Capitolul 1 - Dispoziţii generale - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 193L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
CAPITOLUL 1:Dispoziţii generale
Art. 56: Execuţia bugetară în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare
(1)Comisia execută veniturile şi cheltuielile bugetului în conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere şi în limitele creditelor autorizate.
(2)Statele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.
Art. 57: Informaţii privind transferurile de date cu caracter personal în scopuri de audit
În orice apel lansat în contextul granturilor, al achiziţiilor sau al premiilor puse în aplicare în cadrul gestiunii directe, potenţialii beneficiari, candidaţi, ofertanţi şi participanţi sunt informaţi, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 că, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, datele lor cu caracter personal pot fi transferate serviciilor de audit intern, Curţii de Conturi sau Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum şi între ordonatorii de credite ai Comisiei, agenţiile executive menţionate la articolul 69 din prezentul regulament şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 din prezentul regulament.
Art. 58: Actul de bază şi excepţii
(1)Creditele înscrise în buget pentru orice acţiune a Uniunii se pot folosi doar dacă a fost adoptat un act de bază.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatele (3), (4) şi (5), următoarele credite se pot executa în absenţa unui act de bază, cu condiţia ca acţiunile destinate finanţării să intre sub incidenţa competenţelor Uniunii:
a)creditele pentru proiectele-pilot de natură experimentală destinate să testeze fezabilitatea şi utilitatea unei acţiuni;
b)creditele pentru acţiuni pregătitoare, în domeniul de aplicare al TFUE şi al Tratatului Euratom, destinate pregătirii de propuneri în vederea adoptării unor acţiuni viitoare;
c)creditele pentru măsuri pregătitoare care intră sub incidenţa titlului V din Tratatul UE;
d)creditele pentru acţiuni punctuale sau pentru acţiuni de durată nedeterminată, întreprinse de Comisie în virtutea sarcinilor care decurg din prerogativele sale la nivel instituţional în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom, altele decât dreptul său de iniţiativă legislativă în materie de propuneri astfel cum se menţionează la litera (b) de la prezentul alineat, precum şi în virtutea competenţelor sale specifice care îi sunt atribuite direct de articolele 154, 156, 159 şi 160 din TFUE, articolul 168 alineatul (2), articolul 171 alineatul (2), articolul 173 alineatul (2) din TFUE, articolul 175 al doilea paragraf din TFUE, articolul 181 alineatul (2) din TFUE, articolul 190 din TFUE, articolul 210 alineatul (2) şi articolul 214 alineatul (6) din TFUE şi articolele 70 şi 77-85 din Tratatul Euratom;
e)creditele destinate funcţionării fiecărei instituţii a Uniunii conform autonomiei sale administrative.
(3)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (a), creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget numai pentru două exerciţii financiare consecutive. Cuantumul total al creditelor pentru proiecte-pilot nu depăşeşte 40 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar.
(4)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (b), acţiunile pregătitoare urmează o abordare coerentă şi pot lua forme diferite. Creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget pentru cel mult trei exerciţii financiare consecutive. Procedura de adoptare a actului de bază relevant se încheie înainte de sfârşitul celui de-al treilea exerciţiu financiar. În cursul procedurii respective, angajarea creditelor corespunde caracteristicilor specifice ale acţiunii pregătitoare în ceea ce priveşte activităţile prevăzute, obiectivele urmărite şi destinatarii acesteia. În consecinţă, cuantumul creditelor angajate nu corespunde cuantumului celor prevăzute pentru finanţarea acţiunii definitive propriu-zise.
Cuantumul total al creditelor pentru acţiunile pregătitoare noi menţionate la alineatul (2) litera (b) nu depăşeşte 50 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar, iar cuantumul total al creditelor angajate efectiv pentru acţiuni pregătitoare nu depăşeşte 100 000 000 EuR.
(5)În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (c), măsurile pregătitoare se limitează la o perioadă scurtă şi sunt destinate stabilirii condiţiilor pentru acţiunile Uniunii în îndeplinirea obiectivelor PESC şi pentru adoptarea instrumentelor juridice necesare.
În sensul operaţiunilor de gestionare a crizelor de către Uniune, măsurile pregătitoare sunt destinate, printre altele, evaluării cerinţelor operaţionale, asigurării unei prime desfăşurări rapide a resurselor sau realizării pe teren a condiţiilor de iniţiere a operaţiunii. Măsurile pregătitoare se aprobă de către Consiliu, la propunerea Înaltului Reprezentant.
Pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a măsurilor pregătitoare, Înaltul Reprezentant informează Parlamentul European şi Comisia în cel mai scurt timp cu privire la intenţia Consiliului de a iniţia o măsură pregătitoare, în special în legătură cu resursele estimate necesare în acest scop. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura plata rapidă a fondurilor.
Finanţarea măsurilor convenite de Consiliu pentru pregătirea operaţiilor Uniunii de gestionare a crizelor în temeiul titlului V din Tratatul UE acoperă costurile marginale care decurg în mod direct din trimiterea pe teren a unei misiuni sau a unei echipe specifice care include, printre altele, personal din instituţiile Uniunii, inclusiv asigurarea pentru un grad ridicat de risc, costurile de călătorie şi de cazare şi diurnele.
Art. 59: Execuţia bugetară de către alte instituţii ale Uniunii decât Comisia
(1)Comisia conferă celorlalte instituţii ale Uniunii competenţele necesare executării secţiunii din buget care le este destinată.
(2)Pentru a facilita execuţia creditelor lor, instituţiile Uniunii pot încheia acorduri la nivelul serviciilor între ele care prevăd condiţiile care reglementează prestarea de servicii, furnizarea de produse, executarea lucrărilor sau a contractelor imobiliare.
Aceste acorduri permit transferul de credite sau recuperarea costurilor care rezultă din executarea acestora.
(3)Acordurile la nivelul serviciilor menţionate la alineatul (2) pot, de asemenea, să fie încheiate între departamente ale instituţiilor Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene, organisme sau persoane cărora li se încredinţează punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum şi cu Biroul secretarului general al Consiliului superior al şcolilor europene. Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la acordurile la nivelul serviciilor pe care le încheie cu alte instituţii ale Uniunii.
Art. 60: Delegarea competenţelor de execuţie bugetară
(1)Comisia şi fiecare dintre celelalte instituţii ale Uniunii îşi pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competenţele de execuţie bugetară în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul regulament şi de normele lor interne, în limitele stabilite în actul de delegare. Cei împuterniciţi în acest mod acţionează numai în limitele competenţelor care le-au fost conferite în mod expres.
(2)În plus faţă de alineatul (1), Comisia îşi poate delega competenţele de execuţie bugetară pentru creditele operaţionale înscrise în propria sa secţiune din buget şefilor delegaţiilor Uniunii şi, pentru a asigura continuitatea activităţii în caz de absenţă, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii. O astfel de delegare nu aduce atingere responsabilităţii şefilor delegaţiilor Uniunii pentru execuţia bugetară. În cazul în care absenţa unui şef al delegaţiei Uniunii depăşeşte patru săptămâni, Comisia îşi revizuieşte decizia de delegare a competenţelor de execuţie bugetară. Atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai Comisiei, şefii delegaţiilor Uniunii şi, în absenţa acestora, şefii adjuncţi ai delegaţiilor aplică normele utilizate de Comisie pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al Comisiei.
Comisia poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.
În sensul primului paragraf, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a facilita cooperarea dintre delegaţiile Uniunii şi serviciile Comisiei.
(3)SEAE poate, în mod excepţional, să îşi delege competenţele de execuţie bugetară pentru creditele administrative aferente propriei secţiuni din buget personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura continuitatea în administrarea unor astfel de delegaţii în absenţa ordonatorului de credite competent al SEAE din ţara în care îşi are sediul delegaţia acestuia. În cazurile excepţionale în care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai SEAE, membrii personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii aplică normele interne ale SEAE pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al SEAE.
SEAE poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.
Art. 61: Conflictul de interese
(1)Actorilor financiari în sensul capitolului 4 de la prezentul titlu şi celorlalte persoane, inclusiv autorităţi naţionale la orice nivel, implicate în execuţia bugetară în cadrul gestiunii directe, indirecte şi partajate a bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum şi în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Uniunii. De asemenea, aceştia iau măsurile adecvate pentru a preveni apariţia unui conflict de interese în ceea ce priveşte funcţiile aflate în responsabilitatea lor şi pentru a aborda situaţiile care pot fi, în mod obiectiv, percepute ca un conflict de interese.
(2)În cazul în care există un risc de conflict de interese care implică un membru al personalului unei autorităţi naţionale, persoana în cauză sesizează superiorul său ierarhic cu privire la acest aspect. Atunci când un astfel de risc există pentru personalul care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, persoana în cauză sesizează ordonatorul de credite delegat relevant. Superiorul ierarhic sau ordonatorul de credite delegat relevant confirmă în scris dacă se constată existenţa unui conflict de interese. Atunci când se constată existenţa unui conflict de interese, autoritatea împuternicită să facă numiri sau autoritatea naţională relevantă se asigură că persoana în cauză încetează toate activităţile în legătură cu respectiva chestiune. Ordonatorul de credite delegat relevant sau autoritatea naţională relevantă se asigură că orice măsuri ulterioare adecvate se iau în conformitate cu legislaţia aplicabilă.
(3)În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa afectivă, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.