Art. 181. - Art. 181: Sumele forfetare, costurile unitare şi finanţarea la rate forfetare - Regulamentul 1046/18-iul-2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 193L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
Art. 181: Sumele forfetare, costurile unitare şi finanţarea la rate forfetare
(1)În cazul în care grantul ia forma sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare, după cum se menţionează la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (c), (d) sau (e), se aplică prezentul titlu, cu excepţia dispoziţiilor sau a părţilor de dispoziţii referitoare la verificarea costurilor eligibile suportate efectiv.
(2)Atunci când este posibil şi adecvat, sumele forfetare, costurile unitare sau ratele forfetare se stabilesc în aşa fel încât să permită plata acestora după obţinerea de performanţe şi/sau rezultate concrete.
(3)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul de bază, utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare este autorizată printr-o decizie a ordonatorului de credite responsabil, care acţionează în conformitate cu normele interne ale instituţiei Uniunii în cauză.
(4)Decizia de autorizare conţine cel puţin următoarele:
a)justificarea adecvării acestor forme de finanţare din perspectiva naturii acţiunilor sau a programelor de lucru sprijinite, precum şi a riscurilor de nereguli şi fraudă şi a costurilor controalelor;
b)identificarea costurilor sau a categoriilor de costuri acoperite de sumele forfetare, de costurile unitare sau de finanţarea la rate forfetare, care se consideră eligibile în conformitate cu articolul 186 alineatul (3) literele (c), (e) şi (f) şi cu articolul 186 alineatul (4) şi din care se exclud costurile neeligibile în temeiul normelor aplicabile ale Uniunii;
c)descrierea metodelor de stabilire a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare. Metodele respective se bazează pe unul dintre următoarele elemente:
(i)date statistice, mijloace obiective similare sau avizul unui expert furnizat de experţi disponibili la nivel intern sau dobândit în conformitate cu normele aplicabile; sau
(ii)o abordare diferenţiată în funcţie de beneficiar, bazată pe date istorice certificate sau verificabile ale beneficiarului ori pe practicile sale obişnuite de contabilitate analitică;
d)în cazul în care este posibil, condiţiile esenţiale care determină plata, inclusiv, după caz, obţinerea de performanţe şi/sau rezultate;
e)în cazul în care sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare nu se bazează pe performanţe şi/sau pe rezultate, o justificare privind motivul pentru care o abordare bazată pe performanţe şi/sau pe rezultate nu este posibilă sau adecvată.
Metodele menţionate la primul paragraf litera (c) asigură:
(a)respectarea principiului bunei gestiuni financiare, în special caracterul adecvat al cuantumurilor respective în ceea ce priveşte performanţele şi/sau rezultatele obligatorii ţinând seama de veniturile preconizate a fi generate de acţiuni sau de programele de lucru;
(b)respectarea rezonabilă a principiilor cofinanţării şi al evitării dublei finanţări.
(5)Decizia de autorizare se aplică pe durata programului sau a programelor, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în decizia respectivă.
Decizia de autorizare poate acoperi utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare aplicabile mai multor programe de finanţare specifice în cazul în care natura activităţilor sau a cheltuielilor permite o abordare comună. În astfel de cazuri, decizia de autorizare poate fi adoptată de:
a)ordonatorii de credite competenţi, în cazul în care toate activităţile vizate se încadrează în domeniul lor de competenţă;
b)Comisie, în cazul în care acest lucru este adecvat având în vedere natura activităţilor sau a cheltuielilor ori numărul de ordonatori de credite vizaţi.
(6)Ordonatorul de credite competent poate autoriza sau impune, sub formă de rate forfetare, finanţarea costurilor indirecte ale beneficiarului până la cel mult 7 % din costurile directe totale eligibile ale acţiunii. O rată forfetară mai ridicată poate fi autorizată printr-o decizie motivată a Comisiei. Ordonatorul de credite competent raportează în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) cu privire la orice astfel de decizie adoptată, rata forfetară autorizată şi motivele care au stat la baza deciziei.
(7)Proprietarii de IMM-uri şi alte persoane fizice care nu primesc salariu pot declara drept eligibile costurile cu personalul ocazionate de activitatea desfăşurată de ei înşişi în cadrul unei acţiuni sau al unui program de lucru, pe baza costurilor unitare autorizate în conformitate cu alineatele (1)-(6).
(8)Beneficiarii pot declara costurile cu personalul pentru activitatea desfăşurată de voluntari în cadrul unei acţiuni sau al unui program de lucru, pe baza costurilor unitare autorizate în conformitate cu alineatele (1)-(6).