Capitolul 2 - Norme aplicabile gestiunii directe şi indirecte - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 193L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
CAPITOLUL 2:Norme aplicabile gestiunii directe şi indirecte
Art. 130: Parteneriatele-cadru financiare
(1)Comisia poate încheia acorduri-cadru de parteneriat financiar pentru o cooperare pe termen lung cu persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Fără a aduce atingere alineatului (4) litera (c) de la prezentul articol, acordurile-cadru de parteneriat financiar se revizuiesc cel puţin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual. În temeiul unor astfel de acorduri se pot semna acorduri de contribuţie sau acorduri de grant.
(2)Obiectivul unui acord-cadru de parteneriat financiar este de a facilita realizarea obiectivelor politicilor Uniunii prin stabilizarea termenilor contractuali ai cooperării. Acordul-cadru de parteneriat financiar precizează formele cooperării financiare şi include obligaţia de a stabili, în acordurile specifice semnate în temeiul acordului-cadru de parteneriat financiar, modalităţile de monitorizare a realizării obiectivelor specifice. Respectivele acorduri indică, de asemenea, pe baza rezultatelor unei evaluări ex ante, măsura în care Comisia se poate baza pe sistemele şi procedurile, inclusiv procedurile de audit, ale persoanelor sau entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau ale beneficiarilor.
(3)Pentru a optimiza costurile şi beneficiile auditurilor şi pentru a facilita coordonarea, se pot încheia acorduri de audit sau de verificare cu persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Aceste acorduri nu aduc atingere dispoziţiilor articolelor 127 şi 129.
(4)În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin granturi specifice:
a)în plus faţă de alineatul (2), în acordul-cadru de parteneriat financiar se precizează:
(i)natura acţiunilor sau a programelor de lucru preconizate;
(ii)procedura de acordare a granturilor specifice, în conformitate cu principiile şi normele procedurale din titlul VIII;
b)acordul-cadru de parteneriat financiar şi acordul de grant specific în ansamblul lor respectă cerinţele de la articolul 201;
c)durata parteneriatului-cadru financiar nu poate depăşi patru ani, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător, care se precizează clar în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9);
d)parteneriatul-cadru financiar se pune în aplicare în conformitate cu principiile transparenţei şi egalităţii de tratament al solicitanţilor;
e)parteneriatul-cadru financiar se tratează ca un grant în ceea ce priveşte programarea, publicarea ex ante şi atribuirea;
f)granturile specifice bazate pe un astfel de parteneriat-cadru financiar intră sub incidenţa procedurilor de publicare ex post prevăzute la articolul 38.
(5)Un acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice poate prevedea recurgerea la sistemele şi procedurile beneficiarului în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care sistemele şi procedurile au fost evaluate în conformitate cu articolul 154 alineatele (2), (3) şi (4). Într-un astfel de caz, articolul 196 alineatul (1) litera (d) nu se aplică. În cazul în care procedurile beneficiarului de acordare de finanţări terţilor, menţionate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), au obţinut o evaluare pozitivă din partea Comisiei, articolele 204 şi 205 nu se aplică.
(6)În cazul unui acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice, verificarea capacităţii financiare şi operaţionale menţionate la articolul 198 se efectuează înainte de semnarea acordului-cadru de parteneriat financiar. Comisia poate recurge la o verificare echivalentă a capacităţii financiare şi operaţionale, efectuată de alţi donatori.
(7)În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin acorduri de contribuţie, acordul-cadru de parteneriat financiar şi acordul de contribuţie în ansamblul lor respectă articolul 129 şi articolul 155 alineatul (6).
Art. 131: Suspendare, reziliere şi reducere
(1)Dacă o procedură de atribuire a fost viciată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent suspendă procedura şi poate lua orice măsuri necesare, inclusiv anularea procedurii. Ordonatorul de credite competent informează imediat OLAF cu privire la cazurile de fraudă suspectate.
(2)În cazul în care, după atribuire, procedura de atribuire se dovedeşte a fi fost afectată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent:
a)poate refuza să îşi asume angajamentul juridic sau poate anula acordarea unui premiu;
b)poate suspenda plăţile;
c)poate suspenda punerea în aplicare a angajamentului juridic;
d)dacă este cazul, poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privinţa unuia sau a mai multor destinatari.
(3)Ordonatorul de credite competent poate suspenda plăţile sau punerea în aplicare a angajamentului juridic în cazul în care:
a)punerea în aplicare a angajamentului juridic se dovedeşte a fi fost afectată de nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor;
b)este necesar să se verifice dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor au avut loc efectiv;
c)neregulile, fraudele sau încălcările obligaţiilor pun sub semnul întrebării fiabilitatea sau eficacitatea sistemelor de control intern ale unei persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente.
Dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor menţionate la primul paragraf litera (b) nu se confirmă, punerea în aplicare sau plăţile se reiau cât mai curând posibil.
Ordonatorul de credite competent poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privinţa unuia sau mai multor destinatari în cazurile menţionate la primul paragraf literele (a) şi (c).
(4)În plus faţă de măsurile menţionate la alineatul (2) sau (3), ordonatorul de credite competent poate reduce grantul, premiul, contribuţia prevăzută în acordul de contribuţie sau preţul datorat prevăzut într-un contract proporţional cu gravitatea neregulilor, a fraudelor sau a încălcărilor obligaţiilor, inclusiv în cazul în care activităţile în cauză nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător, parţial sau cu întârziere.
În cazul finanţării menţionate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ordonatorul de credite competent poate reduce contribuţia în mod proporţional în cazul în care rezultatele sunt necorespunzătoare, parţiale sau obţinute cu întârziere ori în cazul în care condiţiile nu au fost îndeplinite.
(5)Literele (b), (c) şi (d) de la alineatul (2) şi alineatul (3) nu se aplică în cazul candidaţilor din cadrul unui concurs cu premii.
Art. 132: Păstrarea evidenţelor
(1)Destinatarii păstrează evidenţele şi documentele justificative, inclusiv datele statistice şi alte înregistrări referitoare la finanţare, precum şi evidenţele şi documentele în format electronic, timp de cinci ani de la data plăţii soldului sau, în absenţa unei astfel de plăţi, de la data efectuării operaţiunii. Această perioadă este de trei ani în cazul în care valoarea finanţării este mai mică sau egală cu 60 000 EUR.
(2)Evidenţele şi documentele referitoare la audituri, căi de atac, litigii sau reclamaţii referitoare la angajamente juridice sau referitoare la investigaţii ale OLAF se păstrează până în momentul încheierii acestor audituri, căi de atac, litigii, reclamaţii sau investigaţii. În cazul evidenţelor şi al documentelor referitoare la investigaţiile OLAF, obligaţia de păstrare se aplică de îndată ce respectivele investigaţii au fost notificate destinatarului.
(3)Evidenţele şi documentele se păstrează fie sub formă de originale sau copii legalizate conforme cu originalele, fie pe suporturi de date acceptate în mod uzual, inclusiv versiuni electronice ale documentelor originale sau documente existente numai în versiune electronică. Acolo unde există versiuni electronice, dacă astfel de documente îndeplinesc cerinţele juridice aplicabile pentru a fi considerate echivalente cu originalele şi pentru a fi utilizate în cadrul unui audit, originalele nu sunt necesare.
Art. 133: Procedura contradictorie şi căi de atac
(1)Înainte de a adopta orice măsură care prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, ordonatorul de credite competent se asigură că participantului sau destinatarului i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observaţii.
(2)În cazul în care o măsură adoptată de un ordonator de credite prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, actul în care este stabilită măsura precizează căile de atac administrative şi/sau judiciare care pot fi utilizate pentru a o contesta.
Art. 134: Subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare
(1)Subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare se furnizează în conformitate cu titlul X atunci când sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice.
(2)În cazul în care nu sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice, subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare se pot furniza în conformitate cu titlul VI sau VIII.
Art. 135: Protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin detectarea riscurilor, excluderea şi impunerea de sancţiuni financiare
(1)Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia instituie şi aplică un sistem de detectare timpurie şi de excludere.
Scopul unui astfel de sistem este de a facilita:
a)detectarea timpurie a persoanelor sau a entităţilor menţionate la alineatul (2) care prezintă un risc pentru interesele financiare ale Uniunii;
b)excluderea persoanelor sau a entităţilor menţionate la alineatul (2) care se află în una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1);
c)impunerea unei sancţiuni financiare unui destinatar în temeiul articolului 138.
(2)Sistemul de detectare timpurie şi de excludere se aplică:
a)participanţilor şi destinatarilor;
b)entităţilor pe a căror capacitate intenţionează să se bazeze candidatul sau ofertantul ori subcontractanţilor unui contractant;
c)oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri ale Uniunii, în cazul în care bugetul se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi al articolului 154 alineatul (4), pe baza informaţiilor notificate în conformitate cu articolul 155 alineatul (6);
d)oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri ale Uniunii în cadrul instrumentelor financiare puse în aplicare în mod excepţional în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a);
e)participanţilor sau destinatarilor cu privire la care entităţile care execută bugetul în conformitate cu articolul 63 au furnizat informaţii, astfel cum sunt transmise de statele membre în conformitate cu normele sectoriale, în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d);
f)sponsorilor menţionaţi la articolul 26.
(3)Decizia de înregistrare a informaţiilor privind detectarea timpurie a riscurilor, astfel cum este menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) de la prezentul articol, de excludere a persoanelor sau entităţilor menţionate la alineatul (2) şi/sau de impunere a unei sancţiuni financiare împotriva unui destinatar este luată de către ordonatorul de credite competent. Informaţiile referitoare la astfel de decizii se înregistrează în baza de date menţionată la articolul 142 alineatul (1). În cazul în care astfel de decizii sunt adoptate în temeiul articolului 136 alineatul (4), informaţiile înregistrate în baza de date includ informaţiile privind persoanele menţionate la alineatul menţionat.
(4)Decizia de excludere a persoanelor sau entităţilor menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol sau de impunere a unor sancţiuni financiare împotriva unui destinatar se întemeiază pe o hotărâre definitivă sau, în situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1), pe o decizie administrativă definitivă sau pe o încadrare juridică preliminară a comitetului menţionat la articolul 143 în situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (2), pentru a asigura o evaluare centralizată a situaţiilor respective. În cazurile menţionate la articolul 141 alineatul (1), ordonatorul de credite competent respinge participantul de la o anumită procedură de atribuire.
Fără a aduce atingere articolului 136 alineatul (5), ordonatorul de credite competent poate lua o decizie de a exclude un participant sau destinatar şi/sau de a impune o sancţiune financiară împotriva unui destinatar şi o decizie de publicare a informaţiilor aferente, pe baza unei încadrări preliminare astfel cum este menţionată la articolul 136 alineatul (2), doar după ce a obţinut recomandarea comitetului menţionat la articolul 143.
Art. 136: Criterii de excludere şi decizii privind excluderea
(1)Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la procedurile de atribuire reglementate de prezentul regulament sau de la selectarea pentru execuţia de fonduri ale Uniunii atunci când persoana sau entitatea respectivă se află în una sau mai multe din următoarele situaţii de excludere:
a)persoana sau entitatea este în stare de faliment, în situaţie de insolvenţă sau de lichidare, activele sale sunt administrate de un lichidator sau de o instanţă, se află în stare de concordat preventiv, de suspendare a activităţii sau în orice altă situaţie similară care rezultă în urma unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern;
b)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea şi-a încălcat obligaţiile privind plata impozitelor sau a contribuţiilor la asigurările sociale prevăzute în legislaţia aplicabilă;
c)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă deoarece a încălcat actele cu putere de lege şi normele administrative sau standardele etice aplicabile sectorului profesional din care face parte persoana sau entitatea ori deoarece se face vinovată de o conduită abuzivă care îi afectează credibilitatea profesională, atunci când o astfel de conduită trădează o intenţie frauduloasă sau o neglijenţă gravă, inclusiv, în special, oricare dintre următoarele:
(i)falsificarea cu intenţia de a frauda sau din neglijenţă a informaţiilor necesare pentru verificarea absenţei motivelor de excludere sau a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate ori de selecţie sau în executarea unui angajament juridic;
(ii)încheierea unui acord cu alte persoane sau entităţi în vederea denaturării concurenţei;
(iii)încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;
(iv)tentativa de a influenţa procesul decizional al ordonatorului de credite competent în cursul procedurii de atribuire;
(v)tentativa de a obţine informaţii confidenţiale care i-ar putea conferi avantaje necuvenite în cadrul procedurii de atribuire;
d)printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de oricare dintre următoarele:
(i)fraudă, în sensul articolului 3 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi al articolului 1 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, redactată în baza Actului Consiliului din 26 iulie 1995 (2);
(1)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(2)JO C 316, 27.11.1995, p. 48.
(ii)corupţie, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1371, sau corupţie activă, în sensul articolului 3 din Convenţia privind lupta împotriva corupţiei care implică funcţionari ai Comunităţilor Europene sau funcţionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, elaborată în temeiul Actului Consiliului din 26 mai 1997 (3), sau acte menţionate la articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (4), sau corupţie, astfel cum este definită în alte legi aplicabile;
(3)JO C 195, 25.6.1997, p. 1.
(4)Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat (JO L 192, 31.7.2003, p. 54).
(iii)comportament legat de o organizaţie criminală, astfel cum este menţionat la articolul 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (5);
(5)Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, p. 42).
(iv)spălare de bani sau finanţarea terorismului în sensul articolului 1 alineatele (3), (4) şi (5) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
(v)infracţiuni teroriste sau infracţiuni în legătură cu activităţile teroriste, astfel cum sunt definite la articolele 1 şi 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (2), sau de instigare, complicitate sau tentativă de a săvârşi astfel de infracţiuni, în sensul articolului 4 din respectiva decizie;
(2)Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3).
(vi)exploatarea prin muncă a copiilor sau alte infracţiuni privind traficul de persoane, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(3)Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, p. 1).
e)s-au constatat deficienţe semnificative în ceea ce priveşte respectarea de către persoana sau entitatea în cauză a principalelor obligaţii de executare a unui angajament juridic finanţat din buget, fapt care:
(i)a dus la rezilierea anticipată a unui angajament juridic;
(ii)a dus la aplicarea de clauze penale sau alte sancţiuni contractuale; sau
(iii)a fost descoperit de un ordonator de credite, de OLAF sau de Curtea de Conturi în urma unor verificări, audituri sau investigaţii;
f)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a comis o abatere în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (4);
(4)Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).
g)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a creat o entitate într-o altă jurisdicţie cu intenţia de a se sustrage obligaţiilor fiscale, sociale sau oricăror alte obligaţii legale în jurisdicţia în care aceasta îşi are sediul social, sediul central sau locul principal de desfăşurare a activităţii;
h)printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că a fost creată o entitate cu intenţia menţionată la litera (g).
(2)În absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive sau, după caz, a unei decizii administrative definitive în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (f), (g) şi (h) de la prezentul articol ori în cazul menţionat la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) pe baza unei încadrări juridice preliminare a unei conduite astfel cum este menţionată la literele respective, ţinând cont de faptele stabilite sau de alte constatări incluse în recomandarea comitetului menţionat la articolul 143.
Încadrarea preliminară menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere evaluării conduitei respectivei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) de către autorităţile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. Ordonatorul de credite competent îşi revizuieşte fără întârziere decizia de a exclude persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi/sau de a impune o sancţiune financiară unui destinatar în urma notificării unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unei decizii administrative definitive. În cazurile în care hotărârea judecătorească definitivă sau decizia administrativă definitivă nu stabileşte durata excluderii, ordonatorul de credite competent stabileşte durata respectivă pe baza faptelor stabilite şi a constatărilor şi ţinând cont de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143.
În cazul în care, printr-o astfel de hotărâre judecătorească definitivă sau decizie administrativă definitivă, se stabileşte că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) nu este vinovată de conduita care face obiectul încadrării juridice preliminare pe baza căreia respectiva persoană sau entitate a fost exclusă, ordonatorul de credite competent pune capăt fără întârziere excluderii respective şi/sau rambursează, după caz, cuantumul aferent oricărei sancţiuni financiare impuse.
Printre faptele şi constatările menţionate la primul paragraf se numără mai ales:
a)faptele stabilite în cadrul auditurilor sau al investigaţiilor efectuate de EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, de Curtea de Conturi, de OLAF sau de un auditor intern sau al oricăror alte verificări, audituri sau controale efectuate sub responsabilitatea ordonatorului de credite;
b)deciziile administrative care nu sunt definitive şi care pot include măsuri disciplinare luate de organismul de supraveghere competent responsabil de verificarea aplicării standardelor de etică profesională;
c)faptele menţionate în deciziile luate de persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);
d)informaţiile transmise în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d) de entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (b);
e)deciziile Comisiei privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de concurenţă sau ale unei autorităţi naţionale competente privind încălcarea dreptului Uniunii sau a celui intern în materie de concurenţă.
(3)Deciziile ordonatorului de credite competent luate în temeiul articolelor 135-142 sau, după caz, recomandările comitetului menţionat la articolul 143 se adoptă cu respectarea principiului proporţionalităţii, luând în considerare în special:
a)gravitatea situaţiei, inclusiv impactul asupra intereselor financiare şi a imaginii Uniunii;
b)intervalul de timp scurs de la conduita relevantă;
c)durata conduitei şi caracterul său repetitiv;
d)dacă conduita fost premeditată sau gradul de neglijenţă arătat;
e)în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), dacă este vizat un cuantum limitat;
f)orice alte circumstanţe atenuante, precum:
(i)măsura în care persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) colaborează cu autoritatea competentă relevantă şi contribuţia persoanei sau entităţii respective la investigaţie recunoscută de ordonatorul de credite competent; sau
(ii)informarea cu privire la situaţia de excludere prin intermediul unei declaraţii astfel cum se menţionează la articolul 137 alineatul (1).
(4)Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) în cazul în care:
a)o persoană fizică sau juridică care este membră a organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al persoanei sau entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) ori care are putere de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce priveşte respectiva persoană sau entitate se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) literele (c)-(h) de la prezentul articol;
b)o persoană fizică sau juridică care îşi asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau ale entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) sau (b) de la prezentul articol;
c)o persoană fizică care este esenţială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) literele (c)-(h).
(5)În cazurile menţionate la prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite competent poate exclude provizoriu o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2), fără recomandarea prealabilă a comitetului menţionat la articolul 143, atunci când participarea persoanei sau entităţii în cauză la o procedură de atribuire sau selectarea sa pentru execuţia unor fonduri ale Uniunii ar constitui o ameninţare gravă şi iminentă la adresa intereselor financiare ale Uniunii. În aceste cazuri, ordonatorul de credite competent sesizează imediat comitetul menţionat la articolul 143 şi ia o decizie definitivă în termen de 14 zile de la primirea recomandării comitetului.
(6)Ordonatorul de credite competent, ţinând cont, după caz, de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143, nu exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la o procedură de atribuire sau de la selectarea pentru execuţia unor fonduri ale Uniunii în cazul în care:
a)persoana sau entitatea a luat măsurile de remediere astfel cum se menţionează la alineatul (7) de la prezentul articol într-o măsură suficientă pentru a-i demonstra fiabilitatea. Prezenta dispoziţie nu se aplică în cazul menţionat la prezentul articol alineatul (1) litera (d);
b)este indispensabil să se asigure continuitatea serviciului, pe o perioadă limitată, până în momentul luării măsurilor de remediere specificate la alineatul (7) de la prezentul articol;
c)o astfel de excludere ar fi disproporţionată având în vedere criteriile menţionate la prezentul articol alineatul (3).
În plus, alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol nu se aplică în cazul achiziţiei de produse în condiţii deosebit de avantajoase fie de la un furnizor care şi-a încetat definitiv activitatea comercială, fie de la lichidatori în cadrul unei proceduri de insolvenţă, al unui concordat preventiv sau al unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern.
În cazurile de neexcludere menţionate la prezentul alineat primul şi al doilea paragraf, ordonatorul de credite competent precizează motivele pentru care nu a exclus persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi comunică aceste motive comitetului menţionat la articolul 143.
(7)Măsurile de remediere menţionate la alineatul (6) primul paragraf litera (a) includ în special:
a)măsuri care urmăresc identificarea originii situaţiilor care au dus la excludere şi măsuri concrete tehnice, organizatorice şi de personal din domeniul de activitate relevant al persoanei sau al entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2), adecvate pentru corectarea conduitei şi pentru prevenirea repetării acesteia;
b)dovada că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) a luat măsuri de compensare sau de despăgubire pentru prejudiciul adus intereselor financiare ale Uniunii prin faptele care au dus la situaţia de excludere;
c)dovada că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) a plătit sau a asigurat plata oricărei amenzi impuse de autoritatea competentă sau a oricăror taxe ori contribuţii la asigurările sociale menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol.
(8)Ordonatorul de credite competent, ţinând cont, după caz, de recomandarea revizuită a comitetului menţionat la articolul 143, îşi revizuieşte fără întârziere decizia de a exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) din oficiu sau la cererea persoanei ori a entităţii respective, dacă aceasta din urmă a luat măsuri de remediere suficiente pentru a-şi demonstra fiabilitatea sau dacă a furnizat elemente noi care demonstrează că situaţia de excludere menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol nu mai există.
(9)În cazul menţionat la articolul 135 alineatul (2) litera (b), ordonatorul de credite competent solicită ca acel candidat sau ofertant să înlocuiască o entitate sau un subcontractant pe ale cărui capacităţi intenţionează să se bazeze şi care se află într-o situaţie de excludere menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 137: Declaraţia şi dovada privind inexistenţa unei situaţii de excludere
(1)Participanţii declară dacă se află într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi, după caz, dacă au luat măsurile de remediere menţionate la articolul 136 alineatul (6) primul paragraf litera (a).
Participanţii declară, de asemenea, dacă următoarele persoane sau entităţi se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h):
a)persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care deţin competenţe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce priveşte participantul respectiv;
b)beneficiarii reali ai participantului, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849.
Participantul sau destinatarul informează fără întârziere ordonatorul de credite competent cu privire la orice schimbări în privinţa situaţiilor declarate.
După caz, candidatul sau ofertantul furnizează aceleaşi declaraţii care sunt menţionate la primul şi al doilea paragraf semnate de subcontractant sau de orice altă entitate pe a cărei capacitate intenţionează să se bazeze, după caz.
Ordonatorul de credite competent nu solicită declaraţiile menţionate la primul şi al doilea paragraf dacă astfel de declaraţii au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri de atribuire, cu condiţia ca situaţia să nu se fi schimbat şi să nu fi trecut mai mult de un an de la data emiterii declaraţiilor.
Ordonatorul de credite competent poate renunţa la cerinţele prevăzute la primul şi al doilea paragraf în cazul contractelor cu valoare foarte mică, valoare care nu o depăşeşte pe cea menţionată la punctul 14.4 din anexa I.
(2)Ori de câte ori se solicită de către ordonatorul de credite competent şi în cazul în care acest lucru este necesar pentru a se asigura desfăşurarea corespunzătoare a procedurii, participantul, subcontractantul sau entitatea pe a cărei capacitate intenţionează să se bazeze candidatul sau ofertantul furnizează:
a)dovezi adecvate că nu se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1);
b)informaţii privind persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care deţin competenţe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce priveşte participantul respectiv, inclusiv privind persoanele şi entităţile care fac parte din structura de proprietate sau de control şi beneficiarii reali, şi dovezi adecvate că niciuna dintre persoanele respective nu se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f);
c)dovezi adecvate că persoanele fizice sau juridice care îşi asumă răspunderea nelimitată pentru datoriile participantului respectiv nu se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1) litera (a) sau (b).
(3)Dacă este cazul şi în conformitate cu dreptul intern, ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) nu se află în niciuna dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (f), (g) şi (h), un extras recent din cazierul judiciar sau, în absenţa acestuia, un document echivalent eliberat recent de către o autoritate judiciară sau administrativă din ţara în care îşi are sediul principal, din care să rezulte îndeplinirea cerinţelor în cauză.
Ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) nu se află în una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (b), un certificat emis recent de autoritatea competentă din ţara în care îşi are sediul principal. În cazul în care în ţara în care îşi are sediul principal nu se eliberează asemenea tipuri de certificate, participantul poate furniza o declaraţie sub jurământ făcută în faţa unei autorităţi judiciare sau a unui notar ori, în lipsa acesteia, o declaraţie solemnă făcută în faţa unei autorităţi administrative sau a unui organism profesional calificat din ţara în care îşi are sediul principal.
(4)Ordonatorul de credite competent renunţă la obligaţia ca un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) să prezinte documentele justificative menţionate la alineatele (2) şi (3):
a)dacă poate accesa aceste dovezi gratuit într-o bază de date naţională;
b)dacă aceste dovezi i-au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri, cu condiţia ca documentele prezentate să fie încă valabile şi să nu fi trecut mai mult de un an de la data eliberării lor;
c)dacă recunoaşte că există o imposibilitate materială de a furniza astfel de dovezi.
(5)Alineatele (1)-(4) de la prezentul articol nu se aplică persoanelor şi entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi nici organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71.
În cazul instrumentelor financiare şi în absenţa unor norme şi proceduri pe deplin echivalente cu cele menţionate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), destinatarii finali şi intermediarii furnizează persoanei sau entităţii care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) o declaraţie semnată pe propria răspundere prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-
d), (g) şi (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c) ori într-o situaţie considerată echivalentă în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 154 alineatul (4).
În cazul în care, în mod excepţional, instrumentele financiare se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), destinatarii finali furnizează intermediarilor financiari o declaraţie pe proprie răspundere semnată prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d), (g) şi (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c).
Art. 138: Sancţiuni financiare
(1)Pentru a asigura un efect disuasiv, ţinând cont, după caz, de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143, ordonatorul de credite competent poate impune o sancţiune financiară unui destinatar care şi-a asumat un angajament juridic şi care se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1) litera (c), (d), (e) sau (f).
În ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f), sancţiunea financiară poate fi impusă ca alternativă la o decizie de excludere a unui destinatar, atunci când această excludere ar fi disproporţionată pe baza criteriilor menţionate la articolul 136 alineatul (3).
În ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e), sancţiunea financiară poate fi impusă în plus faţă de o excludere, atunci când acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, din cauza conduitei sistematice şi recurente adoptate de destinatar cu intenţia de a obţine în mod necuvenit fonduri ale Uniunii.
În pofida primului, celui de al doilea şi celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat, nu se impun sancţiuni financiare beneficiarilor care, în conformitate cu articolul 137, divulgă faptul că se află într-o situaţie de excludere.
(2)Cuantumul sancţiunii financiare nu depăşeşte 10 % din valoarea totală a angajamentului juridic. În cazul unui acord de grant semnat cu mai mulţi beneficiari, sancţiunea financiară nu depăşeşte 10 % din cuantumul grantului la care are dreptul beneficiarul în cauză în conformitate cu acordul de grant.
Art. 139: Durata excluderii şi termenul de prescripţie
(1)Durata excluderii nu depăşeşte:
a)durata, dacă există, stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă sau prin decizia administrativă definitivă a unui stat membru;
b)în absenţa unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive:
(i)cinci ani, pentru cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) litera (d);
(ii)trei ani, pentru cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c) şi (e)-(h).
O persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) este exclusă atât timp cât se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (b).
(2)Termenul de prescripţie pentru excluderea şi/sau impunerea de sancţiuni financiare unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) este de cinci ani, calculat începând cu oricare dintre următoarele date:
a)data conduitei care a dus la excludere sau, în cazul actelor continue sau repetate, data la care conduita ia sfârşit, în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (b)-(e), (g) şi (h);
b)data la care se pronunţă hotărârea judecătorească definitivă a unei instanţe naţionale sau decizia administrativă definitivă în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (g) şi (h).
Termenul de prescripţie este întrerupt de un act al unei autorităţi naţionale, al Comisiei, al OLAF, al EPPO în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, al comitetului menţionat la articolul 143 din prezentul regulament sau al oricărei entităţi implicate în execuţia bugetară, dacă acest act este notificat persoanei sau entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament şi se referă la investigaţii sau proceduri judiciare. Un nou termen de prescripţie începe să curgă din ziua următoare întreruperii.
În sensul articolului 136 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament, pentru excluderea unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament şi/sau impunerea de sancţiuni financiare unui destinatar, se aplică termenul de prescripţie prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.
În cazul în care conduita unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament în cauză corespunde mai multor motive enumerate la articolul 136 alineatul (1) din prezentul regulament, se aplică termenul de prescripţie aplicabil motivului celui mai grav.
Art. 140: Publicarea de informaţii referitoare la excludere şi la sancţiunile financiare
(1)Pentru a spori, atunci când este necesar, efectul disuasiv al excluderii şi/sau al sancţiunii financiare, sub rezerva unei decizii a ordonatorului de credite competent, Comisia publică pe site-ul său următoarele informaţii referitoare la excludere şi, după caz, la sancţiunea financiară în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h):
a)numele persoanei sau al entităţii în cauză, menţionate la articolul 135 alineatul (2);
b)situaţia de excludere;
c)durata excluderii şi/sau cuantumul sancţiunii financiare.
Dacă decizia privind excluderea şi/sau sancţiunea financiară a fost luată pe baza încadrării preliminare menţionate la articolul 136 alineatul (2), se precizează că nu există nicio hotărâre judecătorească definitivă sau, după caz, nicio decizie administrativă definitivă în acest sens. În astfel de cazuri, se publică fără întârziere informaţii privind eventualele căi de atac, stadiul şi rezultatul acestora, precum şi privind orice decizie revizuită a ordonatorului de credite competent. În cazul în care s-a impus o sancţiune financiară, se precizează, de asemenea, dacă aceasta a fost plătită.
Decizia de publicare a informaţiilor se ia de către ordonatorul de credite competent în urma fie a hotărârii judecătoreşti definitive relevante, fie, dacă este cazul, a deciziei administrative definitive sau în urma recomandării comitetului menţionat la articolul 143, după caz. Decizia respectivă produce efecte la trei luni după ce a fost notificată persoanei sau entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2).
Informaţiile publicate se şterg imediat ce excluderea a încetat. În cazul unei sancţiuni financiare, informaţiile se şterg după şase luni de la plata sumei respective.
În cazul datelor cu caracter personal, ordonatorul de credite competent informează, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, persoana sau entitatea în cauză menţionată la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament cu privire la drepturile care îi revin în temeiul normelor aplicabile privind protecţia datelor şi cu privire la procedurile disponibile pentru exercitarea acestor drepturi.
(2)Informaţiile menţionate la prezentul articol alineatul (1) nu se publică în niciuna dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care este necesar să se păstreze confidenţialitatea unei investigaţii sau a unei proceduri judiciare naţionale;
b)în cazul în care publicarea ar aduce prejudicii disproporţionate persoanei sau entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2) sau ar fi disproporţionată în alt mod, având în vedere criteriile de proporţionalitate stabilite la articolul 136 alineatul (3) şi ţinând cont de cuantumul sancţiunii financiare;
c)în cazul în care persoana în cauză este o persoană fizică, cu excepţia cazului în care publicarea datelor cu caracter personal este justificată de circumstanţe excepţionale, printre altele, de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri, decizia de publicare a informaţiilor ţine cont în mod corespunzător de dreptul la viaţă privată şi de alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Art. 141: Respingerea de la o procedură de atribuire
(1)Ordonatorul de credite competent respinge de la o procedură de atribuire un participant care:
a)se află într-o situaţie de excludere stabilită în conformitate cu articolul 136;
b)a falsificat informaţiile solicitate drept condiţie pentru participarea la procedură sau nu a furnizat respectivele informaţii;
c)a fost implicat anterior în pregătirea documentelor utilizate în cadrul procedurii de atribuire, în cazul în care acest lucru presupune o încălcare a principiului egalităţii de tratament, inclusiv o denaturare a concurenţei, care nu poate fi remediată în alt mod.
Ordonatorul de credite competent comunică celorlalţi participanţi la procedura de atribuire informaţiile relevante care au fost transmise în contextul participării persoanei în cauză la pregătirea procedurii de atribuire sau care au rezultat în urma implicării sale în acest proces, astfel cum se menţionează la litera (c) de la primul paragraf. Înainte de orice astfel de respingere, participantului i se oferă posibilitatea de a demonstra că implicarea sa în pregătirea procedurii de atribuire nu încalcă principiul egalităţii de tratament.
(2)Se aplică articolul 133 alineatul (1), cu excepţia cazului în care respingerea este justificată în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol printr-o decizie privind excluderea luată cu privire la participant, după examinarea observaţiilor sale.
Art. 142: Sistemul de detectare timpurie şi de excludere
(1)Informaţiile transmise în cadrul sistemului de detectare timpurie şi de excludere menţionat la articolul 135 se centralizează într-o bază de date instituită de Comisie (denumită în continuare "baza de date") şi se gestionează în conformitate cu dreptul la viaţă privată şi cu alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Informaţiile privind cazurile de detectare timpurie, excludere şi/sau sancţiuni financiare se introduc în baza de date de către ordonatorul de credite competent, după notificarea persoanei sau a entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2). O astfel de notificare poate fi amânată în circumstanţe excepţionale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidenţialitatea unei investigaţii sau a unor proceduri judiciare naţionale, până în momentul în care respectivele motive legitime de păstrare a confidenţialităţii încetează să existe.
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Comisia informează, la cerere, persoana sau entitatea care intră sub incidenţa sistemului de detectare timpurie şi de excludere menţionată la articolul 135 alineatul (2) cu privire la datele stocate în baza de date care privesc respectiva persoană sau entitate.
Informaţiile incluse în baza de date se actualizează, după caz, în urma unei rectificări, eliminări sau a oricărei modificări a datelor. Informaţiile se publică numai în conformitate cu articolul 140.
(2)Sistemul de detectare timpurie şi de excludere se bazează pe fapte şi constatări, astfel cum sunt menţionate la articolul 136 alineatul (2) al patrulea paragraf şi pe transmiterea informaţiilor către Comisie, în special de către:
a)EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, sau de către OLAF, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, în cazul în care o investigaţie în curs sau finalizată a Oficiului, arată că ar putea fi oportun să se întreprindă măsuri sau acţiuni asigurătorii pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, ţinând cont în mod corespunzător de respectarea drepturilor procedurale şi fundamentale şi de protecţia denunţătorilor;
b)un ordonator de credite al Comisiei, al unui oficiu european instituit de Comisie sau al unei agenţii executive;
c)o instituţie a Uniunii, un oficiu european, o agenţie, altele decât cele menţionate la prezentul alineat litera (b), sau un organism sau o persoană căreia i s-a încredinţat punerea în aplicare a unor acţiuni PESC;
d)entităţi care execută bugetul în conformitate cu articolul 63, în cazurile în care se detectează fraude şi/sau nereguli şi se iau măsuri subsecvente, atunci când normele sectoriale impun transmiterea informaţiilor;
e)persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c), în cazurile în care se detectează fraude şi/sau nereguli şi se iau măsuri subsecvente.
(3)Cu excepţia cazurilor în care informaţiile urmează să fie transmise în conformitate cu normele sectoriale, informaţiile care urmează să fie transmise în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol includ:
a)identificarea entităţii sau a persoanei în cauză;
b)o sinteză a riscurilor detectate sau a faptelor în cauză;
c)informaţii care ar putea fi de ajutor ordonatorului de credite în contextul verificării menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol sau al luării unei decizii de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) sau (2) ori a unei decizii de impunere a unei sancţiuni financiare menţionate la articolul 138;
d)după caz, informaţii privind orice măsură specială necesară pentru asigurarea confidenţialităţii informaţiilor transmise, inclusiv măsuri de salvgardare a dovezilor pentru protejarea investigaţiei sau a procedurilor judiciare naţionale.
(4)Comisia transmite fără întârziere informaţiile menţionate la alineatul (3) ordonatorilor proprii de credite şi celor ai agenţiilor sale executive, tuturor celorlalte instituţii ale Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene şi agenţii, prin intermediul bazei de date menţionate la alineatul (1), pentru a le permite să efectueze verificarea necesară cu privire la procedurile lor de atribuire în curs şi la angajamentele lor juridice existente.
La efectuarea respectivei verificări, ordonatorul de credite competent îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 74 şi nu încalcă clauzele şi condiţiile prevăzute în procedura de atribuire şi în angajamentele juridice.
Perioada de păstrare a informaţiilor legate de detectarea timpurie care au fost transmise în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu depăşeşte un an. Dacă, în perioada menţionată, ordonatorul de credite competent solicită comitetului să emită o recomandare într-un caz de excludere sau de impunere a unor sancţiuni financiare, perioada de păstrare se poate prelungi până în momentul în care ordonatorul de credite competent ia o decizie.
(5)Comisia acordă tuturor persoanelor şi entităţilor care implicate în execuţia bugetară în conformitate cu articolul 62 acces la informaţiile privind deciziile de excludere în temeiul articolului 136 pentru a le permite să verifice dacă există o excludere în sistem, cu scopul de a ţine cont de aceste informaţii, după caz şi pe propria răspundere, atunci când atribuie contracte în cadrul execuţiei bugetare.
(6)În cadrul raportului anual al Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu în temeiul articolului 325 alineatul (5) din TFUE, Comisia furnizează informaţii agregate cu privire la deciziile luate de ordonatorii de credite în temeiul articolelor 135-142 din prezentul regulament. Raportul respectiv furnizează, de asemenea, informaţii suplimentare referitoare la orice decizie luată de ordonatorii de credite în temeiul articolului 136 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament şi al articolului 140 alineatul (2) din prezentul regulament şi la orice decizie luată de ordonatorii de credite de a se abate de la recomandarea comitetului în temeiul articolului 143 alineatul (6) al treilea paragraf din prezentul regulament.
Informaţiile menţionate la prezentul alineat primul paragraf se furnizează acordând atenţia cuvenită cerinţelor de confidenţialitate şi, în special, nu permit identificarea persoanei sau a entităţii în cauză, astfel cum este menţionat la articolul 135 alineatul (2).
Art. 143: Comitetul
(1)La solicitarea unui ordonator de credite al oricărei instituţii a Uniunii, organ al Uniunii, oficiu european sau organ sau persoană căreia i se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, se convoacă un comitet.
(2)Comitetul este compus din:
a)un preşedinte permanent independent la nivel înalt, desemnat de Comisie;
b)doi reprezentanţi permanenţi ai Comisiei ca proprietar al sistemului de detectare timpurie şi de excludere, care exprimă o poziţie comună; şi
c)un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant.
Componenţa comitetului se stabileşte astfel încât membrii acestuia să aibă un nivel adecvat de cunoştinţe de specialitate în domeniul juridic şi tehnic. Comitetul este asistat de un secretariat permanent asigurat de Comisie, care asigură administrarea continuă a comitetului.
(3)Preşedintele este ales din rândul foştilor membri ai Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ai Curţii de Conturi sau din rândul foştilor funcţionari care au avut cel puţin rangul de director general în cadrul unei instituţii a Uniunii, alta decât Comisia. Preşedintele este selectat pe baza calităţilor sale personale şi profesionale, a unei vaste experienţe în domeniul juridic şi financiar şi a competenţei, independenţei şi integrităţii de care a dat dovadă. Mandatul este de cinci ani şi nu se poate reînnoi. Preşedintele este numit în funcţia de consilier special în sensul articolului 5 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene. Preşedintele prezidează toate reuniunile comitetului. Preşedintele este independent în exercitarea atribuţiilor sale. Preşedintele nu se află într-un conflict de interese între atribuţiile sale în calitate de preşedinte şi orice alte atribuţii oficiale.
(4)Regulamentul de procedură al comitetului se adoptă de către Comisie.
(5)Comitetul garantează, înainte de a adopta recomandări, dreptul persoanei sau al entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2) de a prezenta observaţii cu privire la faptele sau constatările menţionate la articolul 136 alineatul (2) şi la încadrarea juridică preliminară. Exercitarea dreptului de a prezenta observaţii poate fi amânată în circumstanţe excepţionale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidenţialitatea unei investigaţii sau a unor proceduri judiciare naţionale, până în momentul în care respectivele motive legitime încetează să existe.
(6)Recomandarea comitetului de a exclude şi/sau de a impune o sancţiune financiară conţine, după caz, următoarele elemente:
a)faptele sau constatările menţionate la articolul 136 alineatul (2) şi încadrarea lor juridică preliminară;
b)o evaluare a necesităţii de a impune o sancţiune financiară şi a cuantumului acesteia;
c)o evaluare a necesităţii de a exclude persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi, în cazul respectiv, durata propusă pentru o astfel de excludere;
d)o evaluare a necesităţii de publicare a informaţiilor legate de persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) care este exclusă şi/sau căreia i s-a impus o sancţiune financiară;
e)o evaluare a eventualelor măsuri de remediere luate de persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2).
Dacă intenţionează să ia o decizie mai severă decât cea recomandată de comitet, ordonatorul de credite competent se asigură că decizia este luată cu respectarea dreptului de a fi audiat şi a normelor privind protecţia datelor cu caracter personal.
Dacă decide să se abată de la recomandarea comitetului, ordonatorul de credite competent justifică această decizie în faţa comitetului.
(7)La cererea ordonatorului de credite competent, comitetul îşi revizuieşte recomandarea pe parcursul perioadei de excludere în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (8) sau în urma notificării unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unei decizii administrative definitive prin care se stabilesc motivele excluderii în situaţiile în care o astfel de hotărâre sau o astfel de decizie nu stabileşte durata excluderii, astfel cum se menţionează la articolul 136 alineatul (2) al doilea paragraf.
(8)Comitetul notifică fără întârziere recomandarea sa revizuită ordonatorului de credite solicitant, iar acesta îşi revizuieşte decizia în consecinţă.
(9)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa nelimitată de a exercita controlul judiciar al deciziilor prin care ordonatorul de credite exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi/sau impune o sancţiune financiară unui destinatar, inclusiv competenţa de a anula excluderea, de a reduce sau a extinde durata acesteia şi/sau de a anula, a reduce sau a majora sancţiunea financiară impusă. Articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 nu se aplică atunci când decizia ordonatorului de credite de a exclude sau de a impune o sancţiune financiară este luată pe baza unei recomandări a comitetului.
Art. 144: Funcţionarea bazei de date pentru sistemul de detectare timpurie şi de excludere
(1)Informaţiile solicitate entităţilor menţionate la articolul 142 alineatul (2) litera (d) se transmit numai prin intermediul sistemului automatizat de informaţii instituit de Comisie şi utilizat în mod curent pentru raportarea fraudelor şi neregulilor (denumit în continuare "sistemul de gestionare a neregulilor"), în conformitate cu norme sectoriale.
(2)Utilizarea datelor primite prin sistemul de gestionare a neregulilor ia în considerare stadiul în care se află procedura naţională existentă la data la care au fost transmise informaţiile. O astfel de utilizare este precedată de o consultare a statului membru care a transmis datele relevante prin sistemul de gestionare a neregulilor.
Art. 145: Excepţia aplicabilă Centrului Comun de Cercetare
Articolele 135-144 nu se aplică în cazul JRC.
Art. 146: Gestionarea electronică a operaţiunilor
(1)În cazul în care operaţiunile de venituri şi cheltuieli sau schimburile de documente sunt gestionate prin intermediul unor sisteme computerizate, documentele pot fi semnate printr-o procedură computerizată sau electronică care să ofere o autentificare a semnatarului. Astfel de sisteme informatice includ o descriere completă şi actualizată a sistemului, care defineşte conţinutul tuturor câmpurilor de date, descrie modul în care este tratată fiecare operaţiune şi explică în detaliu modul în care sistemul informatic garantează existenţa unei piste de audit complete pentru fiecare operaţiune.
(2)Cu condiţia existenţei unui acord prealabil între instituţiile Uniunii şi statele membre implicate, orice transmitere de documente între acestea poate fi efectuată prin mijloace electronice.
Art. 147: E-guvernarea
(1)Instituţiile Uniunii, agenţiile executive şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 stabilesc şi aplică standarde uniforme pentru schimbul electronic de informaţii cu participanţii. În special, acestea elaborează şi aplică, în măsura posibilului, soluţii pentru transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor prezentate în cadrul procedurilor de atribuire şi, în acest scop, creează un "spaţiu unic pentru schimburi de date electronice" destinat participanţilor. Comisia raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate în această privinţă.
(2)În cazul gestiunii partajate, toate schimburile oficiale de informaţii dintre statele membre şi Comisie se efectuează prin mijloacele indicate în norme sectoriale. Normele respective asigură interoperabilitatea datelor colectate sau primite şi transmise în procesul de gestiune bugetară.
Art. 148: Sisteme electronice de schimb de informaţii
(1)Toate schimburile de informaţii cu destinatarii, inclusiv asumarea de angajamente juridice şi orice modificare a acestora, pot fi efectuate prin intermediul unor sisteme electronice de schimb de informaţii.
(2)Sistemele electronice de schimb de informaţii îndeplinesc următoarele condiţii:
a)numai persoanele autorizate pot avea acces la sistem şi la documentele transmise prin intermediul său;
b)numai persoanele autorizate pot semna sau transmite electronic un document prin intermediul sistemului;
c)persoanele autorizate sunt identificate în cadrul sistemului prin mijloacele convenite;
d)ora şi data operaţiunii electronice sunt stabilite cu exactitate;
e)este păstrată integritatea documentelor;
f)este păstrată disponibilitatea documentelor;
g)după caz, este păstrat caracterul confidenţial al documentelor;
h)este asigurată protecţia datelor cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(3)Datele transmise sau primite prin intermediul unui astfel de sistem se bucură de prezumţia legală a integrităţii datelor şi a exactităţii datei şi a orei de transmitere sau de primire a datelor indicate de sistem.
Un document transmis sau notificat prin intermediul unui astfel de sistem este considerat ca fiind echivalent cu un document pe suport de hârtie, este admisibil ca probă în procedurile judiciare, se consideră original şi se bucură de prezumţia legală a autenticităţii şi integrităţii sale, cu condiţia ca documentul să nu conţină niciun element dinamic în măsură să permită modificarea sa automată.
Semnăturile electronice menţionate la alineatul (2) litera (b) au un efect juridic echivalent semnăturilor olografe.
Art. 149: Transmiterea documentelor aferente cererii
(1)Modalităţile de transmitere a documentelor aferente cererii se stabilesc de către ordonatorul de credite competent, care poate alege o modalitate exclusivă de transmitere.
Mijloacele de comunicare alese sunt de aşa natură încât să asigure o concurenţă autentică şi îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)fiecare document transmis cuprinde toate informaţiile necesare evaluării sale;
b)se păstrează integritatea datelor;
c)se păstrează confidenţialitatea documentelor aferente cererii;
d)protecţia datelor cu caracter personal se asigură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(2)Comisia se asigură, prin mijloace corespunzătoare şi în conformitate cu articolul 147 alineatul (1), că participanţii pot prezenta documentele aferente cererii şi orice documente justificative în format electronic. Sistemele electronice de comunicaţii utilizate pentru schimburile de comunicări şi informaţii sunt nediscriminatorii, general disponibile şi interoperabile cu produsele din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor utilizate în general şi nu restricţionează accesul participanţilor la procedura de atribuire.
Comisia raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate în aplicarea prezentului alineat.
(3)Dispozitivele de primire în format electronic a documentelor aferente cererii garantează, prin mijloace tehnice şi proceduri adecvate, că:
a)participantul poate fi identificat cu certitudine;
b)data şi ora exactă a primirii documentelor aferente cererii pot fi stabilite cu precizie;
c)numai persoanele autorizate au acces la datele transmise şi pot stabili sau modifica datele de accesare a documentelor aferente cererii;
d)în timpul diferitelor etape ale procedurii de atribuire, numai persoanele autorizate au acces la toate datele transmise şi pot acorda acces la date dacă acest lucru este necesar pentru procedură;
e)se asigură în mod rezonabil că se poate detecta orice încercare de a încălca vreuna dintre condiţiile prevăzute la literele (a)-(d).
Primul paragraf nu se aplică în cazul contractelor cu o valoare mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1).
(4)În cazul în care ordonatorul de credite competent autorizează transmiterea documentelor aferente cererii prin mijloace electronice, documentele electronice transmise prin intermediul unor astfel de sisteme sunt considerate a fi originale.
(5)În cazul în care transmiterea se face prin scrisoare, participanţii pot opta să transmită documentele aferente cererii:
a)prin poştă sau printr-un serviciu de curierat, caz în care dovada transmiterii o constituie ştampila poştei sau data avizului de trimitere;
b)prin livrare directă la sediul ordonatorului de credite competent de către participant în persoană sau de către un agent, caz în care dovada o constituie confirmarea de primire.
(6)Prin transmiterea documentelor aferente cererii, participanţii acceptă să fie informaţi cu privire la rezultatul procedurii prin mijloace electronice.
(7)Alineatele (1)-(6) de la prezentul articol nu se aplică selectării persoanelor sau entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c).