Capitolul 1 - Ecocondiţionalitate - Regulamentul 73/19-ian-2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Acte UE

Jurnalul Oficial 30L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 25 Septembrie 2014
CAPITOLUL 1:Ecocondiţionalitate
Art. 4: Cerinţe principale
(1)Orice agricultor care primeşte plăţi directe trebuie să respecte cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II şi bunele condiţii agricole şi de mediu menţionate la articolul 6.
Obligaţiile menţionate la primul alineat se aplică numai în măsura în care sunt vizate activitatea agricolă a agricultorului sau suprafaţa agricolă a exploataţiei.
(2)Autoritatea naţională competentă furnizează agricultorului, printre altele prin intermediul mijloacelor electronice, lista cu cerinţele legale în materie de gestionare şi cu bunele condiţii agricole şi de mediu care trebuie îndeplinite.
Art. 5: Cerinţe legale în materie de gestionare
(1)Cerinţele de reglementare în materie de gestionare prevăzute în anexa II sunt stabilite în legislaţia comunitară pentru următoarele domenii:
a)sănătate publică, sănătatea animalelor şi a plantelor,
b)mediu,
c)bunăstarea animalelor.
(2)Dispoziţiile menţionate în anexa II se aplică în versiunea în vigoare şi, în cazul directivelor, în versiunea pusă în aplicare de statele membre.
Art. 6: Bune condiţii agricole şi de mediu
(1)Statele membre se asigură că toate terenurile agricole, în special cele care nu mai sunt exploatate în scopul producţiei, sunt menţinute în bune condiţii agricole şi de mediu. Statele membre definesc, la nivel naţional sau regional, cerinţele minime pentru bunele condiţii agricole şi de mediu, în baza cadrului stabilit în anexa III, ţinând seama de caracteristicile zonelor în cauză, în special de condiţiile pedologice şi climatice, de tipurile de exploataţii existente, de gradul de utilizare a terenurilor în cauză, de rotaţia culturilor, de practicile agricole şi de structura exploataţiilor. Statele membre nu definesc cerinţe minime care să nu fie prevăzute în cadrul respectiv.
Standardele prevăzute la a treia coloană din anexa III sunt opţionale, cu excepţia cazului în care:
a)statul membru a definit, pentru un astfel de standard, o cerinţă minimă pentru bunele condiţii agricole şi de mediu, înainte de 1 ianuarie 2009; şi/sau
b)statul membru aplică norme naţionale pentru abordarea standardului.
(2)Statele membre, cu excepţia noilor state membre, se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la data prevăzută pentru cererile de ajutor pe suprafaţă din 2003 sunt în continuare utilizate în acest scop. Noile state membre, altele decât Bulgaria, Croaţia şi România, se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 mai 2004 sunt în continuare utilizate în acest scop. Bulgaria şi România se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în acest scop. Croaţia se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 iulie 2013 sunt în continuare utilizate în acest scop.
Totuşi, în circumstanţe corespunzător justificate, un stat membru poate prevedea derogări de la primul paragraf, cu condiţia să ia toate măsurile pentru a împiedica diminuarea semnificativă a suprafeţei totale destinate păşunilor permanente.
Primul paragraf nu se aplică păşunilor permanente care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea se realizează cu respectarea condiţiilor locale de mediu şi exceptând plantaţiile de brazi de Crăciun şi speciile cu creştere rapidă cultivate pe termen scurt.