Regulamentul 73/19-ian-2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Acte UE

Jurnalul Oficial 30L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 25 Septembrie 2014
Regulamentul 73/19-ian-2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003
Dată act: 19-ian-2009
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 36 şi 37 şi articolul 299 alineatul (2),
având în vedere Actul de aderare din 1979, în special alineatul (6) din Protocolul nr. 4 privind bumbacul ataşat la acesta,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)Avizul din 19 noiembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)Avizul din 23 octombrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)Avizul din 8 octombrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Reformele politicii agricole comune (PAC) convenite în 2003 şi 2004 au inclus dispoziţii în vederea evaluării eficienţei acestora. În acest context, Comisia a prezentat la 20 noiembrie 2007 Parlamentului European şi Consiliului o comunicare intitulată "Pregătire în vederea verificării eficienţei reformei PAC". Ar trebui luate în considerare atât comunicarea respectivă şi discuţiile purtate ulterior asupra principalelor elemente ale acesteia de către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, cât şi numeroasele contribuţii reieşite în urma consultării publice.
(2)Experienţa dobândită în urma punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin (4) arată în mod special că anumite elemente ale mecanismului de ajutor ar trebui modificate. În special, decuplarea ajutorului direct ar trebui extinsă şi funcţionarea schemei de plată unică ar trebui simplificată. De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a fost modificat în mod substanţial de mai multe ori. În contextul acestor evoluţii şi în scopul asigurării clarităţii, regulamentul menţionat ar trebui abrogat şi înlocuit cu prezentul regulament.
(4)JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
(3)Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a instituit principiul conform căruia agricultorii care nu respectă anumite cerinţe în domeniile sănătăţii publice, al sănătăţii animalelor şi al sănătăţii plantelor, al mediului şi al bunăstării animalelor fac obiectul reducerii sau al excluderii de la ajutorul direct. Acest sistem de "ecocondiţionalitate" este parte integrantă din ajutorul comunitar în domeniul plăţilor directe şi ar trebui, prin urmare, menţinut. Cu toate acestea, experienţa a demonstrat că numeroase cerinţe din cadrul domeniului de aplicare a ecocondiţionalităţii nu sunt suficient de pertinente pentru activitatea agricolă sau pentru terenurile agricole sau vizează mai degrabă autorităţile naţionale decât agricultorii. Prin urmare, domeniul de aplicare a ecocondiţionalităţii ar trebui modificat.
(4)În plus, pentru a se evita ca terenurile agricole să fie abandonate şi pentru a se asigura menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a stabilit un cadru comunitar în care statele membre adoptă standarde care să ţină seama de caracteristicile zonelor în cauză, inclusiv de caracteristicile pedologice şi climatice, precum şi de tipurile de exploatare agricolă existente, de utilizarea terenurilor, rotaţia culturilor, practicile agricole şi de structura exploataţiilor. Acest cadru ar trebui menţinut. Cu toate acestea, experienţa a demonstrat că relevanţa şi efectele benefice ale anumitor standarde nu sunt suficiente pentru a justifica punerea acestora în aplicare de către toate statele membre. În consecinţă, aceste standarde ar trebui să devină opţionale pentru statele membre. Cu toate acestea, pentru a asigura faptul că acest cadru este cât mai consistent cu putinţă, un standard nu ar trebui să fie opţional în cazul în care, înainte de 2009, statul membru în cauză a definit deja o cerinţă minimă pe baza acestui standard sau atunci când există norme naţionale care abordează un astfel de standard.
(5)Eliminarea, în conformitate cu prezentul regulament, a acţiunii de cultivare obligatorie a terenurilor în scopuri necomerciale din cadrul schemei de plată unică poate avea, în anumite cazuri, efecte adverse asupra mediului, în special în ceea ce priveşte anumite particularităţi ale peisajului. În consecinţă, se impune consolidarea dispoziţiilor comunitare care vizează protejarea particularităţilor specifice ale peisajului. În anumite situaţii, ar trebui să fie posibil pentru un stat membru să asigure stabilirea şi/sau menţinerea habitatelor.
(6)Protejarea şi gestionarea apelor în cadrul activităţilor agricole a devenit treptat o problemă în anumite zone. În consecinţă, cadrul comunitar pentru bune condiţii agricole şi de mediu ar trebui, de asemenea, consolidat, pentru a proteja apa împotriva poluării şi a formării de şiroaie şi pentru a gestiona utilizarea apei.
(7)Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a recunoscut efectul pozitiv asupra mediului al păşunilor permanente. Ar trebui menţinute măsurile stipulate în respectivul regulament care urmăresc să încurajeze menţinerea păşunilor permanente existente, pentru a oferi garanţii împotriva transformării masive a acestora în terenuri arabile.
(8)Pentru a obţine un echilibru mai bun între instrumentele politice concepute pentru promovarea unei agriculturi durabile şi cele concepute pentru încurajarea dezvoltării rurale, s-a introdus un sistem de reducere progresivă obligatorie a plăţilor directe ("modularea") prin Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Acest sistem ar trebui menţinut şi ar trebui să includă scutiri pentru plăţile directe de până la 5 000 EUR.
(9)Economiile realizate prin modulare sunt folosite pentru finanţarea măsurilor din cadrul politicii de dezvoltare rurală. De la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, sectorul agricol s-a confruntat cu noi provocări importante, cum ar fi schimbările climatice şi importanţa tot mai mare a bioenergiei, precum şi necesitatea unei mai bune gestionări a apei şi a unei protecţii mai eficiente a biodiversităţii. Comunitatea, ca parte a Protocolului de la Kyoto (1), a fost solicitată să îşi adapteze politicile în contextul consideraţiilor privind schimbările climatice. În plus, în urma unor probleme majore privind deficitul de apă şi seceta, în concluziile sale din 30 octombrie 2007 intitulate "Deficitul de apă şi seceta", Consiliul a considerat că problemele legate de gestionarea apei în agricultură ar trebui să fie abordate mai în detaliu. De asemenea, în concluziile sale din 18 decembrie 2006 intitulate "Oprirea pierderii biodiversităţii", Consiliul a subliniat că protejarea biodiversităţii rămâne o provocare majoră şi, cu toate că s-au făcut progrese reale în acest sens, atingerea ţintei privind biodiversitatea stabilite de Comunitate pentru 2010 va implica eforturi suplimentare. Mai mult, deoarece inovarea poate contribui, în special, la dezvoltarea de noi tehnologii, produse şi procese, aceasta va sprijini eforturile de abordare a acestor noi provocări. Expirarea regimului cotelor de lapte în 2015 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (2), va necesita eforturi specifice din partea agricultorilor din sectorul lactatelor pentru a se adapta la condiţiile aflate în schimbare, în special în regiunile defavorizate. Prin urmare, se impune ca această situaţie specială să fie, de asemenea, definită drept o nouă provocare pe care statele membre ar trebui să o poată aborda pentru a asigura o tranziţie fără probleme a sectoarelor lor ale produselor lactate.
(1)Decizia 2002/358/CE a Consiliului din 25 aprilie 2002 privind aprobarea, în numele Comunităţii Europene, a Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (JO L 130,15.5.2002, p. 1).
(2)JO C 299, 16.11.2007 ,p. 1.
(10)Comunitatea conştientizează nevoia de a aborda aceste noi provocări în cadrul politicilor sale. În domeniul agricol, programele de dezvoltare rurală adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (3) constituie un instrument de lucru adecvat pentru abordarea acestor probleme. Pentru a permite statelor membre să îşi revizuiască programele de dezvoltare rurală în consecinţă, fără să li se ceară să reducă din activităţile actuale de dezvoltare rurală din alte regiuni, trebuie puse la dispoziţia acestora fonduri suplimentare. Cu toate acestea, perspectiva financiară pentru perioada 2007-2013 nu prevede mijloace financiare suficiente pentru a consolida în mod adecvat politica comunitară de dezvoltare rurală. În aceste condiţii, o mare parte din resursele financiare necesare ar trebui mobilizate prin intermediul asigurării unor reduceri progresive ale plăţilor directe prin modulare.
(3)JO L 277, 21.10.2005, p. 1.
(11)Distribuirea ajutorului direct pentru venit agricultorilor este caracterizată de alocarea unei mari cantităţi din plăţi unui număr destul de redus de mari beneficiari. Este evident că marii beneficiari nu necesită acelaşi nivel de ajutor unitar pentru ca obiectivul privind ajutorul pentru venit să fie atins în mod eficient. În plus, potenţialul de adaptare facilitează funcţionarea marilor beneficiari cu niveluri mai mici de ajutor unitar. Este deci corect să se preconizeze ca agricultorii care beneficiază de un nivel ridicat al ajutorului să aibă o contribuţie specială la finanţarea măsurilor de dezvoltare rurală referitoare la abordarea noilor provocări. În consecinţă, este oportun să se instituie un mecanism care să prevadă o reducere sporită a a plăţilor mai mari, fondurile obţinute în acest fel urmând să fie folosite în abordarea noilor provocări din cadrul dezvoltării rurale.
(12)Situarea geografică deosebită a regiunilor ultraperiferice, precum şi insularitatea lor, dimensiunea redusă, terenurile muntoase şi clima acestora impun sarcini suplimentare sectoarelor agricole aferente. Pentru a atenua aceste sarcini şi constrângeri ar trebui să se prevadă o derogare de la obligaţia de a pune în aplicare reducerea modulării în cazul agricultorilor din zonele ultraperiferice.
(13)Ratele crescute ale modulării obligatorii trebuie luate în considerare de acele state membre care au optat pentru punerea în aplicare a unui sistem de modulare voluntară. Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăţilor directe prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (1) ar trebui, prin urmare, să fie modificat în consecinţă.
(1)JO L 95, 5.4.2007 ,p. 1.
(14)Cuantumurile rezultate în urma aplicării unui procentaj de 5 puncte care corespunde reducerilor modulării determinate în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui alocate între statele membre în conformitate cu aceleaşi criterii stabilite în regulamentul în cauză, respectiv, pe baza unor criterii obiective, stabilindu-se faptul că un anumit procent din aceste sume urmează să rămână în statele membre în care au fost generate. Ţinând seama de modificările structurale care rezultă în urma anulării intervenţiei pentru secară, ar trebui menţinute măsuri specifice pentru anumite regiuni de producţie a secarei care să fie finanţate din sumele generate prin modulare. În plus, sumele obţinute în urma punerii în aplicare a unei noi reduceri a modulării ar trebui să fie puse la dispoziţia statelor membre în care au fost generate.
(15)Pentru a facilita funcţionarea modulării, în special cu privire la procedurile pentru acordarea de plăţi directe agricultorilor şi la transferurile în cadrul programelor de dezvoltare rurală, ar trebui să se determine plafoane nete pentru fiecare stat membru, pentru a limita plăţile care trebuie efectuate către agricultori în urma punerii în aplicare a modulării. Pentru a lua în considerare specificitatea sprijinului PAC în regiunile ultraperiferice şi faptul că plăţile directe nu fac obiectul modulării, plafonul net pentru statele membre vizate nu ar trebui să includă plăţile directe în aceste regiuni. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune (2) ar trebui modificat în consecinţă.
(2)JO L 209,11.8.2005, p. 1.
(16)Agricultorii din noile state membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau ulterior primesc plăţi directe pe baza unui mecanism de introducere treptată prevăzut în actele de aderare ale acestora. Pentru a obţine un echilibru corect între instrumentele politice concepute pentru promovarea unei agriculturi durabile şi cele concepute pentru a încuraja dezvoltarea rurală, sistemul de modulare trebuie pus în aplicare în cazul agricultorilor din noile state membre numai în momentul în care nivelul plăţilor directe aplicabil în statele membre respective este egal cu nivelul aplicabil în statele membre altele decât noile state membre.
(17)Modularea nu ar trebui să reducă suma netă plătită unui agricultor dintr-un nou stat membru sub valoarea sumei de plătit unui agricultor similar din statele membre altele decât noile state membre. Prin urmare, odată ce modularea devine aplicabilă agricultorilor din noile state membre, rata reducerii ar trebui limitată la diferenţa dintre nivelul din calendarul de introducere treptată şi nivelul din statele membre altele decât noile state membre în urma punerii în aplicare a modulării. În plus, modularea ar trebui luată în considerare la acordarea plăţilor directe naţionale complementare către agricultorii din noile state membre cărora li se aplică modularea.
(18)Pentru ca sumele destinate finanţării PAC să respecte plafoanele anuale fixate în perspectiva financiară, ar trebui menţinut mecanismul financiar prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prin care nivelul de ajutor direct este modificat în cazul în care estimările indică faptul că plafonul rubricii 2, cu o marjă de siguranţă de 300 000 000 EUR, va fi depăşit într-un exerciţiu financiar dat. Luând în considerare nivelurile plăţilor directe pentru agricultorii din noile state membre ca rezultat al introducerii treptate şi în cadrul punerii în aplicare a mecanismului de introducere treptată, în cazul tuturor plăţilor directe acordate în noile state membre, acest instrument de disciplină financiară să fie pus în aplicare în statele membre respective numai în momentul în care nivelul plăţilor directe aplicabile în statele membre respective este cel puţin egal cu nivelul aplicabil în statele membre altele decât noile state membre. Având în vedere importanţa deosebită în cadrul bugetului general al Comunităţilor Europene a resurselor menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (3), este adecvat să se prevadă, în mod excepţional, adoptarea de către Consiliu a deciziei necesare pentru aplicarea instrumentului de disciplină financiară pe baza unei propuneri a Comisiei.
(3)JO L 63, 23.6.2007, p. 17.
(19)Pentru a ajuta agricultorii să respecte standardele unei agriculturi moderne de calitate superioară, este necesar ca statele membre să continue să iniţieze un sistem cuprinzător de consultanţă destinat exploataţiilor agricole prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Acest sistem de consultanţă agricolă ar trebui să contribuie la o mai mare sensibilizare a agricultorilor cu privire la raporturile dintre fluxul de materii şi procesele agricole, pe de o parte, şi standardele de mediu, de siguranţă a produselor alimentare, de sănătate şi de bunăstare a animalelor, pe de altă parte, fără să afecteze în vreun fel obligaţiile şi responsabilităţile agricultorilor în ceea ce priveşte respectarea standardelor în cauză.
(20)Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 prevede obligaţia statelor membre de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că tranzacţiile finanţate efectuate din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) sunt aplicate efectiv şi în mod corect şi de a preveni şi corecta neregulile. În acest scop, acestea ar trebui să pună în practică un sistem integrat de administrare şi control pentru plăţile directe. Pentru a îmbunătăţi eficacitatea şi controlul ajutoarelor comunitare, statele membre ar trebui să fie autorizate să utilizeze sistemul integrat şi în cazul schemelor comunitare care nu sunt prevăzute de prezentul regulament.
(21)Ar trebui menţinute elementele principale ale sistemului integrat de administrare şi control şi, în special, dispoziţiile privind o bază de date electronică, un sistem de identificare a parcelelor agricole, cererile de ajutor ale agricultorilor, un sistem de control armonizat în cadrul schemei de plată unică, un sistem pentru identificarea şi înregistrarea drepturilor la plată.
(22)Gestionarea sumelor mici este o sarcină împovărătoare pentru autorităţile competente ale statelor membre. Pentru a evita o sarcină administrativă excesivă, statele membre ar trebui, în general, să nu acorde plăţi directe în cazul în care plăţile ar fi mai mici de 100 EUR sau în cazul în care suprafaţa eligibilă a exploataţiei pentru care se solicită ajutor ar fi mai mică de un hectar. Cu toate acestea, deoarece structurile economiilor agricole ale statelor membre variază în mod considerabil şi pot diferi în mod semnificativ de structura medie a exploataţiilor din Comunitate, ar trebui instituite dispoziţii speciale pentru a le permite statelor membre să aplice praguri minime care să reflecte propria lor situaţie. Datorită structurii foarte specifice a activităţilor agricole în regiunile ultraperiferice şi în insulele din Marea Egee, aceste regiuni nu ar trebui să fie supuse aplicării unui prag minim. Mai mult, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a opta pentru punerea în aplicare a unuia din cele două tipuri de prag minim, luând în considerare particularităţile structurilor sectoarelor lor agricole. Având în vedere că drepturile de plată speciale le-au fost alocate agricultorilor deţinători ai aşa-numitelor exploataţii agricole "fără teren", punerea în aplicare a pragului bazat pe hectare ar fi ineficientă. În consecinţă, suma minimă legată de ajutorul mediu ar trebui să se aplice acestor agricultori. Pentru a se asigura tratamentul egal al agricultorilor ale căror plăţi directe sunt supuse introducerii treptate, pragul minim ar trebui să se bazeze pe sumele finale care urmează să fie acordate la încheierea procesului de introducere treptată.
(23)Experienţa punerii în aplicare a schemei de plată unică demonstrează că ajutorul decuplat pe venit a fost, în anumite cazuri, acordat unor beneficiari în cazul cărora activităţile agricole reprezentau numai o parte nesemnificativă a ansamblului activităţilor economice ale acestora sau în cazul cărora domeniul de activitate nu viza sau viza doar parţial efectuarea unei activităţi agricole. Pentru a evita alocarea ajutorului pe venit din domeniul agricol unor asemenea beneficiari şi pentru a garanta că ajutorul comunitar este folosit în întregime în scopul asigurării unui standard de viaţă echitabil pentru comunitatea agricolă, statele membre ar trebui să fie autorizate, în cazul în care are loc o asemenea alocare, să nu acorde plăţi directe unor astfel de persoane fizice sau juridice în temeiul prezentului regulament.
(24)Autorităţile naţionale competente ar trebui să efectueze integral plăţile către beneficiari, prevăzute în cadrul schemelor comunitare de sprijin, sub rezerva reducerilor prevăzute în prezentul regulament şi în perioadele stabilite. În scopul creşterii flexibilităţii gestionării plăţilor directe, statelor membre li se dă dreptul să efectueze plăţi directe în până la două tranşe pe an.
(25)Schemele de sprijin din cadrul PAC prevăd un ajutor direct pentru venit, în special pentru a asigura un nivel de viaţă echitabil pentru populaţia agricolă. Acest obiectiv este strâns legat de conservarea zonelor rurale. Pentru a se evita orice alocare incorectă a fondurilor comunitare, nu ar trebui efectuată nicio plată de ajutor către agricultorii care au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi.
(26)Pentru a îndeplini obiectivele PAC, schemele comune de sprijin trebuie adaptate circumstanţelor şi, dacă este cazul, în termene foarte scurte. Prin urmare, beneficiarii nu trebuie să considere condiţiile de acordare a ajutoarelor imuabile şi trebuie să fie pregătiţi pentru o eventuală revizuire a acestora în funcţie de evoluţiile economice sau de situaţia bugetară.
(27)Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a stabilit o schemă de plată unică care a combinat diversele mecanisme de ajutor existente într-o schemă unică de plăţi directe decuplate. Experienţa punerii în aplicare a schemei de plată unică demonstrează că unele elemente pot fi simplificate în favoarea agricultorilor şi a administraţiilor. Mai mult, dat fiind faptul că schema de plată unică a fost între timp pusă în aplicare de toate statele membre cărora li s-a cerut acest lucru, anumite dispoziţii care erau legate de punerea în aplicare iniţială au devenit caduce şi, în consecinţă, ar trebui modificate. În acest context, în unele cazuri s-a detectat un număr semnificativ de drepturi de plată neutilizate. Pentru a evita o asemenea situaţie şi luând în considerare faptul că agricultorii sunt deja familiarizaţi cu modul de funcţionare a schemei de plată unică, perioada stabilită iniţial pentru înapoierea drepturilor de plată nefolosite la rezerva naţională ar trebui redusă la doi ani.
(28)Elementele principale ale schemei de plată unică ar trebui păstrate. În special, determinarea plafoanelor naţionale ar trebui să garanteze faptul că nivelul total al ajutorului şi al drepturilor nu depăşeşte constrângerile bugetare actuale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să iniţieze o rezervă naţională care să poată fi folosită pentru a facilita participarea noilor agricultori la schemă sau să ia în considerare nevoile specifice din anumite regiuni. Ar trebui stabilite norme privind transferul şi utilizarea drepturilor de plată pentru a împiedica transferul cu caracter speculativ şi acumularea de drepturi de plată în absenţa unei baze agricole corespunzătoare.
(29)Integrarea progresivă a altor sectoare în cadrul schemei de plată unică impune reexaminarea definiţiei pentru terenul eligibil care beneficiază de schemă sau pentru activarea drepturilor la plată. Cu toate acestea, este oportună prevederea excluderii ajutorului pentru regiunile cultivate cu fructe şi legume, în cazurile în care statele membre au optat pentru o amânare a integrării a acestui sector în schema de plată unică. În afară de aceasta, în ceea ce priveşte cânepa, ar trebui prevăzute măsuri speciale prin care să se prevină acordarea de ajutor pentru culturile ilegale.
(30)Obligaţia de cultivare a terenurilor în scopuri necomerciale a fost introdusă ca un mecanism de control al aprovizionării. Evoluţiile pieţei în sectorul culturilor arabile, asemenea introducerii de ajutoare decuplate, nu mai justifică necesitatea menţinerii acestui instrument, care, prin urmare, ar trebui să fie eliminat. Ajutoarele pentru cultivarea terenurilor în scopuri necomerciale instituite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui astfel activate cu privire la hectarele care trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de eligibilitate ca şi pentru celelalte drepturi. Eliminarea obligaţiei de retragere poate avea drept rezultat faptul că terenul considerat eligibil pentru activarea drepturilor de cultivare în scopuri necomerciale nu mai este eligibil. Pentru a menţine eligibilitatea acestor terenuri ar trebui prevăzut ca anumite suprafeţe împădurite, inclusiv cele împădurite în temeiul schemelor naţionale care respectă normele relevante menţionate în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau suprafeţele supuse anumitor angajamente de mediu să fie eligibile în temeiul schemei de plată unice.
(31)În urma integrării ajutorului anterior decuplat pentru piaţă în schema de plată unică, valoarea drepturilor de plată a avut la bază, în acele state membre care au optat pentru o punere în aplicare de tip istoric, nivelul individual al ajutorului anterior. Odată cu trecerea timpului de la introducerea schemei de plată unică şi în urma integrării succesive a unor sectoare suplimentare în schema respectivă, devine din ce în ce mai greu de justificat legitimitatea existenţei unor diferenţe individuale semnificative în ceea ce priveşte nivelul ajutorului, diferenţe care au la bază doar ajutorul anterior. Din acest motiv, statelor membre care au ales modelul istoric de punere în aplicare ar trebui să li se permită, în anumite condiţii, să reexamineze drepturile de plată alocate, în scopul aproximării valorii lor unitare, respectând, în acelaşi timp, principiile generale ale legislaţiei comunitare şi obiectivele PAC. În acest context, statele membre pot lua în considerare particularităţile suprafeţelor geografice în momentul stabilirii unor valori mai apropiate. Egalizarea drepturilor de plată ar trebui să aibă loc pe parcursul unei perioade adecvate de tranziţie şi în cadrul unui interval limitat de reduceri, pentru a permite agricultorilor să se adapteze în mod rezonabil la nivelurile de ajutor în schimbare.
(32)În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, statele membre au beneficiat de opţiunea de a pune în aplicare schema de plată unică prin intermediul punerii în aplicare de tip istoric sau regional. Începând din acel moment, statele membre au avut ocazia să evalueze efectele alegerii lor în ceea ce priveşte viabilitatea lor economică şi administrativă. În consecinţă, statelor membre ar trebui să li se dea şansa să îşi reexamineze opţiunea iniţială în urma experienţei acumulate. Din acest motiv, pe lângă posibilitatea de a egaliza valoarea drepturilor de plată, statele membre care au pus în aplicare modelul istoric ar trebui autorizate să treacă la o aplicare regionalizată a schemei de plată unică, în conformitate cu opţiunile prevăzute deja în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În special, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să modifice distribuirea teritorială a ajutorului direct printr-o redistribuire treptată între regiuni. Această opţiune ar asigura statelor membre o flexibilitate sporită în direcţionarea ajutorului direct în modul cel mai corespunzător, pe baza obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat şi pe baza criteriilor obiective şi nediscriminatorii precum potenţialul agricol şi criteriile legate de mediu. Mai mult, statelor membre care au ales să pună în aplicare modelul regional ar trebui să li se dea posibilitatea să-şi reexamineze deciziile în anumite condiţii, cu scopul de a aproxima valoarea drepturilor de plată în conformitate cu anumite etape anuale prestabilite, respectând, în acelaşi timp, principiile generale ale legislaţiei comunitare şi obiectivele PAC. Aceste schimbări ar trebui să aibă loc pe parcursul unei perioade de tranziţie adecvate şi în cadrul unui interval limitat de reduceri, pentru a permite agricultorilor să se adapteze în mod rezonabil la nivelurile de ajutor în schimbare.
(33)Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a permis statelor membre, odată cu introducerea unei scheme de plată unică, să excludă, total sau în parte, anumite plăţi din schema în cauză. Regulamentul menţionat a prevăzut, de asemenea, revizuirea şi posibilitatea reexaminării acestei opţiuni, în contextul dezvoltărilor pieţei şi structurale. O analiză a experienţei relevante indică faptul că decuplarea atrage după sine flexibilitate în alegerea produselor care urmează a fi cultivate, permiţându-le agricultorilor să ia decizii cu privire la producţie pe baza profitabilităţii şi a răspunsului pieţei. Acesta este în mod special cazul sectoarelor culturilor arabile şi al hameiului şi într-o anumită măsură, al sectoarelor cărnii de vită, de mânzat şi al seminţelor. În consecinţă, plăţile parţial cuplate în sectoarele arabile şi al hameiului ar trebui integrate în schema de plată unică începând din 2010. În cazul hameiului, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 permitea statelor membre să acorde o parte din plăţile pe suprafaţă pentru hamei organizaţiilor de producători recunoscute. Pentru a permite organizaţiilor de producători să îşi continue activităţile în acelaşi mod, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 72/2009 din 19 ianuarie 2009 privind modificările aduse politicii agricole comune (1) prevede sumele echivalente care urmează a fi utilizate în statul membru în cauză pentru aceleaşi activităţi. Aceste sume ar trebui, prin urmare, deduse din plafoanele naţionale prevăzute în prezentul regulament pentru statul membru în cauză. Pentru ca agricultorii din sectoarele cărnii de vită, de mânzat şi al seminţelor să se alinieze noilor acorduri privind ajutorul, ar trebui să se prevadă o integrare a plăţilor pentru carnea de vită şi mânzat şi a ajutorului pentru seminţe până în 2012 cel mai târziu. Având în vedere că plăţile parţial cuplate din sectoarele fructelor şi legumelor au fost recent introduse, şi doar ca măsură de tranziţie, ar trebui ca excluderea acestor plăţi din schema de plată unică să poată continua, iar statelor membre ar trebui să li se permită să îşi reexamineze deciziile, în vederea sporirii gradului de decuplare.
(1)A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.
(34)Cu toate acestea, în ceea ce priveşte vacile care alăptează şi sectorul cărnii de oaie şi de capră, menţinerea unui nivel minim al producţiei agricole poate fi încă necesară, pentru economiile agricole din anumite regiuni şi, în special, în cazul în care agricultorii nu pot recurge la alte alternative economice. În acest context, statele membre ar trebui să aibă opţiunea de a menţine ajutorul cuplat fie la nivelul actual, fie la un nivel mai redus. În acest caz, ar trebui instituite dispoziţii speciale cu privire la respectarea cerinţelor de identificare şi înregistrare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat (2) şi de Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină (3), în special în vederea asigurării trasabilităţii animalelor.
(2)JO L 204,11.8.2000, p. 1.
(3)JO L 5, 9.1.2004, p. 8.
(35)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza până la 10 % din plafoanele lor pentru acordarea ajutorului specific, în cazuri bine definite. Un astfel de ajutor ar trebui să dea statelor membre posibilitatea de a rezolva problemele referitoare la mediu şi de a îmbunătăţi calitatea şi comercializarea produsele agricole. Ajutorul specific ar trebui, de asemenea, să fie disponibil în vederea atenuării consecinţelor eliminării treptate a cotelor de lapte şi ale decuplării ajutorului, în special în sectoarele sensibile. Având în vedere importanţa crescândă a gestionării eficiente a factorilor de risc, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a contribui financiar la primele pe care agricultorii le plătesc pentru asigurarea culturilor, precum şi la finanţarea compensaţiilor pentru anumite pierderi economice în eventualitatea unor boli ale animalelor sau ale plantelor. În vederea respectării obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, resursele care ar putea fi folosite pentru orice ajutor cuplat ar trebui limitate la un nivel adecvat, permiţând măsuri tranzitorii pentru statele membre care trebuie să facă faţă unor dificultăţi speciale. Condiţiile aplicabile contribuţiilor financiare pentru primele pentru asigurarea culturilor, animalelor şi plantelor şi compensaţiile legate de bolile animalelor sau ale plantelor şi de incidente de mediu ar trebui stabilite în consecinţă. Mai mult, statelor membre care au făcut uz de articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui să li se acorde perioade de tranziţie suficiente care să le permită o trecere fără probleme la noile norme privind ajutorul specific.
(36)Experienţa a demonstrat că în prezent statele membre nu utilizează totalitatea fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor naţionale pentru schema de plată unică, în special în cazul în care nu au fost activate drepturile de plată. În vederea facilitării celei mai eficiente utilizări a fondurilor, ar trebui să se permită statelor membre să acorde ajutor care să depăşească plafoanele lor naţionale până la o anumită sumă al cărei nivel ar asigura faptul că rămâne în limitele subutilizării plafonului naţional. O astfel de sumă ar trebui calculată pe baza subutilizării bugetului pentru cel mai recent an disponibil şi nu ar trebui să pună sub semnul întrebării totalul net al plafoanelor pentru plăţi directe pentru fiecare stat membru. Avându-se în vedere aceste aspecte şi pentru a se asigura faptul că agricultorii nu se confruntă cu reduceri neprevăzute ale plăţilor, calculul ar trebui făcut în cadrul anumitor limite de siguranţă. Aceste sume ar trebui fie să fie utilizate pentru finanţarea unei susţineri specifice, fie transferate Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală.
(37)Plăţile directe din cadrul schemei de plată unică au avut la bază valori de referinţă ale plăţilor directe primite anterior sau plăţilor la hectar pe regiuni. Agricultorii din noile state membre nu au beneficiat de plăţile comunitare directe şi nu au dispus de referinţe istorice pentru anii calendaristici 2000, 2001 şi 2002. În consecinţă, s-a prevăzut, în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 ca în noile state membre, schema de plată unică să aibă la bază plăţi pe hectar pe regiuni. Cu toate acestea, utilizarea perioadelor de referinţă poate fi luată în considerare mulţi ani după aderarea noilor state membre la Comunitate, în cazul acelor state membre care nu au trecut încă la schema de plată unică. În vederea facilitării tranziţiei spre schema de plată unică şi, în special, în vederea împiedicării cererilor speculative, statele membre ar trebui să fie autorizate să ia în considerare, în scopul calculării drepturilor de plată din cadrul schemei de plată unică, suprafeţele pentru care a fost acordat ajutorul istoric din cadrul schemei de plată unică.
(38)În cadrul opţiunii pentru schema de plată unică pe regiuni, noile state membre ar trebui să aibă posibilitatea de a ajusta valoarea plăţii drepturilor pe hectar pe baza unor criterii obiective, pentru a asigura tratamentul egal între agricultori şi pentru a evita distorsionarea pieţei.
(39)Noile state membre ar trebui să dispună de aceleaşi posibilităţi ca şi celelalte state membre în vederea punerii parţiale în aplicare a schemei de plată unică.
(40)Decuplarea ajutorului direct şi introducerea schemei de plată unică au fost elemente esenţiale în procesul de reformă a PAC. Cu toate acestea, în 2003 s-au găsit mai multe motive în favoarea păstrării ajutorului specific pentru un anumit număr de culturi. Experienţa câştigată prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, împreună cu evoluţia situaţiei pieţei, indică faptul că schemele care au fost păstrate în afara schemei de plată unică în 2003 pot fi acum integrate în schema în cauză, cu scopul de a promova o agricultură mai orientată spre piaţă şi mai durabilă. Acesta este în special cazul sectorului uleiului de măsline, caz în care a fost pusă în aplicare doar o parte marginală a ajutorului, precum şi al grâului dur, plantelor proteaginoase, orezului, amidonului din cartofi şi fructelor cu coajă tare, cazuri în care eficacitatea tot mai mică a plăţii cuplate rămase sprijină opţiunea decuplării. În cazul inului şi al cânepei, al furajelor uscate şi al amidonului din cartofi ar trebui, de asemenea, ca ajutorul pentru procesare să fie decuplat şi sumele aferente ar trebui să fie integrate în schema de plată unică. În ceea ce priveşte plantele proteaginoase, orezul, amidonul din cartofi, fructele cu coaja tare şi inul şi cânepa, pare oportună integrarea ajutoarelor respective în schema de plată unică începând din 2012, pentru a le permite producătorilor să se adapteze, permiţând în acelaşi timp statelor membre, cu excepţia ajutoarelor pentru prelucrare care sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, să decidă asupra unei date mai timpurii pentru integrarea proprie. În ceea ce priveşte fructele cu coajă tare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a continua să plătească partea naţională a ajutorului printr-o modalitate cuplată, pentru a amortiza efectele decuplării.
(41)Ca o consecinţă a integrării de alte sectoare în schema de plată unică, ar trebui prevăzut un calcul al noului nivel de ajutor individual pe venit în cadrul schemei în cauză. În cazul fructelor cu coajă tare, al amidonului din cartofi, al inului şi cânepei şi al furajelor uscate, o asemenea creştere ar trebui acordată pe baza ajutorului pe care l-au obţinut agricultorii în anii cei mai recenţi. Cu toate acestea, în cazul integrării plăţilor care au fost excluse parţial din schema de plată unică, statelor membre ar trebui să li se ofere opţiunea de a utiliza perioadele de referinţă iniţiale. În cazul amidonului din cartofi, sumele disponibile pentru a fi distribuite în Germania şi Ţările de Jos ar trebui să ţină seama de livrările transfrontaliere de amidon din cartofi produs într-unul din aceste state membre pentru a fi prelucrat în celălalt. Mai mult, în vederea acoperirii nevoilor specifice ale sectoarelor agricole şi în vederea garantării că ajutorul primit în trecut de agricultori nu este redus în mod drastic, statele membre ar trebui să poată utiliza, în anumite limite, fonduri care urmează să fie integrate în schema de plată unică pentru a acorda ajutor agricultorilor care au desfăşurat anumite activităţi agricole în alte sectoare în cursul aceloraşi ani, precum utilizarea păşunilor sau deţinerea de animale.
(42)Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a stabilit un ajutor specific pentru culturile energetice pentru a ajuta la dezvoltarea sectorului. Datorită unor evoluţii recente din sectorul bioenergiei şi, în special cererii mari de produse din acest sector pe piaţa internaţională şi introducerii de obiective obligatorii pentru 2020 pentru cota parte din bioenergie în total combustibil, nu mai există suficiente motive pentru a acorda ajutor specific pentru culturile energetice.
(43)Atunci când sectorul bumbacului a fost integrat în schema de plată unică s-a considerat necesar ca o parte a ajutorului să rămână legată în continuare de cultivarea bumbacului prin intermediul unei plăţi specifice culturii pe hectar eligibil, pentru a se împiedica orice risc de întrerupere a producţiei în regiunile producătoare de bumbac. Această opţiune ar trebui menţinută în conformitate cu obiectivele stabilite în Protocolul nr. 4 privind bumbacul, ataşat la Actul de aderare din 1979.
(44)Pentru a atenua efectele procesului de restructurare în statele membre care au acordat ajutorul de restructurare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană (1), ar trebui menţinut ajutorul prevăzut pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi de trestie de zahăr pentru maximum cinci ani consecutivi.
(1)JO L 58, 28.2.2006, p. 42.
(45)Atunci când sectorul fructelor şi al legumelor a fost integrat în schema de plată unică, s-a prevăzut un ajutor temporar cuplat pe suprafaţă pentru căpşuni şi zmeură. Este oportună prelungirea acestui ajutor peste termenul-limită stabilit iniţial, prevăzându-se, în acelaşi timp, decuplarea acestui ajutor de producţie. Ar trebui să se modifice plafoanele naţionale pentru a lua în considerare acest lucru.
(46)Schema de ajutor simplificat tranzitoriu pentru acordarea de plăţi directe în noile state membre pe bază de suprafaţă, adică schema de plată unică pe suprafaţă, s-a dovedit a fi un sistem eficient şi simplu de acordare de ajutor pentru venit agricultorilor în statele membre. În vederea simplificării, noilor state membre care au optat pentru aplicarea schemei ar trebui să li se permită să continue punerea acesteia în aplicare până la sfârşitul anului 2013.
(47)În urma reformelor respective din sectoarele zahărului, fructelor şi legumelor şi a integrării lor în schema de plată unică, acelor state membre care au optat pentru aplicarea schemei de plată unică pe suprafaţă ar trebui să li se permită să acorde un ajutor pentru venit producătorilor de sfeclă de zahăr, trestie de zahăr şi cicoare şi producătorilor de anumite fructe şi legume, sub formă de plăţi separate. De asemenea, respectivelor state membre ar trebui să li se permită să efectueze plăţi pentru un ajutor specific separat în condiţii similare celor aplicabile în cazul celorlalte state membre.
(48)Ca o consecinţă a introducerii treptate a plăţilor directe în noile state membre, noilor state membre li s-a permis să efectueze plăţi directe naţionale complementare. Ar trebui menţinute condiţiile de acordare a acestor plăţi.
(49)În alocarea iniţială a drepturilor de plată de către statele membre, unele greşeli au dus la plăţi deosebit de mari către agricultori. Această nerespectare a regulilor de alocare face, în mod normal, obiectul unei corecţii financiare, până când sunt luate măsuri corective. Cu toate acestea, luând în considerare timpul care a trecut de la momentul când drepturile de plată au fost alocate pentru prima dată, corecţia necesară ar duce la constrângeri legale şi administrative disproporţionate pentru statele membre. Din raţiuni de securitate juridică alocarea acestor plăţi ar trebui, în consecinţă, regularizată.
(50)În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, Franţa, Portugalia şi Spania au decis să excludă din schema de plată unică plăţile directe din departamentele franceze de peste mări, respectiv din insulele Azore, din Madeira şi din Insulele Canare şi să acorde aceste plăţi conform condiţiilor prevăzute în titlul IV din regulamentul în cauză. O parte a ajutorului prevăzut în titlul în cauză a fost integrat complet în schema de plată unică. În vederea simplificării şi pentru a ţine seama de condiţiile specifice regiunilor ultraperiferice, acest ajutor ar trebui gestionat în cadrul programelor de ajutoare stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 247/2006 din 30 ianuarie 2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (1). În acest scop, fondurile aferente ar trebui transferate din plafoanele naţionale pentru plăţile directe în cuantumul financiar stabilit în regulamentul în cauză. Pentru a permite statelor membre implicate să adapteze programele de sprijin, astfel de transferuri ar trebui să aibă loc numai din 2010. Între timp plăţile directe se vor aplica în regiunile ultraperiferice în condiţiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 247/2006 ar trebui modificat în consecinţă.
(1)JO L 42,14.2.2006, p. 1.
(51)Ar trebui să se prevadă ca dispoziţiile prezentului regulament, care ar putea duce la o acţiune din partea statului membru susceptibilă de a reprezenta ajutor de stat, să fie excluse din aplicarea normelor referitoare la ajutorul de stat, sub rezerva existenţei unei dispoziţii contrare în prezentul regulament, cu condiţia ca dispoziţiile în cauză să conţină condiţiile adecvate pentru acordarea ajutorului sau să prevadă adoptarea acestor condiţii de către Comisie, pentru a preveni denaturarea nedorită a concurenţei.
(52)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE (2) a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei.
(2)JO L 184,17.7.1999, p. 23.
(53)Pentru a permite statelor membre precum şi comunităţii agricole să beneficieze de mecanismele de simplificare introduse prin prezentul regulament, în special de eliminarea obligaţiei de scoatere a terenurilor din circuitul agricol, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2009. Cu toate acestea, dispoziţiile care ar putea diminua drepturile agricultorilor sau ar putea crea noi obligaţii, printre altele obligaţiile în materie de ecocondiţionalitate pe care agricultorii trebuie să le îndeplinească pe parcursul întregului an, ar trebui să se aplice doar din 2010 şi, în cazul standardului privind stabilirea de benzi de protecţie de-a lungul cursurilor de apă, până la 1 ianuarie 2012. În plus, statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a pune în aplicare dispoziţiile privind decuplarea suplimentară a plăţilor directe şi dispoziţiile care le permit statelor membre reexaminarea deciziilor luate în contextul reformei din 2003. În consecinţă, dispoziţiile relevante din prezentul regulament ar trebui să se aplice începând din 2010, iar Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 abrogat ar trebui să fie aplicat pe parcursul anului 2009 acelor scheme de ajutor care vor fi integrate în schema de plată unică numai începând din 2010,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Domeniul de aplicare
Prezentul regulament stabileşte:
a)normele comune care reglementează plăţile directe;
b)o schemă de sprijin pentru venit acordată agricultorilor (denumită în continuare "schema de plată unică");
c)o schemă de sprijin pentru venit simplificată şi tranzitorie pentru agricultorii din noile state membre astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (g) (denumită în continuare "schema de plată unică pe suprafaţă");
d)scheme de sprijin pentru agricultorii care produc orez, cartofi pentru amidon, plantele proteaginoase, fructe cu coajă tare, seminţe, bumbac, zahăr, fructe şi legume, carne de oaie şi de capră, carne de vită şi mânzat;
e)un cadru care să permită noilor state membre astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (g) completarea plăţilor directe.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:
a)"agricultor" înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care grupul şi membrii săi îl deţin în temeiul dreptului naţional, a cărei exploataţie se află pe teritoriul Comunităţii, aşa cum se menţionează la articolul 299 din tratat şi care desfăşoară o activitate agricolă;
b)"exploataţie" înseamnă ansamblul unităţilor de producţie gestionate de agricultor şi situate pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
c)"activitate agricolă" înseamnă producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creşterea şi deţinerea de animale în scopuri agricole sau menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu, astfel cum sunt stabilite la articolul 6;
d)"plată directă" înseamnă o plată acordată direct agricultorilor în cadrul uneia dintre schemele de sprijin pentru venit enumerate în anexa I;
e)"plăţi pentru un an calendaristic dat" sau "plăţi în cursul perioadei de referinţă" înseamnă plăţi acordate sau care urmează să fie acordate pentru anul sau anii în cauză, inclusiv toate plăţile care trebuie acordate pentru alte perioade care încep în cursul anului sau anilor calendaristici respectivi;
f)"produse agricole" înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepţia produselor pescăreşti, precum şi bumbacul;
g)«noi state membre» înseamnă Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Croaţia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia;

h)"suprafaţă agricolă" înseamnă orice suprafaţă de teren arabil, păşune permanentă sau culturi permanente.
Art. 3: Finanţarea plăţilor directe
Schemele de sprijin enumerate în anexa 1 la prezentul regulament sunt finanţate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.
Art. 4: Cerinţe principale
(1)Orice agricultor care primeşte plăţi directe trebuie să respecte cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II şi bunele condiţii agricole şi de mediu menţionate la articolul 6.
Obligaţiile menţionate la primul alineat se aplică numai în măsura în care sunt vizate activitatea agricolă a agricultorului sau suprafaţa agricolă a exploataţiei.
(2)Autoritatea naţională competentă furnizează agricultorului, printre altele prin intermediul mijloacelor electronice, lista cu cerinţele legale în materie de gestionare şi cu bunele condiţii agricole şi de mediu care trebuie îndeplinite.
Art. 5: Cerinţe legale în materie de gestionare
(1)Cerinţele de reglementare în materie de gestionare prevăzute în anexa II sunt stabilite în legislaţia comunitară pentru următoarele domenii:
a)sănătate publică, sănătatea animalelor şi a plantelor,
b)mediu,
c)bunăstarea animalelor.
(2)Dispoziţiile menţionate în anexa II se aplică în versiunea în vigoare şi, în cazul directivelor, în versiunea pusă în aplicare de statele membre.
Art. 6: Bune condiţii agricole şi de mediu
(1)Statele membre se asigură că toate terenurile agricole, în special cele care nu mai sunt exploatate în scopul producţiei, sunt menţinute în bune condiţii agricole şi de mediu. Statele membre definesc, la nivel naţional sau regional, cerinţele minime pentru bunele condiţii agricole şi de mediu, în baza cadrului stabilit în anexa III, ţinând seama de caracteristicile zonelor în cauză, în special de condiţiile pedologice şi climatice, de tipurile de exploataţii existente, de gradul de utilizare a terenurilor în cauză, de rotaţia culturilor, de practicile agricole şi de structura exploataţiilor. Statele membre nu definesc cerinţe minime care să nu fie prevăzute în cadrul respectiv.
Standardele prevăzute la a treia coloană din anexa III sunt opţionale, cu excepţia cazului în care:
a)statul membru a definit, pentru un astfel de standard, o cerinţă minimă pentru bunele condiţii agricole şi de mediu, înainte de 1 ianuarie 2009; şi/sau
b)statul membru aplică norme naţionale pentru abordarea standardului.
(2)Statele membre, cu excepţia noilor state membre, se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la data prevăzută pentru cererile de ajutor pe suprafaţă din 2003 sunt în continuare utilizate în acest scop. Noile state membre, altele decât Bulgaria, Croaţia şi România, se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 mai 2004 sunt în continuare utilizate în acest scop. Bulgaria şi România se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în acest scop. Croaţia se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 iulie 2013 sunt în continuare utilizate în acest scop.
Totuşi, în circumstanţe corespunzător justificate, un stat membru poate prevedea derogări de la primul paragraf, cu condiţia să ia toate măsurile pentru a împiedica diminuarea semnificativă a suprafeţei totale destinate păşunilor permanente.
Primul paragraf nu se aplică păşunilor permanente care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea se realizează cu respectarea condiţiilor locale de mediu şi exceptând plantaţiile de brazi de Crăciun şi speciile cu creştere rapidă cultivate pe termen scurt.
Art. 7: Modularea
(1)Toate cuantumurile plăţilor directe care urmează să fie acordate, pentru un an calendaristic dat, unui agricultor şi care depăşesc 5 000 EUR se reduc în fiecare an, până în 2012, cu următoarele procente:
a)în 2009 cu: 7 %,
b)în 2010 cu 8%,
c)în 2011 cu 9%,
d)în 2012 cu 10%.
(2)Reducerile prevăzute la alineatul (1) cresc cu 4 puncte procentuale în cazul sumelor care depăşesc 300 000 EUR.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică plăţilor directe acordate agricultorilor din departamentele franceze de peste mări, din Azore şi Madeira, din Insulele Canare şi din insulele Mării Egee.
Art. 8: Plafoane nete
(1)Fără a aduce atingere articolului 11 din prezentul regulament, totalul sumelor nete reprezentând plăţile directe care ar putea fi acordate într-un stat membru pentru un an calendaristic anterior anului 2013 după aplicarea articolelor 7 şi 10 din prezentul regulament şi a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007, sau în anul calendaristic 2013 după aplicarea articolelor 10a şi 10b din prezentul regulament şi cu excepţia plăţilor directe acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 247/2006 şi al Regulamentului (CE) nr. 1405/2006, trebuie să nu fie mai mare decât plafoanele prevăzute în anexa IV la prezentul regulament. În cazul în care este necesar, statele membre aplică o reducere liniară a sumelor aferente plăţilor directe cărora li se aplică reducerea prevăzută la articolele 7 şi 10 din prezentul regulament şi la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 pentru orice an calendaristic anterior anului 2013 sau la articolele 10a şi 10b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2013, pentru a respecta plafoanele prevăzute în anexa IV la prezentul regulament.

(2)Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, revizuieşte plafoanele prevăzute în anexa IV din prezentul regulament pentru a ţine seama de:
a)modificările sumelor maxime totale de plăţi directe care ar putea fi acordate;
b)modificările sistemului modulării voluntare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 378/2007;
c)schimbările structurale la nivelul exploataţiilor;
d)[textul din Art. 8, alin. (2), litera D. din titlul II, capitolul 2 a fost abrogat la 01-ian-2014 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Regulamentul 671/11-iul-2012]
Art. 9: Sume rezultate din modulare
(1)Sumele rezultate din aplicarea reducerilor prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament în orice stat membru, altul decât noile state membre, sunt disponibile ca ajutor comunitar suplimentar pentru măsurile din cadrul programării în domeniul dezvoltării rurale, finanţate din FEADR, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Sumele aferente unui punct procentual se atribuie statelor membre în care au fost generate sumele respective. Sumele care corespund reducerii de 4 procente sunt alocate între statele membre în cauză, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), pe baza următoarelor criterii:
a)suprafaţa agricolă;
b)forţa de muncă în agricultură;
c)produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor determinat în funcţie de puterea de cumpărare.
Cu toate acestea, fiecare stat membru în cauză încasează cel puţin 80 % din totalul sumelor menţionate la primul paragraf generate în statul membru respectiv.
(3)Prin derogare de la al doilea paragraf din alineatul (2), dacă într-un anumit stat membru procentul de secară din producţia totală de cereale depăşeşte în medie 5 % în perioada 2000-2002 şi dacă acest procent reprezintă peste 50 % din producţia totală de secară a Comunităţii din aceeaşi perioadă, cel puţin 90 % din sumele rezultate în urma modulării în statul membru în cauză sunt realocate respectivului stat membru până în anul 2013 inclusiv.
În acest caz, fără să se aducă atingere posibilităţilor prevăzute la articolul 68, cel puţin 10 % din suma acordată statului membru în cauză se alocă pentru măsurile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în regiunile de producţie a secarei.
În înţelesul prezentului alineat, prin "cereale" se înţeleg cerealele enumerate la anexa V.
(4)Suma rămasă rezultată în urma aplicării articolului 7 alineatul (1) şi sumele rezultate în urma aplicării articolului 7 alineatul (2) sunt alocate statului membru în care sumele au fost generate, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2). Sumele în cauză sunt folosite în conformitate cu articolul 69 alineatul (5 a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.
Art. 10: Norme speciale privind modularea în noile state membre
(1)Articolul 7 se aplică în cazul agricultorilor dintr-un nou stat membru în orice an calendaristic dat numai în cazul în care nivelul plăţilor directe aplicabile în statul membru în cauză pentru anul calendaristic în cauză în temeiul articolului 121 este cel puţin egal cu nivelul aplicabil la acel moment în alte state membre decât noile state membre, luând în considerare toate reducerile puse în aplicare în temeiul articolului 7 alineatul (1).
(2)În cazul în care articolul 7 se aplică agricultorilor dintr-un nou stat membru, procentajul aplicabil în temeiul articolului 7 alineatul (1) este limitat la diferenţa dintre nivelul plăţilor directe aplicabile statului respectiv în temeiul articolului 121 şi nivelul din statele membre altele decât noile state membre, luând în considerare toate reducerile puse în aplicare în temeiul articolului 7 alineatul (1).
(3)Orice sumă care rezultă în urma aplicării articolului 7 alineatele (1) şi (2) se alocă noului stat membru în care a fost obţinută în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2). Sumele în cauză sunt folosite în conformitate cu articolul 69 alineatul (5 a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.
Art. 10a: Ajustarea plăţilor directe în 2013
(1)Se reduc cu 10 % toate sumele care depăşesc 5 000 EUR reprezentând plăţi directe şi urmând a fi acordate unui agricultor în anul calendaristic 2013.
(2)Reducerile prevăzute la alineatul (1) cresc cu patru puncte procentuale în cazul sumelor care depăşesc 300 000 EUR.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică plăţilor directe acordate fermierilor din Bulgaria, din Croaţia, din România, precum şi din departamentele franceze de peste mări, din Azore şi Madeira, din Insulele Canare şi din insulele Mării Egee.

(4)Prin derogare de la prevederile alineatului (1), reducerea menţionată la alineatul respectiv se stabileşte la 0 % pentru noi state membre, altele decât Bulgaria, Croaţia şi România.

Art. 10b: Ajustarea voluntară a plăţilor directe în 2013
(1)Orice stat membru care a aplicat articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 în ceea ce priveşte anul calendaristic 2012 poate aplica o reducere (denumită în continuare «ajustare voluntară») în cazul tuturor sumelor plăţilor directe ce urmează să fie acordate pe teritoriul său în ceea ce priveşte anul calendaristic 2013. Ajustarea voluntară se aplică în plus faţă de ajustarea plăţilor directe prevăzută la articolul 10a din prezentul regulament.
Ajustarea voluntară poate fi diferenţiată pe regiuni cu condiţia ca statul membru să fi utilizat opţiunea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007.
(2)Rata maximă a reducerii rezultate din aplicarea combinată a articolului 10a şi a prezentului articol alineatul (1) nu depăşeşte rata procentuală a reducerii rezultate din aplicarea combinată a articolului 7 din prezentul regulament şi a articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 astfel cum se aplică sumelor care urmează să fie acordate agricultorilor pentru anul calendaristic 2012 în regiunile vizate.
(3)Sumele obţinute din aplicarea ajustării voluntare nu depăşesc sumele nete fixate de Comisie pentru anul calendaristic 2012 în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007.
(4)Sumele obţinute din aplicarea ajustării voluntare sunt disponibile, în statul membru în care au fost generate, ca sprijin din partea Uniunii în cadrul programării pentru dezvoltare rurală şi finanţare de la FEADR.
(5)Până la data de 8 octombrie 2012, statele membre decid şi comunică Comisiei:
a)rata ajustării voluntare pentru întregul teritoriu şi, acolo unde este cazul, pentru fiecare regiune;
b)suma totală care urmează să fie redusă în cadrul ajustării voluntare pentru întregul teritoriu şi, acolo unde este cazul, pentru fiecare regiune.
Art. 10c: Sumele care rezultă din ajustarea voluntară şi din aplicarea articolului 136
(1)Pe baza sumelor comunicate de statele membre în temeiul articolului 10b alineatul (5), Comisia adoptă acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 141 alineatul (2) sau articolul 141b alineatul (2), fixând sumele care rezultă din ajustarea voluntară.
(2)Sumele fixate în temeiul alineatului (1) şi sumele obţinute din aplicarea articolului 136 pentru exerciţiul financiar 2014 se adaugă la defalcarea anuală pe state membre a contribuţiei FEADR la programele de dezvoltare rurală.
(3)Statele membre pot decide să depăşească ratele maxime ale contribuţiei FEADR în ceea ce priveşte sumele adăugate defalcării anuale pe state membre, menţionată la alineatul (2).
Sumele adăugate defalcării anuale pe state membre, menţionată la alineatul (2), nu fac obiectul plăţii sumei unice de prefinanţare pentru programele de dezvoltare rurală.
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc normele pentru prezentarea sumelor menţionate la alineatul (2) în planurile de finanţare ale programelor de dezvoltare rurală. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 141b alineatul (2).
Art. 10d: Plafonul net pentru FEGA
(1)Plafonul pentru cheltuielile FEGA aferente exerciţiului financiar 2014 se calculează drept sumele maxime stabilite pentru acesta în regulamentul adoptat de Consiliu în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, din care se scad sumele menţionate la articolul 10c alineatul (2) din prezentul regulament.
(2)Comisia adoptă acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 141 alineatul (2) sau articolul 141b alineatul (2), de stabilire a soldului net disponibil pentru cheltuielile FEGA aferente exerciţiului financiar 2014 pe baza datelor menţionate la alineatul (1).
*)- Articolul 10b alineatul (5), articolul 10c alineatele (1) si (4) si articolul 10d alineatul (2) , se aplică de la 7 august 2012.

Art. 11: Disciplina financiară
(1)Pentru a garanta că sumele destinate finanţării cheltuielilor de piaţă şi a plăţilor directe din cadrul PAC, prevăzute în prezent la rubrica 2 din anexa I la Acordul interinstituţional între Parlamentului European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (*), respectă plafoanele anuale stabilite prin Decizia 2002/929/CE a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului din 18 noiembrie 2002, privind concluziile Consiliului European reunit la Bruxelles la 24 şi 25 octombrie 2002 (**), se determină o ajustare a plăţilor directe în situaţia în care previziunile legate de finanţarea măsurilor menţionate mai sus, din cadrul rubricii 2 dintr-un anumit exerciţiu financiar, completate de sumele prevăzute la articolul 190a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 şi de sumele prevăzute la articolele 134 şi 135 şi de sumele prevăzute la articolul 136 din prezentul regulament şi anterioare punerii în aplicare a modulării prevăzute la articolele 7 şi 10 din prezentul regulament şi la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007, indică faptul că plafonul anual aplicabil menţionat anterior va fi depăşit, ţinându-se seama de o marjă de 300 000 000 EUR sub plafonul respectiv.
(*)JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(**)JO L 323, 28.11.2002, p. 48.

Totuşi, în exerciţiul financiar 2014, ajustarea prevăzută la primul paragraf se determină luând în considerare previziunile pentru finanţarea plăţilor directe şi a cheltuielilor legate de piaţă din cadrul PAC prevăzute în regulamentul adoptat de Consiliu în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, majorate cu sumele menţionate la articolul 10b din prezentul regulament şi sumele obţinute din aplicarea articolului 136 pentru exerciţiul financiar 2014 înainte de ajustarea plăţilor directe prevăzute la articolul 10a din prezentul regulament, dar fără a lua în considerare marja de 300 000 000 EUR.

(2)Pe baza unei propuneri prezentate de Comisie cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic pentru care se aplică ajustările prevăzute la alineatul (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, determină respectivele ajustări cel târziu la data de 30 iunie a aceluiaşi an calendaristic.

(3)În perspectiva aplicării calendarului pentru creşteri prevăzut la articolul 121 la toate plăţile directe acordate în noile state membre, alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică noilor state membre până la începerea anului calendaristic pentru care nivelul plăţilor directe aplicabile în noile state membre este cel puţin egal cu nivelul aplicabil la momentul respectiv unor plăţi similare în statele membre altele decât noile state membre.
Art. 11a: Delegarea competenţelor
Pentru a asigura aplicarea în cele mai bune condiţii a ajustărilor plăţilor directe şi a disciplinei financiare în anul calendaristic 2013, Comisia are competenţa să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a de stabilire a normelor privind baza de calcul al reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice agricultorilor ca urmare a ajustărilor plăţilor în 2013 prevăzută la articolul 10a şi a disciplinei financiare prevăzute la articolul 11.

Art. 12: Sistemul de consultanţă agricolă
(1)Statele membre instituie în favoarea agricultorilor un sistem de consultanţă în domeniul administrării terenurilor şi exploataţiilor (denumit în continuare "sistemul de consultanţă agricolă"), gestionat de una sau mai multe autorităţi desemnate sau de organisme private.
(2)Sistemul de consultanţă agricolă priveşte cel puţin cerinţele legale în materie de gestionare şi bunele condiţii agricole şi de mediu prevăzute în capitolul 1.
(3)Agricultorii pot participa la sistemul de consultanţă agricolă din proprie iniţiativă.
Statele membre pot determina, în conformitate cu criterii obiective, categoriile prioritare de fermieri care au acces la sistemul de consultanţă agricolă.
(4)Până la 31 decembrie 2010, Comisia prezintă Consiliului un raport privind aplicarea sistemului de consultanţă agricolă, însoţit, dacă este necesar, de propuneri adecvate.
Art. 13: Obligaţiile autorităţilor desemnate şi ale organismelor private
Fără să aducă atingere legislaţiei naţionale privind accesul publicului la documente, statele membre se asigură că autorităţile desemnate şi organismele private menţionate la articolul 12 alineatul (1) nu dezvăluie informaţii şi date cu caracter personal sau individual pe care le obţin în cadrul activităţii de consultanţă altor persoane decât agricultorii care administrează exploataţia în cauză, cu excepţia cazului în care constată, în cadrul activităţii lor, o neregulă sau o ilegalitate, caz în care legislaţia comunitară sau naţională prevede obligaţia de a informa o autoritate publică, în special în cazul infracţiunilor de natură penală.
Art. 14: Domeniu de aplicare
Fiecare stat membru instituie un sistem integrat de administrare şi control, (denumit în continuare "sistemul integrat").
Sistemul integrat se aplică schemelor de sprijin enumerate în anexa I.
Dacă este necesar, sistemul se aplică, de asemenea, administrării şi controlului normelor prevăzute în capitolele 1 şi 2 din prezentul titlu.
Art. 15: Elementele sistemului integrat
(1)Sistemul integrat conţine următoarele elemente:
a)o bază de date electronică;
b)un sistem de identificare a parcelelor agricole;
c)un sistem de identificare şi de înregistrare a drepturilor de plată;
d)cereri de ajutor;
e)un sistem integrat de control;
f)un sistem unic de identificare a fiecărui agricultor care depune o cerere de ajutor.
(2)În cazul în care se aplică articolele 52 şi 53 din prezentul regulament, sistemul integrat cuprinde un sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor stabilit conform regulamentelor (CE) nr. 1760/2000 şi (CE) nr. 21/2004.
(3)Statele membre pot include un sistem de informare geografică pentru cultivarea măslinelor în sistemul de identificare pentru parcelele agricole.
Art. 16: Baza de date electronică
(1)În baza de date electronică se înregistrează, pentru fiecare exploataţie agricolă, datele furnizate în cererile de ajutor.
Respectiva bază de date permite în special consultarea prin intermediul autorităţii competente a statului membru, a datelor privind anii calendaristici şi/sau anii de comercializare începând din 2000. Aceasta permite, de asemenea, consultarea directă şi imediată a datelor referitoare la cei patru ani anteriori.
(2)Statele membre pot crea baze de date descentralizate, cu condiţia ca acestea şi procedurile administrative privind înregistrarea şi accesarea datelor să fie concepute în mod omogen pe întreg teritoriul statului membru şi să fie compatibile între ele pentru a permite controale încrucişate.
Art. 17: Sistemul de identificare a parcelelor agricole
Sistemul de identificare a parcelelor agricole trebuie creat pe baza hărţilor şi a documentelor de cadastru sau a altor referinţe cartografice. Tehnicile utilizate se bazează pe un sistem electronic de date geografice care conţine, de preferinţă, fotografii aeriene sau spaţiale care să respecte anumite norme uniforme care garantează o precizie cel puţin echivalentă cu cea asigurată de cartografierea la o scară de 1:10 000.
Art. 18: Sistemul de identificare şi de înregistrare a drepturilor de plată
(1)Se instituie un sistem de identificare şi de înregistrare a drepturilor de plată astfel încât să permită verificarea drepturilor şi controalele încrucişate privind cererile de ajutor şi sistemul de identificare a parcelelor agricole.
(2)Sistemul menţionat la alineatul (1) permite consultarea directă şi imediată, prin intermediul autorităţii competente a statului membru, a datelor privind cel puţin cei patru ani calendaristici consecutivi anteriori.
Art. 19: Cererile de ajutor
(1)În fiecare an, agricultorul depune o cerere de plată directă indicând, dacă este cazul:
a)toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei şi, în cazul în care statul membru aplică articolul 15 alineatul (3), numărul de măslini şi poziţionarea acestora în parcelă;
b)drepturile de plată declarate în vederea activării;
c)orice altă informaţie prevăzută de prezentul regulament sau de către statul membru în cauză.
(2)Statele membre furnizează, printre altele prin intermediul mijloacelor electronice, formulare prestabilite, bazate pe suprafeţele stabilite în anul precedent, precum şi documente grafice pentru localizarea suprafeţelor în cauză şi, dacă este cazul, pentru identificarea poziţionării măslinilor. Statul membru poate decide ca cererea de ajutor să cuprindă doar modificările faţă de cererea de ajutor depusă în anul precedent.
(3)Statul membru poate decide că o singură cerere de ajutor se referă la mai multe scheme de sprijin enumerate în anexa I, la toate aceste scheme sau la alte scheme de sprijin.
Art. 20: Verificarea condiţiilor de eligibilitate
(1)Statele membre realizează controale administrative ale cererilor de ajutor pentru a verifica condiţiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului.
(2)Controalele administrative sunt secondate de un sistem de controale la faţa locului destinat să verifice eligibilitatea ajutorului. În acest scop, statele membre stabilesc un plan de eşantionare a exploataţiilor agricole.
Statele membre pot utiliza tehnici de teledetecţie şi sistemul global de navigaţie prin satelit (GNSS) pentru realizarea de verificări la faţa locului pentru parcelele agricole.
(3)Fiecare stat membru desemnează o autoritate responsabilă cu coordonarea controalelor şi verificărilor prevăzute în prezentul capitol.
Dacă statul membru încredinţează parţial anumite lucrări care trebuie efectuate conform prezentului capitol unor agenţii sau firme specializate, autoritatea desemnată trebuie să îşi asume controlul asupra lucrărilor respective şi responsabilitatea cu privire la acestea.
Art. 21: Reduceri şi excluderi în eventualitatea nerespectării normelor de eligibilitate
(1)Fără să aducă atingere niciunei reduceri sau excluderi prevăzute la articolul 23, dacă se constată că un agricultor nu respectă condiţiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului prevăzute în prezentul regulament, plata sau partea de plată acordată sau care urmează să fie acordată şi pentru care s-au respectat condiţiile de eligibilitate face obiectul unor reduceri şi excluderi care trebuie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(2)Procentajul reducerii este proporţional cu gravitatea, amploarea, persistenţa şi repetarea nerespectării constatate şi poate merge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor, pentru unul sau mai mulţi ani calendaristici.
Art. 22: Controlul privind eco - condiţionalitatea
(1)Statele membre procedează la verificări la faţa locului pentru a verifica dacă un agricultor respectă obligaţiile prevăzute în capitolul 1.
(2)Statele membre pot utiliza propriile sisteme de administrare şi control existente pentru a asigura respectarea cerinţelor legale în materie de gestionare şi a bunelor condiţii agricole şi de mediu.
Sistemele în cauză, în special sistemul de identificare şi de înregistrare a animalelor stabilit în conformitate cu Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea şi înregistrarea porcinelor (1) şi Regulamentele (CE) nr. 1760/2000 şi (CE) nr. 21/2004 trebuie să fie compatibile cu sistemul integrat, astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (1) din prezentul regulament.
(1)JO L 213, 8.8.2008 ,p. 3.
Art. 23: Reducerea plăţilor sau excluderea de la plată în caz de nerespectare a normelor de eco-condiţionalitate
(1)În cazul în care cerinţele legale în materie de gestionare sau bunele condiţii agricole şi de mediu nu sunt respectate în orice moment dintr-un an calendaristic dat (denumit în continuare "anul calendaristic în cauză") şi nerespectarea în cauză este rezultatul unei acţiuni sau a unei omisiuni direct imputabile agricultorului care a depus cererea de ajutor în anul calendaristic în cauză, valoarea totală a plăţilor directe acordate sau care trebuie acordate agricultorului, în urma aplicării articolelor 7, 10 şi 11 în cazul agricultorului respectiv, este redusă sau eliminată în conformitate cu normele detaliate prevăzute la articolul 24.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, în cazul în care nerespectarea în cauză este rezultatul unei acţiuni sau omisiuni direct atribuibile persoanei căreia sau de la care s-a efectuat transferul de teren agricol.
În sensul prezentului alineat, "transfer" înseamnă orice tip de tranzacţie prin care terenul agricol încetează să mai fie la dispoziţia cedentului.
Prin derogare de la al doilea paragraf, începând din 2010, în cazul în care persoana căreia acţiunea sau omisiunea îi este direct imputabilă a depus o cerere de ajutor în anul calendaristic în cauză, reducerea sau excluderea se aplică valorii totale a plăţilor directe acordate sau care urmează a fi acordate respectivei persoane.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) şi în conformitate cu condiţiile stabilite în normele detaliate prevăzute la articolul 24 alineatul (1) din prezentul regulament, statele membre pot decide să nu pună în aplicare o reducere sau o excludere în valoare de 100 EUR sau mai puţin pentru fiecare agricultor şi pentru fiecare an calendaristic.
În cazul în care un stat membru decide să folosească opţiunea prevăzută la primul alineat, în anul următor autoritatea competentă va întreprinde acţiunile necesare pentru a asigura faptul că agricultorul remediază constatările de nerespectare în cauză. Constatarea şi obligaţia de a întreprinde o acţiune de remediere sunt notificate agricultorului.
Art. 24: Norme detaliate privind reducerile şi excluderile în caz de nerespectare a normelor de eco-condiţionalitate
(1)Normele detaliate privind reducerile şi excluderile prevăzute la articolul 23 se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2). În acest context, se ţine seama de gravitatea, amploarea, persistenţa şi repetarea nerespectării constatate, precum şi de criteriile stabilite la alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(2)În caz de neglijenţă, procentajul reducerii nu depăşeşte 5 %, iar în caz de nerespectare repetată, 15%.
În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide să nu aplice nicio reducere în cazul în care, ţinând cont de gravitate, amploare şi persistenţă, un caz de nerespectare este considerat ca fiind minor. Cu toate acestea, cazurile de nerespectare care constituie un risc direct pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor nu sunt considerate ca fiind minore.
Cu excepţia cazului în care agricultorul a întreprins măsuri imediate de remediere punând capăt nerespectării constatate, autoritatea competentă întreprinde acţiunile necesare care pot fi, dacă este cazul, limitate la un control administrativ, pentru a garanta faptul că agricultorul remediază nerespectările constatate. Constatarea unei nerespectări minore şi obligaţia de a întreprinde o acţiune de remediere sunt notificate agricultorului.
(3)În cazul nerespectării deliberate, în principiu, procentul reducerii nu trebuie să fie mai mic de 20 % şi poate ajunge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor şi se poate aplica pentru unul sau mai mulţi ani calendaristici.
(4)În oricare dintre situaţii, valoarea totală a reducerilor şi a excluderilor pentru un an calendaristic nu trebuie să depăşească valoarea totală prevăzută la articolul 23 alineatul (1).
Art. 25: Sume care rezultă din eco-condiţionalitate
Sumele care rezultă din aplicarea reducerilor sau excluderilor în eventualitatea nerespectării prevederilor din capitolul 1 se returnează în FEGA. Statele membre pot păstra 25 % din respectivele sume.
Art. 26: Compatibilitatea schemelor de sprijin cu sistemul integrat
(1)În scopul aplicării schemelor de sprijin enumerate în anexa VI, statele membre se asigură că procedurile de administrare şi de control utilizate pentru schemele respective sunt compatibile cu sistemul integrat în ceea ce priveşte următoarele aspecte:
a)baza de date electronică;
b)sistemele de identificare a parcelelor agricole;
c)controalele administrative.
În acest scop, baza de date, sistemele şi controalele menţionate respectiv la literele (a), (b) şi (c) din primul paragraf se înfiinţează în aşa fel încât să poată funcţiona în comun sau să permită schimbul de date între acestea fără probleme sau perturbări.
(2)În vederea aplicării altor scheme comunitare sau naţionale de sprijin decât cele enumerate în anexa VI, statele membre pot integra unul sau mai multe elemente ale sistemului integrat în propriile proceduri de administrare şi control.
Art. 27: Informare şi control
(1)Comisia este informată periodic cu privire la aplicarea sistemului integrat.
Comisia organizează schimburi de opinii cu statele membre pe această temă.
(2)În conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, după ce au informat în timp util autorităţile competente în cauză, reprezentanţi autorizaţi desemnaţi de Comisie pot efectua:
a)orice examinare sau control al măsurilor luate pentru crearea şi punerea în aplicare a sistemului integrat,
b)controale la agenţiile şi societăţile specializate prevăzute la articolul 20 alineatul (3).
(3)Fără a aduce atingere responsabilităţilor statelor membre privind punerea în aplicare a sistemului integrat, Comisia poate să facă apel la serviciile unor organisme sau persoane specializate, pentru a favoriza instituirea, monitorizarea şi utilizarea sistemului integrat, în special în scopul de a acorda, la cerere, consultanţă tehnică autorităţilor competente ale statelor membre.
Art. 28: Cerinţe minime pentru a primi plăţi directe
(1)Începând din 2010, statele membre nu acordă plăţi directe unui agricultor într-unul din următoarele cazuri:
a)în cazul în care suma totală a tuturor plăţilor directe solicitate sau care trebuie acordate într-un an calendaristic dat, înaintea reducerilor şi a excluderilor prevăzute la articolele 21 şi 23, sunt mai mici de 100 EUR sau
b)în cazul în care suprafaţa eligibilă a exploataţiei pentru care sunt solicitate sau datorate plăţi directe înaintea reducerilor şi a excluderilor prevăzute la articolul 21 este mai mică de un hectar.
Pentru a lua în considerare structura economiilor lor în domeniul agriculturii, statele membre pot ajusta pragurile menţionate la literele (a) şi (b) ale primului paragraf din prezentul alineat în limitele prevăzute la anexa VII.
Agricultorii care deţin drepturile speciale prevăzute la articolul 44 alineatul (1) trebuie să îndeplinească condiţia prevăzută la litera (a) ale primului paragraf din prezentul alineat.
Statele membre în cauză pot decide să nu pună în aplicare prezentul alineat în departamentele franceze de peste mări, în Azore şi în Madeira, în Insulele Canare şi în insulele din Marea Egee.
În cazul în care suma achitată este redusă ca urmare a introducerii progresive a plăţilor directe astfel cum se prevede la articolul 121 din prezentul regulament, la punctul K din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la punctul C din anexa IX la prezentul regulament, suma solicitată sau datorată se calculează pe baza valorii finale a ajutorului care urmează să fie primit de agricultor.
(2)Începând din 2010, statele membre pot stabili criterii obiective şi nediscriminatorii adecvate pentru a se asigura că niciun fel de plăţi directe nu sunt acordate unei persoane fizice sau juridice:
a)pentru care activitatea agricolă reprezintă numai o parte nesemnificativă a ansamblului activităţilor economice ale acesteia; sau
b)pentru care principalul obiect de activitate nu îl reprezintă exercitarea de activităţi agricole.
(3)Drepturile de plată care nu conferă dreptul la plăţi pe parcursul a doi ani consecutivi ca urmare a aplicării alineatelor (1) şi (2) reintră în rezerva naţională.
Art. 29: Plata
(1)Cu excepţia unor dispoziţii în sens contrar ale prezentul regulament, plăţile din cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I se efectuează integral către beneficiari.
(2)Plăţile se fac în cel mult două rate pe an, în cursul perioadei care începe la data de 1 decembrie şi se încheie la data de 30 iunie a anului calendaristic următor.
(3)Plăţile din cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I nu se realizează înainte de finalizarea verificării condiţiilor de eligibilitate, care trebuie efectuată de statul membru conform articolului 20.
(4)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (2) din prezentul articol şi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), Comisia poate:
a)să acorde avansuri;
b)dacă situaţia bugetară permite acest lucru, să autorizeze statele membre să plătească avansuri înainte de 1 decembrie în regiunile în care anumite condiţii excepţionale expun agricultorii la mari dificultăţi financiare:
(i)până la 50 % din plăţi, sau
(ii)până la 80 % din plăţi, în cazul în care s-au acordat avansuri.
(5)Prin derogare de la alineatul (2), începând cu 16 octombrie 2014 statele membre pot plăti fermierilor avansuri de până la 50 % din plăţile directe în cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I în ceea ce priveşte cererile depuse în 2014. În cazul plăţilor pentru carnea de vită şi mânzat, prevăzute în titlul IV capitolul 1 secţiunea 11, statele membre pot majora procentul respectiv până la 80 %.

Art. 30: Clauza de eludare
Fără a aduce atingere vreunei dispoziţii specifice din cadrul schemelor de sprijin individual, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora se constată că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestor plăţi, în vederea obţinerii unui avantaj contrar obiectivelor respectivei scheme de sprijin.
Art. 31: Forţa majoră şi circumstanţele excepţionale
În sensul prezentului regulament, autoritatea competentă recunoaşte ca fiind cazuri de forţă majoră sau circumstanţe excepţionale situaţii precum:
a)decesul agricultorului;
b)incapacitatea profesională de lungă durată a agricultorului;
c)o catastrofă naturală gravă care afectează foarte mult suprafeţele agricole ale exploataţiei;
d)distrugerea accidentală a clădirilor destinate creşterii animalelor, aflate pe exploataţie;
e)o epizootie care afectează parţial sau integral şeptelul agricultorului.
Art. 32: Reexaminarea
Schemele de sprijin enumerate în anexa I sunt puse în aplicare fără a se aduce atingere reexaminărilor care pot fi realizate în orice moment, în funcţie de evoluţia pieţei şi a situaţiei bugetare.
Art. 33: Drepturi de plată
(1)Ajutorul din cadrul schemei de plată unică este disponibil pentru agricultori dacă aceştia:
a)deţin drepturi de plată pe care le-au obţinut în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;
b)obţin drepturi de plată în temeiul prezentului regulament:
(i)prin transfer,
(ii)de la rezerva naţională,
(iii)în conformitate cu anexa IX,
(iv)în conformitate cu articolul 47 alineatul (2), articolul 57a, articolul 59, articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea, articolul 65 şi cu articolul 68 alineatul (4) litera (c).

(2)În sensul articolului 47 alineatul (2), al articolului 57 alineatul (6), al articolului 64 alineatul (2) şi al articolului (65), se consideră că "un agricultor deţine drepturi de plată" dacă agricultorului respectiv i-au fost alocate sau transferate definitiv drepturi de plată.
(3)Drepturile de cultivare a terenurilor în scopuri necomerciale, stabilite în conformitate cu articolul 53 alineatul (2), articolul 63 alineatul (2) şi articolul 71j din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu sunt supuse obligaţiilor de retragere anterioare.
Art. 34: Activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil
(1)Ajutorul din cadrul schemei de plată unică se acordă agricultorilor la activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil. Drepturile de plată activate vor acorda dreptul la plata sumei stabilite în cadrul schemei.
(2)În sensul prezentului titlu, "hectar eligibil" înseamnă:
a)orice suprafaţă agricolă a exploataţiei şi orice suprafaţă plantată cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (cod NC ex. 0602 90 41), care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafaţa este utilizată şi în activităţi neagricole, activitatea agricolă să predomine şi
b)orice suprafaţă care a dat dreptul la plăţi în baza schemei de plată unică sau a schemei de plată unică pe suprafaţă în anul 2008 şi care
(i)nu mai respectă definiţia "eligibilităţii" ca rezultat al punerii în aplicare a Directivei 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (1), a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (2), precum şi a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (3), sau
(1)JO L 103, 25.4.1979, p. 1.
(2)JO L 206, 22.7.1992, p. 7.
(3)JO L 327, 22.12.2000, p. 1.
(ii)pe durata angajamentului relevant al agricultorului individual este împădurită conform articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (4) sau conform articolului 43 din Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 sau în temeiul unei scheme naţionale ale cărei condiţii sunt conforme cu articolul 43 alineatele (1), (2) şi (3) din respectivul regulament, sau
(4)JO L 160, 26.6.1999, p. 80.
(iii)pe durata angajamentului relevant al agricultorului individual, este retrasă din circuitul agricol, în conformitate cu articolele 22, 23 şi 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE)nr. 1698/2005.
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), Comisia stabileşte norme detaliate privind utilizarea hectarelor eligibile pentru activităţi neagricole.
Cu excepţia unui caz de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, hectarele îndeplinesc condiţia de eligibilitate pe parcursul întregului an calendaristic.
Art. 35: Declararea hectarelor eligibile
(1)Agricultorul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente unui drept de plată. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale, aceste parcele sunt la dispoziţia agricultorului la o dată stabilită de statele membre, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.
(2)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot autoriza agricultorul să îşi modifice declaraţia, cu condiţia ca acesta să respecte numărul de hectare corespunzător drepturilor sale de plată şi condiţiile prevăzute pentru acordarea plăţii unice pentru suprafaţa în cauză.
Art. 36: Modificarea drepturilor de plată
Drepturile la plata pe hectar nu se modifică, exceptând cazul în care prezentul regulament prevede dispoziţii contrare.
Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), stabileşte, începând din 2010, norme pentru modificarea drepturilor de plată, în special în cazul fracţiunilor de drepturi.
Art. 37: Solicitări multiple
În absenţa unor dispoziţii contrare în prezentul regulament, suprafaţa corespunzătoare numărului de hectare eligibile pentru ajutor pentru care s-a depus o cerere de plată unică poate face obiectul unei cereri pentru orice altă plată directă, precum şi pentru orice alt ajutor neprevăzut în prezentul regulament.
Art. 38: Utilizarea terenurilor în caz de integrare amânată a sectorului fructelor şi legumelor
În cazul în care un stat membru a decis să utilizeze opţiunea prevăzută la al doilea paragraf din articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (denumită în continuare "integrare amânată"), parcelele din regiunile vizate de decizie nu sunt eligibile, până la o dată anterioară datei de 31 decembrie 2010, dacă sunt utilizate pentru:
a)producţia de fructe şi legume;
b)producţia de cartofi pentru consum; sau
c)pepiniere.
În eventualitatea integrării amânate, statele membre pot decide să permită cultivarea de culturi secundare pe hectarele eligibile pe o perioadă de maximum trei luni începând cu data de 15 august a fiecărui an. Cu toate acestea, la solicitarea statului membru, data respectivă se poate modifica în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) pentru regiunile în care cerealele sunt în mod normal recoltate mai devreme, din motive climatice.
Art. 39: Utilizarea terenurilor pentru producţia de cânepă
(1)Suprafeţele utilizate pentru producţia de cânepă sunt eligibile doar în cazul în care conţinutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depăşeşte 0,2 %. Statele membre stabilesc un sistem care să permită verificarea conţinutului de tetrahidrocanabinol al produselor cultivate pe cel puţin 30 % din suprafeţele de cânepă. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru introduce un sistem de autorizare prealabilă pentru cultura respectivă, procentul minim este de 20 %.
(2)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), acordarea plăţii este condiţionată de utilizarea de seminţe certificate din anumite soiuri.
Art. 40: Plafoane naţionale
(1)Pentru fiecare stat membru şi în fiecare an, valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate, a rezervei naţionale menţionate la articolul 41 şi a plafoanelor fixate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), articolul 69 alineatul (3) şi articolul 72b sunt egale cu plafonul său naţional stabilit în anexa VIII.
(2)Dacă este cazul, statul membru efectuează o reducere sau o creştere liniară a valorii tuturor drepturilor la plată sau a sumei rezervei naţionale menţionate la articolul 41 sau a ambelor, pentru a asigura respectarea plafonului său naţional stabilit în anexa VIII.
Statele membre care decid să nu pună în aplicare dispoziţiile titlului III capitolul 5a din prezentul regulament şi nici să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 136a alineatul (1) pot decide, în vederea obţinerii reducerii necesare a valorii drepturilor la plată menţionate la primul paragraf, să nu reducă drepturile la plată activate în 2013 de fermierii care în 2013 au solicitat mai puţin decât o valoare a plăţilor directe care urmează să fie stabilită de statul membru în cauză; cuantumul respectiv nu este mai mare de 5 000 EUR.
(3)Fără a se aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), sumele plăţilor directe care pot fi acordate într-un stat membru pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 34, 52, 53, 68 şi 72a din prezentul regulament şi ca ajutoare pentru sericicultori în temeiul articolului 111 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu depăşesc plafoanele stabilite în anexa VIII la prezentul regulament pentru anul respectiv, din care se deduc sumele care rezultă din aplicarea articolului 136b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2014 în conformitate cu anexa VIIIa la prezentul regulament.
(*)Regulamentul (UE) Nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
Dacă este cazul şi în scopul respectării plafoanelor stabilite în anexa VIII la prezentul regulament, din care se deduc sumele care rezultă din aplicarea articolului 136b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2014 astfel cum figurează în anexa VIIIa la prezentul regulament, statele membre efectuează o reducere liniară a sumelor aferente plăţilor directe pentru anul calendaristic 2014.

Art. 41: Rezerva naţională
(1)Fiecare stat membru creează o rezervă naţională care încorporează diferenţa dintre:
a)plafoanele naţionale stabilite în anexa VIII la prezentul regulament; şi
b)valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate şi a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), articolul 69 alineatul (3) şi articolul 72b din prezentul regulament.

(2)Statele membre pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca, cu titlu de prioritate şi în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi denaturarea concurenţei, drepturi de plată agricultorilor care încep să desfăşoare o activitate agricolă.
(3)Statele membre care nu aplică articolul 68 alineatul (1) litera (c) pot utiliza rezerva naţională în scopul de a stabili, în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi denaturarea concurenţei, drepturi de plată pentru agricultorii din regiunile supuse restructurării şi programelor de dezvoltare referitoare la oricare dintre formele de intervenţie publică, pentru a obţine garanţii împotriva abandonului terenului şi/sau a compensa dezavantaje specifice pentru agricultorii din regiunile în cauză.
(4)Statele membre utilizează rezerva naţională pentru a aloca, în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi denaturarea concurenţei, drepturile de plată agricultorilor aflaţi într-o situaţie specială, situaţie care urmează a fi definită de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(5)La aplicarea prezentului articol, statele membre pot majora valoarea unitară şi/sau numărul de drepturi de plată alocate agricultorilor.
(6)În cazul în care un stat membru aplică articolele 59 sau 63, poate face acest lucru pe baza unor criterii obiective şi într-un mod care să asigure tratamentul egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, cu condiţia ca, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare totală sau parţială a închirierii exploataţiei sau a drepturilor de primă, o parte sau toate drepturile de plată sau o parte sau întreaga majorare a valorii drepturilor de plată care urmează a se acorda agricultorului în cauză să treacă înapoi la rezerva naţională, dacă alocarea sau majorarea ar genera un câştig excepţional pentru fermierul în cauză. Aceste criterii includ cel puţin următoarele:
a)o durată minimă a închirierii;
b)perioada în care vânzarea sau acordarea sau expirarea închirierii poate fi considerată a genera un câştig excepţional. Perioada respectivă nu va începe mai devreme de data de începere a perioadei de referinţă relevante pentru decuplare şi se va încheia cel târziu la data la care agricultorul în cauză a luat cunoştinţă de decuplare şi de condiţiile aferente;
c)partea din plata primită care trece înapoi la rezerva naţională.

Art. 42: Drepturi de plată nefolosite
Orice drept de plată care nu a fost activat pentru o perioadă de 2 ani, în conformitate cu articolul 34, este adăugat rezervei naţionale, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale. Cu toate acestea, pentru 2009, drepturile de plată neactivate pentru perioada de doi ani 2007-2008 nu se adaugă rezervei naţionale dacă au fost activate în 2006, iar pentru 2010, drepturile de plată neactivate pentru perioada de doi ani 2008-2009 nu se adaugă rezervei naţionale dacă au fost activate în 2007.
Art. 43: Transferul drepturilor de plată
(1)Drepturile de plată nu pot fi transferate decât unui agricultor stabilit în acelaşi stat membru, cu excepţia moştenirilor sau a moştenirilor anticipate.
Totuşi, chiar şi în cazul moştenirilor sau al moştenirilor anticipate, drepturile de plată nu pot fi utilizate decât în statul membru în care au fost stabilite.
Un stat membru poate decide ca drepturile de plată să nu poată fi transferate sau utilizate decât în cadrul aceleiaşi regiuni.
(2)Drepturile de plată pot fi transferate, cu sau fără terenuri, prin vânzare sau prin orice altă formă de cesiune definitivă. În schimb, este autorizată arendarea sau orice altă tranzacţie similară, cu condiţia ca transferul drepturilor de plată să fie însoţit de transferul unui număr echivalent de hectare eligibile pentru ajutor.
(3)În cazul în care drepturile de plată sunt vândute, cu sau fără terenuri, statele membre, acţionând conform principiilor generale de drept comunitar, pot decide ca o parte a drepturilor de plată vândute să reintre în rezerva naţională sau ca valoarea lor unitară să fie redusă în favoarea rezervei naţionale, în conformitate cu anumite criterii pe care Comisia urmează să le definească în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 44: Condiţiile pentru drepturile speciale
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, drepturile de plată stabilite în titlul III capitolul 3 secţiunea 2 şi la articolul 71 m din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum şi la articolul 60 şi la articolul 65 al patrulea paragraf din prezentul regulament (denumite în continuare "drepturi speciale") fac obiectul condiţiilor stabilite la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol.
(2)Prin derogare de la articolul 34 alineatul (1), un agricultor care deţine drepturi speciale este autorizat de statul membru să deroge de la cerinţa de a activa drepturi de plată cu un număr echivalent de hectare eligibile, cu condiţia ca acesta să continue cel puţin:
a)50 % din activitatea agricolă desfăşurată în perioada de referinţă menţionată în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimate în unităţi de vită mare (UVM); sau
b)în cazul unor drepturi speciale stabilite în temeiul articolului 60, 50 % din activitatea agricolă desfăşurată înaintea trecerii la schema de plată unică exprimată în UVM; sau
c)în cazul articolului 65, 50 % din activitatea agricolă desfăşurată pe perioada punerii în aplicare a articolelor 67 şi 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimată în UVM.
Cu toate acestea, în cazul în care unui agricultor i s-au acordat drepturi speciale atât în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 cât şi în temeiul prezentului regulament, acesta menţine cel puţin 50 % din cel mai ridicat nivel de activitate dintre cele menţionate la primul paragraf.
Condiţia menţionată la primul paragraf nu se aplică pentru Malta.
(3)În cazul unui transfer al drepturilor speciale în 2009, 2010 şi 2011, cesionarul poate beneficia de derogarea prevăzută la alineatul (2) numai dacă se transferă toate drepturile speciale. Începând din 2012, cesionarul beneficiază de derogare numai în caz de moştenire efectivă sau anticipată.
Primul paragraf nu se aplică în cazul Maltei.
Art. 45: Reexaminarea drepturilor la plată.
(1)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre care au introdus schema de plată unică în conformitate cu titlul III, capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acţionând în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei comunitare, pot decide să treacă, începând din sau după 2010, la aproximarea valorii drepturilor la plată.
În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
(2)În scopul aplicării primului paragraf al alineatului (1), drepturile de plată pot fi supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puţin trei etape anuale prestabilite.
Reducerea valorii oricărui drept de plată nu depăşeşte, în niciuna din etapele anuale menţionate la primul paragraf, 50 % din diferenţa dintre valoarea sa iniţială şi valoarea finală. În cazul în care reducerea valorii este de mai puţin de 10 % din valoarea iniţială, statele membre pot aplica mai puţin de trei etape.
(3)Statele membre pot decide să aplice prezentul articol:
a)la nivelul geografic corespunzător care este stabilit în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, cum ar fi structura instituţională sau administrativă şi potenţialul agricol; sau
b)în cazul în care se aplică articolul 46 alineatul (4) în regiunea definită în conformitate cu articolul 46 alineatul (2).
Art. 46: Alocarea la nivel regional a plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40
(1)În urma introducerii schemei de plată unică în conformitate cu titlul III capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, un stat membru poate decide să pună în aplicare schema de plată unică începând din sau după 2010 la nivel regional, conform condiţiilor stabilite în prezenta secţiune.
În cazul în care decizia se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
(2)Statele membre stabilesc regiunile pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, precum structura instituţională sau administrativă şi potenţialul agricol regional.
Statele membre pot considera întregul lor teritoriu drept o singură regiune.
(3)Statele membre împart între regiuni plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40 pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii. Statele membre pot decide ca aceste plafoane regionale să fie supuse unor modificări anuale progresive, în cel mult trei etape anuale prestabilite şi cu criterii obiective şi nediscriminatorii precum potenţialul agricol şi criterii legate de mediu.
(4)Atunci când un stat membru care aplică alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol decide să nu aplice articolul 47, acesta ajustează valoarea drepturilor de plată în fiecare dintre regiunile sale, în măsura în care acest lucru este necesar pentru respectarea plafonului regional aplicabil. În acest scop, drepturile de plată sunt supuse unor creşteri sau reduceri liniare ale valorii acestora. Reducerea totală a valorii drepturilor de plată în temeiul acestui alineat este limitată la 10 % din valoarea lor iniţială.
(5)Dacă un stat membru decide să aplice atât articolul 45 cât şi prezentul articol, reducerea valorii drepturilor la plată menţionată la alineatul (4) din prezentul articol este luată în considerare pentru calculul limitelor stabilite la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf.
Art. 47: Regionalizarea schemei de plată unică
(1)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide să împartă cel mult 50 % din plafonul regional stabilit în temeiul articolului 46 între toţi agricultorii ale căror exploataţii sunt localizate în regiunea în cauză, inclusiv cei care nu deţin drepturi la plată.
(2)Agricultorii beneficiază de drepturi de plată a căror valoare unitară se calculează prin divizarea părţii corespunzătoare din plafonul regional stabilit în conformitate cu articolul 46 la numărul de hectare eligibile stabilit la nivel regional.
Valoarea acestor drepturi de plată este majorată în cazul în care, anterior aplicării prezentului articol, un agricultor deţine drepturi la plată. În acest scop, valoarea unitară regională a fiecăruia dintre drepturile de plată ale agricultorului este majorată cu un cuantum calculat pe baza valorii totale a drepturilor de plată pe care le deţinea agricultorul la o dată fixată de statul membru în cauză. Aceste majorări se calculează în limita părţii care a rămas din plafonul regional după punerea în aplicare a alineatului (1) din prezentul articol.
(3)Numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care acesta îl declară pentru anul de aplicare a schemei de plată unică la nivel regional, astfel cum se menţionează la articolul 46 alineatul (1), în conformitate cu articolul 34 alineatul (2), cu excepţia cazului de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale.
(4)Drepturile de plată deţinute de agricultori înainte de împărţirea menţionată la alineatele (1) şi (2) sunt anulate şi înlocuite cu noile drepturi prevăzute la alineatul (3).
Art. 48: Reexaminarea drepturilor la plată.
(1)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre care aplică articolul 47 pot decide, în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei comunitare, să treacă în anul care urmează punerii în aplicare a regimului de plată unică la nivel regional astfel cum este prevăzut la articolul 46 alineatul (1) la aproximarea valorii drepturilor de plată stabilite în temeiul prezentei secţiuni.
În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată pot fi supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puţin două etape anuale prestabilite.
(2)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre care au introdus schema de plată unică în conformitate cu titlul III capitolul 5 secţiunea 1 sau capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei comunitare, să treacă, începând din sau după 2010, la aproximarea valorii drepturilor la plată.
În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată sunt supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puţin trei etape anuale prestabilite.
Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere deciziilor luate de statele membre în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Respectivele state membre se pot abate de la numărul minim de etape prevăzut la primul paragraf şi de la limitele stabilite la alineatul (3) din prezentul articol.
(3)Reducerea valorii oricărui drept de plată nu depăşeşte, în niciuna din etapele anuale menţionate la alineatele (1) şi (2), 50 % din diferenţa dintre valoarea sa iniţială şi valoarea finală. În cazul în care reducerea valorii este de mai puţin de 10 % din valoarea iniţială, statele membre pot aplica mai puţin de trei etape.
(4)Statele membre pot decide să pună în aplicare alineatele (1), (2) şi (3) la nivelul geografic corespunzător care este stabilit în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, cum ar fi structura instituţională sau administrativă şi/sau potenţialul agricol.
Art. 49: Păşuni
La aplicarea articolului 47, statele membre pot stabili, în limitele plafonului regional instituit în temeiul articolului 46 sau ale unei părţi din acesta şi pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, valori unitare diferite pentru drepturile de plată care urmează să fie atribuite agricultorilor menţionaţi la articolul 47 alineatul (1):
a)pentru hectarele utilizate ca păşuni, la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafaţă pentru 2008 şi pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor; sau
b)pentru hectarele utilizate ca păşuni permanente, la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafaţă în 2008 şi pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor.
Art. 50: Condiţiile aplicabile drepturilor de plată stabilite în temeiul prezentei secţiuni
(1)Drepturile de plată stabilite în conformitate cu prezenta secţiune, sau cu secţiunea 1 din capitolul 5 sau capitolul 6 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, nu pot fi transferate sau utilizate decât în cadrul aceleiaşi regiuni sau între regiuni în care valoarea drepturilor de plată pe hectar este identică.
(2)În lipsa unor dispoziţii contrare în cadrul prezentei secţiuni, se aplică celelalte dispoziţii din prezentul titlu.
Art. 51: Dispoziţii generale
(1)Statele membre care au acordat plăţi pentru sectorul cărnii de oaie şi de capră, pentru sectorul cărnii de vită şi de mânzat, în conformitate cu titlul III capitolul 5 secţiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, până la 1 august 2009, să acorde în continuare aceste plăţi, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune. Acestea pot stabili, de asemenea, partea componentei din plafoanele lor naţionale care să fie utilizată pentru aceste plăţi la un nivel mai mic decât cel fixat în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În cazul în care un stat membru nu ia acea decizie, plăţile sunt integrate în schema de plată unică din 2010 în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament.
În cazul plăţilor pentru vită şi mânzat menţionate la articolul 5 3 alineatul (2) din prezentul regulament, statele membre pot de asemenea să decidă, până la 1 august 2010, să nu acorde aceste plăţi ci să le integreze într-o schemă de plată unică din 2011, în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament.
În cazul în care un stat membru a exclus toate sau o parte din plăţile pentru fructe şi legume din schema de plată unică, în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta poate:
a)din 2010, să acorde plăţile pentru fructe şi legume în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta secţiune şi în conformitate cu decizia luată în temeiul articolului 68b alineatele (1) şi (2) sau în temeiul articolului 143bc alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau,
b)să decidă, până la 1 august 2009, să integreze plăţile pentru fructe şi legume excluse din schema de plată unică, în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 într-o schemă de plată unică, în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament; sau
c)să decidă, până la 1 august 2009, să acorde plăţile tranzitorii pentru fructe şi legume, în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta secţiune, şi la un nivel mai scăzut decât cel stabilit în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003.
Noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă pot decide, atunci când introduc schema de plată unică, să acorde plăţile menţionate la primul paragraf, în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune. În cazul plăţii tranzitorii pentru fructe şi legume, noile state membre care nu au aplicat articolul 143bc din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu aplică articolul 54 din prezentul regulament. Mai mult, în cazul plăţii tranzitorii pentru fructe şi legume noile state membre ţin seama, după caz, de articolul 128 alineatul (3) din prezentul regulament.
Statele membre care au utilizat opţiunea prevăzută la secţiunea 2 capitolul 5 titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de a aplica schema de plată unică la nivel regional pot aplica primul şi al doilea paragraf la acelaşi nivel regional.

Croaţia poate decide să facă uz de opţiunile prevăzute la articolul 52 şi la articolul 53 alineatul (1) din prezentul regulament. Comisia este notificată cu privire la decizia respectivă până la 15 iulie 2013.

(2)În baza alegerii efectuate de fiecare stat membru, Comisia stabileşte, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), un plafon pentru fiecare dintre plăţile directe menţionate la articolele 52, 53 şi 54.
Respectivul plafon este egal cu componenta fiecărui tip de plată directă din plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40, înmulţită cu procentele de reducere aplicate de statele membre conform articolelor 52, 53 şi 54.
Prin derogare de la al doilea paragraf, în cazul Croaţiei, acest plafon este stabilit pe baza plafoanelor naţionale prevăzute la articolele 104 alineatul (4) şi 112 alineatul (5), în ceea ce priveşte plăţile pentru carnea de oaie şi de capră, respectiv plăţile pentru carnea de vită şi mânzat prevăzute la articolele 52 şi 53, ţinând seama de calendarul de introducere a plăţilor directe prevăzute la articolul 121.

Pentru 2014, plafoanele pentru plăţile directe menţionate la articolele 52 şi 53 sunt identice cu plafoanele stabilite pentru 2013, înmulţite cu un coeficient care trebuie calculat pentru fiecare stat membru în cauză prin împărţirea plafonului naţional pentru 2014, stabilit în anexa VIII la plafonul naţional pentru 2013. Această înmulţire se aplică numai statelor membre al căror plafon naţional stabilit în anexa VIII pentru 2014 este mai mic decât plafonul naţional pentru 2013.

(3)Orice stat membru care aplică posibilitatea prevăzută la alineatul (1) paragraful al cincilea trebuie să prezinte Comisiei, cel târziu până la 1 decembrie 2009, următoarele informaţii:
a)o defalcare pe regiuni a sumelor prevăzute pentru măsura sau măsurile în cauză pentru anii 2010-2012, pe bază de criterii obiective;
b)datele statistice şi orice alte date justificative folosite pentru stabilirea sumelor menţionate la litera (a).
Statele membre trebuie să răspundă în termen de o lună oricărei solicitări din partea Comisiei de a furniza lămuriri suplimentare cu privire la informaţiile prezentate.
Comisia foloseşte sumele menţionate la litera (a) primul paragraf din prezentul alineat drept bază pentru stabilirea plafonului statelor membre vizate pentru fiecare dintre plăţile directe menţionate la articolele 52 şi 53, după cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol.

Art. 52: Plăţile pentru carnea de oaie şi carnea de capră
Statele membre pot să reţină până la 50 % din componenta plafoanelor naţionale menţionate la articolul 40 din prezentul regulament care corespunde plăţilor din sectorul cărnii de oaie şi de capră prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În acest caz, statele membre în cauză efectuează anual o plată suplimentară către agricultori.
Prin derogare de la primul paragraf, Croaţia poate să reţină până la 50 % din suma care rezultă din plafonul menţionat la articolul 51 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, pentru a efectua anual o plată suplimentară către agricultori.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care cresc ovine şi caprine, în condiţiile prevăzute în secţiunea 10 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament şi în cadrul plafoanelor stabilite în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 53: Plăţile pentru carnea de vită şi mânzat
(1)Statele membre care au aplicat articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă pot reţine integral sau parţial componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespunde primei pentru vacile care alăptează, prevăzute la anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În aceste cazuri, statele membre respective efectuează anual o plată suplimentară către agricultori.
Prin derogare de la primul paragraf, Croaţia poate să reţină, integral sau parţial, suma care rezultă din plafonul menţionat la articolul 51 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, pentru a efectua anual o plată suplimentară către agricultori.
Plata suplimentară se acordă pentru întreţinerea vacilor care alăptează în condiţiile prevăzute în secţiunea 11 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2)În 2010 şi 2011, statele membre care au aplicat articolul 68 alineatul (1), articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) sau articolul 68 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă pot reţine, integral sau parţial, plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespund primei pentru sacrificare pentru viţei, primei pentru sacrificare pentru bovine, altele decât viţei, sau primei speciale pentru animalele masculi pot crea o plată suplimentară pentru agricultori. În aceste cazuri, statele membre respective efectuează o plată suplimentară către agricultori. Plăţile suplimentare se acordă pentru sacrificarea viţeilor, a bovinelor altele decât viţeii şi pentru deţinerea bovinelor masculi, în condiţiile prevăzute în secţiunea 11 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 54: Plăţi tranzitorii pentru fructe şi legume
(1)Statele membre pot reţine, până la 31 decembrie 2011, până la 50 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 care corespund sprijinului pentru producţia tomatelor.
În acest caz şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc tomate în condiţiile prevăzute în secţiunea 8 din capitolul 1 a titlului IV.
(2)Statele membre pot reţine:
a)până la 31 decembrie 2010, până la 100 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespund sprijinului pentru producţia recoltelor de fructe şi legume, altele decât culturile anuale menţionate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru procesare şi care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96; şi
b)de la 1 ianuarie 2011 până la 31 decembrie 2012, până la 75 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespunde sprijinului pentru producţia recoltelor de fructe şi legume, altele decât recoltele anuale menţionate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru procesare şi care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe şi legume (1) şi Regulamentul (CE) nr. 2202/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 de instituire a unui regim de ajutor comunitar pentru producătorii de anumite fructe citrice (2).
(1)JO L 297,21.11.1996, p. 29.
(2)JO L 297,21.11.1996 ,p. 49.
În acest caz şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament, statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc unul sau mai multe din următoarele fructe şi legume, astfel cum este stabilit de statul membru în cauză, în condiţiile prevăzute în secţiunea 8 din capitolul 1 din titlul IV:
a)smochine proaspete,
b)citrice proaspete,
c)struguri de masă,
d)pere,
e)piersici şi nectarine şi
f)prune "d'Ente".
(3)Componenta plafoanelor naţionale menţionate la alineatele (1) şi (2) este cea stabilită în anexa X.
Art. 55: Introducerea schemei de plată unică în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă şi în Croaţia
(1)În lipsa unor dispoziţii contrare în cadrul prezentului capitol, dispoziţiile din prezentul titlu se aplică noilor state membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă prevăzută la capitolul 2 din titlul V şi Croaţiei.
- Art. 41: şi secţiunea 1 din capitolul 2 nu se aplică.
(2)Orice nou stat membru care a pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă adoptă deciziile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) şi articolul 69 alineatul (1) până la data de 1 august a anului anterior celui în care urmează să pună în aplicare pentru prima dată schema de plată unică.
(3)Cu excepţia Bulgariei şi a României, orice nou stat membru care a pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă poate prevedea ca, în afara condiţiilor de eligibilitate stabilite la articolul 34 alineatul (2), "hectarul eligibil" este orice suprafaţă agricolă din cadrul exploataţiei, care a fost păstrată în bune condiţii agricole la data de 30 iunie 2003, exploatată sau nu la acea dată.
Art. 56: Cererea pentru sprijin
(1)Agricultorii solicită sprijin în cadrul schemei de plată unică înainte de o dată care urmează a fi stabilită de noile state membre, dar nu mai târziu de 15 mai.
(2)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale, drepturile de plată por fi acordate numai acelor agricultori care au solicitat sprijin în baza schemei de plată unică până la data de 15 mai a primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
Art. 57: Rezerva naţională
(1)Fiecare nou stat membru aplică un procent de reducere liniară a plafonului naţional propriu prevăzut la articolul 40, cu scopul de a constitui o rezervă naţională. În cazul Croaţiei, această reducere nu va depăşi 20 % din plafonul anual, după cum se menţionează în tabelul 3 din anexa VIII.

(2)Noile state membre trebuie să utilizeze rezerva naţională pentru a aloca, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, drepturi de plată pentru agricultorii care se află într-o situaţie specială, situaţie care urmează să fie definită de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(3)Pe parcursul primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică, noile state membre pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca drepturi la plată, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, pentru agricultorii din sectoare specifice, care se află într-o situaţie specială în urma trecerii la schema de plată unică. În Croaţia, utilizarea rezervei naţionale este supusă autorizării de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare şi fără asistenţa comitetului menţionat la articolul 141. Comisia examinează în special instituirea oricărei scheme naţionale de plăţi directe aplicabile înainte de data aderării, precum şi condiţiile în care aceasta s-a aplicat. Croaţia transmite Comisiei cererea de autorizare a rezervei naţionale până la 15 iulie 2013.

(4)Noile state membre pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca drepturi de plată agricultorilor care au început să-şi desfăşoare activitatea agricolă după data de 1 ianuarie a primului an de aplicare a schemei de plată unică şi care nu au primit nicio plată directă în anul respectiv, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei.
(5)Noile state membre care nu aplică articolul 68 alineatul (1) litera (c) pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, drepturi de plată pentru agricultorii din regiunile care fac obiectul programelor de restructurare şi de dezvoltare referitoare la oricare dintre formele de intervenţie publică, cu scopul de a se asigura împotriva abandonului terenului şi pentru a compensa agricultorii în urma dezavantajelor specifice din regiunile în cauză.
(6)În vederea aplicării alineatelor (2)-(5), noile state membre pot majora valoarea unitară a drepturilor de plată deţinute de agricultorul respectiv în limita a 5 000 EUR, sau pot aloca noi drepturi de plată agricultorului în cauză.
(7)Noile state membre efectuează reduceri liniare ale drepturilor de plată atunci când rezerva lor naţională nu este suficientă pentru a trata situaţiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 57a: Rezerva naţională specială pentru deminare din Croaţia
(1)Croaţia creează o rezervă naţională specială pentru deminare care se utilizează în scopul alocării, pe o perioadă de zece ani începând din momentul aderării, a unor drepturi la plată pentru agricultorii deţinători de terenuri deminate pe care le reutilizează în scopul desfăşurării de activităţi agricole, conform unor criterii obiective şi astfel încât să se asigure tratamentul egal al agricultorilor şi să se evite denaturarea pieţei şi a concurenţei.
(2)Terenul eligibil pentru alocarea drepturilor la plată în temeiul prezentului articol nu mai este eligibil pentru alocarea drepturilor la plată în temeiul articolului 59 şi al articolului 61.
(3)Valoarea drepturilor la plată stabilită în temeiul prezentului articol nu depăşeşte valoarea drepturilor la plată stabilite în conformitate cu articolul 59, respectiv cu articolul 61.
(4)Suma maximă alocată rezervei naţionale speciale pentru deminare se ridică la 9 600 000 EUR şi face obiectul calendarului de introducere a plăţilor directe prevăzut la articolul 121. Sumele maxime pe an sunt defalcate după cum urmează:
(în mii EUR)

Croaţia

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

2022

Suma maximă alocată rezervei naţionale speciale pentru deminare

2 400

2 880

3 360

3 840

4 800

5 760

6 720

7 680

8 640

9 600

(5)În primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică, Croaţia alocă drepturi la plată agricultorilor pe baza terenului care a fost deminat şi care a fost declarat de agricultori în cererile de ajutor depuse în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică şi care a fost redat utilizării pentru activităţi agricole între 1 ianuarie 2005 şi 31 decembrie 2012.
(6)Pentru perioada 2013-2022, drepturile la plată sunt alocate agricultorilor pe baza terenului deminat declarat de agricultori în anul respectiv, cu condiţia ca acest teren să fi fost redat utilizării pentru activităţi agricole în cursul anului calendaristic precedent, şi care a fost notificat Comisiei în conformitate cu alineatul (9).
(7)Pentru a asigura o utilizare corespunzătoare a fondurilor Uniunii, Comisia modifică, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 141 alineatul (2), plafonul menţionat în tabelul 3 din anexa VIII, pentru a adăuga sumele din rezerva naţională specială pentru deminare alocate până la 31 decembrie 2022.
(8)Toate terenurile declarate în temeiul prezentului articol sunt conforme cu definiţia hectarului eligibil prevăzută la articolul 34 alineatul (2).
(9)Până la 15 iulie 2013, Croaţia notifică Comisiei suprafaţa de teren eligibilă în conformitate cu alineatul (5), indicând atât terenul eligibil pentru nivelurile de ajutor în conformitate cu articolul 59, cât şi terenul eligibil pentru nivelurile de ajutor în conformitate cu articolul 61. Această notificare include, de asemenea, informaţii cu privire la pachetele bugetare corespunzătoare şi la sumele neutilizate. Începând cu 2014, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, Comisiei îi este transmisă o comunicare cuprinzând aceleaşi informaţii care acoperă datele pentru anul calendaristic precedent privind suprafeţele redate utilizării pentru activităţi agricole şi pachete bugetare aferente.
(10)Până la 31 decembrie 2012, toate terenurile minate şi deminate pentru care agricultorii pot primi dreptul la plată din cadrul acestei rezerve naţionale speciale pentru deminare sunt identificate în cadrul sistemului integrat de administrare şi control înfiinţat în conformitate cu titlul II capitolul 4.

Art. 58: Aplicarea regională a plafoanelor naţionale menţionate la articolul 40
(1)Noile state membre pot pune în aplicare schema de plată unică la nivel regional.
(2)Noile state membre definesc regiunile în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
(3)Dacă este cazul, noul stat membru îşi împarte plafonul naţional menţionat la articolul 40 după toate reducerile prevăzute la articolul 57 între regiuni, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
Art. 59: Alocarea drepturilor la plată
(1)Agricultorii trebuie să primească drepturi de plată a căror valoare unitară se calculează prin divizarea plafonului naţional aplicabil menţionat la articolul 40 după aplicarea oricărei reduceri prevăzute la articolul 57 la numărul de drepturi de plată stabilite la nivel naţional în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Cu excepţia cazului de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care agricultorul le declară în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), noile state membre pot decide ca, exceptând cazurile de forţă majoră sau circumstanţele excepţionale, numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor să fie egal cu media anuală a numărului total de hectare, care, timp de unul sau mai mulţi ani dintr-o perioadă de referinţă care e stabilită de statul membru, dar cel târziu în 2008, au conferit un drept la plata unică pe suprafaţă.
Cu toate acestea, atunci când un agricultor a început să desfăşoare o activitate agricolă în cursul perioadei de referinţă, numărul mediu de hectare se calculează pe baza plăţilor de care a beneficiat în anii calendaristici în cursul cărora a exercitat activitatea agricolă.
(4)Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 141 alineatul (2), norme privind alocarea iniţială a drepturilor de plată în Croaţia.

Art. 60: Agricultori care nu deţin hectare eligibile pentru ajutor
Un agricultor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul cărnii de vită sau de mânzat, în sectorul produselor lactate sau în sectorul cărnii de oaie sau de capră şi care are dreptul să primească drepturi de plată în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) şi cu articolul 59, pentru care acesta nu are hectare eligibile în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică, beneficiază de drepturi speciale, care nu depăşesc 5 000 EUR pentru un drept, astfel cum se menţionează la articolul 44.
Art. 61: Păşuni
Noile state membre pot, de asemenea, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, să stabilească, în cadrul plafonului regional instituit în temeiul articolului 58 sau al unei părţi din acesta, valori unitare diferite ale drepturilor de plată care urmează să fie alocate agricultorilor menţionaţi la articolul 59 alineatul (1):
a)pentru hectare utilizate ca păşuni identificate ca atare la 30 iunie 2008 şi pentru orice alte hectare eligibile sau
b)pentru hectare utilizate ca păşuni permanente identificate ca atare la 30 iunie 2008 şi pentru orice alte hectare eligibile.
Pentru Croaţia, data menţionată la literele (a) şi (b) de la primul paragraf este 30 iunie 2011.

Art. 62: Condiţii aplicabile drepturilor la plată
(1)Drepturile de plată stabilite în conformitate cu prezentul capitol pot fi transferate numai în cadrul aceleiaşi regiuni sau între regiuni în care drepturile pe hectar sunt identice.
(2)Noile state membre pot decide, în conformitate cu principiile generale ale dreptului comunitar, să aproximeze valoarea drepturilor de plată stabilite în conformitate cu acest capitol. Această decizie se ia până la 1 august a anului anterior primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată sunt supuse unor modificări progresive anuale, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii şi cu etape anuale prestabilite.
(3)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale, un agricultor poate transfera drepturile sale de plată fără teren numai după ce a activat, în sensul articolului 34, cel puţin 80 % din drepturile sale de plată pe parcursul a cel puţin un an calendaristic sau după ce a renunţat de bună voie la toate drepturile de plată pe care nu le-a folosit în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică în favoarea rezervei naţionale.
Art. 63: Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică
(1)Începând din 2010, statele membre trebuie să integreze ajutorul disponibil în cadrul schemelor de sprijin cuplat prevăzute în anexa XI în schema de plată unică, în conformitate cu normele stabilite la articolele 64, 65, 66 şi 67.
(2)Prin derogare de la alineatul (1):
a)Statele membre care au introdus schema de plată unică, în conformitate cu titlul III capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide să utilizeze integral sau parţial ajutorul menţionat la alineatul (1) pentru a stabili drepturi de plată sau pentru a creşte valoarea drepturilor de plată pe baza tipului de activităţi agricole desfăşurate de agricultori în cursul unuia sau mai multor ani din perioada 2005-2008 şi în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, precum potenţialul agricol sau criterii legate de mediu.
b)Statele membre care au introdus schema de plată unică, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 1 sau cu titlul III capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau care utilizează opţiunea menţionată la articolul 47 din prezentul regulament, pot decide să utilizeze integral sau parţial ajutorul menţionat la alineatul (1) pentru a creşte valoarea tuturor drepturilor de plată cu o sumă suplimentară corespunzătoare creşterii plafonului regional împărţită la numărul total de drepturi la plată.
De asemenea, statele membre pot diferenţia creşterea în valoare a drepturilor de plată ţinând seama de criteriile menţionate la articolul 64 alineatul (1) din prezentul regulament sau pe baza tipului de activităţi agricole desfăşurate de agricultori în cursul unuia sau mai multor ani din perioada 2005-2008 şi în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, precum potenţialul agricol sau criterii legate de mediu.
(3)Atunci când un stat membru utilizează derogarea prevăzută la alineatul (2) litera (a), acesta adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că agricultorii care au beneficiat de ajutorul menţionat la alineatul (1) nu sunt excluşi din schema de plată unică. În special, statul membru se asigură că ajutorul global pe care îl va primi agricultorul după integrarea schemelor de sprijin cuplat menţionate la alineatul (1) în schema de plată unică nu se reduce sub 75 % din ajutorul mediu anual pe care îl primea agricultorul în temeiul tuturor plăţilor directe în cursul perioadelor de referinţă relevante prevăzute la articolele 64, 65 şi 66.
Art. 64: Integrarea ajutorului cuplat exclus din schema de plată unică
(1)Cuantumurile prevăzute în anexa XII care au fost disponibile pentru ajutorul cuplat din cadrul schemelor prevăzute la punctele 1 şi 2 din anexa XI sunt distribuite de statele membre între agricultorii din sectoarele în cauză, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, luând în considerare, în special, ajutorul primit de agricultorii în cauză, direct sau indirect, în cadrul schemelor de sprijin pertinente pe parcursul unui an sau a mai multor ani, în perioada cuprinsă între 2005 şi 2008. În cazul schemelor pentru amidonul din cartofi menţionate la punctele 1 şi 2 din anexa XI, statele membre pot distribui sumele disponibile în baza respectivelor scheme luând în considerare cantităţile de cartofi acoperite de contracte de cultivare între producătorii de cartofi şi producătorii de amidon în limita cotei alocate respectivului producător, astfel cum este prevăzut la articolul 84a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru un anumit an.
(2)Statele membre majorează valoarea drepturilor de plată deţinute de agricultorii în cauză pe baza cuantumurilor rezultate în urma aplicării alineatului (1).
Majorarea în valoare per drept de plată per agricultor este calculată prin divizarea cuantumurilor prevăzute la primul paragraf la numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor în cauză.
Cu toate acestea, în cazul în care un agricultor dintr-unul din sectoarele în cauză nu deţine niciun drept la plată, i se vor aloca drepturi de plată astfel:
a)numărul acestora este egal cu numărul de hectare pe care le declară agricultorul în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) pe anul integrării schemei de sprijin cuplat în schema de plată unică,
b)valoarea acestora se stabileşte prin divizarea cuantumului rezultat din aplicarea alineatului (1) la numărul stabilit în conformitate cu litera (a) din prezentul paragraf.
Prin derogare de la al treilea paragraf, dacă un agricultor din sectorul în cauză nu deţine niciun drept la plată, dar declară un număr de drepturi la plată închiriate în primul an de integrare a ajutorului cuplat, acestuia i se va aloca un număr de drepturi la plată corespunzător diferenţei dintre numărul de hectare eligibile pe care le declară şi numărul de drepturi la plată închiriate pe care le declară. Valoarea drepturilor alocate se stabileşte prin împărţirea valorii rezultate din aplicarea alineatului (1) la numărul de drepturi care urmează a fi alocate. Totuşi, valoarea fiecărui drept alocat nu trebuie să depăşească suma de 5 000 EUR.
Pentru a se asigura alocarea integrală a sumei rezultate în urma aplicării alineatului (1) după aplicarea celui de al patrulea paragraf din prezentul alineat, agricultorului din sectorul în cauză i se alocă drepturi la plată cu o valoare maximă de 5 000 EUR pe titlu. Prin derogare de la articolul 35, aceste drepturi la plată conferă dreptul la un sprijin anual în cadrul schemei de plată unică fără declararea numărului de hectare corespunzător. Totuşi, numărul drepturilor la plată activate prin utilizarea acestei derogări nu trebuie să depăşească, într-un an dat, numărul de drepturi la plată activate de agricultor în conformitate cu articolul 35. Această derogare va înceta să se aplice din primul an în care, şi în măsura în care, agricultorul din sectorul în cauză declară suficiente hectare eligibile pentru activarea drepturilor sau a unei părţi a acestora în conformitate cu articolul 35. Drepturile la plată respective se activează pentru hectarele eligibile disponibile înainte de transferarea către agricultor a drepturilor la plată, după alocarea dreptului la plată în conformitate cu prima teză a prezentului paragraf.
În caz de transfer al drepturilor de plată rezultate din cel de al cincilea paragraf din prezentul alineat, altele decât prin moştenire reală sau anticipată sau ca o consecinţă a schimbării statutului juridic, articolul 35 se aplică în cazul în care cesionarul activează drepturile la plată respective.

(3)Cu toate acestea, în situaţia în care cuantumul per schemă de ajutor este mai mic de 250 000 EUR, statul membru în cauză poate decide să nu distribuie sumele şi să le adauge rezervei naţionale.
Art. 65: Integrarea ajutorului parţial cuplat exclus din schema de plată unică
Cuantumurile care au fost disponibile pentru ajutorul cuplat în cadrul schemelor prevăzute în temeiul punctului 3 din anexa XI sunt distribuite de statele membre agricultorilor din sectoarele în cauză proporţional cu ajutorul primit de agricultorii în cauză în cadrul schemelor de sprijin relevante în cursul perioadelor de referinţă relevante prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Cu toate acestea, statele membre pot alege o perioadă reprezentativă mai recentă, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii şi în cazul în care un stat membru a introdus schema de plată unică în conformitate cu secţiunea 1 din capitolul 5 sau cu capitolul 6 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau când utilizează opţiunea menţionată la articolul 47 din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) din prezentul regulament.
Statele membre majorează valoarea drepturilor de plată ale agricultorilor în cauză sau alocă drepturi de plată în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din prezentul regulament.
În cazul în care un agricultor care a beneficiat de plăţi în temeiul articolelor 67 şi 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar avea dreptul să primească drepturi de plată în conformitate cu prezentul articol pentru care acesta nu are hectare eligibile în anul integrării schemei de ajutor cuplat în schema de plată unică sau în cazul în care dreptul său de plată per hectar rezultă într-o sumă mai mare de 5 000 EUR, agricultorului i se alocă drepturi speciale, astfel cum este prevăzut la articolul 44, care nu depăşesc 5 000 EUR pentru un drept.
Art. 66: Integrarea opţională a ajutorului parţial cuplat exclus din schema de plată unică
În cazul în care un stat membru:
a)nu ia decizia prevăzută la articolul 51 alineatul (1) primul paragraf;
b)hotărăşte să nu mai acorde plăţile pentru carnea de vită şi de mânzat prevăzute la articolul 53 alineatul (2) începând cu 2011, în temeiul articolului 51 alineatul (1) al doilea paragraf; sau
c)hotărăşte să nu acorde plăţile pentru fructe şi legume în temeiul articolului 51 alineatul (1) al treilea paragraf,
cuantumurile disponibile pentru ajutorul cuplat în cadrul schemelor prevăzute la punctul 4 din anexa XI se integrează în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65.
Art. 67: Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică
(1)Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, să integreze ajutorul pentru seminţe prevăzut în titlul IV secţiunea 5 şi schemele menţionate la punctul 1 din anexa XI, cu excepţia primei speciale de calitate pentru grâul dur, în schema de plată unică în 2010 sau în 2011. În cazul respectiv, Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) ajustează plafoanele naţionale, astfel cum se prevede la articolul 40, prin adăugarea sumelor din anexa XII pentru schema de ajutor în cauză.

(2)Statele membre care au utilizat, doar în anumite zone ale teritoriului propriu, opţiunea prevăzută la secţiunea 1 capitolul 5 titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de a aplica schema de plată unică la nivel regional pot aplica prezentul articol la acelaşi nivel regional.
Orice stat membru care aplică posibilitatea prevăzută în primul paragraf trebuie să prezinte Comisiei, cel târziu până la 1 decembrie 2009, următoarele informaţii:
a)o defalcare pe regiuni a sumelor prevăzute pentru măsura sau măsurile în cauză pentru anii 2010-2012, pe bază de criterii obiective;
b)datele statistice şi orice alte date justificative folosite pentru stabilirea sumelor menţionate la litera (a).
Statele membre răspund în termen de o lună oricărei solicitări din partea Comisiei de furnizare de lămuriri suplimentare cu privire informaţiile prezentate.
Comisia utilizează sumele menţionate la litera (a) din al doilea paragraf din prezentul alineat drept bază pentru ajustarea plafoanelor naţionale menţionate la articolul 40 pentru statele membre vizate, astfel cum se prevede în prezentul articol.

Art. 68: Norme generale
(1)Statele membre pot acorda ajutor specific agricultorilor în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul capitol:
a)pentru:
(i)tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului,
(ii)îmbunătăţirea calităţii produselor agricole,
(iii)îmbunătăţirea comercializării produselor agricole,
(iv)realizarea unor standarde sporite de bunăstare a animalelor,
(v)activităţi agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu;
b)pentru a compensa dezavantaje specifice care îi afectează pe agricultori în sectoarele lactatelor, al cărnii de vită, de oaie şi de capră şi al orezului, în regiunile vulnerabile din punct de vedere economic sau sensibile din punct de vedere ecologic;
c)în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare şi/sau de dezvoltare, cu scopul de a se asigura împotriva abandonului de teren şi/sau de a compensa dezavantaje specifice pentru agricultorii din zonele în cauză;
d)sub formă de contribuţii la primele pentru asigurarea culturilor, conform condiţiilor stabilite la articolul 70;
e)prin intermediul unor fonduri mutuale pentru boli ale animalelor şi ale plantelor în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 71.
(2)Ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (a) poate fi acordat numai dacă:
a)în ceea ce priveşte tipurile specifice de activităţi agricole prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctul (v):
(i)respectă cerinţele stabilite la articolul 39 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi numai pentru acoperirea costurilor suplimentare suportate efectiv şi pentru compensarea pierderilor de venit legate de îndeplinirea obiectivelor în cauză; şi
(ii)a fost aprobat de Comisie;
b)în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii produselor agricole prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (ii) este în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare (1), cu Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (2), cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice (3) şi cu capitolul 1 din titlul II din partea a II-a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007;
(1)JO L 93, 31.3.2006, p. 1.
(2)JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
(3)JO L 189, 20.7.2007, p. 1.
c)în ceea ce priveşte îmbunătăţirea comercializării produselor agricole prevăzută la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) satisface criteriile stabilite la articolele 2-5 din Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe (4).
(4)JO L 3, 5.1.2008, p. 1.
(3)Ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol poate fi acordat numai în măsura în care este necesar pentru crearea unui stimulent pentru menţinerea nivelurilor actuale ale producţiei.
Pentru sectoarele cărnii de oaie şi al cărnii de capră, precum şi al cărnii de vită şi mânzat, în cazul în care se aplică ajutorul respectiv, împreună cu ajutorul total acordat în conformitate cu articolele 52 şi 53, totalul nu depăşeşte pachetul financiar al ajutorului obţinut după aplicarea procentajului maxim de reţinere prevăzut la articolul 67 şi respectiv 68 din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003.
Pentru sectorul orezului, ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol poate fi acordat numai cu începere din anul calendaristic în care statele membre integrează plata specifică pentru culturile de orez prevăzută la secţiunea 1 din titlul IV capitolul 1 în cadrul schemei de plată unică.
(4)Ajutorul menţionat la:
a)alineatul (1) literele (a) şi (d) din prezentul articol ia forma unor plăţi anuale suplimentare,
b)alineatul (1) litera (b) din prezentul articol ia forma unor plăţi anuale suplimentare, cum ar fi plăţile pentru şeptel sau primele pentru păşuni,
c)alineatul (1) litera (c) din prezentul articol ia forma unei majorări a valorii unitare şi/sau a numărului de drepturi la plată ale agricultorului,
d)alineatul (1) litera (e) din prezentul articol ia forma unor plăţi compensatorii, astfel cum se menţionează la articolul 71.
(5)Transferul drepturilor de plată cu valori unitare majorate şi a drepturilor suplimentare de plată prevăzute la alineatul 4 litera (c) poate fi permis numai în cazul în care drepturile transferate sunt însoţite de transferul unui număr echivalent de hectare.
(6)Ajutorul acordat în temeiul alineatului (1) trebuie să fie în conformitate cu alte măsuri şi politici comunitare.
(7)Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), trebuie să definească condiţiile aprobării de către Comisie, prevăzute la alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din prezentul articol şi condiţiile de acordare a ajutorului, prevăzute în cadrul prezentei secţiuni, în special în vederea asigurării coerenţei cu alte măsuri şi politici comunitare şi pentru a evita cumularea de ajutoare.
(8)Până la 1 februarie 2014, statele membre care au adoptat decizia menţionată la articolul 69 alineatul (1) o pot revizui şi pot decide, începând cu 2014:
a)să modifice sumele pentru finanţarea ajutorului menţionat în prezentul capitol, în limitele prevăzute de articolul 69; sau
b)să încheie aplicarea ajutorului specific în temeiul prezentului capitol.
În funcţie de decizia adoptată de fiecare stat membru, în temeiul primului paragraf din prezentul alineat, Comisia stabileşte, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), un plafon corespunzător pentru ajutorul în cauză.
În cazul în care un stat membru decide să încheie aplicarea prezentului capitol sau în cazul în care renunţă la sumele utilizate pentru finanţarea acestuia, se aplică articolul 72 alineatul (2).
Art. 69: Dispoziţii financiare pentru ajutorul specific
(1)Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, până la 1 august 2010, până la 1 august 2011, până la 1 septembrie 2012, până la data aderării sale în cazul Croaţiei, sau până la 1 februarie 2014, să utilizeze, din anul următor deciziei respective, din primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică în cazul Croaţiei, sau, în cazul unei decizii luate până la 1 februarie 2014, din anul 2014, până la 10 % din plafonul lor naţional menţionat la articolul 40 sau, în cazul Maltei, suma de 2 000 000 EUR, pentru ajutorul specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1).

(2)Statele membre pot aplica reţinerea de 10 % în funcţie de sector prin reţinerea a până la 10 % din componenta plafonului lor naţional prevăzut la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 corespunzând oricărui sector prevăzut în anexa VI la regulamentul respectiv. Fondurile reţinute pot fi utilizate pentru aplicarea ajutorului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din prezentul regulament în sectoarele vizate de reţinere.
(3)În funcţie de decizia adoptată de fiecare stat membru, în temeiul alineatului (1), cu privire la cuantumul din plafonul naţional care urmează a fi utilizat, Comisia stabileşte, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), un plafon corespunzător pentru ajutorul în cauză.
Exclusiv în scopul de a se asigura respectarea plafoanelor naţionale astfel cum se prevede la articolul 40 alineatul (2) şi de a se efectua calculul menţionat la articolul 41 alineatul (1), sumele utilizate pentru a acorda ajutorul menţionat la articolul 68 alineatul (1) litera (c) se deduc din plafonul naţional menţionat la articolul 40 alineatul (1). Acestea se contabilizează ca drepturi la plată alocate.

(4)Ajutorul prevăzut la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) şi (e) punctele (i), (ii), (iii) şi (iv) este limitat la 6,5 % din plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40 sau, în cazul Maltei, la un cuantum de 2 000 000 EUR, prevăzut la articolul 69 alineatul (1) din regulament, care urmează să fie utilizat în special pentru finanţarea măsurilor prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (b) în sectorul produselor lactate.
Statele membre pot stabili limite secundare pentru fiecare măsură.
(5)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (4), în decursul anilor calendaristici 2010-2014, în cazul în care un stat membru a acordat ajutor pentru vacile care alăptează în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 fără să fi pus în aplicare opţiunea prevăzută la articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din respectivul regulament şi, în acest context, a utilizat peste 50 % din sumele stabilite în conformitate cu articolul 69 din regulamentul respectiv pentru sectorul cărnii de vită şi mânzat, limita prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol se stabileşte la 6 % din plafonul naţional al statului respectiv menţionat la articolul 40 din prezentul regulament. Mai mult, atunci când producţia de lapte a unui stat membru este obţinută în proporţie de peste 60 % la nord de paralela 62, limita respectivă se stabileşte la 10 % din plafonul naţional al statului membru respectiv menţionat la articolul 40 din prezentul regulament.
Cu toate acestea, orice ajutor care depăşeşte 3,5 % din plafonul naţional menţionat la articolul 40 se utilizează exclusiv pentru finanţarea măsurilor prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament în sectoarele produselor lactate, al cărnii de vită şi de mânzat.
Comisia prezintă Consiliului un raport privind aplicarea prezentului alineat până la 31 decembrie 2013.
(6)Statele membre colectează fondurile necesare pentru acordarea ajutorului prevăzut la:
a)articolul 68 alineatul (1) prin utilizarea unui cuantum care urmează să fie calculat de Comisie în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol şi stabilit în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) şi/sau
b)articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (d), prin aplicarea unei reduceri liniare a valorii drepturilor de plată alocate agricultorilor şi/sau a plăţilor directe prevăzute la articolele 5 2 şi 5 3 şi/sau în rezerva naţională,
c)articolul 68 alineatul (1) litera (e) prin aplicarea, dacă este cazul, a unei reduceri liniare la una sau mai multe plăţi care trebuie efectuate către beneficiarii plăţilor în cauză, în conformitate cu prezentul titlu şi în limitele stabilite la alineatele (1) şi (4) din prezentul articol.
Exclusiv în scopul de a se asigura respectarea plafoanelor naţionale prevăzută la articolul 40 alineatul (2) şi de a se efectua calculul menţionat la articolul 41 alineatul (1), în situaţia în care un stat membru face uz de opţiunea prevăzută la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, suma respectivă nu este considerată ca făcând parte din plafoanele stabilite în temeiul alineatului (3) din prezentul articol.

(7)Sumele prevăzute la alineatul (6) litera (a) din prezentul articol sunt egale cu diferenţa între:
a)plafoanele naţionale stabilite la anexa VIII sau la anexa VIIIa la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru anul 2007 după aplicarea articolului 10 alineatul (1) din respectivul Regulament şi a articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 şi după reducerea cu 0,5 %; şi
b)execuţia bugetară pentru exerciţiul financiar 2008 a schemei de plată unică şi plăţile prevăzute în secţiunile 2 şi 3 din capitolul 5 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în privinţa plăţilor referitoare la pragul redus pentru 2007 menţionat la litera (a) din prezentul paragraf.
Suma în cauză nu este în niciun caz mai mare de 4 % din pragul prevăzut la litera (a) a primului paragraf din prezentul alineat.
Pentru noile state membre care au aplicat schema de plată unică în 2007, respectiva sumă se multiplică cu 1,75 în 2010, cu 2 în 2011, cu 2,25 în 2012 şi cu 2,5 începând din 2013.
La cererea unui stat membru, Comisia revizuieşte sumele stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament şi în temeiul normelor detaliate care urmează să fie stabilite în conformitate cu aceeaşi procedură.
Utilizarea de către statele membre a acestor sume nu aduce atingere aplicării articolului 8 din prezentul regulament.
(8)Decizia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, la articolul 68 alineatul (8) şi la articolul 131 alineatul (1) determină măsurile care urmează să fie aplicate şi acoperă toate acordurile viitoare de punere în aplicare relevante pentru aplicarea prezentului capitol, inclusiv descrierea condiţiilor de eligibilitate pentru măsurile care urmează să fie aplicate, suma în cauză şi resursele financiare care urmează să fie colectate.
(9)Noile state membre pot hotărî să aplice alineatele (1), (2), (4), (5) şi (6) din prezentul articol şi articolul 131 alineatul (1) pe baza plafoanelor lor naţionale:
a)menţionate pentru anul 2016 în cazul Bulgariei şi al României,
aa) menţionate pentru anul 2022 în cazul Croaţiei;

b)menţionate pentru anul 2013 în cazul celorlalte noi state membre.
În acest caz, articolul 132 nu se aplică măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 70: Asigurarea culturilor, a animalelor şi a plantelor
(1)Statele membre pot contribui financiar la primele de asigurare a culturilor, a animalelor şi a plantelor împotriva pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile, de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestarea parazitară.
În sensul prezentului articol:
a)"fenomen meteorologic nefavorabil" înseamnă condiţii meteorologice care pot fi asimilate unui dezastru natural cum ar fi gerul, grindina, gheaţa, ploaia sau seceta;
b)"boli ale animalelor" înseamnă bolile care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală şi/sau în anexa la Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (1);
(1)JO L 224,18.8.1990, p. 19.
c)"pierderi economice" înseamnă orice costuri suplimentare suportate de un agricultor drept rezultat al unor măsuri excepţionale întreprinse de acesta cu scopul reducerii aprovizionării pieţei în cauză sau orice pierdere substanţială care afectează producţia.
(2)Poate fi acordată o contribuţie financiară numai în cazul pierderilor cauzate de un fenomen meteorologic nefavorabil, de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestarea parazitară care distrug mai mult de 30 % din producţia medie anuală a unui agricultor în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime şi maxime.
(3)Contribuţia financiară acordată per agricultor nu poate depăşi 65 % din prima de asigurare datorată.
Statele membre pot limita cuantumul primei eligibile la contribuţia financiară aplicând plafoane corespunzătoare.
(4)Acordarea primei de asigurare a culturilor / sau a animalelor şi/sau a plantelor are loc numai în cazul în care fenomenul meteorologic nefavorabil sau focarul de boli ale animalelor sau ale plantelor sau infestarea parazitară au fost recunoscute anterior de autoritatea competentă a statului membru în cauză.
După caz, statele membre pot stabili criterii în avans, pe baza cărora această recunoaştere formală se consideră acordată.
(5)Plăţile de asigurare compensează doar costurile totale efectuate pentru repararea daunelor prevăzute la alineatul (1) şi nu impun cerinţe sau menţiuni legate de tipul sau cantitatea producţiei viitoare.
(6)Orice contribuţie financiară se plăteşte direct agricultorului în cauză.
(7)Cheltuielile statelor membre pentru contribuţiile financiare sunt cofinanţate de Comunitate din fondurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) în proporţie de 75 % din contribuţia financiară.
Primul paragraf nu aduce atingere niciunor drepturi ale statelor membre de a compensa, integral sau parţial, participarea lor la finanţarea contribuţiilor financiare, precum şi partea din prima pentru asigurare prin sisteme obligatorii de responsabilitate colectivă în sectoarele în cauză. Acest lucru este posibil fără a aduce atingere articolelor 125l şi 125n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(8)Statele membre se asigură că pierderile economice pentru care se acordă compensaţii în conformitate cu alte dispoziţii comunitare, inclusiv cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 şi orice alte măsuri de sănătate, veterinare sau fitosanitare nu primesc compensaţii suplimentare, în temeiul alineatului (1) primul paragraf.
(9)Contribuţia financiară nu constituie un obstacol în funcţionarea pieţei interne a serviciilor de asigurare. Contribuţia financiară nu se limitează la asigurarea oferită de o singură societate sau de un grup de societăţi de asigurări, nici nu este condiţionată de încheierea contractului de asigurare cu o societate stabilită în statul membru în cauză.
Art. 71: Fonduri mutuale pentru bolile animalelor şi ale plantelor şi pentru incidentele de mediu
(1)Statele membre pot acorda compensaţii financiare care trebuie plătite agricultorilor pentru pierderile economice cauzate de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor sau pentru un incident de mediu, prin contribuţii financiare la fondurile mutuale.
(2)În sensul prezentului articol:
a)"fond mutual" înseamnă un sistem acreditat de statul membru în conformitate cu legislaţia sa naţională şi care permite agricultorilor afiliaţi să încheie o asigurare, prin care agricultorii afectaţi de pierderi economice cauzate de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor sau de un incident de mediu beneficiază de plăţi compensatorii;
b)"pierderi economice" înseamnă orice costuri suplimentare suportate de un agricultor drept rezultat al unor măsuri excepţionale întreprinse de acesta cu scopul reducerii aprovizionării pieţei în cauză sau orice pierdere substanţială care afectează producţia;
c)"un incident de mediu" înseamnă apariţia specifică a poluării, a contaminării sau a degradării în ceea ce priveşte calitatea mediului, cauzată de un eveniment specific şi limitată din punct de vedere geografic. Această definiţie nu acoperă riscurile generale de mediu care nu sunt legate de un eveniment specific precum schimbările climatice sau ploile acide.
(3)În ceea ce priveşte bolile animalelor, poate fi acordată o compensaţie financiară numai pentru bolile care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală şi/sau în anexa la Decizia 90/424/CEE.
(4)Statele membre se asigură că pierderile economice pentru care se pot acorda compensaţii financiare în conformitate cu alte dispoziţii comunitare, inclusiv cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 şi orice alte măsuri de sănătate, veterinare sau fitosanitare nu primesc compensaţii suplimentare în conformitate cu alineatul (1).
(5)Compensaţiile financiare se plătesc direct agricultorilor afiliaţi afectaţi de pierderile economice din fondurile mutuale.
Sursa compensaţiei financiare plătite din fondurile mutuale este:
a)capitalul cu care agricultorii afiliaţi contribuie la fonduri; sau
b)împrumuturi încheiate de fonduri în condiţii de piaţă; şi
c)orice sume recuperate în conformitate cu alineatul (11).
Niciun capital social nu poate fi constituit din fonduri publice.
(6)Contribuţiile financiare prevăzute la alineatul (1) pot viza:
a)costurile administrative pentru crearea fondului mutual, repartizate pe o perioadă de maxim trei ani;
b)rambursarea capitalului şi a dobânzilor aferente împrumuturilor comerciale încheiate de fondul mutual, cu scopul de a plăti compensaţii financiare agricultorilor;
c)cuantumurile plătite din capitalul social al fondului mutual sub formă de compensaţie financiară acordată agricultorilor.
Durata minimă şi cea maximă a împrumuturilor comerciale eligibile pentru o contribuţie financiară sunt stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
În cazul în care compensaţia financiară se plăteşte din fond în conformitate cu litera (c) de la primul paragraf, contribuţia financiară publică urmează acelaşi ritm ca cel pentru un împrumut comercial cu durată minimă.
(7)Nicio contribuţie financiară nu depăşeşte 65 % din costul menţionat la alineatul (6). Toate costurile neacoperite de contribuţiile financiare sunt suportate de agricultorii afiliaţi.
Statele membre pot limita costurile eligibile pentru o contribuţie financiară prin aplicarea:
a)unor plafoane pentru fiecare fond;
b)unor plafoane corespunzătoare pentru fiecare unitate.
(8)Cheltuielile statelor membre pentru contribuţiile financiare sunt cofinanţate de Comunitate din fondurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) în proporţie de 75 %.
Primul paragraf nu aduce atingere niciunor drepturi ale statelor membre de a compensa, integral sau parţial, participarea lor la finanţarea contribuţiilor financiare, precum şi partea din prima pentru asigurare, prin sisteme obligatorii de responsabilitate colectivă în sectoarele în cauză Acest lucru este posibil fără a aduce atingere articolelor 125l şi 125n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(9)Statele membre definesc normele pentru constituirea şi gestionarea fondurilor mutuale, în special pentru acordarea plăţilor compensatorii către agricultori în caz de criză şi pentru administrarea şi monitorizarea respectării normelor respective.
(10)Statele membre prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a prezentului articol. Forma, conţinutul, calendarul şi termenele-limită ale raportului sunt stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(11)În cazul în care unui agricultor i se acordă o compensaţie financiară de către un fond mutual în temeiul acestui articol, orice drept legal de recuperare a pagubelor pentru compensarea pierderii economice pe care l-ar putea avea agricultorul faţă de un terţ, în temeiul dispoziţiilor comunitare sau al legislaţiei naţionale, este transferat fondului mutual, în conformitate cu normele care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză.
Art. 72: Dispoziţii tranzitorii
(1)În cazul în care un stat membru aplică articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sumele reţinute în temeiul articolului în cauză sunt integrate în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care un stat membru care a aplicat articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să aplice ajutorul specific prevăzut în prezentul capitol, sumele reţinute în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot fi utilizate pentru a acoperi finanţarea necesară prevăzută la articolul 69 alineatul (6) din prezentul regulament. În situaţia în care nevoile de finanţare prevăzute la articolul 69 alineatul (6) ar fi mai mici decât sumele reţinute în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, diferenţa este integrată în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.
(3)În cazul în care un stat membru care a aplicat în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 măsuri care nu sunt compatibile cu acest capitol decide să aplice sprijinul specific prevăzut în prezentul capitol, respectivul stat poate decide, până la 1 august 2009, să aplice în temeiul articolului 68 din prezentul regulament măsurile comunicate Comisiei în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi al normelor de punere în aplicare a acestuia pentru 2010, 2011 şi 2012. Prin derogare de la articolul 69 alineatul (4), ajutorul total în temeiul măsurilor menţionate la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) şi (e) poate fi limitat la plafonul fixat pentru statul membru în cauză în aplicarea articolului 69 din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003.
În respectiva situaţie statele membre pot decide, de asemenea, până la 1 august 2009, să adapteze anual asemenea măsuri pentru a le face compatibile cu prezentul capitol. În cazul în care un stat membru decide să nu facă măsurile compatibile, sumele în cauză sunt integrate în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.
(4)Statele membre pot acorda ajutorul menţionat în prezentul capitol începând din 2009, cu condiţia finanţării, prin derogare de la articolul 69 alineatul (6) din prezentul regulament, a ajutorului prevăzut la articolul 68 alineatul (1), exclusiv prin utilizarea sumelor din rezerva naţională şi cu condiţia să existe dispoziţii naţionale în vigoare până la data-limită stabilită de statul membru pentru depunerea cererii de ajutor.
Art. 72a: Norme generale
(1)Statele membre pot decide, până la 1 martie 2014, să acorde o plată, pentru anul 2014, fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată unică menţionate la capitolele 1, 2 şi 3 (denumită în continuare "plată redistributivă").
Statele membre notifică Comisiei decizia lor până la 1 martie 2014.
(2)Statele membre care au decis să aplice schema de plată unică la nivel regional în conformitate cu articolul 46 pot aplica plata redistributivă la nivel regional.
(3)Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, reducerilor liniare astfel cum sunt menţionate la articolul 40 alineatul (3), şi nici aplicării articolelor 21 şi 23, plata redistributivă se acordă în momentul activării drepturilor la plată de către fermier.
(4)Statele membre calculează plata redistributivă înmulţind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru şi care nu depăşeşte 65 % din valoarea medie a plăţii naţionale sau regionale pe hectar cu numărul de drepturi la plată activate de fermier în conformitate cu articolul 34. Numărul respectivelor drepturi la plată nu depăşeşte un maxim stabilit de statele membre care nu depăşeşte 30 de hectare sau suprafaţa medie a exploataţiilor agricole stabilite în anexa VIIIb, în cazul în care respectiva suprafaţă medie depăşeşte 30 de hectare în statul membru în cauză.
(5)Cu condiţia respectării limitelor maxime prevăzute la alinatul (4), statele membre pot stabili, la nivel naţional, o gradaţie în cadrul numărului de hectare stabilit în conformitate cu respectivul alineat, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.
(6)Plata medie pe hectar acordată la nivel naţional menţionată la alinatul (4)se stabileşte de către statele membre pe baza plafonului naţional prevăzut în anexa VIIIc şi a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) în 2014.
Plata medie pe hectar acordată la nivel regional menţionată la alinatul (4)se stabileşte de către statele membre pe baza unei cote din plafonul naţional prevăzut în anexa VIIIc şi a numărului de hectare eligibile declarate pentru regiunea respectivă în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) în 201 4. Pentru fiecare regiune, această cotă se calculează împărţind plafonul regional respectiv, stabilit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3), la plafonul naţional determinat în conformitate cu articolul 40 pentru anul 2014.
(7)Statele membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj în temeiul prezentului capitol fermierilor în cazul cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, şi-au împărţit exploataţiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă. Această dispoziţie se aplică şi fermierilor ale căror exploataţii sunt rezultatul împărţirii respective.
Art. 72b: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii redistributive, statele membre pot decide, până la 1 martie 2014, să utilizeze până la 30 % din plafonul naţional anual stabilit în conformitate cu articolul 40 pentru anul de cerere 2014. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
(2)Pe baza procentului din plafonul naţional care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care fixează plafonul corespunzător pentru plata redistributivă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 141b alineatul (2).

Art. 73: Domeniul de aplicare
Pentru 2009, 2010 şi 2011, se acordă ajutor agricultorilor care produc orez, încadrat la codul NC 1006 10, în condiţiile stabilite în cadrul prezentei secţiuni ("plată specifică pentru culturile de orez").
Art. 74: Condiţiile şi cuantumul ajutorului
(1)Plata specifică pentru culturile de orez se acordă pentru fiecare hectar de teren semănat cu orez şi în cazul în care cultura este păstrată cel puţin până la începutul înfloririi şi în condiţii normale de creştere.
Cu toate acestea, culturile crescute pe suprafeţe care sunt complet semănate şi care sunt cultivate în conformitate cu standarde locale, dar care nu ating stadiul de înflorire din cauza condiţiilor meteorologice excepţionale recunoscute de statul membru în cauză, rămân eligibile pentru ajutor cu condiţia ca suprafeţele în cauză să nu fie folosite în alte scopuri până în acest stadiu de creştere.
(2)Proporţional cu productivitatea în statele membre în cauză, cuantumul plăţii specifice pentru culturile de orez este următorul:

Stat membru

EUR / ha

Bulgaria

345,255

Grecia

561,00

Spania

476,25

Franţa

- teritoriul metropolitan

- Guyana Franceză

 

411,75

563,25

Italia

453,00

Ungaria

232,50

Portugalia

453,75

România

126,075

Art. 75: Suprafeţe
Următoarele suprafeţe de bază sunt stabilite pentru fiecare stat membru producător:

Stat membru

Suprafeţe de bază (ha)

Bulgaria

4 166

Grecia

20 333

Spania

104 973

Franţa

- teritoriul metropolitan

- numai pentru 2009, Guyana Franceză

 

19 050

4 190

Italia

219 588

Ungaria

3 222

Portugalia

24 667

România

500

Un stat membru îşi poate împărţi suprafaţa de bază sau suprafeţele de bază în suprafeţe secundare de bază în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
Art. 76: Depăşirea suprafeţelor
(1)Dacă, într-un anumit stat membru, suprafaţa destinată orezului depăşeşte, într-un an dat, suprafaţa de bază prevăzută la articolul 75, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită plata specifică pentru culturile de orez se reduce proporţional pentru anul în cauză.
(2)Dacă un stat membru îşi divizează suprafaţa sau suprafeţele de bază în suprafeţe secundare de bază, reducerea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică decât agricultorilor localizaţi pe suprafeţe secundare de bază în care au fost depăşite limitele suprafeţelor secundare de bază. Se aplică această reducere în cazul în care, în statul membru în cauză, suprafeţele situate pe suprafeţe secundare de bază în care nu s-au atins limitele pentru suprafeţele secundare de bază au fost redistribuite suprafeţelor secundare de bază care au depăşit limitele suprafeţelor secundare de bază.
Art. 77: Domeniul de aplicare şi cuantumul ajutorului
Pentru anii de comercializare 2009/2010, 2010/2011 şi 2011/2012 se acordă un ajutor pentru agricultorii care produc cartofi destinaţi fabricării amidonului din cartofi în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("ajutor pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon").
Ajutorul se ridică la 66,32 EUR pentru cantitatea de cartofi necesară fabricării unei tone de amidon din cartofi.
Cuantumul în cauză este adaptat în funcţie de conţinutul de amidon al cartofilor.
Art. 78: Condiţii
Ajutorul pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon se plăteşte exclusiv pentru cantitatea de cartofi care face obiectul unui contract de cultivare între producătorul cartofilor şi unitatea producătoare de amidon din cartofi, în limitele contingentului alocat unităţii respective, în conformitate cu articolul 84a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 79: Domeniul de aplicare
Pentru 2009, 2010 şi 2011, se acordă un ajutor agricultorilor care cultivă plante proteaginoase, conform condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune ("primă pentru plantele proteaginoase").
Plantele proteaginoase cuprind:
a)mazărea încadrată la codul NC 0713 10;
b)bobul mic încadrat la codul NC 0713 50;
c)lupinul dulce încadrat la codul NC ex. 1209 29 50.
Art. 80: Cuantumul şi eligibilitatea pentru ajutor
Prima pentru plantele proteaginoase se ridică la 55,57 EUR pe hectarul de plante proteaginoase recoltate după stadiul maturităţii lăptoase.
Cu toate acestea, produsele cultivate pe suprafeţele însămânţate şi cultivate integral conform normelor locale, dar care nu ating stadiul de maturitate lăptoasă din cauza unor condiţii climaterice excepţionale recunoscute de statul membru în cauză, sunt în continuare eligibile pentru prima pentru plantele proteaginoase, cu condiţia ca suprafeţele în cauză să nu fie destinate altor utilizări înaintea respectivului stadiu de creştere.
Art. 81: Suprafaţa
(1)Se stabileşte o suprafaţă maximă garantată de 1 505 056 ha eligibilă pentru prima pentru plantele proteaginoase.

(2)Dacă suprafaţa pentru care se solicită prima pentru plantele proteaginoase este mai mare decât suprafaţa maximă garantată, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită prima pentru plantele proteaginoase se reduce proporţional în anul în cauză, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(3)Atunci când, în conformitate cu articolul 67, un stat membru decide să integreze prima pentru plantele proteaginoase prevăzută de prezenta secţiune în schema de plată unică, Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) reduce suprafaţa maximă garantată prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol proporţional cu cotele de plante proteagionase care corespund statului membru în cauză în anexa XII.
Art. 82: Ajutorul comunitar
(1)Pentru 2009, 2010 şi 2011, se acordă un ajutor comunitar agricultorilor care cultivă fructe cu coajă tare, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("plata pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare").
Fructele cu coajă tare includ:
a)migdalele încadrate la codurile NC 0802 11 şi 0802 12,
b)alunele de pădure sau alunele turceşti încadrate la codurile NC 0802 21 şi 0802 22,
c)nucile încadrate la codurile NC 0802 31 şi 0802 32,
d)fisticul încadrat la codul NC 0802 50,
e)roşcovele încadrate la codul NC 1212 10 10.
(2)Statele membre pot acorda plata pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare în mod diferenţiat, fie în funcţie de produse, fie prin creşterea sau reducerea suprafeţelor naţionale garantate (denumite în continuare "SNG"), stabilite în conformitate cu articolul 83 alineatul (3). Cu toate acestea, în fiecare stat membru, valoarea totală a plăţii pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare acordat într-un anumit an nu depăşeşte plafonul stabilit la articolul 83 alineatul (4).
Art. 83: Suprafeţe
(1)Statele membre acordă plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare în limitele unui plafon calculat prin înmulţirea anului de hectare care corespunde SNG respective, astfel cum s-a stabilit la alineatul (3) cu valoarea medie de 120,75 EUR.
(2)Se instituie o suprafaţă maximă garantată de 829 229 ha.
(3)Suprafaţa maximă garantată menţionată la alineatul (2) se împarte în SNG după cum urmează:

Stat membru

SNG (ha)

Belgia

100

Bulgaria

11 984

Germania

1 500

Grecia

41 100

Spania

568 200

Franţa

17 300

Italia

130 100

Cipru

5 100

Luxemburg

100

Ungaria

2 900

Ţările de Jos

100

Austria

100

Polonia

4 200

Portugalia

41 300

România

1 645

Slovenia

300

Slovacia

3 100

Regatul Unit

100

(4)Statele membre îşi pot împărţi SNG respective în suprafeţe secundare de bază, pe baza unor criterii obiective, în special la nivel regional sau în funcţie de producţie.
Art. 84: Depăşirea suprafeţelor secundare de bază
Dacă un stat membru îşi subdivizează SNG în suprafeţe secundare de bază şi dacă într-una sau mai multe suprafeţe secundare de bază limitele au fost depăşite, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită plata pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare se reduce proporţional pentru anul în cauză pentru agricultorii ale căror suprafeţe secundare de bază au depăşit limitele. Se aplică o astfel de reducere în cazul în care, în statul membru în cauză, suprafeţele situate în suprafeţe secundare de bază care nu au atins limitele suprafeţelor secundare de bază stabilite au fost redistribuite suprafeţelor secundare de bază care au depăşit limitele suprafeţelor secundare de bază.
Art. 85: Condiţii de eligibilitate
(1)Plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare este condiţionată în special de o densitate de plantare şi de o dimensiune a parcelei minime.
(2)Statele membre pot condiţiona acordarea plăţii pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare de calitatea agricultorilor de membri ai unei organizaţii de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(3)În cazul în care se aplică alineatul (2), statele membre pot decide ca plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare să fie plătită unei organizaţii în numele membrilor acesteia. În acest caz, suma ajutorului primit de organizaţiile de producători este plătită membrilor săi. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza o organizaţie de producători, în schimbul serviciilor prestate membrilor acesteia, să reducă cuantumul plăţii pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare cu o valoare de maximum 2 %.
Art. 86: Ajutorul naţional
(1)Statele membre pot acorda, pe lângă plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare, un ajutor naţional cu o valoare maximă anuală de 120,75 EUR pe hectar.
(2)Ajutorul naţional nu poate fi plătit decât pentru suprafeţele care beneficiază de plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare.
(3)Statele membre pot condiţiona acordarea plăţii pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare de calitatea agricultorilor de membri ai unei organizaţii de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 87: Ajutor
(1)Pentru 2009, 2010 şi 2011, statele membre care au aplicat articolul 70 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi care nu utilizează opţiunea prevăzută la articolul 67 din prezentul regulament acordă anual ajutoarele stabilite în anexa XIII la prezentul regulament pentru producţia de seminţe de bază sau de seminţe certificate din unul sau mai multe soiuri enumerate în anexa respectivă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("ajutor pentru seminţe").
(2)În cazul în care suprafaţa acceptată pentru certificare, pentru care s-a solicitat ajutorul pentru seminţe, este utilizată, de asemenea, pentru a solicita ajutor în cadrul schemei de plată unică, din valoarea ajutorului pentru seminţe, cu excepţia speciilor menţionate în anexa XIII punctele 1 şi 2, se scade valoarea ajutorului din cadrul schemei de plată unică care ar urma să fie acordat în decursul unui an dat pentru suprafaţa în cauză, fără ca această operaţiune să se poată încheia cu un rezultat sub zero.
(3)Cuantumul ajutorului pentru seminţe solicitat nu depăşeşte plafonul stabilit de Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, şi corespunzător componentei plafonului naţional prevăzut la articolul 40 din prezentul regulament pe care o reprezintă ajutorul pentru seminţe din speciile în cauză, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ("plafon de ajutor pentru seminţe"). În privinţa noilor state membre, acest plafon de ajutor pentru seminţe corespunde, cu toate acestea, valorilor indicate în anexa XIV la prezentul regulament.
Dacă valoarea totală a ajutoarelor pentru seminţe solicitate depăşeşte plafonul de ajutor pentru seminţe stabilit de Comisie, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporţional pentru anul în cauză.
(4)Soiurile de cânepă (Cannabis sativa L.) eligibile pentru ajutorul pentru seminţe prevăzut în prezentul articol sunt stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 88: Domeniul de aplicare
Se acordă ajutor agricultorilor care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("plăţi specifice culturii de bumbac").
Art. 89: Eligibilitate
(1)Plăţile specifice culturii de bumbac se acordă pentru fiecare hectar de suprafaţă eligibilă de bumbac. Pentru a fi eligibilă, suprafaţa trebuie să fie localizată pe un teren agricol autorizat de statul membru pentru producţia de bumbac, semănat cu soiuri omologate şi recoltate realmente în condiţii de creştere normale.
Plăţile specifice culturii de bumbac se plătesc pentru bumbacul de calitate comercială bună şi corect vandabilă.
(2)Statele membre autorizează terenul şi soiurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol în conformitate cu normele detaliate şi cu condiţiile adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 90: Suprafeţe de bază, productivitate fixă şi cuantumuri de referinţă
(1)Se instituie următoarele suprafeţe naţionale de bază:
- Bulgaria: 3 342 ha,
- Grecia: 250 000 ha,
- Spania: 48 000 ha,
- Portugalia: 360 ha.
(2)Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referinţă:
- Bulgaria: 1,2 tone / ha,
- Grecia: 3,2 tone / ha,
- Spania: 3,5 tone / ha,
- Portugalia: 2,2 tone /ha.
(3)Cuantumul ajutorului per hectar eligibil se stabileşte prin înmulţirea valorilor productivităţii stabilite la alineatul (2) cu următoarele valori de referinţă:
Bulgaria: 520,20 EUR
Grecia: 234,18 EUR
Spania: 362,15 EUR
Portugalia: 228,00 EUR.

(4)În cazul în care suprafaţa eligibilă de bumbac într-un stat membru dat şi într-un an dat depăşeşte suprafaţa de bază stabilită la alineatul (1), ajutorul menţionat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporţional cu depăşirea suprafeţei de bază.
(5)Normele detaliate pentru aplicare a prezentului articol sunt adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 91: Organizaţii interprofesionale autorizate
(1)În sensul prezentei secţiuni, o "organizaţie interprofesională autorizată" înseamnă o persoană juridică alcătuită din agricultori care produc bumbac şi cel puţin o întreprindere de egrenat, care desfăşoară activităţi precum:
a)acordarea de ajutor în ceea ce priveşte plasarea mai bună a bumbacului pe piaţă, în special prin studii de cercetare şi studii de piaţă;
b)redactarea unor contracte-tip compatibile cu normele comunitare;
c)orientarea producţiei către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieţei şi la cererea consumatorului, în special în ceea ce priveşte calitatea şi protecţia consumatorului;
d)actualizarea metodelor şi a mijloacelor de îmbunătăţire a calităţii produsului;
e)dezvoltarea de strategii de piaţă pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calităţii.
(2)Statele membre unde sunt stabilite întreprinderile de egrenat aprobă organizaţiile interprofesionale care satisfac criteriile care urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 92: Plata ajutorului
(1)Agricultorilor li se acordă plata specifică culturii de bumbac pe hectar eligibil în temeiul articolului 90.
(2)Agricultorilor care sunt membrii unei organizaţii interprofesionale autorizate li se acordă plata specifică culturii de bumbac pe hectar eligibil, în cadrul suprafeţei de bază stabilite la articolul 90 alineatul (1), majorat cu 2 EUR.
Art. 93: Domeniul de aplicare
(1)În statele membre care au acordat ajutorul de restructurare prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 pentru cel puţin 50 % din cotele de zahăr stabilite la 20 februarie 2006 în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului (1) se acordă un ajutor pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr în condiţiile stabilite în prezenta secţiune.
(1)JO L 58, 28.2.2006, p. 1.
(2)Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr se acordă pentru maximum cinci ani consecutivi începând cu anul de comercializare în care a fost atins pragul de 50 % prevăzut la alineatul (1), dar cel târziu pentru anul de comercializare 2013-2014.
Art. 94: Condiţii
Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr se acordă în funcţie de cantitatea de zahăr din limitele cotelor, obţinut din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr şi livrată în cadrul contractelor încheiate în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 95: Cuantumul ajutorului
Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr este exprimat pe tona de zahăr alb de calitate standard. Cuantumul ajutorului este egal cu jumătate din cuantumul obţinut prin divizarea cuantumului plafonului prevăzut în anexa XV la prezentul regulament, pentru statul membru în cauză şi pentru anul respectiv, la cota totală de zahăr şi de sirop de inulină stabilită la 20 februarie 2006 în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006.
Cu excepţia Bulgariei şi a României, articolele 121 şi 132 din prezentul regulament nu se aplică în cazul ajutorului pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr.
Art. 96: Ajutoare tranzitorii pe suprafaţă
(1)În cazul aplicării articolului 54 alineatul (1) sau a articolului 128 alineatul (1), pe parcursul perioadei prevăzute în dispoziţiile respective se poate acorda un ajutor tranzitoriu pe suprafaţă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune, agricultorilor producători de tomate destinate procesării.
(2)În cazul aplicării articolului 54 alineatul (2) sau a articolului 128 alineatul (2), pe parcursul perioadei prevăzute în dispoziţiile respective, se poate acorda un ajutor tranzitoriu pe suprafaţă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune şi astfel cum se hotărăşte de către statele membre, agricultorilor producători ai unuia sau mai multora dintre produsele din categoria fructe şi legume enumerate la al treilea paragraf din articolul 54 alineatul (2), destinate procesării.
Art. 97: Cuantumul ajutorului şi eligibilitatea
(1)Statele membre stabilesc ajutorul pe hectarul cultivat cu tomate şi cu fiecare produs din categoria fructelor şi legumelor enumerate la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
(2)Cuantumul total al ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu depăşeşte în niciun caz plafonul stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) sau cu articolul 128.
(3)Ajutorul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol se acordă numai pentru suprafeţele a căror producţie face obiectul unui contract de procesare pentru obţinerea unuia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(4)Statele membre pot aplica şi alte criterii obiective şi nediscriminatorii pentru acordarea ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv condiţia apartenenţei agricultorilor la o organizaţie a producătorilor sau la un grup al producătorilor recunoscut ca atare în temeiul articolului 125b sau al articolului 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 98: Plata pentru fructe de tip bacă
(1)Se acordă un ajutor tranzitoriu pe suprafaţă în perioada care se încheie la 31 decembrie 2011 pentru producătorii de căpşuni încadrate la codul NC 0810 10 00 şi de zmeură, încadrată la codul NC 0810 20 10, care sunt destinate procesării, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("plată tranzitorie pentru fructele de tip bacă").
(2)Plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă se acordă numai pentru suprafeţele a căror producţie face obiectul unui contract de procesare pentru obţinerea unuia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE)nr. 1234/2007.
(3)Cuantumul plăţii tranzitorii pentru fructele de tip bacă este de 230 EUR / ha.
(4)Statele membre pot acorda un ajutor naţional pe lângă ajutorul comunitar. Cuantumul total al ajutoarelor naţional şi comunitar este de maxim 400 EUR / ha.
(5)Plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă este plătită numai pentru suprafeţele naţionale maxime garantate acordate statelor membre după cum urmează:

Stat membru

Suprafaţă naţională garantată maximă (ha)

Bulgaria

2 400

Ungaria

1 700

Letonia

400

Lituania

600

Polonia

48 000

În cazul în care suprafaţa eligibilă, dintr-un stat membru dat şi într-un an dat, depăşeşte suprafaţa naţională maximă garantată, cuantumul plăţii tranzitorii pentru fructele de tip bacă menţionat la alineatul (3) se reduce în mod proporţional cu suprafaţa naţională maximă garantată depăşită.
(6)Articolele 121 şi 13 2 nu se aplică plăţii tranzitorii pentru fructele de tip bacă.
Art. 99: Domeniu de aplicare
În cazul aplicării articolului 52, statele membre acordă anual prime şi prime suplimentare agricultorilor care practică creşterea animalelor din speciile ovină şi caprină, în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în prezentul regulament.
Art. 100: Definiţii
În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:
a)"oaie" înseamnă orice femelă din specia ovină care a fătat cel puţin o dată sau care are o vârstă de cel puţin un an;
b)"capră" înseamnă orice femelă din specia caprină care a fătat cel puţin o dată sau care are o vârstă de cel puţin un an.
Art. 101: Prima pentru oi şi prima pentru capre
(1)Agricultorul care deţine în exploataţia sa oi poate beneficia, la cerere, de o primă pentru îngrijirea turmei de oi ("primă pentru oi").
(2)Agricultorul care deţine în exploataţia sa capre poate beneficia, la cerere, de o primă pentru îngrijirea turmei de capre ("primă pentru capre"). Această primă se acordă agricultorilor din zonele specifice în care producţia îndeplineşte următoarele două criterii:
a)creşterea caprelor este în principal orientată spre producţia de carne de capră;
b)tehnicile de creştere a caprelor şi a oilor sunt de aceeaşi natură.
Lista zonelor respective se stabileşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(3)Prima pentru oi şi prima pentru capre sunt acordate în limitele plafoanelor individuale, sub forma unei plăţi anuale pe animal eligibil pentru primă, pe an calendaristic şi pentru fiecare agricultor. Statul membru stabileşte numărul minim de animale pentru care se depune o cerere de primă. Numărul minim nu poate fi mai mic de zece sau mai mare de 50.
(4)Cuantumul primei pentru oi este de 21 EUR pe oaie. Cu toate acestea, pentru agricultorii care comercializează lapte de oaie sau produse pe bază de lapte de oaie, cuantumul primei pentru oi este de 16,8 EUR pe oaie.
(5)Cuantumul primei pentru capre este de 16,8 EUR pe capră.
Art. 102: Prima suplimentară
(1)Se plăteşte o primă suplimentară agricultorilor din zonele în care producţia de ovine şi de caprine constituie o activitate tradiţională sau contribuie în mod semnificativ la economia rurală. Aceste zone sunt definite de statele membre. În orice caz, prima suplimentară este destinată numai agricultorilor din a căror exploataţie cel puţin 50 % din suprafaţa utilizată în scopuri agricole se află într-una din zonele defavorizate definite în Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.
(2)Prima suplimentară se acordă, de asemenea, agricultorilor care practică transhumanta, cu condiţia ca:
a)aceştia să ducă la păscut, timp de cel puţin 90 de zile consecutive, într-o zonă eligibilă pentru ajutorul stabilit conform alineatului (1), cel puţin 90 % din animalele care fac obiectul cererii de primă; şi
b)exploataţia să fie situată într-o zonă geografică bine definită, pentru care statul membru a stabilit că transhumanta reprezintă o practică tradiţională a creşterii oilor şi/sau a caprelor şi că aceste deplasări ale animalelor sunt necesare din cauza lipsei de furaje în cantitate suficientă în perioada în care are loc transhumanta.
(3)Cuantumul primei suplimentare se stabileşte la 7 EUR pe oaie şi pe capră. Prima suplimentară se acordă în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute pentru acordarea primei pentru capre şi pentru oi.
Art. 103: Norme comune privind primele
(1)Primele se plătesc agricultorilor beneficiari în funcţie de numărul de oi şi/sau de capre menţinute în exploataţie într-o perioadă minimă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(2)Pentru a îndeplini condiţiile necesare acordării primei, animalul trebuie să fie identificat şi înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 21/2004.
Art. 104: Limitele individuale
(1)La 1 ianuarie 2009, plafonul individual pentru fiecare agricultor, menţionat la articolul 101 alineatul (3), este egal cu numărul de drepturi de primă pe care acesta le deţinea la 31 decembrie 2008, conform normelor comunitare relevante.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că totalul drepturilor la primă de pe teritoriul lor nu depăşeşte plafoanele naţionale stabilite la alineatul (4) şi că rezerva naţională prevăzută la articolul 106 poate fi menţinută.
După încheierea perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu articolul 122 şi în cazul în care se aplică articolul 52, alocarea plafoanelor individuale producătorilor şi stabilirea rezervei naţionale prevăzute la articolul 106 au loc nu mai târziu de sfârşitul primului an de aplicare a schemei de plată unică.
(3)Drepturile de primă retrase în conformitate cu măsurile luate în temeiul primului paragraf al alineatului (2) se anulează.
(4)Se aplică următoarele plafoane naţionale:

State membre

Plafon naţional

Bulgaria

2 058 483

Republica Cehă

66 733

Danemarca

104 000

Estonia

48 000

Spania

19 580 000

Franţa

7 842 000

Croaţia

542 651

Cipru

472 401

Letonia

18 437

Lituania

17 304

Ungaria

1 146 000

Polonia

335 880

Portugalia

2 690 000

România

5 880 620

Slovenia

84 909

Slovacia

305 756

Finlanda

80 000

Total

41 273 174

Art. 105: Transferul drepturilor de primă
(1)Dacă un agricultor îşi vinde sau îşi transferă într-un alt mod exploataţia, el poate transfera toate drepturile sale de primă celui care preia exploataţia.
(2)Un agricultor îşi poate transfera, de asemenea, integral sau parţial, drepturile altor agricultori, fără a-şi transfera exploataţia.
În cazul unui transfer de drepturi fără transferul exploataţiei, o parte de maximum 15 % din drepturile de primă transferate se cedează, fără nicio compensaţie, rezervei naţionale a statului membru în care se află exploataţia, pentru a fi redistribuite gratuit.
Statele membre pot achiziţiona drepturi de primă de la agricultorii care acceptă să-şi cedeze voluntar drepturile, integral sau parţial. În acest caz, sumele plătite agricultorilor în cauză pentru achiziţionarea drepturilor pot proveni din bugetul naţional.
Prin derogare de la alineatul (1) şi în circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot prevedea, în cazul vânzării sau al altui tip de transfer al exploataţiei, efectuarea transferului drepturilor prin rezerva naţională.
(3)Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a evita transferarea drepturilor la primă în afara zonelor sau a regiunilor sensibile în care producţia ovină este deosebit de importantă pentru economia locală.
(4)Înaintea unei date stabilite de statele membre, acestea pot autoriza transferuri temporare ale acelei părţi din drepturile de primă care nu este destinată utilizării de către agricultorul care le deţine.
Art. 106: Rezerva naţională
(1)Fiecare stat membru gestionează o rezervă naţională a drepturilor de primă.
(2)Drepturile de primă retrase în conformitate cu articolul 105 alineatul (2) sau potrivit altor dispoziţii comunitare intră în rezerva naţională.
(3)Statele membre pot acorda agricultorilor drepturi de primă în limitele rezervei lor naţionale. La acordarea acestor drepturi trebuie să li se acorde prioritate în special noilor sosiţi, tinerilor agricultori sau altor agricultori prioritari.
Art. 107: Plafoane
Totalul valorilor fiecărei prime solicitate nu depăşeşte plafonul stabilit de Comisie în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).
Dacă valoarea totală a ajutoarelor solicitate depăşeşte plafonul stabilit, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporţional pentru anul în cauză.
Art. 108: Domeniul de aplicare
În cazul aplicării articolului 53, statele membre acordă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune, în absenţa unor dispoziţii contrare în prezentul regulament, ajutorul sau ajutoarele suplimentare selectate de statul membru în cauză în conformitate cu articolul menţionat.
Art. 109: Definiţii
În sensul prezentei secţiuni:
a)"regiune" înseamnă un stat membru sau o regiune din cadrul unui stat membru, la alegerea statului membru în cauză;
b)"taur" înseamnă un mascul necastrat din specia bovină;
c)"bou" înseamnă un mascul castrat din specia bovină;
d)"vacă care alăptează" înseamnă vacă dintr-o rasă de carne sau obţinută prin încrucişarea cu o rasă de carne, care face parte dintr-un şeptel destinat creşterii viţeilor pentru producţia de carne;
e)"junincă" înseamnă o femelă din specia bovină cu vârsta mai mare de 8 luni, care încă nu a fătat.
Art. 110: Prima specială
(1)Agricultorul care deţine în exploataţia sa masculi din specia bovină poate beneficia, la cerere, de o primă specială. Respectiva primă se acordă, în limitele plafoanelor regionale, pentru maxim 90 de animale, pentru fiecare dintre categoriile de vârstă prevăzute la alineatul (2), pe an calendaristic şi pe exploataţie.
În sensul prezentului articol, prin "plafon regional" se înţelege numărul de animale care pot beneficia, într-o anumită regiune şi pe an calendaristic, de prima specială.
(2)Prima specială se acordă cel mult:
a)o dată pe durata vieţii fiecărui taur, începând cu vârsta de nouă luni; sau
b)de două ori pe durata vieţii fiecărui bou:
(i)prima dată, la vârsta de nouă luni,
(ii)a doua oară, la vârsta de 21 de luni.
(3)Pentru a putea beneficia de prima specială:
a)orice animal care face obiectul unei cereri este ţinut de agricultor în scopul îngrăşării pe o perioadă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
b)fiecare animal este însoţit, până la sacrificare sau la export, de un paşaport pentru animale în sensul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, care cuprinde toate informaţiile pertinente legate de situaţia primei sau, dacă nu este disponibil paşaportul, de un document administrativ echivalent.
(4)Dacă, într-o anumită regiune, numărul total de tauri cu vârsta mai mare de nouă luni şi de boi cu vârsta cuprinsă între nouă şi 20 de luni pentru care s-a depus o cerere şi care îndeplinesc condiţiile de acordare a primei speciale depăşeşte plafonul regional aplicabil stabilit la alineatul (8), numărul total al animalelor eligibile în temeiul dispoziţiilor alineatului (2) literele (a) şi (b), pentru fiecare agricultor, în cursul anului în cauză, se reduce proporţional.
(5)Prin derogare de la alineatele (1) şi (4), statele membre, pe baza unor criterii obiective, care fac parte dintr-o politică de dezvoltare rurală şi exclusiv cu condiţia să se ţină seama de aspectele legate de mediu şi de ocuparea forţei de muncă, pot să modifice sau să renunţe la limita de 90 de capete de animal pe exploataţie şi pe categorie de vârstă. În acest caz, statele membre pot să decidă aplicarea alineatului (4) astfel încât să atingă nivelul de reducere necesar pentru a respecta plafonul regional aplicabil, fără să aplice reducerea respectivă micilor agricultori care, pentru anul în cauză, nu au prezentat cereri de primă specială pentru un număr de animale mai mare decât numărul minim stabilit de statul membru în cauză.
(6)Statele membre pot decide acordarea primei speciale în momentul sacrificării bovinelor. În acest caz, criteriul de vârstă prevăzut la alineatul (2) litera (a) în ceea ce priveşte taurii se înlocuieşte cu un criteriu de greutate a carcasei de minim 185 de kilograme.
Prima se plăteşte sau se rambursează agricultorilor.
(7)Cuantumul primei speciale se stabileşte la:
a)210 EUR pe taur eligibil pentru primă;
b)150 EUR pe bou eligibil pentru primă şi pe categorie de vârstă.
(8)Se aplică următoarele plafoane regionale:

Stat membru

Plafon regional

Bulgaria

90 343

Republica Cehă

244 349

Danemarca

277 110

Germania

1 782 700

Estonia

18 800

Cipru

12 000

Letonia

70 200

Lituania

150 000

Polonia

926 000

România

452 000

Slovenia

92 276

Slovacia

78 348

Finlanda

250 000

Suedia

250 000

Art. 111: Prima pentru vacile care alăptează
(1)Agricultorul care deţine în exploataţia sa vaci care alăptează poate beneficia, la cerere, de o primă pentru deţinerea şeptelului de vaci care alăptează ("primă pentru vaci care alăptează"). Prima se acordă sub formă de primă anuală în limitele plafoanelor individuale, pe an calendaristic şi pe agricultor.
(2)Prima pentru vacile care alăptează se acordă fiecărui agricultor care:
a)timp de douăsprezece luni de la data depunerii cererii nu livrează lapte sau produse lactate care provin din exploataţia sa;
Cu toate acestea, aprovizionarea cu lapte sau produse lactate direct din exploataţie către consumator nu împiedică acordarea primei;
b)livrează lapte sau produse lactate a căror cotă totală individuală de referinţă prevăzută la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este de maxim 120 000 de kilograme.
Cu toate acestea, statele membre pot decide pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii pe care le stabilesc, să schimbe sau să renunţe la limita cantitativă, cu condiţia ca agricultorul să deţină, pentru cel puţin şase luni consecutive din ziua depunerii cererii, un număr de vaci care alăptează care să nu fie mai mic de 60 % şi un număr de juninci care să nu depăşească 40 % din numărul de animale pentru care s-a solicitat primă.
În vederea stabilirii numărului de animale eligibile pentru primă în temeiul primului paragraf literele (a) şi (b), se stabileşte dacă vacile aparţin unui şeptel care alăptează sau unui şeptel de vaci de lapte pe baza cotei individuale de lapte disponibile pe exploataţie la data de 31 martie a anului calendaristic în cauză, exprimată în tone şi în termeni de productivitate medie de lapte.
(3)Dreptul fiecărui agricultor la primă este limitat prin aplicarea unui plafon individual, menţionat la articolul 112.
(4)Cuantumul primei se stabileşte la 200 EUR pe animal eligibil.
(5)Statele membre pot acorda o primă naţională suplimentară pentru vacile care alăptează de maxim 50 EUR pe animal, dacă acest lucru nu implică nicio discriminare a crescătorilor de animale din statul membru în cauză.
În ceea ce priveşte exploataţiile situate într-o regiune la care se face referire la articolele 5 şi 8 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune (1), primii 24,15 EUR pe animal din prima suplimentară sunt finanţaţi de FEGA.
(1)JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
În ceea ce priveşte exploataţiile situate pe întreg teritoriul unui stat membru, dacă, în respectivul stat membru, şeptelul bovin include un mare număr de vaci care alăptează reprezentând cel puţin 30 % din numărul total de vaci şi dacă cel puţin 30 % din masculii din specia bovină sacrificaţi aparţin claselor de conformaţie S şi E, FEGA finanţează integral prima suplimentară. Orice depăşire a procentelor menţionate se stabileşte pe baza mediei celor doi ani anteriori anului pentru care se acordă prima.
(6)În sensul prezentului articol, se iau în considerare numai junincile dintr-o rasă de carne sau obţinute prin încrucişare cu o rasă de carne şi care fac parte dintr-un şeptel destinat creşterii viţeilor pentru producţia de carne.
Art. 112: Plafonul individual pentru vacile care alăptează
(1)Se acordă ajutor fiecărui agricultor care deţine vaci care alăptează, în limita plafoanelor individuale stabilite în temeiul articolului 126 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(2)Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că totalul drepturilor de primă de pe teritoriul lor nu depăşeşte plafoanele naţionale stabilite la alineatul (5) şi că rezerva naţională prevăzută la articolul 114 poate fi menţinută.
După sfârşitul perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu articolul 122 şi în cazul în care se aplică articolul 53 alineatul (1), alocarea plafoanelor individuale producătorilor şi stabilirea rezervei naţionale prevăzute la articolul 114 va avea loc cel târziu la sfârşitul primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
(3)În cazul în care ajustarea prevăzută la alineatul (2) necesită o reducere a plafoanelor individuale pentru agricultori, această reducere se realizează fără acordare de plăţi compensatorii şi este stabilită pe baza unor criterii obiective care includ, în special:
a)proporţia în care agricultorii au utilizat plafoanele individuale în decursul celor trei ani de referinţă anteriori anului 2000;
b)punerea în aplicare a unui program de investiţii sau de extensificare în sectorul cărnii de vită şi mânzat;
c)circumstanţele naturale speciale sau aplicarea unor sancţiuni care atrag neplata sau plata redusă a primei pentru cel puţin un an de referinţă;
d)alte circumstanţe excepţionale care au ca efect faptul că plăţile efectuate pentru cel puţin un an de referinţă nu corespund situaţiei reale stabilite în cursul anilor precedenţi.
(4)Se anulează drepturile de primă care au fost retrase în temeiul măsurilor luate în conformitate cu primul paragraf al alineatului (2).
(5)Se aplică următoarele plafoane naţionale:

Stat membru

Plafon naţional

Belgia

394 253

Bulgaria

16 019

Republica Cehă

90 300

Estonia

13 416

Spania

1 441 539

Franţa

3 779 866

Cipru

500

Letonia

19 368

Lituania

47 232

Ungaria

117 000

Malta

454

Austria

375 000

Polonia

325 581

Portugalia

458 941

România

150 000

Slovenia

86 384

Slovacia

28 080

*) La articolul 112 alineatul (5), după menţiunea referitoare la Franţa, se introduce textul următor:

Croaţia

105 270

Art. 113: Transferul drepturilor la primă pentru vacile care alăptează
(1)Dacă un agricultor îşi vinde sau îşi transferă într-un alt mod exploataţia, îşi poate transfera toate drepturile de primă pentru vacile care alăptează celui care preia exploataţia.
(2)De asemenea, agricultorul menţionat la alineatul (1) îşi poate transfera drepturile, integral sau parţial, altor agricultori, fără a-şi transfera exploataţia.
În cazul unui transfer de drepturi de primă fără transferul exploataţiei, o parte de maximum 15% din drepturile la primă transferate se cedează, fără nicio compensaţie, rezervei naţionale a statului membru în care se află exploataţia, pentru a fi redistribuite gratuit.
(3)Statele membre:
a)adoptă măsurile necesare pentru a evita ca drepturile de primă să fie transferate în afara regiunii sau regiunilor sensibile în care producţia de carne de vită şi mânzat este deosebit de importantă pentru economia locală;
b)pot prevedea ca transferul de drepturi fără transferarea exploataţiei să se efectueze direct între agricultori sau prin intermediul rezervei naţionale.
(4)Înaintea unei date pe care urmează să o stabilească, statele membre pot autoriza transferuri temporare ale acelei părţi din drepturile de primă care nu este destinată utilizării de către agricultorul care le deţine.
Art. 114: Rezerva naţională pentru drepturile la prima pentru vacile care alăptează
(1)Fiecare stat membru gestionează o rezervă naţională pentru drepturile la prima pentru vacile care alăptează.
(2)Drepturile la primă retrase în temeiul articolului 113 alineatul (2) paragraful al doilea sau în temeiul altor dispoziţii comunitare se adaugă la rezerva naţională, fără să aducă atingere dispoziţiilor din articolul 112 alineatul (4).
(3)Statele membre utilizează rezerva lor naţională pentru alocarea, în limitele acestor rezerve, a drepturilor de primă, în special noilor sosiţi, tinerilor agricultori şi altor agricultori prioritari.
Art. 115: Juninci
(1)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 111 alineatul (3), statele membre în care mai mult de 60 % din vacile care alăptează şi din juninci sunt crescute în zone de munte, în sensul articolului 50 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, pot decide să gestioneze acordarea primei pentru vacile care alăptează separat pentru juninci şi pentru vaci care alăptează, în limitele unui plafon naţional separat care urmează a fi stabilit de respectivul stat membru.
Un astfel de plafon naţional separat nu depăşeşte 40 % din plafonul naţional al statului membru în cauză stabilit la articolul 112 alineatul (5). Acest plafon naţional se reduce cu o valoare egală cu plafonul naţional separat. Dacă, într-un stat membru care utilizează posibilitatea prevăzută în prezentul alineat, numărul total de juninci pentru care s-a depus o cerere şi care îndeplinesc condiţiile de acordare a primei pentru vacile care alăptează depăşeşte plafonul naţional separat, numărul de juninci eligibile pentru fiecare agricultor pentru anul în cauză se reduce proporţional.
(2)În sensul prezentului articol, se iau în considerare numai junincile care aparţin unei rase de carne sau care sunt obţinute prin încrucişare cu o rasă de acest tip.
Art. 116: Prima pentru sacrificare
(1)Agricultorul care deţine în exploataţie bovine poate beneficia, la cerere, de o primă pentru sacrificare. Prima se acordă la sacrificarea animalelor eligibile sau la exportul acestora într-o ţară terţă, în limitele unor plafoane naţionale care urmează să fie stabilite.
Sunt eligibile pentru prima pentru sacrificare:
a)taurii, boii, vacile şi junincile, de la vârsta de opt luni;
b)viţeii cu vârsta cuprinsă între o lună şi opt luni şi a căror carcasă nu depăşeşte greutatea de 185 de kilograme.
Animalele enumerate în la literele (a) şi (b) din al doilea paragraf sunt eligibile pentru prima de sacrificare cu condiţia să fi fost deţinute de agricultor într-o perioadă care urmează să fie determinată.
(2)Cuantumul primei se stabileşte la:
a)80 EUR pe animal eligibil pentru primă, aşa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (a);
b)50 EUR pe animal eligibil pentru primă, aşa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (b).
(3)Statele membre stabilesc plafoanele naţionale menţionate la alineatul (1) separat pentru cele două grupe de animale prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b). Fiecare plafon trebuie să fie egal cu numărul de animale din fiecare dintre cele două grupe care au fost sacrificate în statul membru în cauză în 1995. Numărul de animale exportate către ţări terţe, conform informaţiilor furnizate de Eurostat sau oricăror altor informaţii statistice oficiale publicate pentru anul în cauză şi aprobate de Comisie se adaugă la fiecare plafon în parte.
Pentru noile state membre se aplică următoarele plafoane naţionale:
 

Tauri, boi, vaci şi juninci

Viţei cu vârste cuprinse între o lună şi 8 luni şi cu o carcasă de până la 185 kg

Bulgaria

22 191

101 542

Republica Cehă

483 382

27 380

Estonia

107 813

30 000

Cipru

21 000

-

Letonia

124 320

53 280

Lituania

367 484

244 200

Ungaria

141 559

94 439

Malta

6 002

17

Polonia

1 815 430

839 518

România

1 148 000

85 000

Slovenia

161 137

35 852

Slovacia

204 062

62 841

(4)Dacă, într-un anumit stat membru, numărul total de animale pentru care s-a depus o cerere în ceea ce priveşte una dintre cele două grupe de animale prevăzute la alineatul (1) literele (a) sau (b) şi care îndeplinesc condiţiile de acordare a primei pentru sacrificare depăşeşte plafonul naţional prevăzut pentru respectiva grupă, numărul total al animalelor eligibile din grupa respectivă se reduce proporţional pentru anul în cauză pentru fiecare agricultor.
Art. 117: Norme comune privind primele
Pentru a beneficia de plăţi în temeiul prezentei secţiuni, un animal trebuie să fie identificat şi înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
Cu toate acestea, un animal este, de asemenea, considerat eligibil pentru plată în cazul în care informaţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 au fost raportate autorităţii competente în prima zi a perioadei de reţinere a animalului în cauză, astfel cum s-a stabilit în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 118: Plafoane
Cuantumul total al plăţilor solicitate în temeiul prezentei secţiuni nu trebuie să depăşească plafonul stabilit de Comisie în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).
În cazul în care cuantumul total al plăţilor solicitate depăşeşte plafonul stabilit, plăţile pentru fiecare agricultor se reduc proporţional pentru anul în cauză.
Art. 119: Substanţele interzise în temeiul Directivei 96/22/CE
(1)JO L 125, 23.5.1996, p. 3.
(2)JO L 125, 23.5.1996, p. 10.
În caz de recidivă, în funcţie de gravitatea abaterii, durata perioadei de excludere poate fi prelungită până la cinci ani, începând cu anul în cursul căruia s-a constatat recidiva.
(2)În caz de obstrucţionare din partea proprietarului sau a deţinătorului animalelor în momentul în care se efectuează inspecţii şi se prelevă probele necesare aplicării planurilor naţionale de monitorizare a reziduurilor sau în momentul în care se desfăşoară operaţiunile de anchetă şi de control prevăzute în Directiva 96/23/CE, se aplică sancţiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 120: Ajutor naţional pentru fructele cu coajă tare
(1)Începând din 2012 sau atunci când, în temeiul articolului 67, plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare, prevăzută la capitolul 1 secţiunea 4 din prezentul titlu este inclusă în schema de plată unică, statele membre pot acorda ajutor naţional de până la maximum 120,75 EUR pe hectar pe an agricultorilor care produc următoarele produse:
a)migdale încadrate la codurile NC 0802 11 şi 0802 12;
b)alune de pădure sau alune turceşti încadrate la codurile NC 0802 21 şi 0802 22;
c)nuci încadrate la codurile NC 0802 31 şi 0802 32;
d)fistic încadrat la codul NC 0802 50;
e)roşcove încadrate la codul NC 1212 10 10.
(2)Ajutorul naţional poate fi plătit numai pentru o suprafaţă maximă de:

Stat membru

Suprafaţă maximă (ha)

Belgia

100

Bulgaria

11 984

Germania

1 500

Grecia

41 100

Spania

568 200

Franţa

17 300

Italia

130 100

Cipru

5 100

Luxemburg

100

Ungaria

2 900

Ţările de Jos

100

Polonia

4 200

Portugalia

41 300

România

1 645

Slovenia

300

Slovacia

3 100

Regatul Unit

100

(3)Calitatea agricultorilor de membri ai unei organizaţii de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 poate reprezenta o condiţie pentru acordarea ajutorului naţional de către statele membre.
Art. 121: Introducerea plăţilor directe
În noile state membre, altele decât Bulgaria, Croaţia şi România, plăţile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar pentru creştere a acestora, exprimată în procente din nivelul aplicabil la momentul respectiv plăţilor în cauză în statele membre altele decât noile state membre:
- 60 % în 2009;
- 70 % în 2010;
- 80% în 2011;
- 90 % în 2012;
- 100 % începând din 2013.
În Bulgaria şi România, plăţile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar pentru creştere a acestora, exprimată în procente din nivelul aplicabil la momentul respectiv plăţilor respective în statele membre altele decât noile state membre:
- 35 % în 2009;
- 40 % în 2010;
- 50% în 2011;
- 60 % în 2012;
- 70% în 2013;
- 80 % în 2014;
- 90% în 2015;
- 100 % începând din 2016.
În Croaţia, plăţile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar pentru creştere a acestora, exprimată în procente din nivelul aplicabil la momentul respectiv plăţilor respective în statele membre altele decât noile state membre:
- 25% în 2013;
- 30 % în 2014;
- 35% în 2015;
- 40 % în 2016;
- 50% în 2017;
- 60 % în 2018;
- 70 % în 2019;
- 80 % în 2020;
- 90 % în 2021;
- 100 % începând cu 2022.

Art. 121a: Schema de plată unică în Croaţia
Pentru Croaţia, aplicarea articolelor 4, 5, 23, 24 şi 25 este opţională până la 31 decembrie 2013 în măsura în care dispoziţiile în cauză se referă la cerinţe de reglementare în materie de gestionare. Începând cu 1 ianuarie 2014, un agricultor care primeşte plăţi în cadrul schemei de plată unică în Croaţia îndeplineşte cerinţele de reglementare în materie de gestionare prevăzute în anexa II în conformitate cu următorul calendar:
a)cerinţele prevăzute la punctul A din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2014;
b)cerinţele prevăzute la punctul B din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2016;
c)cerinţele prevăzute la punctul C din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2018.

Art. 122: Schema de plată unică pe suprafaţă
(1)Noile state membre care au decis să înlocuiască plăţile directe cu o schemă unică de plată pe suprafaţă, cu excepţia, pentru 2009, 2010 şi 2011, a plăţilor tranzitorii pentru fructele de tip bacă prevăzute în titlul IV capitolul 1 secţiunea 9 din prezentul regulament şi, pentru 2009, a plăţilor pentru culturile energetice menţionate la titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1783/2008, acordă ajutor agricultorilor în conformitate cu prezentul articol.
(2)Plata unică pe suprafaţă se efectuează anual. Aceasta se calculează prin divizarea pachetului financiar anual, stabilit în conformitate cu articolul 123, la suprafaţa agricolă a fiecărui nou stat membru, stabilită în conformitate cu articolul 124.
(3)Schema de plată unică pe suprafaţă este disponibilă până la 31 decembrie 2014.

(4)După încheierea perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafaţă, plăţile directe se vor aplica în conformitate cu normele comunitare în materie şi pe baza parametrilor cantitativi, cum ar fi suprafaţa de bază, plafoanele pentru prime şi cantităţile maxime garantate, prevăzute în Actele de aderare din 2003 şi 2005 şi în legislaţia comunitară ulterioară pentru fiecare plată directă. Ratele procentuale prevăzute la articolul 121 din prezentul regulament se aplică ulterior în anii respectivi.
Art. 123: Pachetul financiar anual
(1)Comisia stabileşte un pachet financiar anual pentru fiecare nou stat membru echivalent cu suma fondurilor disponibile pentru anul calendaristic în cauză, în vederea acordării plăţilor directe în noile state membre.
Pachetul financiar anual trebuie stabilit în conformitate cu reglementările comunitare în materie şi pe baza parametrilor cantitativi, cum ar fi suprafaţa de bază, plafoanele pentru prime şi cantităţile maxime garantate, prevăzute în Actele de aderare din 2003 şi 2005 şi în legislaţia comunitară ulterioară în cazul fiecărei plăţi directe.
Pachetul financiar anual se ajustează folosindu-se procentul corespunzător prevăzut la articolul 121 pentru introducerea treptată a plăţilor directe, cu excepţia sumelor valabile conform anexei XV sau conform diferenţei dintre aceste sume sau dintre sumele care corespund sectorului fructelor şi legumelor şi cele aplicate efectiv în conformitate cu articolul 130 alineatul (1).
(2)În cazul în care, într-un an dat, schema de plată unică pe suprafaţă dintr-un nou stat membru depăşeşte pachetul său financiar anual, cuantumul naţional aplicabil pe hectar în noul stat membru în cauză este redus proporţional prin aplicarea unui coeficient de reducere.
Art. 124: Suprafaţa inclusă în schema de plată unică pe suprafaţă
(1)Suprafaţa agricolă a unui nou stat membru inclusă în schema de plată unică pe suprafaţă reprezintă partea din suprafaţa agricolă utilizată de acesta care este menţinută în bune condiţii agricole, indiferent dacă se află sau nu în exploatare, ajustată în conformitate cu criteriile obiective şi nediscriminatorii care urmează să fie stabilite de noul stat membru în cauză după aprobarea Comisiei.
În sensul prezentului titlu, "suprafaţă agricolă utilizată" înseamnă suprafaţa totală a terenurilor arabile, a păşunilor permanente, a culturilor permanente şi a grădinilor familiale, conform definiţiei stabilite de Comisie în scopuri statistice.

(2)În scopul acordării de plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, toate parcelele agricole care corespund criteriilor prevăzute la alineatul (1), precum şi parcelele agricole plantate cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (cod NC ex 0602 90 41) sunt eligibile.
Exceptând cazurile de forţă majoră sau circumstanţele excepţionale, parcelele menţionate la primul paragraf se pun la dispoziţia agricultorului la data stabilită de statul membru, dată care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.
Suprafaţa minimă eligibilă pe exploataţie pentru care pot fi solicitate plăţi este de 0,3 ha. Cu toate acestea, oricare dintre noile state membre poate decide, pe baza unor criterii obiective şi după aprobarea Comisiei, să stabilească suprafaţa minimă eligibilă pe exploataţie la un nivel mai ridicat, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească 1 ha.

(3)Nu există obligaţia de a produce sau de a folosi factorii de producţie. Cu toate acestea, agricultorii pot folosi terenul la care se face referire la paragraful (4) din prezentul articol în orice scop agricol. În ceea ce priveşte producţia de cânepă, se aplică articolul 39.
(4)Orice teren care beneficiază de plăţile din cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă trebuie menţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, în conformitate cu articolul 6.
(5)Orice agricultor care primeşte ajutor în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă respectă cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II, în conformitate cu următorul calendar:
a)cerinţele prevăzute la punctul A din anexa II se aplică de la 1 ianuarie 2009;
b)cerinţele prevăzute la punctul B din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2011;
c)cerinţele prevăzute la punctul C din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2013;
(6)Pentru Bulgaria şi România, aplicarea articolelor 4, 5, 23, 24 şi 25 este opţională până la 31 decembrie 2011 în măsura în care dispoziţiile în cauză se referă la cerinţe legale în materie de gestionare. Începând cu 1 ianuarie 2012, un agricultor care primeşte plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă în statele membre în cauză trebuie să îndeplinească cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II în conformitate cu următorul calendar:
a)cerinţele prevăzute la punctul A din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2012;
b)cerinţele prevăzute la punctul B din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2014;
c)cerinţele prevăzute la punctul C din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2016.
(7)Noile state membre pot aplica, de asemenea, opţiunile prevăzute la alineatele (5) şi (6) în cazul în care hotărăsc încetarea aplicării schemei de plată unică pe suprafaţă înainte de sfârşitul perioadei de aplicare prevăzută la articolul 122 alineatul (3).
(8)Aplicarea schemei de plată unică pe suprafaţă nu afectează în niciun fel obligaţia noilor state membre cu privire la punerea în aplicare a normelor comunitare privind identificarea şi înregistrarea animalelor, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 şi în Regulamentul (CE) nr. 21/2004.
Art. 125: Comunicarea
Noile state membre furnizează Comisiei informaţii detaliate privind măsurile luate în vederea aplicării prezentului capitol, în special măsurile luate în temeiul articolului 123 alineatul (2).
Art. 125a: Norme generale
(1)Noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă pot decide, până la 1 martie 2014, să acorde o plată, pentru anul 2014, fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată unice menţionată la capitolul 2 (denumită în continuare "plata redistributivă pentru noile state membre").
Noile state membre în cauză notifică Comisiei decizia lor până la 1 martie 2014.
(2)Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare şi aplicării articolelor 21 şi 23, plata redistributivă pentru noile state membre ia forma unei majorări a cuantumurilor pe hectar acordate în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă.
(3)Statele membre calculează plata redistributivă pentru noile state membre înmulţind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru şi care nu depăşeşte 65 % din valoarea medie a plăţii naţionale pe hectar cu numărul de hectare eligibile pentru care fermierului i se acordă plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă. Numărul respectivelor hectare nu depăşeşte un maxim stabilit de statele membre care nu depăşeşte 30 de hectare sau suprafaţa medie a exploataţiilor agricole stabilite în anexa VIIIb, în cazul în care respectiva suprafaţă medie depăşeşte 30 de hectare în noul stat membru vizat.
(4)Cu condiţia respectării limitelor maxime prevăzute la alineatul (3), statele membre pot stabili, la nivel naţional, o gradaţie în cadrul numărului de hectare stabilit în conformitate cu respectivul paragraf, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.
(5)Plata medie pe hectar acordată la nivel naţional menţionată la alineatul (3) se stabileşte de către statele membre pe baza plafonului naţional prevăzut în anexa VIIIc şi a numărului de hectare eligibile declarate în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă în 2014.
(6)Noile state membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj în temeiul prezentului capitol fermierilor în cazul cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, şi-au împărţit exploataţiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă pentru noile state membre. Această dispoziţie se aplică şi fermierilor ale căror exploataţii sunt rezultatul împărţirii respective.
Art. 125b: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii redistributive pentru noile state membre, noile state membre pot decide, până la 1 martie 2014, să utilizeze până la 30 % din plafonul naţional anual menţionat la articolul 40 pentru anul de cerere 2014, sau, în cazul Bulgariei şi României, din cuantumurile stabilite în anexa VIIId. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
Pachetul financiar anual prevăzut la articolul 123 se reduce cu valoarea menţionată la primul paragraf.
(2)Pe baza procentului din plafonul naţional care urmează să fie utilizat de noile state membre vizate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care fixează plafonul corespunzător pentru plata redistributivă pentru noile state membre şi reducerea corespunzătoare a pachetului financiar anual menţionat la articolul 123. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 141b alineatul (2).

Art. 126: Plăţi separate pentru zahăr
(1)În cazul în care un nou stat membru şi-a exercitat dreptul prevăzut la articolul 143ba din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta acordă o plată separată pentru zahăr agricultorilor eligibili conform schemei de plată unică pe suprafaţă. Plata respectivă se acordă pe baza criteriilor adoptate de statele membre în cauză în 2006 şi 2007.
(2)Plăţile separate pentru zahăr trebuie să fie acordate în limitele plafoanelor stabilite în anexa XV.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), fiecare dintre noile state membre în cauză poate decide, până la data de 31 martie a anului pentru care se acordă plăţile separate pentru zahăr, pe baza unor criterii obiective, să solicite un plafon mai mic decât cel specificat în anexa XV pentru plăţile separate pentru zahăr. Dacă suma cuantumurilor stabilite în conformitate cu alineatul (1) depăşeşte plafonul stabilit de noile state membre în cauză, cuantumul anual acordat agricultorilor va fi redus proporţional.
Art. 127: Plata separată pentru fructe şi legume
(1)În cazul în care un nou stat membru a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bb din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta acordă o plată separată pentru fructe şi legume agricultorilor eligibili conform schemei de plată unică pe suprafaţă. Această plată se acordă în conformitate cu criteriile adoptate de statele membre în 2007.
(2)Plata separată pentru fructe şi legume se acordă în limitele componentei plafonului naţional care corespunde fructelor şi legumelor, prevăzut la articolul 40 din prezentul regulament sau, în cazul în care un nou stat membru a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bb alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, la un plafon mai scăzut.
Art. 128: Plăţi separate tranzitorii pentru fructe şi legume
(1)În cazul în care un nou stat membru a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bc alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru respectiv poate reţine, până la 31 decembrie 2011, până la 50 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespund tomatelor încadrate la codul NC 0702 00 00, în conformitate cu decizia statului membru respectiv din 2007.
În acest caz şi în limita plafoanelor stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, statul membru în cauză va acorda agricultorilor anual o plată suplimentară.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc tomate în condiţiile prevăzute în secţiunea 8 din capitolul 1 a titlului IV din prezentul regulament.
(2)În cazul în care un stat membru nou a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bc alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru respectiv poate reţine, în conformitate cu decizia sa din 2007:
a)până la 100 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespund culturilor de fructe şi legume, altele decât culturile anuale specificate la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea din prezentul regulament, până la 31 decembrie 2010;
b)până la 75 % din componentele plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespund culturilor de fructe şi legume, altele decât culturile anuale specificate la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea din prezentul regulament, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 şi 31 decembrie 2012.
În acest caz şi în limita plafoanelor stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, statul membru în cauză va acorda agricultorilor anual o plată suplimentară.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc unul sau mai multe din produsele de categoria fructelor şi legumelor specificat la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea din prezentul regulament, astfel cum se hotărăşte de către statul membru în cauză.
(3)Noile state membre care au utilizat opţiunile prevăzute la articolul 143bc din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, până la 1 august 2009, să reexamineze decizia adoptată în 2007:
a)fie pentru a integra total sau parţial plăţile în cauză în schema de plată unică pe suprafaţă. În acest caz, prin derogare de la articolul 130 din prezentul regulament, sumele în cauză se includ în pachetul financiar anual menţionat la articolul 123 alineatul (1) din prezentul regulament,
b)fie pentru a integra total sau parţial plăţile în plata separată pentru fructe şi legume menţionată la articolul 127 din prezentul regulament. În acest caz, noua plată se acordă pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, precum cele enunţate la punctul A subpunctul 2 din anexa IX la prezentul regulament şi pentru o perioadă reprezentativă care se încheie în 2008.
Art. 129: Plăţi separate pentru fructe de tip bacă
(1)Prin derogare de la articolul 122, noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă pot hotărî, până în august 2011, să acorde începând cu 2012 o plată separată pentru fructele de tip bacă. Aceasta va fi acordată pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, cum ar fi plăţile primite în cadrul plăţilor tranzitorii pentru fructe de tip bacă prevăzute la articolul 98 şi cu respectarea perioadei reprezentative care va fi stabilită de statul membru respectiv, dar nu mai târziu decât în anul 2008.
(2)Plata separată pentru fructe de tip bacă se va acorda în limitele sumelor prevăzute la anexa XII corespunzătoare plăţii pentru fructe de tip bacă.
(3)În 2012, statele membre care aplică prezentul articol pot acorda un ajutor naţional pe lângă plata separată pentru fructe de tip bacă. Suma totală a ajutorului comunitar şi naţional nu trebuie să depăşească următoarele plafoane:
- Bulgaria: 960 000 EUR
- Letonia: 160 000 EUR
- Lituania: 240 000 EUR
- Ungaria: 680 000 EUR
- Polonia: 19 200 000 EUR
Art. 130: Dispoziţii comune pentru plăţile separate
(1)Fondurile puse la dispoziţie pentru acordarea plăţii prevăzute la articolele 126, 127, 128 şi 129 nu sunt incluse în pachetul financiar anual menţionat la articolul 123 alineatul (1). Cu toate acestea, în cazul aplicării articolului 126 alineatul (3), diferenţa dintre plafonul menţionat în anexa XV şi cel aplicat efectiv se include în pachetul financiar anual menţionat la articolul 123 alineatul (1).
(2)Articolul 132 nu se aplică plăţilor separate prevăzute la articolele 127, 128 şi 129. Cu excepţia Bulgariei şi a României, articolul 132 nu se aplică plăţilor separate prevăzute la articolul 126.
(3)În eventualitatea unei moşteniri sau a unei anticipaţii de moştenire, plata separată pentru zahăr menţionate la articolul 126, plata separată pentru fructe şi legume menţionată la articolul 127 şi plata separată pentru fructe de tip bacă menţionată la articolul 129 se acordă agricultorului care a moştenit exploataţia, cu condiţia ca agricultorul să fie eligibil pentru schema de plată unică pe suprafaţă.
Art. 131: Ajutor specific
(1)Noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă pot decide, până la 1 august 2009, până la 1 august 2010, până la 1 august 2011, până la 1 septembrie 2012 sau până la 1 februarie 2014, să utilizeze, din anul următor deciziei respective sau, în cazul unei decizii luate până la 1 februarie 2014, din anul 2014, până la 10 % din plafoanele lor naţionale menţionate la articolul 40 pentru a acorda ajutor fermierilor astfel cum se stabileşte la articolul 68 alineatul (1) şi în conformitate cu titlul III capitolul 5, astfel cum le sunt aplicabile.

(2)Prin derogare de la articolul 68 alineatul (4) litera (c), ajutorul pentru măsurile prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (c) ia forma unei majorări de cuantum pe hectar, acordată în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă.
- Articolul 68 alineatul (3) al doilea paragraf nu se aplică noilor state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă.
(3)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 69 alineatul (6), noile state membre care aplică schema de plată unică menţionată la articolul 122 colectează fondurile necesare pentru acordarea ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol prin:
a)reducerea pachetului lor financiar anual menţionat la articolul 123 şi/sau
b)aplicarea unei reduceri liniare altor plăţi directe decât schema de plată unică pe suprafaţă.
(4)Cuantumurile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt stabilite de Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Aceste cuantumuri sunt deduse din pachetele financiare anuale ale noilor state membre în cauză prevăzute la articolul 123 alineatul (1).
Art. 132: Plăţi naţionale directe complementare şi plăţi directe
(1)În sensul prezentului articol, "schema naţională de tip PAC" înseamnă orice schemă naţională de plăţi directe aplicabilă anterior datei aderării noilor state membre, în temeiul căruia agricultorilor le-a fost acordat ajutor pentru producţie în cadrul unei plăţi directe.
(2)Noile state membre altele decât Bulgaria şi România au posibilitatea, sub rezerva autorizării de către Comisie, să completeze orice plăţi directe:
a)în ceea ce priveşte toate plăţile directe, până la 30 de procente peste nivelul aplicabil, menţionat la articolul 121 pentru anul în cauză. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, se aplică următoarele: la 65 % din nivelul plăţilor directe din Comunitate stabilite la 30 aprilie 2004 în anul 2009, iar începând din anul 2010, până la 50 de procente peste nivelul aplicabil menţionat la al doilea paragraf din articolul 121 pentru anul în cauză. Cu toate acestea, Republica Cehă poate completa plăţile directe în sectorul amidonului din cartofi până la 100 % din nivelul aplicabil în statele membre, altele decât noile state membre. Pentru plăţile directe menţionate în capitolul 7 din titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, noile state membre pot completa plăţile directe până la 100 %. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România se aplică următoarele niveluri maxime: 95 % în anul 2009 şi 100 % începând din 2010;
sau
b)_
(i)în ceea ce priveşte plăţile directe altele decât cele din schema de plată unică, până la nivelul total, majorat cu 10 puncte procentuale, al ajutorului direct pe care agricultorul ar fi avut dreptul să îl primească, pentru fiecare produs în parte, în noul stat membru în anul calendaristic 2003 în cadrul unei scheme naţionale de tip PAC. Cu toate acestea, pentru Lituania, anul de referinţă este anul calendaristic 2002. Pentru Bulgaria şi România, anul de referinţă este anul calendaristic 2006. În cazul Sloveniei, majorarea este de 25 de procente;
(ii)în ceea ce priveşte schema de plată unică, până la nivelul total al ajutorului naţional direct complementar care poate fi acordat de un nou stat membru pentru un an dat este limitată la un pachet financiar specific. Acest pachet trebuie să fie egal cu diferenţa dintre:
- cuantumul total al ajutorului naţional direct de tip PAC care ar fi disponibil în noul stat membru în cauză pentru anul calendaristic 2003 sau, în cazul Lituaniei, pentru anul calendaristic 2002, majorat, în fiecare caz, cu 10 procente. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România anul de referinţă este anul calendaristic 2006. Pentru Slovenia, majorarea este de 25 procente şi
- plafonul naţional al noului stat membru respectiv prevăzut în anexa VIII modificat, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).
Prin derogare de la literele (a) şi (b) din primul paragraf, Croaţia are posibilitatea de a suplimenta plăţile directe cu până la 100 % din nivelul aplicabil în statele membre, altele decât noile state membre.

În vederea calculării valorii totale la care se face referire la prima liniuţă a prezentului punct, se includ plăţile naţionale directe sau componentele acestora corespunzătoare plăţilor directe comunitare sau componentele acestora care au fost luate în considerare la calcularea plafonului real al noului stat membru în cauză în conformitate cu articolul 40 şi articolul 51 alineatul (2).

Pentru fiecare plată directă în cauză un nou stat membru poate alege să aplice fie litera (a), fie litera (b) din primul paragraf.

Ajutorul direct total care poate fi acordat unui agricultor în noile state membre după aderare sub forma plăţii directe relevante, care include şi toate plăţile naţionale directe complementare, nu trebuie să depăşească nivelul ajutorului direct pe care agricultorul ar avea dreptul să îl primească în cadrul plăţii directe corespunzătoare aplicabile statelor membre, altele decât noile state membre, ţinând seama, începând din 2012, de aplicarea articolului 7 coroborat cu articolul 10.

(3)Cipru poate completa ajutorul direct plătit agricultorilor sub forma oricărei plăţi directe din cadrul schemelor de sprijin prevăzute în anexa I până la nivelul total al ajutorului pe care agricultorul ar fi fost îndreptăţit să îl primească în Cipru în 2001.
Autorităţile cipriote se asigură ca ajutorul direct total acordat unui agricultor, după aderarea Ciprului sub forma plăţii directe relevante, incluzând toate plăţile naţionale directe complementare, nu depăşeşte în niciun caz nivelul ajutorului direct pe care un agricultor ar fi îndreptăţit sa îl primească în cadrul plăţii directe în anul în cauză în statele membre, altele decât noile state membre.
Cuantumurile totale ale ajutorului naţional complementar care urmează să fie acordat sunt cele indicate în anexa XVI.
Ajutorul naţional complementar care urmează să fie acordat este supus oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluţiei PAC.
Alineatele (2) şi (5) nu se aplică pentru Cipru.
(4)În cazul în care un nou stat membru decide să aplice schema de plată unică pe suprafaţă, noul stat membru respectiv poate acorda ajutor naţional direct complementar în condiţiile prevăzute la alineatele (5) şi (8).
(5)Cuantumurile totale ale ajutorului naţional complementar acordat în anul în care se aplică schema de plată unică pe suprafaţă pot fi limitate de un pachet financiar specific pe sector (subsector) cu condiţia ca un astfel de pachet financiar specific pe sector (subsector) să vizeze numai:
a)plăţile directe combinate către schema de plată unică pe suprafaţă; şi/sau
b)pentru 2009, una sau mai multe plăţi directe care sunt sau ar putea fi excluse din schema de plăţi directe în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau care ar putea fi aplicate parţial, în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din regulamentul respectiv;
c)începând cu 2010, una sau mai multe plăţi directe care ar putea fi aplicate parţial sau ar putea face obiectul sprijinului specific, conform articolului 51 alineatul (2) şi articolului 68 din prezentul regulament.
Acest pachet trebuie să fie egal cu diferenţa dintre:
a)cuantumul total al ajutorului pe sector (subsector) rezultat din aplicarea literei (a) sau a literei (b) din primul paragraf al alineatului (2), după caz, şi
b)cuantumul total al ajutorului direct care ar fi disponibil în noul stat membru în cauză pentru acelaşi sector (subsector) în anul în cauză, în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă.
(6)Noile state membre pot decide, pe baza unor criterii obiective şi după autorizarea din partea Comisiei, cuantumurile de ajutor naţional complementar care urmează să fie acordate.
(7)Autorizarea din partea Comisiei:
a)specifică, în cazul în care se aplică litera (b) din primul paragraf al alineatului (2), scheme naţionale de plăţi unice de tip PAC în cauză;
b)stabileşte nivelul până la care se poate plăti ajutorul naţional complementar, nivelul ajutorului naţional complementar şi, dacă este cazul, condiţiile pentru acordarea acestuia;
c)este supusă oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluţiei PAC.
(8)Nu se acordă ajutor sau plăţi naţionale complementare pentru activităţi agricole pentru care nu sunt prevăzute plăţi directe pentru statele membre, altele decât noile state membre.
Art. 133: Ajutorul de stat în Cipru
Cipru poate acorda, pe lângă plăţile naţionale directe complementare, ajutor naţional tranzitoriu şi degresiv până la sfârşitul anului 2012. Acest ajutor de stat este acordat într-o formă similară ajutorului comunitar, sub formă de plăţi decuplate.
Având în vedere natura şi cuantumul ajutorului naţional acordat în 2001, Cipru poate acorda ajutor de stat sectoarelor (subsectoarelor) menţionate în anexa XVII şi până la cuantumurile specificate în anexă.
Ajutorul de stat care urmează să fie acordat este supus oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluţiei PAC. În cazul în care aceste modificări se dovedesc a fi necesare, cuantumul ajutorului sau condiţiile pentru acordarea acestuia sunt modificate pe baza unei decizii a Comisiei.
Cipru trebuie să prezinte Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a măsurilor de ajutor de stat, indicând forma ajutorului şi cuantumul pe sector (subsector).
Art. 133a: Ajutoarele naţionale tranzitorii în 2013
(1)Cu excepţia Bulgariei şi a României, statele membre noi care pun în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă au posibilitatea să acorde ajutoare naţionale tranzitorii în 2013.
Cu excepţia Ciprului, acordarea acestor ajutoare face obiectul autorizării de către Comisie, care urmează să fie acordată în conformitate cu alineatul (5).
(2)Ajutoarele naţionale tranzitorii pot fi acordate agricultorilor din sectoarele pentru care, în 2012, au fost autorizate plăţi directe naţionale complementare, iar în cazul Ciprului, ajutoare de stat, în temeiul articolelor 132 şi 133.
(3)Condiţiile acordării ajutoarelor sunt identice cu cele autorizate pentru acordarea de plăţi în temeiul articolelor 132 şi 133 pentru 2012.
(4)Cuantumul total al ajutoarelor care pot fi acordate agricultorilor în oricare dintre sectoarele menţionate la alineatul (2) este limitat la valoarea pachetului financiar sectorial specific, care este egală cu diferenţa dintre:
a)sprijinul direct total care poate fi acordat agricultorilor din sectorul relevant în 2012, inclusiv toate plăţile primite în temeiul articolului 132; şi
b)cuantumul total al sprijinului direct care ar fi disponibil pentru acelaşi sector în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă în 2013.
Pentru Cipru, valorile pachetelor financiare sectoriale specifice sunt prevăzute în anexa XVIIa.
(5)Pe baza unei notificări prezentate, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 141 alineatul (2) sau articolul 141b alineatul (2), de autorizare a ajutoarelor naţionale tranzitorii şi:
a)de stabilire a valorii pachetului financiar sectorial;
b)de stabilire a ratei maxime a ajutoarelor naţionale tranzitorii, după caz;
c)de stabilire a condiţiilor de acordare a acestora; şi
d)de definire a ratei de schimb aplicabile care urmează să fie folosită pentru plăţi.
(6)Statele membre noi pot decide, pe baza unor criterii obiective şi în limitele autorizate de Comisie în temeiul alineatului (5), asupra cuantumurilor ajutoarelor naţionale tranzitorii care urmează să fie acordate.
*) - Articolul 133a alineatele (5) si (6) se aplică de la 7 august 2012.

Art. 133b: Ajutoarele naţionale tranzitorii în 2014
(1)Noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu articolul 122 pot decide să acorde ajutoare naţionale tranzitorii în 2014.
(2)Bulgaria şi România pot acorda ajutoare în temeiul prezentului articol doar în cazul în care decid până la 1 februarie 2014 să nu acorde în 2014 nicio plată directă naţională complementară în temeiul articolului 132.
(3)Ajutoarele în temeiul prezentului articol pot fi acordate fermierilor din sectoarele pentru care au fost acordate în 2013 ajutoare naţionale tranzitorii în temeiul articolului 133a sau, în cazul Bulgariei şi României, plăţi directe naţionale complementare în temeiul articolului 132.
(4)Condiţiile de acordare a ajutoarelor în temeiul prezentului articol sunt identice cu cele autorizate pentru acordarea plăţilor aferente anului 2013 în temeiul articolului 132 sau articolului 133a, cu excepţia reducerilor realizate ca urmare a aplicării articolului 132 alineatul (2) coroborat cu articolele 7 şi 10.
(5)Cuantumul total al ajutoarelor care pot fi acordate fermierilor din oricare dintre sectoarele prevăzute la alineatul (3) este limitat la 80 % din pachetele financiare sectoriale specifice aferente anului 2013, astfel cum este autorizat de către Comisie în conformitate cu articolul 133a alineatul (5) sau, în cazul Bulgariei şi României, în conformitate cu articolul 132 alineatul (7).
Pentru Cipru, valorile pachetelor financiare sectoriale specifice sunt prevăzute în anexa XVIIa.
(6)Alineatele (3) şi (4) nu se aplică pentru Cipru.
(7)Noile state membre notifică Comisiei deciziile menţionate la alineatele (1) şi (2) până cel târziu la data de 31 martie 2014. Notificarea deciziei menţionate la alineatul (1) include următoarele informaţii:
a)pachetul financiar pentru fiecare sector;
b)rata maximă a ajutoarelor naţionale tranzitorii, după caz.
(8)Noul stat membru poate decide, pe baza unor criterii obiective şi în limitele autorizate de Comisie în temeiul alineatului (5), asupra cuantumurilor ajutoarelor naţionale tranzitorii care urmează să fie acordate.

Art. 134:
[textul din Art. 134 din titlul VI a fost abrogat la 01-ian-2013 de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 671/11-iul-2012]
Art. 135:
[textul din Art. 135 din titlul VI a fost abrogat la 01-ian-2013 de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 671/11-iul-2012]
Art. 136:
[textul din Art. 136 din titlul VI a fost abrogat la 01-ian-2014 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 671/11-iul-2012]
Art. 136a: Flexibilitatea între piloni
(1)Până la 31 decembrie 2013 statele membre pot decide să pună la dispoziţie ca sprijin suplimentar pentru măsurile din cadrul programării pentru dezvoltare rurală finanţate din FEADR, după cum se precizează în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), până la 15 % din plafoanele lor naţionale anuale pentru anul calendaristic 2014, astfel cum sunt stabilite în anexa VIII la prezentul regulament, şi din plafoanele lor naţionale anuale pentru anii calendaristici 2015 - 2019, astfel cum sunt stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (**). Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea de plăţi directe.
(*)Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487)
(**)Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (ce) nr. 73/2009 al Consiliului (JO l 347, 20.12.2013, p. 608)
Decizia la care se face referire la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabileşte procentul menţionat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.
Statele membre care nu iau decizia menţionată la primul paragraf în ceea ce priveşte anul calendaristic 2014 pot lua decizia respectivă până la 1 august 2014, în ceea ce priveşte anii calendaristici 2015-2019. Acestea notifică Comisiei cu privire la orice astfel de decizie până la data menţionată.
Statele membre pot decide să revizuiască decizia menţionată la prezentul alineat cu începere din anul calendaristic 2018. Orice decizie bazată pe o astfel de revizuire nu duce la scăderea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea şi al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie bazată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.
(2)Până la 31 decembrie 2013, statele membre care nu iau decizia menţionată la alineatul (1) pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de plăţi directe până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei, Suediei şi Regatului Unit, până la 25 % din cuantumul alocat pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate din FEADR în perioada 2015 - 2020, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru măsuri de sprijin în cadrul programării pentru dezvoltare rurală.
Decizia menţionată la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabileşte procentul, astfel cum este menţionat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.
Statele membre care nu iau decizia menţionată la primul paragraf în ceea ce priveşte anul financiar 2015 pot, până la 1 august 2014, lua decizia respectivă, în ceea ce priveşte perioada 2016 - 2020. Acestea notifică Comisiei cu privire la orice astfel de decizie până la data menţionată.
Statele membre pot decide să revizuiască decizia menţionată la prezentul alineat începând cu exerciţiile financiare 2019 şi 2020. Orice decizie bazată pe o astfel de revizuire nu duce la scăderea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea şi al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie bazată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.
(3)Pentru a se ţine seama de deciziile notificate de statele membre în conformitate cu alineatele (1) şi (2), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a prin care să fie revizuite plafoanele stabilite în anexa VIII.
Art. 136b: Transfer către FEADR
Statele membre care au decis, în conformitate cu articolul 136, să pună la dispoziţie o sumă începând cu exerciţiul financiar 2011, ca sprijin din partea Uniunii în cadrul programării şi finanţării în domeniul dezvoltării rurale, în cadrul FEADR, continuă să pună la dispoziţie sumele prevăzute la anexa VIIIa pentru programarea şi finanţarea în domeniul dezvoltării rurale, în cadrul FEADR pentru exerciţiul financiar 2015.

Art. 137: Confirmarea drepturilor de plată
(1)Drepturile de plată alocate agricultorilor înainte de 1 ianuarie 2009 sunt considerate legale şi reglementate începând cu 1 ianuarie 2010.
(2)Alineatul (1) nu se aplică drepturilor de plată alocate agricultorilor pe baza unor cereri care prezintă greşeli materiale, cu excepţia cazurilor în care eroarea nu a putut fi detectată în mod rezonabil de către agricultor.
(3)Alineatul (1) din prezentul articol nu aduce atingere drepturilor Comisiei de a lua deciziile prevăzute la articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 în privinţa cheltuielilor suportate pentru plăţile acordate pentru oricare an calendaristic până în 2009, inclusiv.
Art. 138: Cereri pentru regiunile ultraperiferice
- Titlurile III şi IV nu se aplică în departamentele franceze de peste mări, în Insulele Azore, în Madeira şi în Insulele Canare.
Art. 139: Ajutorul de stat
Prin derogare de la articolul 180 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 şi de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 de aplicare a anumitor norme de concurenţă în domeniul producţiei şi comerţului cu produse agricole (*), articolele 107, 108 şi 109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene nu se aplică plăţilor efectuate în temeiul articolelor 41, 57, 64, 68, 69, 70 şi 71, al articolului 82 alineatul (2), al articolului 86, al articolului 98 alineatul (4), al articolului 111 alineatul (5), al articolului 120, al articolului 129 alineatul (3) şi al articolelor 131, 132, 133 şi 133a din prezentul regulament de către statele membre, în conformitate cu prezentul regulament.
(*)JO L 214, 4.8.2006, p. 7.

Art. 140: Transmiterea informaţiilor către Comisie
Statele membre furnizează Comisiei informaţii detaliate cu privire la măsurile adoptate pentru aplicarea prezentului regulament, în special măsurile referitoare la articolele 6, 12, 28, 41, 45, 46, 47, 48, 51, 57, 58, 68, 69, 70, 71, 72 şi 131.
Art. 140a: Delegarea de competenţe
Pentru a se ţine seama de deciziile notificate de statele membre în conformitate cu articolul 136a alineatele (1) şi (2), precum şi de orice altă modificare a plafoanelor naţionale stabilite la anexa VIII, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a prin care să adapteze plafoanele stabilite în anexa VIIIc.
Pentru a garanta aplicarea optimă a reducerii lineare prevăzute la articolul 40 alineatul (3) în 2014, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a prin care stabilesc normele privind baza de calcul a reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice fermierilor în conformitate cu articolul 40 alineatul (3).

Art. 141: Comitetul de gestionare a plăţilor directe
(1)Comisia este asistată de un Comitet de gestionare a plăţilor directe.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la o lună.
Art. 141a: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 11a, articolul 136a alineatul (3) şi articolul 140a se conferă Comisiei până la 31 decembrie 2014.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 11a, la articolul 136a alineatul (3) şi la articolul 140a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11a, al articolului 136a alineatul (3) şi al articolului 140a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului

Art. 141b: Procedura comitetelor
(1)Comisia este asistată de Comitetul pentru dezvoltare rurală instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor si principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (*).
(*)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Art. 142: Norme de punere în aplicare
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului regulament. Acestea includ în special:
a)norme detaliate privind crearea unui sistem de consultanţă agricolă;
b)norme detaliate privind criteriile de acordare a sumelor rezultate prin aplicarea modulării;
c)norme detaliate pentru acordarea ajutoarelor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv condiţiile de eligibilitate, termenele de depunere a cererilor şi termenele de plată şi dispoziţiile în materie de control, verificarea şi stabilirea drepturilor la ajutoare, inclusiv orice schimb de informaţii necesar cu statele membre, stabilirea depăşirii suprafeţelor de bază sau a suprafeţelor maxime garantate, precum şi stabilirea normelor detaliate privind stabilirea perioadei de reţinere şi realocarea drepturilor la prime neutilizate, stabilite în cadrul titlului IV capitolul 1 secţiunile 10 şi 11;
d)norme detaliate privind schema de plată unică şi în special crearea rezervei naţionale, transferul de drepturi de plată, definirea culturilor permanente, a păşunilor permanente şi a păşunilor, privind opţiunile prevăzute în capitolele 2 şi 3 din titlul III şi integrarea plăţilor cuplate prevăzute în capitolul 4 din titlul III;
e)norme detaliate privind aplicarea dispoziţiilor din titlul V;
f)norme detaliate privind includerea ajutorului pentru fructe şi legume, cartofi pentru consum şi pepiniere în schema de plată unică, inclusiv procedura de punere în aplicare din primul an de implementare, şi privind plăţile prevăzute în titlul IV capitolul 1 secţiunile 8 şi 9;
g)norme detaliate referitoare la includerea ajutorului pentru vin în schema de plată unică, inclusiv procedura de punere în aplicare în primii ani de aplicare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008;
h)în ceea ce priveşte cânepa, norme detaliate privind măsurile speciale de control şi metodele care permit stabilirea conţinutului de tetrahidrocanabinol;
i)eventualele modificări care trebuie aduse anexei I, ţinând seama de criteriile prevăzute la articolul 1;
j)eventualele modificări care trebuie aduse anexelor V şi IX ţinând seama, în special, de noua legislaţie comunitară;
k)elementele de bază ale sistemului de identificare a parcelelor agricole şi definirea acestora;
l)orice modificare adusă cererii de ajutor şi dispoziţiei de scutire de la obligaţia de depunere a unei cereri de ajutor;
m)norme privind cantitatea minimă de informaţii care trebuie incluse în cererile de ajutor;
n)norme privind controalele administrative, controalele la faţa locului şi prin teledetecţie;
o)norme privind aplicarea reducerilor şi a excluderilor de la plată în caz de nerespectare a obligaţiilor, prevăzute la articolele 4 şi 22, inclusiv cazurile de neaplicare a reducerilor şi excluderilor;
p)eventualele modificări care trebuie aduse anexei VI, ţinând seama de criteriile prevăzute la articolul 26;
q)comunicările între statele membre şi Comisie;
r)măsurile necesare şi justificate în mod corespunzător pentru soluţionarea, în caz de urgenţă, a unor probleme practice şi specifice, în special a problemelor legate de punerea în aplicare a capitolului 4 din titlul II şi a capitolelor 2 şi 3 din titlul III; aceste măsuri pot deroga de la anumite dispoziţii din prezentul regulament, dar numai în măsura şi pe o perioadă strict necesare;
s)în ceea ce priveşte bumbacul, norme detaliate privind:
(i)calcularea reducerii ajutorului prevăzut la articolul 90 alineatul (4);
(ii)organizaţiile interprofesionale autorizate, în special finanţarea acestora şi un sistem de control şi sancţiuni.
Art. 143: Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 1290/2005
Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 se modifică după cum urmează:
1.Articolul 12 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"(2)Comisia stabileşte cuantumurile care, în conformitate cu articolul 9, articolul 10 alineatul (4), articolele 134, 135 şi 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (*), articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăţilor directe prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (**) şi articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (***), sunt puse la dispoziţia FEADR.
(*)JO L 30, 31.1.2009, p. 16.
(**)JO L 95, 5.4.2007, p. 1.
(***)JO L 148, 6.6.2008, p. 1."
2.La articolul 18 alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"(3)Plafoanele naţionale pentru plăţile directe prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, modificate prin ajustările stabilite la articolul 11 alineatul (1) din regulamentul în cauză, sunt considerate ca fiind plafoane financiare în euro."
Art. 144: Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 247/2006
Regulamentul (CE) nr. 247/2006 se modifică după cum urmează:
1.La articolul 23 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"(2)Comunitatea finanţează măsurile prevăzute în titlurile II şi III din prezentul regulament până la o limită maximă anuală după cum urmează:

(milioane EUR)

 

Exerciţiul financiar 2007

Exerciţiul financiar 2008

Exerciţiul financiar 2009

Exerciţiul financiar 2010

Exerciţiul financiar 2011 şi ulterior

Departamentele franceze de peste mări

126,6

262,6

269,4

273,0

278,41

Azore şi Madeira

77,9

86,98

87,08

87,18

106,21

Insulele Canare

127,3

268,4

268,4

268,4

268,4

"
2.Se introduce următorul articol:
"- Art. 24b
(1)Până la 1 august 2009, statele membre prezintă Comisiei proiectul de modificări aduse programului lor general pentru a reflecta modificările aduse articolului 23 alineatul (2) prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (*).
(*)JO L 30, 31.1.2009, p. 16.
(2)Comisia evaluează modificările prezentate şi decide cu privire la aprobarea lor în termen de cel mult patru luni de la prezentare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2). Modificările se aplică începând cu 1 ianuarie 2010."
Art. 145: Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 378/2007
Regulamentul (CE) nr. 378/2007 se modifică după cum urmează:
1.Articolul 1 se modifică după cum urmează:
a)Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"(3)Reducerile din cadrul modulării voluntare se realizează pe aceleaşi baze de calcul ca şi cele aplicabile modulării în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (*).
(*)JO L 30, 31.1.2009, p. 16."
b)Se introduce următorul alineat:
"(5)Nivelul modulării aplicabile unui agricultor care rezultă din aplicarea articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 redus cu 5 procente se scade din nivelul modulării voluntare aplicate de statele membre în temeiul alineatului (4) din prezentul articol. Atât procentajul care trebuie scăzut, cât şi nivelul modulării voluntare finale sunt egale cu 0 sau mai ridicate."
2.La articolul 3 alineatul (1) litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:
"(a)prin derogare de la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, pentru a pune în aplicare reducerile din cadrul modulării pe baza calculelor aplicabile modulării în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fără a lua în considerare excluderea sumelor mai mici de 5 000 EUR prevăzută la alineatul (1) din articolul în cauză; şi/sau"
Art. 146: Abrogări
(1)Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se abrogă.
Cu toate acestea, articolul 20 alineatul (2), articolul 64 alineatul (2), articolele 66, 68, 68a, 68b şi 69, articolul 70 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) şi capitolele 1 (grâul dur), 5 (culturi energetice), 7 (primă pentru produsele lactate), 10 (plata pe suprafaţă pentru culturile arabile), 10b (ajutor pentru plantaţiile de măslini), 10c (ajutor pentru producţia tutunului) şi 10d (plata pe suprafaţă pentru hamei) din titlul IV din regulamentul în cauză continuă să se aplice pentru 2009.

(2)Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 cuprinse în prezentul regulament se înţeleg ca trimiteri la regulamentul în cauză, astfel cum era în vigoare înaintea abrogării.
Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 cuprinse în alte acte se înţeleg ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţe care figurează în anexa XVIII.
Art. 146a: Plăţi în sectorul cărnii de oaie şi de capră în 2009
În 2009, statele membre care au acordat plăţi în sectorul cărnii de oaie şi de capră în conformitate cu secţiunea 2 din capitolul 5 titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot reţine până la 50 % din componenta plafoanelor naţionale menţionate la articolul 41 din prezentul regulament corespunzând plăţilor pentru sectorul cărnii de oaie şi de capră enumerate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
În acest caz şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru în cauză acordă agricultorilor în 2009 o plată anuală suplimentară.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care cresc oi şi capre în condiţiile prevăzute în capitolul 11 din titlul IV al Regulamentului (CE) nr. 1782/2003.

Art. 147: Norme tranzitorii
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), Comisia poate adopta măsurile necesare pentru a facilita tranziţia de la dispoziţiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 la cele stabilite prin prezentul regulament.
Art. 148: Măsuri tranzitorii pentru noile state membre
În cazul în care este nevoie de măsuri tranzitorii pentru a facilita, pentru noile state membre, tranziţia de la schema de plată unică pe suprafaţă la schema de plată unică şi la alte scheme de ajutor prevăzute în titlurile III şi IV, măsurile respective sunt adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 149: Intrarea în vigoare şi aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2009.
Cu toate acestea:
a)articolul 138 se aplică de la 1 ianuarie 2010;
b)standardele privind stabilirea şi/sau menţinerea habitatelor, respectarea procedurilor de obţinere a autorizaţiilor în cazul utilizării apei pentru irigaţii şi specificarea particularităţilor peisajului, astfel cum sunt prevăzute în anexa III, se aplică începând cu 1 ianuarie 2010;
c)standardele privind stabilirea de benzi de protecţie de-a lungul cursurilor de apă, astfel cum sunt prevăzute în anexa III, se aplică cel mai devreme începând cu 1 ianuarie 2010 şi cel târziu începând cu 31 ianuarie 2012.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 19 ianuarie 2009.

Pentru Consiliu

Preşedintele

P. GANDALOVIC

ANEXA I:Lista schemelor de sprijin

Sectorul

Temeiul juridic

Observaţii

Plată unică

Titlul III din prezentul regulament

Plată decuplată

Schema de plată unică pe suprafaţă

Titlul V capitolul 2 din prezentul regulament

Plată decuplată înlocuind toate plăţile directe enumerate în prezenta anexă, cu excepţia plăţilor separate

Grâu dur

Titlul IV capitolul 1 din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003 (*)

Plată pe suprafaţă

Plante proteaginoase

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 3 din prezentul regulament

Plată pe suprafaţă

Orez

Titlul IV capitolul 1 din prezentul regulament

Plată pe suprafaţă

Fructe cu coajă tare

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 4 din prezentul regulament

Plată pe suprafaţă

Culturi energetice

Titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003 (*)

Plată pe suprafaţă

Cartofi pentru amidon

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 2 din prezentul regulament

Ajutor pentru producţie pentru cultivatori

Seminţe

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 5 din prezentul regulament

Ajutor pentru producţie

Culturi arabile

Titlul IV capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (*)

Plată pe suprafaţă

Carne de oaie şi carne de capră

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 10 din prezentul regulament

Prime pentru oi şi pentru capre

Carne de vită şi mânzat

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 11 din prezentul regulament

Primă specială, primă pentru vaci care alăptează (inclusiv dacă se plăteşte pentru juninci şi inclusiv prima naţională suplimentară pentru vacile care alăptează, dacă este cofinanţată) şi primă pentru sacrificare

Tipuri specifice de agricultură şi producţie de calitate

Articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (*)

 

Ajutor specific

Titlul III capitolul 5 din prezentul regulament

 

Plantaţii de măslini

Titlul IV capitolul 10b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (*)

Ajutor pe suprafaţă

Viermi de mătase

articolul 111 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007

Ajutor destinat să favorizeze creşterea animalelor

Tutun

Titlul IV capitolul 10c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (*)

Ajutor pentru producţie

Hamei

Titlul IV capitolul 10d din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (*)

Ajutor pe suprafaţă

Sfeclă de zahăr, trestie de zahăr şi cicoare folosite pentru producerea zahărului sau a siropului de inulină

Articolul 126 din prezentul regulament

Plăţi decuplate

Sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr folosite pentru producerea zahărului

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 7 din prezentul regulament

Ajutor pentru producţie

Fructe şi legume livrate pentru procesare

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 8 din prezentul regulament

Plăţi tranzitorii pentru fructe şi legume

Căpşuni şi zmeură livrate pentru procesare

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 9 din prezentul regulament

Plata tranzitorie pentru fructe de tip bacă

Fructe şi legume

Articolul 127 din prezentul regulament

Plata separată pentru fructe şi legume

Posei

Titlul III din Regulamentul (CE) nr. 247/2006

Plăţi directe în temeiul măsurilor stabilite în programe

Insulele din Marea Egee

Capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006

Plăţi directe în temeiul măsurilor stabilite în programe

Bumbac

Titlul IV capitolul 1 secţiunea 6 din prezentul regulament

Plată pe suprafaţă

(*) Numai pentru 2009.

*) În anexa I, după rubrica "Fructe şi legume", se introduce următoarea rubrică:

Fructe şi legume

Articolul 129 alineatul (1) din prezentul regulament

Plata separată pentru fructe de tip bacă

*) La anexa I, se introduce următorul rând după cel referitor la "ajutorul specific":

Plata redistributivă

Titlul III capitolul 5a şi titlul V capitolul 2a

Plata decuplată

ANEXA II:Cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute la articolele 4 şi 5

Litera A.

Mediu

1.

Directiva Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, 25.4.1979, p. 1)

Articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 4 alineatele (1), (2) şi (4) şi articolul (5) literele (a), (b) şi (d)

2.

Directiva Consiliului 80/68/CEE din 17 decembrie 1979 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanţe periculoase (JO L 20, 26.1.1980, p. 43)

Articolele 4 şi 5

3.

Directiva Consiliului 86/278/CEE din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, p. 6)

Articolul 3

4.

Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12.12.91 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.91, p. 1)

Articolele 4 şi 5

5.

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7)

Articolul 6 şi articolul 13 alineatul (1) litera (a)

Sănătate publică şi sănătatea animalelor

Identificarea şi înregistrarea animalelor

6.

Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea şi înregistrarea porcinelor (JO L 213, 8.8.2005, p. 31)

Articolele 3, 4 şi 5

7.

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat a produselor din carne de vită şi de mânzat (JO L 204, 11.8.2000, p. 1)

Articolele 4 şi 7

8.

Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină (JO L 5, 9.1.2004, p. 8)

Articolele 3, 4 şi 5

Litera B.

Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor

9.

Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piaţă a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1)

Articolul 3

10.

Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor beta-agoniste în creşterea animalelor (JO L 125, 23.5.1996, p. 3)

Articolul 3 literele (a), (b), (d) şi (e) şi articolele 4, 5 şi 7

11.

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1)

Articolul 14, articolul 15, articolul 17 alineatul (1) (1), articolul 18, articolul 19 şi articolul 20

12.

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1)

Articolele 7, 11, 12, 13 şi 15

Notificarea bolilor

 

13.

Directiva 85/511/CEE a Consiliului din 18 noiembrie 1985 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase (JO L 315, 26.11.1985, p. 11)

Articolul 3

14.

Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum şi a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului (JO L 62, 15.3.1993, p. 69)

Articolul 3

15.

Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispoziţiilor specifice privind măsurile de combatere şi de eradicare a febrei catarale ovine (JO L 327, 22.12.2000, p. 74)

Articolul 3

Litera C.

Bunăstarea animalelor

 

16.

Directiva 91/629/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime privind protecţia viţeilor (JO L 340, 11.12.1991, p. 28)

Articolele 3 şi 4

17.

Directiva 91/630/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime de protecţie a porcilor (JO L 340, 11.12.1991, p. 33)

Articolul 3 şi articolul 4 alineatul (1)

18.

Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23)

Articolul 4

(1) Astfel cum s-a pus în aplicare în special prin:

- Regulamentul (CEE) nr. 2377/90: articolele 2, 4 şi 5,

- Regulamentul (CE) nr. 852/2004: articolul 4 alineatul (1) şi anexa I partea A (II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6; III 8 (a, b, d, e), 9 (a, c)),

- Regulamentul (CE) nr. 853/2004: articolul 3 alineatul (1) şi anexa III secţiunea IX capitolul 1 (I - 1 b, c, d, e; I - 2 a (i, ii, iii), b (i, ii), c; I - 3; I - 4; I - 5; II-A 1, 2, 3, 4; II-B 1(a, d), 2, 4 (a, b)), anexa III secţiunea X capitolul 1 punctul 1,

- Regulamentul (CE) nr. 183/2005: articolul 5 alineatul (1) şi anexa I partea A (I - 4 e, g; II - 2 a, b, e), articolul 5 alineatul (5) şi anexa III (1, 2), articolul 5 alineatul (6) şi

- Regulamentul (CE) nr. 396/2005: articolul 18.

*) Litera A "Mediu" se înlocuieşte cu următorul text:

1. Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice(JO L 103, 25.4.1979, p. 1)

Articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 4 alineatele (1), (2) şi (4) şi articolul (5) literele (a), (b) şi (d)

2. -

-

3. Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, p. 6)

Articolul 3

4. Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole(JO L 375, 31.12.1991, p. 1)

Articolele 4 şi 5

5. Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7)

Articolul 6 şi articolul 13 alineatul (1) litera (a)

**) Punctul 9 litera B "Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor" se înlocuieşte cu următorul text:

9. Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului(JO L 309, 24.11.2009, p. 1)

Articolul 55 primele două teze

ANEXA III:Bunele condiţii agricole şi de mediu prevăzute la articolul 6

Obiectul

Standarde obligatorii

Standarde opţionale

Eroziunea solului: Protejarea solului prin măsuri adecvate

- Acoperirea minimă a solului

- Terasarea terenului în vederea consolidării

- Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice

 

Materiile organice din sol:

Menţinerea nivelului de materii organice din sol prin metode corespunzătoare

- Gestionarea miriştilor

- Standardele în materie de rotaţie a culturilor

Structura solurilor:

Menţinerea structurii solurilor prin măsuri corespunzătoare

 

- Utilizarea unor utilaje corespunzătoare

Nivelul minim de întreţinere

Asigurarea unui nivel minim de întreţinere şi evitarea deteriorării habitatelor

- Menţinerea particularităţilor peisajelor, inclusiv, dacă este cazul, a gardurilor, a iazurilor, a canalelor şi a pomilor în aliniament, în grupuri sau izolaţi şi a marginilor câmpurilor

- Densitatea minimă a şeptelului şi/sau regimuri corespunzătoare

- Stabilirea şi/sau menţinerea habitatelor

 

- Evitarea apariţiei vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole

- Interzicerea defrişării măslinilor

 

- Protejarea păşunilor permanente

- Menţinerea plantaţiilor de măslini şi a viţei-de-vie în condiţii vegetative bune

Protejarea şi gestionarea apelor:

Protejarea apelor împotriva poluării şi a formării de şiroaie şi gestionarea utilizării apei

- Stabilirea de porţiuni de îndiguire de-a lungul cursurilor de apă (1),

 

- În cazul în care utilizarea apei în irigaţii este supusă autorizării, respectarea procedurilor de obţinere a autorizaţiilor

(1) Notă: Porţiunile de îndiguire trebuie să respecte, atât în cadrul cât şi în afara zonelor vulnerabile desemnate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 91/676/CEE, cel puţin cerinţele legate de împrăştierea fertilizanţilor în apropierea cursurilor de apă, menţionate la punctul A4 din anexa II la Directiva 91/676/CEE, care urmează să fie aplicate în conformitate cu programele de acţiune ale statelor membre stabilite în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE.

*) La anexa III, rubrica "Protejarea şi gestionarea apelor" se înlocuieşte cu următorul text:

Protejarea şi gestionarea apelor:

- Crearea de zone tampon de-a lungul cursurilor de apă (1)

Protejarea apelor împotriva poluării şi a formării de şiroaie şi gestionarea utilizării apei

- În cazul în care utilizarea apei în irigaţii este supusă autorizării, respectarea procedurilor de obţinere a autorizaţiilor

Protecţia apelor subterane împotriva poluării: interdicţia deversării directe în apele subterane şi măsurile de prevenire a poluării indirecte a apelor subterane prin descărcarea pe pământ şi scurgerea prin sol a substanţelor periculoase enumerate în anexa la Directiva 80/68/CEE în versiunea acesteia aflată în vigoare în ultima zi a valabilităţii sale, în măsura în care se referă la activitatea agricolă

(1) Notă: Zonele tampon prevăzute de GAEC trebuie să respecte, atât în interiorul, cât şi în afara zonelor vulnerabile desemnate în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 91/676/CEE, cel puţin cerinţele legate de condiţiile privind utilizarea îngrăşămintelor pe terenuri aflate în apropierea cursurilor de apă, menţionate la punctul A.4 din anexa II la Directiva 91/676/CEE, care urmează să fie aplicate în conformitate cu programele de acţiune ale statelor membre stabilite în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE.

ANEXA IV:Plafoanele naţionale nete menţionate la articolul 8

(milioane EUR)

An calendaristic

2009

2010

2011

2012

2013

Belgia

583,2

575,4

570,8

569,0

569,0

Republica Cehă

   

825,9

903,0

Danemarca

987,4

974,9

966,5

964,3

964,3

Germania

5 524,8

5 402,6

5 357,1

5 329,6

5 329,6

Estonia

   

92,0

101,2

Irlanda

1 283,1

1 272,4

1 263,8

1 255,5

1 255,5

Grecia

2 561,4

2 365,4

2 359,4

2 344,5

2 344,5

Spania

5 043,7

5 066,4

5 037,4

5 055,3

5 055,3

Franţa

8 064,4

7 946,1

7 880,7

7 853,0

7 853,0

Italia

4 345,9

4 151,6

4 128,2

4 127,8

4 127,8

Cipru

   

49,1

53,5

Letonia

   

133,9

146,4

Lituania

   

346,7

379,8

Luxemburg

35,6

35,2

35,1

34,7

34,7

Ungaria

   

1 204,5

1 313,1

Malta

   

5,1

5,5

Ţările de Jos

836,9

829,1

822,5

830,6

830,6

Austria

727,6

721,7

718,2

715,7

715,7

Polonia

   

2 787,1

3 043,4

Portugalia

590,5

574,3

570,5

566,6

566,6

Slovenia

   

131,6

144,3

Slovacia

   

357,9

385,6

Finlanda

550,0

544,5

541,1

539,2

539,2

Suedia

733,1

717,7

712,3

708,5

708,5

Regatul Unit

3 373,1

3 345,4

3 339,4

3 336,1

3 353,7

ANEXA V:Lista cerealelor menţionate la articolul 9 alineatul (3)

Cod NC

Denumire

Cereale

 

1001 10 00

Grâu dur

1001 90

Alte tipuri de grâu şi borceag, altele decât grâul dur

1002 00 00

Secară

1003 00

Orz

1004 00 00

Ovăz

1005

Porumb

1007 00

Sorg cu boabe

1008

Hrişcă, mei şi iarba-cănăraşului; alte cereale

0709 90 60

Porumb zaharat

ANEXA VI:Scheme de sprijin compatibile prevăzute la articolul 26

Sectorul

Temeiul juridic

Zone defavorizate şi zone caracterizate prin condiţii de mediu restrictive

Articolul 13 alineatul (a), 14 alineatul (1) şi articolul 14 alineatul (2) primele două liniuţe, articolele 15 şi 17-20, articolul 51 alineatul (3) şi articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999

Măsuri care vizează utilizarea durabilă a terenurilor agricole prin:

 

plăţi pentru agricultorii din regiunile muntoase cu handicap natural

Articolul 36 litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

plăţi acordate agricultorilor din regiunile cu handicap, altele decât regiunile muntoase

Articolul 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

plăţi de tip "Natura 2000" şi plăţi legate de Directiva 2000/60/CE

Articolul 36 litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

plăţi de agromediu

Articolul 36 litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

Măsuri care vizează utilizarea durabilă a terenurilor forestiere prin:

 

prima împădurire a terenului agricol

Articolul 36 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

plăţi "Natura 2000"

Articolul 36 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

plăţi pentru silvomediu

Articolul 36 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

Vin

Articolul 117 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008

ANEXA VII:Coeficienţi care se aplică în temeiul articolului 28 alineatul (1)

Stat membru

Limită pentru pragul de EUR [Articolul 28 alineatul (1) litera (a)]

Limită pentru pragul la hectar [Articolul 28 alineatul (1) litera (b)]

Belgia

400

2

Bulgaria

200

0,5

Republica Cehă

200

5

Danemarca

300

5

Germania

300

4

Estonia

100

3

Irlanda

200

3

Grecia

400

0,4

Spania

300

2

Franţa

300

4

Italia

400

0,5

Cipru

300

0,3

Letonia

100

1

Lituania

100

1

Luxemburg

300

4

Ungaria

200

0,3

Malta

500

0,1

Ţările de Jos

500

2

Austria

200

2

Polonia

200

0,5

Portugalia

200

0,3

România

200

0,3

Slovenia

300

0,3

Slovacia

200

2

Finlanda

200

3

Suedia

200

4

Regatul Unit

200

5

*) În anexa VII, după menţiunea referitoare la Franţa, se introduce textul următor:

Croaţia

100

1

ANEXA VIII:Plafoanele naţionale menţionate la articolul 40
Tabelul 1

(mii EUR)

Stat membru

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Belgia

614 179

611 817

611 817

614 855

614 855

614 855

614 855

614 855

Danemarca

1 030 478

1 031 321

1 031 321

1 049 002

1 049 002

1 049 002

1 049 002

1 049 002

Germania

5 770 254

5 771 981

5 771 994

5 852 938

5 852 938

5 852 938

5 852 938

5 852 938

Grecia

2 380 713

2 228 588

2 231 798

2 233 227

2 233 227

2 217 227

2 217 227

2 217 227

Spania

4 858 043

5 119 045

5 125 032

5 304 642

5 304 642

5 304 642

5 304 642

5 304 642

Franţa

8 407 555

8 423 196

8 425 326

8 527 494

8 527 494

8 527 494

8 527 494

8 527 494

Irlanda

1 342 268

1 340 521

1 340 521

1 340 869

1 340 869

1 340 869

1 340 869

1 340 869

Italia

4 143 175

4 210 875

4 234 364

4 379 985

4 379 985

4 379 985

4 379 985

4 379 985

Luxemburg

37 518

37 569

37 679

37 671

37 672

37 672

37 672

37 672

Ţările de Jos

853 090

853 169

853 169

897 751

897 751

897 751

897 751

897 751

Austria

745 561

747 344

747 425

751 788

751 788

751 788

751 788

751 788

Portugalia

608 751

589 811

589 991

606 551

606 551

606 551

606 551

606 551

Finlanda

566 801

565 520

565 823

570 548

570 548

570 548

570 548

570 548

Suedia

763 082

765 229

765 229

770 906

770 906

770 906

770 906

770 906

Regatul Unit

3 985 895

3 976 425

3 976 482

3 988 042

3 988 042

3 988 042

3 988 042

3 988 042

Tabelul 2 (1)

(mii EUR)

Stat membru

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Bulgaria

287 399

336 041

416 372

499 327

580 087

660 848

741 606

814 295

Republica Cehă

559 622

654 241

739 941

832 144

909 313

909 313

909 313

909 313

Estonia

60 500

71 603

81 703

92 042

101 165

101 165

101 165

101 165

Cipru

31 670

38 928

43 749

49 146

53 499

53 499

53 499

53 499

Letonia

90 016

105 368

119 268

133 978

146 479

146 479

146 479

146 479

Lituania

230 560

271 029

307 729

346 958

380 109

380 109

380 109

380 109

Ungaria

807 366

947 114

1 073 824

1 205 037

1 318 975

1 318 975

1 318 975

1 318 975

Malta

3 752

4 231

4 726

5 137

5 504

5 504

5 504

5 504

Polonia

1 877107

2 192 294

2 477 294

2 788 247

3 044 518

3 044 518

3 044 518

3 044 518

România

623 399

729 863

907 473

1 086 608

1 264 472

1 442 335

1 620 201

1 780 406

Slovenia

87 942

103 394

117 423

131 575

144 274

144 274

144 274

144 274

Slovacia

240 014

280 364

316 964

355 242

388 176

388 176

388 176

388 176

Tabelul 3 (1)

(mii EUR)

Stat membru

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

2022

Croaţia

94 923

113 908

132 893

151 877

189 847

227 816

265 785

303 754

341 724

379 693

(1)Plafoane calculate luând în considerare calendarul pentru creşteri prevăzut la articolul 121.

*) La anexa VIII, coloana pentru anul 2014 se înlocuieşte cu următorul text:
Tabelul 1
(mii EUR)

Stat membru

2014

Belgia

544 047

Danemarca

926 075

Germania

5 178 178

Grecia

2 047 187

Spania

4 833 647

Franţa

7 586 341

Irlanda

1 216 547

Italia

3 953 394

Luxemburg

33 662

Ţările de Jos

793 319

Austria

693 716

Portugalia

557 667

Finlanda

523 247

Suedia

696 487

Regatul Unit

3 548 576

Tabelul 2(*)
(mii EUR)

Bulgaria

642 103

Republica Cehă

875 305

Estonia

110 018

Cipru

51 344

Letonia

168 886

Lituania

393 226

Ungaria

1 272 786

Malta

5 240

Polonia

2 970 020

România

1 428 531

Slovenia

138 980

Slovacia

377 419

Croaţia

113 908

(*) Plafoane calculate luând în considerare calendarul pentru creşteri prevăzut la articolul 121.

*) În tabelul 2, la coloana pentru anul 2014, rubrica referitoare la Croaţia se înlocuieşte cu următorul text:

(mii EUR)

 

2014

Croaţia

114 180

**) În tabelul 3, la coloana pentru anul 2014, rubrica referitoare la Croaţia se înlocuieşte cu următorul text:

(mii EUR)

 

2014

Croaţia

114 180

*) În tabelul 1, coloana pentru anul 2014 se înlocuieşte cu următorul text:

Stat membru

"2014

Belgia

544 047

Danemarca

926 075

Germania

5 178 178

Grecia

2 047 187

Spania

4 833 647

Franţa

7 358 751

Irlanda

1 216 547

Italia

3 953 394

Luxemburg

33 662

Ţările de Jos

793 319

Austria

693 716

Portugalia

557 667

Finlanda

523 247

Suedia

696 487

Regatul Unit

3 166 774

**) În tabelul 2, coloana pentru anul 2014 se înlocuieşte cu următorul text:

Stat membru

"2014

Bulgaria

642 103

Republica Cehă

875 305

Estonia

110 018

Croaţia

164 005

Cipru

51 344

Letonia

156 279

Lituania

393 226

Ungaria

1 272 786

Stat membru

"2014

Malta

5 240

Polonia

3 361 883

România

1 428 531

Slovenia

138 980

Slovacia

435 115

(*)Plafoane calculate luând în considerare calendarul pentru creşteri prevăzut la articolul 121.

***) În tabelul 3, coloana pentru anul 2014 se înlocuieşte cu următorul text:

Stat membru

"2014

Croaţia

164 005

(*)Plafoane calculate luând în considerare calendarul de creşteri prevăzut la articolul 121.

Anexa VIIIa:Sume rezultate după aplicarea articolului 136b în 2014
Germania: 42 600 000 EUR
Suedia: 9 000 000 EUR
Anexa VIIIb:Suprafaţa medie a exploataţiei agricole care urmează să fie aplicată în temeiul articolului 72a alineatul (4) şi al articolului 125a alineatul (3)

Stat membru

Suprafaţa medie a exploataţiei agricole

(în hectare)

Belgia

29

Bulgaria

6

Republica Cehă

89

Danemarca

60

Germania

46

Estonia

39

Irlanda

32

Grecia

5

Spania

24

Franţa

52

Croaţia

5,9

Italia

8

Cipru

4

Letonia

16

Lituania

12

Luxemburg

57

Ungaria

7

Malta

1

Ţările de Jos

25

Austria

19

Polonia

6

Portugalia

13

România

3

Slovenia

6

Slovacia

28

Finlanda

34

Suedia

43

Regatul Unit

54

Anexa VIIIc:Plafoanele naţionale menţionate la articolul 72a alineatul (3) şi la articolul 125a alineatul (3)
(mii EUR)

Belgia

505 266

Bulgaria

796 292

Republica Cehă

872 809

Danemarca

880 384

Germania

5 018 395

Estonia

169 366

Irlanda

1 211 066

Grecia

1 931 177

Spania

4 893 433

Franţa

7 437 200

Croaţia

265 785

Italia

3 704 337

Cipru

48 643

Letonia

302 754

Lituania

517 028

Luxemburg

33 432

Ungaria

1 269 158

Malta

4 690

Ţările de Jos

732 370

Austria

691 738

Polonia

3 061 518

Portugalia

599 355

România

1 903 195

Slovenia

134 278

Slovacia

394 385

Finlanda

524 631

Suedia

699 768

Regatul Unit

3 591 683

Anexa VIIId:Cuantumurile pentru Bulgaria şi România menţionate la articolul 125b alineatul (1)

Bulgaria

789 365 000 EUR

România

1 753 000 000 EUR

ANEXA IX:Drepturile de plată menţionate la articolul 33 alineatul (1) litera (b) punctul (iii)
SECŢIUNEA A:Fructe şi legume, cartofi pentru consum şi pepiniere
(1)În sensul prezentei anexe, "fructe şi legume" înseamnă produsele menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, iar "cartofi pentru consum" înseamnă cartofii încadraţi la codul NC 0701, alţii decât cei destinaţi producţiei de amidon, pentru care se acordă ajutor în temeiul articolului 77 din prezentul regulament.
Agricultorilor li se acordă un drept de plată pe hectar care este calculat prin divizarea sumei de referinţă menţionate la punctul 2 la numărul hectarelor, calculate conform punctului 3.
(2)Statele membre stabilesc suma care urmează să fie inclusă în suma de referinţă pentru fiecare agricultor pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii cum ar fi:
a)valoarea ajutorului comercial primit, direct sau indirect, de agricultor pentru fructe şi legume, cartofi pentru consum şi pepiniere,
b)suprafaţa folosită pentru producţia de fructe şi legume, cartofi pentru consum şi pepiniere,
c)cantitatea de fructe şi legume produse, de cartofi pentru consum şi pepiniere,
pentru o perioadă reprezentativă, care poate fi diferită pentru fiecare produs, de unul sau mai mulţi ani de comercializare, începând cu anul de comercializare care se termină în 2001 şi, în cazul noilor state membre, începând cu anul de comercializare care se termină în 2004 până în anul de comercializare care se termină în 2007.
Aplicarea criteriilor din prezentul punct poate varia între fructe şi legume, cartofi pentru consum şi pepiniere dacă acest lucru este justificat corespunzător, pe o bază obiectivă. Pe aceeaşi bază, statele membre pot decide să nu stabilească sumele care să se includă în suma de referinţă şi hectarele aplicabile în baza prezentului punct înainte de sfârşitul unei perioade de tranziţie de trei ani, care se încheie la 31 decembrie 2010.
(3)Statele membre calculează hectarele aplicabile pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, cum ar fi suprafeţele menţionate la punctul 2 primul subpunct litera (b).
(4)Orice agricultor a cărui producţie a fost grav afectată în decursul perioadei reprezentative menţionate la punctul 2 de un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale, survenite înaintea sau în timpul respectivei perioade de referinţă, este autorizat să solicite calcularea sumei de referinţă menţionate la punctul 2 pe baza anului calendaristic sau a anilor calendaristici ai perioadei reprezentative care nu au fost afectaţi de cazul de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale.
(5)În cazul în care întreaga perioadă de referinţă a fost afectată de un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale, statul membru în cauză calculează suma de referinţă pe baza celui mai apropiat an de comercializare anterior perioadei reprezentative, ales conform punctului 3. În acest caz, punctul 1 se aplică mutatis mutandis.
(6)Într-un termen stabilit de fiecare stat membru, agricultorul în cauză notifică autorităţii competente un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale, furnizând, în acelaşi timp, dovezi considerate satisfăcătoare de autoritatea în cauză.
SECŢIUNEA B:Sectorul vinului (defrişarea)
Agricultorilor care participă la sistemul de defrişare, prevăzut în capitolul 3 titlul V din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, li se alocă, în anul ulterior defrişării, drepturi de plată egale cu numărul de hectare pentru care au primit prima de defrişare.
Valoarea unitară a drepturilor de plată în cauză este egală cu media regională a valorii drepturilor de plată din regiunea respectivă. Cu toate acestea, valoarea unitară nu depăşeşte în niciun caz 350 EUR / ha.
Prin derogare de la primul subpunct în cazul în care hectarele pentru care un agricultor a primit prima de defrişare au fost deja luate în considerare pentru alocarea drepturilor la plată, valoarea drepturilor de plată deţinute de către agricultorul în cauză este majorată cu suma rezultată din multiplicarea numărului de hectare defrişate menţionate la primul subpunct cu valoarea unitară menţionată la al doilea subpunct.
SECŢIUNEA C:Sectorul vinului (transferul din cadrul programelor de sprijin)
În cazul în care statele membre aleg să acorde ajutor în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, acestea stabilesc o sumă de referinţă pentru fiecare agricultor, precum şi hectarele aplicabile:
a)pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii;
b)pentru o perioadă reprezentativă, de unul sau mai mulţi ani de recoltă, începând cu anul de recoltă 2005/2006. Cu toate acestea, criteriile de referinţă utilizate pentru a stabili valoarea de referinţă şi hectarele aplicabile nu se bazează pe o perioadă de referinţă care include anii de recoltă ulteriori anului de recoltă 2007/2008, în cazul în care transferul în programele de ajutor priveşte compensaţia agricultorilor care au primit anterior ajutor pentru distilarea alcoolului potabil sau au fost beneficiarii economici ai ajutorului pentru utilizarea mustului de struguri concentrat pentru a îmbogăţi vinul în cadrul Regulamentului (CE) nr. 479/2008;
c)care nu depăşesc suma totală disponibilă pentru această măsură, prevăzută la articolul 6 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
Agricultorii primesc un drept de plată pe hectar, care este calculat prin divizarea valorii de referinţă menţionate la numărul de hectare aplicabile.
ANEXA X:Componentele plafoanelor naţionale menţionate la articolul 54
(1)Componenta plafoanelor naţionale menţionate la articolul 54 alineatul (1) care corespunde sectorului tomatelor este următoarea:

Stat membru

Sumă (milioane EUR pe an calendaristic)

Bulgaria

5,394

Republica Cehă

0,414

Grecia

35,733

Spania

56,233

Franţa

8,033

Italia

183,967

Cipru

0,274

Malta

0,932

Ungaria

4,512

România

1,738

Polonia

6,715

Portugalia

33,333

Slovacia

1,018

(2)Componenta plafoanelor naţionale menţionate la articolul 54 alineatul (2) care corespunde culturilor de fructe şi legume, altele decât cele anuale, este următoarea:

Stat membru

Sumă (milioane EUR pe an calendaristic)

Bulgaria

 

0,851

Republica Cehă

 

0,063

Grecia

 

153,833

Spania

 

110,633

Franţa

 

44,033

Italia

 

131,700

Cipru

în 2009

4,856

în 2010

4,919

în 2011

4,982

în 2012

5,045

Ungaria

 

0,244

România

 

0,025

Portugalia

 

2,900

Slovacia

 

0,007

ANEXA XI:Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică, astfel cum se menţionează la articolul 63
1.-
a)Începând cu anul 2010, prima specială de calitate pentru grâul dur, prevăzută la titlul IV capitolul 1 din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003;
b)începând din 2012, cel târziu, prima pentru plantele proteaginoase prevăzută la titlul IV capitolul 1 secţiunea 3 din prezentul regulament;
c)începând din 2012, cel târziu, plata specifică pentru culturile de orez prevăzută la titlul IV capitolul 1 secţiunea 1 din prezentul regulament;
d)începând din 2012, cel târziu, plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare prevăzută la titlul IV capitolul 1 secţiunea 4 din prezentul regulament;
e)începând din 2012, cel târziu, ajutorul pentru producţie acordat cultivatorilor de cartofi pentru amidon prevăzut la titlul IV capitolul 1 secţiunea 2 din prezentul regulament.
2.-
a)începând din 2012, ajutorul pentru transformarea furajelor uscate prevăzut în partea II titlul I capitolul 4 secţiunea I subsecţiunea I din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;
b)începând din 2012, ajutorul pentru transformarea inului şi cânepei pentru fibre lungi prevăzut în partea II titlul I capitolul 4 secţiunea I subsecţiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;
c)începând din 2012, prima pentru amidonul de cartofi prevăzută la articolul 95a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;
d)începând din 2012, plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă prevăzută la titlul IV capitolul 1 secţiunea 9 din prezentul regulament.
3.-
Începând cu anul 2010, în cazul în care statele membre au acordat:
a)plăţile pe suprafaţă pentru culturile arabile prevăzute în titlul IV capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;
b)ajutorul pentru plantaţiile de măslini prevăzut în titlul IV capitolul 10b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;
c)ajutorul pe suprafaţă pentru hamei prevăzut în titlul IV capitolul 10d din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Începând cu anul 2012, cel târziu, în cazul în care un stat membru a acordat:
a)ajutorul pentru seminţe prevăzut la titlul IV capitolul 1 secţiunea 5 din prezentul regulament;
b)plăţile pentru carnea de vită şi mânzat, cu excepţia primei pentru vacile care alăptează prevăzute la articolul 53 din prezentul regulament.
4.-
Începând din 2010, în cazul în care un stat membru în temeiul articolului 51 alineatul (1) din prezentul regulament nu mai acordă următoarele plăţi sau în cazul în care decide să le acorde la un nivel inferior:
a)plăţile pentru carnea de oaie şi de capră prevăzute la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;
b)plăţile pentru carnea de vită şi mânzat prevăzute la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la articolul 53 alineatul (2) din prezentul regulament, în cazul aplicării articolului 51 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament;
c)plăţile tranzitorii pentru fructe şi legume prevăzute la articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
ANEXA XII:Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică, astfel cum se menţionează la articolul 64
Furaje uscate [Regulamentul (CE) nr. 1234/2007]
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Danemarca

2 779

2 779

2 779

2 779

2 779

Germania

8 475

8 475

8 475

8 475

8 475

Irlanda

132

132

132

132

132

Grecia

1 238

1238

1 238

1 238

1 238

Spania

43 725

43 725

43 725

43 725

43 725

Franţa

35 752

35 752

35 752

35 752

35 752

Italia

22 605

22 605

22 605

22 605

22 605

Ţările de Jos

5 202

5 202

5 202

5 202

5 202

Austria

64

64

64

64

64

Portugalia

69

69

69

69

69

Finlanda

10

10

10

10

10

Suedia

180

180

180

180

180

Regatul Unit

1 478

1 478

1 478

1 478

1 478

Republica Cehă

922

922

922

922

922

Lituania

21

21

21

21

21

Ungaria

1 421

1 421

1 421

1 421

1 421

Polonia

147

147

147

147

147

Slovacia

91

91

91

91

91

Prima specială de calitate pentru grâul dur
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Grecia

20 301

20 301

20 301

20 301

20 301

20 301

20 301

Spania

22 372

22 372

22 372

22 372

22 372

22 372

22 372

Franţa

8 320

8 320

8 320

8 320

8 320

8 320

8 320

Italia

42 457

42 457

42 457

42 457

42 457

42 457

42 457

Austria

280

280

280

280

280

280

280

Portugalia

80

80

80

80

80

80

80

Bulgaria

349

436

523

610

698

785

872

Cipru

173

198

223

247

247

247

247

Ungaria

70

80

90

100

100

100

100

Primă pentru plante proteaginoase
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Belgia

84

84

84

84

84

84

84

Danemarca

843

843

843

843

843

843

843

Germania

7 231

7 231

7 231

7 231

7 231

7 231

7 231

Irlanda

216

216

216

216

216

216

216

Grecia

242

242

242

242

242

242

242

Spania

10 905

10 905

10 905

10 905

10 905

10 905

10 905

Franţa

17 635

17 635

17 635

17 635

17 635

17 635

17 635

Italia

5 009

5 009

5 009

5 009

5 009

5 009

5 009

Luxemburg

21

21

21

21

21

21

21

Ţările de Jos

67

67

67

67

67

67

67

Austria

2 051

2 051

2 051

2 051

2 051

2 051

2 051

Portugalia

214

214

214

214

214

214

214

Finlanda

303

303

303

303

303

303

303

Suedia

2 147

2 147

2 147

2 147

2 147

2 147

2 147

Regatul Unit

10 500

10 500

10 500

10 500

10 500

10 500

10 500

Bulgaria

160

201

241

281

321

361

401

Republica Cehă

1 858

2 123

2 389

2 654

2 654

2 654

2 654

Estonia

169

194

218

242

242

242

242

Cipru

17

19

22

24

24

24

24

Letonia

109

124

140

155

155

155

155

Lituania

1 486

1 698

1 91

2 123

2 123

2 123

2 123

Ungaria

1 369

1 565

1 760

1 56

1 56

1 56

1 56

Polonia

1 723

1 970

2 216

2 462

2 462

2 462

2 462

România

911

1 139

1 367

1 595

1 822

2 050

2 278

Slovenia

63

72

81

90

90

90

90

Slovacia

1 003

1 146

1 290

1 433

1 433

1 433

1 433

Ajutor special pentru orez
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi următorii ani

Grecia

11 407

11 407

11 407

11 407

11 407

11 407

11 407

Spania

49 993

49 993

49 993

49 993

49 993

49 993

49 993

Franţa

7 844

7 844

7 844

7 844

7 844

7 844

7 844

Italia

99 473

99 473

99 473

99 473

99 473

99 473

99 473

Portugalia

11 193

11 193

11 193

11 193

11 193

11 193

11 193

Bulgaria

575

719

863

1007

1 151

1 294

1 438

Ungaria

524

599

674

749

749

749

749

România

25

32

38

44

50

57

63

Plată pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Belgia

12

12

12

12

12

12

12

Germania

181

181

181

181

181

181

181

Grecia

4 963

4 963

4 963

4 963

4 963

4 963

4 963

Spania

68 610

68 610

68 610

68 610

68 610

68 610

68 610

Franţa

2 089

2 089

2 089

2 089

2 089

2 089

2 089

Italia

15 710

15 710

15 710

15 710

15 710

15 710

15 710

Luxemburg

12

12

12

12

12

12

12

Ţările de Jos

12

12

12

12

12

12

12

Austria

12

12

12

12

12

12

12

Portugalia

4 987

4 987

4 987

4 987

4 987

4 987

4 987

Regatul Unit

12

12

12

12

12

12

12

Bulgaria

579

724

868

1 013

1 158

1 302

1 447

Cipru

431

493

554

616

616

616

616

Ungaria

245

280

315

350

350

350

350

Polonia

355

406

456

507

507

507

507

România

79

99

119

139

159

179

199

Slovenia

25

29

33

36

36

36

36

Slovacia

262

299

337

374

374

374

374

In şi cânepă pentru fibre [Regulamentul (CE) nr. 1234/2007]
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Belgia

2 954

2 954

2 954

2 954

2 954

Danemarca

3

3

3

3

3

Germania

244

244

244

244

244

Spania

138

138

138

138

138

Franţa

13 592

13 592

13 592

13 592

13 592

Italia

50

50

50

50

50

Ţările de Jos

1 111

1 111

1 111

1 111

1 111

Austria

20

20

20

20

20

Finlanda

5

5

5

5

5

Regatul Unit

83

83

83

83

83

Republica Cehă

534

534

534

534

534

Letonia

104

104

104

104

104

Lituania

360

360

360

360

360

Ungaria

42

42

42

42

42

Polonia

114

114

114

114

114

Prima pentru amidon din cartofi [articolul 95a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007]
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Danemarca

3 743

3 743

3 743

3 743

3 743

Germania

16 279

16 279

16 279

16 279

16 279

Spania

43

43

43

43

43

Franţa

5 904

5 904

5 904

5 904

5 904

Ţările de Jos

9 614

9 614

9 614

9 614

9 614

Austria

1 061

1 061

1 061

1 061

1 061

Finlanda

1 183

1 183

1 183

1 183

1 183

Suedia

1 381

1 381

1 381

1 381

1 381

Republica Cehă

749

749

749

749

749

Estonia

6

6

6

6

6

Letonia

129

129

129

129

129

Lituania

27

27

27

27

27

Polonia

3 226

3 226

3 226

3 226

3 226

Slovacia

16

16

16

16

16

Ajutorul acordat cultivatorilor pentru cartofii pentru amidon
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Danemarca

11 156

11 156

11 156

11 156

11 156

11 156

11 156

Germania

48 521

48 521

48 521

48 521

48 521

48 521

48 521

Spania

129

129

129

129

129

129

129

Franţa

17 598

17 598

17 598

17 598

17 598

17 598

17 598

Ţările de Jos

28 655

28 655

28 655

28 655

28 655

28 655

28 655

Austria

3 163

3 163

3 163

3 163

3 163

3 163

3 163

Finlanda

3 527

3 527

3 527

3 527

3 527

3 527

3 527

Suedia

4 116

4 116

4 116

4 116

4 116

4 116

4 116

Republica Cehă

1 563

1 786

2 009

2 232

2 232

2 232

2 232

Estonia

12

13

15

17

17

17

17

Letonia

268

307

345

383

383

383

383

Lituania

56

64

72

80

80

80

80

Polonia

6 731

7 692

8 654

9 615

9 615

9 615

9 615

Slovacia

34

39

44

48

48

48

48

Ajutor pentru plantaţiile de măslini
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Spania

103 140

103 140

103 140

103 140

103 140

103 140

103 140

Cipru

2 051

2 344

2 637

2 930

2 930

2 930

2 930

Plata pentru fructe de tip bacă
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori ani

Bulgaria

552

552

552

552

552

Letonia

92

92

92

92

92

Lituania

138

138

138

138

138

Ungaria

391

391

391

391

391

Polonia

11 040

11 040

11 040

11 040

11 040

ANEXA XIII:Lista seminţelor menţionate la articolul 87

Codul NC

Denumirea

Valoarea ajutorului (EUR/100 kg)

 

1. Ceres

 

1001 90 10

Triticum spelta L.

14,37

1006 10 10

Oryza sativa L. (1)

 

- soiuri cu bobul lung, ale căror boabe au lungimea mai mare de 6,0 mm şi raportul lungime / lăţime este mai mare sau egal cu 3;

17,27

- alte soiuri ale căror boabe au lungimea de cel mult 6,0 mm şi raportul lungime / lăţime este mai mic de 3

14,85

 

2. Oleagineae

 

ex. 1204 00 10

Linum usitatissimum L. (in pentru fibre)

28,38

ex. 1204 00 10

Linum usitatissimum L. (seminţe de in)

22,46

ex. 1207 99 10

Cannabis sativa L. (2) (soiuri cu un conţinut de tetrahidrocanabinol mai mic sau egal cu 0,2 %)

20,53

 

3. Gramineae

 

ex. 1209 29 10

Agrostis canina L.

75,95

ex. 1209 29 10

Agrostis gigantea Roth.

75,95

ex. 1209 29 10

Agrostis stolonifera L.

75,95

ex. 1209 29 10

Agrostis capillaris L.

75,95

ex. 1209 29 80

Arrhenatherum elatius (L.) P. Beauv. ex J.S. şi K.B. Prest.

67,14

ex. 1209 29 10

Dactylis glomerata L.

52,77

ex. 1209 23 80

Festuca arundinacea Schreb.

58,93

ex. 1209 23 80

Festuca ovina L.

43,59

1209 23 11

Festuca pratensis Huds.

43,59

1209 23 15

Festuca rubra L.

36,83

ex. 1209 29 80

Festulolium

32,36

1209 25 10

Lolium multiflorum Lam.

21,13

1209 25 90

Lolium perenne L.

30,99

ex. 1209 29 80

Lolium x boucheanum Kunth

21,13

ex. 1209 29 80

Phlehum bertolinii (DC)

50,96

1209 26 00

Phleum pratense L.

83,56

ex. 1209 29 80

Poa nemoralis L.

38,88

1209 24 00

Poa pratensis L.

38,52

ex. 1209 29 10

Poa palustris şi Poa trivialis L.

38,88

 

4. Leguminosae

 

ex. 1209 29 80

Hedysarum coronarium L.

36,47

ex. 1209 29 80

Medicago lupulina L.

31,88

ex. 1209 21 00

Medicago sativa L. (ecotipuri)

22,10

ex. 1209 21 00

Medicago sativa L. (soiuri)

36,59

ex. 1209 29 80

Onobrichis viciifolia Scop.

20,04

ex. 0713 10 10

Pisum sativum L. (partim) (mazăre de câmp)

0

ex. 1209 22 80

Trifolium alexandrinum L.

45,76

ex 1209 22 80

Trifolium hybridum L.

45,89

ex 1209 22 80

Trifolium incarnatum L.

45,76

1209 22 10

Trifolium pratense L.

53,49

ex 1209 22 80

Trifolium repens L.

75,11

ex 1209 22 80

Trifolium repens L. soiul giganteum

70,76

ex 1209 22 80

Trifolium resupinatum L.

45,76

ex0713 50 10

Vicia faba L. (partim) (bob mic)

0

ex 1209 29 10

Vicia sativa L.

30,67

ex 1209 29 10

Vicia villosa Roth.

24,03

(1) Măsurarea bobului se efectuează la orezul albit în conformitate cu următoarea metodă:

(a) se prelevează o probă reprezentativă din lot;

(b) se triază proba pentru a opera cu boabe întregi, inclusiv cu cele necoapte;

(c) se efectuează două măsurări, fiecare pe câte 100 de boabe, şi se calculează media;

(d) se stabileşte rezultatul în milimetri, rotunjit cu o zecimală.

(2) Conţinutul de tetrahidrocanabinol (THC) al unui soi este determinat prin examinarea unei probe menţinute la greutate constantă. Greutatea THC comparativ cu greutatea probei nu trebuie - în scopul acordării ajutorului - să depăşească 0,2 %. Proba trebuie să conţină mai mult de o treime dintr-un număr reprezentativ de plante selectate aleatoriu la finele perioadei de înflorire, ale căror tulpini şi seminţe au fost îndepărtate.

ANEXA XIV:Plafoanele aplicabile ajutorului pentru seminţe în noile state membre, prevăzute la articolul 87 alineatul (3)
 

(milioane EUR)

An calendaristic

Bulgaria

Republica Cehă

Estonia

Cipru

Letonia

Lituania

Ungaria

Malta

Polonia

România

Slovenia

Slovacia

2009

0,15

1,75

0,07

0,06

0,21

0,21

1,55

0,06

1,11

0,26

0,17

0,07

2010

0,17

2,04

0,08

0,07

0,24

0,24

1,81

0,07

0,30

0,30

0,19

0,08

2011

0,22

2,33

0,10

0,08

0,28

0,08

2,07

0,08

1,48

0,38

0,22

0,09

2012

0,26

2,62

0,11

0,09

0,31

0,31

2,33

0,09

1,67

0,45

0,25

0,11

2013

0,30

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,53

0,28

0,12

2014

0,34

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,60

0,28

0,12

2015

0,39

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,68

0,28

0,12

2016

0,43

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,75

0,28

0,12

Anii următori

0,43

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,75

0,28

0,12

ANEXA XV:Plafoanele prevăzute la articolul 95 (zahăr) pentru calcularea sumei ajutorului
 

(1 000 EUR)

Stat membru

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016 şi anii următori

Belgia

81 752

81 752

81 752

81 752

81 752

81 752

81 752

81 752

Bulgaria (*)

154

176

220

264

308

352

396

440

Republica Cehă

44 245

44 245

44 245

44 245

44 245

44 245

44 245

44 245

Danemarca

34 478

34 478

34 478

34 478

34 478

34 478

34 478

34 478

Germania

278 254

278 254

278 254

278 254

278 254

278 254

278 254

278 254

Grecia

29 384

29 384

29 384

29 384

29 384

29 384

29 384

29 384

Spania

96 203

96 203

96 203

96 203

96 203

96 203

96 203

96 203

Franţa

272 259

272 259

272 259

272 259

272 259

272 259

272 259

272 259

Irlanda

18 441

18 441

18 441

18 441

18 441

18 441

18 441

18 441

Italia

135 994

135 994

135 994

135 994

135 994

135 994

135 994

135 994

Letonia

6 616

6 616

6 616

6 616

6 616

6 616

6 616

6 616

Lituania

10 260

10 260

10 260

10 260

10 260

10 260

10 260

10 260

Ungaria

41 010

41 010

41 010

41 010

41 010

41 010

41 010

41 010

Ţările de Jos

73 504

73 504

73 504

73 504

73 504

73 504

73 504

73 504

Austria

32 955

32 955

32 955

32 955

32 955

32 955

32 955

32 955

Polonia

159 392

159 392

159 392

159 392

159 392

159 392

159 392

159 392

Portugalia

6 452

6 452

6 452

6 452

6 452

6 452

6 452

6 452

România (*)

3 536

4 041

5 051

6 062

7 072

8 082

9 093

10 103

Slovenia

3 740

3 740

3 740

3 740

3 740

3 740

3 740

3 740

Slovacia

19 289

19 289

19 289

19 289

19 289

19 289

19 289

19 289

Finlanda

13 520

13 520

13 520

13 520

13 520

13 520

13 520

13 520

Suedia

34 082

34 082

34 082

34 082

34 082

34 082

34 082

34 082

Regatul Unit

105 376

105 376

105 376

105 376

105 376

105 376

105 376

105 376

(*) Plafoane calculate luând în considerare calendarul pentru creşteri prevăzut la articolul 121.

*) La pagina 89, în anexa XV, tabel, coloana "2009":
- al şaptelea rând (Spania):
în loc de: "96 203",
se va citi: "106 326"
- al nouălea rând (Irlanda):
în loc de: "18 441"
se va citi: "20 188"
- al şaptesprezecelea rând (Portugalia):
în loc de: "6 452"
se va citi: "7 063"
- al douăzeci şi unulea rând (Finlanda):
în loc de: "13 520"
se va citi: "14 801"
- al douăzeci şi treilea rând (Regatul Unit):
în loc de: "105 376",
se va citi: "115 361".

ANEXA XVI:
Tabelul 1
Cipru: Plăţi naţionale directe complementare în cazul în care se aplică schemele normale pentru plăţile directe
(EUR)

Calendar pentru creşteri

60%

70%

80%

90%

Sectorul

2009

2010

2011

2012

Culturi arabile (cu excepţia grâului dur)

4 220 705

3 165 529

2 110 353

1 055 176

Grâu dur

1 162 157

871 618

581 078

290 539

Leguminoase pentru boabe

16 362

12 272

8 181

4 091

Lapte şi lactate

1 422 379

1 066 784

711 190

355 595

Carne de vită

1 843 578

1 382 684

921 789

460 895

Ovine şi caprine

4 409 113

3 306 835

2 204 556

1 102 278

Ulei de măsline

3 174 000

2 380 500

1 587 000

793 500

Tutun

417 340

313 005

208 670

104 335

Banane

1 755 000

1 316 250

877 500

0

Stafide

0

0

0

0

Migdale

0

0

0

0

Total

1 842 0634

13 815 476

9 210 317

4 166 409

Plăţi directe naţionale complementare în cadrul schemei de plată unică:
Cuantumul total al plăţilor directe naţionale complementare care poate fi acordat în cadrul schemei de plată unică este egal cu suma plafoanelor sectoriale menţionate în prezentul tabel pentru sectoarele incluse în schema de plată unică, în măsura în care ajutorul din aceste sectoare este decuplat.
Tabelul 2
Cipru: Plăţi naţionale directe complementare în cazul în care se aplică schema de plată unică pe suprafaţă pentru plăţile directe
(EUR)

Sectorul

2009

2010

2011

2012

Culturi arabile (cu excepţia grâului dur)

0

0

0

0

Grâu dur

1 795 543

1 572 955

1 350 367

1 127 779

Leguminoase pentru boabe

0

0

0

0

Lapte şi lactate

3 456 448

3 438 488

3 402 448

3 402 448

Carne de vită

4 608 945

4 608 945

4 608 945

4 608 945

Ovine şi caprine

10 724 282

10 670 282

10 616 282

10 562 282

Ulei de măsline

5 547 000

5 115 000

4 683 000

4 251 000

Stafide

156 332

149 600

142 868

136 136

Banane

4 323 820

4 312 300

4 300 780

4 289 260

Tutun

1 038 575

1 035 875

1 033 175

1 030 475

Total

31 650 945

30 903 405

30 155 865

29 408 325

ANEXA XVII:AJUTORUL DE STAT ÎN CIPRU
 

(EUR)

Sectorul

2009

2010

2011

2012

Culturi arabile (cu excepţia grâului dur)

2 263 018

1 131 509

565 755

282 877

Lapte şi lactate

562 189

281 094

140 547

70 274

Carne de vită

64 887

0

0

0

Ovine şi caprine

1 027 917

513 958

256 979

128 490

Sectorul cărnii de porc

2 732 606

1 366 303

683 152

341 576

Păsări de curte şi ouă

1 142 374

571 187

285 594

142 797

Vin

4 307 990

2 153 995

1 076 998

538 499

Ulei de măsline

2 088 857

1 044 429

522 215

261 107

Struguri de masă

1 058 897

529 448

264 724

132 362

Tomate prelucrate

117 458

58 729

29 365

14 682

Banane

127 286

63 643

31 822

15 911

Fructele pomilor cu frunze căzătoare inclusiv fructe sâmburoase

2 774 230

1 387 115

693 558

346 779

Total

18 267 707

9 101 410

4 552 716

2 277 365

Anexa XVIIa:Ajutoare naţionale tranzitorii în Cipru
(EUR)

Sectorul

2013

2014

Cereale (cu excepţia grâului dur)

141 439

113 151

Grâu dur

905 191

724153

Lapte şi lactate

3 419 585

2 735 668

Carne de vită

4 608 945

3 687 156

Ovine şi caprine

10 572 527

8 458 022

Sectorul cărnii de porc

170 788

136 630

Păsări de curte şi ouă

71 399

57 119

Vinul

269 250

215 400

Ulei de măsline

3 949 554

3 159 643

Struguri de masă

66 181

52 945

Struguri uscaţi

129 404

103 523

Tomate prelucrate

7 341

5 873

Banane

4 285 696

3 428 556

Tutun

1 027 775

822 220

Fructele pomilor cu frunze căzătoare, inclusiv fructe sâmburoase

173 390

138 712

Total

29 798 462

23 838 770

ANEXA XVIII:TABEL DE CORESPONDENŢE

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 23

Articolul 7

Articolul 24

Articolul 8

-

Articolul 9

Articolul 25

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 7

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 9 alineatul (3)

-

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 11

Articolul 11 alineatele (1) şi (2)

Articolul 12

-

-

Articolul 8

Articolul 12a alineatul (1)

Articolul 10

Articolul 12a alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 13

Articolul 12

Articolul 14

Articolul 12

Articolul 15

Articolul 13

Articolul 16

Articolul 12

Articolul 17

Articolul 14

Articolul 18

Articolul 15

Articolul 19

Articolul 16

Articolul 20

Articolul 17

Articolul 21

Articolul 18

Articolul 22

Articolul 19

Articolul 23

Articolul 20

Articolul 24

Articolul 21

Articolul 25

Articolul 22

Articolul 26

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 27

-

Articolul 28

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 30

Articolul 32

Articolul 31

-

Articolul 32

Articolul 3

Articolul 33

Articolul 33

Articolul 34

-

Articolul 35

Articolul 37

Articolul 36

-

Articolul 37

Anexa IX

Articolul 38

-

Articolul 39

-

Articolul 40 alineatele (1), (2) şi (3)

Anexa IX, punctul A alineatele (4), (5) şi (6)

Articolul 40 alineatul (4)

Articolul 31

Articolul 40 alineatul (5)

-

Articolul 41

Articolul 40

Articolul 42

Articolul 41

Articolul 43

Anexa IX

Articolul 44 alineatele (1) şi (2)

Articolul 34

Articolul 44 alineatele (3) şi (4)

Articolul 35

Articolul 45

Articolul 42

Articolul 46

Articolul 43

Articolul 47

-

Articolul 48

-

Articolul 49

Articolul 44

Articolul 50

-

Articolul 51 primul paragraf

-

Articolul 51 al doilea paragraf

Articolul 38

Articolul 52

Articolul 39

Articolul 53

-

Articolul 54

-

Articolul 55

-

Articolul 56

-

Articolul 57

-

-

Articolul 45

Articolul 58

Articolul 46

Articolul 59

Articolul 47

Articolul 60

-

Articolul 61

Articolul 49

Articolul 62

-

Articolul 63 alineatul (1)

Articolul 51 alineatul (1)

Articolul 63 alineatul (2)

-

Articolul 63 alineatul (3)

Articolul 48

Articolul 63 alineatul (4)

Articolul 50 alineatul (2)

Articolul 64

Articolul 51

Articolul 65

-

Articolul 66

-

Articolul 67

Articolul 52

Articolul 68

Articolul 53

Articolul 68a

-

Articolul 68b

Articolul 54

Articolul 69

-

Articolul 70

-

Articolul 71

-

Articolul 71a

Articolul 55

Articolul 71b

Articolul 56

Articolul 71c

-

Articolul 71d

Articolul 57

Articolul 71e

Articolul 58

Articolul 71f

Articolul 59

Articolul 71g

-

Articolul 71h

Articolul 61

Articolul 71i

-

Articolul 71j

-

Articolul 71k

Articolul 62

Articolul 71l

-

Articolul 7 1m

Articolul 60

-

Articolul 63

-

Articolul 64

-

Articolul 65

-

Articolul 66

-

Articolul 68

-

Articolul 70

-

Articolul 69

Articolul 72

-

Articolul 73

-

Articolul 74

-

Articolul 75

-

Articolul 76

Articolul 79

Articolul 77

Articolul 80

Articolul 78

Articolul 81

Articolul 79

Articolul 73

Articolul 80

Articolul 74

Articolul 81

Articolul 75

Articolul 82

Articolul 76

Articolul 83

Articolul 82

Articolul 84

Articolul 83

Articolul 85

Articolul 84

Articolul 86 alineatele (1), (2) şi (4)

Articolul 85 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 86 alineatul (3)

-

Articolul 87

Articolul 120

Articolul 88

-

Articolul 89

-

Articolul 90

-

Articolul 91

-

Articolul 92

-

Articolul 93

Articolul 77

Articolul 94

Articolul 78

Articolul 95

-

Articolul 96

-

Articolul 97

-

Articolul 98

-

Articolul 99

Articolul 87

Articolul 100

-

Articolul 101

-

Articolul 102

-

Articolul 103

-

Articolul 104

-

Articolul 105

-

Articolul 106

-

Articolul 107

-

Articolul 108

-

Articolul 109

-

Articolul 110

-

Articolul 110a

Articolul 88

Articolul 110b

Articolul 89

Articolul 110c

Articolul 90

Articolul 110d

Articolul 91

Articolul 110e

Articolul 92

Articolul 110f

-

Articolul 110g

-

Articolul 110h

-

Articolul 110i

-

Articolul 110j

-

Articolul 110k

-

Articolul 110l

-

Articolul 110m

-

Articolul 110n

-

Articolul 110o

-

Articolul 110p

-

Articolul 110q

Articolul 93

Articolul 110r

Articolul 94

Articolul 110s

Articolul 95

Articolul 110t

Articolul 96

Articolul 110u

Articolul 97

Articolul 110v

Articolul 98

Articolul 111

Articolul 99

Articolul 112

Articolul 100

Articolul 113

Articolul 101

Articolul 114

Articolul 102

Articolul 115

Articolul 103

Articolul 116

Articolul 104

Articolul 117

Articolul 105

Articolul 118

Articolul 106

Articolul 119

-

Articolul 120

Articolul 107

Articolul 121

Articolul 108

Articolul 122

Articolul 109

Articolul 123

Articolul 110

Articolul 124

-

Articolul 125

Articolul 111

Articolul 126

Articolul 112

Articolul 127

Articolul 113

Articolul 128

Articolul 114

Articolul 129

Articolul 115

Articolul 130

Articolul 116

Articolul 131

-

Articolul 132

-

Articolul 133

-

Articolul 134

-

Articolul 135

-

Articolul 136

-

Articolul 136a

-

Articolul 137

-

Articolul 138

Articolul 117

Articolul 139

Articolul 118

Articolul 140

Articolul 119

Articolul 141

-

Articolul 142

-

Articolul 143

-

Articolul 143a

Articolul 121

Articolul 143b alineatele (1), (2), (9) şi (10)

Articolul 122

Articolul 143b alineatele (3) şi (7)

Articolul 123

Articolul 143b alineatele (4), (5) şi (6)

Articolul 124

Articolul 143b alineatul (13)

Articolul 125

Articolul 143ba alineatele (1)-(3)

Articolul 126

Articolul 143ba alineatul (3a)

-

Articolul 143ba alineatele (4)-(6)

Articolul 130

Articolul 143bb alineatele (1) şi (2)

Articolul 127

Articolul 143bb alineatul (3)

-

Articolul 143bb alineatele (4)-(6)

Articolul 130

Articolul 143bc alineatele (1) şi (2)

Articolul 128

-

Articolul 129

Articolul 143bc alineatele (3) şi (4)

Articolul 130 alineatele (1) şi (2)

-

Articolul 131

Articolul 143c alineatele (1)-(8)

Articolul 132

Articolul 143c alineatul (9)

Articolul 133

Articolul 143c alineatul (10)

-

Articolul 143d

Articolul 134

Articolul 143e

Articolul 135

-

Articolul 136

-

Articolul 137

-

Articolul 138

-

Articolul 139

Articolul 144

Articolul 141

Articolul 145

Articolul 142

Articolul 146

Articolul 140

Articolul 147

-

Articolul 148

-

Articolul 149

-

Articolul 150

-

Articolul 151

-

Articolul 152

-

-

Articolul 143

-

Articolul 144

-

Articolul 145

Articolul 153

Articolul 146

Articolul 154

-

Articolul 154a

Articolul 148

Articolul 155

Articolul 147

Articolul 155a

-

Articolul 156

Articolul 149

Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu numărul 30L din data de 31 ianuarie 2009