Art. 98. - Art. 98: Constatarea creanţelor - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 193L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
Art. 98: Constatarea creanţelor
(1)În vederea constatării unei creanţe, ordonatorul de credite competent:
a)verifică existenţa datoriei;
b)determină sau verifică realitatea şi cuantumul datoriei; şi
c)verifică îndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţei.
Constatarea unei creanţe constituie recunoaşterea dreptului Uniunii asupra unui debitor şi stabilirea dreptului de a cere debitorului în cauză plata datoriei.
(2)O creanţă identificată ca fiind certă, lichidă şi exigibilă se constată printr-un ordin de recuperare prin care ordonatorul de credite competent îi dă dispoziţie contabilului să recupereze cuantumul. Acesta este urmat de o notă de debit trimisă debitorului, cu excepţia cazurilor în care se renunţă imediat la recuperarea creanţei, în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf. Atât ordinul de recuperare, cât şi nota de debit sunt întocmite de ordonatorul de credite competent.
Ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanţa şi cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituţia Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să îşi invoce creanţa. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabileşte că, în ciuda eforturilor pe care le-a depus instituţia Uniunii, întârzierea acţiunii este imputabilă conduitei debitorului.
(3)Pentru constatarea unei creanţe, ordonatorul de credite competent se asigură că:
a)creanţa este certă, în sensul că nu este condiţionată;
b)creanţa este lichidă, exprimată exact în unităţi monetare;
c)creanţa este exigibilă şi nu face obiectul niciunui termen de plată;
d)informaţiile privind debitorul sunt corecte;
e)cuantumul este contabilizat la postul bugetar corect;
f)documentele justificative sunt conforme; şi
g)se respectă principiul bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte criteriile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b).
(4)Nota de debit informează debitorul că:
a)Uniunea a constatat creanţa;
b)în cazul plăţii datoriei înainte de scadenţa specificată în nota de debit, nu se percepe dobândă penalizatoare;
c)în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf, datoria este purtătoare de dobândă la rata menţionată la articolul 99, fără a se aduce atingere niciunei reglementări specifice aplicabile;
d)în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b), instituţia Uniunii recuperează creanţa fie prin compensare, fie prin executarea garanţiilor depuse în avans;
e)în circumstanţe excepţionale, contabilul poate recupera creanţa prin compensare înainte de scadenţa menţionată la litera (b), în cazul în care este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii atunci când acesta are motive întemeiate să considere că cuantumul datorat Uniunii ar putea fi pierdut, după ce debitorul a fost informat cu privire la motive şi la data recuperării prin compensare;
f)dacă, după ce a luat toate măsurile prevăzute la prezentul paragraf literele (a)-(e), cuantumul nu a fost recuperat integral, instituţia Uniunii efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune în justiţie.
În cazul în care, în urma verificării datelor despre debitor sau pe baza altor informaţii relevante disponibile la momentul respectiv, este clar că datoria se încadrează în cazurile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) sau că nota de debit nu a fost trimisă în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite decide, după ce a constatat creanţa, să renunţe în mod direct la recuperarea creanţei, în conformitate cu articolul 101, fără a mai trimite o notă de debit, cu acordul contabilului.
În toate celelalte cazuri, ordonatorul de credite imprimă nota de debit şi o trimite debitorului. Contabilul este informat cu privire la expedierea notei de debit prin sistemul de informare financiară.
(5)Cuantumurile plătite în mod necuvenit se recuperează.