Titlul iv - ALTE SCHEME DE AJUTOR - Regulamentul 73/19-ian-2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Acte UE

Jurnalul Oficial 30L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 25 Septembrie 2014
TITLUL IV:ALTE SCHEME DE AJUTOR
Art. 73: Domeniul de aplicare
Pentru 2009, 2010 şi 2011, se acordă ajutor agricultorilor care produc orez, încadrat la codul NC 1006 10, în condiţiile stabilite în cadrul prezentei secţiuni ("plată specifică pentru culturile de orez").
Art. 74: Condiţiile şi cuantumul ajutorului
(1)Plata specifică pentru culturile de orez se acordă pentru fiecare hectar de teren semănat cu orez şi în cazul în care cultura este păstrată cel puţin până la începutul înfloririi şi în condiţii normale de creştere.
Cu toate acestea, culturile crescute pe suprafeţe care sunt complet semănate şi care sunt cultivate în conformitate cu standarde locale, dar care nu ating stadiul de înflorire din cauza condiţiilor meteorologice excepţionale recunoscute de statul membru în cauză, rămân eligibile pentru ajutor cu condiţia ca suprafeţele în cauză să nu fie folosite în alte scopuri până în acest stadiu de creştere.
(2)Proporţional cu productivitatea în statele membre în cauză, cuantumul plăţii specifice pentru culturile de orez este următorul:

Stat membru

EUR / ha

Bulgaria

345,255

Grecia

561,00

Spania

476,25

Franţa

- teritoriul metropolitan

- Guyana Franceză

 

411,75

563,25

Italia

453,00

Ungaria

232,50

Portugalia

453,75

România

126,075

Art. 75: Suprafeţe
Următoarele suprafeţe de bază sunt stabilite pentru fiecare stat membru producător:

Stat membru

Suprafeţe de bază (ha)

Bulgaria

4 166

Grecia

20 333

Spania

104 973

Franţa

- teritoriul metropolitan

- numai pentru 2009, Guyana Franceză

 

19 050

4 190

Italia

219 588

Ungaria

3 222

Portugalia

24 667

România

500

Un stat membru îşi poate împărţi suprafaţa de bază sau suprafeţele de bază în suprafeţe secundare de bază în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
Art. 76: Depăşirea suprafeţelor
(1)Dacă, într-un anumit stat membru, suprafaţa destinată orezului depăşeşte, într-un an dat, suprafaţa de bază prevăzută la articolul 75, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită plata specifică pentru culturile de orez se reduce proporţional pentru anul în cauză.
(2)Dacă un stat membru îşi divizează suprafaţa sau suprafeţele de bază în suprafeţe secundare de bază, reducerea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică decât agricultorilor localizaţi pe suprafeţe secundare de bază în care au fost depăşite limitele suprafeţelor secundare de bază. Se aplică această reducere în cazul în care, în statul membru în cauză, suprafeţele situate pe suprafeţe secundare de bază în care nu s-au atins limitele pentru suprafeţele secundare de bază au fost redistribuite suprafeţelor secundare de bază care au depăşit limitele suprafeţelor secundare de bază.
Art. 77: Domeniul de aplicare şi cuantumul ajutorului
Pentru anii de comercializare 2009/2010, 2010/2011 şi 2011/2012 se acordă un ajutor pentru agricultorii care produc cartofi destinaţi fabricării amidonului din cartofi în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("ajutor pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon").
Ajutorul se ridică la 66,32 EUR pentru cantitatea de cartofi necesară fabricării unei tone de amidon din cartofi.
Cuantumul în cauză este adaptat în funcţie de conţinutul de amidon al cartofilor.
Art. 78: Condiţii
Ajutorul pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon se plăteşte exclusiv pentru cantitatea de cartofi care face obiectul unui contract de cultivare între producătorul cartofilor şi unitatea producătoare de amidon din cartofi, în limitele contingentului alocat unităţii respective, în conformitate cu articolul 84a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 79: Domeniul de aplicare
Pentru 2009, 2010 şi 2011, se acordă un ajutor agricultorilor care cultivă plante proteaginoase, conform condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune ("primă pentru plantele proteaginoase").
Plantele proteaginoase cuprind:
a)mazărea încadrată la codul NC 0713 10;
b)bobul mic încadrat la codul NC 0713 50;
c)lupinul dulce încadrat la codul NC ex. 1209 29 50.
Art. 80: Cuantumul şi eligibilitatea pentru ajutor
Prima pentru plantele proteaginoase se ridică la 55,57 EUR pe hectarul de plante proteaginoase recoltate după stadiul maturităţii lăptoase.
Cu toate acestea, produsele cultivate pe suprafeţele însămânţate şi cultivate integral conform normelor locale, dar care nu ating stadiul de maturitate lăptoasă din cauza unor condiţii climaterice excepţionale recunoscute de statul membru în cauză, sunt în continuare eligibile pentru prima pentru plantele proteaginoase, cu condiţia ca suprafeţele în cauză să nu fie destinate altor utilizări înaintea respectivului stadiu de creştere.
Art. 81: Suprafaţa
(1)Se stabileşte o suprafaţă maximă garantată de 1 505 056 ha eligibilă pentru prima pentru plantele proteaginoase.

(2)Dacă suprafaţa pentru care se solicită prima pentru plantele proteaginoase este mai mare decât suprafaţa maximă garantată, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită prima pentru plantele proteaginoase se reduce proporţional în anul în cauză, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(3)Atunci când, în conformitate cu articolul 67, un stat membru decide să integreze prima pentru plantele proteaginoase prevăzută de prezenta secţiune în schema de plată unică, Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) reduce suprafaţa maximă garantată prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol proporţional cu cotele de plante proteagionase care corespund statului membru în cauză în anexa XII.
Art. 82: Ajutorul comunitar
(1)Pentru 2009, 2010 şi 2011, se acordă un ajutor comunitar agricultorilor care cultivă fructe cu coajă tare, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("plata pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare").
Fructele cu coajă tare includ:
a)migdalele încadrate la codurile NC 0802 11 şi 0802 12,
b)alunele de pădure sau alunele turceşti încadrate la codurile NC 0802 21 şi 0802 22,
c)nucile încadrate la codurile NC 0802 31 şi 0802 32,
d)fisticul încadrat la codul NC 0802 50,
e)roşcovele încadrate la codul NC 1212 10 10.
(2)Statele membre pot acorda plata pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare în mod diferenţiat, fie în funcţie de produse, fie prin creşterea sau reducerea suprafeţelor naţionale garantate (denumite în continuare "SNG"), stabilite în conformitate cu articolul 83 alineatul (3). Cu toate acestea, în fiecare stat membru, valoarea totală a plăţii pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare acordat într-un anumit an nu depăşeşte plafonul stabilit la articolul 83 alineatul (4).
Art. 83: Suprafeţe
(1)Statele membre acordă plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare în limitele unui plafon calculat prin înmulţirea anului de hectare care corespunde SNG respective, astfel cum s-a stabilit la alineatul (3) cu valoarea medie de 120,75 EUR.
(2)Se instituie o suprafaţă maximă garantată de 829 229 ha.
(3)Suprafaţa maximă garantată menţionată la alineatul (2) se împarte în SNG după cum urmează:

Stat membru

SNG (ha)

Belgia

100

Bulgaria

11 984

Germania

1 500

Grecia

41 100

Spania

568 200

Franţa

17 300

Italia

130 100

Cipru

5 100

Luxemburg

100

Ungaria

2 900

Ţările de Jos

100

Austria

100

Polonia

4 200

Portugalia

41 300

România

1 645

Slovenia

300

Slovacia

3 100

Regatul Unit

100

(4)Statele membre îşi pot împărţi SNG respective în suprafeţe secundare de bază, pe baza unor criterii obiective, în special la nivel regional sau în funcţie de producţie.
Art. 84: Depăşirea suprafeţelor secundare de bază
Dacă un stat membru îşi subdivizează SNG în suprafeţe secundare de bază şi dacă într-una sau mai multe suprafeţe secundare de bază limitele au fost depăşite, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită plata pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare se reduce proporţional pentru anul în cauză pentru agricultorii ale căror suprafeţe secundare de bază au depăşit limitele. Se aplică o astfel de reducere în cazul în care, în statul membru în cauză, suprafeţele situate în suprafeţe secundare de bază care nu au atins limitele suprafeţelor secundare de bază stabilite au fost redistribuite suprafeţelor secundare de bază care au depăşit limitele suprafeţelor secundare de bază.
Art. 85: Condiţii de eligibilitate
(1)Plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare este condiţionată în special de o densitate de plantare şi de o dimensiune a parcelei minime.
(2)Statele membre pot condiţiona acordarea plăţii pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare de calitatea agricultorilor de membri ai unei organizaţii de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(3)În cazul în care se aplică alineatul (2), statele membre pot decide ca plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare să fie plătită unei organizaţii în numele membrilor acesteia. În acest caz, suma ajutorului primit de organizaţiile de producători este plătită membrilor săi. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza o organizaţie de producători, în schimbul serviciilor prestate membrilor acesteia, să reducă cuantumul plăţii pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare cu o valoare de maximum 2 %.
Art. 86: Ajutorul naţional
(1)Statele membre pot acorda, pe lângă plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare, un ajutor naţional cu o valoare maximă anuală de 120,75 EUR pe hectar.
(2)Ajutorul naţional nu poate fi plătit decât pentru suprafeţele care beneficiază de plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare.
(3)Statele membre pot condiţiona acordarea plăţii pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare de calitatea agricultorilor de membri ai unei organizaţii de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 87: Ajutor
(1)Pentru 2009, 2010 şi 2011, statele membre care au aplicat articolul 70 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi care nu utilizează opţiunea prevăzută la articolul 67 din prezentul regulament acordă anual ajutoarele stabilite în anexa XIII la prezentul regulament pentru producţia de seminţe de bază sau de seminţe certificate din unul sau mai multe soiuri enumerate în anexa respectivă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("ajutor pentru seminţe").
(2)În cazul în care suprafaţa acceptată pentru certificare, pentru care s-a solicitat ajutorul pentru seminţe, este utilizată, de asemenea, pentru a solicita ajutor în cadrul schemei de plată unică, din valoarea ajutorului pentru seminţe, cu excepţia speciilor menţionate în anexa XIII punctele 1 şi 2, se scade valoarea ajutorului din cadrul schemei de plată unică care ar urma să fie acordat în decursul unui an dat pentru suprafaţa în cauză, fără ca această operaţiune să se poată încheia cu un rezultat sub zero.
(3)Cuantumul ajutorului pentru seminţe solicitat nu depăşeşte plafonul stabilit de Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, şi corespunzător componentei plafonului naţional prevăzut la articolul 40 din prezentul regulament pe care o reprezintă ajutorul pentru seminţe din speciile în cauză, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ("plafon de ajutor pentru seminţe"). În privinţa noilor state membre, acest plafon de ajutor pentru seminţe corespunde, cu toate acestea, valorilor indicate în anexa XIV la prezentul regulament.
Dacă valoarea totală a ajutoarelor pentru seminţe solicitate depăşeşte plafonul de ajutor pentru seminţe stabilit de Comisie, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporţional pentru anul în cauză.
(4)Soiurile de cânepă (Cannabis sativa L.) eligibile pentru ajutorul pentru seminţe prevăzut în prezentul articol sunt stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 88: Domeniul de aplicare
Se acordă ajutor agricultorilor care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("plăţi specifice culturii de bumbac").
Art. 89: Eligibilitate
(1)Plăţile specifice culturii de bumbac se acordă pentru fiecare hectar de suprafaţă eligibilă de bumbac. Pentru a fi eligibilă, suprafaţa trebuie să fie localizată pe un teren agricol autorizat de statul membru pentru producţia de bumbac, semănat cu soiuri omologate şi recoltate realmente în condiţii de creştere normale.
Plăţile specifice culturii de bumbac se plătesc pentru bumbacul de calitate comercială bună şi corect vandabilă.
(2)Statele membre autorizează terenul şi soiurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol în conformitate cu normele detaliate şi cu condiţiile adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 90: Suprafeţe de bază, productivitate fixă şi cuantumuri de referinţă
(1)Se instituie următoarele suprafeţe naţionale de bază:
- Bulgaria: 3 342 ha,
- Grecia: 250 000 ha,
- Spania: 48 000 ha,
- Portugalia: 360 ha.
(2)Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referinţă:
- Bulgaria: 1,2 tone / ha,
- Grecia: 3,2 tone / ha,
- Spania: 3,5 tone / ha,
- Portugalia: 2,2 tone /ha.
(3)Cuantumul ajutorului per hectar eligibil se stabileşte prin înmulţirea valorilor productivităţii stabilite la alineatul (2) cu următoarele valori de referinţă:
Bulgaria: 520,20 EUR
Grecia: 234,18 EUR
Spania: 362,15 EUR
Portugalia: 228,00 EUR.

(4)În cazul în care suprafaţa eligibilă de bumbac într-un stat membru dat şi într-un an dat depăşeşte suprafaţa de bază stabilită la alineatul (1), ajutorul menţionat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporţional cu depăşirea suprafeţei de bază.
(5)Normele detaliate pentru aplicare a prezentului articol sunt adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 91: Organizaţii interprofesionale autorizate
(1)În sensul prezentei secţiuni, o "organizaţie interprofesională autorizată" înseamnă o persoană juridică alcătuită din agricultori care produc bumbac şi cel puţin o întreprindere de egrenat, care desfăşoară activităţi precum:
a)acordarea de ajutor în ceea ce priveşte plasarea mai bună a bumbacului pe piaţă, în special prin studii de cercetare şi studii de piaţă;
b)redactarea unor contracte-tip compatibile cu normele comunitare;
c)orientarea producţiei către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieţei şi la cererea consumatorului, în special în ceea ce priveşte calitatea şi protecţia consumatorului;
d)actualizarea metodelor şi a mijloacelor de îmbunătăţire a calităţii produsului;
e)dezvoltarea de strategii de piaţă pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calităţii.
(2)Statele membre unde sunt stabilite întreprinderile de egrenat aprobă organizaţiile interprofesionale care satisfac criteriile care urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
Art. 92: Plata ajutorului
(1)Agricultorilor li se acordă plata specifică culturii de bumbac pe hectar eligibil în temeiul articolului 90.
(2)Agricultorilor care sunt membrii unei organizaţii interprofesionale autorizate li se acordă plata specifică culturii de bumbac pe hectar eligibil, în cadrul suprafeţei de bază stabilite la articolul 90 alineatul (1), majorat cu 2 EUR.
Art. 93: Domeniul de aplicare
(1)În statele membre care au acordat ajutorul de restructurare prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 pentru cel puţin 50 % din cotele de zahăr stabilite la 20 februarie 2006 în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului (1) se acordă un ajutor pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr în condiţiile stabilite în prezenta secţiune.
(1)JO L 58, 28.2.2006, p. 1.
(2)Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr se acordă pentru maximum cinci ani consecutivi începând cu anul de comercializare în care a fost atins pragul de 50 % prevăzut la alineatul (1), dar cel târziu pentru anul de comercializare 2013-2014.
Art. 94: Condiţii
Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr se acordă în funcţie de cantitatea de zahăr din limitele cotelor, obţinut din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr şi livrată în cadrul contractelor încheiate în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 95: Cuantumul ajutorului
Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr este exprimat pe tona de zahăr alb de calitate standard. Cuantumul ajutorului este egal cu jumătate din cuantumul obţinut prin divizarea cuantumului plafonului prevăzut în anexa XV la prezentul regulament, pentru statul membru în cauză şi pentru anul respectiv, la cota totală de zahăr şi de sirop de inulină stabilită la 20 februarie 2006 în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006.
Cu excepţia Bulgariei şi a României, articolele 121 şi 132 din prezentul regulament nu se aplică în cazul ajutorului pentru producătorii de sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr.
Art. 96: Ajutoare tranzitorii pe suprafaţă
(1)În cazul aplicării articolului 54 alineatul (1) sau a articolului 128 alineatul (1), pe parcursul perioadei prevăzute în dispoziţiile respective se poate acorda un ajutor tranzitoriu pe suprafaţă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune, agricultorilor producători de tomate destinate procesării.
(2)În cazul aplicării articolului 54 alineatul (2) sau a articolului 128 alineatul (2), pe parcursul perioadei prevăzute în dispoziţiile respective, se poate acorda un ajutor tranzitoriu pe suprafaţă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune şi astfel cum se hotărăşte de către statele membre, agricultorilor producători ai unuia sau mai multora dintre produsele din categoria fructe şi legume enumerate la al treilea paragraf din articolul 54 alineatul (2), destinate procesării.
Art. 97: Cuantumul ajutorului şi eligibilitatea
(1)Statele membre stabilesc ajutorul pe hectarul cultivat cu tomate şi cu fiecare produs din categoria fructelor şi legumelor enumerate la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
(2)Cuantumul total al ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu depăşeşte în niciun caz plafonul stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) sau cu articolul 128.
(3)Ajutorul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol se acordă numai pentru suprafeţele a căror producţie face obiectul unui contract de procesare pentru obţinerea unuia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
(4)Statele membre pot aplica şi alte criterii obiective şi nediscriminatorii pentru acordarea ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv condiţia apartenenţei agricultorilor la o organizaţie a producătorilor sau la un grup al producătorilor recunoscut ca atare în temeiul articolului 125b sau al articolului 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Art. 98: Plata pentru fructe de tip bacă
(1)Se acordă un ajutor tranzitoriu pe suprafaţă în perioada care se încheie la 31 decembrie 2011 pentru producătorii de căpşuni încadrate la codul NC 0810 10 00 şi de zmeură, încadrată la codul NC 0810 20 10, care sunt destinate procesării, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune ("plată tranzitorie pentru fructele de tip bacă").
(2)Plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă se acordă numai pentru suprafeţele a căror producţie face obiectul unui contract de procesare pentru obţinerea unuia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE)nr. 1234/2007.
(3)Cuantumul plăţii tranzitorii pentru fructele de tip bacă este de 230 EUR / ha.
(4)Statele membre pot acorda un ajutor naţional pe lângă ajutorul comunitar. Cuantumul total al ajutoarelor naţional şi comunitar este de maxim 400 EUR / ha.
(5)Plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă este plătită numai pentru suprafeţele naţionale maxime garantate acordate statelor membre după cum urmează:

Stat membru

Suprafaţă naţională garantată maximă (ha)

Bulgaria

2 400

Ungaria

1 700

Letonia

400

Lituania

600

Polonia

48 000

În cazul în care suprafaţa eligibilă, dintr-un stat membru dat şi într-un an dat, depăşeşte suprafaţa naţională maximă garantată, cuantumul plăţii tranzitorii pentru fructele de tip bacă menţionat la alineatul (3) se reduce în mod proporţional cu suprafaţa naţională maximă garantată depăşită.
(6)Articolele 121 şi 13 2 nu se aplică plăţii tranzitorii pentru fructele de tip bacă.
Art. 99: Domeniu de aplicare
În cazul aplicării articolului 52, statele membre acordă anual prime şi prime suplimentare agricultorilor care practică creşterea animalelor din speciile ovină şi caprină, în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în prezentul regulament.
Art. 100: Definiţii
În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:
a)"oaie" înseamnă orice femelă din specia ovină care a fătat cel puţin o dată sau care are o vârstă de cel puţin un an;
b)"capră" înseamnă orice femelă din specia caprină care a fătat cel puţin o dată sau care are o vârstă de cel puţin un an.
Art. 101: Prima pentru oi şi prima pentru capre
(1)Agricultorul care deţine în exploataţia sa oi poate beneficia, la cerere, de o primă pentru îngrijirea turmei de oi ("primă pentru oi").
(2)Agricultorul care deţine în exploataţia sa capre poate beneficia, la cerere, de o primă pentru îngrijirea turmei de capre ("primă pentru capre"). Această primă se acordă agricultorilor din zonele specifice în care producţia îndeplineşte următoarele două criterii:
a)creşterea caprelor este în principal orientată spre producţia de carne de capră;
b)tehnicile de creştere a caprelor şi a oilor sunt de aceeaşi natură.
Lista zonelor respective se stabileşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(3)Prima pentru oi şi prima pentru capre sunt acordate în limitele plafoanelor individuale, sub forma unei plăţi anuale pe animal eligibil pentru primă, pe an calendaristic şi pentru fiecare agricultor. Statul membru stabileşte numărul minim de animale pentru care se depune o cerere de primă. Numărul minim nu poate fi mai mic de zece sau mai mare de 50.
(4)Cuantumul primei pentru oi este de 21 EUR pe oaie. Cu toate acestea, pentru agricultorii care comercializează lapte de oaie sau produse pe bază de lapte de oaie, cuantumul primei pentru oi este de 16,8 EUR pe oaie.
(5)Cuantumul primei pentru capre este de 16,8 EUR pe capră.
Art. 102: Prima suplimentară
(1)Se plăteşte o primă suplimentară agricultorilor din zonele în care producţia de ovine şi de caprine constituie o activitate tradiţională sau contribuie în mod semnificativ la economia rurală. Aceste zone sunt definite de statele membre. În orice caz, prima suplimentară este destinată numai agricultorilor din a căror exploataţie cel puţin 50 % din suprafaţa utilizată în scopuri agricole se află într-una din zonele defavorizate definite în Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.
(2)Prima suplimentară se acordă, de asemenea, agricultorilor care practică transhumanta, cu condiţia ca:
a)aceştia să ducă la păscut, timp de cel puţin 90 de zile consecutive, într-o zonă eligibilă pentru ajutorul stabilit conform alineatului (1), cel puţin 90 % din animalele care fac obiectul cererii de primă; şi
b)exploataţia să fie situată într-o zonă geografică bine definită, pentru care statul membru a stabilit că transhumanta reprezintă o practică tradiţională a creşterii oilor şi/sau a caprelor şi că aceste deplasări ale animalelor sunt necesare din cauza lipsei de furaje în cantitate suficientă în perioada în care are loc transhumanta.
(3)Cuantumul primei suplimentare se stabileşte la 7 EUR pe oaie şi pe capră. Prima suplimentară se acordă în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute pentru acordarea primei pentru capre şi pentru oi.
Art. 103: Norme comune privind primele
(1)Primele se plătesc agricultorilor beneficiari în funcţie de numărul de oi şi/sau de capre menţinute în exploataţie într-o perioadă minimă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
(2)Pentru a îndeplini condiţiile necesare acordării primei, animalul trebuie să fie identificat şi înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 21/2004.
Art. 104: Limitele individuale
(1)La 1 ianuarie 2009, plafonul individual pentru fiecare agricultor, menţionat la articolul 101 alineatul (3), este egal cu numărul de drepturi de primă pe care acesta le deţinea la 31 decembrie 2008, conform normelor comunitare relevante.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că totalul drepturilor la primă de pe teritoriul lor nu depăşeşte plafoanele naţionale stabilite la alineatul (4) şi că rezerva naţională prevăzută la articolul 106 poate fi menţinută.
După încheierea perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu articolul 122 şi în cazul în care se aplică articolul 52, alocarea plafoanelor individuale producătorilor şi stabilirea rezervei naţionale prevăzute la articolul 106 au loc nu mai târziu de sfârşitul primului an de aplicare a schemei de plată unică.
(3)Drepturile de primă retrase în conformitate cu măsurile luate în temeiul primului paragraf al alineatului (2) se anulează.
(4)Se aplică următoarele plafoane naţionale:

State membre

Plafon naţional

Bulgaria

2 058 483

Republica Cehă

66 733

Danemarca

104 000

Estonia

48 000

Spania

19 580 000

Franţa

7 842 000

Croaţia

542 651

Cipru

472 401

Letonia

18 437

Lituania

17 304

Ungaria

1 146 000

Polonia

335 880

Portugalia

2 690 000

România

5 880 620

Slovenia

84 909

Slovacia

305 756

Finlanda

80 000

Total

41 273 174

Art. 105: Transferul drepturilor de primă
(1)Dacă un agricultor îşi vinde sau îşi transferă într-un alt mod exploataţia, el poate transfera toate drepturile sale de primă celui care preia exploataţia.
(2)Un agricultor îşi poate transfera, de asemenea, integral sau parţial, drepturile altor agricultori, fără a-şi transfera exploataţia.
În cazul unui transfer de drepturi fără transferul exploataţiei, o parte de maximum 15 % din drepturile de primă transferate se cedează, fără nicio compensaţie, rezervei naţionale a statului membru în care se află exploataţia, pentru a fi redistribuite gratuit.
Statele membre pot achiziţiona drepturi de primă de la agricultorii care acceptă să-şi cedeze voluntar drepturile, integral sau parţial. În acest caz, sumele plătite agricultorilor în cauză pentru achiziţionarea drepturilor pot proveni din bugetul naţional.
Prin derogare de la alineatul (1) şi în circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot prevedea, în cazul vânzării sau al altui tip de transfer al exploataţiei, efectuarea transferului drepturilor prin rezerva naţională.
(3)Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a evita transferarea drepturilor la primă în afara zonelor sau a regiunilor sensibile în care producţia ovină este deosebit de importantă pentru economia locală.
(4)Înaintea unei date stabilite de statele membre, acestea pot autoriza transferuri temporare ale acelei părţi din drepturile de primă care nu este destinată utilizării de către agricultorul care le deţine.
Art. 106: Rezerva naţională
(1)Fiecare stat membru gestionează o rezervă naţională a drepturilor de primă.
(2)Drepturile de primă retrase în conformitate cu articolul 105 alineatul (2) sau potrivit altor dispoziţii comunitare intră în rezerva naţională.
(3)Statele membre pot acorda agricultorilor drepturi de primă în limitele rezervei lor naţionale. La acordarea acestor drepturi trebuie să li se acorde prioritate în special noilor sosiţi, tinerilor agricultori sau altor agricultori prioritari.
Art. 107: Plafoane
Totalul valorilor fiecărei prime solicitate nu depăşeşte plafonul stabilit de Comisie în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).
Dacă valoarea totală a ajutoarelor solicitate depăşeşte plafonul stabilit, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporţional pentru anul în cauză.
Art. 108: Domeniul de aplicare
În cazul aplicării articolului 53, statele membre acordă, în condiţiile stabilite în prezenta secţiune, în absenţa unor dispoziţii contrare în prezentul regulament, ajutorul sau ajutoarele suplimentare selectate de statul membru în cauză în conformitate cu articolul menţionat.
Art. 109: Definiţii
În sensul prezentei secţiuni:
a)"regiune" înseamnă un stat membru sau o regiune din cadrul unui stat membru, la alegerea statului membru în cauză;
b)"taur" înseamnă un mascul necastrat din specia bovină;
c)"bou" înseamnă un mascul castrat din specia bovină;
d)"vacă care alăptează" înseamnă vacă dintr-o rasă de carne sau obţinută prin încrucişarea cu o rasă de carne, care face parte dintr-un şeptel destinat creşterii viţeilor pentru producţia de carne;
e)"junincă" înseamnă o femelă din specia bovină cu vârsta mai mare de 8 luni, care încă nu a fătat.
Art. 110: Prima specială
(1)Agricultorul care deţine în exploataţia sa masculi din specia bovină poate beneficia, la cerere, de o primă specială. Respectiva primă se acordă, în limitele plafoanelor regionale, pentru maxim 90 de animale, pentru fiecare dintre categoriile de vârstă prevăzute la alineatul (2), pe an calendaristic şi pe exploataţie.
În sensul prezentului articol, prin "plafon regional" se înţelege numărul de animale care pot beneficia, într-o anumită regiune şi pe an calendaristic, de prima specială.
(2)Prima specială se acordă cel mult:
a)o dată pe durata vieţii fiecărui taur, începând cu vârsta de nouă luni; sau
b)de două ori pe durata vieţii fiecărui bou:
(i)prima dată, la vârsta de nouă luni,
(ii)a doua oară, la vârsta de 21 de luni.
(3)Pentru a putea beneficia de prima specială:
a)orice animal care face obiectul unei cereri este ţinut de agricultor în scopul îngrăşării pe o perioadă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2).
b)fiecare animal este însoţit, până la sacrificare sau la export, de un paşaport pentru animale în sensul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, care cuprinde toate informaţiile pertinente legate de situaţia primei sau, dacă nu este disponibil paşaportul, de un document administrativ echivalent.
(4)Dacă, într-o anumită regiune, numărul total de tauri cu vârsta mai mare de nouă luni şi de boi cu vârsta cuprinsă între nouă şi 20 de luni pentru care s-a depus o cerere şi care îndeplinesc condiţiile de acordare a primei speciale depăşeşte plafonul regional aplicabil stabilit la alineatul (8), numărul total al animalelor eligibile în temeiul dispoziţiilor alineatului (2) literele (a) şi (b), pentru fiecare agricultor, în cursul anului în cauză, se reduce proporţional.
(5)Prin derogare de la alineatele (1) şi (4), statele membre, pe baza unor criterii obiective, care fac parte dintr-o politică de dezvoltare rurală şi exclusiv cu condiţia să se ţină seama de aspectele legate de mediu şi de ocuparea forţei de muncă, pot să modifice sau să renunţe la limita de 90 de capete de animal pe exploataţie şi pe categorie de vârstă. În acest caz, statele membre pot să decidă aplicarea alineatului (4) astfel încât să atingă nivelul de reducere necesar pentru a respecta plafonul regional aplicabil, fără să aplice reducerea respectivă micilor agricultori care, pentru anul în cauză, nu au prezentat cereri de primă specială pentru un număr de animale mai mare decât numărul minim stabilit de statul membru în cauză.
(6)Statele membre pot decide acordarea primei speciale în momentul sacrificării bovinelor. În acest caz, criteriul de vârstă prevăzut la alineatul (2) litera (a) în ceea ce priveşte taurii se înlocuieşte cu un criteriu de greutate a carcasei de minim 185 de kilograme.
Prima se plăteşte sau se rambursează agricultorilor.
(7)Cuantumul primei speciale se stabileşte la:
a)210 EUR pe taur eligibil pentru primă;
b)150 EUR pe bou eligibil pentru primă şi pe categorie de vârstă.
(8)Se aplică următoarele plafoane regionale:

Stat membru

Plafon regional

Bulgaria

90 343

Republica Cehă

244 349

Danemarca

277 110

Germania

1 782 700

Estonia

18 800

Cipru

12 000

Letonia

70 200

Lituania

150 000

Polonia

926 000

România

452 000

Slovenia

92 276

Slovacia

78 348

Finlanda

250 000

Suedia

250 000

Art. 111: Prima pentru vacile care alăptează
(1)Agricultorul care deţine în exploataţia sa vaci care alăptează poate beneficia, la cerere, de o primă pentru deţinerea şeptelului de vaci care alăptează ("primă pentru vaci care alăptează"). Prima se acordă sub formă de primă anuală în limitele plafoanelor individuale, pe an calendaristic şi pe agricultor.
(2)Prima pentru vacile care alăptează se acordă fiecărui agricultor care:
a)timp de douăsprezece luni de la data depunerii cererii nu livrează lapte sau produse lactate care provin din exploataţia sa;
Cu toate acestea, aprovizionarea cu lapte sau produse lactate direct din exploataţie către consumator nu împiedică acordarea primei;
b)livrează lapte sau produse lactate a căror cotă totală individuală de referinţă prevăzută la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este de maxim 120 000 de kilograme.
Cu toate acestea, statele membre pot decide pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii pe care le stabilesc, să schimbe sau să renunţe la limita cantitativă, cu condiţia ca agricultorul să deţină, pentru cel puţin şase luni consecutive din ziua depunerii cererii, un număr de vaci care alăptează care să nu fie mai mic de 60 % şi un număr de juninci care să nu depăşească 40 % din numărul de animale pentru care s-a solicitat primă.
În vederea stabilirii numărului de animale eligibile pentru primă în temeiul primului paragraf literele (a) şi (b), se stabileşte dacă vacile aparţin unui şeptel care alăptează sau unui şeptel de vaci de lapte pe baza cotei individuale de lapte disponibile pe exploataţie la data de 31 martie a anului calendaristic în cauză, exprimată în tone şi în termeni de productivitate medie de lapte.
(3)Dreptul fiecărui agricultor la primă este limitat prin aplicarea unui plafon individual, menţionat la articolul 112.
(4)Cuantumul primei se stabileşte la 200 EUR pe animal eligibil.
(5)Statele membre pot acorda o primă naţională suplimentară pentru vacile care alăptează de maxim 50 EUR pe animal, dacă acest lucru nu implică nicio discriminare a crescătorilor de animale din statul membru în cauză.
În ceea ce priveşte exploataţiile situate într-o regiune la care se face referire la articolele 5 şi 8 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune (1), primii 24,15 EUR pe animal din prima suplimentară sunt finanţaţi de FEGA.
(1)JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
În ceea ce priveşte exploataţiile situate pe întreg teritoriul unui stat membru, dacă, în respectivul stat membru, şeptelul bovin include un mare număr de vaci care alăptează reprezentând cel puţin 30 % din numărul total de vaci şi dacă cel puţin 30 % din masculii din specia bovină sacrificaţi aparţin claselor de conformaţie S şi E, FEGA finanţează integral prima suplimentară. Orice depăşire a procentelor menţionate se stabileşte pe baza mediei celor doi ani anteriori anului pentru care se acordă prima.
(6)În sensul prezentului articol, se iau în considerare numai junincile dintr-o rasă de carne sau obţinute prin încrucişare cu o rasă de carne şi care fac parte dintr-un şeptel destinat creşterii viţeilor pentru producţia de carne.
Art. 112: Plafonul individual pentru vacile care alăptează
(1)Se acordă ajutor fiecărui agricultor care deţine vaci care alăptează, în limita plafoanelor individuale stabilite în temeiul articolului 126 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(2)Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că totalul drepturilor de primă de pe teritoriul lor nu depăşeşte plafoanele naţionale stabilite la alineatul (5) şi că rezerva naţională prevăzută la articolul 114 poate fi menţinută.
După sfârşitul perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu articolul 122 şi în cazul în care se aplică articolul 53 alineatul (1), alocarea plafoanelor individuale producătorilor şi stabilirea rezervei naţionale prevăzute la articolul 114 va avea loc cel târziu la sfârşitul primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.
(3)În cazul în care ajustarea prevăzută la alineatul (2) necesită o reducere a plafoanelor individuale pentru agricultori, această reducere se realizează fără acordare de plăţi compensatorii şi este stabilită pe baza unor criterii obiective care includ, în special:
a)proporţia în care agricultorii au utilizat plafoanele individuale în decursul celor trei ani de referinţă anteriori anului 2000;
b)punerea în aplicare a unui program de investiţii sau de extensificare în sectorul cărnii de vită şi mânzat;
c)circumstanţele naturale speciale sau aplicarea unor sancţiuni care atrag neplata sau plata redusă a primei pentru cel puţin un an de referinţă;
d)alte circumstanţe excepţionale care au ca efect faptul că plăţile efectuate pentru cel puţin un an de referinţă nu corespund situaţiei reale stabilite în cursul anilor precedenţi.
(4)Se anulează drepturile de primă care au fost retrase în temeiul măsurilor luate în conformitate cu primul paragraf al alineatului (2).
(5)Se aplică următoarele plafoane naţionale:

Stat membru

Plafon naţional

Belgia

394 253

Bulgaria

16 019

Republica Cehă

90 300

Estonia

13 416

Spania

1 441 539

Franţa

3 779 866

Cipru

500

Letonia

19 368

Lituania

47 232

Ungaria

117 000

Malta

454

Austria

375 000

Polonia

325 581

Portugalia

458 941

România

150 000

Slovenia

86 384

Slovacia

28 080

*) La articolul 112 alineatul (5), după menţiunea referitoare la Franţa, se introduce textul următor:

Croaţia

105 270

Art. 113: Transferul drepturilor la primă pentru vacile care alăptează
(1)Dacă un agricultor îşi vinde sau îşi transferă într-un alt mod exploataţia, îşi poate transfera toate drepturile de primă pentru vacile care alăptează celui care preia exploataţia.
(2)De asemenea, agricultorul menţionat la alineatul (1) îşi poate transfera drepturile, integral sau parţial, altor agricultori, fără a-şi transfera exploataţia.
În cazul unui transfer de drepturi de primă fără transferul exploataţiei, o parte de maximum 15% din drepturile la primă transferate se cedează, fără nicio compensaţie, rezervei naţionale a statului membru în care se află exploataţia, pentru a fi redistribuite gratuit.
(3)Statele membre:
a)adoptă măsurile necesare pentru a evita ca drepturile de primă să fie transferate în afara regiunii sau regiunilor sensibile în care producţia de carne de vită şi mânzat este deosebit de importantă pentru economia locală;
b)pot prevedea ca transferul de drepturi fără transferarea exploataţiei să se efectueze direct între agricultori sau prin intermediul rezervei naţionale.
(4)Înaintea unei date pe care urmează să o stabilească, statele membre pot autoriza transferuri temporare ale acelei părţi din drepturile de primă care nu este destinată utilizării de către agricultorul care le deţine.
Art. 114: Rezerva naţională pentru drepturile la prima pentru vacile care alăptează
(1)Fiecare stat membru gestionează o rezervă naţională pentru drepturile la prima pentru vacile care alăptează.
(2)Drepturile la primă retrase în temeiul articolului 113 alineatul (2) paragraful al doilea sau în temeiul altor dispoziţii comunitare se adaugă la rezerva naţională, fără să aducă atingere dispoziţiilor din articolul 112 alineatul (4).
(3)Statele membre utilizează rezerva lor naţională pentru alocarea, în limitele acestor rezerve, a drepturilor de primă, în special noilor sosiţi, tinerilor agricultori şi altor agricultori prioritari.
Art. 115: Juninci
(1)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 111 alineatul (3), statele membre în care mai mult de 60 % din vacile care alăptează şi din juninci sunt crescute în zone de munte, în sensul articolului 50 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, pot decide să gestioneze acordarea primei pentru vacile care alăptează separat pentru juninci şi pentru vaci care alăptează, în limitele unui plafon naţional separat care urmează a fi stabilit de respectivul stat membru.
Un astfel de plafon naţional separat nu depăşeşte 40 % din plafonul naţional al statului membru în cauză stabilit la articolul 112 alineatul (5). Acest plafon naţional se reduce cu o valoare egală cu plafonul naţional separat. Dacă, într-un stat membru care utilizează posibilitatea prevăzută în prezentul alineat, numărul total de juninci pentru care s-a depus o cerere şi care îndeplinesc condiţiile de acordare a primei pentru vacile care alăptează depăşeşte plafonul naţional separat, numărul de juninci eligibile pentru fiecare agricultor pentru anul în cauză se reduce proporţional.
(2)În sensul prezentului articol, se iau în considerare numai junincile care aparţin unei rase de carne sau care sunt obţinute prin încrucişare cu o rasă de acest tip.
Art. 116: Prima pentru sacrificare
(1)Agricultorul care deţine în exploataţie bovine poate beneficia, la cerere, de o primă pentru sacrificare. Prima se acordă la sacrificarea animalelor eligibile sau la exportul acestora într-o ţară terţă, în limitele unor plafoane naţionale care urmează să fie stabilite.
Sunt eligibile pentru prima pentru sacrificare:
a)taurii, boii, vacile şi junincile, de la vârsta de opt luni;
b)viţeii cu vârsta cuprinsă între o lună şi opt luni şi a căror carcasă nu depăşeşte greutatea de 185 de kilograme.
Animalele enumerate în la literele (a) şi (b) din al doilea paragraf sunt eligibile pentru prima de sacrificare cu condiţia să fi fost deţinute de agricultor într-o perioadă care urmează să fie determinată.
(2)Cuantumul primei se stabileşte la:
a)80 EUR pe animal eligibil pentru primă, aşa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (a);
b)50 EUR pe animal eligibil pentru primă, aşa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (b).
(3)Statele membre stabilesc plafoanele naţionale menţionate la alineatul (1) separat pentru cele două grupe de animale prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b). Fiecare plafon trebuie să fie egal cu numărul de animale din fiecare dintre cele două grupe care au fost sacrificate în statul membru în cauză în 1995. Numărul de animale exportate către ţări terţe, conform informaţiilor furnizate de Eurostat sau oricăror altor informaţii statistice oficiale publicate pentru anul în cauză şi aprobate de Comisie se adaugă la fiecare plafon în parte.
Pentru noile state membre se aplică următoarele plafoane naţionale:
 

Tauri, boi, vaci şi juninci

Viţei cu vârste cuprinse între o lună şi 8 luni şi cu o carcasă de până la 185 kg

Bulgaria

22 191

101 542

Republica Cehă

483 382

27 380

Estonia

107 813

30 000

Cipru

21 000

-

Letonia

124 320

53 280

Lituania

367 484

244 200

Ungaria

141 559

94 439

Malta

6 002

17

Polonia

1 815 430

839 518

România

1 148 000

85 000

Slovenia

161 137

35 852

Slovacia

204 062

62 841

(4)Dacă, într-un anumit stat membru, numărul total de animale pentru care s-a depus o cerere în ceea ce priveşte una dintre cele două grupe de animale prevăzute la alineatul (1) literele (a) sau (b) şi care îndeplinesc condiţiile de acordare a primei pentru sacrificare depăşeşte plafonul naţional prevăzut pentru respectiva grupă, numărul total al animalelor eligibile din grupa respectivă se reduce proporţional pentru anul în cauză pentru fiecare agricultor.
Art. 117: Norme comune privind primele
Pentru a beneficia de plăţi în temeiul prezentei secţiuni, un animal trebuie să fie identificat şi înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
Cu toate acestea, un animal este, de asemenea, considerat eligibil pentru plată în cazul în care informaţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 au fost raportate autorităţii competente în prima zi a perioadei de reţinere a animalului în cauză, astfel cum s-a stabilit în conformitate cu procedura menţionată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament.
Art. 118: Plafoane
Cuantumul total al plăţilor solicitate în temeiul prezentei secţiuni nu trebuie să depăşească plafonul stabilit de Comisie în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).
În cazul în care cuantumul total al plăţilor solicitate depăşeşte plafonul stabilit, plăţile pentru fiecare agricultor se reduc proporţional pentru anul în cauză.
Art. 119: Substanţele interzise în temeiul Directivei 96/22/CE
(1)JO L 125, 23.5.1996, p. 3.
(2)JO L 125, 23.5.1996, p. 10.
În caz de recidivă, în funcţie de gravitatea abaterii, durata perioadei de excludere poate fi prelungită până la cinci ani, începând cu anul în cursul căruia s-a constatat recidiva.
(2)În caz de obstrucţionare din partea proprietarului sau a deţinătorului animalelor în momentul în care se efectuează inspecţii şi se prelevă probele necesare aplicării planurilor naţionale de monitorizare a reziduurilor sau în momentul în care se desfăşoară operaţiunile de anchetă şi de control prevăzute în Directiva 96/23/CE, se aplică sancţiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 120: Ajutor naţional pentru fructele cu coajă tare
(1)Începând din 2012 sau atunci când, în temeiul articolului 67, plata pe suprafaţă pentru fructele cu coajă tare, prevăzută la capitolul 1 secţiunea 4 din prezentul titlu este inclusă în schema de plată unică, statele membre pot acorda ajutor naţional de până la maximum 120,75 EUR pe hectar pe an agricultorilor care produc următoarele produse:
a)migdale încadrate la codurile NC 0802 11 şi 0802 12;
b)alune de pădure sau alune turceşti încadrate la codurile NC 0802 21 şi 0802 22;
c)nuci încadrate la codurile NC 0802 31 şi 0802 32;
d)fistic încadrat la codul NC 0802 50;
e)roşcove încadrate la codul NC 1212 10 10.
(2)Ajutorul naţional poate fi plătit numai pentru o suprafaţă maximă de:

Stat membru

Suprafaţă maximă (ha)

Belgia

100

Bulgaria

11 984

Germania

1 500

Grecia

41 100

Spania

568 200

Franţa

17 300

Italia

130 100

Cipru

5 100

Luxemburg

100

Ungaria

2 900

Ţările de Jos

100

Polonia

4 200

Portugalia

41 300

România

1 645

Slovenia

300

Slovacia

3 100

Regatul Unit

100

(3)Calitatea agricultorilor de membri ai unei organizaţii de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 poate reprezenta o condiţie pentru acordarea ajutorului naţional de către statele membre.