Capitolul 1 - Dispoziţii comune - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 193L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
CAPITOLUL 1:Dispoziţii comune
Art. 208: Domeniul de aplicare şi punerea în aplicare
(1)În cazul în care se dovedesc a fi cel mai adecvat mijloc pentru atingerea obiectivelor politicilor Uniunii, Uniunea poate să instituie instrumente financiare sau să furnizeze garanţii bugetare ori asistenţă financiară din buget prin intermediul unui act de bază, care defineşte domeniul lor de aplicare şi perioada de punere în aplicare.
(2)Statele membre pot contribui la instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară a Uniunii. Pot contribui şi terţii în cazul în care prin actul de bază se autorizează acest lucru.
(3)Atunci când instrumentele financiare sunt executate în cadrul gestiunii partajate cu statele membre, se aplică normele sectoriale.
(4)Atunci când instrumentele financiare sau garanţiile bugetare sunt executate în cadrul gestiunii indirecte, Comisia încheie acorduri cu entităţi în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (iii), (v) şi (vi). În cazul în care sistemele, normele şi procedurile respectivelor entităţi au fost evaluate în temeiul articolului 154 alineatul (4), aceste entităţi pot să se bazeze în întregime pe respectivele sisteme, norme şi proceduri. Atunci când execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în cadrul gestiunii indirecte, respectivele entităţi pot încheia acorduri cu intermediari financiari care sunt selectaţi în conformitate cu proceduri echivalente cu cele aplicate de Comisie. Respectivele entităţi transpun cerinţele prevăzute la articolul 155 alineatul (2) în acordurile respective.
Comisia rămâne responsabilă de asigurarea conformităţii cadrului de executare a instrumentelor financiare cu principiul bunei gestiuni financiare şi sprijină realizarea obiectivelor de politică definite şi încadrate în timp, măsurabile în termeni de performanţe şi/sau rezultate. Comisia poartă răspunderea pentru executarea instrumentelor financiare, fără a se aduce atingere răspunderii juridice şi contractuale a entităţilor cărora li s-au încredinţat sarcini, în conformitate cu legislaţia aplicabilă şi cu articolul 129.
Atunci când ţările terţe contribuie la instrumentele financiare sau la garanţiile bugetare în temeiul alineatului (2), actul de bază poate permite desemnarea unor entităţi de executare sau contrapărţi eligibile din ţările în cauză.
(5)Curtea de Conturi are acces deplin la orice informaţii legate de instrumentele financiare, garanţiile bugetare şi asistenţa financiară, inclusiv prin intermediul verificărilor la faţa locului.
Curtea de Conturi este auditorul extern responsabil pentru proiectele şi programele susţinute printr-un instrument financiar, o garanţie bugetară sau prin asistenţă financiară.
Art. 209: Principii şi condiţii aplicabile instrumentelor financiare şi garanţiilor bugetare
(1)Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare se utilizează în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei, proporţionalităţii, nediscriminării, egalităţii de tratament şi subsidiarităţii, precum şi în conformitate cu obiectivele lor.
(2)Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare:
a)abordează disfuncţionalităţile pieţei sau situaţiile investiţionale sub nivelul optim şi oferă sprijin, în mod proporţional, numai destinatarilor finali care sunt consideraţi viabili din punct de vedere economic în conformitate cu standardele acceptate la nivel internaţional în momentul în care li se acordă sprijinul financiar din partea Uniunii;
b)asigură adiţionalitatea prin evitarea înlocuirii sprijinului potenţial şi a investiţiilor din alte surse publice sau private;
c)nu denaturează concurenţa pe piaţa internă şi respectă normele privind ajutoarele de stat;
d)asigură un efect de levier şi un efect multiplicator cu un interval de valori ţintă bazat pe o evaluare ex ante a instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare corespunzătoare, prin mobilizarea unei investiţii globale care depăşeşte dimensiunea contribuţiei sau a garanţiei din partea Uniunii, inclusiv, după caz, maximizarea investiţiilor private;
e)sunt executate astfel încât să asigure existenţa unui interes comun al entităţilor de executare sau al contrapărţilor implicate în executare privind îndeplinirea obiectivelor de politică definite în actul de bază relevant, prin dispoziţii referitoare, de exemplu, la coinvestiţii, cerinţe privind partajarea riscului sau stimulente financiare, prevenind, în acelaşi timp, conflictele de interese cu alte activităţi ale entităţilor sau contrapărţilor;
f)dispun o remunerare a Uniunii care este compatibilă cu partajarea riscului între participanţii financiari şi cu obiectivele de politică ale instrumentului financiar sau ale garanţiei bugetare;
g)în cazul în care entităţile de executare sau contrapărţile implicate în executare trebuie remunerate, prevăd ca această remunerare să se bazeze pe performanţă şi cuprind:
(i)onorariile administrative pentru remunerarea entităţii sau a contrapărţii pentru activitatea desfăşurată în cadrul execuţiei unui instrument financiar sau a unei garanţii bugetare, care, în măsura posibilului, se bazează pe operaţiunile desfăşurate sau cuantumurile plătite; şi
(ii)după caz, stimulente legate de politici pentru a promova îndeplinirea obiectivelor de politică sau a stimula performanţa financiară a instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare.
Cheltuielile excepţionale pot fi rambursate în cazuri justificate corespunzător;
h)se bazează pe evaluări ex ante, efectuate cu titlu individual sau ca parte a unui program, în conformitate cu articolul 34, cuprinzând explicaţii privind alegerea tipului de operaţiune financiară ţinând cont de obiectivele de politică urmărite şi de riscurile financiare şi economiile pentru bugetul Uniunii pe care le antrenează respectiva alegere.
Evaluările menţionate la primul paragraf litera (h) se revizuiesc şi se actualizează pentru a ţine cont de efectul schimbărilor socioeconomice majore asupra raţiunii existenţei instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare.
(3)Fără a aduce atingere normelor sectoriale legate de gestiunea partajată, veniturile, inclusiv dividendele, câştigurile de capital, comisioanele de garanţie şi dobânzile la împrumuturi şi la cuantumurile din conturi fiduciare rambursate Comisiei sau la conturile fiduciare deschise pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare şi atribuibile sprijinului de la buget în cadrul unui instrument financiar sau al unei garanţii bugetare sunt înregistrate în buget după deducerea costurilor şi onorariilor de gestiune.
Rambursările anuale, inclusiv rambursările de capital, garanţiile eliberate şi rambursările de capital principal al împrumuturilor rambursate Comisiei sau conturile fiduciare deschise pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare şi atribuibile sprijinului de la buget în cadrul unui instrument financiar sau al unei garanţii bugetare constituie venituri alocate interne în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) litera (f) şi sunt folosite pentru acelaşi instrument financiar sau aceeaşi garanţie bugetară, fără a aduce atingere articolului 215 alineatul (5), pentru o perioadă care nu depăşeşte perioada de angajament bugetar plus doi ani, dacă nu se specifică altfel într-un act de bază.
Comisia ia în considerare aceste venituri alocate intern atunci când propune cuantumul alocărilor viitoare pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare.
În pofida celui de al doilea paragraf, soldul veniturilor alocate autorizate în temeiul unui act de bază care urmează să fie abrogat sau a cărui valabilitate expiră poate fi de asemenea alocat unui alt instrument financiar care urmăreşte obiective similare, în cazul în care se prevede astfel în actul de bază de instituire a respectivului instrument financiar.
(4)Ordonatorul de credite competent pentru un instrument financiar, o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară întocmeşte o situaţie financiară care acoperă perioada de la 1 ianuarie la 31 decembrie, în conformitate cu articolul 243, cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu Standardele internaţionale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS).
Pentru instrumentele financiare şi garanţiile bugetare executate în cadrul gestiunii indirecte, ordonatorul de credite competent se asigură că situaţiile financiare neauditate care acoperă perioada 1 ianuarie-31 decembrie şi care sunt întocmite în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu IPSAS, precum şi orice alte informaţii necesare pentru a întocmi situaţiile financiare în conformitate cu articolul 82 alineatul (2) sunt furnizate de entităţile prevăzute la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (iii), (v) şi (vi) până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor, iar situaţiile financiare auditate sunt furnizate de entităţile respective până la data de 15 mai a exerciţiului financiar următor.
Art. 210: Datoria financiară a Uniunii
(1)Datoria financiară şi plăţile totale nete din buget nu depăşesc în niciun moment:
a)pentru instrumentele financiare: cuantumul angajamentului bugetar relevant prevăzut pentru acestea;
b)pentru garanţiile bugetare: cuantumul garanţiei bugetare autorizat prin actul de bază;
c)pentru asistenţa financiară: cuantumul maxim al fondurilor pe care Comisia este împuternicită să le ia cu împrumut în vederea finanţării asistenţei financiare astfel cum este autorizată prin actul de bază, precum şi al dobânzilor relevante.
(2)Garanţiile bugetare şi asistenţa financiară pot genera o datorie contingentă pentru Uniune care nu poate depăşi activele financiare furnizate pentru a acoperi răspunderea financiară a Uniunii decât dacă există dispoziţii în acest sens în actul de bază de constituire a unei garanţii bugetare sau a asistenţei financiare şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în acesta.
(3)În scopul evaluării anuale prevăzute la articolul 41 alineatul (5) litera (j), datoriile contingente care rezultă din garanţiile bugetare sau asistenţa financiară suportate de buget se consideră sustenabile dacă evoluţia lor multianuală preconizată este compatibilă cu limitele stabilite prin regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual prevăzut la articolul 312 alineatul (2) din TFUE şi cu plafonul creditelor anuale pentru plăţi prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Decizia 2014/335/UE, Euratom.
Art. 211: Constituirea de provizioane pentru datoriile financiare
(1)Pentru garanţiile bugetare şi asistenţa financiară acordată ţărilor terţe, un act de bază stabileşte o rată de provizionare ca procentaj din cuantumul autorizat al datoriei financiare. Respectivul cuantum nu include contribuţiile menţionate la articolul 208 alineatul (2).
Actul de bază prevede revizuirea ratei de provizionare cel puţin o dată la trei ani.
(2)Stabilirea ratei de provizionare se bazează pe o evaluare calitativă şi cantitativă de către Comisie a riscurilor financiare care decurg dintr-o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară acordată unei ţări terţe, evaluare care se efectuează în conformitate cu principiul prudenţei, conform căruia activele şi profiturile nu se supraestimează, iar pasivele şi pierderile nu se subestimează.
În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază de instituire a garanţiei bugetare sau a asistenţei financiare acordate unei ţări terţe, rata de provizionare se bazează pe provizionarea globală necesară în avans pentru acoperirea pierderilor preconizate nete, alături de o rezervă de siguranţă adecvată. Fără a aduce atingere competenţelor Parlamentului European şi Consiliului, provizionarea globală se constituie în decursul perioadei prevăzute în situaţia financiară pertinentă, astfel cum se prevede la articolul 35.
(3)În cazul instrumentului financiar se constituie provizioane, atunci când este cazul, pentru a răspunde plăţilor viitoare legate de un angajament bugetar al instrumentului financiar respectiv.
(4)La constituirea provizioanelor contribuie următoarele resurse:
a)contribuţii din buget, cu respectarea deplină a regulamentului de stabilire a cadrului financiar multianual şi după examinarea posibilităţilor de realocare;
b)profiturile obţinute din investirea resurselor deţinute în fondul comun de provizionare;
c)cuantumurile recuperate de la debitorii care nu şi-au achitat datoriile, în conformitate cu procedura de recuperare prevăzută în acordul de garantare sau de împrumut;
d)venituri şi orice alte plăţi primite de Uniune în conformitate cu acordul de garantare sau de împrumut;
e)dacă este cazul, contribuţiile în numerar ale statelor membre şi ale terţilor furnizate în temeiul articolului 208 alineatul (2).
La calcularea provizionării care rezultă din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) se iau în considerare numai resursele menţionate la primul paragraf literele (a)-(d) de la prezentul alineat.
(5)Provizioanele se utilizează pentru plata:
a)cererilor de executare a garanţiei bugetare;
b)obligaţiilor de plată legate de un angajament bugetar pentru un instrument financiar;
c)obligaţiilor financiare care decurg din luarea cu împrumut de fonduri în temeiul articolului 220 alineatul (1);
d)dacă este cazul, a altor cheltuieli legate de execuţia instrumentelor financiare, a garanţiilor bugetare şi a asistenţei financiare acordate ţărilor terţe.
(6)În cazul în care provizioanele pentru o garanţie bugetară depăşesc cuantumul provizionării rezultate din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, se utilizează resursele menţionate la alineatul (4) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) de la prezentul articol legate de garanţia respectivă, în limitele perioadei eligibile prevăzute în actul de bază, fără a depăşi, totuşi, faza de constituire a provizionării şi fără a aduce atingere articolului 213 alineatul (4), pentru a restabili garanţia bugetară la valoarea sa iniţială.
(7)Comisia informează imediat Parlamentul European şi Consiliul şi poate propune măsuri adecvate de realimentare sau o majorare a ratei de provizionare în cazul în care:
a)ca urmare a cererilor de executare a garanţiei, nivelul provizioanelor pentru acea garanţie bugetară scade sub 50 % din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) şi din nou în cazul în care scade sub 30 % din rata de provizionare respectivă sau în cazul în care ar putea scădea sub oricare din procentele respective în termen de un an, conform unei evaluări a riscurilor efectuate de Comisie;
b)o ţară care beneficiază de asistenţă financiară din partea Uniunii nu efectuează plata la scadenţă.
Art. 212: Fondul comun de provizionare
(1)Provizioanele constituite pentru a acoperi datoriile financiare care decurg din instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară se păstrează într-un fond comun de provizionare.
Până la 30 iunie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o evaluare externă independentă a avantajelor şi dezavantajelor de a încredinţa Comisiei, BEI sau amândurora gestiunea financiară a activelor fondului comun de provizionare, ţinând seama de criteriile tehnice şi instituţionale relevante folosite în compararea serviciilor de gestionare a activelor, inclusiv infrastructura tehnică, o comparaţie a costurilor aferente serviciilor furnizate, structura instituţională, raportarea, performanţa, răspunderea şi experienţa Comisiei şi a BEI şi celelalte mandate de gestionare a activelor pentru buget. Evaluarea este însoţită, după caz, de o propunere legislativă.
(2)Profiturile sau pierderile globale rezultate din investirea resurselor deţinute în fondul comun de provizionare se alocă proporţional între instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară respectivă.
Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare păstrează un cuantum minim din resursele fondului în numerar sau echivalente de numerar în conformitate cu normele prudenţiale şi cu previziunile privind plăţile furnizate de ordonatorii de credite ai instrumentelor financiare, ai garanţiilor bugetare sau ai asistenţei financiare.
Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare poate încheia acorduri repo, utilizând resursele fondului comun de provizionare ca garanţie, pentru a efectua plăţi din fond în cazul în care se preconizează în mod rezonabil că această procedură este mai avantajoasă pentru buget decât cesionarea de resurse în termenul cererii de plată. Durata sau perioada de reînnoire a acordurilor repo legate de o plată se limitează la minimul necesar pentru a se reduce la minimum pierderea din buget.
(3)În temeiul articolului 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d) şi al articolului 86 alineatele (1) şi (2), contabilul stabileşte procedurile care se aplică pentru operaţiunile aferente veniturilor şi cheltuielilor, precum şi, în acord cu administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare, pentru activele şi pasivele legate de fondul comun de provizionare.
(4)În cazurile excepţionale în care Comisia efectuează un transfer în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (g), Comisia informează imediat Parlamentul European şi Consiliul în acest sens şi propune de urgenţă măsurile necesare pentru a restabili postul bugetar al garanţiei din care s-a efectuat transferul, cu respectarea deplină a plafoanelor prevăzute în regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual.
Art. 213: Rata efectivă de provizionare
(1)Constituirea de provizioane pentru garanţiile bugetare şi asistenţa financiară acordată ţărilor terţe în cadrul fondului comun de provizionare se bazează pe o rată efectivă de provizionare. Respectiva rată oferă un nivel de protecţie împotriva datoriilor financiare ale Uniunii echivalent cu nivelul care ar fi oferit de respectivele rate de provizionare dacă resursele ar fi deţinute şi gestionate separat.
(2)Rata efectivă de provizionare aplicabilă reprezintă un procentaj din fiecare rată de provizionare iniţială stabilită în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) al doilea paragraf. Aceasta se aplică numai cuantumului resurselor din fondul comun de provizionare prevăzut pentru plata cererilor de executare a garanţiei pe o perioadă de un an. Aceasta prevede un raport - sub forma unui procentaj - dintre cuantumul în numerar şi echivalente de numerar din fondul comun de provizionare necesar pentru onorarea cererilor de executare a garanţiei şi cuantumul total în numerar şi echivalente de numerar care ar fi necesar în fiecare fond de garantare pentru onorarea cererilor de executare a garanţiei dacă resursele se păstrează şi se gestionează separat, ambele cuantumuri prezentând un risc de lichiditate echivalent. Raportul respectiv nu scade sub 95 %. Calcularea ratei efective de provizionare ia în considerare:
a)previziunile privind intrările şi ieşirile în şi din fondul comun de provizionare, ţinând seama de etapa iniţială de constituire a pro vizionării globale în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) al doilea paragraf;
b)corelaţia dintre riscul aferent garanţiilor bugetare şi cel aferent asistenţei financiare acordate ţărilor terţe;
c)condiţiile pieţei.
Până la 1 iulie 2020, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru completarea prezentului regulament cu condiţii detaliate de calculare a ratei efective de provizionare, inclusiv cu o metodologie de calcul.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru modificarea raportului minim prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat în lumina experienţei dobândite pe parcursul funcţionării fondului comun de provizionare şi menţinând o abordare prudentă în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Raportul minim nu poate fi stabilit la un nivel mai mic de 85 %.
(3)Rata efectivă de provizionare se calculează anual de către administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare şi este referinţa pentru calcularea de către Comisie a contribuţiilor din buget în temeiul articolului 211 alineatul (4) litera (a) şi ulterior al alineatului (4) litera (b) de la prezentul articol.
(4)După calcularea ratei efective de provizionare anuale în conformitate cu prezentul articol alineatele (1) şi (2), se efectuează următoarele operaţiuni în contextul procedurii bugetare şi se prezintă în documentul de lucru menţionat la articolul 41 alineatul (5) litera (h):
a)orice excedent de provizioane pentru o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară acordată unei ţări terţe se returnează la buget;
b)orice realimentare a fondului se efectuează în tranşe anuale în cursul unei perioade de maximum trei ani, fără a aduce atingere articolului 211 alineatul (6).
(5)După consultarea contabilului, Comisia stabileşte orientările aplicabile gestionării resurselor din fondul comun de provizionare în conformitate cu normele prudenţiale corespunzătoare şi excluzând operaţiunile cu instrumente financiare derivate în scopuri speculative. Orientările se anexează la acordul cu administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare.
O dată la trei ani se efectuează o evaluare independentă cu privire la gradul de adecvare al orientărilor şi se transmite Parlamentului European şi Consiliului.
Art. 214: Raportarea anuală
(1)În plus faţă de obligaţiile de raportare de la articolul 250, Comisia prezintă un raport anual Parlamentului European şi Consiliului referitor la fondul comun de provizionare.
(2)Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare raportează anual Parlamentului European şi Consiliului cu privire la fondul comun de provizionare.