Titlul iii - SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ - Regulamentul 73/19-ian-2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003
Acte UE
Jurnalul Oficial 30L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 25 Septembrie 2014
TITLUL III:SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ
Art. 33: Drepturi de plată
(1)Ajutorul din cadrul schemei de plată unică este disponibil pentru agricultori dacă aceştia:
a)deţin drepturi de plată pe care le-au obţinut în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;
b)obţin drepturi de plată în temeiul prezentului regulament:
(i)prin transfer,
(ii)de la rezerva naţională,
(iii)în conformitate cu anexa IX,
(iv)în conformitate cu articolul 47 alineatul (2), articolul 57a, articolul 59, articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea, articolul 65 şi cu articolul 68 alineatul (4) litera (c).
(2)În sensul articolului 47 alineatul (2), al articolului 57 alineatul (6), al articolului 64 alineatul (2) şi al articolului (65), se consideră că "un agricultor deţine drepturi de plată" dacă agricultorului respectiv i-au fost alocate sau transferate definitiv drepturi de plată.
(3)Drepturile de cultivare a terenurilor în scopuri necomerciale, stabilite în conformitate cu articolul 53 alineatul (2), articolul 63 alineatul (2) şi articolul 71j din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu sunt supuse obligaţiilor de retragere anterioare.
Art. 34: Activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil
(1)Ajutorul din cadrul schemei de plată unică se acordă agricultorilor la activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil. Drepturile de plată activate vor acorda dreptul la plata sumei stabilite în cadrul schemei.
(2)În sensul prezentului titlu, "hectar eligibil" înseamnă:
a)orice suprafaţă agricolă a exploataţiei şi orice suprafaţă plantată cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (cod NC ex. 0602 90 41), care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafaţa este utilizată şi în activităţi neagricole, activitatea agricolă să predomine şi
b)orice suprafaţă care a dat dreptul la plăţi în baza schemei de plată unică sau a schemei de plată unică pe suprafaţă în anul 2008 şi care
(i)nu mai respectă definiţia "eligibilităţii" ca rezultat al punerii în aplicare a Directivei 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (1), a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (2), precum şi a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (3), sau
(1)JO L 103, 25.4.1979, p. 1.
(2)JO L 206, 22.7.1992, p. 7.
(3)JO L 327, 22.12.2000, p. 1.
(ii)pe durata angajamentului relevant al agricultorului individual este împădurită conform articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (4) sau conform articolului 43 din Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 sau în temeiul unei scheme naţionale ale cărei condiţii sunt conforme cu articolul 43 alineatele (1), (2) şi (3) din respectivul regulament, sau
(4)JO L 160, 26.6.1999, p. 80.
(iii)pe durata angajamentului relevant al agricultorului individual, este retrasă din circuitul agricol, în conformitate cu articolele 22, 23 şi 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE)nr. 1698/2005.
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), Comisia stabileşte norme detaliate privind utilizarea hectarelor eligibile pentru activităţi neagricole.
Cu excepţia unui caz de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, hectarele îndeplinesc condiţia de eligibilitate pe parcursul întregului an calendaristic.
Art. 35: Declararea hectarelor eligibile
(1)Agricultorul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente unui drept de plată. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale, aceste parcele sunt la dispoziţia agricultorului la o dată stabilită de statele membre, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.
(2)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot autoriza agricultorul să îşi modifice declaraţia, cu condiţia ca acesta să respecte numărul de hectare corespunzător drepturilor sale de plată şi condiţiile prevăzute pentru acordarea plăţii unice pentru suprafaţa în cauză.
Art. 36: Modificarea drepturilor de plată
Drepturile la plata pe hectar nu se modifică, exceptând cazul în care prezentul regulament prevede dispoziţii contrare.
Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), stabileşte, începând din 2010, norme pentru modificarea drepturilor de plată, în special în cazul fracţiunilor de drepturi.
Art. 37: Solicitări multiple
În absenţa unor dispoziţii contrare în prezentul regulament, suprafaţa corespunzătoare numărului de hectare eligibile pentru ajutor pentru care s-a depus o cerere de plată unică poate face obiectul unei cereri pentru orice altă plată directă, precum şi pentru orice alt ajutor neprevăzut în prezentul regulament.
Art. 38: Utilizarea terenurilor în caz de integrare amânată a sectorului fructelor şi legumelor
În cazul în care un stat membru a decis să utilizeze opţiunea prevăzută la al doilea paragraf din articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (denumită în continuare "integrare amânată"), parcelele din regiunile vizate de decizie nu sunt eligibile, până la o dată anterioară datei de 31 decembrie 2010, dacă sunt utilizate pentru:
a)producţia de fructe şi legume;
b)producţia de cartofi pentru consum; sau
c)pepiniere.
În eventualitatea integrării amânate, statele membre pot decide să permită cultivarea de culturi secundare pe hectarele eligibile pe o perioadă de maximum trei luni începând cu data de 15 august a fiecărui an. Cu toate acestea, la solicitarea statului membru, data respectivă se poate modifica în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) pentru regiunile în care cerealele sunt în mod normal recoltate mai devreme, din motive climatice.
Art. 39: Utilizarea terenurilor pentru producţia de cânepă
(1)Suprafeţele utilizate pentru producţia de cânepă sunt eligibile doar în cazul în care conţinutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depăşeşte 0,2 %. Statele membre stabilesc un sistem care să permită verificarea conţinutului de tetrahidrocanabinol al produselor cultivate pe cel puţin 30 % din suprafeţele de cânepă. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru introduce un sistem de autorizare prealabilă pentru cultura respectivă, procentul minim este de 20 %.
(2)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), acordarea plăţii este condiţionată de utilizarea de seminţe certificate din anumite soiuri.
Art. 40: Plafoane naţionale
(1)Pentru fiecare stat membru şi în fiecare an, valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate, a rezervei naţionale menţionate la articolul 41 şi a plafoanelor fixate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), articolul 69 alineatul (3) şi articolul 72b sunt egale cu plafonul său naţional stabilit în anexa VIII.
(2)Dacă este cazul, statul membru efectuează o reducere sau o creştere liniară a valorii tuturor drepturilor la plată sau a sumei rezervei naţionale menţionate la articolul 41 sau a ambelor, pentru a asigura respectarea plafonului său naţional stabilit în anexa VIII.
Statele membre care decid să nu pună în aplicare dispoziţiile titlului III capitolul 5a din prezentul regulament şi nici să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 136a alineatul (1) pot decide, în vederea obţinerii reducerii necesare a valorii drepturilor la plată menţionate la primul paragraf, să nu reducă drepturile la plată activate în 2013 de fermierii care în 2013 au solicitat mai puţin decât o valoare a plăţilor directe care urmează să fie stabilită de statul membru în cauză; cuantumul respectiv nu este mai mare de 5 000 EUR.
(3)Fără a se aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), sumele plăţilor directe care pot fi acordate într-un stat membru pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 34, 52, 53, 68 şi 72a din prezentul regulament şi ca ajutoare pentru sericicultori în temeiul articolului 111 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu depăşesc plafoanele stabilite în anexa VIII la prezentul regulament pentru anul respectiv, din care se deduc sumele care rezultă din aplicarea articolului 136b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2014 în conformitate cu anexa VIIIa la prezentul regulament.
(*)Regulamentul (UE) Nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
Dacă este cazul şi în scopul respectării plafoanelor stabilite în anexa VIII la prezentul regulament, din care se deduc sumele care rezultă din aplicarea articolului 136b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2014 astfel cum figurează în anexa VIIIa la prezentul regulament, statele membre efectuează o reducere liniară a sumelor aferente plăţilor directe pentru anul calendaristic 2014.
Art. 41: Rezerva naţională
(1)Fiecare stat membru creează o rezervă naţională care încorporează diferenţa dintre:
a)plafoanele naţionale stabilite în anexa VIII la prezentul regulament; şi
b)valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate şi a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), articolul 69 alineatul (3) şi articolul 72b din prezentul regulament.
(2)Statele membre pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca, cu titlu de prioritate şi în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi denaturarea concurenţei, drepturi de plată agricultorilor care încep să desfăşoare o activitate agricolă.
(3)Statele membre care nu aplică articolul 68 alineatul (1) litera (c) pot utiliza rezerva naţională în scopul de a stabili, în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi denaturarea concurenţei, drepturi de plată pentru agricultorii din regiunile supuse restructurării şi programelor de dezvoltare referitoare la oricare dintre formele de intervenţie publică, pentru a obţine garanţii împotriva abandonului terenului şi/sau a compensa dezavantaje specifice pentru agricultorii din regiunile în cauză.
(4)Statele membre utilizează rezerva naţională pentru a aloca, în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi denaturarea concurenţei, drepturile de plată agricultorilor aflaţi într-o situaţie specială, situaţie care urmează a fi definită de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(5)La aplicarea prezentului articol, statele membre pot majora valoarea unitară şi/sau numărul de drepturi de plată alocate agricultorilor.
(6)În cazul în care un stat membru aplică articolele 59 sau 63, poate face acest lucru pe baza unor criterii obiective şi într-un mod care să asigure tratamentul egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, cu condiţia ca, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare totală sau parţială a închirierii exploataţiei sau a drepturilor de primă, o parte sau toate drepturile de plată sau o parte sau întreaga majorare a valorii drepturilor de plată care urmează a se acorda agricultorului în cauză să treacă înapoi la rezerva naţională, dacă alocarea sau majorarea ar genera un câştig excepţional pentru fermierul în cauză. Aceste criterii includ cel puţin următoarele:
a)o durată minimă a închirierii;
b)perioada în care vânzarea sau acordarea sau expirarea închirierii poate fi considerată a genera un câştig excepţional. Perioada respectivă nu va începe mai devreme de data de începere a perioadei de referinţă relevante pentru decuplare şi se va încheia cel târziu la data la care agricultorul în cauză a luat cunoştinţă de decuplare şi de condiţiile aferente;
c)partea din plata primită care trece înapoi la rezerva naţională.
Art. 42: Drepturi de plată nefolosite
Orice drept de plată care nu a fost activat pentru o perioadă de 2 ani, în conformitate cu articolul 34, este adăugat rezervei naţionale, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale. Cu toate acestea, pentru 2009, drepturile de plată neactivate pentru perioada de doi ani 2007-2008 nu se adaugă rezervei naţionale dacă au fost activate în 2006, iar pentru 2010, drepturile de plată neactivate pentru perioada de doi ani 2008-2009 nu se adaugă rezervei naţionale dacă au fost activate în 2007.
Art. 43: Transferul drepturilor de plată
(1)Drepturile de plată nu pot fi transferate decât unui agricultor stabilit în acelaşi stat membru, cu excepţia moştenirilor sau a moştenirilor anticipate.
Totuşi, chiar şi în cazul moştenirilor sau al moştenirilor anticipate, drepturile de plată nu pot fi utilizate decât în statul membru în care au fost stabilite.
Un stat membru poate decide ca drepturile de plată să nu poată fi transferate sau utilizate decât în cadrul aceleiaşi regiuni.
(2)Drepturile de plată pot fi transferate, cu sau fără terenuri, prin vânzare sau prin orice altă formă de cesiune definitivă. În schimb, este autorizată arendarea sau orice altă tranzacţie similară, cu condiţia ca transferul drepturilor de plată să fie însoţit de transferul unui număr echivalent de hectare eligibile pentru ajutor.
(3)În cazul în care drepturile de plată sunt vândute, cu sau fără terenuri, statele membre, acţionând conform principiilor generale de drept comunitar, pot decide ca o parte a drepturilor de plată vândute să reintre în rezerva naţională sau ca valoarea lor unitară să fie redusă în favoarea rezervei naţionale, în conformitate cu anumite criterii pe care Comisia urmează să le definească în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 44: Condiţiile pentru drepturile speciale
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, drepturile de plată stabilite în titlul III capitolul 3 secţiunea 2 şi la articolul 71 m din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum şi la articolul 60 şi la articolul 65 al patrulea paragraf din prezentul regulament (denumite în continuare "drepturi speciale") fac obiectul condiţiilor stabilite la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol.
(2)Prin derogare de la articolul 34 alineatul (1), un agricultor care deţine drepturi speciale este autorizat de statul membru să deroge de la cerinţa de a activa drepturi de plată cu un număr echivalent de hectare eligibile, cu condiţia ca acesta să continue cel puţin:
a)50 % din activitatea agricolă desfăşurată în perioada de referinţă menţionată în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimate în unităţi de vită mare (UVM); sau
b)în cazul unor drepturi speciale stabilite în temeiul articolului 60, 50 % din activitatea agricolă desfăşurată înaintea trecerii la schema de plată unică exprimată în UVM; sau
c)în cazul articolului 65, 50 % din activitatea agricolă desfăşurată pe perioada punerii în aplicare a articolelor 67 şi 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimată în UVM.
Cu toate acestea, în cazul în care unui agricultor i s-au acordat drepturi speciale atât în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 cât şi în temeiul prezentului regulament, acesta menţine cel puţin 50 % din cel mai ridicat nivel de activitate dintre cele menţionate la primul paragraf.
Condiţia menţionată la primul paragraf nu se aplică pentru Malta.
(3)În cazul unui transfer al drepturilor speciale în 2009, 2010 şi 2011, cesionarul poate beneficia de derogarea prevăzută la alineatul (2) numai dacă se transferă toate drepturile speciale. Începând din 2012, cesionarul beneficiază de derogare numai în caz de moştenire efectivă sau anticipată.
Primul paragraf nu se aplică în cazul Maltei.
Art. 45: Reexaminarea drepturilor la plată.
(1)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre care au introdus schema de plată unică în conformitate cu titlul III, capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acţionând în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei comunitare, pot decide să treacă, începând din sau după 2010, la aproximarea valorii drepturilor la plată.
În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
(2)În scopul aplicării primului paragraf al alineatului (1), drepturile de plată pot fi supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puţin trei etape anuale prestabilite.
Reducerea valorii oricărui drept de plată nu depăşeşte, în niciuna din etapele anuale menţionate la primul paragraf, 50 % din diferenţa dintre valoarea sa iniţială şi valoarea finală. În cazul în care reducerea valorii este de mai puţin de 10 % din valoarea iniţială, statele membre pot aplica mai puţin de trei etape.
(3)Statele membre pot decide să aplice prezentul articol:
a)la nivelul geografic corespunzător care este stabilit în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, cum ar fi structura instituţională sau administrativă şi potenţialul agricol; sau
b)în cazul în care se aplică articolul 46 alineatul (4) în regiunea definită în conformitate cu articolul 46 alineatul (2).
Art. 46: Alocarea la nivel regional a plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40
(1)În urma introducerii schemei de plată unică în conformitate cu titlul III capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, un stat membru poate decide să pună în aplicare schema de plată unică începând din sau după 2010 la nivel regional, conform condiţiilor stabilite în prezenta secţiune.
În cazul în care decizia se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
(2)Statele membre stabilesc regiunile pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, precum structura instituţională sau administrativă şi potenţialul agricol regional.
Statele membre pot considera întregul lor teritoriu drept o singură regiune.
(3)Statele membre împart între regiuni plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40 pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii. Statele membre pot decide ca aceste plafoane regionale să fie supuse unor modificări anuale progresive, în cel mult trei etape anuale prestabilite şi cu criterii obiective şi nediscriminatorii precum potenţialul agricol şi criterii legate de mediu.
(4)Atunci când un stat membru care aplică alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol decide să nu aplice articolul 47, acesta ajustează valoarea drepturilor de plată în fiecare dintre regiunile sale, în măsura în care acest lucru este necesar pentru respectarea plafonului regional aplicabil. În acest scop, drepturile de plată sunt supuse unor creşteri sau reduceri liniare ale valorii acestora. Reducerea totală a valorii drepturilor de plată în temeiul acestui alineat este limitată la 10 % din valoarea lor iniţială.
(5)Dacă un stat membru decide să aplice atât articolul 45 cât şi prezentul articol, reducerea valorii drepturilor la plată menţionată la alineatul (4) din prezentul articol este luată în considerare pentru calculul limitelor stabilite la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf.
Art. 47: Regionalizarea schemei de plată unică
(1)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide să împartă cel mult 50 % din plafonul regional stabilit în temeiul articolului 46 între toţi agricultorii ale căror exploataţii sunt localizate în regiunea în cauză, inclusiv cei care nu deţin drepturi la plată.
(2)Agricultorii beneficiază de drepturi de plată a căror valoare unitară se calculează prin divizarea părţii corespunzătoare din plafonul regional stabilit în conformitate cu articolul 46 la numărul de hectare eligibile stabilit la nivel regional.
Valoarea acestor drepturi de plată este majorată în cazul în care, anterior aplicării prezentului articol, un agricultor deţine drepturi la plată. În acest scop, valoarea unitară regională a fiecăruia dintre drepturile de plată ale agricultorului este majorată cu un cuantum calculat pe baza valorii totale a drepturilor de plată pe care le deţinea agricultorul la o dată fixată de statul membru în cauză. Aceste majorări se calculează în limita părţii care a rămas din plafonul regional după punerea în aplicare a alineatului (1) din prezentul articol.
(3)Numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care acesta îl declară pentru anul de aplicare a schemei de plată unică la nivel regional, astfel cum se menţionează la articolul 46 alineatul (1), în conformitate cu articolul 34 alineatul (2), cu excepţia cazului de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale.
(4)Drepturile de plată deţinute de agricultori înainte de împărţirea menţionată la alineatele (1) şi (2) sunt anulate şi înlocuite cu noile drepturi prevăzute la alineatul (3).
Art. 48: Reexaminarea drepturilor la plată.
(1)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre care aplică articolul 47 pot decide, în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei comunitare, să treacă în anul care urmează punerii în aplicare a regimului de plată unică la nivel regional astfel cum este prevăzut la articolul 46 alineatul (1) la aproximarea valorii drepturilor de plată stabilite în temeiul prezentei secţiuni.
În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată pot fi supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puţin două etape anuale prestabilite.
(2)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre care au introdus schema de plată unică în conformitate cu titlul III capitolul 5 secţiunea 1 sau capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei comunitare, să treacă, începând din sau după 2010, la aproximarea valorii drepturilor la plată.
În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situaţii, decizia se ia înainte de 1 august 2010.
În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată sunt supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puţin trei etape anuale prestabilite.
Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere deciziilor luate de statele membre în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Respectivele state membre se pot abate de la numărul minim de etape prevăzut la primul paragraf şi de la limitele stabilite la alineatul (3) din prezentul articol.
(3)Reducerea valorii oricărui drept de plată nu depăşeşte, în niciuna din etapele anuale menţionate la alineatele (1) şi (2), 50 % din diferenţa dintre valoarea sa iniţială şi valoarea finală. În cazul în care reducerea valorii este de mai puţin de 10 % din valoarea iniţială, statele membre pot aplica mai puţin de trei etape.
(4)Statele membre pot decide să pună în aplicare alineatele (1), (2) şi (3) la nivelul geografic corespunzător care este stabilit în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, cum ar fi structura instituţională sau administrativă şi/sau potenţialul agricol.
Art. 49: Păşuni
La aplicarea articolului 47, statele membre pot stabili, în limitele plafonului regional instituit în temeiul articolului 46 sau ale unei părţi din acesta şi pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, valori unitare diferite pentru drepturile de plată care urmează să fie atribuite agricultorilor menţionaţi la articolul 47 alineatul (1):
a)pentru hectarele utilizate ca păşuni, la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafaţă pentru 2008 şi pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor; sau
b)pentru hectarele utilizate ca păşuni permanente, la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafaţă în 2008 şi pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor.
Art. 50: Condiţiile aplicabile drepturilor de plată stabilite în temeiul prezentei secţiuni
(1)Drepturile de plată stabilite în conformitate cu prezenta secţiune, sau cu secţiunea 1 din capitolul 5 sau capitolul 6 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, nu pot fi transferate sau utilizate decât în cadrul aceleiaşi regiuni sau între regiuni în care valoarea drepturilor de plată pe hectar este identică.
(2)În lipsa unor dispoziţii contrare în cadrul prezentei secţiuni, se aplică celelalte dispoziţii din prezentul titlu.
Art. 51: Dispoziţii generale
(1)Statele membre care au acordat plăţi pentru sectorul cărnii de oaie şi de capră, pentru sectorul cărnii de vită şi de mânzat, în conformitate cu titlul III capitolul 5 secţiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, până la 1 august 2009, să acorde în continuare aceste plăţi, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune. Acestea pot stabili, de asemenea, partea componentei din plafoanele lor naţionale care să fie utilizată pentru aceste plăţi la un nivel mai mic decât cel fixat în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În cazul în care un stat membru nu ia acea decizie, plăţile sunt integrate în schema de plată unică din 2010 în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament.
În cazul plăţilor pentru vită şi mânzat menţionate la articolul 5 3 alineatul (2) din prezentul regulament, statele membre pot de asemenea să decidă, până la 1 august 2010, să nu acorde aceste plăţi ci să le integreze într-o schemă de plată unică din 2011, în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament.
În cazul în care un stat membru a exclus toate sau o parte din plăţile pentru fructe şi legume din schema de plată unică, în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta poate:
a)din 2010, să acorde plăţile pentru fructe şi legume în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta secţiune şi în conformitate cu decizia luată în temeiul articolului 68b alineatele (1) şi (2) sau în temeiul articolului 143bc alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau,
b)să decidă, până la 1 august 2009, să integreze plăţile pentru fructe şi legume excluse din schema de plată unică, în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 într-o schemă de plată unică, în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament; sau
c)să decidă, până la 1 august 2009, să acorde plăţile tranzitorii pentru fructe şi legume, în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta secţiune, şi la un nivel mai scăzut decât cel stabilit în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003.
Noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă pot decide, atunci când introduc schema de plată unică, să acorde plăţile menţionate la primul paragraf, în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune. În cazul plăţii tranzitorii pentru fructe şi legume, noile state membre care nu au aplicat articolul 143bc din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu aplică articolul 54 din prezentul regulament. Mai mult, în cazul plăţii tranzitorii pentru fructe şi legume noile state membre ţin seama, după caz, de articolul 128 alineatul (3) din prezentul regulament.
Statele membre care au utilizat opţiunea prevăzută la secţiunea 2 capitolul 5 titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de a aplica schema de plată unică la nivel regional pot aplica primul şi al doilea paragraf la acelaşi nivel regional.
Croaţia poate decide să facă uz de opţiunile prevăzute la articolul 52 şi la articolul 53 alineatul (1) din prezentul regulament. Comisia este notificată cu privire la decizia respectivă până la 15 iulie 2013.
(2)În baza alegerii efectuate de fiecare stat membru, Comisia stabileşte, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), un plafon pentru fiecare dintre plăţile directe menţionate la articolele 52, 53 şi 54.
Respectivul plafon este egal cu componenta fiecărui tip de plată directă din plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40, înmulţită cu procentele de reducere aplicate de statele membre conform articolelor 52, 53 şi 54.
Prin derogare de la al doilea paragraf, în cazul Croaţiei, acest plafon este stabilit pe baza plafoanelor naţionale prevăzute la articolele 104 alineatul (4) şi 112 alineatul (5), în ceea ce priveşte plăţile pentru carnea de oaie şi de capră, respectiv plăţile pentru carnea de vită şi mânzat prevăzute la articolele 52 şi 53, ţinând seama de calendarul de introducere a plăţilor directe prevăzute la articolul 121.
Pentru 2014, plafoanele pentru plăţile directe menţionate la articolele 52 şi 53 sunt identice cu plafoanele stabilite pentru 2013, înmulţite cu un coeficient care trebuie calculat pentru fiecare stat membru în cauză prin împărţirea plafonului naţional pentru 2014, stabilit în anexa VIII la plafonul naţional pentru 2013. Această înmulţire se aplică numai statelor membre al căror plafon naţional stabilit în anexa VIII pentru 2014 este mai mic decât plafonul naţional pentru 2013.
(3)Orice stat membru care aplică posibilitatea prevăzută la alineatul (1) paragraful al cincilea trebuie să prezinte Comisiei, cel târziu până la 1 decembrie 2009, următoarele informaţii:
a)o defalcare pe regiuni a sumelor prevăzute pentru măsura sau măsurile în cauză pentru anii 2010-2012, pe bază de criterii obiective;
b)datele statistice şi orice alte date justificative folosite pentru stabilirea sumelor menţionate la litera (a).
Statele membre trebuie să răspundă în termen de o lună oricărei solicitări din partea Comisiei de a furniza lămuriri suplimentare cu privire la informaţiile prezentate.
Comisia foloseşte sumele menţionate la litera (a) primul paragraf din prezentul alineat drept bază pentru stabilirea plafonului statelor membre vizate pentru fiecare dintre plăţile directe menţionate la articolele 52 şi 53, după cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 52: Plăţile pentru carnea de oaie şi carnea de capră
Statele membre pot să reţină până la 50 % din componenta plafoanelor naţionale menţionate la articolul 40 din prezentul regulament care corespunde plăţilor din sectorul cărnii de oaie şi de capră prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În acest caz, statele membre în cauză efectuează anual o plată suplimentară către agricultori.
Prin derogare de la primul paragraf, Croaţia poate să reţină până la 50 % din suma care rezultă din plafonul menţionat la articolul 51 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, pentru a efectua anual o plată suplimentară către agricultori.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care cresc ovine şi caprine, în condiţiile prevăzute în secţiunea 10 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament şi în cadrul plafoanelor stabilite în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 53: Plăţile pentru carnea de vită şi mânzat
(1)Statele membre care au aplicat articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă pot reţine integral sau parţial componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespunde primei pentru vacile care alăptează, prevăzute la anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În aceste cazuri, statele membre respective efectuează anual o plată suplimentară către agricultori.
Prin derogare de la primul paragraf, Croaţia poate să reţină, integral sau parţial, suma care rezultă din plafonul menţionat la articolul 51 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, pentru a efectua anual o plată suplimentară către agricultori.
Plata suplimentară se acordă pentru întreţinerea vacilor care alăptează în condiţiile prevăzute în secţiunea 11 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.
(2)În 2010 şi 2011, statele membre care au aplicat articolul 68 alineatul (1), articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) sau articolul 68 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă pot reţine, integral sau parţial, plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespund primei pentru sacrificare pentru viţei, primei pentru sacrificare pentru bovine, altele decât viţei, sau primei speciale pentru animalele masculi pot crea o plată suplimentară pentru agricultori. În aceste cazuri, statele membre respective efectuează o plată suplimentară către agricultori. Plăţile suplimentare se acordă pentru sacrificarea viţeilor, a bovinelor altele decât viţeii şi pentru deţinerea bovinelor masculi, în condiţiile prevăzute în secţiunea 11 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 54: Plăţi tranzitorii pentru fructe şi legume
(1)Statele membre pot reţine, până la 31 decembrie 2011, până la 50 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 care corespund sprijinului pentru producţia tomatelor.
În acest caz şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc tomate în condiţiile prevăzute în secţiunea 8 din capitolul 1 a titlului IV.
(2)Statele membre pot reţine:
a)până la 31 decembrie 2010, până la 100 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespund sprijinului pentru producţia recoltelor de fructe şi legume, altele decât culturile anuale menţionate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru procesare şi care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96; şi
b)de la 1 ianuarie 2011 până la 31 decembrie 2012, până la 75 % din componenta plafoanelor naţionale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespunde sprijinului pentru producţia recoltelor de fructe şi legume, altele decât recoltele anuale menţionate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru procesare şi care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe şi legume (1) şi Regulamentul (CE) nr. 2202/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 de instituire a unui regim de ajutor comunitar pentru producătorii de anumite fructe citrice (2).
(1)JO L 297,21.11.1996, p. 29.
(2)JO L 297,21.11.1996 ,p. 49.
În acest caz şi în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament, statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.
Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc unul sau mai multe din următoarele fructe şi legume, astfel cum este stabilit de statul membru în cauză, în condiţiile prevăzute în secţiunea 8 din capitolul 1 din titlul IV:
a)smochine proaspete,
b)citrice proaspete,
c)struguri de masă,
d)pere,
e)piersici şi nectarine şi
f)prune "d'Ente".
(3)Componenta plafoanelor naţionale menţionate la alineatele (1) şi (2) este cea stabilită în anexa X.
CAPITOLUL 3:Punerea în aplicare în noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă şi în Croaţia.
Art. 55: Introducerea schemei de plată unică în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă şi în Croaţia
(1)În lipsa unor dispoziţii contrare în cadrul prezentului capitol, dispoziţiile din prezentul titlu se aplică noilor state membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă prevăzută la capitolul 2 din titlul V şi Croaţiei.
- Art. 41: şi secţiunea 1 din capitolul 2 nu se aplică.
(2)Orice nou stat membru care a pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă adoptă deciziile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) şi articolul 69 alineatul (1) până la data de 1 august a anului anterior celui în care urmează să pună în aplicare pentru prima dată schema de plată unică.
(3)Cu excepţia Bulgariei şi a României, orice nou stat membru care a pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă poate prevedea ca, în afara condiţiilor de eligibilitate stabilite la articolul 34 alineatul (2), "hectarul eligibil" este orice suprafaţă agricolă din cadrul exploataţiei, care a fost păstrată în bune condiţii agricole la data de 30 iunie 2003, exploatată sau nu la acea dată.
Art. 56: Cererea pentru sprijin
(1)Agricultorii solicită sprijin în cadrul schemei de plată unică înainte de o dată care urmează a fi stabilită de noile state membre, dar nu mai târziu de 15 mai.
(2)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale, drepturile de plată por fi acordate numai acelor agricultori care au solicitat sprijin în baza schemei de plată unică până la data de 15 mai a primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
Art. 57: Rezerva naţională
(1)Fiecare nou stat membru aplică un procent de reducere liniară a plafonului naţional propriu prevăzut la articolul 40, cu scopul de a constitui o rezervă naţională. În cazul Croaţiei, această reducere nu va depăşi 20 % din plafonul anual, după cum se menţionează în tabelul 3 din anexa VIII.
(2)Noile state membre trebuie să utilizeze rezerva naţională pentru a aloca, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, drepturi de plată pentru agricultorii care se află într-o situaţie specială, situaţie care urmează să fie definită de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(3)Pe parcursul primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică, noile state membre pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca drepturi la plată, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, pentru agricultorii din sectoare specifice, care se află într-o situaţie specială în urma trecerii la schema de plată unică. În Croaţia, utilizarea rezervei naţionale este supusă autorizării de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare şi fără asistenţa comitetului menţionat la articolul 141. Comisia examinează în special instituirea oricărei scheme naţionale de plăţi directe aplicabile înainte de data aderării, precum şi condiţiile în care aceasta s-a aplicat. Croaţia transmite Comisiei cererea de autorizare a rezervei naţionale până la 15 iulie 2013.
(4)Noile state membre pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca drepturi de plată agricultorilor care au început să-şi desfăşoare activitatea agricolă după data de 1 ianuarie a primului an de aplicare a schemei de plată unică şi care nu au primit nicio plată directă în anul respectiv, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei.
(5)Noile state membre care nu aplică articolul 68 alineatul (1) litera (c) pot utiliza rezerva naţională pentru a aloca, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor şi să evite distorsionarea pieţei şi a concurenţei, drepturi de plată pentru agricultorii din regiunile care fac obiectul programelor de restructurare şi de dezvoltare referitoare la oricare dintre formele de intervenţie publică, cu scopul de a se asigura împotriva abandonului terenului şi pentru a compensa agricultorii în urma dezavantajelor specifice din regiunile în cauză.
(6)În vederea aplicării alineatelor (2)-(5), noile state membre pot majora valoarea unitară a drepturilor de plată deţinute de agricultorul respectiv în limita a 5 000 EUR, sau pot aloca noi drepturi de plată agricultorului în cauză.
(7)Noile state membre efectuează reduceri liniare ale drepturilor de plată atunci când rezerva lor naţională nu este suficientă pentru a trata situaţiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 57a: Rezerva naţională specială pentru deminare din Croaţia
(1)Croaţia creează o rezervă naţională specială pentru deminare care se utilizează în scopul alocării, pe o perioadă de zece ani începând din momentul aderării, a unor drepturi la plată pentru agricultorii deţinători de terenuri deminate pe care le reutilizează în scopul desfăşurării de activităţi agricole, conform unor criterii obiective şi astfel încât să se asigure tratamentul egal al agricultorilor şi să se evite denaturarea pieţei şi a concurenţei.
(2)Terenul eligibil pentru alocarea drepturilor la plată în temeiul prezentului articol nu mai este eligibil pentru alocarea drepturilor la plată în temeiul articolului 59 şi al articolului 61.
(3)Valoarea drepturilor la plată stabilită în temeiul prezentului articol nu depăşeşte valoarea drepturilor la plată stabilite în conformitate cu articolul 59, respectiv cu articolul 61.
(4)Suma maximă alocată rezervei naţionale speciale pentru deminare se ridică la 9 600 000 EUR şi face obiectul calendarului de introducere a plăţilor directe prevăzut la articolul 121. Sumele maxime pe an sunt defalcate după cum urmează:
(în mii EUR)
Croaţia | 2013 | 2014 | 2015 | 2016 | 2017 | 2018 | 2019 | 2020 | 2021 | 2022 |
Suma maximă alocată rezervei naţionale speciale pentru deminare | 2 400 | 2 880 | 3 360 | 3 840 | 4 800 | 5 760 | 6 720 | 7 680 | 8 640 | 9 600 |
(5)În primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică, Croaţia alocă drepturi la plată agricultorilor pe baza terenului care a fost deminat şi care a fost declarat de agricultori în cererile de ajutor depuse în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică şi care a fost redat utilizării pentru activităţi agricole între 1 ianuarie 2005 şi 31 decembrie 2012.
(6)Pentru perioada 2013-2022, drepturile la plată sunt alocate agricultorilor pe baza terenului deminat declarat de agricultori în anul respectiv, cu condiţia ca acest teren să fi fost redat utilizării pentru activităţi agricole în cursul anului calendaristic precedent, şi care a fost notificat Comisiei în conformitate cu alineatul (9).
(7)Pentru a asigura o utilizare corespunzătoare a fondurilor Uniunii, Comisia modifică, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 141 alineatul (2), plafonul menţionat în tabelul 3 din anexa VIII, pentru a adăuga sumele din rezerva naţională specială pentru deminare alocate până la 31 decembrie 2022.
(8)Toate terenurile declarate în temeiul prezentului articol sunt conforme cu definiţia hectarului eligibil prevăzută la articolul 34 alineatul (2).
(9)Până la 15 iulie 2013, Croaţia notifică Comisiei suprafaţa de teren eligibilă în conformitate cu alineatul (5), indicând atât terenul eligibil pentru nivelurile de ajutor în conformitate cu articolul 59, cât şi terenul eligibil pentru nivelurile de ajutor în conformitate cu articolul 61. Această notificare include, de asemenea, informaţii cu privire la pachetele bugetare corespunzătoare şi la sumele neutilizate. Începând cu 2014, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, Comisiei îi este transmisă o comunicare cuprinzând aceleaşi informaţii care acoperă datele pentru anul calendaristic precedent privind suprafeţele redate utilizării pentru activităţi agricole şi pachete bugetare aferente.
(10)Până la 31 decembrie 2012, toate terenurile minate şi deminate pentru care agricultorii pot primi dreptul la plată din cadrul acestei rezerve naţionale speciale pentru deminare sunt identificate în cadrul sistemului integrat de administrare şi control înfiinţat în conformitate cu titlul II capitolul 4.
Art. 58: Aplicarea regională a plafoanelor naţionale menţionate la articolul 40
(1)Noile state membre pot pune în aplicare schema de plată unică la nivel regional.
(2)Noile state membre definesc regiunile în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
(3)Dacă este cazul, noul stat membru îşi împarte plafonul naţional menţionat la articolul 40 după toate reducerile prevăzute la articolul 57 între regiuni, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
Art. 59: Alocarea drepturilor la plată
(1)Agricultorii trebuie să primească drepturi de plată a căror valoare unitară se calculează prin divizarea plafonului naţional aplicabil menţionat la articolul 40 după aplicarea oricărei reduceri prevăzute la articolul 57 la numărul de drepturi de plată stabilite la nivel naţional în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Cu excepţia cazului de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care agricultorul le declară în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), noile state membre pot decide ca, exceptând cazurile de forţă majoră sau circumstanţele excepţionale, numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor să fie egal cu media anuală a numărului total de hectare, care, timp de unul sau mai mulţi ani dintr-o perioadă de referinţă care e stabilită de statul membru, dar cel târziu în 2008, au conferit un drept la plata unică pe suprafaţă.
Cu toate acestea, atunci când un agricultor a început să desfăşoare o activitate agricolă în cursul perioadei de referinţă, numărul mediu de hectare se calculează pe baza plăţilor de care a beneficiat în anii calendaristici în cursul cărora a exercitat activitatea agricolă.
(4)Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 141 alineatul (2), norme privind alocarea iniţială a drepturilor de plată în Croaţia.
Art. 60: Agricultori care nu deţin hectare eligibile pentru ajutor
Un agricultor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul cărnii de vită sau de mânzat, în sectorul produselor lactate sau în sectorul cărnii de oaie sau de capră şi care are dreptul să primească drepturi de plată în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) şi cu articolul 59, pentru care acesta nu are hectare eligibile în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică, beneficiază de drepturi speciale, care nu depăşesc 5 000 EUR pentru un drept, astfel cum se menţionează la articolul 44.
Art. 61: Păşuni
Noile state membre pot, de asemenea, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, să stabilească, în cadrul plafonului regional instituit în temeiul articolului 58 sau al unei părţi din acesta, valori unitare diferite ale drepturilor de plată care urmează să fie alocate agricultorilor menţionaţi la articolul 59 alineatul (1):
a)pentru hectare utilizate ca păşuni identificate ca atare la 30 iunie 2008 şi pentru orice alte hectare eligibile sau
b)pentru hectare utilizate ca păşuni permanente identificate ca atare la 30 iunie 2008 şi pentru orice alte hectare eligibile.
Pentru Croaţia, data menţionată la literele (a) şi (b) de la primul paragraf este 30 iunie 2011.
Art. 62: Condiţii aplicabile drepturilor la plată
(1)Drepturile de plată stabilite în conformitate cu prezentul capitol pot fi transferate numai în cadrul aceleiaşi regiuni sau între regiuni în care drepturile pe hectar sunt identice.
(2)Noile state membre pot decide, în conformitate cu principiile generale ale dreptului comunitar, să aproximeze valoarea drepturilor de plată stabilite în conformitate cu acest capitol. Această decizie se ia până la 1 august a anului anterior primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată sunt supuse unor modificări progresive anuale, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii şi cu etape anuale prestabilite.
(3)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale, un agricultor poate transfera drepturile sale de plată fără teren numai după ce a activat, în sensul articolului 34, cel puţin 80 % din drepturile sale de plată pe parcursul a cel puţin un an calendaristic sau după ce a renunţat de bună voie la toate drepturile de plată pe care nu le-a folosit în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică în favoarea rezervei naţionale.
Art. 63: Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică
(1)Începând din 2010, statele membre trebuie să integreze ajutorul disponibil în cadrul schemelor de sprijin cuplat prevăzute în anexa XI în schema de plată unică, în conformitate cu normele stabilite la articolele 64, 65, 66 şi 67.
(2)Prin derogare de la alineatul (1):
a)Statele membre care au introdus schema de plată unică, în conformitate cu titlul III capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide să utilizeze integral sau parţial ajutorul menţionat la alineatul (1) pentru a stabili drepturi de plată sau pentru a creşte valoarea drepturilor de plată pe baza tipului de activităţi agricole desfăşurate de agricultori în cursul unuia sau mai multor ani din perioada 2005-2008 şi în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, precum potenţialul agricol sau criterii legate de mediu.
b)Statele membre care au introdus schema de plată unică, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 1 sau cu titlul III capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau care utilizează opţiunea menţionată la articolul 47 din prezentul regulament, pot decide să utilizeze integral sau parţial ajutorul menţionat la alineatul (1) pentru a creşte valoarea tuturor drepturilor de plată cu o sumă suplimentară corespunzătoare creşterii plafonului regional împărţită la numărul total de drepturi la plată.
De asemenea, statele membre pot diferenţia creşterea în valoare a drepturilor de plată ţinând seama de criteriile menţionate la articolul 64 alineatul (1) din prezentul regulament sau pe baza tipului de activităţi agricole desfăşurate de agricultori în cursul unuia sau mai multor ani din perioada 2005-2008 şi în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, precum potenţialul agricol sau criterii legate de mediu.
(3)Atunci când un stat membru utilizează derogarea prevăzută la alineatul (2) litera (a), acesta adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că agricultorii care au beneficiat de ajutorul menţionat la alineatul (1) nu sunt excluşi din schema de plată unică. În special, statul membru se asigură că ajutorul global pe care îl va primi agricultorul după integrarea schemelor de sprijin cuplat menţionate la alineatul (1) în schema de plată unică nu se reduce sub 75 % din ajutorul mediu anual pe care îl primea agricultorul în temeiul tuturor plăţilor directe în cursul perioadelor de referinţă relevante prevăzute la articolele 64, 65 şi 66.
Art. 64: Integrarea ajutorului cuplat exclus din schema de plată unică
(1)Cuantumurile prevăzute în anexa XII care au fost disponibile pentru ajutorul cuplat din cadrul schemelor prevăzute la punctele 1 şi 2 din anexa XI sunt distribuite de statele membre între agricultorii din sectoarele în cauză, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, luând în considerare, în special, ajutorul primit de agricultorii în cauză, direct sau indirect, în cadrul schemelor de sprijin pertinente pe parcursul unui an sau a mai multor ani, în perioada cuprinsă între 2005 şi 2008. În cazul schemelor pentru amidonul din cartofi menţionate la punctele 1 şi 2 din anexa XI, statele membre pot distribui sumele disponibile în baza respectivelor scheme luând în considerare cantităţile de cartofi acoperite de contracte de cultivare între producătorii de cartofi şi producătorii de amidon în limita cotei alocate respectivului producător, astfel cum este prevăzut la articolul 84a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru un anumit an.
(2)Statele membre majorează valoarea drepturilor de plată deţinute de agricultorii în cauză pe baza cuantumurilor rezultate în urma aplicării alineatului (1).
Majorarea în valoare per drept de plată per agricultor este calculată prin divizarea cuantumurilor prevăzute la primul paragraf la numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor în cauză.
Cu toate acestea, în cazul în care un agricultor dintr-unul din sectoarele în cauză nu deţine niciun drept la plată, i se vor aloca drepturi de plată astfel:
a)numărul acestora este egal cu numărul de hectare pe care le declară agricultorul în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) pe anul integrării schemei de sprijin cuplat în schema de plată unică,
b)valoarea acestora se stabileşte prin divizarea cuantumului rezultat din aplicarea alineatului (1) la numărul stabilit în conformitate cu litera (a) din prezentul paragraf.
Prin derogare de la al treilea paragraf, dacă un agricultor din sectorul în cauză nu deţine niciun drept la plată, dar declară un număr de drepturi la plată închiriate în primul an de integrare a ajutorului cuplat, acestuia i se va aloca un număr de drepturi la plată corespunzător diferenţei dintre numărul de hectare eligibile pe care le declară şi numărul de drepturi la plată închiriate pe care le declară. Valoarea drepturilor alocate se stabileşte prin împărţirea valorii rezultate din aplicarea alineatului (1) la numărul de drepturi care urmează a fi alocate. Totuşi, valoarea fiecărui drept alocat nu trebuie să depăşească suma de 5 000 EUR.
Pentru a se asigura alocarea integrală a sumei rezultate în urma aplicării alineatului (1) după aplicarea celui de al patrulea paragraf din prezentul alineat, agricultorului din sectorul în cauză i se alocă drepturi la plată cu o valoare maximă de 5 000 EUR pe titlu. Prin derogare de la articolul 35, aceste drepturi la plată conferă dreptul la un sprijin anual în cadrul schemei de plată unică fără declararea numărului de hectare corespunzător. Totuşi, numărul drepturilor la plată activate prin utilizarea acestei derogări nu trebuie să depăşească, într-un an dat, numărul de drepturi la plată activate de agricultor în conformitate cu articolul 35. Această derogare va înceta să se aplice din primul an în care, şi în măsura în care, agricultorul din sectorul în cauză declară suficiente hectare eligibile pentru activarea drepturilor sau a unei părţi a acestora în conformitate cu articolul 35. Drepturile la plată respective se activează pentru hectarele eligibile disponibile înainte de transferarea către agricultor a drepturilor la plată, după alocarea dreptului la plată în conformitate cu prima teză a prezentului paragraf.
În caz de transfer al drepturilor de plată rezultate din cel de al cincilea paragraf din prezentul alineat, altele decât prin moştenire reală sau anticipată sau ca o consecinţă a schimbării statutului juridic, articolul 35 se aplică în cazul în care cesionarul activează drepturile la plată respective.
(3)Cu toate acestea, în situaţia în care cuantumul per schemă de ajutor este mai mic de 250 000 EUR, statul membru în cauză poate decide să nu distribuie sumele şi să le adauge rezervei naţionale.
Art. 65: Integrarea ajutorului parţial cuplat exclus din schema de plată unică
Cuantumurile care au fost disponibile pentru ajutorul cuplat în cadrul schemelor prevăzute în temeiul punctului 3 din anexa XI sunt distribuite de statele membre agricultorilor din sectoarele în cauză proporţional cu ajutorul primit de agricultorii în cauză în cadrul schemelor de sprijin relevante în cursul perioadelor de referinţă relevante prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Cu toate acestea, statele membre pot alege o perioadă reprezentativă mai recentă, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii şi în cazul în care un stat membru a introdus schema de plată unică în conformitate cu secţiunea 1 din capitolul 5 sau cu capitolul 6 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau când utilizează opţiunea menţionată la articolul 47 din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) din prezentul regulament.
Statele membre majorează valoarea drepturilor de plată ale agricultorilor în cauză sau alocă drepturi de plată în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din prezentul regulament.
În cazul în care un agricultor care a beneficiat de plăţi în temeiul articolelor 67 şi 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar avea dreptul să primească drepturi de plată în conformitate cu prezentul articol pentru care acesta nu are hectare eligibile în anul integrării schemei de ajutor cuplat în schema de plată unică sau în cazul în care dreptul său de plată per hectar rezultă într-o sumă mai mare de 5 000 EUR, agricultorului i se alocă drepturi speciale, astfel cum este prevăzut la articolul 44, care nu depăşesc 5 000 EUR pentru un drept.
Art. 66: Integrarea opţională a ajutorului parţial cuplat exclus din schema de plată unică
În cazul în care un stat membru:
a)nu ia decizia prevăzută la articolul 51 alineatul (1) primul paragraf;
b)hotărăşte să nu mai acorde plăţile pentru carnea de vită şi de mânzat prevăzute la articolul 53 alineatul (2) începând cu 2011, în temeiul articolului 51 alineatul (1) al doilea paragraf; sau
c)hotărăşte să nu acorde plăţile pentru fructe şi legume în temeiul articolului 51 alineatul (1) al treilea paragraf,
cuantumurile disponibile pentru ajutorul cuplat în cadrul schemelor prevăzute la punctul 4 din anexa XI se integrează în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65.
Art. 67: Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică
(1)Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, să integreze ajutorul pentru seminţe prevăzut în titlul IV secţiunea 5 şi schemele menţionate la punctul 1 din anexa XI, cu excepţia primei speciale de calitate pentru grâul dur, în schema de plată unică în 2010 sau în 2011. În cazul respectiv, Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) ajustează plafoanele naţionale, astfel cum se prevede la articolul 40, prin adăugarea sumelor din anexa XII pentru schema de ajutor în cauză.
(2)Statele membre care au utilizat, doar în anumite zone ale teritoriului propriu, opţiunea prevăzută la secţiunea 1 capitolul 5 titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de a aplica schema de plată unică la nivel regional pot aplica prezentul articol la acelaşi nivel regional.
Orice stat membru care aplică posibilitatea prevăzută în primul paragraf trebuie să prezinte Comisiei, cel târziu până la 1 decembrie 2009, următoarele informaţii:
a)o defalcare pe regiuni a sumelor prevăzute pentru măsura sau măsurile în cauză pentru anii 2010-2012, pe bază de criterii obiective;
b)datele statistice şi orice alte date justificative folosite pentru stabilirea sumelor menţionate la litera (a).
Statele membre răspund în termen de o lună oricărei solicitări din partea Comisiei de furnizare de lămuriri suplimentare cu privire informaţiile prezentate.
Comisia utilizează sumele menţionate la litera (a) din al doilea paragraf din prezentul alineat drept bază pentru ajustarea plafoanelor naţionale menţionate la articolul 40 pentru statele membre vizate, astfel cum se prevede în prezentul articol.
Art. 68: Norme generale
(1)Statele membre pot acorda ajutor specific agricultorilor în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul capitol:
a)pentru:
(i)tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului,
(ii)îmbunătăţirea calităţii produselor agricole,
(iii)îmbunătăţirea comercializării produselor agricole,
(iv)realizarea unor standarde sporite de bunăstare a animalelor,
(v)activităţi agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu;
b)pentru a compensa dezavantaje specifice care îi afectează pe agricultori în sectoarele lactatelor, al cărnii de vită, de oaie şi de capră şi al orezului, în regiunile vulnerabile din punct de vedere economic sau sensibile din punct de vedere ecologic;
c)în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare şi/sau de dezvoltare, cu scopul de a se asigura împotriva abandonului de teren şi/sau de a compensa dezavantaje specifice pentru agricultorii din zonele în cauză;
d)sub formă de contribuţii la primele pentru asigurarea culturilor, conform condiţiilor stabilite la articolul 70;
e)prin intermediul unor fonduri mutuale pentru boli ale animalelor şi ale plantelor în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 71.
(2)Ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (a) poate fi acordat numai dacă:
a)în ceea ce priveşte tipurile specifice de activităţi agricole prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctul (v):
(i)respectă cerinţele stabilite la articolul 39 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi numai pentru acoperirea costurilor suplimentare suportate efectiv şi pentru compensarea pierderilor de venit legate de îndeplinirea obiectivelor în cauză; şi
(ii)a fost aprobat de Comisie;
b)în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii produselor agricole prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (ii) este în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialităţile tradiţionale garantate din produse agricole şi alimentare (1), cu Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (2), cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice (3) şi cu capitolul 1 din titlul II din partea a II-a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007;
(1)JO L 93, 31.3.2006, p. 1.
(2)JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
(3)JO L 189, 20.7.2007, p. 1.
c)în ceea ce priveşte îmbunătăţirea comercializării produselor agricole prevăzută la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) satisface criteriile stabilite la articolele 2-5 din Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe (4).
(4)JO L 3, 5.1.2008, p. 1.
(3)Ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol poate fi acordat numai în măsura în care este necesar pentru crearea unui stimulent pentru menţinerea nivelurilor actuale ale producţiei.
Pentru sectoarele cărnii de oaie şi al cărnii de capră, precum şi al cărnii de vită şi mânzat, în cazul în care se aplică ajutorul respectiv, împreună cu ajutorul total acordat în conformitate cu articolele 52 şi 53, totalul nu depăşeşte pachetul financiar al ajutorului obţinut după aplicarea procentajului maxim de reţinere prevăzut la articolul 67 şi respectiv 68 din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003.
Pentru sectorul orezului, ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol poate fi acordat numai cu începere din anul calendaristic în care statele membre integrează plata specifică pentru culturile de orez prevăzută la secţiunea 1 din titlul IV capitolul 1 în cadrul schemei de plată unică.
(4)Ajutorul menţionat la:
a)alineatul (1) literele (a) şi (d) din prezentul articol ia forma unor plăţi anuale suplimentare,
b)alineatul (1) litera (b) din prezentul articol ia forma unor plăţi anuale suplimentare, cum ar fi plăţile pentru şeptel sau primele pentru păşuni,
c)alineatul (1) litera (c) din prezentul articol ia forma unei majorări a valorii unitare şi/sau a numărului de drepturi la plată ale agricultorului,
d)alineatul (1) litera (e) din prezentul articol ia forma unor plăţi compensatorii, astfel cum se menţionează la articolul 71.
(5)Transferul drepturilor de plată cu valori unitare majorate şi a drepturilor suplimentare de plată prevăzute la alineatul 4 litera (c) poate fi permis numai în cazul în care drepturile transferate sunt însoţite de transferul unui număr echivalent de hectare.
(6)Ajutorul acordat în temeiul alineatului (1) trebuie să fie în conformitate cu alte măsuri şi politici comunitare.
(7)Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), trebuie să definească condiţiile aprobării de către Comisie, prevăzute la alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din prezentul articol şi condiţiile de acordare a ajutorului, prevăzute în cadrul prezentei secţiuni, în special în vederea asigurării coerenţei cu alte măsuri şi politici comunitare şi pentru a evita cumularea de ajutoare.
(8)Până la 1 februarie 2014, statele membre care au adoptat decizia menţionată la articolul 69 alineatul (1) o pot revizui şi pot decide, începând cu 2014:
a)să modifice sumele pentru finanţarea ajutorului menţionat în prezentul capitol, în limitele prevăzute de articolul 69; sau
b)să încheie aplicarea ajutorului specific în temeiul prezentului capitol.
În funcţie de decizia adoptată de fiecare stat membru, în temeiul primului paragraf din prezentul alineat, Comisia stabileşte, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), un plafon corespunzător pentru ajutorul în cauză.
În cazul în care un stat membru decide să încheie aplicarea prezentului capitol sau în cazul în care renunţă la sumele utilizate pentru finanţarea acestuia, se aplică articolul 72 alineatul (2).
Art. 69: Dispoziţii financiare pentru ajutorul specific
(1)Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, până la 1 august 2010, până la 1 august 2011, până la 1 septembrie 2012, până la data aderării sale în cazul Croaţiei, sau până la 1 februarie 2014, să utilizeze, din anul următor deciziei respective, din primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică în cazul Croaţiei, sau, în cazul unei decizii luate până la 1 februarie 2014, din anul 2014, până la 10 % din plafonul lor naţional menţionat la articolul 40 sau, în cazul Maltei, suma de 2 000 000 EUR, pentru ajutorul specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1).
(2)Statele membre pot aplica reţinerea de 10 % în funcţie de sector prin reţinerea a până la 10 % din componenta plafonului lor naţional prevăzut la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 corespunzând oricărui sector prevăzut în anexa VI la regulamentul respectiv. Fondurile reţinute pot fi utilizate pentru aplicarea ajutorului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din prezentul regulament în sectoarele vizate de reţinere.
(3)În funcţie de decizia adoptată de fiecare stat membru, în temeiul alineatului (1), cu privire la cuantumul din plafonul naţional care urmează a fi utilizat, Comisia stabileşte, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2), un plafon corespunzător pentru ajutorul în cauză.
Exclusiv în scopul de a se asigura respectarea plafoanelor naţionale astfel cum se prevede la articolul 40 alineatul (2) şi de a se efectua calculul menţionat la articolul 41 alineatul (1), sumele utilizate pentru a acorda ajutorul menţionat la articolul 68 alineatul (1) litera (c) se deduc din plafonul naţional menţionat la articolul 40 alineatul (1). Acestea se contabilizează ca drepturi la plată alocate.
(4)Ajutorul prevăzut la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) şi (e) punctele (i), (ii), (iii) şi (iv) este limitat la 6,5 % din plafoanele naţionale prevăzute la articolul 40 sau, în cazul Maltei, la un cuantum de 2 000 000 EUR, prevăzut la articolul 69 alineatul (1) din regulament, care urmează să fie utilizat în special pentru finanţarea măsurilor prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (b) în sectorul produselor lactate.
Statele membre pot stabili limite secundare pentru fiecare măsură.
(5)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (4), în decursul anilor calendaristici 2010-2014, în cazul în care un stat membru a acordat ajutor pentru vacile care alăptează în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 fără să fi pus în aplicare opţiunea prevăzută la articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din respectivul regulament şi, în acest context, a utilizat peste 50 % din sumele stabilite în conformitate cu articolul 69 din regulamentul respectiv pentru sectorul cărnii de vită şi mânzat, limita prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol se stabileşte la 6 % din plafonul naţional al statului respectiv menţionat la articolul 40 din prezentul regulament. Mai mult, atunci când producţia de lapte a unui stat membru este obţinută în proporţie de peste 60 % la nord de paralela 62, limita respectivă se stabileşte la 10 % din plafonul naţional al statului membru respectiv menţionat la articolul 40 din prezentul regulament.
Cu toate acestea, orice ajutor care depăşeşte 3,5 % din plafonul naţional menţionat la articolul 40 se utilizează exclusiv pentru finanţarea măsurilor prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament în sectoarele produselor lactate, al cărnii de vită şi de mânzat.
Comisia prezintă Consiliului un raport privind aplicarea prezentului alineat până la 31 decembrie 2013.
(6)Statele membre colectează fondurile necesare pentru acordarea ajutorului prevăzut la:
a)articolul 68 alineatul (1) prin utilizarea unui cuantum care urmează să fie calculat de Comisie în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol şi stabilit în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) şi/sau
b)articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (d), prin aplicarea unei reduceri liniare a valorii drepturilor de plată alocate agricultorilor şi/sau a plăţilor directe prevăzute la articolele 5 2 şi 5 3 şi/sau în rezerva naţională,
c)articolul 68 alineatul (1) litera (e) prin aplicarea, dacă este cazul, a unei reduceri liniare la una sau mai multe plăţi care trebuie efectuate către beneficiarii plăţilor în cauză, în conformitate cu prezentul titlu şi în limitele stabilite la alineatele (1) şi (4) din prezentul articol.
Exclusiv în scopul de a se asigura respectarea plafoanelor naţionale prevăzută la articolul 40 alineatul (2) şi de a se efectua calculul menţionat la articolul 41 alineatul (1), în situaţia în care un stat membru face uz de opţiunea prevăzută la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, suma respectivă nu este considerată ca făcând parte din plafoanele stabilite în temeiul alineatului (3) din prezentul articol.
(7)Sumele prevăzute la alineatul (6) litera (a) din prezentul articol sunt egale cu diferenţa între:
a)plafoanele naţionale stabilite la anexa VIII sau la anexa VIIIa la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru anul 2007 după aplicarea articolului 10 alineatul (1) din respectivul Regulament şi a articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 şi după reducerea cu 0,5 %; şi
b)execuţia bugetară pentru exerciţiul financiar 2008 a schemei de plată unică şi plăţile prevăzute în secţiunile 2 şi 3 din capitolul 5 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în privinţa plăţilor referitoare la pragul redus pentru 2007 menţionat la litera (a) din prezentul paragraf.
Suma în cauză nu este în niciun caz mai mare de 4 % din pragul prevăzut la litera (a) a primului paragraf din prezentul alineat.
Pentru noile state membre care au aplicat schema de plată unică în 2007, respectiva sumă se multiplică cu 1,75 în 2010, cu 2 în 2011, cu 2,25 în 2012 şi cu 2,5 începând din 2013.
La cererea unui stat membru, Comisia revizuieşte sumele stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament şi în temeiul normelor detaliate care urmează să fie stabilite în conformitate cu aceeaşi procedură.
Utilizarea de către statele membre a acestor sume nu aduce atingere aplicării articolului 8 din prezentul regulament.
(8)Decizia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, la articolul 68 alineatul (8) şi la articolul 131 alineatul (1) determină măsurile care urmează să fie aplicate şi acoperă toate acordurile viitoare de punere în aplicare relevante pentru aplicarea prezentului capitol, inclusiv descrierea condiţiilor de eligibilitate pentru măsurile care urmează să fie aplicate, suma în cauză şi resursele financiare care urmează să fie colectate.
(9)Noile state membre pot hotărî să aplice alineatele (1), (2), (4), (5) şi (6) din prezentul articol şi articolul 131 alineatul (1) pe baza plafoanelor lor naţionale:
a)menţionate pentru anul 2016 în cazul Bulgariei şi al României,
aa) menţionate pentru anul 2022 în cazul Croaţiei;
b)menţionate pentru anul 2013 în cazul celorlalte noi state membre.
În acest caz, articolul 132 nu se aplică măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 70: Asigurarea culturilor, a animalelor şi a plantelor
(1)Statele membre pot contribui financiar la primele de asigurare a culturilor, a animalelor şi a plantelor împotriva pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile, de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestarea parazitară.
În sensul prezentului articol:
a)"fenomen meteorologic nefavorabil" înseamnă condiţii meteorologice care pot fi asimilate unui dezastru natural cum ar fi gerul, grindina, gheaţa, ploaia sau seceta;
b)"boli ale animalelor" înseamnă bolile care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală şi/sau în anexa la Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (1);
(1)JO L 224,18.8.1990, p. 19.
c)"pierderi economice" înseamnă orice costuri suplimentare suportate de un agricultor drept rezultat al unor măsuri excepţionale întreprinse de acesta cu scopul reducerii aprovizionării pieţei în cauză sau orice pierdere substanţială care afectează producţia.
(2)Poate fi acordată o contribuţie financiară numai în cazul pierderilor cauzate de un fenomen meteorologic nefavorabil, de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestarea parazitară care distrug mai mult de 30 % din producţia medie anuală a unui agricultor în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime şi maxime.
(3)Contribuţia financiară acordată per agricultor nu poate depăşi 65 % din prima de asigurare datorată.
Statele membre pot limita cuantumul primei eligibile la contribuţia financiară aplicând plafoane corespunzătoare.
(4)Acordarea primei de asigurare a culturilor / sau a animalelor şi/sau a plantelor are loc numai în cazul în care fenomenul meteorologic nefavorabil sau focarul de boli ale animalelor sau ale plantelor sau infestarea parazitară au fost recunoscute anterior de autoritatea competentă a statului membru în cauză.
După caz, statele membre pot stabili criterii în avans, pe baza cărora această recunoaştere formală se consideră acordată.
(5)Plăţile de asigurare compensează doar costurile totale efectuate pentru repararea daunelor prevăzute la alineatul (1) şi nu impun cerinţe sau menţiuni legate de tipul sau cantitatea producţiei viitoare.
(6)Orice contribuţie financiară se plăteşte direct agricultorului în cauză.
(7)Cheltuielile statelor membre pentru contribuţiile financiare sunt cofinanţate de Comunitate din fondurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) în proporţie de 75 % din contribuţia financiară.
Primul paragraf nu aduce atingere niciunor drepturi ale statelor membre de a compensa, integral sau parţial, participarea lor la finanţarea contribuţiilor financiare, precum şi partea din prima pentru asigurare prin sisteme obligatorii de responsabilitate colectivă în sectoarele în cauză. Acest lucru este posibil fără a aduce atingere articolelor 125l şi 125n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(8)Statele membre se asigură că pierderile economice pentru care se acordă compensaţii în conformitate cu alte dispoziţii comunitare, inclusiv cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 şi orice alte măsuri de sănătate, veterinare sau fitosanitare nu primesc compensaţii suplimentare, în temeiul alineatului (1) primul paragraf.
(9)Contribuţia financiară nu constituie un obstacol în funcţionarea pieţei interne a serviciilor de asigurare. Contribuţia financiară nu se limitează la asigurarea oferită de o singură societate sau de un grup de societăţi de asigurări, nici nu este condiţionată de încheierea contractului de asigurare cu o societate stabilită în statul membru în cauză.
Art. 71: Fonduri mutuale pentru bolile animalelor şi ale plantelor şi pentru incidentele de mediu
(1)Statele membre pot acorda compensaţii financiare care trebuie plătite agricultorilor pentru pierderile economice cauzate de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor sau pentru un incident de mediu, prin contribuţii financiare la fondurile mutuale.
(2)În sensul prezentului articol:
a)"fond mutual" înseamnă un sistem acreditat de statul membru în conformitate cu legislaţia sa naţională şi care permite agricultorilor afiliaţi să încheie o asigurare, prin care agricultorii afectaţi de pierderi economice cauzate de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor sau de un incident de mediu beneficiază de plăţi compensatorii;
b)"pierderi economice" înseamnă orice costuri suplimentare suportate de un agricultor drept rezultat al unor măsuri excepţionale întreprinse de acesta cu scopul reducerii aprovizionării pieţei în cauză sau orice pierdere substanţială care afectează producţia;
c)"un incident de mediu" înseamnă apariţia specifică a poluării, a contaminării sau a degradării în ceea ce priveşte calitatea mediului, cauzată de un eveniment specific şi limitată din punct de vedere geografic. Această definiţie nu acoperă riscurile generale de mediu care nu sunt legate de un eveniment specific precum schimbările climatice sau ploile acide.
(3)În ceea ce priveşte bolile animalelor, poate fi acordată o compensaţie financiară numai pentru bolile care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală şi/sau în anexa la Decizia 90/424/CEE.
(4)Statele membre se asigură că pierderile economice pentru care se pot acorda compensaţii financiare în conformitate cu alte dispoziţii comunitare, inclusiv cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 şi orice alte măsuri de sănătate, veterinare sau fitosanitare nu primesc compensaţii suplimentare în conformitate cu alineatul (1).
(5)Compensaţiile financiare se plătesc direct agricultorilor afiliaţi afectaţi de pierderile economice din fondurile mutuale.
Sursa compensaţiei financiare plătite din fondurile mutuale este:
a)capitalul cu care agricultorii afiliaţi contribuie la fonduri; sau
b)împrumuturi încheiate de fonduri în condiţii de piaţă; şi
c)orice sume recuperate în conformitate cu alineatul (11).
Niciun capital social nu poate fi constituit din fonduri publice.
(6)Contribuţiile financiare prevăzute la alineatul (1) pot viza:
a)costurile administrative pentru crearea fondului mutual, repartizate pe o perioadă de maxim trei ani;
b)rambursarea capitalului şi a dobânzilor aferente împrumuturilor comerciale încheiate de fondul mutual, cu scopul de a plăti compensaţii financiare agricultorilor;
c)cuantumurile plătite din capitalul social al fondului mutual sub formă de compensaţie financiară acordată agricultorilor.
Durata minimă şi cea maximă a împrumuturilor comerciale eligibile pentru o contribuţie financiară sunt stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
În cazul în care compensaţia financiară se plăteşte din fond în conformitate cu litera (c) de la primul paragraf, contribuţia financiară publică urmează acelaşi ritm ca cel pentru un împrumut comercial cu durată minimă.
(7)Nicio contribuţie financiară nu depăşeşte 65 % din costul menţionat la alineatul (6). Toate costurile neacoperite de contribuţiile financiare sunt suportate de agricultorii afiliaţi.
Statele membre pot limita costurile eligibile pentru o contribuţie financiară prin aplicarea:
a)unor plafoane pentru fiecare fond;
b)unor plafoane corespunzătoare pentru fiecare unitate.
(8)Cheltuielile statelor membre pentru contribuţiile financiare sunt cofinanţate de Comunitate din fondurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) în proporţie de 75 %.
Primul paragraf nu aduce atingere niciunor drepturi ale statelor membre de a compensa, integral sau parţial, participarea lor la finanţarea contribuţiilor financiare, precum şi partea din prima pentru asigurare, prin sisteme obligatorii de responsabilitate colectivă în sectoarele în cauză Acest lucru este posibil fără a aduce atingere articolelor 125l şi 125n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(9)Statele membre definesc normele pentru constituirea şi gestionarea fondurilor mutuale, în special pentru acordarea plăţilor compensatorii către agricultori în caz de criză şi pentru administrarea şi monitorizarea respectării normelor respective.
(10)Statele membre prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a prezentului articol. Forma, conţinutul, calendarul şi termenele-limită ale raportului sunt stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(11)În cazul în care unui agricultor i se acordă o compensaţie financiară de către un fond mutual în temeiul acestui articol, orice drept legal de recuperare a pagubelor pentru compensarea pierderii economice pe care l-ar putea avea agricultorul faţă de un terţ, în temeiul dispoziţiilor comunitare sau al legislaţiei naţionale, este transferat fondului mutual, în conformitate cu normele care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză.
Art. 72: Dispoziţii tranzitorii
(1)În cazul în care un stat membru aplică articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sumele reţinute în temeiul articolului în cauză sunt integrate în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care un stat membru care a aplicat articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să aplice ajutorul specific prevăzut în prezentul capitol, sumele reţinute în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot fi utilizate pentru a acoperi finanţarea necesară prevăzută la articolul 69 alineatul (6) din prezentul regulament. În situaţia în care nevoile de finanţare prevăzute la articolul 69 alineatul (6) ar fi mai mici decât sumele reţinute în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, diferenţa este integrată în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.
(3)În cazul în care un stat membru care a aplicat în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 măsuri care nu sunt compatibile cu acest capitol decide să aplice sprijinul specific prevăzut în prezentul capitol, respectivul stat poate decide, până la 1 august 2009, să aplice în temeiul articolului 68 din prezentul regulament măsurile comunicate Comisiei în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi al normelor de punere în aplicare a acestuia pentru 2010, 2011 şi 2012. Prin derogare de la articolul 69 alineatul (4), ajutorul total în temeiul măsurilor menţionate la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) şi (e) poate fi limitat la plafonul fixat pentru statul membru în cauză în aplicarea articolului 69 din Regulamentul (CE)nr. 1782/2003.
În respectiva situaţie statele membre pot decide, de asemenea, până la 1 august 2009, să adapteze anual asemenea măsuri pentru a le face compatibile cu prezentul capitol. În cazul în care un stat membru decide să nu facă măsurile compatibile, sumele în cauză sunt integrate în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.
(4)Statele membre pot acorda ajutorul menţionat în prezentul capitol începând din 2009, cu condiţia finanţării, prin derogare de la articolul 69 alineatul (6) din prezentul regulament, a ajutorului prevăzut la articolul 68 alineatul (1), exclusiv prin utilizarea sumelor din rezerva naţională şi cu condiţia să existe dispoziţii naţionale în vigoare până la data-limită stabilită de statul membru pentru depunerea cererii de ajutor.
Art. 72a: Norme generale
(1)Statele membre pot decide, până la 1 martie 2014, să acorde o plată, pentru anul 2014, fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată unică menţionate la capitolele 1, 2 şi 3 (denumită în continuare "plată redistributivă").
Statele membre notifică Comisiei decizia lor până la 1 martie 2014.
(2)Statele membre care au decis să aplice schema de plată unică la nivel regional în conformitate cu articolul 46 pot aplica plata redistributivă la nivel regional.
(3)Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, reducerilor liniare astfel cum sunt menţionate la articolul 40 alineatul (3), şi nici aplicării articolelor 21 şi 23, plata redistributivă se acordă în momentul activării drepturilor la plată de către fermier.
(4)Statele membre calculează plata redistributivă înmulţind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru şi care nu depăşeşte 65 % din valoarea medie a plăţii naţionale sau regionale pe hectar cu numărul de drepturi la plată activate de fermier în conformitate cu articolul 34. Numărul respectivelor drepturi la plată nu depăşeşte un maxim stabilit de statele membre care nu depăşeşte 30 de hectare sau suprafaţa medie a exploataţiilor agricole stabilite în anexa VIIIb, în cazul în care respectiva suprafaţă medie depăşeşte 30 de hectare în statul membru în cauză.
(5)Cu condiţia respectării limitelor maxime prevăzute la alinatul (4), statele membre pot stabili, la nivel naţional, o gradaţie în cadrul numărului de hectare stabilit în conformitate cu respectivul alineat, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.
(6)Plata medie pe hectar acordată la nivel naţional menţionată la alinatul (4)se stabileşte de către statele membre pe baza plafonului naţional prevăzut în anexa VIIIc şi a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) în 2014.
Plata medie pe hectar acordată la nivel regional menţionată la alinatul (4)se stabileşte de către statele membre pe baza unei cote din plafonul naţional prevăzut în anexa VIIIc şi a numărului de hectare eligibile declarate pentru regiunea respectivă în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) în 201 4. Pentru fiecare regiune, această cotă se calculează împărţind plafonul regional respectiv, stabilit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3), la plafonul naţional determinat în conformitate cu articolul 40 pentru anul 2014.
(7)Statele membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj în temeiul prezentului capitol fermierilor în cazul cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, şi-au împărţit exploataţiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă. Această dispoziţie se aplică şi fermierilor ale căror exploataţii sunt rezultatul împărţirii respective.
Art. 72b: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii redistributive, statele membre pot decide, până la 1 martie 2014, să utilizeze până la 30 % din plafonul naţional anual stabilit în conformitate cu articolul 40 pentru anul de cerere 2014. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
(2)Pe baza procentului din plafonul naţional care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care fixează plafonul corespunzător pentru plata redistributivă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 141b alineatul (2).