Art. 99: Dobânda penalizatoare
(1)Fără a aduce atingere niciunei dispoziţii specifice care derivă din aplicarea reglementărilor specifice, orice creanţă neplătită la scadenţa prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este purtătoare de dobândă în conformitate cu prezentul articol alineatele (2) şi (3).
(2)Cu excepţia cazului menţionat la prezentul articol alineatul (4), rata dobânzii pentru creanţele neplătite la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care datoria devine scadentă, majorată cu:
a)opt puncte procentuale în cazul în care evenimentul generator este un contract de achiziţie de produse sau un contract de achiziţie de servicii;
b)trei puncte procentuale şi jumătate în toate celelalte cazuri.
(3)Dobânda se calculează de la data calendaristică următoare scadenţei menţionate la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), până la data calendaristică la care creanţa este plătită integral.
Ordinul de recuperare corespunzător cuantumului dobânzii penalizatoare se emite atunci când respectiva dobândă este efectiv încasată.
(4)În cazul amenzilor sau al altor sancţiuni, rata dobânzii pentru creanţele neplătite la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care s-a adoptat decizia de impunere a unei amenzi sau a altor sancţiuni, majorată cu:
a)un punct procentual şi jumătate dacă debitorul oferă o garanţie financiară care este acceptată de contabil în locul plăţii;
b)trei puncte procentuale şi jumătate în toate celelalte cazuri.
În cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, exercitându-şi competenţa prevăzută la articolul 261 din TFUE, majorează cuantumul unei amenzi sau al unei alte sancţiuni, dobânda pentru cuantumul majorării începe să curgă de la data pronunţării hotărârii Curţii.
(5)În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabileşte la zero procente.
Art. 100: Ordonanţarea recuperărilor
(1)Ordonatorul de credite competent dă dispoziţie contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanţă pe care a constatat-o respectivul ordonator de credite competent (denumită în continuare "ordonanţarea recuperărilor").
(2)O instituţie a Uniunii poate constata în mod oficial o creanţă imputabilă altor persoane decât statele membre printr-o decizie care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 din TFUE.
În situaţii excepţionale, justificate de protecţia eficientă şi oportună a intereselor financiare ale Uniunii, celelalte instituţii ale Uniunii pot solicita Comisiei să adopte o astfel de decizie executorie în beneficiul lor în legătură cu creanţele generate în relaţia cu personalul sau în relaţie cu membri sau foşti membri ai unei instituţii a Uniunii, cu condiţia ca respectivele instituţii să fi convenit cu Comisia cu privire la modalităţile practice de aplicare a prezentului articol.
Sunt considerate situaţii excepţionale cazurile în care nu există nicio perspectivă de recuperare a creanţei de către instituţia Uniunii în cauză prin intermediul unei plăţi voluntare sau prin compensare, astfel cum se prevede la articolul 101 alineatul (1), iar condiţiile de renunţare la recuperarea creanţei în temeiul articolului 101 alineatele (2) şi (3) nu sunt îndeplinite. În toate cazurile, decizia executorie specifică faptul că sumele revendicate se înregistrează în secţiunea din buget aferente instituţiei respective a Uniunii, care acţionează în calitate de ordonator de credite. Venitul se înscrie ca venit general, cu excepţia situaţiei în care constituie venit alocat, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3).
Instituţia solicitantă a Uniunii informează Comisia cu privire la orice eveniment care ar putea afecta recuperarea şi intervine în sprijinul Comisiei în cazul exercitării unei căi de atac împotriva deciziei executorii.
Art. 101: Norme privind recuperările
(1)Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanţelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul depune toate eforturile pentru a se asigura că Uniunea îşi încasează veniturile şi se asigură că drepturile Uniunii sunt respectate.
Rambursarea parţială de către un debitor care face obiectul mai multor ordine de recuperare se impută în primul rând asupra creanţei celei mai vechi, cu excepţia cazului în care se specifică altfel de către debitor. Orice plată parţială acoperă mai întâi dobânda.
Contabilul recuperează sumele datorate bugetului prin compensarea lor în conformitate cu articolul 102.
(2)Ordonatorul de credite competent poate renunţa integral sau parţial la o creanţă constatată numai în următoarele cazuri:
a)atunci când costurile previzibile ale recuperării ar depăşi suma care trebuie recuperată, iar renunţarea nu ar dăuna imaginii Uniunii;
b)atunci când creanţa nu poate fi recuperată din cauza vechimii ei, din cauza depăşirii termenului de expediere a notei de debit definit la articolul 98 alineatul (2), din cauza insolvabilităţii debitorului ori ca urmare a altor proceduri de insolvenţă;
c)atunci când recuperarea nu este conformă cu principiul proporţionalităţii.
Atunci când intenţionează să renunţe, total sau parţial, la recuperarea unei creanţe constatate, ordonatorul de credite competent se asigură că renunţarea este corectă şi conformă cu principiul bunei gestiuni financiare şi cu principiul proporţionalităţii. Decizia de renunţare la recuperarea se motivează. Ordonatorul de credite poate delega competenţa de a lua respectiva decizie.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (c), ordonatorul de credite competent acţionează în conformitate cu procedurile instituite în prealabil în cadrul instituţiei Uniunii de care aparţine şi aplică, în toate circumstanţele, următoarele criterii obligatorii:
a)faptele, ţinând cont de gravitatea neregulii care generează constatarea creanţei (fraudă, recidivă, intenţie, diligenţă, bună-credinţă, eroare manifestă);
b)impactul pe care renunţarea la recuperare l-ar avea asupra funcţionării Uniunii şi asupra intereselor financiare ale acesteia (suma în cauză, riscul de stabilire a unui precedent, subminarea autorităţii legii).
(4)În funcţie de circumstanţele cazului, ordonatorul de credite competent ţine seama, după caz, de următoarele criterii suplimentare:
a)orice denaturare a concurenţei care ar fi cauzată de renunţarea la recuperare;
b)daunele economice şi sociale care ar fi cauzate de recuperarea integrală a creanţei.
(5)Fiecare instituţie a Uniunii transmite în fiecare an Parlamentului European şi Consiliului un raport privind renunţările acordate de aceasta în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol. Informaţiile privind renunţările inferioare cuantumului de 60 000 EUR sunt furnizate sub formă de cuantum total. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la articolul 74 alineatul (9).
(6)Ordonatorul de credite competent poate anula, integral sau parţial, o creanţă constatată. Anularea parţială a unei creanţe constatate nu presupune renunţarea la cealaltă parte a dreptului constatat al Uniunii.
În cazul unei erori, ordonatorul de credite competent anulează total sau parţial creanţa constatată şi motivează corespunzător această decizie.
Fiecare instituţie a Uniunii stabileşte în normele sale interne condiţiile şi procedura de delegare a competenţei de anulare a unei creanţe constatate.
(7)Responsabilitatea principală pentru realizarea controalelor şi a auditurilor şi pentru recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit, astfel cum se prevede în normele sectoriale, revine statelor membre. În măsura în care statele membre detectează şi corectează nereguli în nume propriu, acestea sunt scutite de aplicarea unor corecţii financiare de către Comisie cu privire la respectivele nereguli.
(8)Comisia aplică corecţii financiare statelor membre pentru a exclude din finanţarea din bugetul Uniunii cheltuielile care sunt efectuate cu încălcarea legislaţiei aplicabile. Comisia îşi bazează corecţiile financiare pe identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit şi a implicaţiilor financiare asupra bugetului. În cazul în care aceste sume nu pot fi identificate cu exactitate, Comisia poate aplica corecţii extrapolate sau forfetare, în conformitate cu normele sectoriale.
Atunci când decide cuantumul unei corecţii financiare, Comisia ia în considerare natura şi gravitatea încălcării legislaţiei aplicabile şi implicaţiile financiare asupra bugetului, inclusiv deficienţele identificate la nivelul sistemelor de gestiune şi de control.
Criteriile pentru stabilirea corecţiilor financiare şi procedura care trebuie urmată pot fi prevăzute în norme sectoriale.
(9)Metodologia pentru aplicarea corecţiilor extrapolate sau forfetare se stabileşte în conformitate cu normele sectoriale, pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii.
Art. 102: Recuperarea prin compensare
(1)În cazul în care debitorul are asupra Uniunii sau asupra unei agenţii executive, atunci când aceasta execută bugetul, o creanţă care este certă, în sensul articolului 98 alineatul (3) litera (a), lichidă şi exigibilă pentru o sumă stabilită printr-un ordin de plată, contabilul recuperează prin compensare creanţa constatată, după ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
În circumstanţe excepţionale, atunci când este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii, iar contabilul are motive întemeiate să considere că suma datorată Uniunii ar putea fi pierdută, acesta poate recupera creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
Contabilul poate, de asemenea, să recupereze creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) în cazul în care debitorul este de acord.
(2)Înainte de efectuarea unei recuperări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, contabilul consultă ordonatorul de credite competent şi informează debitorii implicaţi, inclusiv cu privire la căile de atac, în conformitate cu articolul 133.
Atunci când debitorul este o autoritate naţională sau una dintre entităţile administrative ale acesteia, contabilul informează, de asemenea, statul membru respectiv cu privire la intenţia sa de a recurge la recuperare prin compensare cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de a acţiona. Cu toate acestea, de comun acord cu statul membru sau cu entitatea administrativă în cauză, contabilul poate efectua recuperarea prin compensare înainte de ajungerea la scadenţă.
(3)Compensarea menţionată la alineatul (1) are acelaşi efect ca şi o plată, prin aceasta achitându-se Uniunii creanţa şi, dacă este cazul, dobânda datorată.
Art. 103: Procedura de recuperare în urma neefectuării plăţii în mod voluntar
(1)Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care creanţa nu a fost recuperată integral până la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), contabilul informează ordonatorul de credite competent şi iniţiază fără întârziere procedura de recuperare prin orice mijloace legale, inclusiv, dacă este cazul, prin executarea unor garanţii depuse în avans.
(2)Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care nu se poate utiliza metoda de recuperare menţionată la prezentul articol alineatul (1), iar debitorul nu plăteşte ca răspuns la o scrisoare de punere în întârziere trimisă de contabil, contabilul efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune juridică.
Art. 104: Termenul suplimentar pentru efectuarea plăţii
Contabilul, în colaborare cu ordonatorul de credite competent, poate acorda un termen suplimentar pentru efectuarea plăţii numai la cererea scrisă şi motivată corespunzător a debitorului şi sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
(a)debitorul se angajează să plătească dobândă, la rata specificată la articolul 99, pentru întreaga perioadă suplimentară acordată, începând cu data scadenţei prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b);
(b)pentru protejarea drepturilor Uniunii, debitorul depune o garanţie financiară, acceptată de contabilul instituţiei Uniunii, care acoperă creanţa exigibilă, atât în ceea ce priveşte principalul, cât şi dobânda.
Garanţia menţionată la primul paragraf litera (b) poate fi înlocuită cu o garanţie personală şi solidară depusă de un terţ aprobată de contabilul instituţiei Uniunii.
În circumstanţe excepţionale, în urma unei solicitări din partea debitorului, contabilul poate renunţa la cerinţa de depunere a garanţiei menţionate la primul paragraf litera (b) în cazul în care, pe baza evaluării sale, debitorul este dispus şi în măsură să efectueze plata în perioada suplimentară, dar nu poate depune o astfel de garanţie şi se află într-o situaţie de dificultăţi financiare.
Art. 105: Termenul de prescripţie
(1)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor reglementărilor specifice şi aplicării Deciziei 2014/335/UE, Euratom, creanţele Uniunii asupra terţilor şi creanţele terţilor asupra Uniunii fac obiectul unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor începe să curgă la ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).
Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor asupra Uniunii începe să curgă la data la care este exigibilă plata creanţei terţului în cauză, în conformitate cu angajamentul juridic corespunzător.
(3)Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor este întrerupt prin orice act al unei instituţii a Uniunii sau al unui stat membru care acţionează la solicitarea unei instituţii a Uniunii, notificat terţului şi vizând recuperarea creanţei.
Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor faţă de Uniune este întrerupt prin orice act notificat Uniunii de către creditorii acesteia, sau în numele acestora, care vizează recuperarea creanţei.
(4)Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare întreruperilor menţionate la alineatul (3).
(5)Orice acţiune în justiţie referitoare la o creanţă, astfel cum este menţionată la alineatul (2), inclusiv acţiunile introduse în faţa unei instanţe care declară ulterior că nu are competenţă în materie, întrerupe termenul de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă numai de la data pronunţării unei hotărâri cu forţă de res judicata sau de la data la care se ajunge la o soluţionare extrajudiciară a aceleiaşi acţiuni între aceleaşi părţi.
(6)Atunci când contabilul acordă debitorului un termen de plată suplimentar, în conformitate cu articolul 104, aceasta se consideră a fi o întrerupere a termenului de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare expirării termenului de plată prelungit.
(7)Creanţele Uniunii nu se recuperează după expirarea termenului de prescripţie, astfel cum este prevăzut la alineatele (2)-(6).
Art. 106: Tratamentul naţional al creanţelor deţinute de Uniune
În cazul unor proceduri de insolvenţă, creanţele deţinute de Uniune beneficiază de acelaşi tratament preferenţial ca şi creanţele de aceeaşi natură deţinute de organisme publice din statele membre în care se desfăşoară procedurile de recuperare.
Art. 107: Amenzi, alte sancţiuni şi dobânzi acumulate impuse de instituţiile Uniunii
(1)Sumele provenite din amenzi, alte sancţiuni, precum şi eventualele dobânzi acumulate sau alte venituri generate de acestea nu se înregistrează în buget atât timp cât deciziile care le-au impus fac sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
(2)Sumele menţionate la alineatul (1) se înregistrează în buget cât mai curând posibil după epuizarea tuturor căilor de atac. În circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător sau în cazul în care epuizarea tuturor căilor de atac are loc după data de 1 septembrie a exerciţiului financiar în curs, sumele se pot înregistra în buget în exerciţiul financiar următor.
Sumele care, în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, urmează să fie rambursate entităţii care le-a plătit nu se înregistrează în buget.
(3)Alineatul (1) nu se aplică deciziilor referitoare la închiderea conturilor sau la corecţiile financiare.
Art. 108: Recuperarea amenzilor şi a altor sancţiuni impuse de instituţiile Uniunii
(1)În cazul în care se introduce o acţiune în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene împotriva unei decizii prin care o instituţie a Uniunii impune o amendă sau o altă sancţiune în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom şi până la epuizarea tuturor căilor de atac, debitorul fie plăteşte cu titlu provizoriu sumele respective în contul bancar desemnat de contabilul Comisiei, fie depun o garanţie financiară acceptată de contabilul Comisiei. Garanţia este independentă de obligaţia plăţii amenzii sau a altei sancţiuni şi se execută la cerere. Aceasta acoperă principalul creanţei şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4).
(2)Comisia asigură cuantumurile primite cu titlu provizoriu prin investirea acestora în active financiare, garantând astfel securitatea şi lichiditatea fondurilor şi vizând, în acelaşi timp, generarea unui randament pozitiv.
(3)După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau altă sancţiune a fost confirmată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene sau în cazul în care decizia de a impune o astfel de amendă sau o altă sancţiune nu mai poate face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, se ia una dintre următoarele măsuri:
a)cuantumurile încasate cu titlu provizoriu şi alte sume generate de acestea se înregistrează în buget în conformitate cu articolul 107 alineatul (2);
b)în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se execută, iar sumele corespunzătoare se înregistrează în buget.
În cazul în care cuantumul amenzii sau al altei sancţiuni a fost majorat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prezentul alineat primul paragraf literele (a) şi (b) se aplică în limita cuantumurilor prevăzute în decizia iniţială a instituţiei Uniunii sau, dacă este cazul, în limita cuantumului prevăzut într-o hotărâre anterioară pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul aceleiaşi proceduri. Contabilul Comisiei colectează suma corespunzătoare majorării şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4), care se înregistrează în buget.
(4)După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau o altă sancţiune a fost anulată sau cuantumul ei a fost redus, se ia una dintre următoarele măsuri:
a)cuantumurile încasate cu titlu provizoriu sau, în cazul unei reduceri, partea relevantă din acestea, inclusiv randamentul lor eventual, se rambursează terţului în cauză;
b)în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se eliberează în consecinţă.
În cazurile menţionate la primul paragraf litera (a), dacă randamentul global al cuantumului primit cu titlu provizoriu este negativ, pierderea se deduce din cuantumul care trebuie rambursat.
Art. 109: Dobânzi compensatorii
Fără a se aduce atingere articolului 99 alineatul (2) şi articolului 116 alineatul (5) şi pentru alte cazuri decât amenzile şi alte sancţiuni astfel cum sunt menţionate la articolele 107 şi 108, în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau ca urmare a unei soluţionări pe cale amiabilă, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni. Rata dobânzii nu poate fi negativă. Dobânda se calculează de la data plăţii cuantumului care trebuie rambursat până la data la care este prevăzută rambursarea.
În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabileşte la zero la sută.
Art. 110: Deciziile de finanţare
(1)Un angajament bugetar este precedat de o decizie de finanţare adoptată de către instituţia Uniunii sau de autoritatea delegată de către aceasta. Deciziile de finanţare sunt anuale sau multianuale.
Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul creditelor destinate funcţionării fiecărei instituţii a Uniunii conform autonomiei sale administrative care pot fi executate în absenţa unui act de bază în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) litera (e), în cazul cheltuielilor aferente sprijinului administrativ şi al contribuţiilor acordate organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71.
(2)Decizia de finanţare constituie, în acelaşi timp, programul de lucru anual sau multianual şi se adoptă, după caz, cât mai curând posibil după adoptarea proiectului de buget şi, în principiu, cel târziu la data de 31 martie a exerciţiului de execuţie. În cazul în care actul de bază relevant prevede modalităţi specifice pentru adoptarea unei decizii de finanţare sau a unui program de lucru sau a ambelor, modalităţile respective se aplică părţii din decizia de finanţare care constituie programul de lucru, în conformitate cu cerinţele actului de bază respectiv. Partea care constituie programul de lucru se publică pe site-ul instituţiei în cauză a Uniunii imediat după ce este adoptat şi înainte de a fi pus în aplicare. Decizia de finanţare precizează cuantumul total vizat şi conţine o descriere a acţiunilor care urmează să fie finanţate. În aceasta se precizează:
a)actul de bază şi linia bugetară;
b)obiectivele urmărite şi rezultatele preconizate;
c)metodele de execuţie;
d)orice informaţie suplimentară prevăzută în actul de bază în ceea ce priveşte programul de lucru.
(3)În plus faţă de elementele menţionate la alineatul (2), decizia de finanţare stabileşte următoarele:
a)în cazul granturilor: tipul de solicitanţi vizat de cererea de propuneri sau de procedura de atribuire directă şi pachetul bugetar global rezervat granturilor;
b)în cazul achiziţiilor: pachetul bugetar global rezervat achiziţiilor;
c)pentru contribuţiile la fondurile fiduciare ale Uniunii menţionate la articolul 234: creditele rezervate fondului fiduciar pentru exerciţiul respectiv, împreună cu sumele planificate pe durata sa de la buget, precum şi de la alţi donatori;
d)în cazul premiilor: tipul de participanţi vizat de concurs, pachetul bugetar global rezervat concursului şi o trimitere specifică la premiile cu o valoare unitară de cel puţin 1 000 000 EUR;
e)în cazul instrumentelor financiare: suma alocată instrumentului financiar;
f)în cazul gestiunii indirecte: persoana sau entitatea care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau criteriile care trebuie folosite pentru selectarea persoanei sau a entităţii;
g)în cazul contribuţiilor la mecanismele sau platformele de finanţare mixtă: suma alocată mecanismului sau platformei de finanţare mixtă şi lista entităţilor participante la mecanismul sau platforma de finanţare mixtă;
h)în cazul garanţiilor bugetare: cuantumul provizionării anuale şi, atunci când este cazul, cuantumul garanţiei bugetare care urmează să fie eliberat.
(4)Ordonatorul de credite delegat poate adăuga informaţii suplimentare considerate adecvate fie în respectiva decizie de finanţare care constituie programul de lucru, fie în orice alt document publicat pe site-ul instituţiei Uniunii.
O decizie de finanţare multianuală trebuie să fie în concordanţă cu programarea financiară menţionată la articolul 41 alineatul (2) şi să precizeze faptul că punerea în aplicare a deciziei este condiţionată de disponibilitatea creditelor bugetare pentru exerciţiile financiare respective, după adoptarea bugetului sau după cum se prevede în sistemul doisprezecimilor provizorii.
(5)Fără a se aduce atingere niciunei dispoziţii specifice a unui act de bază, orice modificare semnificativă a unei decizii de finanţare deja adoptate urmează aceeaşi procedură ca şi decizia iniţială.
Art. 111: Operaţiuni de cheltuieli
(1)Fiecare cheltuială se angajează, se lichidează, se ordonanţează şi se plăteşte.
La expirarea termenelor prevăzute la articolul 114, soldul neutilizat al angajamentelor bugetare este dezangajat.
Atunci când execută operaţiuni, ordonatorul de credite competent se asigură că cheltuiala este conformă cu dispoziţiile tratatelor, ale bugetului, ale prezentului regulament şi ale altor acte legislative adoptate în temeiul tratatelor, precum şi cu principiul bunei gestiuni financiare.
(2)Angajamentele bugetare se constituie şi angajamentele juridice se asumă de acelaşi ordonator de credite, cu excepţia cazurilor justificate. În special, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, angajamentele juridice pot fi asumate de şefii delegaţiilor Uniunii sau, în absenţa acestora, de adjuncţii acestora, pe baza instrucţiunilor primite de la ordonatorul de credite competent al Comisiei, care rămâne, cu toate acestea, pe deplin răspunzător pentru operaţiunea subiacentă. Personalul angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar poate semna angajamente juridice privind plăţile executate din conturile de avans cu o valoare de maximum 2 500 EUR.
Ordonatorul de credite competent constituie la un angajament bugetar înainte de a-şi asuma un angajament juridic faţă de terţi sau de a transfera fonduri într-un fond fiduciar al Uniunii menţionat la articolul 234.
Al doilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică:
a)angajamentelor juridice încheiate în urma unei declaraţii cu privire la o criză în cadrul planului de continuitate a activităţii, în conformitate cu procedurile adoptate de Comisie sau de orice altă instituţie a Uniunii în temeiul autonomiei sale administrative;
b)în cazul operaţiunilor de ajutor umanitar, al operaţiunilor de protecţie civilă şi al ajutorului pentru gestionarea crizelor, atunci când pentru desfăşurarea eficientă a intervenţiei Uniunii este necesară asumarea imediată de către Uniune a unui angajament juridic cu terţi şi dacă nu este posibilă constituirea în prealabil a unui angajament bugetar individual.
În cazurile menţionate la litera (b) de la al treilea paragraf, angajamentul bugetar se constituie fără întârziere după încheierea unui angajament juridic cu terţii.
(3)Ordonatorul de credite competent lichidează cheltuielile prin acceptarea faptului că o cheltuială este înregistrată în buget, după ce verifică documentele justificative care atestă dreptul creditorului, în conformitate cu condiţiile stabilite în angajamentul juridic, atunci când există un angajament juridic. În acest scop, ordonatorul de credite competent:
a)verifică existenţa dreptului creditorului;
b)determină sau verifică realitatea şi cuantumul creanţei acordând menţiunea "conform cu realitatea"
c)verifică îndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţei.
În pofida primului paragraf, lichidarea cheltuielilor se aplică, de asemenea, rapoartelor intermediare sau finale care nu sunt asociate unei cereri de plată, caz în care impactul asupra sistemului contabil este limitat la contabilitatea generală.
(4)Decizia de lichidare este exprimată prin semnătură electronică securizată, în conformitate cu articolul 146, de către ordonatorul de credite sau de către un angajat competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător printr-o decizie oficială a ordonatorului de credite sau, în mod excepţional, pentru circuitul pe hârtie, ia forma unei ştampile care cuprinde şi semnătura respectivă.
Prin menţiunea "conform cu realitatea", ordonatorul de credite competent sau angajatul competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent, certifică faptul că:
a)pentru prefinanţări: sunt îndeplinite condiţiile impuse în angajamentul juridic pentru plata prefinanţărilor;
b)pentru plăţile intermediare şi plata soldului în cazul contractelor: serviciile prevăzute în contract au fost prestate în mod corespunzător, bunurile au fost livrate în mod corespunzător sau lucrările au fost realizate în mod corespunzător;
c)pentru plăţile intermediare şi plata soldului în cazul granturilor: acţiunea sau programul de lucru desfăşurat de către beneficiar respectă din toate punctele de vedere acordul de grant, iar, atunci când este cazul, costurile declarate de beneficiar sunt eligibile.
În cazurile menţionate la litera (c) de la al doilea paragraf, estimările de costuri nu se consideră că respectă condiţiile de eligibilitate prevăzute la articolul 186 alineatul (3). Acelaşi principiu se aplică şi pentru rapoartele intermediare şi finale care nu sunt asociate unei cereri de plată.
(5)Pentru a ordonanţa cheltuielile, ordonatorul de credite competent, după ce verifică disponibilitatea creditelor, emite un ordin de plată pentru a da dispoziţie contabilului să plătească cuantumul unei cheltuieli care a fost lichidată anterior.
Atunci când se efectuează plăţi periodice pentru serviciile prestate, inclusiv pentru serviciile de închiriere sau pentru livrarea de bunuri, ordonatorul de credite poate decide, în funcţie de analiza riscurilor pe care o efectuează, aplicarea unui sistem de debitare directă dintr-un cont de avans. Aplicarea unui astfel de sistem poate fi, de asemenea, decisă în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru în temeiul articolului 86 alineatul (3).
Art. 112: Tipuri de angajamente bugetare
(1)Angajamentele bugetare se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a)individuale: atunci când destinatarul şi cuantumul cheltuielii sunt cunoscute;
b)globale: atunci când cel puţin unul dintre elementele necesare identificării angajamentului individual este în continuare necunoscut;
c)provizorii: pentru a acoperi cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA astfel cum se menţionează la articolul 11 alineatul (2) şi cheltuielile administrative curente, în cazul în care nu se cunoaşte definitiv care este cuantumul sau cine sunt beneficiarii finali.
În pofida literei (c) de la primul paragraf, cheltuielile administrative curente referitoare la delegaţiile Uniunii şi la reprezentanţele Uniunii pot fi acoperite prin angajamente bugetare provizorii şi atunci când se cunoaşte care este cuantumul sau cine este beneficiarul final.
(2)Angajamentele bugetare pentru acţiuni a căror realizare depăşeşte un singur exerciţiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciţii în tranşe anuale doar în cazurile prevăzute în actul de bază sau în cazul în care privesc cheltuieli administrative.
(3)Un angajament bugetar global se constituie în temeiul unei decizii de finanţare.
Angajamentul bugetar global se constituie cel târziu înainte de luarea deciziei privind destinatarii şi sumele şi, în cazul în care execuţia creditelor în cauză implică adoptarea unui program de lucru, cel mai devreme după adoptarea programului în cauză.
(4)Un angajament bugetar global se execută fie prin încheierea unui acord de finanţare, care permite la rândul său asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice ulterioare, fie prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice.
Acordurile de finanţare din domeniul asistenţei financiare directe acordate ţărilor terţe - în care se încadrează şi sprijinul bugetar - care constituie angajamente juridice, pot conduce la plăţi fără asumarea altor angajamente juridice.
Dacă angajamentul bugetar global se execută prin încheierea unui acord de finanţare, al doilea paragraf de la alineatul (3) nu se aplică.
(5)Fiecare angajament juridic individual asumat în urma unui angajament bugetar global este înregistrat în contabilitatea bugetară centrală de către ordonatorul de credite competent înainte de a fi semnat şi se contabilizează la angajamentul bugetar global.
(6)Angajamentele bugetare provizorii se execută prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice care dau naştere unui drept la plăţi ulterioare. Cu toate acestea, în cazul cheltuielilor aferente gestionării personalului, cheltuielilor aferente membrilor sau foştilor membri ai unei instituţii a Uniunii sau al cheltuielilor de comunicare angajate de instituţii ale Uniunii pentru acoperirea evenimentelor Uniunii sau în cazurile prevăzute la punctul 14.5 din anexa I, acestea pot fi executate direct prin plăţi fără asumarea unor angajamente juridice anterioare.
Art. 113: Angajamente pentru creditele FEGA
(1)Pentru fiecare exerciţiu financiar, creditele FEGA cuprind credite nediferenţiate pentru cheltuielile legate de măsurile menţionate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Cheltuielile aferente măsurilor menţionate la articolul 4 alineatul (2) şi la articolul 6 din regulamentul menţionat, cu excepţia măsurilor finanţate în cadrul asistenţei tehnice neoperaţionale şi a contribuţiilor la agenţiile executive, sunt acoperite din credite diferenţiate.
(2)Deciziile Comisiei prin care se stabileşte valoarea rambursărilor cheltuielilor legate de FEGA efectuate de statele membre reprezintă angajamente bugetare provizorii globale, care nu depăşesc creditele totale înregistrate în buget pentru FEGA.
(3)Angajamentele bugetare provizorii globale pentru FEGA efectuate pentru un anumit exerciţiu financiar care nu au dat naştere unor angajamente la linii bugetare specifice până la data de 1 februarie a exerciţiului financiar următor se dezangajează pentru exerciţiul financiar în cauză.
(4)În termen de două luni de la primirea declaraţiilor transmise de statele membre, cheltuielile efectuate de autorităţile şi organismele menţionate în normele referitoare la FEGA fac obiectul unui angajament pe capitole, articole şi posturi. Astfel de angajamente se pot face după expirarea termenului de două luni, atunci când este necesară o procedură de transfer al creditelor aferente liniilor bugetare corespunzătoare. Cu excepţia cazurilor în care statele membre nu au efectuat încă plata sau în care eligibilitatea este incertă, sumele se impută ca plăţi în acelaşi termen de două luni.
Angajamentele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat se deduc din angajamentul bugetar provizoriu global menţionat la alineatul (1).
(5)Alineatele (2) şi (3) se aplică sub rezerva verificării şi acceptării conturilor.
Art. 114: Termenele pentru angajamente
(1)Fără a aduce atingere articolului 111 alineatul (2) şi a articolului 264 alineatul (3), angajamentele juridice referitoare la angajamente bugetare individuale sau provizorii sunt asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n, exerciţiul n fiind cel în care s-a constituit angajamentul bugetar.
(2)Angajamentele bugetare globale acoperă costul total al angajamentelor juridice corespunzătoare asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+1.
În cazul în care angajamentul bugetar global conduce la acordarea unui premiu menţionat în titlul IX, angajamentul juridic menţionat la articolul 207 alineatul (4) este asumat până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+3.
În ceea ce priveşte acţiunile externe, atunci când angajamentul bugetar global conduce la încheierea unui acord de finanţare cu o ţară terţă, acordurile de finanţare se încheie până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+1. În acest caz, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice de punere în aplicare a acordului de finanţare asumate în decursul unei perioade de trei ani de la data încheierii acordului de finanţare.
Cu toate acestea, în următoarele cazuri, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate până la sfârşitul perioadei de punere în aplicare a acordului de finanţare:
a)acţiuni cu donatori multipli;
b)operaţiuni de finanţare mixtă;
c)angajamente juridice referitoare la audit şi evaluare;
d)următoarele circumstanţe excepţionale:
(i)modificări aduse angajamentelor juridice care au fost deja asumate;
(ii)angajamente juridice care urmează să fie asumate după rezilierea anticipată a unui angajament juridic existent;
(iii)schimbări ale entităţii de punere în aplicare.
(3)Al treilea şi al patrulea paragraf de la alineatul (2) nu se aplică următoarelor programe multianuale care sunt puse în aplicare prin angajamente fracţionate:
a)Instrumentul de asistenţă pentru preaderare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA II) (JO L 77, 15.3.2014, p. 11).
b)Instrumentul european de vecinătate instituit prin Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate (JO L 77, 15.3.2014, p. 27).
În cazurile menţionate la primul paragraf, creditele sunt dezangajate automat de către Comisie în conformitate cu normele sectoriale.
(4)Pentru angajamentele bugetare individuale şi provizorii pentru acţiuni desfăşurate pe parcursul mai multor exerciţii financiare, cu excepţia cheltuielilor cu personalul, se stabileşte o dată finală de execuţie, în conformitate cu condiţiile din angajamentele juridice la care se referă şi cu principiul bunei gestiuni financiare.
(5)Părţile din angajamentele bugetare care nu au fost executate prin plăţi în termen de şase luni de la data finală de execuţie se dezangajează.
(6)Cuantumul unui angajament bugetar care nu a antrenat nicio plată în sensul articolului 115 într-o perioadă de doi ani de la asumarea angajamentului juridic se dezangajează, cu excepţia cazului în care cuantumul respectiv face obiectul unei acţiuni judiciare aflate pe rolul unei instanţe de judecată sau al unui organism arbitral, a cazului în care angajamentul juridic ia forma unui acord de finanţare cu o ţară terţă sau a cazului în care există dispoziţii speciale în cadrul normelor sectoriale.
Art. 115: Tipuri de plăţi
(1)Plata cheltuielilor este efectuată de contabil în limita fondurilor disponibile.
(2)Plata se efectuează după ce a fost demonstrat faptul că acţiunea relevantă este conformă cu contractul, cu acordul sau cu actul de bază şi acoperă una sau mai multe din următoarele operaţiuni:
a)plata întregii sume datorate;
b)plata sumei datorate în unul dintre următoarele moduri:
(i)prefinanţare prin furnizarea unui fond de trezorerie, care poate fi defalcată în mai multe plăţi, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; prefinanţarea respectivă se plăteşte fie pe baza contractului, a acordului sau a actului de bază, fie pe baza documentelor justificative care permit verificarea respectării termenilor contractului sau a acordului în cauză;
(ii)una sau mai multe plăţi intermediare cu titlu de echivalent al executării parţiale a acţiunii, a contractului sau a acordului, care poate lichida prefinanţarea integral sau parţial, fără să aducă atingere actului de bază;
(iii)plata soldului cuantumurilor datorate atunci când acţiunea, contractul sau acordul a fost executat în întregime;
c)plata unui provizion în fondul comun de provizionare creat în conformitate cu articolul 212.
Plata soldului lichidează toate cheltuielile precedente. Pentru cuantumurile neutilizate se emite un ordin de recuperare.
(3)În contabilitatea bugetară se face o distincţie între diferitele tipuri de plăţi menţionate la alineatul (2) în momentul efectuării fiecărei plăţi.
(4)Normele contabile menţionate la articolul 80 includ normele privind lichidarea prefinanţării în contabilitate şi cele privind recunoaşterea eligibilităţii costurilor.
(5)Plăţile de prefinanţare sunt lichidate la intervale regulate de ordonatorul de credite competent, în funcţie de natura economică a proiectului, şi cel mai târziu la încheierea proiectului în cauză. Lichidarea se efectuează pe baza informaţiilor privind costurile suportate sau pe baza confirmării îndeplinirii condiţiilor de plată în conformitate cu articolul 125, validată de ordonatorul de credite în conformitate cu articolul 111 alineatul (3).
Pentru acordurile de grant, contractele sau acordurile de contribuţie de peste 5 000 000 EUR, ordonatorul de credite obţine la încheierea fiecărui exerciţiu cel puţin informaţiile necesare pentru a calcula o estimare rezonabilă a costurilor. Informaţiile respective nu pot fi utilizate pentru lichidarea prefinanţării, dar pot fi utilizate de ordonatorul de credite şi de contabil pentru a respecta articolul 82 alineatul (2).
În scopul celui de al doilea paragraf, în angajamentele juridice asumate se introduc dispoziţii adecvate.
Art. 116: Termenele pentru plăţi
(1)Plăţile se efectuează în termen de:
a)90 de zile calendaristice pentru acordurile de contribuţie, contractele şi acordurile de grant care implică servicii tehnice sau acţiuni a căror evaluare este deosebit de complexă şi în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;
b)60 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuţie, contracte şi acorduri de grant în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;
c)30 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuţie, contracte şi acorduri de grant.
(2)Se consideră că termenul permis pentru efectuarea plăţilor include lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor. Acesta începe să curgă de la data la care se primeşte o cerere de plată.
(3)Cererea de plată se înregistrează de către departamentul autorizat al ordonatorului de credite competent cât mai curând posibil şi se consideră ca fiind primită la data la care este înregistrată.
Data plăţii se consideră a fi data la care se debitează contul instituţiei Uniunii.
Cererea de plată include următoarele elemente esenţiale:
a)datele de identificare ale creditorului;
b)suma;
c)moneda;
d)data.
În cazul în care lipseşte cel puţin un element esenţial, cererea de plată se respinge.
Creditorul este informat în scris cu privire la o respingere şi la motivele acesteia cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care s-a primit cererea de plată.
(4)Ordonatorul de credite competent poate suspenda termenul de plată atunci când:
a)cuantumul vizat de cererea de plată nu este scadent; sau
b)nu s-au prezentat documente justificative adecvate.
Dacă ordonatorul de credite competent intră în posesia unor informaţii care pun la îndoială eligibilitatea cheltuielii care face obiectul unei cereri de plată, acesta poate suspenda termenul de plată pentru a verifica, inclusiv prin intermediul unor controale la faţa locului, dacă respectiva cheltuială este eligibilă. Perioada rămasă pentru efectuarea plăţii începe să curgă de la data la care se primesc informaţiile solicitate sau documentele revizuite sau de la data la care se efectuează verificările suplimentare necesare, inclusiv controale la faţa locului.
Creditorii vizaţi sunt informaţi în scris în legătură cu motivele unei suspendări.
(5)Mai puţin în cazul statelor membre, a BEI şi a FEI, la expirarea termenelor prevăzute la alineatul (1), creditorul are dreptul la plata unei dobânzi, în următoarele condiţii:
a)ratele dobânzii sunt cele menţionate la articolul 99 alineatul (2);
b)dobânda se plăteşte pentru perioada cuprinsă între ziua calendaristică care urmează expirării termenului de plată prevăzut la alineatul (1) şi ziua efectuării plăţii.
Cu toate acestea, în cazul în care dobânda calculată în conformitate cu primul paragraf este mai mică sau egală cu 200 EUR, aceasta se plăteşte creditorului numai la cererea acestuia, prezentată în termen de două luni de la primirea plăţii efectuate cu întârziere.
(6)Fiecare instituţie a Uniunii transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la respectarea şi la suspendarea termenelor prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Raportul Comisiei se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la articolul 74 alineatul (9).
Art. 117: Numirea auditorului intern
(1)Fiecare instituţie a Uniunii instituie o funcţie de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaţionale relevante. Auditorul intern numit de instituţia Uniunii în cauză răspunde în faţa acesteia de verificarea bunei funcţionări a sistemelor şi procedurilor de execuţie bugetară. Auditorul intern nu poate fi nici ordonatorul de credite, nici contabilul.
(2)În scopul realizării auditului intern al SEAE, şefii delegaţiilor Uniunii, acţionând în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sunt supuşi competenţelor de verificare ale auditorului intern al Comisiei pentru activităţile de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.
Auditorul intern al Comisiei acţionează şi în calitate de auditor intern al SEAE în ceea ce priveşte execuţia secţiunii din buget consacrate SEAE.
(3)Fiecare instituţie a Uniunii numeşte un auditor intern în conformitate cu modalităţile adaptate caracteristicilor şi cerinţelor sale proprii. Fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la numirea auditorului său intern.
(4)Fiecare instituţie a Uniunii determină, în conformitate cu caracteristicile şi cerinţele sale proprii, sfera misiunii auditorului său intern şi stabileşte obiectivele şi procedurile detaliate pentru exercitarea funcţiei de auditor intern cu respectarea standardelor internaţionale pentru auditul intern.
(5)Fiecare instituţie a Uniunii poate numi ca auditor intern, graţie competenţelor sale speciale, un funcţionar sau un alt angajat care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, selectat din rândul resortisanţilor statelor membre.
(6)Dacă două sau mai multe instituţii ale Uniunii numesc acelaşi auditor intern, acestea iau măsurile necesare pentru ca auditorul intern să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale în conformitate cu articolul 121.
(7)În momentul în care funcţiile auditorului său intern încetează, fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la acest lucru.
Art. 118: Competenţele şi funcţiile auditorului intern
(1)Auditorul intern oferă consiliere instituţiei Uniunii din care face parte în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor, prin emiterea unor avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune şi de control şi a unor recomandări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aplicare a operaţiunilor şi pentru promovarea bunei gestiuni financiare.
Auditorul intern este responsabil în special de:
a)evaluarea caracterului adecvat şi a eficacităţii sistemelor interne de gestiune şi a rezultatelor departamentelor în punerea în aplicare a politicilor, a programelor şi a acţiunilor în raport cu riscurile asociate acestora;
b)evaluarea eficienţei şi eficacităţii sistemelor interne de control şi audit aplicabile oricărei operaţiuni de execuţie bugetară.
(2)Auditorul intern îşi îndeplineşte funcţiile în legătură cu toate activităţile şi departamentele instituţiei Uniunii în cauză. Acesta beneficiază de acces complet şi nelimitat la toate informaţiile de care are nevoie pentru a îndeplini funcţiile care îi revin, dacă este cazul de asemenea la faţa locului, inclusiv în statele membre şi în ţări terţe.
Auditorul intern ia notă de raportul anual al ordonatorilor de credite şi de orice alte informaţii identificate.
(3)Auditorul intern raportează instituţiei Uniunii în cauză constatările şi recomandările sale. Instituţia Uniunii în cauză asigură luarea de măsuri conform recomandărilor rezultate din audituri.
Fiecare instituţie a Uniunii analizează dacă recomandările făcute în rapoartele auditorului său intern sunt adecvate pentru un schimb de bune practici cu celelalte instituţii ale Uniunii.
(4)Auditorul intern prezintă instituţiei Uniunii în cauză un raport anual de audit intern care indică numărul şi tipul de audituri interne realizate, principalele recomandări formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări.
Raportul anual de audit intern menţionează problemele sistemice detectate de comitetul constituit în temeiul articolului 143 atunci când comitetul emite avizul menţionat la articolul 93.
(5)Atunci când întocmeşte raportul, auditorul intern se concentrează în special asupra respectării generale a principiilor bunei gestiuni financiare şi performanţei şi se asigură că s-au luat măsurile corespunzătoare în vederea îmbunătăţirii constante şi a consolidării aplicării acestora.
(6)În contextul procedurii de descărcare de gestiune şi în conformitate cu articolul 319 din TFUE, Comisia transmite în fiecare an, la cerere, raportul său anual de audit intern, acordând atenţia cuvenită cerinţelor de confidenţialitate.
(7)Fiecare instituţie a Uniunii pune datele de contact ale auditorului său intern la dispoziţia oricărei persoane fizice sau juridice implicate în operaţiunile de cheltuieli, astfel încât această persoană să îl poată contacta pe auditorul intern în mod confidenţial.
(8)În fiecare an, fiecare instituţie a Uniunii elaborează un raport care conţine un rezumat privind numărul şi tipul de audituri interne efectuate, o sinteză a recomandărilor formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări şi îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 247.
(9)Rapoartele şi constatările auditorului intern, precum şi raportul instituţiei Uniunii în cauză se pun la dispoziţia publicului numai după ce auditorul intern validează măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.
(10)Fiecare instituţie a Uniunii pune la dispoziţia auditorului său intern resursele necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii de audit intern şi o fişă a misiunii, care prezintă în detaliu sarcinile, drepturile şi obligaţiile care revin auditorului său intern.
Art. 119: Programul de lucru al auditorului intern
(1)Auditorul intern întocmeşte programul de lucru şi îl prezintă instituţiei Uniunii în cauză.
(2)Fiecare instituţie a Uniunii îi poate cere auditorului său intern să efectueze audituri care nu sunt incluse în programul de lucru prevăzut la alineatul (1).
Art. 120: Independenţa auditorului intern
(1)Auditorul intern se bucură de independenţă deplină în efectuarea auditurilor. Normele speciale aplicabile auditorului intern sunt stabilite de instituţia Uniunii în cauză, acestea fiind de natură să garanteze independenţa totală a auditorului intern în îndeplinirea funcţiilor care îi revin şi să stabilească responsabilitatea auditorului intern.
(2)Auditorului intern nu i se poate da nicio instrucţiune şi nu i se poate impune nicio limită în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor care îi revin, în temeiul numirii sale, conform prezentului regulament.
(3)În cazul în care auditorul intern are calitatea de membru al personalului, acesta îşi exercită funcţiile exclusive de audit în condiţii de independenţă deplină şi îşi asumă responsabilitatea în condiţiile prevăzute în Statutul funcţionarilor.
Art. 121: Răspunderea auditorului intern
Fiecare instituţie a Uniunii este singura care, acţionând în conformitate cu prezentul articol, poate cere ca auditorul său intern, în calitate de membru al personalului, să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale.
Fiecare instituţie a Uniunii ia o decizie motivată pentru a deschide o investigaţie. Decizia respectivă se comunică părţii interesate. Instituţia Uniunii în cauză poate încredinţa investigaţia, sub directa sa responsabilitate, unuia sau mai multor funcţionari având un grad cel puţin egal cu al angajatului implicat. În cursul investigaţiei, partea interesată îşi exprimă punctele de vedere.
Raportul investigaţiei se comunică părţii interesate, care este apoi audiată de instituţia Uniunii în cauză cu privire la raportul respectiv.
Pe baza raportului şi a audierii, instituţia Uniunii în cauză adoptă fie o decizie motivată de încheiere a procedurii, fie o decizie motivată în conformitate cu articolele 22 şi 86 şi cu anexa IX din Statutul funcţionarilor. Deciziile care impun măsuri disciplinare sau sancţiuni financiare se notifică părţii interesate şi se comunică, spre informare, celorlalte instituţii ale Uniunii şi Curţii de Conturi.
Partea interesată poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la aceste decizii, în conformitate cu Statutul funcţionarilor.
Art. 122: Sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Fără a se aduce atingere căilor de atac prevăzute de Statutul funcţionarilor, auditorul intern poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în legătură cu orice act referitor la exercitarea funcţiilor sale de auditor intern. Acesta introduce o astfel de acţiune în termen de trei luni începând cu ziua calendaristică în care a avut cunoştinţă de notificarea actului în cauză.
Aceste sesizări se cercetează şi se judecă în conformitate cu articolul 91 alineatul (5) din Statutul funcţionarilor.
Art. 123: Comitetele de monitorizare a auditurilor interne
(1)Fiecare instituţie a Uniunii înfiinţează un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenţei auditorului intern, monitorizarea calităţii activităţii de audit intern şi asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern şi extern şi le dau curs.
(2)Componenţa comitetului de monitorizare a auditurilor interne este stabilită de fiecare instituţie a Uniunii în parte, ţinând seama de autonomia sa organizaţională şi de importanţa consilierii din partea experţilor independenţi.