Art. 124. - Art. 124: Suprafaţa inclusă în schema de plată unică pe suprafaţă - Regulamentul 73/19-ian-2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003
Acte UE
Jurnalul Oficial 30L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 25 Septembrie 2014
Art. 124: Suprafaţa inclusă în schema de plată unică pe suprafaţă
(1)Suprafaţa agricolă a unui nou stat membru inclusă în schema de plată unică pe suprafaţă reprezintă partea din suprafaţa agricolă utilizată de acesta care este menţinută în bune condiţii agricole, indiferent dacă se află sau nu în exploatare, ajustată în conformitate cu criteriile obiective şi nediscriminatorii care urmează să fie stabilite de noul stat membru în cauză după aprobarea Comisiei.
În sensul prezentului titlu, "suprafaţă agricolă utilizată" înseamnă suprafaţa totală a terenurilor arabile, a păşunilor permanente, a culturilor permanente şi a grădinilor familiale, conform definiţiei stabilite de Comisie în scopuri statistice.
(2)În scopul acordării de plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, toate parcelele agricole care corespund criteriilor prevăzute la alineatul (1), precum şi parcelele agricole plantate cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (cod NC ex 0602 90 41) sunt eligibile.
Exceptând cazurile de forţă majoră sau circumstanţele excepţionale, parcelele menţionate la primul paragraf se pun la dispoziţia agricultorului la data stabilită de statul membru, dată care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.
Suprafaţa minimă eligibilă pe exploataţie pentru care pot fi solicitate plăţi este de 0,3 ha. Cu toate acestea, oricare dintre noile state membre poate decide, pe baza unor criterii obiective şi după aprobarea Comisiei, să stabilească suprafaţa minimă eligibilă pe exploataţie la un nivel mai ridicat, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească 1 ha.
(3)Nu există obligaţia de a produce sau de a folosi factorii de producţie. Cu toate acestea, agricultorii pot folosi terenul la care se face referire la paragraful (4) din prezentul articol în orice scop agricol. În ceea ce priveşte producţia de cânepă, se aplică articolul 39.
(4)Orice teren care beneficiază de plăţile din cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă trebuie menţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, în conformitate cu articolul 6.
(5)Orice agricultor care primeşte ajutor în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă respectă cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II, în conformitate cu următorul calendar:
a)cerinţele prevăzute la punctul A din anexa II se aplică de la 1 ianuarie 2009;
b)cerinţele prevăzute la punctul B din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2011;
c)cerinţele prevăzute la punctul C din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2013;
(6)Pentru Bulgaria şi România, aplicarea articolelor 4, 5, 23, 24 şi 25 este opţională până la 31 decembrie 2011 în măsura în care dispoziţiile în cauză se referă la cerinţe legale în materie de gestionare. Începând cu 1 ianuarie 2012, un agricultor care primeşte plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă în statele membre în cauză trebuie să îndeplinească cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II în conformitate cu următorul calendar:
a)cerinţele prevăzute la punctul A din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2012;
b)cerinţele prevăzute la punctul B din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2014;
c)cerinţele prevăzute la punctul C din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2016.
(7)Noile state membre pot aplica, de asemenea, opţiunile prevăzute la alineatele (5) şi (6) în cazul în care hotărăsc încetarea aplicării schemei de plată unică pe suprafaţă înainte de sfârşitul perioadei de aplicare prevăzută la articolul 122 alineatul (3).
(8)Aplicarea schemei de plată unică pe suprafaţă nu afectează în niciun fel obligaţia noilor state membre cu privire la punerea în aplicare a normelor comunitare privind identificarea şi înregistrarea animalelor, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 şi în Regulamentul (CE) nr. 21/2004.