Capitolul 8 - Auditorul intern - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 193L

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 9 Noiembrie 2022

CAPITOLUL 8:Auditorul intern

(1)Fiecare instituţie a Uniunii instituie o funcţie de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaţionale relevante. Auditorul intern numit de instituţia Uniunii în cauză răspunde în faţa acesteia de verificarea bunei funcţionări a sistemelor şi procedurilor de execuţie bugetară. Auditorul intern nu poate fi nici ordonatorul de credite, nici contabilul.

(2)În scopul realizării auditului intern al SEAE, şefii delegaţiilor Uniunii, acţionând în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sunt supuşi competenţelor de verificare ale auditorului intern al Comisiei pentru activităţile de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.

Auditorul intern al Comisiei acţionează şi în calitate de auditor intern al SEAE în ceea ce priveşte execuţia secţiunii din buget consacrate SEAE.

(3)Fiecare instituţie a Uniunii numeşte un auditor intern în conformitate cu modalităţile adaptate caracteristicilor şi cerinţelor sale proprii. Fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la numirea auditorului său intern.

(4)Fiecare instituţie a Uniunii determină, în conformitate cu caracteristicile şi cerinţele sale proprii, sfera misiunii auditorului său intern şi stabileşte obiectivele şi procedurile detaliate pentru exercitarea funcţiei de auditor intern cu respectarea standardelor internaţionale pentru auditul intern.

(5)Fiecare instituţie a Uniunii poate numi ca auditor intern, graţie competenţelor sale speciale, un funcţionar sau un alt angajat care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, selectat din rândul resortisanţilor statelor membre.

(6)Dacă două sau mai multe instituţii ale Uniunii numesc acelaşi auditor intern, acestea iau măsurile necesare pentru ca auditorul intern să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale în conformitate cu articolul 121.

(7)În momentul în care funcţiile auditorului său intern încetează, fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la acest lucru.

Art. 118: Competenţele şi funcţiile auditorului intern

(1)Auditorul intern oferă consiliere instituţiei Uniunii din care face parte în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor, prin emiterea unor avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune şi de control şi a unor recomandări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aplicare a operaţiunilor şi pentru promovarea bunei gestiuni financiare.

Auditorul intern este responsabil în special de:

a)evaluarea caracterului adecvat şi a eficacităţii sistemelor interne de gestiune şi a rezultatelor departamentelor în punerea în aplicare a politicilor, a programelor şi a acţiunilor în raport cu riscurile asociate acestora;

b)evaluarea eficienţei şi eficacităţii sistemelor interne de control şi audit aplicabile oricărei operaţiuni de execuţie bugetară.

(2)Auditorul intern îşi îndeplineşte funcţiile în legătură cu toate activităţile şi departamentele instituţiei Uniunii în cauză. Acesta beneficiază de acces complet şi nelimitat la toate informaţiile de care are nevoie pentru a îndeplini funcţiile care îi revin, dacă este cazul de asemenea la faţa locului, inclusiv în statele membre şi în ţări terţe.

Auditorul intern ia notă de raportul anual al ordonatorilor de credite şi de orice alte informaţii identificate.

(3)Auditorul intern raportează instituţiei Uniunii în cauză constatările şi recomandările sale. Instituţia Uniunii în cauză asigură luarea de măsuri conform recomandărilor rezultate din audituri.

Fiecare instituţie a Uniunii analizează dacă recomandările făcute în rapoartele auditorului său intern sunt adecvate pentru un schimb de bune practici cu celelalte instituţii ale Uniunii.

(4)Auditorul intern prezintă instituţiei Uniunii în cauză un raport anual de audit intern care indică numărul şi tipul de audituri interne realizate, principalele recomandări formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări.

Raportul anual de audit intern menţionează problemele sistemice detectate de comitetul constituit în temeiul articolului 143 atunci când comitetul emite avizul menţionat la articolul 93.

(5)Atunci când întocmeşte raportul, auditorul intern se concentrează în special asupra respectării generale a principiilor bunei gestiuni financiare şi performanţei şi se asigură că s-au luat măsurile corespunzătoare în vederea îmbunătăţirii constante şi a consolidării aplicării acestora.

(6)În contextul procedurii de descărcare de gestiune şi în conformitate cu articolul 319 din TFUE, Comisia transmite în fiecare an, la cerere, raportul său anual de audit intern, acordând atenţia cuvenită cerinţelor de confidenţialitate.

(7)Fiecare instituţie a Uniunii pune datele de contact ale auditorului său intern la dispoziţia oricărei persoane fizice sau juridice implicate în operaţiunile de cheltuieli, astfel încât această persoană să îl poată contacta pe auditorul intern în mod confidenţial.

(8)În fiecare an, fiecare instituţie a Uniunii elaborează un raport care conţine un rezumat privind numărul şi tipul de audituri interne efectuate, o sinteză a recomandărilor formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări şi îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 247.

(9)Rapoartele şi constatările auditorului intern, precum şi raportul instituţiei Uniunii în cauză se pun la dispoziţia publicului numai după ce auditorul intern validează măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.

(10)Fiecare instituţie a Uniunii pune la dispoziţia auditorului său intern resursele necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii de audit intern şi o fişă a misiunii, care prezintă în detaliu sarcinile, drepturile şi obligaţiile care revin auditorului său intern.

Art. 119: Programul de lucru al auditorului intern

(1)Auditorul intern întocmeşte programul de lucru şi îl prezintă instituţiei Uniunii în cauză.

(2)Fiecare instituţie a Uniunii îi poate cere auditorului său intern să efectueze audituri care nu sunt incluse în programul de lucru prevăzut la alineatul (1).

Art. 120: Independenţa auditorului intern

(1)Auditorul intern se bucură de independenţă deplină în efectuarea auditurilor. Normele speciale aplicabile auditorului intern sunt stabilite de instituţia Uniunii în cauză, acestea fiind de natură să garanteze independenţa totală a auditorului intern în îndeplinirea funcţiilor care îi revin şi să stabilească responsabilitatea auditorului intern.

(2)Auditorului intern nu i se poate da nicio instrucţiune şi nu i se poate impune nicio limită în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor care îi revin, în temeiul numirii sale, conform prezentului regulament.

(3)În cazul în care auditorul intern are calitatea de membru al personalului, acesta îşi exercită funcţiile exclusive de audit în condiţii de independenţă deplină şi îşi asumă responsabilitatea în condiţiile prevăzute în Statutul funcţionarilor.

Art. 121: Răspunderea auditorului intern

Fiecare instituţie a Uniunii este singura care, acţionând în conformitate cu prezentul articol, poate cere ca auditorul său intern, în calitate de membru al personalului, să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale.

Fiecare instituţie a Uniunii ia o decizie motivată pentru a deschide o investigaţie. Decizia respectivă se comunică părţii interesate. Instituţia Uniunii în cauză poate încredinţa investigaţia, sub directa sa responsabilitate, unuia sau mai multor funcţionari având un grad cel puţin egal cu al angajatului implicat. În cursul investigaţiei, partea interesată îşi exprimă punctele de vedere.

Raportul investigaţiei se comunică părţii interesate, care este apoi audiată de instituţia Uniunii în cauză cu privire la raportul respectiv.

Pe baza raportului şi a audierii, instituţia Uniunii în cauză adoptă fie o decizie motivată de încheiere a procedurii, fie o decizie motivată în conformitate cu articolele 22 şi 86 şi cu anexa IX din Statutul funcţionarilor. Deciziile care impun măsuri disciplinare sau sancţiuni financiare se notifică părţii interesate şi se comunică, spre informare, celorlalte instituţii ale Uniunii şi Curţii de Conturi.

Partea interesată poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la aceste decizii, în conformitate cu Statutul funcţionarilor.

Art. 122: Sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Fără a se aduce atingere căilor de atac prevăzute de Statutul funcţionarilor, auditorul intern poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în legătură cu orice act referitor la exercitarea funcţiilor sale de auditor intern. Acesta introduce o astfel de acţiune în termen de trei luni începând cu ziua calendaristică în care a avut cunoştinţă de notificarea actului în cauză.

Aceste sesizări se cercetează şi se judecă în conformitate cu articolul 91 alineatul (5) din Statutul funcţionarilor.

Art. 123: Comitetele de monitorizare a auditurilor interne

(1)Fiecare instituţie a Uniunii înfiinţează un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenţei auditorului intern, monitorizarea calităţii activităţii de audit intern şi asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern şi extern şi le dau curs.

(2)Componenţa comitetului de monitorizare a auditurilor interne este stabilită de fiecare instituţie a Uniunii în parte, ţinând seama de autonomia sa organizaţională şi de importanţa consilierii din partea experţilor independenţi.