Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 28 Aprilie 2015
Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar
Dată act: 12-oct-1992
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolele 28, 100a şi 113,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 128, 23.5.1990, p. 1.
în cooperare cu Parlamentul European (2),
(2)JOC 72, 18.3.1991, p. 176 şi decizia din 16 septembrie 1992 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 60, 8.3.1991, p. 5.
întrucât Comunitatea se bazează pe o uniune vamală; întrucât este necesară, atât în interesul operatorilor economici din Comunitate, cât şi al autorităţilor vamale, constituirea într-un cod a dispoziţiilor legislaţiei vamale care în prezent sunt cuprinse într-un număr mare de regulamente şi directive ale Comunităţii; întrucât această sarcină are o importanţă esenţială din punctul de vedere al pieţei interne;
întrucât un astfel de Cod Vamal Comunitar (denumit în continuare "cod") trebuie să cuprindă legislaţia vamală actuală; întrucât este necesară cu toate acestea modificarea legislaţiei pentru a o face mai unitară, pentru a o simplifica şi a remedia anumite omisiuni care există încă în vederea adoptării unei legislaţii comunitare complete în acest domeniu;
întrucât, pornind de la conceptul de piaţă internă, codul trebuie să conţină normele şi procedurile generale care să asigure aplicarea măsurilor tarifare şi a altor măsuri introduse la nivel comunitar în legătură cu schimburile cu mărfuri dintre Comunitate şi ţări terţe; întrucât trebuie să cuprindă, printre altele, şi aplicarea de măsuri comune în domeniul politicii agricole şi comerciale, luând în considerare cerinţele acestor politici comune;
întrucât este necesar să se precizeze că prezentul cod se aplică fără a aduce atingere unor dispoziţii speciale stabilite în alte domenii; întrucât astfel de norme speciale pot exista sau pot fi introduse, inter alia, în contextul legislaţiei privind agricultura, statistica, politica comercială sau resursele proprii;
întrucât, pentru a garanta echilibrul dintre necesităţile autorităţilor vamale în vederea asigurării unei aplicări corecte a legislaţiei vamale, pe de o parte, şi dreptul operatorilor economici de a fi trataţi corect, pe de altă parte, autorităţilor menţionate trebuie să li se acorde, inter alia, puteri de control extinse, iar operatorilor economici menţionaţi, dreptul de a introduce o acţiune; întrucât aplicarea sistemului căii de atac în domeniul vamal obligă Regatul Unit să introducă noi proceduri administrative care nu pot intra în vigoare mai devreme de 1 ianuarie 1995;
întrucât, având în vedere importanţa majoră a comerţului exterior pentru Comunitate, formalităţile şi controalele vamale ar trebui eliminate sau păstrate la un nivel minim;
întrucât este importantă garantarea aplicării uniforme a prezentului cod şi prevederea în acest scop a unei proceduri comunitare care să permită adoptarea normelor de aplicare a acestuia într-un interval de timp adecvat; întrucât trebuie înfiinţat un Comitet al Codului Vamal pentru a asigura cooperarea eficientă şi strânsă între statele membre şi Comisie în acest domeniu;
întrucât, în procesul de adoptare a măsurilor de punere în aplicare a prezentului cod, este necesar să se vegheze, pe cât posibil, la prevenirea oricărei fraude sau nereguli care ar putea aduce atingere bugetului general al Comunităţilor Europene,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1
Reglementările vamale se compun din prezentul cod şi din dispoziţiile de punere în aplicare a acestuia adoptate la nivel comunitar sau pe plan naţional. Codul se aplică, fără a aduce atingere normelor speciale prevăzute în alte domenii,
- schimburilor dintre Comunitate şi ţări terţe;
- mărfurilor care fac obiectul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene sau Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
Art. 2
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare, fie în conformitate cu convenţiile internaţionale sau cu practicile cutumiare cu întindere geografică sau economică limitată, fie în conformitate cu măsurile autonome ale Comunităţii, reglementările vamale comunitare se aplică uniform pe întregul teritoriu vamal al Comunităţii.
(2)Anumite dispoziţii ale reglementărilor vamale se pot aplica şi în afara teritoriului vamal al Comunităţii, fie prin norme care reglementează domenii specifice, fie prin convenţii internaţionale.
Art. 3
(1)Teritoriul vamal al Comunităţii cuprinde:
- teritoriul Regatului Belgiei;
- teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepţia Insulelor Feroe şi a Groenlandei;
- teritoriul Republicii Federale Germania, cu excepţia Insulelor Helgoland şi a teritoriului Busingen (Tratatul de la 23 noiembrie 1964 dintre Republica Federală Germania şi Confederaţia Elveţiană);
- teritoriul Regatului Spaniei, exceptând Ceuta şi Melilla;
- teritoriul Republicii Elene;
- teritoriul Republicii Franceze, cu excepţia teritoriilor de peste mări şi a "collectivites territoriales";
- teritoriul Irlandei;
- teritoriul Republicii Italiene, cu excepţia localităţilor Livigno şi Campione d'Italia, precum şi a apelor naţionale ale lacului Lugano, care se află între mal şi frontiera politică a zonei situate între Ponte Tresa şi Porto Ceresio;
- teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului;
- teritoriul Regatului Ţărilor de Jos din Europa;
- teritoriul Republicii Portugheze;
- teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi al Insulelor Canalului şi Insulei Man.
- teritoriul Republicii Bulgaria,
- teritoriul României.

- teritoriul Republicii Croaţia.

(2)Deşi situat în afara teritoriului Republicii Franceze, teritoriul Principatului Monaco, aşa cum este definit în Convenţia vamală semnată la Paris la 18 mai 1963 (Jurnalul Oficial al Republicii Franceze din 27 septembrie 1963, p. 8679), în temeiul acestei Convenţii se consideră ca făcând parte, de asemenea, din teritoriul vamal al Comunităţii.

(3)Teritoriul vamal al Comunităţii include mările teritoriale, apele maritime teritoriale şi spaţiul aerian al statelor membre, precum şi teritoriile menţionate la alineatul (2), cu excepţia mărilor teritoriale, a apelor maritime teritoriale şi a spaţiului aerian al acelor teritorii care nu sunt parte a teritoriului vamal al Comunităţii în temeiul alineatului (1).
Art. 4
În sensul prezentului cod, se aplică următoarele definiţii:
1."Persoană" reprezintă:
- o persoană fizică;
- o persoană juridică;
- atunci când se prevede această posibilitate prin reglementările în vigoare, o asociere de persoane recunoscută ca având capacitatea de a încheia acte juridice dar căreia îi lipseşte statutul legal al unei persoane juridice.
2."Persoane stabilite în Comunitate" reprezintă:
- în cazul persoanelor fizice, orice persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul Comunităţii;
- în cazul unei persoane juridice sau al unei asocieri de persoane, orice persoană care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în cadrul Comunităţii.
3."Autorităţi vamale" reprezintă autorităţile competente inter alia să aplice reglementările vamale.
4."Birou vamal" reprezintă orice birou la care pot fi îndeplinite toate sau unele dintre formalităţile vamale prevăzute în reglementările vamale.
4a. birou vamal de intrare: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, spre care sunt trimise fără întârziere mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi în care acestea sunt supuse unor controale de intrare corespunzătoare destinate evaluării riscurilor;
4b. birou vamal de import: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, unde trebuie îndeplinite formalităţile, printre care şi controalele corespunzătoare destinate să evalueze riscurile, în vederea atribuirii unei destinaţii vamale mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii;
4c. birou vamal de export: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, unde trebuie îndeplinite formalităţile, printre care şi controalele corespunzătoare destinate să evalueze riscurile, în vederea atribuirii unei destinaţii vamale mărfurilor care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii;
4d. birou vamal de ieşire: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, unde trebuie prezentate mărfurile înainte de a părăsi teritoriul vamal al Comunităţii şi unde sunt supuse unor controale vamale privind aplicarea formalităţilor de ieşire şi a controalelor corespunzătoare destinate evaluării riscurilor

5."Decizie" reprezintă orice act administrativ al autorităţilor vamale în domeniul legislaţiei vamale care reglementează un anumit caz, un astfel de document având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane anume sau care pot fi identificate; acest termen cuprinde, inter alia, informaţiile obligatorii în sensul articolului 12;

6."Statut vamal" reprezintă statutul mărfurilor ca mărfuri comunitare sau necomunitare.
7."Mărfuri comunitare" reprezintă mărfurile:
- obţinute în întregime pe teritoriul vamal al Comunităţii în condiţiile menţionate în articolul 23 şi care nu incorporează mărfurile importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii. Mărfurile obţinute din mărfurile plasate sub un regim suspensiv nu se consideră a avea caracter comunitar în cazurile de importanţă economică specială determinate în conformitate cu procedura comitetului,

- importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii şi care au fost puse în liberă circulaţie;
- obţinute sau produse pe teritoriul vamal al Comunităţii, fie din mărfuri menţionate doar la a doua liniuţă, fie din mărfuri menţionate la prima şi a doua liniuţă.
8."Mărfuri necomunitare" reprezintă alte mărfuri decât cele menţionate la punctul 7.
Fără a aduce atingere articolelor 16 3 şi 164, mărfurile comunitare îşi pierd acest statut atunci când sunt scoase de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
9."Datorie vamală" reprezintă obligaţia unei persoane de a achita valoarea drepturilor de import (datorie vamală la import) sau drepturile de export (datorie vamală la export) care se aplică anumitor mărfuri prin dispoziţiile în vigoare ale Comunităţii.
10."Drepturi de import" reprezintă:
- drepturile vamale şi taxele cu efect echivalent prevăzute la importul de mărfuri;
- impuneri la import introduse prin politica agricolă comună sau prin regimuri specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole.

11."Drepturi de export" reprezintă:
- drepturile vamale şi taxele cu efect echivalent prevăzute la exportul de mărfuri;
- prelevările agricole şi alte impuneri la export introduse prin politica agricolă comună sau prin regimuri specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole.
12."Debitor" reprezintă orice persoană obligată să achite o datorie vamală.
13."Supravegherea de către autorităţile vamale" reprezintă acţiunile desfăşurate, în general, de respectivele autorităţi pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, atunci când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
14.Controale vamale: acţiuni specifice îndeplinite de către autorităţile vamale în vederea garantării unei aplicări corecte a legislaţiei vamale şi a altor acte cu putere de lege care reglementează intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţările terţe, precum şi prezenţa mărfurilor care nu au statut de mărfuri comunitare; aceste acţiuni pot include verificarea mărfurilor, verificarea informaţiilor menţionate în declaraţie, verificarea existenţei şi autenticităţii documentelor electronice sau scrise, verificarea situaţiei contabile a întreprinderilor şi a altor înregistrări, verificarea mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate sau la purtător şi efectuarea unor anchete administrative, precum şi alte acţiuni similare.

15."Destinaţia vamală a mărfurilor" reprezintă:
a)plasarea mărfurilor sub un regim vamal;
b)introducerea lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
c)reexportarea lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii;
d)distrugerea lor;
e)abandonarea lor în favoarea bugetului statului.
16."Regim vamal" reprezintă:
a)punerea în liberă circulaţie;
b)tranzitul;
c)antrepozitul vamal;
d)perfecţionarea activă;
e)transformarea sub control vamal;
f)admiterea temporară;
g)perfecţionarea pasivă;
h)exportul.
17."Declaraţie vamală" reprezintă documentul în care o persoană indică în forma şi modalitatea prevăzută dorinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal.
18."Declarant" reprezintă persoana care întocmeşte declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaraţie vamală.
19."Prezentarea mărfurilor în vamă" reprezintă înştiinţarea autorităţilor vamale, în maniera prevăzută, asupra sosirii mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autorităţile vamale.
20."Acordarea liberului de vamă" reprezintă acţiunea prin care autorităţile vamale pun mărfurile la dispoziţie în scopurile prevăzute de regimul vamal sub care au fost plasate.
21."Titularul regimului" reprezintă persoana pe seama căreia s-a făcut declaraţia vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anterior în ceea ce priveşte regimul vamal.
22."Titularul autorizaţiei" reprezintă persoana căreia i s-a acordat o autorizaţie.
23."Dispoziţii în vigoare" reprezintă dispoziţiile comunitare sau dispoziţiile naţionale.
24.Procedura comitetului reprezintă procedura prevăzută fie la articolele 247 şi 247a, fie la articolele 248 şi 248a.

25.Risc: probabilitatea ca, în legătură cu intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţări terţe, precum şi cu prezenţa unor mărfuri care nu au statutul de mărfuri comunitare, un eveniment să survină, eveniment care:
- împiedică aplicarea corectă a dispoziţiilor comunitare sau naţionale sau
- compromite interesele financiare ale Comunităţii şi ale statelor membre ale acesteia sau
- reprezintă o ameninţare pentru siguranţa şi securitatea Comunităţii, pentru sănătatea publică, pentru mediu sau pentru consumatori.
26.Gestionarea riscului: determinarea sistematică a riscului şi punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la risc. Acest termen vizează activităţi cum ar fi culegerea de date şi informaţii, analiza şi evaluarea riscurilor, recomandarea şi executarea măsurilor, precum şi controlul şi evaluarea periodică a procesului şi a rezultatelor acestuia, pe baza surselor şi strategiilor internaţionale, comunitare şi naţionale.

Art. 5
(1)În condiţiile prevăzute la articolul 64 alineatul (2) şi sub rezerva dispoziţiilor adoptate în cadrul articolului 243 alineatul (2) litera (b), orice persoană îşi poate desemna un reprezentant în relaţia sa cu autorităţile vamale, pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalităţile prevăzute în reglementările vamale.
(2)O astfel de reprezentare poate fi:
- directă, caz în care reprezentantul acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane sau
- indirectă, caz în care reprezentantul acţionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
Statele membre îşi pot rezerva dreptul de a întocmi pe teritoriile lor declaraţii vamale:
- fie prin reprezentare directă;
- fie prin reprezentare indirectă,
în măsura în care reprezentantul trebuie să fie un comisionar în vamă care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării respective.
(3)Cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 64 alineatul (2) litera (b) şi alineatul (3), reprezentantul trebuie să fie stabilit în Comunitate.
(4)Reprezentantul trebuie să declare că acţionează pe seama persoanei reprezentate, să specifice dacă reprezentarea este directă sau indirectă şi să aibă putere de reprezentare.
O persoană care nu declară că acţionează în numele sau pe seama unei alte persoane sau care declară că acţionează în numele sau pe seama unei alte persoane fără a fi împuternicit să facă aceasta se consideră că acţionează în nume propriu şi pe seama sa.
(5)Autorităţile vamale pot solicita oricărei persoane care declară că acţionează în numele sau pe seama unei alte persoane mijloace de probă în ceea ce priveşte capacitatea sa de a avea putere de reprezentare.
Agenţi economici autorizaţi
Art. 5a
(1)Dacă este necesar, după consultarea altor autorităţi competente, autorităţile vamale acordă, sub rezerva criteriilor menţionate la alineatul (2), statutul de «agent economic autorizat» oricărui agent economic stabilit pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Un agent economic autorizat beneficiază de anumite facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale privind siguranţa şi securitatea şi/sau anumite simplificări prevăzute de legislaţia vamală.
Sub rezerva normelor şi condiţiilor prevăzute la alineatul (2), statutul de agent economic autorizat este recunoscut, de către autorităţile vamale din toate statele membre, fără a aduce atingere controalelor vamale. Pe baza recunoaşterii statutului de agent economic autorizat şi cu condiţia să fie respectate cerinţele legate de un anume tip de simplificare, prevăzut de legislaţia vamală, autorităţile vamale autorizează agentul să beneficieze de simplificarea menţionată anterior.
(2)Criteriile privind acordarea statutului de agent economic autorizat includ:
- antecedente satisfăcătoare în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor vamale;
- un sistem eficient de gestionare a înregistrărilor comerciale şi, după caz, a înregistrărilor privind transportul, care să permită efectuarea unor controale vamale corespunzătoare;
- după caz, dovada solvabilităţii financiare şi
- în cazul în care se aplică, standarde corespunzătoare de siguranţă şi securitate.
Se utilizează procedura comitetului pentru a stabili normele privind:
- acordarea statutului de agent economic autorizat;
- acordarea autorizaţiilor pentru utilizarea simplificărilor;
- stabilirea autorităţii vamale competente pentru acordarea statutului şi autorizaţiilor menţionate anterior;
- tipul de facilităţi care pot fi acordate în ceea ce priveşte controalele vamale privind siguranţa şi securitatea, precum şi sfera de acţiune a acestora, ţinând seama de normele referitoare la gestionarea riscurilor comune;
- consultarea celorlalte autorităţi vamale şi comunicarea informaţiilor către acestea
şi pentru a stabili condiţiile în care:
- o autorizaţie poate fi limitată la unul sau mai multe state membre;
- statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras şi
- se pot face derogări, pentru categorii speciale de agenţi economici autorizaţi, de la obligaţia de a fi stabilit în interiorul Comunităţii, ţinându-se seama, în special, de acordurile internaţionale.

Art. 6
(1)Atunci când o persoană solicită autorităţilor vamale să ia o decizie privind aplicarea reglementărilor vamale, acea persoană trebuie să furnizeze toate informaţiile şi documentele cerute de autorităţile respective pentru a se lua decizia menţionată.
(2)O astfel de decizie trebuie luată şi comunicată solicitantului în cel mai scurt termen.
Atunci când cererea este făcută în scris, decizia trebuie luată în decursul unui termen prevăzut în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, începând cu data la care cererea este primită de autorităţile vamale. Decizia este comunicată în scris solicitantului.
Cu toate acestea, acest termen poate fi depăşit atunci când autorităţile vamale se află în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situaţie, autorităţile informează solicitantul cu privire la aceasta, înaintea expirării termenului menţionat, enunţând motivele care justifică depăşirea termenului şi indicând noul termen pe care îl consideră necesar în luarea unei decizii cu privire la solicitare.
(3)Deciziile adoptate de autorităţile vamale în scris, care fie resping solicitările, fie sunt în detrimentul persoanelor cărora le sunt adresate, trebuie să stipuleze motivele pe care se întemeiază. Ele trebuie să menţioneze posibilitatea exercitării unei căi de atac prevăzute la articolul 243.
(4)Se poate prevedea ca dispoziţiile alineatului (3) prima teză să se aplice şi altor decizii.
Art. 7
Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 244 al doilea paragraf, deciziile adoptate de către autorităţile vamale sunt executorii de drept.
Art. 8
(1)O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete şi atunci când:
- solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit în mod normal să ştie că informaţiile erau eronate sau incomplete şi
- această decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete.
(2)Persoanele cărora li s-a adresat decizia sunt înştiinţate cu privire la anularea deciziei.
(3)Anularea produce efecte de la data la care s-a luat decizia anulată.
Art. 9
(1)O decizie favorabilă persoanei interesate este revocată sau modificată atunci când, în alte cazuri decât cele menţionate la articolul 8, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia.
(2)O decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată atunci când persoana căreia i se adresează nu îndeplineşte o obligaţie care i-a fost impusă prin această decizie.
(3)Revocarea sau modificarea deciziei este comunicată persoanei căreia i se adresează.
(4)Revocarea sau modificarea deciziei produce efecte de la data comunicării. Cu toate acestea, în cazuri excepţionale, atunci când interesele legitime ale persoanei căreia i se adresează o cer, autorităţile vamale pot amâna data la care revocarea sau modificarea produce efecte.
Art. 10
Articolele 8 şi 9 nu aduc atingere normelor naţionale în conformitate cu care o decizie nu are efect sau îşi pierde efectele din motive care nu au legătură cu legislaţia vamală.
Art. 11
(1)Orice persoană poate solicita autorităţilor vamale informaţii privind aplicarea legislaţiei vamale.
O astfel de cerere poate fi refuzată atunci când aceasta nu are legătură cu o operaţiune de import sau export preconizată.
(2)Informaţiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Cu toate acestea, atunci când apar costuri speciale pentru autorităţile vamale, mai ales ca rezultat al analizelor sau expertizelor asupra mărfurilor sau al returnării mărfurilor solicitantului, acestea pot fi puse în sarcina solicitantului.
Art. 12
(1)Autorităţile vamale emit la cerere scrisă şi acţionând în conformitate cu normele stabilite conform procedurii comitetului informaţii tarifare obligatorii şi informaţii obligatorii în materie de origine.
(2)Informaţiile tarifare obligatorii sau informaţiile obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autorităţile vamale, faţă de titularul informaţiilor, care are obligaţii doar în privinţa încadrării tarifare sau determinării originii mărfurilor.
Informaţiile tarifare obligatorii sau informaţiile obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autorităţile vamale doar în ceea ce priveşte mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalităţile vamale după data la care le-au fost furnizate informaţiile.
În materie de origine, formalităţile în cauză sunt cele referitoare la aplicarea articolelor 22 şi 27.
(3)Titularul unor astfel de informaţii trebuie să poată dovedi că:
- în materie tarifară: mărfurile declarate corespund din toate punctele de vedere cu cele descrise în informaţii;
- în materie de origine: mărfurile în cauză şi circumstanţele care au determinat dobândirea originii corespund în toate privinţele cu mărfurile şi circumstanţele descrise în informaţii.
(4)Informaţiile obligatorii sunt valabile pe o perioadă de şase ani, în cazul tarifelor, şi de trei ani, în cazul originii, de la data emiterii. Prin derogare de la articolul 8, informaţiile se anulează în cazul în care au fost emise pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete din partea solicitantului.
(5)Informaţiile obligatorii încetează să mai fie valabile:
a)în cazul informaţiilor tarifare:
(i)atunci când se adoptă un regulament şi informaţiile nu mai sunt conforme cu dispoziţiile de drept astfel stabilite;
(ii)atunci când nu mai sunt compatibile cu interpretarea unuia din nomenclatoarele menţionate la articolul 20 alineatul (6):
- la nivelul Comunităţii, prin modificarea notelor explicative din Nomenclatura Combinată sau printr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;
- la nivel internaţional, printr-un aviz de încadrare sau printr-o modificare a notelor explicative din Nomenclatura Sistemului Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor, adoptată de Organizaţia Mondială a Vămilor înfiinţată în 1952 sub numele de «Consiliul de Cooperare Vamală»;
(iii)atunci când este revocată sau modificată în conformitate cu articolul 9, cu condiţia ca revocarea sau modificarea să fie notificată titularului.
Data la care informaţiile obligatorii încetează a mai fi valabile pentru cazurile prevăzute la punctele (i) şi (ii) este data publicării măsurilor menţionate sau, în cazul măsurilor internaţionale, data comunicării Comisiei în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene;
b)în cazul informaţiilor cu privire la origine:
(i)atunci când se adoptă un regulament sau când Comunitatea încheie un acord şi informaţiile nu mai sunt conforme cu dispoziţiile de drept astfel stabilite;
(ii)în cazul în care nu mai este compatibilă:
- la nivelul Comunităţii, cu notele explicative şi avizele adoptate în scopul interpretării regulilor sau cu o hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;
- la nivel internaţional, cu Acordul privind regulile de origine stabilite de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) sau cu notele explicative sau un aviz privind originea adoptat pentru interpretarea acestui acord;
(iii)în cazul în care este revocată sau modificată în conformitate cu articolul 9, cu condiţia ca titularul să fi fost informat în avans.
Data la care informaţiile obligatorii încetează a mai fi valabile pentru cazurile menţionate la punctele (i) şi (ii) este cea indicată când măsurile menţionate anterior sunt publicate sau, în cazul măsurilor internaţionale, data care apare în comunicarea Comisiei din seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene.
(6)Titularul informaţiilor obligatorii care încetează a mai fi valabile în conformitate cu alineatul (5) litera (a) punctele (ii) sau (iii) sau litera (b) punctele (ii) sau (iii) mai poate folosi informaţiile respective pentru o perioadă de şase luni de la data publicării sau notificării, cu condiţia ca el să fi încheiat contracte obligatorii de cumpărare sau vânzare a mărfurilor în cauză, pe baza informaţiilor obligatorii, înainte ca măsura să fi fost adoptată. Cu toate acestea, în cazul produselor pentru care, la efectuarea formalităţilor vamale, s-a prezentat un certificat de import, export sau de fixare în avans, perioada de şase luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.
În cazul alineatului (5) litera (a) punctul (i) şi litera (b) punctul (i), regulamentul sau acordul poate stabili un termen în care se aplică primul paragraf.
(7)Încadrarea tarifară sau determinarea originii care figurează în informaţiile obligatorii se poate aplica în condiţiile prevăzute la alineatul (6), doar în scopul:
- de a determina drepturile de import sau de export;
- de a calcula restituirile la export şi orice alte sume acordate la import sau export în cadrul politicii agricole comune;
- de a folosi certificate de import, export sau de fixare în avans prezentate cu ocazia efectuării formalităţilor vamale pentru acceptarea declaraţiei vamale referitoare la mărfurile în cauză, cu condiţia ca aceste certificate să fie emise pe baza informaţiilor respective.
În plus, în cazurile excepţionale în care este posibil ca buna desfăşurare a regimurilor stabilite în cadrul politicii agricole comune să fie periclitată, se poate decide o derogare de la alineatul (6), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 din Regulamentul nr. 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind instituirea unei organizări comune a pieţei în sectorul materiilor grase (*) şi la articolele corespunzătoare din alte regulamente privind organizarea comună a pieţelor.
(*)JO 172, 30.9.1966, p. 3025/66. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3290/94 (JO L 349, 31.12.1994, p. 105).

Art. 13
(1)Autorităţile vamale pot efectua, în conformitate cu condiţiile stabilite de dispoziţiile în vigoare, toate controalele pe care le consideră necesare pentru garanta aplicarea corectă a legislaţiei vamale şi a celorlalte acte cu putere de lege care reglementează intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia particulară a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţările terţe, precum şi prezenţa mărfurilor care nu au statut de mărfuri comunitare. Controalele vamale destinate să verifice aplicarea corectă a legislaţiei comunitare pot fi efectuate într-o ţară terţă în cazul în care există un acord internaţional care să autorizeze acest lucru.
(2)Controalele vamale, altele decât controalele inopinate, ar trebui să se bazeze pe o analiză a riscurilor prin folosirea unor procedee informatice, obiectivul acestora fiind stabilirea şi cuantificarea riscului, precum şi elaborarea măsurilor necesare pentru evaluarea acestora, pe baza criteriilor definite la nivel naţional, comunitar şi, dacă este cazul, la nivel internaţional.
În conformitate cu procedura comitetului, este definit un cadru de gestionare a riscurilor şi sunt stabilite criterii comune, precum şi domeniile prioritare de control.
Statele membre, în colaborare cu Comisia, pun la punct un sistem computerizat pentru realizarea gestionării riscurilor.
(3)În cazul în care sunt efectuate controale de către autorităţi, altele decât autorităţile vamale, aceste controale sunt în strânsă coordonare cu acestea din urmă şi au loc, pe cât posibil, în acelaşi moment şi în acelaşi loc.
(4)În cadrul controalelor prevăzute de prezentul articol, autorităţile vamale şi celelalte autorităţi competente, precum autorităţile veterinare şi poliţia, pot face schimb de date privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţările terţe, precum şi prezenţa mărfurilor care nu au statut de mărfuri comunitare şi îşi pot comunica unele altora aceste date, precum şi autorităţilor vamale din statele membre şi Comisiei, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a reduce riscurile.
Comunicarea de date confidenţiale autorităţilor vamale şi altor organe (agenţii de securitate, de exemplu) din ţări terţe nu este admisă decât în cadrul unui acord internaţional şi cu condiţia respectării dispoziţiilor în vigoare privind protecţia datelor, în special a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (*) şi a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi libera circulaţie a acestor date (**).
(*)JO L 281, 23.11.1995, p. 3. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(**)JO L 8, 12.1.2002, p. 1.

Art. 14
În vederea aplicării legislaţiei vamale, orice persoană implicată direct sau indirect în operaţiunile având ca scop schimbul cu mărfuri furnizează autorităţilor vamale la cererea acestora şi în termenul stabilit toate documentele şi informaţiile necesare, pe orice suport, precum şi orice ajutor necesar.
Art. 15
Orice informaţie de natură confidenţială sau furnizată cu titlu confidenţial este protejată de secretul profesional şi nu este divulgată de către autorităţile competente fără autorizarea expresă din partea persoanei sau a autorităţii care a furnizat-o. Cu toate acestea, transmiterea informaţiilor este permisă în cazul în care autorităţile competente sunt obligate să o facă în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, în special în cadrul procedurilor judiciare. Divulgarea sau transmiterea de informaţii se face cu respectarea strictă a dispoziţiilor în vigoare privind protecţia datelor, în special a Directivei 95/46/CE şi Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Art. 16
Persoanele interesate păstrează documentele menţionate la articolul 14 în vederea controlului vamal, pentru un termen prevăzut în dispoziţiile în vigoare şi timp de cel puţin trei ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acea perioadă începe să curgă de la sfârşitul anului în care:
a)în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie în alte împrejurări decât cele menţionate la litera (b) sau al mărfurilor declarate pentru export, de la sfârşitul anului în care sunt acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie sau cele de export;
b)în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie cu o rată redusă sau zero a drepturilor de import pe motivul destinaţiei lor finale, de la sfârşitul anului în care ele încetează a se mai afla sub supraveghere vamală;
c)în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârşitul anului în care regimul vamal respectiv s-a încheiat;
d)în cazul mărfurilor plasate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber, de la sfârşitul anului în care acestea părăsesc întreprinderea respectivă.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 221 alineatul (3) teza a doua, prin care un control vamal în ceea ce priveşte o datorie vamală arată că trebuie corectată respectiva înscriere în conturi, documentele se păstrează dincolo de termenul prevăzut în primul alineat, pentru o perioadă suficientă care să permită efectuarea şi verificarea corecţiei.

Art. 17
Atunci când se prevede o perioadă, dată sau termen în conformitate cu legislaţia vamală în scopul aplicării acesteia, această perioadă nu se prelungeşte, iar această dată sau termen nu se modifică decât dacă există dispoziţii speciale în legislaţia respectivă.
Art. 18
(1)Valoarea ecu în monedele naţionale care trebuie aplicată în scopul determinării încadrării tarifare a mărfurilor şi a drepturilor de import se stabileşte o dată pe lună. Cursurile de schimb care se folosesc pentru conversie sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene în penultima zi lucrătoare a lunii. Aceste cursuri de schimb se aplică pe întreg parcursul lunii următoare.
Cu toate acestea, în cazurile în care cursul de schimb valabil la începutul lunii diferă cu mai mult de 5 % de cel aplicat în penultima zi lucrătoare înainte de data de 15 a aceleiaşi luni, acest ultim curs de schimb se aplică începând cu ziua de 15 până la sfârşitul lunii în cauză.
(2)Valoarea ecu în monedele naţionale care se aplică în cadrul legislaţiei vamale în alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (1) se stabileşte o dată pe an. Cursurile de schimb folosite pentru conversie sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene în prima zi lucrătoare din octombrie, cu efect de la data de 1 ianuarie a anului următor. Dacă nu este disponibil nici un curs de schimb pentru o anumită monedă naţională, cursul care se aplică respectivei monede este cel obţinut în ultima zi în care s-a publicat un curs de schimb în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(3)Autorităţile vamale pot rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda lor naţională a unor sume exprimate în ecu în altele scopuri decât determinarea încadrării tarifare a mărfurilor sau a drepturilor de import sau de export.
Rotunjirea nu poate să difere cu mai mult de 5% faţă de suma iniţială.
Autorităţile vamale pot păstra neschimbată valoarea monedei naţionale pentru o sumă exprimată în ecu, dacă, la momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (2), conversia sumei respective, înainte de rotunjirea menţionată anterior, are ca rezultat o variaţie mai mică de 5% în valoarea monedei naţionale sau o reducere a acestei valori.

Art. 19
Procedura comitetului se utilizează pentru stabilirea cazurilor şi a condiţiilor în care aplicarea legislaţiei vamale poate fi simplificată.
Art. 20
(1)Drepturile legal datorate la apariţia unei datorii vamale se bazează pe Tariful Vamal al Comunităţilor Europene.
(2)Celelalte măsuri prevăzute de dispoziţiile comunitare care reglementează domenii specifice referitoare la schimburile cu mărfuri se aplică, după caz, potrivit clasificării tarifare a acelor mărfuri.
(3)Tariful Vamal al Comunităţilor Europene cuprinde:
a)Nomenclatura Combinată a mărfurilor;
b)orice altă nomenclatură care se bazează parţial sau integral pe Nomenclatura Combinată sau care adaugă la aceasta orice subdiviziuni şi care este stabilită prin dispoziţiile comunitare care reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare referitoare la schimburile cu mărfuri;
c)ratele şi alte elemente de taxare aplicabile în mod normal mărfurilor cuprinse în Nomenclatura Combinată în ceea ce priveşte:
- drepturile vamale şi
- impuneri la import prevăzute de politica agricolă comună sau prin măsurile specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă din transformarea produselor agricole;

d)măsurile tarifare preferenţiale cuprinse în acorduri pe care le-a încheiat Comunitatea cu anumite ţări sau grupuri de ţări şi care prevăd acordarea tratamentului tarifar preferenţial;
e)măsurile tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Comunitate pentru anumite ţări, grupuri de ţări sau teritorii;
f)măsurile autonome de suspendare, care prevăd o reducere sau o exonerare de drepturi de import aferente anumitor mărfuri;
g)alte măsuri tarifare prevăzute de legislaţia comunitară.
(4)Fără a aduce atingere normelor privind cheltuielile forfetare, măsurile prevăzute la alineatul (3) literele (d), (e) şi (f) se aplică la cererea declarantului în locul celor prevăzute la litera (c) atunci când mărfurile respective îndeplinesc condiţiile prevăzute de aceste prime măsuri menţionate. Se poate face cerere ulterior, cu condiţia să fie îndeplinite condiţiile necesare.
(5)Atunci când aplicarea măsurilor menţionate la alineatul (3) literele (d), (e) şi (f) este restricţionată la un anumit volum de importuri, aceasta încetează:
a)în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atinsă limita volumului de importuri stipulat;
b)în cazul plafoanelor tarifare, prin reglementări ale Comisiei.
(6)Clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă stabilirea, potrivit normelor în vigoare, a:
a)subpoziţiei din Nomenclatura Combinată sau a subpoziţiei din orice altă nomenclatură menţionată la alineatul (3) litera (b) sau
b)subpoziţiei din orice altă nomenclatură care se bazează în întregime sau parţial pe Nomenclatura Combinată sau care adaugă la aceasta orice subdiviziune şi care este stabilită de normele comunitare care reglementează domenii specifice cu privire la aplicarea altor măsuri decât cele tarifare referitoare la schimburile de mărfuri,
în care mărfurile menţionate mai sus urmează să fie clasificate.
Art. 21
(1)Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mărfuri pe motivul naturii lor sau al destinaţiei lor este reglementat de condiţiile prevăzute în conformitate cu procedura comitetului. Atunci când este necesară o autorizaţie se aplică articolele 86 şi 87.
(2)În sensul alineatului (1), expresia "tratament tarifar favorabil" reprezintă o reducere sau suspendare a unui drept de import menţionat la articolul 4 alineatul (10), chiar şi în cadrul unui contingent tarifar.
Art. 22
Articolele 23-26 definesc originea nepreferenţială a mărfurilor în vederea:
a)aplicării Tarifului Vamal al Comunităţilor Europene cu excepţia măsurilor prevăzute la articolul 20 alineatul (3) literele (d) şi (e);
b)aplicării altor măsuri în afara celor tarifare stabilite prin dispoziţiile comunitare care reglementează domenii specifice referitoare la schimburile cu mărfuri;
c)pregătirii şi emiterii certificatelor de origine.
Art. 23
(1)Mărfurile originare dintr-o ţară sunt acele mărfuri obţinute sau produse în întregime în ţara respectivă.
(2)Expresia "mărfuri obţinute în întregime într-o ţară" reprezintă:
a)produse minerale extrase pe teritoriul ţării respective;
b)produse vegetale cultivate în ţara respectivă;
c)animale vii, născute şi crescute în ţara respectivă;
d)produse obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
e)produse de vânătoare sau de pescuit obţinute în ţara respectivă;
f)produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din apele maritime din afara apelor teritoriale ale unei ţări de către navele înmatriculate sau înregistrate în ţara respectivă şi care arborează pavilionul ţării respective;
g)mărfuri obţinute sau produse la bordul navelor-uzină din produse menţionate la litera (f) şi care sunt originare din acea ţară, cu condiţia ca astfel de nave-uzină să fie înmatriculate sau înregistrate în ţara respectivă şi care arborează pavilionul acesteia;
h)produse obţinute de pe fundul mării sau din subsolul mării în afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţară să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;
i)produse din deşeuri şi produse reziduale obţinute din operaţiuni de fabricare şi articole uzate, dacă acestea au fost colectate în zona respectivă şi sunt potrivite doar pentru recuperarea materiei prime;
j)mărfuri care sunt produse în ţara respectivă exclusiv din mărfuri menţionate la literele (a)-(i) sau din derivatele lor, în oricare stadiu al producţiei.
(3)În sensul alineatului (2), cuvântul "ţară" se referă şi la apele teritoriale statale.
Art. 24
Mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe ţări sunt considerate originare din ţara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanţiale, justificată economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricaţie important.
Art. 25
Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care faptele constatate justifică prezumţia că unicul său scop a fost de a se sustrage dispoziţiilor aplicabile în Comunitate mărfurilor din anumite ţări nu se consideră în nici un caz că ar conferi mărfurilor obţinute astfel originea ţării în care aceasta a fost efectuată în sensul articolului 24.
Art. 26
(1)Legislaţia vamală sau alte dispoziţii comunitare care reglementează domenii specifice pot prevedea ca originea mărfurilor să fie justificată prin prezentarea unui document.
(2)Fără a aduce atingere prezentării documentului respectiv, autorităţile vamale pot solicita, în cazul unor îndoieli serioase, orice dovadă suplimentară pentru a se asigura că indicaţia privind originea este în conformitate cu legislaţia comunitară în materie.
Art. 27
Normele privind originea preferenţială stabilesc condiţiile de dobândire a originii pe care mărfurile trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de măsurile menţionate la articolul 20 alineatul (3) litera (d) sau (e).
Aceste norme:
a)în cazul mărfurilor incluse în acordurile menţionate la articolul 20 alineatul (3) litera (d) se stabilesc prin acordurile respective;
b)în cazul mărfurilor care beneficiază de măsurile tarifare preferenţiale menţionate la articolul 20 alineatul (3) litera (e) se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 28
Dispoziţiile prezentului capitol stabilesc valoarea în vamă în vederea aplicării tarifului vamal al Comunităţilor Europene şi măsurile netarifare prevăzute în dispoziţiile comunitare care reglementează domenii specifice cu privire la schimburile cu mărfuri.
Art. 29
(1)Valoarea în vamă a mărfurilor importate este valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunităţii, ajustat, când este cazul, în conformitate cu articolele 32 şi 33, cu condiţia ca:
a)să nu existe restricţii privind cedarea sau utilizarea mărfurilor de către cumpărător, altele decât restricţiile care:
- sunt impuse sau solicitate prin lege sau de către autorităţile publice ale Comunităţii;
- limitează zona geografică în care mărfurile pot fi revândute sau
- nu afectează substanţial valoarea mărfurilor;
b)vânzarea sau preţul să nu fie supuse unor condiţii sau considerente pentru care să nu poată fi stabilită o valoare cu privire la mărfurile care se evaluează;
c)nici o parte a profitului din nici o revânzare ulterioară, cedare sau utilizare a mărfurilor de către cumpărător să nu revină direct sau indirect vânzătorului, decât dacă se poate efectua o ajustare adecvată în conformitate cu articolul 32 şi
d)cumpărătorul şi vânzătorul să nu fie legaţi sau, atunci când sunt legaţi, valoarea tranzacţiei să fie acceptabilă în scopuri vamale în conformitate cu alineatul (2).
(2)_
a)În acţiunea de stabilire dacă valoarea tranzacţiei este acceptabilă în sensul alineatului (1), faptul că vânzătorul şi cumpărătorul sunt legaţi nu este în sine un motiv suficient pentru ca valoarea de tranzacţie să fie considerată inacceptabilă. Atunci când este necesar, se examinează împrejurările în care s-a făcut vânzarea, iar valoarea de tranzacţie este acceptată cu condiţia ca legătura să nu fi influenţat preţul. În cazul în care, în lumina informaţiilor primite de la declarant sau din altă sursă, autorităţile vamale au motive să considere că legătura a influenţat preţul, ele comunică declarantului motivele şi i se oferă acestuia posibilitatea rezonabilă de a răspunde. În cazul în care declarantul solicită aceasta, comunicarea motivelor se face în scris.
b)În cazul unei vânzări între persoane legate, valoarea de tranzacţie este acceptată şi mărfurile sunt evaluate în conformitate cu alineatul (1) ori de câte ori declarantul demonstrează că valoarea respectivă este foarte apropiată de una dintre următoarele valori indicate mai jos, care se situează în acelaşi timp sau aproape în acelaşi timp:
(i)valoarea tranzacţiei în vânzările, între cumpărători şi vânzători care nu sunt legaţi în nici un caz special, de mărfuri identice sau similare pentru export în Comunitate;
(ii)valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare aşa cum a fost stabilită la articolul 30 alineatul (2) litera (c);
(iii)valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare aşa cum a fost stabilită la articolul 30 alineatul (2) litera (d).
În aplicarea criteriilor menţionate anterior, se ţine seama în mod corespunzător de diferenţele demonstrate între nivelurile comerciale, cantitative, elementele enumerate în articolul 32 şi costurile suportate de vânzător în cazul vânzărilor în care acesta şi cumpărătorul nu sunt legaţi şi când astfel de costuri nu sunt suportate de vânzător în cazul vânzărilor în care acesta şi cumpărătorul sunt legaţi.
c)Criteriile menţionate la litera (b) urmează să fie folosite la iniţiativa declarantului şi numai în scopuri comparative. Valorile de substituţie nu pot fi stabilite în conformitate cu litera menţionată.
(3)_
a)Preţul efectiv plătit sau de plătit este suma plăţilor efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate şi include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiţie a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către vânzător sau de către cumpărător către o terţă parte pentru a îndeplini o obligaţie a vânzătorului. Plata nu trebuie să fie obligatoriu sub forma unui transfer de bani. Plata poate fi efectuată prin acreditive sau printr-un instrument negociabil şi poate fi făcută direct sau indirect.
b)Activităţile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător pe cont propriu, altele decât cele pentru care se prevede o ajustare la articolul 32, nu sunt considerate a fi o plată indirectă către vânzător, chiar dacă ele pot fi considerate în beneficiul cumpărătorului sau au fost întreprinse prin acord cu vânzătorul, iar costul lor nu se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit atunci când se stabileşte valoarea în vamă a mărfurilor importate.
Art. 30
(1)Atunci când valoarea în vamă nu poate fi stabilită în conformitate cu articolul 29, ea se determină prin parcurgerea succesivă a literelor (a), (b), (c) şi (d) de la alineatul (2) până la prima din aceste litere în conformitate cu care această valoare poate fi stabilită, cu excepţia cazului în care ordinea de aplicare a literelor (c) şi (d) este inversată la cererea declarantului; numai atunci când o astfel de valoare nu poate fi stabilită conform unei anumite litere se pot aplica dispoziţiile următoarei litere în ordinea stabilită în temeiul prezentului alineat.
(2)Valoarea în vamă aşa cum este stabilită prin aplicarea prezentului articol este:
a)valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export în Comunitate şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
b)valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export în Comunitate şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
c)valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vânzărilor în Comunitate de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au legătură cu vânzătorii;
d)valoarea calculată egală cu suma:
- costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate;
- valorii profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obişnuit în vânzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;
- costului sau valorii elementelor menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (e).
(3)Orice alte condiţii sau norme de aplicare a alineatului (2) de mai sus se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 31
(1)Atunci când valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi stabilită în conformitate cu articolul 29 sau 30, ea se stabileşte pe baza datelor disponibile în Comunitate, utilizându-se mijloacele fireşti în concordanţă cu principiile şi dispoziţiile generale ale:
- acordului de punere în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994;
- articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994;
- dispoziţiilor prezentului capitol.

(2)Valoarea în vamă determinată prin aplicarea alineatului (1) nu se întemeiază pe:
a)preţul de vânzare în Comunitate pentru mărfurile produse în Comunitate;
b)un sistem care prevede acceptarea în scopuri vamale a celei mai mari dintre cele două valori alternative;
c)preţul mărfurilor de pe piaţa internă a ţării exportatoare;
d)costul de producţie, diferit de valorile calculate care s-au stabilit pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) litera (d);
e)preţurile de export către o ţară care nu face parte din teritoriul vamal al Comunităţii;
f)valorile în vamă minime sau
g)valorile arbitrare sau fictive.
Art. 32
(1)La stabilirea valorii în vamă în conformitate cu articolul 29, se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate:
a)următoarele elemente, în măsura în care ele sunt suportate de cumpărător, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri:
(i)comisioane şi cheltuieli de brokeraj, cu excepţia comisioanelor de cumpărare;
(ii)costul containerelor care sunt considerate, în accepţiune vamală, ca fiind acelaşi lucru cu mărfurile în cauză;
(iii)costul ambalajului, care include atât manopera, cât şi materialele;
b)valoarea, alocată adecvat, a următoarelor mărfuri şi servicii când sunt furnizate direct sau indirect de către cumpărător gratuit sau la un cost redus pentru utilizare în legătură cu fabricarea sau vânzarea la export a mărfurilor importate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:
(i)materiale, componente, piese şi articole similare incorporate în mărfurile importate;
(ii)scule, vopsele, matriţe şi articole similare utilizate la producerea mărfurilor importate;
(iii)materiale consumate în procesul fabricării mărfurilor importate;
(iv)activităţi de engineering, dezvoltare, artă, design, planuri şi schiţe realizate în altă parte decât în Comunitate şi necesare pentru fabricarea mărfurilor importate;
c)redevenţele şi drepturile de licenţă referitoare la mărfurile care sunt evaluate şi pe care cumpărătorul trebuie să le plătească direct sau indirect vânzătorului, ca o condiţie a vânzării mărfurilor evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi drepturi nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit;
d)valoarea oricărei părţi din profitul oricărei revânzări, înstrăinări sau utilizări ulterioare a mărfurilor importate care îi revine vânzătorului direct sau indirect;
e)_
(i)cheltuielile de transport şi costul asigurării mărfurilor importate şi
(ii)cheltuielile de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate până la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(2)Adaosurile la preţul efectiv plătit sau de plătit se aplică în conformitate cu prezentul articol doar pe baza datelor obiective şi cuantificabile.
(3)Nu se aplică nici un adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit în procesul de stabilire a valorii în vamă, cu excepţia situaţiilor prevăzute în prezentul articol.
(4)În prezentul capitol, expresia "comisioane de cumpărare" reprezintă taxele plătite de importator agentului său pentru serviciul de a-l reprezenta în cumpărarea mărfurilor care se evaluează.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (c):
a)taxele pentru dreptul de reproducere a mărfurilor importate în Comunitate nu se adaugă, în procesul de stabilire a valorii în vamă, la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate şi
b)plăţile efectuate de cumpărător pentru dreptul de distribuţie sau de revindere a mărfurilor importate nu se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, dacă aceste plăţi nu sunt o condiţie de vânzare, pentru export, a mărfurilor importate destinate Comunităţii.
Art. 33
(1)Cu condiţia de a fi evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit, următoarele elemente nu sunt incluse în valoarea în vamă:
a)cheltuielile de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul vamal al Comunităţii;
b)cheltuielile pentru construcţie, montare, asamblare, întreţinere şi asistenţă tehnică, întreprinse după importarea mărfurilor importate, cum ar fi instalaţii, utilaje sau echipamente industriale;
c)valoarea dobânzilor în conformitate cu acordurile de finanţare încheiate de cumpărător şi referitoare la cumpărarea mărfurilor importate, indiferent dacă finanţarea este acordată de vânzător sau altă persoană, cu condiţia ca acordurile de finanţare să fi fost încheiate în scris şi ca, atunci când i se solicită, cumpărătorul să poată demonstra că:
- astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la preţul declarat ca preţ efectiv plătit sau de plătit şi
- rata dobânzii pretinsă nu depăşeşte nivelul predominant pentru astfel de tranzacţii în ţara şi la momentul în care s-a acordat finanţarea;
d)cheltuielile privind dreptul de a reproduce în Comunitate mărfuri importate;
e)comisioanele de cumpărare;
f)drepturile de import sau alte taxe de plătit în Comunitate pe motivul importării sau vânzării mărfurilor.
Art. 34
Pot fi prevăzute norme speciale în conformitate cu procedura comitetului pentru a stabili valoarea în vamă a suporturilor informatice utilizate în echipamente de prelucrare a datelor şi care conţin date sau instrucţiuni.
Art. 35
Când factorii folosiţi la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimaţi într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb care se foloseşte este cel publicat de autorităţile competente în materie.

Un astfel de curs de schimb trebuie să reflecte cât mai corect posibil valoarea curentă a acestei monede în tranzacţiile comerciale în ce priveşte moneda acestui stat membru şi se aplică pe durata unei perioade ce poate fi stabilită în conformitate cu procedura comitetului.
În cazul în care nu există un asemenea curs de schimb, cursul ce se utilizează este stabilit în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 36
(1)Dispoziţiile prezentului capitol nu aduc atingere dispoziţiilor speciale care privesc stabilirea valorii în scop vamal a mărfurilor puse în liberă circulaţie după ce li s-a atribuit o altă destinaţie vamală.
(2)Prin derogare de la articolele 29, 30 şi 31, valoarea în vamă pentru mărfuri perisabile livrate de obicei sub regim economic de vânzare în consignaţie, la cererea declarantului, se poate stabili în conformitate cu normele simplificate elaborate pentru întreaga Comunitate în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 36a
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii fac obiectul unei declaraţii sumare, cu excepţia mărfurilor care se găsesc la bordul unor mijloace de transport care doar tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal.
(2)Declaraţia sumară este depusă la biroul vamal de intrare.
Autorităţile vamale pot permite ca declaraţia sumară să fie depusă într-un alt birou vamal, cu condiţia ca acesta să comunice de îndată biroului vamal de intrare sau să pună la dispoziţia acestuia, pe cale electronică, informaţiile necesare.
Autorităţile vamale pot permite ca depunerea declaraţiei sumare să fie înlocuită cu depunerea unei notificări şi cu accesul la informaţiile menţionate în declaraţia sumară care se află în sistemul computerizat al agentului economic.
(3)Declaraţia sumară este depusă înainte de introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(4)Procedura comitetului se aplică pentru a stabili:
- termenul în care trebuie depusă declaraţia sumară înainte de introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii;
- modalităţile de derogare de la termenul menţionat la prima liniuţă şi de modificare a acestuia şi
- condiţiile în care obligaţia de depunere a unei declaraţii sumare poate face obiectul unei derogări sau al unei modificări,
având în vedere împrejurări deosebite, în funcţie de anumite tipuri de transport de mărfuri, de moduri de transport sau de agenţi economici, sau în temeiul unor acorduri internaţionale care prevăd dispoziţii specifice în ceea ce priveşte siguranţa.
Art. 36b
(1)Procedura comitetului este utilizată pentru stabilirea volumului comun de informaţii pe care ar trebui să îl includă declaraţia sumară şi sub ce formă; aceste date includ informaţiile necesare pentru a începe analiza riscurilor şi pentru a pune corect în aplicare controalele vamale, al căror principal scop îl reprezintă siguranţa şi securitatea, dacă este cazul, în conformitate cu standardele internaţionale şi practicile comerciale.
(2)Declaraţia sumară este întocmită prin folosirea unui procedeu informatic. Este, de asemenea, posibilă utilizarea documentelor comerciale, portuare sau de transport, cu condiţia ca acestea să conţină informaţiile necesare.
În circumstanţe excepţionale, autorităţile vamale pot accepta declaraţii sumare întocmite în scris, pe suport de hârtie, cu condiţia să aplice un nivel de gestionare a riscurilor echivalent cu cel care este aplicat în cazul declaraţiilor sumare întocmite prin folosirea unui procedeu informatic.
(3)Declaraţia sumară este depusă de către persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al Comunităţii sau care se ocupă de transportul acestora spre acest teritoriu.
(4)Sub rezerva obligaţiei care îi revine persoanei prevăzute la alineatul (3), declaraţia sumară poate fi depusă şi de către:
a)persoana în numele căreia acţionează persoana prevăzută la alineatul (3) sau
b)orice persoană care este în măsură să prezinte sau să determine prezentarea mărfurilor în cauză autorităţilor vamale competente sau
c)un reprezentant al persoanei prevăzute la alineatul (3) sau la litera (a) sau (b).
(5)Persoana prevăzută la alineatele (3) şi (4) este autorizată, la cerere, să modifice una sau mai multe date din declaraţia sumară după depunerea acesteia. Cu toate acestea, nu este posibilă nici o modificare după ce autorităţile vamale:
a)au informat persoana care a depus declaraţia sumară de intenţia de a examina mărfurile sau
b)au constatat inexactitatea datelor respective sau
c)au autorizat eliberarea mărfurilor.

Art. 36c
(1)Biroul vamal de intrare poate renunţa la obligativitatea depunerii unei declaraţii sumare privind mărfurile care au făcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul 36a alineatele (3) sau (4). În acest caz, declaraţia vamală include cel puţin informaţiile necesare unei declaraţii sumare şi, până la acceptarea sa în conformitate cu articolul 63, această declaraţie este echivalentă cu o declaraţie sumară.
Autorităţile vamale pot permite ca declaraţia vamală să fie depusă într-un birou vamal de import diferit de biroul vamal de intrare, cu condiţia ca biroul în cauză să comunice de îndată biroului vamal de intrare sau să pună la dispoziţia acestuia, prin intermediul unui procedeu informatic, informaţiile necesare.
(2)În cazul în care declaraţia vamală este depusă altfel decât pe cale electronică, autorităţile vamale pun în aplicare un nivel de gestionare a riscurilor echivalent cu cel care este aplicat declaraţiilor vamale întocmite pe cale electronică.
Art. 37
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii se află sub supraveghere vamală din momentul intrării lor. Ele pot fi supuse controalelor vamale în conformitate cu dispoziţiile în vigoare.
(2)Ele rămân sub o astfel de supraveghere atâta timp cât este necesar pentru a se stabili statutul lor vamal, dacă este cazul, şi, în cazul mărfurilor necomunitare şi fără a aduce atingere articolului 82 alineatul (1), până ce li se modifică statutul vamal, ele intră într-o zonă liberă sau antrepozit liber sau se reexportă sau se distrug în conformitate cu articolul 182.

Art. 38
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii sunt transportate fără întârziere de persoana care le aduce în Comunitate, pe traseul specificat de autorităţile vamale şi în conformitate cu instrucţiunile acestora, în cazul în care acestea există:
a)spre biroul vamal desemnat de autorităţile vamale sau către orice alt loc desemnat sau aprobat de acele autorităţi sau
b)într-o zonă liberă, în cazul în care mărfurile sunt introduse în acea zonă liberă direct:
- pe cale maritimă sau pe calea aerului sau
- pe cale terestră, fără a trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii, acolo unde zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru şi o ţară terţă.
(2)Orice persoană care îşi asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii, printre altele ca urmare a transbordării, devine răspunzătoare pentru respectarea obligaţiei prevăzute la alineatul (1).
(3)Mărfurile care, deşi încă în afara teritoriului vamal al Comunităţii, pot fi supuse controalelor vamale ale unui stat membru, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, ca rezultat, printre altele, al unui acord încheiat între statul membru şi o ţară terţă, sunt asimilate cu mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.

(4)Alineatul (1) litera (a) nu împiedică aplicarea oricărei alte dispoziţii în vigoare cu privire la traficul turistic, de frontieră, poştal sau un trafic de importanţă economică nesemnificativă, cu condiţia ca supravegherea vamală şi posibilitatea de control vamal să nu fie compromise.
(5)Alineatele (l)-(4) şi articolele 36a-36c, precum şi articolele 39-53 nu se aplică mărfurilor care au părăsit temporar teritoriul vamal al Comunităţii şi circulă între două puncte ale acestui teritoriu pe cale maritimă sau pe calea aerului, cu condiţia ca transportul să fie asigurat de servicii aeriene sau maritime regulate şi directe, fără escală în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

(6)Alineatul (1) nu se aplică mărfurilor de la bordul navelor sau avioanelor care traversează apele teritoriale sau spaţiile aeriene ale statelor membre, fără a avea ca destinaţie un port sau aeroport în aceste state membre.
Art. 39
(1)Atunci când, în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră, obligaţia prevăzută la articolul 38 alineatul (1) nu poate fi executată, persoana care are acea obligaţie sau oricare altă persoană care acţionează în locul ei informează fără întârziere autorităţile vamale despre această situaţie. Atunci când cazul fortuit sau forţa majoră nu conduce la pierderea totală a mărfurilor, autorităţile vamale sunt informate, de asemenea, despre localizarea lor exactă.
(2)Atunci când, în situaţii neprevăzute sau caz de forţă majoră, o navă sau un avion la care se referă articolul 38 alineatul (6) este constrânsă să ancoreze în port sau este forţat să aterizeze temporar pe teritoriul vamal al Comunităţii şi astfel obligaţia prevăzută la articolul 3 8 alineatul (1) nu poate fi îndeplinită, persoana care aduce nava sau avionul pe teritoriul vamal al Comunităţii sau orice altă persoană care acţionează în locul acesteia trebuie să informeze de îndată autorităţile vamale despre situaţie.
(3)Autorităţile vamale decid măsurile care trebuie luate pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor menţionate la alineatul (1), precum şi a celor de la bordul unei nave sau al unui avion în împrejurările menţionate la alineatul (2) şi să se asigure, după caz, că ele sunt transportate apoi spre un birou vamal sau alt loc desemnat sau aprobat de autorităţi.
Art. 40
Mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Comunităţii sunt prezentate la vamă de către persoana care le-a introdus pe acest teritoriu sau, după caz, de către persoana care se ocupă de transportul mărfurilor după introducerea lor, cu excepţia mărfurilor aduse cu mijloace de transport care doar tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al Comunităţii. Persoana care prezintă mărfurile menţionează declaraţia sumară sau declaraţia vamală depusă în prealabil, pentru aceste mărfuri.

Art. 41
- Art. 40 nu împiedică aplicarea reglementărilor în vigoare referitoare la mărfurile:
a)transportate de călători;
b)plasate sub un regim vamal, dar neprezentate în vamă.
Art. 42
Din momentul în care sunt prezentate în vamă şi cu permisiunea autorităţilor vamale, mărfurile pot fi examinate sau se pot preleva mostre pentru a li se putea acorda o destinaţie vamală. O astfel de permisiune se acordă la cerere persoanei autorizate să acorde această destinaţie mărfurilor.
Art. 43
[textul din Art. 43 din titlul III, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 648/13-apr-2005]
Art. 44
[textul din Art. 44 din titlul III, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 648/13-apr-2005]
Art. 45
[textul din Art. 45 din titlul III, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 648/13-apr-2005]
Art. 46
(1)Mărfurile sunt descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport care le aduce doar cu permisiunea autorităţilor vamale, în locuri desemnate sau aprobate de aceste autorităţi vamale.
Cu toate acestea, această permisiune nu este necesară în cazul unui pericol iminent care necesită descărcarea imediată a tuturor mărfurilor, în totalitate sau în parte. Într-un asemenea caz, autorităţile vamale trebuie să fie informate imediat despre aceasta.
(2)În vederea inspectării mărfurilor şi a mijloacelor de transport aferente, autorităţile vamale pot cere în orice moment ca mărfurile să fie descărcate şi despachetate.
Art. 47
Mărfurile nu pot fi ridicate din locul în care au fost plasate iniţial fără permisiunea autorităţilor vamale.
Art. 48
Mărfurilor necomunitare prezentate în vamă li se acordă o destinaţie vamală, autorizată pentru astfel de mărfuri necomunitare.
Art. 49
(1)Atunci când mărfurile sunt cuprinse într-o declaraţie sumară, trebuie îndeplinite formalităţile necesare pentru a li se acorda o destinaţie vamală în termen de:
a)45 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă;
b)20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate altfel decât pe cale maritimă.
(2)Atunci când împrejurările o justifică, autorităţile vamale pot stabili un termen mai scurt sau pot autoriza prelungirea termenului prevăzut la alineatul (1). O astfel de prelungire nu poate depăşi totuşi necesităţile reale justificate de împrejurări.
Art. 50
Până în momentul când li se atribuie destinaţia vamală, mărfurile prezentate în vamă pot obţine, după ce au fost prezentate, statutul de "mărfuri depozitate temporar". Aceste mărfuri sunt numite în continuare "mărfuri depozitate temporar".
Art. 51
(1)Mărfurile depozitate temporar pot fi depozitate doar în locuri aprobate de autorităţile vamale în condiţiile prevăzute de acele autorităţi.
(2)Autorităţile vamale pot solicita titularului mărfurilor să constituie o garanţie pentru asigurarea plăţii oricărei datorii vamale care poate lua naştere în conformitate cu articolul 203 sau 204.
Art. 52
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 42, mărfurile depozitate temporar sunt supuse doar unui tratament care le asigură conservarea în aceeaşi stare, fără a le schimba aspectul sau caracteristicile tehnice.
Art. 53
(1)Autorităţile vamale trebuie să ia fără întârziere toate măsurile necesare, inclusiv vânzarea mărfurilor, pentru a reglementa situaţia mărfurilor în privinţa cărora nu au fost începute formalităţile necesare pentru acordarea destinaţiei vamale, în decursul perioadelor stabilite la articolul 49.
(2)Autorităţile vamale pot cere ca, pe riscul şi cheltuiala persoanei care le deţine, mărfurile respective să fie transferate într-un alt loc, care se află sub supravegherea autorităţilor, până când situaţia mărfurilor se reglementează.
Art. 54
- Art. 38, cu excepţia alineatului (1) litera (a), şi articolele 39-53 nu se aplică mărfurilor deja plasate sub un regim de tranzit şi care sunt aduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 55
De îndată ce mărfurile necomunitare care au circulat sub un regim de tranzit ajung la destinaţia lor pe teritoriul vamal al Comunităţii şi au fost prezentate în vamă în conformitate cu normele care reglementează tranzitul, se aplică articolele 42-53.

Art. 56
Atunci când împrejurările o impun, autorităţile vamale pot dispune ca mărfurile prezentate în vamă să fie distruse. Autorităţile vamale informează titularul mărfurilor despre aceasta. Costurile rezultate în urma distrugerii mărfurilor sunt suportate de către acesta din urmă.
Art. 57
Atunci când autorităţile vamale constată că mărfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al Comunităţii cu nerespectarea dispoziţiilor legale sau au fost sustrase de sub supraveghere vamală, autorităţile iau orice măsură necesară pentru a reglementa această situaţie, inclusiv vânzarea mărfurilor.
Art. 58
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare, mărfurilor li se poate acorda în orice moment, în condiţiile prevăzute, orice destinaţie vamală, indiferent de natura, cantitatea, originea, provenienţa sau destinaţia acestora.
(2)Alineatul (1) nu împiedică impunerea de interdicţii sau restricţii justificate de motive de moralitate publică, de ordine publică sau de securitate publică, de protejare a sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a tezaurelor naţionale care au valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protejare a proprietăţii industriale şi comerciale.
Art. 59
(1)Toate mărfurile destinate plasării sub un regim vamal fac obiectul unei declaraţii pentru regimul vamal respectiv.
(2)Mărfurile comunitare declarate pentru un regim de export de perfecţionare pasivă, de tranzit sau de antrepozit vamal sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declaraţiei vamale până în momentul în care ele părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii, sunt distruse sau declaraţia vamală este invalidată.
Art. 60
Atât timp cât legislaţia vamală comunitară nu prevede reglementări în materie, statele membre stabilesc competenţa diverselor birouri vamale situate pe teritoriul lor şi trebuie să ţină seama, când este posibil, de natura mărfurilor şi de regimul vamal sub care urmează să fie plasate.
Art. 61
Declaraţia vamală trebuie făcută:
a)în scris sau
b)utilizând o tehnică de prelucrare a datelor atunci când se prevede astfel prin dispoziţiile stipulate în conformitate cu procedura comitetului sau când este autorizată de autorităţile vamale sau
c)printr-o declaraţie verbală sau orice alt document prin care titularul mărfurilor îşi exprimă voinţa de a le plasa sub un regim vamal, când această posibilitate este prevăzută în normele adoptate în conformitate cu procedura comitetului.
SUBSECŢIUNEA 1:A. Declaraţii în scris
SUBSECŢIUNEA 11:I. Procedura standard
Art. 62
(1)Declaraţiile scrise se fac pe un formular corespunzător modelului oficial recomandat în acest scop. Ele se semnează şi conţin toate detaliile necesare aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
(2)Declaraţia trebuie însoţită de toate documentele solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
Art. 63
Declaraţia care respectă condiţiile prevăzute la articolul 62 este acceptată de autorităţile vamale pe loc, cu condiţia ca mărfurile la care se referă să fie prezentate în vamă.
Art. 64
(1)În conformitate cu articolul 5, o declaraţie vamală poate fi făcută de orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile respective sau poate împuternici pe cineva să le prezinte autorităţii vamale competente, împreună cu toate documentele solicitate pentru aplicarea reglementărilor cu privire la regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
(2)Cu toate acestea,
a)atunci când acceptarea unei declaraţii vamale impune obligaţii speciale unei anumite persoane, declaraţia trebuie făcută de acea persoană sau în numele ei;
b)declarantul trebuie să fie stabilit în Comunitate.
Cu toate acestea, condiţia privind stabilirea în Comunitate nu se aplică persoanelor care:
- fac o declaraţie de tranzit sau admitere temporară;
- declară mărfuri cu titlu ocazional, cu condiţia ca autorităţile vamale să considere acest lucru justificat.
(3)Alineatul (2) litera (b) nu împiedică aplicarea de către statele membre a acordurilor bilaterale încheiate cu ţări terţe sau a practicilor cutumiare cu efect similar, în conformitate cu care resortisanţii acestor ţări pot face declaraţii vamale pe teritoriul statelor membre respective, sub rezerva reciprocităţii.
Art. 65
La cererea sa, declarantul este autorizat să rectifice una sau mai multe date ale declaraţiei după ce aceasta a fost acceptată de autorităţile vamale. Rectificarea nu are ca efect extinderea aplicării declaraţiei asupra altor mărfuri decât cele care au făcut iniţial obiectul declaraţiei.
Cu toate acestea, nu se permite nici o rectificare atunci când autorizaţia se solicită după ce autorităţile vamale:
a)au informat declarantul că intenţionează să examineze mărfurile sau
b)au stabilit că datele în cauză sunt incorecte sau
c)au acordat liberul de vamă.
Art. 66
(1)La cererea declarantului, autorităţile vamale invalidează o declaraţie deja acceptată atunci când acesta furnizează dovada că mărfurile au fost declarate dintr-o eroare pentru regimul vamal corespunzător acestei declaraţii sau că, datorită unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub un regim vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifică.
Cu toate acestea, atunci când autorităţile vamale au informat declarantul în legătură cu intenţia lor de a examina mărfurile, nu se acceptă o cerere de invalidare a declaraţiei decât după ce verificarea a avut loc.
(2)Declaraţia nu se invalidează după ce s-a acordat liberul de vamă, cu excepţia situaţiilor definite în conformitate cu procedura comitetului.
(3)Invalidarea declaraţiei nu are efect asupra aplicării dispoziţiilor penale în vigoare.
Art. 67
Dacă nu se prevede în mod expres altfel, data folosită în scopurile tuturor dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care s-au declarat mărfurile este data acceptării declaraţiei de către autorităţile vamale.
Art. 68
Pentru verificarea declaraţiilor pe care le-au acceptat, autorităţile vamale pot:
a)efectua un control al documentelor care fac obiectul declaraţiei şi al documentelor de însoţire. Autorităţile vamale pot solicita declarantului să prezinte şi alte documente în scopul verificării acurateţei datelor de referinţă din declaraţie;
b)examina mărfurile şi preleva mostre pentru analize sau pentru verificări detaliate.
Art. 69
(1)Transportul mărfurilor către locurile unde urmează să fie verificate sau să se preleveze mostre, precum şi toate operaţiunile de manipulare necesare acestei verificări sau prelevări de mostre se efectuează de către sau pe răspunderea declarantului. Costurile aferente sunt suportate de către declarant.
(2)Declarantul are dreptul să asiste la verificarea mărfurilor şi la prelevarea mostrelor. Atunci când autorităţile vamale consideră potrivit, ele pot solicita declarantului să fie prezent sau reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de mostre pentru a le oferi asistenţa necesară care să faciliteze o astfel de verificare sau de prelevare de mostre.
(3)În cazul în care mostrele sunt prelevate în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, autorităţile vamale nu sunt pasibile de plată sau compensaţii pentru aceasta, dar suportă costurile analizei sau verificării acestora.
Art. 70
(1)Atunci când se verifică doar o parte a mărfurilor cuprinse în declaraţie, rezultatele verificării parţiale sunt valabile pentru toate mărfurile cuprinse în declaraţia respectivă.
Cu toate acestea, declarantul poate solicita o verificare suplimentară a mărfurilor în cazul în care consideră că rezultatele verificării parţiale nu sunt valabile în ceea ce priveşte restul mărfurilor declarate.
(2)În sensul alineatului (1), când un formular de declaraţie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referinţă privind fiecare articol se consideră a constitui o declaraţie separată.
Art. 71
(1)Rezultatele verificării declaraţiei sunt utilizate în scopul aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
(2)Atunci când nu s-a procedat la verificarea declaraţiei, dispoziţiile menţionate la alineatul (1) se aplică pe baza datelor de referinţă cuprinse în declaraţie.
Art. 72
(1)Autorităţile vamale iau măsurile necesare identificării mărfurilor atunci când este necesară identificarea pentru a respecta condiţiile care reglementează regimul vamal pentru care au fost declarate mărfurile.
(2)Mijloacele de identificare aplicate mărfurilor sau mijlocului de transport sunt îndepărtate sau distruse doar de autorităţile vamale sau cu permisiunea lor numai în cazul în care, ca rezultat al unor împrejurări de caz fortuit sau de forţă majoră, îndepărtarea sau distrugerea lor este esenţială pentru asigurarea protecţiei mărfurilor sau a mijlocului de transport.
Art. 73
(1)Fără a aduce atingere articolului 74, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de plasare a mărfurilor sub regimul respectiv şi cu condiţia ca mărfurile să nu fie supuse altor măsuri de interdicţie sau restricţii, autorităţile vamale acordă liber de vamă mărfurilor imediat ce datele de referinţă din declaraţie au fost verificate sau acceptate fără verificare. Aceeaşi dispoziţie se aplică atunci când verificările nu pot fi definitivate într-o perioadă rezonabilă de timp şi nu mai este necesar ca mărfurile să fie prezente în scopul verificării.
(2)Liberul de vamă se acordă în acelaşi timp tuturor mărfurilor care fac obiectul aceleiaşi declaraţii.
În sensul prezentului alineat, atunci când un formular de declaraţie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referinţă privind fiecare articol sunt considerate a constitui o declaraţie separată.
Art. 74
(1)Atunci când acceptarea unei declaraţii vamale duce la naşterea unei datorii vamale, mărfurilor cuprinse în acea declaraţie nu li se acordă liberul de vamă decât dacă datoria vamală a fost plătită sau garantată. Cu toate acestea, fără a aduce atingere alineatului (2), această dispoziţie nu se aplică regimului de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import.
(2)Atunci când, potrivit dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care sunt declarate mărfurile, autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii, mărfurilor respective nu li se acordă liberul de vamă spre a fi plasate sub regimul vamal în cauză până ce nu se oferă o astfel de garanţie.
Art. 75
Se iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea şi vânzarea, în privinţa mărfurilor cărora:
a)nu li se poate acorda liberul de vamă pentru că:
- fie nu a fost posibilă începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită de autorităţile vamale din motive imputabile declarantului;
- fie documentele care trebuie prezentate înainte ca mărfurile să poată fi plasate sub regimul vamal solicitat nu au fost prezentate;
- fie plăţile sau garanţiile care ar fi trebuit achitate sau constituite cu privire la drepturile de import sau export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenul prevăzut;
- fie sunt supuse unor interdicţii sau restricţii;
b)nu sunt preluate într-un termen rezonabil, după acordarea liberului de vamă.
SUBSECŢIUNEA 12:II Proceduri simplificate
Art. 76
(1)Pentru a simplifica îndeplinirea formalităţilor şi procedurilor pe cât posibil concomitent cu executarea corectă a operaţiunilor, autorităţile vamale, în condiţiile prevăzute în conformitate cu procedura comitetului, acordă permisiunea ca:
a)declaraţia prevăzută la articolul 6 2 să nu cuprindă unele dintre datele de referinţă menţionate la alineatul (1) din articolul menţionat pentru unele documente care nu se anexează la aceasta, prevăzute în alineatul (2) din articolul menţionat;
b)un document comercial sau administrativ însoţit de cererea ca mărfurile să fie plasate sub regimul vamal în cauză să fie depus în locul declaraţiei menţionate la articolul 62;
c)mărfurile să fie plasate sub regimul în cauză printr-o înscriere în evidenţe; în acest caz, autorităţile vamale pot scuti declarantul de a prezenta mărfurile în vamă.
Declaraţia simplificată, documentul comercial sau administrativ sau înscrierea în evidenţe trebuie să conţină cel puţin datele necesare identificării mărfurilor. Atunci când mărfurile sunt înscrise în evidenţe, trebuie menţionată data acestei înscrieri.
(2)Cu excepţia cazurilor care trebuie stabilite în conformitate cu procedura comitetului, declarantul este obligat să furnizeze o declaraţie suplimentară care poate fi de natură generală, periodică sau recapitulativă.
(3)Declaraţiile suplimentare şi cele simplificate menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) sunt considerate a constitui un instrument unic şi indivizibil care devine efectiv la data acceptării declaraţiilor simplificate; în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (c), înscrierea în evidenţe are aceeaşi valoare juridică cu acceptarea declaraţiei menţionate la articolul 62.
(4)Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit comunitar sunt prevăzute în conformitate cu procedura comitetului.
SUBSECŢIUNEA 2:B. Alte declaraţii
Art. 77
(1)Atunci când declaraţia vamală este întocmită printr-o tehnică de prelucrare a datelor în sensul articolului 61 litera (b) sau printr-o declaraţie verbală sau orice alt document în sensul articolului 61 litera (c), articolele 62-76 se aplică mutatis mutandis fără a aduce atingere principiilor stabilite în acestea.
(2)Atunci când declaraţia vamală este întocmită printr-o tehnică de prelucrare a datelor, autorităţile vamale pot permite ca documentele însoţitoare prevăzute la articolul 62 alineatul (2) să nu fie depuse împreună cu declaraţia. În acest caz, documentele se păstrează la dispoziţia autorităţilor vamale.

SUBSECŢIUNEA 3:C. Controlul ulterior al declaraţiilor
Art. 78
(1)Autorităţile vamale, din oficiu sau la cererea declarantului, pot modifica declaraţia după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
(2)Autorităţile vamale, după acordarea liberului de vamă şi pentru a se convinge de acurateţea datelor cuprinse în declaraţie, pot controla documentele comerciale şi datele referitoare la operaţiunile de import sau export cu privire la mărfurile în cauză sau la operaţiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Asemenea controale pot fi efectuate la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional de operaţiunile menţionate sau al oricărei alte persoane aflate în posesia documentului şi a datelor menţionate în scopuri comerciale. Aceste autorităţi pot verifica de asemenea mărfurile când este încă posibil ca ele să fie prezentate.
(3)Atunci când revizuirea unei declaraţii sau un control ulterior indică faptul că dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii incomplete sau incorecte, autorităţile vamale, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situaţiei, ţinând seama de orice informaţie nouă de care dispun.
Art. 79
Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor necomunitare statutul vamal de mărfuri comunitare.
Aceasta atrage după sine aplicarea măsurilor de politică comercială, încheierea celorlalte formalităţi prevăzute cu privire la importul mărfurilor şi la aplicarea drepturilor legal datorate.
Art. 80
(1)Prin derogare de la articolul 67, atât timp cât dreptul de import care trebuie plătit pentru mărfuri este unul dintre drepturile menţionate la articolul 4 alineatul (10) prima liniuţă şi atât timp cât reducerea ratei dreptului intervine după data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie, dar înainte ca mărfurilor să li se acorde liber de vamă, declarantul poate solicita aplicarea ratei mai favorabile a acestui drept.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când nu a fost posibilă acordarea liberului de vamă din motive imputabile declarantului.
Art. 81
Atunci când un transport este compus din mărfuri cu încadrări tarifare diferite şi operaţiunile cu fiecare dintre acele mărfuri în conformitate cu încadrarea sa tarifară în scopul întocmirii declaraţiei ar presupune un surplus de muncă şi cheltuieli disproporţionate faţă de drepturile de import care se percep, la cererea declarantului, autorităţile vamale pot consimţi ca drepturile de import să fie achitate pentru întregul transport, pe baza încadrării tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cel mai mare drept de import.
Art. 82
(1)Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămân sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală se încheie atunci când condiţiile prevăzute pentru acordarea unui astfel de drept redus sau zero încetează a mai fi aplicate, în cazul în care mărfurile sunt exportate sau distruse sau utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea dreptului redus sau zero este permisă cu condiţia achitării drepturilor datorate.
(2)Articolele 88 şi 90 se aplică mutatis mutandis mărfurilor menţionate la alineatul (1).
Art. 83
Mărfurile puse în liberă circulaţie îşi pierd statutul vamal de mărfuri comunitare atunci când:
a)declaraţia de punere în liberă circulaţie este invalidată după acordarea liberului de vamă, sau

b)drepturile de import de plătit pentru mărfurile respective sunt rambursate sau remise:
- fie în cadrul regimului de perfecţionare activă sub forma sistemului de rambursare sau
- în privinţa mărfurilor defecte sau a mărfurilor care nu respectă prevederile contractuale în conformitate cu articolul 238;
- fie în situaţiile de tipul celor menţionate la articolul 239 atunci când rambursarea sau remiterea este condiţionată de exportarea sau reexportarea mărfurilor sau de atribuirea unei destinaţii vamale echivalente.
SUBSECŢIUNEA 1:A. Dispoziţii comune mai multor regimuri
Art. 84
(1)În articolele 85-90:
a)în cazul în care se utilizează expresia "regim suspensiv", se înţelege ca aplicându-se, în cazul mărfurilor necomunitare, următoarelor regimuri:
- tranzit extern;
- antrepozit vamal;
- perfecţionare activă sub forma unui sistem cu suspendare;
- transformare sub control vamal;
- admitere temporară;
b)în cazul în care se utilizează expresia "regim vamal cu impact economic", se înţelege ca aplicându-se următoarelor regimuri:
- antrepozit vamal;
- perfecţionare activă;
- transformare sub control vamal;
- admitere temporară;
- perfecţionare pasivă.
(2)"Mărfurile de import" reprezintă mărfuri plasate sub un regim suspensiv şi mărfuri care, în regimul de perfecţionare activă sub forma sistemului de rambursare, au făcut obiectul formalităţilor de punere în liberă circulaţie şi formalităţilor prevăzute la articolul 125.
(3)"Mărfurile în aceeaşi stare" reprezintă mărfuri de import care, în regimul de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operaţiune de transformare.
Art. 85
Utilizarea oricărui regim vamal cu impact economic este condiţionată de eliberarea autorizaţiei de către autorităţile vamale.
Art. 86
Fără a aduce atingere condiţiilor speciale suplimentare care reglementează regimul în cauză, autorizaţia menţionată la articolul 85 şi cea menţionată la articolul 100 alineatul (1) se acordă numai:
- persoanelor care oferă toate garanţiile necesare pentru efectuarea adecvată a operaţiunilor;
- atunci când autorităţile vamale pot supraveghea şi monitoriza regimul fără a trebui să introducă măsuri administrative disproporţionate faţă de nevoile economice respective.
Art. 87
(1)Condiţiile în care este utilizat regimul în cauză sunt menţionate în autorizaţie.
(2)Titularul autorizaţiei este obligat să înştiinţeze autorităţile vamale asupra tuturor factorilor care se ivesc după acordarea autorizaţiei care pot influenţa menţinerea sau conţinutul acesteia.
Art. 87a
În cazurile menţionate la articolul 4 alineatul (7) prima liniuţă a doua teză, orice produs sau marfă obţinută din mărfuri plasate sub un regim suspensiv se consideră ca fiind plasate sub acelaşi regim.

Art. 88
Autorităţile vamale pot condiţiona plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garanţii pentru a se asigura achitarea oricărei datorii vamale care ar putea lua naştere în ceea ce priveşte aceste mărfuri.
Pot fi prevăzute dispoziţii speciale privind depunerea garanţiei în contextul unui anumit regim suspensiv.
Art. 89
(1)Un regim suspensiv cu impact economic se încheie când se atribuie o altă destinaţie vamală admisă fie mărfurilor plasate în acest regim, fie produselor compensatoare sau transformate plasate sub acest regim.
(2)Autorităţile vamale iau toate măsurile necesare pentru a reglementa situaţia mărfurilor pentru care nu s-a încheiat un regim în condiţiile prevăzute.
Art. 90
Drepturile şi obligaţiile titularului unui regim vamal cu impact economic pot fi transferate succesiv, în condiţiile prevăzute de autorităţile vamale, unor alte persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru a beneficia de regimul respectiv.
SUBSECŢIUNEA 2:B. Tranzit extern
SUBSECŢIUNEA 21:I Dispoziţii generale
Art. 91
(1)Regimul de tranzit extern permite circulaţia dintr-un punct într-altul pe teritoriul vamal al Comunităţii:
a)a mărfurilor necomunitare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import şi altor taxe sau măsuri de politică comercială;
b)a mărfurilor comunitare, în cazul şi în condiţiile determinate în conformitate cu procedura comitetului, pentru a evita ca produsele care fac obiectul sau beneficiază de măsuri de export să poată fi sustrase acestor măsuri sau să beneficieze nejustificat de acestea.

(2)Circulaţia menţionată în alineatul (1) are loc:
a)fie conform regimului de tranzit comunitar extern;
b)fie în baza unui carnet TIR (Convenţia TIR) cu condiţia ca aceste transporturi:
1.să fi început sau să se fi încheiat în afara Comunităţii sau
2.să privească transporturi de mărfuri care trebuie descărcate pe teritoriul vamal al Comunităţii şi care sunt transportate împreună cu mărfuri care se descarcă într-o ţară terţă sau
3.să fie efectuate între două puncte din Comunitate folosind teritoriul unei ţări terţe;
c)în baza unui carnet ATA utilizat ca document de tranzit sau

d)în baza Manifestului renan (articolul 9 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin) sau
e)în baza formularului 302 prevăzut în Convenţia dintre Părţile Tratatului Atlanticului de Nord referitor la Statutul forţelor, semnat la Londra pe 19 iunie 1951 sau
f)prin poştă (inclusiv colet poştal).
(3)Regimul de tranzit extern se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale aplicabile circulaţiei mărfurilor plasate sub un regim vamal cu impact economic.
Art. 92
(1)Regimul de tranzit extern ia sfârşit şi obligaţiile titularului se consideră îndeplinite atunci când mărfurile plasate sub acest regim şi documentele solicitate sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie în conformitate cu dispoziţiile regimului respectiv.
(2)Autorităţile vamale încheie regimul atunci când sunt în măsură să stabilească, pe baza comparaţiei datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinaţie, că regimul a luat sfârşit în mod corect.

SUBSECŢIUNEA 22:II Dispoziţii speciale referitoare la tranzitul comunitar extern
Art. 93
Regimul de tranzit comunitar extern se aplică mărfurilor care trec pe teritoriul unei ţări terţe doar dacă:
a)o astfel de posibilitate este prevăzută într-un acord internaţional sau
b)transportul prin acea ţară este efectuat în baza unui document de transport unic întocmit pe teritoriul vamal al Comunităţii;
în acest caz, efectul regimului respectiv este suspendat pe teritoriul ţării terţe menţionate.
Art. 94
(1)Principalul obligat este ţinut să constituie o garanţie pentru asigurarea plăţii datoriei vamale sau a altor taxe care pot lua naştere în ceea ce priveşte mărfurile.
(2)Garanţia este:
a)fie o garanţie individuală care acoperă o singură operaţiune de tranzit,
b)fie o garanţie globală care acoperă mai multe operaţiuni de tranzit în care principalul obligat a fost autorizat să folosească o astfel de garanţie de către autorităţile vamale ale statului membru în care este stabilit.
(3)Autorizarea menţionată la alineatul (2) litera (b) se acordă numai persoanelor care:
a)sunt stabilite în Comunitate;
b)recurg cu regularitate la regimurile de tranzit comunitar sau despre care autorităţile vamale ştiu că sunt în măsură să-şi îndeplini obligaţiile legate de aceste regimuri şi
c)nu au săvârşit încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale sau fiscale.
(4)Persoanele care dovedesc autorităţilor vamale că îndeplinesc cele mai înalte standarde de încredere pot fi autorizate să folosească o garanţie globală cu o valoare redusă sau să beneficieze de o dispensă de garanţie. Criteriile suplimentare pentru această autorizare includ:
a)folosirea corectă a regimurilor de tranzit comunitar într-o perioadă determinată;
b)cooperarea cu autorităţile vamale şi
c)în ceea ce priveşte dispensa de garanţie, o situaţie financiară bună, suficientă pentru îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauză.
Normele detaliate privind autorizările acordate în aplicarea prezentului alineat se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
(5)Dispensa de garanţie acordată în conformitate cu alineatul (4) nu se aplică operaţiunilor de tranzit comunitar extern care implică mărfuri care, în conformitate cu procedura comitetului, se consideră ca având un înalt grad de risc.
(6)În conformitate cu principiile ce stau la baza alineatului (4), recurgerea la garanţia globală cu o valoare redusă, în cazul tranzitului comunitar extern, poate fi temporar interzisă prin procedura comitetului ca măsură excepţională în circumstanţe speciale.
(7)În conformitate cu principiile ce stau la baza alineatului (4), recurgerea la garanţia globală, în cazul tranzitului comunitar extern, poate fi temporar interzisă prin procedura comitetului în ceea ce priveşte mărfurile care, în cadrul garanţiei globale, au fost identificate ca făcând obiectul unei fraude de proporţii.

Art. 95
(1)Cu excepţia situaţiilor care urmează a fi stabilite atunci când este cazul în conformitate cu procedura comitetului, nu este necesară constituirea nici unei garanţii pentru:
a)trasee aeriene;
b)transportul mărfurilor pe Rin şi pe căile navigabile renane;
c)transportul prin conducte;
d)operaţiuni efectuate de companiile de căi ferate din statele membre.
(2)Situaţiile în care pot fi scutite de la constituirea unei garanţii transporturile de mărfuri pe căi navigabile, altele decât cele menţionate la litera (b), se determină în conformitate cu procedura comitetului.

Art. 96
(1)Principalul obligat este titularul regimului de tranzit comunitar extern. El răspunde pentru:
a)prezentarea în vamă a mărfurilor intacte la biroul vamal de destinaţie în termenul prevăzut şi cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autorităţile vamale;
b)respectarea dispoziţiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar.
(2)Sub rezerva obligaţiilor prevăzute la alineatul (1) ale principalului obligat, un transportator sau destinatar al mărfurilor care acceptă mărfurile ştiind că ele sunt plasate sub un regim de tranzit comunitar este, de asemenea, obligat să prezinte mărfurile intacte la biroul vamal de destinaţie în termenul prevăzut şi cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autorităţile vamale.
Art. 97
(1)Normele detaliate de funcţionare a procedurii şi excepţiile se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
(2)Sub rezerva garantării aplicării măsurilor comunitare la care sunt supuse mărfurile:
a)statele membre au dreptul, prin înţelegeri bilaterale sau multilaterale, să stabilească între ele proceduri simplificate în conformitate cu criteriile care urmează a fi stabilite în funcţie de împrejurări şi care se aplică anumitor tipuri de schimburi de mărfuri sau anumitor întreprinderi;
b)fiecare stat membru are dreptul să stabilească proceduri simplificate aplicabile în anumite circumstanţe în beneficiul mărfurilor care nu este necesar să circule pe teritoriul altui stat membru.
(3)Procedurile simplificate stabilite în conformitate cu alineatul (2) sunt comunicate Comisiei.

SUBSECŢIUNEA 3:C. Antrepozitul vamal
Art. 98
(1)Regimul de antrepozit vamal permite depozitarea într-un antrepozit vamal:
a)a mărfurilor necomunitare, fără să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;
b)a mărfurilor comunitare pentru care legislaţia comunitară care reglementează domenii specifice prevede că plasarea lor într-un antrepozit vamal atrage aplicarea măsurilor legate în mod firesc de exportul unor astfel de mărfuri.
(2)Antrepozit vamal reprezintă orice loc aprobat de autorităţile vamale şi aflat sub controlul lor, unde mărfurile pot fi depozitate în condiţiile prevăzute.
(3)Situaţiile în care mărfurile menţionate în alineatul (1) pot fi plasate sub regimul de antrepozit vamal fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 99
Antrepozitul vamal poate fi un antrepozit public sau privat.
"Antrepozit public" reprezintă un antrepozit vamal care poate fi utilizat de către orice persoană pentru antrepozitarea mărfurilor.
"Antrepozit privat" reprezintă un antrepozit vamal rezervat antrepozitării mărfurilor de către antrepozitar.
Deţinătorul antrepozitului este persoana autorizată să gestioneze antrepozitul vamal.
Antrepozitarul este persoana obligată prin declaraţia de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal sau căreia i se transferă drepturile şi obligaţiile unei astfel de persoane.
Art. 100
(1)Gestionarea unui antrepozit vamal este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autorităţile vamale, dacă autorităţile vamale nu gestionează ele însele antrepozitul vamal.
(2)Orice persoană care doreşte să gestioneze un antrepozit vamal trebuie să întocmească în scris o cerere care să conţină informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei, în special să demonstreze că există o raţiune economică pentru antrepozitare. Autorizaţia prevede condiţiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.
(3)Autorizaţia se acordă numai pentru persoanele stabilite în Comunitate.
Art. 101
Deţinătorul antrepozitului răspunde de:
a)păstrarea mărfurilor sub supravegherea vamală atât timp cât acestea se află în antrepozitul vamal;
b)executarea obligaţiilor care decurg din depozitarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal şi
c)respectarea condiţiilor speciale precizate în autorizaţie.
Art. 102
(1)Prin derogare de la articolul 101, atunci când autorizaţia priveşte un antrepozit public, aceasta poate prevedea ca responsabilităţile menţionate la articolul 101 litera (a) şi/sau (b) să revină exclusiv antrepozitarului.
(2)Antrepozitarul este permanent răspunzător de executarea obligaţiilor ce decurg din plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal.
Art. 103
Drepturile şi obligaţiile deţinătorului antrepozitului pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autorităţilor vamale.
Art. 104
Fără a aduce atingere articolului 88, autorităţile vamale pot cere ca deţinătorul antrepozitului să ofere o garanţie în legătură cu responsabilităţile specificate la articolul 101.
Art. 105
Persoana desemnată de autorităţile vamale ţine evidenţa operativă a tuturor mărfurilor plasate sub regimul de antrepozit vamal într-o formă aprobată de autorităţile respective. Evidenţa operativă a mărfurilor nu este necesară când un antrepozit public este gestionat de autorităţile vamale.
În condiţiile aplicării articolului 86, autorităţile vamale se pot dispensa de evidenţa operativă a mărfurilor atunci când responsabilităţile menţionate la articolul 101 litera (a) şi/sau (b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mărfurile sunt plasate sub regimul respectiv în baza unei declaraţii scrise care face parte din procedura standard sau a unui document administrativ în conformitate cu articolul 76 alineatul (1) litera (b).
Art. 106
(1)Atunci când există o necesitate economică şi supravegherea vamală nu este afectată în mod nefavorabil de aceasta, autorităţile vamale pot permite:
a)mărfurilor comunitare altele decât cele menţionate la articolul 98 alineatul (1) litera (b) să fie depozitate într-un antrepozit vamal;
b)mărfurilor necomunitare să sufere operaţiuni de perfecţionare în incinta antrepozitului vamal în cadrul regimului de perfecţionare activă, în condiţiile prevăzute de regimul respectiv.
Formalităţile la care se poate renunţa într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu procedura comitetului;
c)mărfurilor necomunitare să sufere operaţiuni de transformare în incinta antrepozitului vamal în cadrul regimului de transformare sub control vamal, în condiţiile prevăzute de regimul respectiv. Formalităţile la care se poate renunţa într-un antrepozit vamal se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), mărfurile nu fac obiectul regimului de antrepozit vamal.
(3)Autorităţile vamale pot cere ca mărfurile menţionate în alineatul (1) să fie înscrise în evidenţa operativă prevăzută la articolul 105.
Art. 107
Mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal sunt înscrise în evidenţa operativă prevăzută la articolul 105 de îndată ce sunt aduse în antrepozitul vamal.
Art. 108
(1)Mărfurile pot rămâne în regim de antrepozit vamal pe timp nelimitat.
Cu toate acestea, în cazuri excepţionale, autorităţile vamale pot stabili un termen până la care antrepozitarul trebuie să atribuie mărfurilor o nouă destinaţie vamală.
(2)Pot fi prevăzute anumite termene pentru unele mărfuri menţionate la articolul 98 alineatul (1) litera (b) cuprinse în politica agricolă comună, în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 109
(1)Mărfurile de import pot fi supuse manipulărilor obişnuite pentru a le conserva, îmbunătăţi aspectul sau vandabilitatea sau pentru a le pregăti pentru distribuţie sau revânzare.
În măsura în care este necesar pentru buna funcţionare a organizării comune a pieţelor, se poate întocmi o listă cu cazurile în care aceste forme de manipulări sunt interzise pentru mărfurile care fac obiectul politicii agricole comune.
(2)Mărfurile comunitare prevăzute la articolul 98 alineatul (1) litera (b) care sunt plasate sub regimul de antrepozit vamal şi care sunt cuprinse în politica agricolă comună nu pot face decât obiectul manipulărilor prevăzute în mod expres pentru astfel de mărfuri.
(3)Manipulările prevăzute la alineatul (1) primul paragraf şi la alineatul (2) trebuie să fie autorizate în prealabil de autorităţile vamale, care prevăd condiţiile în care acestea pot avea loc.
(4)Listele manipulărilor prevăzute la alineatele (1) şi (2) se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 110
Atunci când împrejurările justifică acest lucru, mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal. O astfel de acţiune trebuie aprobată în prealabil de autorităţile vamale, care prevăd condiţiile în care poate avea loc.
Atunci când sunt în afara antrepozitului vamal, mărfurile pot trece prin manipulările prevăzute la articolul 109 pe baza condiţiilor stabilite în acest articol.
Art. 111
Autorităţile vamale pot permite ca mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal să fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.
Art. 112
(1)Atunci când se naşte o datorie vamală referitoare la mărfuri de import, iar valoarea în vamă se bazează pe preţul efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare şi de conservare a mărfurilor pe timpul antrepozitării, nu este necesar ca asemenea cheltuieli să fie incluse în valoarea în vamă dacă sunt indicate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.
(2)Atunci când mărfurile menţionate au fost supuse manipulărilor obişnuite în sensul articolului 109, natura mărfurilor, valoarea în vamă şi cantitatea care se are în vedere la stabilirea valorii drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, cele care ar trebui luate în considerare pentru mărfuri, în momentul menţionat la articolul 214, dacă nu ar fi suferit manipulările menţionate anterior. Cu toate acestea, pot fi adoptate unele derogări de la această dispoziţie în baza procedurii comitetului.
(3)Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie în conformitate cu articolul 76 alineatul (1) litera (c), natura mărfurilor, valoarea în vamă şi cantitatea care trebuie luate în considerare în sensul articolului 214 sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal.
Primul paragraf se aplică cu condiţia ca elementele de taxare referitoare la aceste mărfuri să fi fost atestate sau acceptate la momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal, dacă declarantul nu solicită aplicarea lor la momentul în care a luat naştere datoria vamală.
Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere operaţiunii de control ulterior în sensul articolului 78.

Art. 113
Mărfurile comunitare menţionate la articolul 98 alineatul (1) litera (b) care sunt cuprinse în politica agricolă comună şi sunt plasate sub regim de antrepozit vamal trebuie exportate sau trebuie să primească o altă destinaţie prevăzută în legislaţia comunitară care reglementează domenii specifice menţionate în articolul respectiv.
SUBSECŢIUNEA 4:D. Perfecţionarea activă
SUBSECŢIUNEA 41:I. Generalităţi
Art. 114
(1)Fără a aduce atingere articolului 115, regimul de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul vamal al Comunităţii într-una sau mai multe operaţiuni de transformare:
a)mărfurile necomunitare destinate reexportării de pe teritoriul vamal al Comunităţii sub forma produselor compensatoare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;
b)mărfurile puse în liberă circulaţie cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mărfuri dacă sunt exportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii sub formă de produse compensatoare.
(2)Prin expresiile de mai jos se înţeleg următoarele:
a)sistem cu suspendare: regimul de perfecţionare activă, aşa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (a);
b)sistem cu rambursare: regimul de perfecţionare activă, aşa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (b);
c)operaţiuni de perfecţionare:
- prelucrarea mărfurilor, inclusiv montarea, asamblarea sau fixarea lor la alte mărfuri;
- transformarea mărfurilor;
- repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor şi punerea lor la punct şi
- utilizarea anumitor mărfuri definite în conformitate cu procedura comitetului care nu se regăsesc printre produsele compensatoare, dar care permit sau facilitează fabricarea acelor produse, chiar dacă ele se consumă complet sau parţial în cursul acestui proces;
d)produse compensatoare: toate produsele ce rezultă din operaţiuni de perfecţionare;
e)mărfuri echivalente: mărfuri comunitare care sunt utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare;
f)rata de randament: cantitatea sau procentul de produse compensatoare obţinute din transformarea unei cantităţi date de mărfuri de import.
Art. 115
(1)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (2) şi în condiţiile alineatului (4), autorităţile vamale permit:
a)să fie obţinute produse compensatoare din mărfuri echivalente;
b)ca produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente să fie exportate din Comunitate înainte de a importa mărfurile de import.
(2)Mărfurile echivalente trebuie să fie de aceeaşi calitate şi să aibă aceleaşi caracteristici ca mărfurile de import. Cu toate acestea, în anumite situaţii stabilite în conformitate cu procedura comitetului, mărfurile echivalente pot fi acceptate într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât mărfurile de import.
(3)Atunci când se aplică alineatul (1), mărfurile de import se găsesc în situaţia vamală a mărfurilor echivalente, iar acestea din urmă în situaţia vamală a mărfurilor de import.
(4)Se pot adopta măsuri destinate să interzică recurgerea la dispoziţiile alineatului (1), să le subordoneze anumitor condiţii sau să le faciliteze, în conformitate cu procedura comitetului.

(5)Atunci când se aplică alineatul (1) litera (b) şi produsele compensatoare ar fi supuse drepturilor de export dacă nu ar fi exportate sau reexportate printr-o operaţiune de perfecţionare activă, titularul autorizaţiei trebuie să constituie o garanţie pentru a asigura plata drepturilor pentru eventualitatea în care mărfurile de import nu ar fi importate în termenul prevăzut.
SUBSECŢIUNEA 42:II. Acordarea autorizaţiei
Art. 116
Autorizaţia este eliberată la cererea persoanei care îndeplineşte operaţiunile de perfecţionare sau care se ocupă de îndeplinirea lor.
Art. 117
Se acordă autorizaţie numai:
a)persoanelor stabilite în Comunitate. Cu toate acestea, se poate acorda autorizaţie persoanelor stabilite în afara Comunităţii pentru importurile de natură necomercială;
b)atunci când, fără a aduce atingere utilizării mărfurilor menţionate la articolul 114 alineatul (2) litera (c) ultima liniuţă, mărfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul menţionat la articolul 115, când se poate verifica conformitatea cu condiţiile prevăzute privind mărfurile echivalente;
c)atunci când regimul de perfecţionare activă poate ajuta la crearea celor mai favorabile condiţii pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu condiţia ca interesele esenţiale ale producătorilor Comunităţii să nu fie afectate în mod nefavorabil (condiţii economice).
Situaţiile în care condiţiile economice sunt considerate ca îndeplinite pot fi determinate în conformitate cu procedura comitetului.

SUBSECŢIUNEA 43:III. Funcţionarea regimului
Art. 118
(1)Autorităţile vamale specifică perioada în care produsele compensatoare trebuie să fi fost exportate sau reexportate sau să li se fi atribuit o altă destinaţie vamală. Această perioadă trebuie să ţină seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de perfecţionare şi de înstrăinare a produselor compensatoare.
(2)Termenul începe să curgă de la data la care mărfurile necomunitare sunt plasate sub regimul de perfecţionare activă. Autorităţile vamale pot acorda o prelungire în urma prezentării unei cereri bine argumentate de către titularul autorizaţiei.
Din raţiuni de simplificare, se poate decide ca termenul care începe să curgă în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru să se încheie în ultima zi a lunii calendaristice următoare, respectiv a trimestrului următor.
(3)Atunci când se aplică articolul 115 alineatul (1) litera (b), autorităţile vamale specifică termenul în care mărfurile necomunitare trebuie declarate sub un regim. Această perioadă începe la data acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din mărfurile echivalente corespunzătoare.
(4)Pot fi prevăzute termene exacte pentru anumite operaţiuni de perfecţionare sau pentru anumite mărfuri de import, în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 119
(1)Autorităţile vamale stabilesc fie rata de randament a operaţiunii, fie, atunci când este cazul, metoda determinării acestei rate. Rata de randament se stabileşte pe baza împrejurărilor reale în care se derulează sau urmează să se deruleze operaţiunea de perfecţionare.
(2)Atunci când împrejurările o cer şi în special în cazul operaţiunii de perfecţionare efectuate în condiţii tehnice clar definite asupra unor mărfuri cu caracteristici substanţial uniforme şi care au ca rezultat producerea unor produse compensatoare de calitate uniformă, ratele standard de randament pot fi stabilite în conformitate cu procedura comitetului, pe baza datelor reale constatate anterior.
Art. 120
Situaţiile şi condiţiile în care mărfurile netransformate sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în liberă circulaţie pot fi stabilite în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 121
(1)Sub rezerva articolului 122, când se naşte o datorie vamală, valoarea unei astfel de datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declaraţiei de plasare a acestor mărfuri sub regimul de perfecţionare activă.
(2)Atunci când, în momentul prevăzut la alineatul (1), mărfurile de import îndeplinesc condiţiile de calitate pentru a se încadra în tratamentul tarifar preferenţial la contingentele sau plafoanele tarifare, acestea îndeplinesc condiţiile oricărui tratament tarifar preferenţial care există în privinţa mărfurilor identice la momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie.
Art. 122
Prin derogare de la articolul 121, produsele compensatoare:
a)sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare, atunci când:
- sunt puse în liberă circulaţie şi apar pe lista adoptată în conformitate cu procedura comitetului, în măsura în care ele sunt proporţionale cu partea exportată a produselor compensatoare neincluse pe listă. Totuşi, titularul autorizaţiei poate solicita ca drepturile pentru acele produse să fie evaluate în manualul menţionat la articolul 121;
- sunt supuse impunerilor stabilite prin politica agricolă comună, iar dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului o permit;
b)sunt supuse drepturilor de import calculate în conformitate cu normele aplicabile regimului vamal în cauză sau zonelor libere sau antrepozitelor libere în care au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
Cu toate acestea,
- persoana respectivă poate solicita ca drepturile să fie evaluate în conformitate cu articolul 121;
- în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinaţie vamală menţionată anterior, diferită de transformarea sub control vamal, valoarea drepturilor de import percepute este cel puţin egală cu cea calculată în temeiul articolului 121;
c)pot fi supuse normelor privind evaluarea drepturilor prevăzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mărfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;
d)se bucură de tratament tarifar preferenţial datorită utilizării speciale căreia îi sunt destinate, când există o dispoziţie pentru acest tratament în cazul mărfurilor identice importate;
e)sunt scutite de drepturi de import când decizia de scutire de drepturi vamale se face în cazul mărfurilor identice importate în temeiul articolului 184.
SUBSECŢIUNEA 44:IV. Operaţiuni de perfecţionare în afara teritoriului vamal al Comunităţii
Art. 123
(1)Unele sau toate produsele ori mărfurile compensatoare în aceeaşi stare pot fi exportate temporar în scopul transformării ulterioare în afara teritoriului vamal al Comunităţii dacă autoritatea vamală autorizează acest lucru, în conformitate cu condiţiile prevăzute de regimul de perfecţionare pasivă.
(2)Atunci când se naşte o datorie vamală privind produsele reimportate, se percep următoarele drepturi:
a)drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare menţionate la alineatul (1), calculate în conformitate cu articolele 121 şi 122 şi
b)drepturile de import pentru produsele reimportate după perfecţionarea pasivă pe teritoriul vamal al Comunităţii, a căror valoare se calculează în conformitate cu dispoziţiile referitoare la regimul de perfecţionare pasivă în aceleaşi condiţii care s-ar aplica dacă produsele exportate sub acest regim ar fi fost puse în liberă circulaţie înainte ca acest export să aibă loc.
SUBSECŢIUNEA 45:V. Dispoziţii speciale privind sistemul cu rambursare
Art. 124
(1)Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mărfurile. Cu toate acestea, nu este posibil ca acesta să fie utilizat atunci când, în momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie:
- mărfurile de import sunt supuse unor restricţii cantitative la import;
- mărfurilor de import li se aplică o măsură tarifară în cadrul contingentelor tarifare;
- pentru mărfurile de import este necesară prezentarea unei licenţe de import sau export sau a unui certificat în cadrul politicii agricole comune sau
- a fost stabilită o restituire sau o taxă la export pentru produsele compensatoare.
(2)Mai mult, nu este posibilă nici o rambursare a drepturilor de import în conformitate cu sistemul cu rambursare dacă, în momentul acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesită prezentarea unui certificat de import şi de export în cadrul politicii agricole comune sau s-a stabilit o restituire sau o taxă la export pentru acestea.
(3)Se pot prevedea derogări de la alineatele (1) şi (2) în conformitate cu procedura comitetului.

Art. 125
(1)În declaraţia de punere în liberă circulaţie trebuie să se indice faptul că se utilizează sistemul cu rambursare şi să fie furnizate datele de referinţă ale autorizaţiei.
(2)La cererea autorităţilor vamale, autorizaţia menţionată se anexează la declaraţia de punere în liberă circulaţie.
Art. 126
În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplică articolul 115 alineatul (1) litera (b), alineatele (3) şi (5), articolul 118 alineatul (3), articolele 120 şi 121, articolul 122 litera (a) a doua liniuţă şi litera (c), precum şi articolul 129.
Art. 127
Exportul temporar al produselor compensatoare realizat în conformitate cu articolul 123 alineatul (1) nu se consideră ca export în sensul articolului 128 cu excepţia cazului când acele produse nu sunt reimportate în cadrul Comunităţii în perioada prevăzută.
Art. 128
(1)Titularul autorizaţiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import în măsura în care poate stabili, în conformitate cu cerinţele autorităţilor vamale, că mărfurile importate puse în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare sub formă de produse compensatoare sau mărfuri în aceeaşi stare au fost:
- fie exportate,
- fie plasate, în scopul reexportării ulterioare, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozit vamal, regimul de admitere temporară sau regimul de perfecţionare activă (regim suspensiv), sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber, în cazul în care au fost îndeplinite toate condiţiile de utilizare a regimului.

(2)În scopul atribuirii unei destinaţii vamale admise în conformitate cu alineatul (1) a doua liniuţă, produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare se consideră a fi mărfuri necomunitare.

(3)Termenul în care trebuie să fie depusă cererea de rambursare se stabileşte în conformitate cu procedura comitetului.
(4)Fără a aduce atingere articolului 122 litera (b), atunci când produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare plasate sub un regim vamal sau într-o zonă liberă, sau într-un antrepozit liber, în conformitate cu alineatul (1), sunt puse în liberă circulaţie, valoarea drepturilor de import rambursate sau remise se consideră a constitui valoarea datoriei vamale.

(5)În vederea stabilirii valorii drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, se aplică mutatis mutandis articolul 122 litera (a) prima liniuţă.
SUBSECŢIUNEA 46:VI. Alte dispoziţii
Art. 129
Regimul de perfecţionare activă, care utilizează sistemul cu suspendare, se aplică şi pentru ca produsele compensatoare să poată beneficia de exonerarea de drepturile de export în care se încadrează produsele identice obţinute din mărfuri comunitare în locul mărfurilor de import.
SUBSECŢIUNEA 5:E. Transformarea sub control vamal
Art. 130
Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile necomunitare să fie utilizate pe teritoriul vamal al Comunităţii în operaţiuni care le modifică natura sau starea, fără să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor politicii comerciale şi permite produselor care rezultă din astfel de operaţiuni să fie puse în liberă circulaţie cu plata drepturilor de import datorate în mod normal pentru astfel de mărfuri. Astfel de produse sunt denumite produse transformate.
Art. 131
Situaţiile şi condiţiile specifice în care se poate utiliza regimul de transformare sub control vamal se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.

Art. 132
Autorizaţia pentru transformare sub control vamal se acordă la solicitarea persoanei care efectuează transformarea sau care se ocupă de efectuarea ei.
Art. 133
Autorizaţia se acordă numai:
a)persoanelor stabilite în Comunitate;
b)atunci când mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;
c)atunci când, după transformare, mărfurile nu pot fi readuse economic la forma sau starea în care se aflau înainte de plasarea lor sub regim;
d)atunci când utilizarea regimului nu poate duce la evitarea efectului regulilor de origine şi privind restricţiile cantitative aplicabile mărfurilor importate;
e)atunci când sunt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul să contribuie la crearea sau menţinerea activităţii de transformare a mărfurilor în Comunitate, fără a aduce atingere intereselor producătorilor comunitari de mărfuri similare (condiţii economice).
Situaţiile în care condiţiile economice se consideră a fi îndeplinite se pot stabili în conformitate cu procedura comitetului.

Art. 134
- Art. 118 alineatele (1), (2) şi (4) şi articolul 119 se aplică mutatis mutandis.
Art. 135
Atunci când se naşte o datorie vamală pentru mărfurile în aceeaşi stare sau pentru produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevăzut în autorizaţie, valoarea acestei datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul aprobării declaraţiei privind plasarea mărfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.
Art. 136
(1)În cazurile în care mărfurile de import îndeplineau condiţiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferenţial atunci când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal şi când acest tratament tarifar preferenţial este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberă circulaţie, drepturile de import aferente produselor transformate se calculează pe baza ratei dreptului aplicabil pentru tratamentul respectiv.
(2)În cazul în care tratamentul tarifar preferenţial menţionat la alineatul (1) este prevăzut pentru mărfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea ratei dreptului menţionat la alineatul (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusă condiţiei ca respectivul tratament tarifar preferenţial să fie aplicabil mărfurilor de import în momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie. În acest caz, cantităţii de mărfuri de import utilizate efectiv la fabricarea produselor transformate puse în liberă circulaţie i se aplică contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare în momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie şi nu se procedează la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produse identice cu produsele transformate.
SUBSECŢIUNEA 6:F. Admiterea temporară
Art. 137
Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal al Comunităţii, cu exonerare totală sau parţială de drepturi de import şi fără a fi supuse măsurilor politicii comerciale, a mărfurilor necomunitare destinate reexportului fără să fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizării lor.
Art. 138
Autorizaţia de admitere temporară se acordă la cerere persoanei care utilizează mărfurile sau care se ocupă ca ele să fie utilizate.
Art. 139
Autorităţile vamale refuză acordarea regimului de admitere temporară atunci când este imposibil să se asigure identificarea mărfurilor de import.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot autoriza utilizarea regimului de admitere temporară fără asigurarea identificării mărfurilor când, având în vedere natura mărfurilor sau operaţiunilor de îndeplinit, absenţa măsurilor de identificare nu poate duce la o folosire abuzivă a regimului.
Art. 140
(1)Autorităţile vamale stabilesc termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau să li se dea o altă destinaţie vamală. Acest termen trebuie să fie suficient de lung pentru ca obiectivul utilizării autorizate să fie atins.
(2)Fără a aduce atingere perioadelor speciale prevăzute în conformitate cu articolul 141, perioada maximă în care mărfurile pot rămâne în regimul de admitere temporară este de 24 luni. Autorităţile vamale pot stabili totuşi, cu acordul persoanei interesate, termene mai scurte.
(3)Cu toate acestea, în împrejurări excepţionale, autorităţile vamale pot, la cererea persoanei interesate şi în limite rezonabile, să prelungească perioadele menţionate în alineatele (1) şi (2), pentru a permite utilizarea autorizată.
Art. 141
Situaţiile şi condiţiile speciale în care regimul de admitere temporară poate fi utilizat cu scutire totală de drepturi de import se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 142
(1)Utilizarea regimului de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se acordă pentru mărfurile care nu sunt reglementate de dispoziţiile adoptate în conformitate cu articolul 141 sau care sunt reglementate de astfel de dispoziţii, dar nu îndeplinesc toate condiţiile stabilite pentru a li acorda regimul de admitere temporară cu exonerare totală de taxe.
(2)Lista mărfurilor excluse de la posibilitatea utilizării regimului de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, precum şi condiţiile în care se poate recurge la acest regim se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.

Art. 143
(1)Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se stabileşte la 3 %, pentru fiecare lună sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.
(2)Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depăşească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată.
(3)Transferul de drepturi şi obligaţii care decurg din regimul de admitere temporară în conformitate cu articolul 90 nu presupune aplicarea aceluiaşi sistem de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare care trebuie avute în vedere.
(4)Atunci când transferul menţionat la alineatul (3) se face cu scutire parţială pentru ambii titulari autorizaţi să utilizeze regimul în aceeaşi lună, titularul autorizaţiei iniţiale este obligat să plătească valoarea drepturilor de import pentru întreaga lună.
Art. 144
(1)Atunci când se naşte o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, atunci când dispoziţiile articolului 141 prevăd astfel, valoarea datoriei se determină pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile în cauză în momentul menţionat la articolul 214.
(2)Atunci când, din alte raţiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, se naşte o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul menţionat, valoarea acestei datorii este egală cu diferenţa dintre valoarea drepturilor calculate în conformitate cu alineatul (1) şi a celor datorate în conformitate cu articolul 143.
SUBSECŢIUNEA 7:G. Perfecţionarea pasivă
SUBSECŢIUNEA 71:I. Generalităţi
Art. 145
(1)Regimul de perfecţionare pasivă permite ca, fără a aduce atingere dispoziţiilor care reglementează domenii specifice privind sistemul de schimb de mărfuri standard prevăzut la articolele 154-159 sau la articolul 123, mărfurile comunitare să fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al Comunităţii pentru a fi supuse unor operaţiuni de perfecţionare, iar produsele rezultând din acele operaţiuni să fie puse în liberă circulaţie cu exonerare parţială sau totală de drepturi de import.
(2)Exportul temporar al mărfurilor comunitare atrage după sine aplicarea drepturilor de export, a măsurilor de politică comercială şi a altor formalităţi prevăzute pentru scoaterea mărfurilor comunitare de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(3)Se aplică următoarele definiţii:
a)"mărfuri de export temporar" reprezintă mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare pasivă;
b)"operaţiuni de perfecţionare" reprezintă operaţiunile menţionate la articolul 114 alineatul (2) litera (c) prima, a doua şi a treia liniuţă;
c)"produse compensatoare" reprezintă toate produsele care rezultă din operaţiunile de perfecţionare;
d)"rata de randament" reprezintă cantitatea sau procentul produselor compensatoare care sunt obţinute prin perfecţionarea unei cantităţi determinate de mărfuri de export temporar.
Art. 146
(1)Nu pot fi plasate sub regimul de perfecţionare pasivă mărfurile comunitare:
- al căror export implică rambursarea sau remiterea drepturilor de import;
- care, anterior exportului, au fost puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de drepturi de import în temeiul destinaţiei, atât timp cât condiţiile pentru acordarea unei astfel de scutiri continuă să se aplice;
- al căror export implică acordarea restituirilor la export sau pentru care se acordă un alt avantaj financiar decât aceste restituiri în conformitate cu politica agricolă comună pe baza exportului mărfurilor respective.
(2)Cu toate acestea, se pot stabili derogări de la alineatul (1) a doua liniuţă în conformitate cu procedura comitetului.
SUBSECŢIUNEA 72:II. Acordarea autorizaţiei
Art. 147
(1)Autorizaţia de perfecţionare pasivă se emite la cererea persoanei care se ocupă de îndeplinirea operaţiunilor de perfecţionare.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autorizaţia de utilizare a regimului de perfecţionare pasivă poate fi acordată unei alte persoane pentru mărfurile de origine comunitară în sensul titlului II capitolul 2 secţiunea 1, atunci când operaţiunea de perfecţionare constă în incorporarea acelor mărfuri în mărfuri obţinute în afara Comunităţii şi importate ca produse compensatoare, cu condiţia ca utilizarea acestui regim să favorizeze promovarea vânzării mărfurilor de export fără a aduce atingere intereselor esenţiale ale producătorilor comunitari de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.
Situaţiile şi normele de aplicare a paragrafului precedent se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 148
Autorizaţia se acordă numai:
a)persoanelor stabilite în Comunitate;
b)atunci când se consideră că este posibil să se stabilească faptul că produsele compensatoare rezultă din perfecţionarea mărfurilor de export temporar.
Situaţiile în care se aplică derogări de la prezenta literă şi condiţiile în care se pot aplica astfel de derogări se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului;
c)atunci când autorizaţia de utilizare a regimului de perfecţionare pasivă nu este de natură a aduce atingere în mod serios intereselor esenţiale ale transformatorilor comunitari (condiţii economice).
SUBSECŢIUNEA 73:III. Funcţionarea regimului
Art. 149
(1)Autorităţile vamale stabilesc termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al Comunităţii. Ele pot prelungi acea perioadă în urma depunerii de către titularul autorizaţiei a unei cereri bine argumentate.
(2)Autorităţile vamale stabilesc fie rata de randament a operaţiunii fie, atunci când este necesar, modalitatea de stabilire a ratei.
Art. 150
(1)Exonerarea totală sau parţială de drepturi de import în conformitate cu articolul 151 alineatul (1) se acordă numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în liberă circulaţie în numele sau în favoarea:
a)titularului autorizaţiei sau
b)oricărei alte persoane stabilite în Comunitate cu condiţia ca acea persoană să fi obţinut consimţământul titularului autorizaţiei, iar condiţiile autorizării să fie îndeplinite.
(2)Exonerarea totală sau parţială de drepturi de import prevăzută la articolul 151 nu se acordă atunci când una dintre condiţiile sau obligaţiile referitoare la regimul de perfecţionare pasivă nu este îndeplinită, decât dacă se stabileşte că neconcordanţele nu au un efect semnificativ în aplicarea regimului respectiv.
Art. 151
(1)Exonerarea totală sau parţială de drepturi de import prevăzută la articolul 145 se aplică prin deducerea din valoarea drepturilor de import aplicabile produselor compensatoare puse în liberă circulaţie a valorii drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeaşi dată mărfurilor de export temporar dacă acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al Comunităţii din ţara în care au fost supuse operaţiunii de perfecţionare sau a ultimei operaţiuni de perfecţionare.
(2)Suma de scăzut în temeiul alineatului (1) se calculează pe baza cantităţii şi naturii mărfurilor în cauză, la data acceptării declaraţiei de plasare sub regimul de perfecţionare pasivă sau pe baza altor elemente de taxare aplicabile lor la data acceptării declaraţiei privind punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare.
Valoarea mărfurilor de export temporar este cea luată în considerare pentru aceste mărfuri la stabilirea valorii în vamă a produselor compensatoare în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (i) sau, dacă valoarea nu poate fi astfel stabilită, diferenţa dintre valoarea în vamă a produselor compensatoare şi cheltuielile de perfecţionare stabilite prin mijloace rezonabile.
Cu toate acestea,
- anumite impuneri în conformitate cu procedura comitetului nu se iau în considerare la calcularea sumei de scăzut;
- atunci când, înainte de a fi plasate sub regimul de perfecţionare pasivă, mărfurile de export temporar au fost puse în liberă circulaţie la o taxă redusă în virtutea utilizării în scopuri speciale, şi atât timp cât condiţiile de acordare a taxei reduse continuă să se aplice, valoarea deductibilă este valoarea drepturilor de import percepute efectiv la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor.
(3)Atunci când mărfurile de export temporar ar putea beneficia la punerea în liberă circulaţie de o taxă redusă sau zero în virtutea utilizării în scopuri speciale, această taxă se ia în considerare cu condiţia ca mărfurile să fi suferit aceleaşi operaţiuni ca operaţiunile prevăzute pentru o astfel de utilizare în ţara în care a avut loc operaţiunea de perfecţionare sau ultima operaţiune de perfecţionare.
(4)Atunci când produsele compensatoare beneficiază de o măsură tarifară preferenţială în sensul articolului 20 alineatul (3) litera (d) sau (e), iar măsura există pentru mărfurile care se încadrează în aceeaşi clasificare tarifară ca şi mărfurile de export temporar, rata drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea sumei de scăzut în conformitate cu alineatul (1) este cea care s-ar aplica dacă mărfurile de export temporar ar îndeplini condiţiile în care se aplică măsura preferenţială.
(5)Prezentul articol nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor adoptate sau care pot fi adoptate în contextul schimburilor comerciale dintre Comunitate şi terţe ţări, care prevăd exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.
Art. 152
(1)Atunci când scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor de export temporar, acestea sunt puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de drepturi de import când se stabileşte într-o măsură satisfăcătoare pentru autorităţile vamale că mărfurile au fost reparate gratis, fie datorită unei obligaţii contractuale sau legale de garanţie, fie datorită existenţei unui viciu de fabricaţie.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care s-a ţinut cont de starea defectuoasă în momentul în care mărfurile în cauză au fost puse în liberă circulaţie pentru prima oară.
Art. 153
Atunci când scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor de export temporar şi o astfel de reparare este efectuată cu titlu oneros, exonerarea parţială de drepturi de import prevăzută la articolul 145 se acordă prin stabilirea valorii drepturilor aplicabile pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a produselor respective şi luând în considerare ca valoare în vamă o valoare egală cu costurile de reparare, cu condiţia ca aceste costuri să reprezinte singurul considerent oferit de titularul autorizaţiei şi să nu fie influenţate de nici o legătură între titular şi comerciant.
Prin derogare de la articolul 151, procedura comitetului poate fi folosită pentru a determina situaţiile şi condiţiile specifice în care mărfurile pot fi puse în liberă circulaţie în urma unei operaţiuni de perfecţionare pasivă, în care costul operaţiunii de perfecţionare este luat ca bază de impozitare în vederea aplicării Tarifului Vamal al Comunităţilor Europene.

SUBSECŢIUNEA 74:IV. Perfecţionarea pasivă cu utilizarea sistemului de schimb de mărfuri standard
Art. 154
(1)În condiţiile prevăzute în secţiunea IV care sunt aplicabile în plus faţă de dispoziţiile precedente, sistemul de schimb de mărfuri standard permite ca produsul importat, denumit în continuare "produs de înlocuire", să înlocuiască un produs compensator.
(2)Autorităţile vamale permit utilizarea sistemului de schimb de mărfuri standard atunci când operaţiunea de perfecţionare implică repararea altor mărfuri comunitare decât cele care fac obiectul politicii agrare comune sau regimurilor specifice aplicabile anumitor mărfuri ce rezultă din transformarea produselor agricole.
(3)Fără a aduce atingere articolului 159, dispoziţiile aplicabile produselor compensatoare se aplică şi produselor de înlocuire.
(4)Autorităţile vamale permit, în condiţiile prevăzute, ca produsele de înlocuire să fie importate înainte ca mărfurile de export temporar să fie reexportate (import anticipat).
În cazul importului anticipat al unui produs de înlocuire, trebuie să se constituie o garanţie care să acopere valoarea drepturilor de import.
Art. 155
(1)Produsele de înlocuire trebuie să aibă aceeaşi încadrare tarifară, aceeaşi calitate comercială şi aceleaşi caracteristici tehnice ca şi mărfurile de export temporar dacă acestea din urmă au fost supuse operaţiunii de reparare menţionate.
(2)Atunci când mărfurile de export temporar au fost folosite înaintea exportării, produsele de înlocuire trebuie să fi fost şi ele utilizate, neputând fi produse noi.
Autorităţile vamale pot acorda totuşi derogări de la această regulă dacă produsul de înlocuire a fost furnizat gratuit datorită unei obligaţii contractuale sau legale de garanţie sau datorită unui viciu de fabricaţie.
Art. 156
Schimbul de mărfuri standard poate fi autorizat numai când se poate verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 155.
Art. 157
(1)În cazul importului anticipat, mărfurile de export sunt exportate temporar în termen de două luni de la data acceptării de către autorităţile vamale a declaraţiei de punere în liberă circulaţie a produselor de înlocuire.
(2)Cu toate acestea, atunci când situaţii excepţionale justifică acest lucru, la solicitarea persoanei interesate, autorităţile vamale pot prelungi, în limite rezonabile, termenul precizat la alineatul (1).
Art. 158
în cazul importului anticipat şi atunci când se aplică articolul 151, valoarea deductibilă se stabileşte pe baza elementelor de taxare aplicabile mărfurilor de export temporar la data acceptării declaraţiei de plasare sub acest regim.
Art. 159
- Art. 147 alineatul (2) şi articolul 148 litera (b) nu se aplică în contextul schimbului de mărfuri standard.
SUBSECŢIUNEA 75:V. Alte dispoziţii
Art. 160
Dispoziţiile menţionate în cadrul perfecţionării pasive au efect şi în vederea punerii în aplicare a măsurilor netarifare de politică comercială comună.
Art. 161
(1)Regimul de export permite mărfurilor comunitare să iasă de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Exportul presupune aplicarea formalităţilor de ieşire, inclusiv a măsurilor de politică comercială şi, după caz, a drepturilor de export.
(2)Cu excepţia mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare pasivă sau sub un regim de tranzit în temeiul articolului 163 şi fără a aduce atingere articolului 164, toate mărfurile comunitare destinate exportului sunt plasate sub regimul de export.
(3)Mărfurile expediate în Helgoland nu sunt considerate a fi exporturi de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(4)Situaţia şi condiţiile în care mărfurile care ies de pe teritoriul vamal al Comunităţii nu fac obiectul unei declaraţii de export se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
(5)Declaraţia de export trebuie depusă la biroul vamal autorizat cu supravegherea locului în care este stabilit exportatorul sau în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate pentru transportul de export. Derogările se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 162
Liberul de vamă pentru export se acordă cu condiţia ca mărfurile respective să iasă de pe teritoriul vamal al Comunităţii în aceleaşi condiţii ca atunci când a fost acceptată declaraţia de export.
Art. 163
(1)Regimul de tranzit intern permite, în condiţiile prevăzute la alineatele (2)-(4), circulaţia mărfurilor comunitare dintr-un punct într-altul pe teritoriul vamal al Comunităţii trecând pe teritoriul unei terţe ţări fără vreo modificare a statutului lor vamal. Această dispoziţie nu aduce atingere aplicării articolului 91 alineatul (1) litera (b).
(2)Circulaţia menţionată în alineatul (1) poate avea loc:
a)fie sub regimul de tranzit comunitar intern, cu condiţia ca această posibilitate să fie prevăzută printr-un acord internaţional;
b)fie în baza unui carnet TIR (Convenţia TIR);
c)fie în baza unui carnet ATA folosit ca document de tranzit;

d)în baza Manifestului renan (articolul 9 din Convenţia revizuită privind navigaţia pe Rin);
e)fie în baza formularului 302, aşa cum este prevăzut în acordul dintre statele parte la Tratatul Nord Atlantic privind statutul forţelor lor, semnat la Londra pe 19 iunie 1951;
f)fie prin poştă (inclusiv colet poştal).
(3)În cazul menţionat în alineatul (2) litera (a), articolele 92, 94, 95, 96 şi 97 se aplică mutatis mutandis.
(4)În cazurile menţionate la alineatul (2) literele (b)-(f), mărfurile îşi păstrează statutul vamal numai dacă acest statut este stabilit în condiţiile şi în forma recomandată prin dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 164
Condiţiile în care mărfurile comunitare pot circula, fără a fi plasate sub un regim vamal, dintr-un punct în altul al teritoriului vamal al Comunităţii şi, temporar, în afara teritoriului menţionat fără a li se modifica statutul, se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 165
Regimul de tranzit comunitar intern se aplică şi în cazul în care o dispoziţie a Comunităţii se referă în mod expres la aplicarea acestuia.
SUBSECŢIUNEA 1:A. Generalităţi
Art. 166
Zonele libere şi antrepozitele libere fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii sau sunt situate pe acel teritoriu şi separate de restul, în care:
a)mărfurile necomunitare sunt considerate, în aplicarea drepturilor de import şi măsurilor de politică comercială referitoare la import, ca neaflându-se pe teritoriul vamal al Comunităţii, în măsura în care nu sunt nici puse în liberă circulaţie sau plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute în reglementările vamale;
b)mărfurile comunitare pentru care există o astfel de dispoziţie în conformitate cu legislaţia comunitară care reglementează domenii specifice beneficiază de măsurile legate în mod obişnuit de exportul mărfurilor, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau un antrepozit liber.
Art. 167
(1)Statele membre pot desemna părţi ale teritoriului vamal al Comunităţii ca zone libere sau pot autoriza înfiinţarea unor antrepozite libere.
(2)Statele membre determină limita geografică a fiecărei zone. Incintele care urmează a fi desemnate ca antrepozite libere trebuie aprobate de statele membre.
(3)Cu excepţia zonelor libere desemnate în conformitate cu articolul 168a, zonele libere trebuie să fie împrejmuite. Statele membre definesc punctele de intrare şi ieşire ale fiecărei zone libere sau antrepozit liber.

(4)Construirea oricărei clădiri într-o zonă liberă necesită aprobarea prealabilă a autorităţilor vamale.
Art. 168
(1)Perimetrul şi punctele de intrare şi ieşire ale zonelor libere, cu excepţia zonelor libere desemnate în conformitate cu articolul 168a, şi ale antrepozitelor libere sunt supuse supravegherii autorităţilor vamale.

(2)Persoanele şi mijloacele de transport care intră sau părăsesc zona liberă sau antrepozitul liber pot fi supuse controlului vamal.
(3)Accesul într-o zonă liberă sau un antrepozit liber poate fi interzis persoanelor care nu oferă toate garanţiile necesare respectării dispoziţiilor prevăzute în prezentul cod.
(4)Autorităţile vamale pot verifica mărfurile care intră, părăsesc sau rămân în zona liberă sau antrepozitul liber. Pentru a face posibile astfel de controale, se înmânează sau este pus la dispoziţia autorităţilor vamale sau a oricărei persoane desemnate în acest scop de către autorităţi un exemplar al documentului de transport, care însoţeşte mărfurile la intrare sau la ieşire. Atunci când se solicită asemenea controale, mărfurile trebuie puse la dispoziţia autorităţilor vamale.
Art. 168a
(1)Autorităţile vamale pot desemna zonele libere în care se efectuează controalele şi formalităţile vamale şi în care se aplică dispoziţiile referitoare la datoria vamală în conformitate cu regimul de antrepozit vamal.
Articolele 170, 176 şi 180 nu se aplică zonelor libere astfel desemnate.
(2)Trimiterile la zonele libere din articolele 37, 38 şi 205 nu se aplică zonelor libere prevăzute în alineatul (1).

SUBSECŢIUNEA 2:B. Plasarea mărfurilor în zone libere sau antrepozite libere
Art. 169
Atât mărfurile comunitare cât şi cele necomunitare pot fi plasate în zone libere sau antrepozite libere.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot cere ca mărfurile care prezintă risc sau pot să deterioreze alte mărfuri sau care, din alte motive, necesită condiţii speciale, să fie plasate în incinte dotate special pentru a le adăposti.
Art. 170
(1)Fără a aduce atingere articolului 168 alineatul (4), mărfurile care intră într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber nu trebuie să fie prezentate autorităţilor vamale şi nici nu necesită depunerea unei declaraţii vamale.
(2)Sunt prezentate autorităţilor vamale şi fac obiectul formalităţilor vamale prevăzute, mărfurile care:
a)sunt plasate sub regim vamal şi a căror intrare în zonă liberă sau în antrepozit liber duc la încheierea regimului menţionat anterior; cu toate acestea, o astfel de prezentare nu este necesară dacă în cadrul regimului vamal respectiv este admisă o dispensă de la obligaţia de a prezenta mărfurile;
b)au fost plasate în zonă liberă sau în antrepozit liber pe baza unei decizii de acordare a unei rambursări sau a unei remiteri a drepturilor de import;
c)beneficiază de măsurile prevăzute la articolul 166 litera (b);
d)sunt introduse direct din exteriorul teritoriului vamal al Comunităţii într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber.

(3)Autorităţile vamale pot solicita ca mărfurile supuse drepturilor de export sau altor dispoziţii de export să fie semnalate serviciului vamal.
(4)La cererea părţii interesate, autorităţile vamale atestă statutul comunitar sau necomunitar al mărfurilor plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber.
SUBSECŢIUNEA 3:C. Funcţionarea zonelor libere şi a antrepozitelor libere
Art. 171
(1)Nu există nici o limită a duratei în care mărfurile pot rămâne în zonele libere şi în antrepozitele libere.
(2)Pentru anumite mărfuri menţionate la articolul 166 litera (b), care sunt cuprinse în politica agricolă comună, se pot stabili termene speciale în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 172
(1)Orice activitate industrială, comercială sau de servicii dintr-o zonă liberă sau antrepozit liber trebuie autorizată în condiţiile prevăzute în prezentul cod. Desfăşurarea unor astfel de activităţi trebuie comunicată în prealabil autorităţilor vamale.
(2)Autorităţile vamale pot impune anumite interdicţii sau restricţii asupra activităţilor menţionate în alineatul (1), ţinând cont de natura mărfurilor în cauză sau de cerinţele supravegherii vamale.
(3)Autorităţile vamale pot interzice exercitarea oricărei activităţi într-o zonă liberă sau antrepozit liber persoanelor care nu oferă garanţiile necesare în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod.
Art. 173
Pe durata cât rămân într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, mărfurile necomunitare plasate în respectiva zonă liberă sau antrepozit liber pot:
a)să fie puse în liberă circulaţie în condiţiile prevăzute de acel regim sau la articolul 178;
b)să facă obiectul formelor obişnuite de manipulare menţionate la articolul 109 alineatul (1), fără autorizaţie;
c)să fie plasate sub regimul de perfecţionare activă în condiţiile prevăzute de regim.
Cu toate acestea, operaţiunile de perfecţionare efectuate pe teritoriul vechiului port liber Hamburg, în zonele libere ale Insulelor Canare, Azore, Madeira şi ale departamentelor de peste mări nu sunt supuse condiţiilor economice.
Cu toate acestea, în ce priveşte vechiul port Hamburg, dacă într-un anumit sector economic condiţiile de concurenţă din Comunitate sunt afectate ca rezultat al acestei derogări, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, decide aplicarea condiţiilor economice la activitatea economică corespunzătoare pe teritoriul vechiului port liber Hamburg;
d)să fie plasate sub regim de transformare sub control vamal în condiţiile prevăzute de acest regim;
e)să fie plasate sub regim de admitere temporară în condiţiile prevăzute de acest regim;
f)să fie abandonate în conformitate cu articolul 182;
g)să fie distruse, cu condiţia ca persoana interesată să furnizeze autorităţilor vamale toate informaţiile pe care acestea le consideră necesare.
Atunci când mărfurile sunt plasate sub unul dintre regimurile menţionate la litera (c), (d) sau (e), statele membre pot, în măsura în care este necesar să se ţină cont de condiţiile de funcţionare şi de supraveghere vamală ale zonelor libere şi antrepozitelor libere, să adapteze măsurile de control prevăzute.
Art. 174
Mărfurile comunitare menţionate la articolul 166 litera (b) care sunt cuprinse în politica agricolă comună trebuie să facă obiectul numai acelor manipulări recomandate expres pentru astfel de mărfuri, în conformitate cu articolul 109 alineatul (2). Astfel de manipulări pot fi efectuate fără autorizaţie.
Art. 175
(1)Atunci când articolele 173 şi 174 nu se aplică, mărfurile necomunitare şi cele comunitare menţionate la articolul 166 litera (b) nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere sau antrepozitele libere.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor aplicabile rezervelor şi stocurilor, atunci când regimul în cauză prevede astfel, alineatul (1) nu împiedică utilizarea sau consumul de mărfuri a căror punere în liberă circulaţie sau a căror admitere temporară nu ar implica aplicarea drepturilor de import sau a măsurilor de politică agricolă comună sau de politică comercială. În această situaţie nu este necesară nici o declaraţie de punere în liberă circulaţie sau de admitere temporară.
Cu toate acestea, o astfel de declaraţie se solicită dacă unor astfel de mărfuri urmează să li se aplice un contingent sau plafon.
Art. 176
(1)Toate persoanele care desfăşoară o activitate care implică fie depozitarea, prelucrarea sau transformarea, fie vânzarea sau cumpărarea de mărfuri într-o zonă sau antrepozit liber trebuie să ţină evidenţa operativă a mărfurilor într-o formă aprobată de autorităţile vamale. Mărfurile sunt înregistrate în evidenţa operativă imediat ce sunt aduse la sediul persoanei respective. Evidenţa operativă trebuie să dea posibilitatea autorităţilor vamale să identifice mărfurile şi să le înregistreze mişcările.
(2)În cazul transbordării mărfurilor în interiorul unei zone libere, înregistrările care se referă la această operaţiune sunt puse la dispoziţia autorităţilor vamale. Depozitarea de scurtă durată a mărfurilor, inerentă unei astfel de transbordări, este considerată ca făcând parte integrală din transbordare.
În cazul în care mărfurile care sosesc din exteriorul teritoriului vamal al Comunităţii sunt plasate direct în zonă liberă sau ies din zona liberă pentru a părăsi direct teritoriul vamal al Comunităţii, este depusă o declaraţie sumară în conformitate cu articolele 36a-36c sau 182a-182d, după caz.

SUBSECŢIUNEA 4:D. Scoaterea mărfurilor din zonele libere sau antrepozitele libere
Art. 177
Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale adoptate prin legislaţia vamală care reglementează domenii specifice, mărfurile care ies dintr-o zonă liberă sau un antrepozit liber pot fi:
- exportate sau reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau
- introduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii.
Dispoziţiile titlului III, cu excepţia articolelor 48-53 atunci când este vorba de mărfuri comunitare, se aplică mărfurilor introduse în alte părţi ale teritoriului respectiv, cu excepţia cazurilor în care mărfurile părăsesc acea zonă pe cale maritimă sau pe calea aerului fără a fi fost plasate sub un regim vamal de tranzit sau de alt tip.
Art. 178
(1)Atunci când se naşte o datorie vamală pentru mărfuri necomunitare, iar valoarea în vamă a unor astfel de mărfuri se bazează pe preţul efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare sau de conservare a mărfurilor pe durata rămânerii lor în zona liberă sau antrepozitul liber, astfel de cheltuieli nu sunt incluse în valoarea în vamă dacă ele sunt indicate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.
(2)Atunci când mărfurile respective au fost supuse, într-o zonă liberă sau antrepozit liber, uneia dintre manipulările obişnuite în sensul articolului 109 alineatul (1), natura mărfurilor, valoarea în vamă şi cantitatea de luat în considerare la stabilirea valorii drepturilor de import sunt cele care, la cererea declarantului şi în măsura în care astfel de manipulări au făcut obiectul unei autorizaţii acordate în conformitate cu alineatul (3) din articolul menţionat, ar trebui luate în considerare pentru aceste mărfuri în momentul prevăzut la articolul 214, dacă nu ar fi fost supuse unor astfel de manipulări. Cu toate acestea, se pot stabili derogări de la această dispoziţie în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 179
(1)Mărfurilor comunitare menţionate la articolul 166 litera (b) care sunt cuprinse în politica agricolă comună şi care sunt plasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber li se atribuie o destinaţie prevăzută de reglementările care le acordă, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, beneficiul măsurilor care se aplică în mod obişnuit exportului unor astfel de mărfuri.
(2)În cazul în care asemenea mărfuri sunt reintroduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii sau dacă nu s-a făcut nici o solicitare pentru a li se atribui o destinaţie prevăzută la alineatul (1) până la expirarea termenului stabilit în conformitate cu articolul 171 alineatul (2), autorităţile vamale iau măsurile prevăzute de legislaţia relevantă care reglementează domeniile specifice cu privire la nerespectarea destinaţiei prevăzute.
Art. 180
(1)Atunci când mărfurile sunt introduse sau reintroduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii sau sunt plasate sub un regim vamal, certificatul menţionat la articolul 170 alineatul (4) poate fi utilizat ca dovadă a statutului comunitar sau necomunitar al unor astfel de mărfuri.
(2)Atunci când nu se dovedeşte cu certificatul sau alte mijloace că mărfurile au statut comunitar sau necomunitar, mărfurile pot fi considerate:
- mărfuri comunitare, în scopul aplicării drepturilor de export şi certificatelor de export sau a măsurilor prevăzute pentru export în cadrul politicii comerciale;
- mărfuri necomunitare, în toate celelalte cazuri.
Art. 181
Autorităţile vamale verifică dacă sunt respectate dispoziţiile privind exportul, perfecţionarea pasivă, reexportul, regimurile suspensive sau tranzitul intern, precum şi dispoziţiile titlului V, în cazul în care mărfurile urmează să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii, plecând dintr-o zonă liberă sau dintr-un antrepozit liber.

Art. 182
(1)Mărfurile necomunitare pot fi:
- reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii;
- distruse;
- abandonate în favoarea bugetului statului atunci când legislaţia cuprinde dispoziţii în acest sens.
(2)Reexportarea implică, după caz, aplicarea formalităţilor prevăzute pentru ieşirea mărfurilor, inclusiv măsuri de politică comercială.
Situaţiile în care mărfurile necomunitare pot fi plasate sub un regim suspensiv în scopul neaplicării măsurilor de politică comercială la export pot fi stabilite în conformitate cu procedura comitetului.
(3)Cu excepţia situaţiilor determinate în conformitate cu procedura comitetului, distrugerea trebuie să facă obiectul unei notificări prealabile a autorităţilor vamale. Autorităţile vamale interzic reexportarea dacă formalităţile sau măsurile menţionate la alineatul (2) primul paragraf prevăd acest lucru. Când mărfurile plasate sub un regim vamal economic pe teritoriul vamal al Comunităţii sunt destinate reexportului, se depune o declaraţie vamală de export în sensul articolelor 59-78. În astfel de cazuri, se aplică articolul 161 alineatele (4) şi (5).
Abandonarea se efectuează în conformitate cu dispoziţiile naţionale.

(4)Distrugerea sau abandonarea nu presupune nici o cheltuială de la bugetul statului.
(5)Oricăror deşeuri sau resturi care rezultă din distrugere li se atribuie una dintre destinaţiile prevăzute de vamă pentru mărfurile necomunitare.
Acestea rămân sub supraveghere vamală până în momentul prevăzut la articolul 37 alineatul (2).
Art. 182a
(1)Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii, cu excepţia mărfurilor aduse cu mijloace de transport care doar tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal, fac obiectul fie al unei declaraţii vamale, fie, în cazul în care nu este cerută o declaraţie vamală, al unei declaraţii sumare.
(2)Procedura comitetului se aplică pentru a stabili:
- termenul în care este depusă declaraţia vamală sau declaraţia sumară la biroul vamal de export înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii;
- regulile de derogare de la termenul prevăzut la prima liniuţă şi de modificare a acestuia;
- condiţiile în care obligaţia de a depune o declaraţie sumară poate face obiectul unei derogări sau al unei modificări şi
- cazurile şi condiţiile în care mărfurile care părăsesc teritoriul Comunităţii nu fac obiectul unei declaraţii vamale sau al unei declaraţii sumare, în conformitate cu circumstanţe deosebite, în funcţie de anumite tipuri de transport de mărfuri, de moduri de transport sau de agenţi economici, sau în temeiul unor acorduri internaţionale care prevăd dispoziţii specifice în ceea ce priveşte siguranţa.
Art. 182b
(1)În cazul în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii au primit o destinaţie vamală pentru care există obligativitatea unei declaraţii vamale în conformitate cu legislaţia vamală, această declaraţie este depusă la biroul vamal înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii.
(2)În cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de ieşire, biroul vamal de export comunică de îndată biroului vamal de ieşire sau pune la dispoziţia acestuia, prin intermediul unui procedeu informatic, informaţiile necesare.
(3)Declaraţia vamală conţine cel puţin informaţiile necesare unei declaraţii sumare prevăzute la articolul 182d alineatul (1).
(4)În cazul în care declaraţia vamală este întocmită altfel decât prin folosirea unui procedeu informatic, autorităţile vamale supun informaţiile pe care aceasta le conţine unui nivel de gestionare a riscurilor echivalent cu cel care este aplicat declaraţiilor vamale întocmite prin folosirea unui procedeu informatic.
Art. 182c
(1)În cazul în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii nu au primit o destinaţie vamală pentru care există obligativitatea unei declaraţii vamale, o declaraţie sumară este depusă la biroul vamal de ieşire înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii.
(2)Autorităţile vamale pot permite ca declaraţia sumară să fie depusă într-un alt birou vamal, cu condiţia ca acest birou să comunice de îndată biroului vamal de ieşire sau să pună la dispoziţia acestuia, prin intermediul unui procedeu informatic, informaţiile necesare.
(3)Autorităţile vamale pot accepta ca, în locul acestei proceduri, agentul economic să adreseze administraţiei vamale o notificare şi să îi permită consultarea informaţiilor menţionate în declaraţia sumară care se află în sistemul computerizat al acestuia.
Art. 182d
(1)Procedura comitetului este folosită pentru stabilirea volumului comun de informaţii pe care să îl conţină declaraţia sumară şi sub ce formă; aceste date includ informaţiile necesare pentru a începe analiza riscurilor şi pentru a pune corect în aplicare controalele vamale, care au ca principal scop siguranţa şi securitatea, dacă este cazul, în conformitate cu standardele internaţionale şi practicile comerciale.
(2)Declaraţia sumară este întocmită prin folosirea unui procedeu informatic. Este, de asemenea, posibilă utilizarea documentelor comerciale, portuare sau de transport, cu condiţia ca acestea să conţină informaţiile necesare.
În circumstanţe excepţionale, autorităţile vamale pot accepta declaraţii sumare întocmite în scris, pe suport de hârtie, cu condiţia să aplice un nivel de gestionare a riscurilor echivalent cu cel care este aplicat declaraţiilor sumare întocmite prin folosirea unui procedeu informatic.
(3)Declaraţia sumară poate fi depusă de către:
a)persoana care scoate mărfurile sau care se ocupă de transportul acestora în afara teritoriului vamal al Comunităţii sau
b)orice persoană care este în măsură să prezinte sau să determine prezentarea mărfurilor în cauză autorităţilor vamale competente sau
c)un reprezentant al persoanei prevăzute la litera (a) sau (b).
(4)Persoana prevăzută la alineatul (3) este autorizată, la cerere, să modifice una sau mai multe date din declaraţia sumară după depunerea acesteia. Cu toate acestea, nu este posibilă nici o modificare după ce autorităţile vamale:
a)au informat persoana care a depus declaraţia sumară de intenţia de a examina mărfurile sau
b)au constatat inexactitatea datelor în cauză sau
c)au autorizat eliberarea mărfurilor.

Art. 183
Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii sunt supuse supravegherii vamale. Ele pot fi supuse controalelor autorităţilor vamale în conformitate cu dispoziţiile în vigoare. Ele părăsesc teritoriul menţionat folosind, atunci când este cazul, traseul stabilit de autorităţile vamale şi în conformitate cu normele prevăzute de aceste autorităţi.

Art. 184
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabileşte cazurile în care, datorită unor împrejurări speciale, sunt scutite de drepturile de import sau de export mărfurile care sunt puse în liberă circulaţie sau sunt exportate.
Art. 185
(1)Mărfurile comunitare care, după ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi puse în liberă circulaţie în decursul unui termen de trei ani sunt scutite de drepturi de import la solicitarea persoanei interesate.
Cu toate acestea:
- termenul de trei ani poate fi depăşit pentru a lua în considerare împrejurările speciale;
- atunci când, înaintea exportării lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii, mărfurile reintroduse sunt puse în liberă circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero datorită utilizării lor în scopuri speciale, se acordă scutirea de drepturi în conformitate cu alineatul (1) numai dacă ele urmează să fie reimportate în acelaşi scop.
Atunci când scopul pentru care mărfurile respective urmează să fie importate nu mai este acelaşi, valoarea drepturilor de import aferente lor se reduce cu oricare valoare încasată la prima punere în liberă circulaţie a mărfurilor. În cazul în care cea de-a doua valoare o depăşeşte pe cea încasată la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor reintroduse, nu se acordă nici o rambursare.
(2)Scutirea de drepturi de import prevăzută la alineatul (1) nu se acordă în cazul:
a)mărfurilor exportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii în regim de perfecţionare pasivă numai dacă acele mărfuri rămân în aceeaşi stare în care au fost exportate;
b)mărfurilor care au făcut obiectul unei măsuri a Comunităţii ce a implicat exportarea lor în ţări terţe. Împrejurările şi condiţiile în care se poate renunţa la această cerinţă se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 186
Exonerarea de drepturi de import prevăzută la articolul 185 se acordă numai dacă mărfurile sunt reimportate în aceeaşi stare în care au fost exportate. Împrejurările şi condiţiile în care se poate renunţa la această cerinţă se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 187
Articolele 185 şi 186 se aplică mutatis mutandis produselor compensatoare iniţial exportate sau reexportate ca urmare a unui regim de perfecţionare activă.
Valoarea drepturilor de import legal datorate se stabileşte pe baza normelor aplicabile în cazul regimului de perfecţionare activă, data reexportului fiind considerată ca data punerii în liberă circulaţie.
Art. 188
Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (1) litera (f), sunt exonerate de drepturi de import în momentul punerii în liberă circulaţie:
a)produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute din marea teritorială a unei ţări terţe cu ajutorul navelor înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru şi care arborează pavilionul statului respectiv;
b)produsele obţinute din produsele menţionate la litera (a) la bordul navelor-fabrică care îndeplinesc condiţiile prevăzute la litera menţionată.
Art. 189
(1)Atunci când, în conformitate cu reglementările vamale, autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garanţie trebuie să fie constituită de debitor sau de potenţialul debitor.
(2)Autorităţile vamale solicită o singură garanţie pentru o datorie vamală.
Atunci când garanţia se constituie în cadrul unui regim vamal care poate fi utilizat pentru anumite mărfuri în mai multe state membre, garanţia respectivă este valabilă, aşa cum se prevede în dispoziţiile adoptate prin procedura comitetului, în statele membre respective.
(3)Autorităţile vamale pot autoriza constituirea garanţiei de către o altă persoană decât cea de la care este solicitată.
(4)Atunci când debitorul sau potenţialul debitor este o autoritate publică, nu i se solicită nici o garanţie.
(5)Autorităţile vamale pot renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii atunci când valoarea care trebuie garantată nu depăşeşte 500 ECU.
Art. 190
(1)Atunci când legislaţia vamală prevede constituirea garanţiei facultative, o astfel de solicitare a garanţiei este lăsată la latitudinea autorităţilor vamale atât timp cât acestea consideră că nu este sigur că datoria vamală care a luat sau poate lua naştere se achită în termenul prevăzut.
Atunci când garanţia menţionată în paragraful precedent nu este solicitată, autorităţile vamale pot cere totuşi de la persoana menţionată la articolul 189 alineatul (1) un angajament de a respecta obligaţiile pe care această persoană este ţinută să le îndeplinească din punct de vedere legal.
(2)Garanţia menţionată la alineatul (1) primul paragraf este solicitată:
- în momentul aplicării reglementărilor care solicită constituirea unei asemenea garanţii sau
- în orice moment ulterior atunci când autorităţile vamale consideră că nu este sigur că datoria vamală care a luat sau poate lua naştere se va achita în termenul prevăzut.
Art. 191
La cererea persoanei menţionate la articolul 189 alineatul (1) sau (3), autorităţile vamale permit constituirea unei garanţii globale care să acopere două sau mai multe operaţiuni pentru care a luat sau poate lua naştere o datorie vamală.
Art. 192
(1)Atunci când, potrivit legislaţiei vamale, constituirea unei garanţii este obligatorie şi sub rezerva dispoziţiilor specifice prevăzute pentru tranzit în conformitate cu procedura comitetului, autorităţile vamale stabilesc valoarea garanţiei la un nivel egal cu:
- valoarea exactă a datoriei vamale sau datoriilor respective atunci când valoarea poate fi stabilită cu certitudine în momentul solicitării garanţiei;
- în alte cazuri valoarea maximă, aşa cum a fost estimată de autorităţile vamale, a datoriei sau datoriilor vamale care au luat sau pot lua naştere.
Atunci când se constituie o garanţie globală pentru datorii vamale a căror valoare se poate modifica în timp, valoarea unei astfel de garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.

(2)Atunci când, potrivit legislaţiei vamale, constituirea unei garanţii este facultativă şi autorităţile vamale solicită constituirea acesteia, valoarea garanţiei este stabilită de autorităţile respective în aşa fel încât să nu depăşească nivelul prevăzut la alineatul (1).
(3)Împrejurările şi condiţiile în care poate fi constituită o garanţie forfetară sunt stabilite în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 193
O garanţie se poate constitui:
- fie prin depozit în numerar;
- fie printr-o cauţiune.
Art. 194
(1)Depozitele în numerar se constituie în moneda statului membru în care se solicită garanţia.
Se consideră echivalentele unui depozit:
- remiterea unui cec a cărui încasare este garantată de instituţia asupra căreia este tras, în orice modalitate acceptată de autorităţile vamale;
- remiterea oricărui alt instrument recunoscut ca mijloc de plată de către aceste autorităţi.
(2)Garanţia sub forma unui depozit în numerar sau a unei plăţi considerate echivalentă cu un depozit în numerar se constituie în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statul membru în care este solicitată garanţia.
Art. 195
Garantul se angajează în scris să plătească solidar cu debitorul suma garantată a datoriei vamale care devine exigibilă.
Garantul este o terţă persoană stabilită în Comunitate şi aprobată de autorităţile vamale ale statului membru.
Autorităţile vamale pot refuza să accepte cauţiunea când aceasta din urmă nu conferă siguranţa achitării datoriei vamale în termenul prevăzut.
Art. 196
Persoana ţinută obligată să constituie garanţia are libertatea de a alege între modalităţile de constituire a acesteia prevăzute la articolul 193.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot refuza să accepte tipul de garanţie propus atunci când acesta este incompatibil cu buna funcţionare a regimului vamal respectiv. Acelaşi lucru este valabil în privinţa garanţiei propuse. Autorităţile vamale pot solicita ca tipul de garanţie ales să fie menţinut pentru o perioadă de timp determinată.
Art. 197
(1)Atunci când normele adoptate în conformitate cu procedura comitetului prevăd astfel, autorităţile vamale pot accepta alte tipuri de garanţii decât cele menţionate la articolul 19 3 în cazul în care se furnizează o asigurare echivalentă că datoria vamală va fi achitată.
Autorităţile vamale refuză garanţia propusă de debitorul vamal atunci când ele nu consideră că o astfel de garanţie asigură plata datoriei vamale.
(2)În conformitate cu rezerva menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf, autorităţile vamale pot accepta un depozit în numerar fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 194 alineatul (1).
Art. 198
Atunci când autorităţile vamale constată că garanţia constituită nu asigură plata datoriei vamale în termenul prevăzut sau că aceasta nu mai este sigură sau suficientă pentru asigurarea plăţii, ele solicită persoanei menţionate la articolul 189 alineatul (1), la alegerea sa, să constituie o garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia iniţială cu o garanţie nouă.
Art. 199
(1)Garanţia nu se eliberează până în momentul în care datoria vamală pentru care a fost constituită nu se stinge sau nu mai poate lua naştere. Odată ce datoria vamală se stinge sau nu mai poate lua naştere, se eliberează garanţia.
(2)Odată ce datoria vamală a fost stinsă parţial sau poate lua naştere numai cu privire la o parte a valorii care a fost garantată, o parte a garanţiei este eliberată, la cererea persoanei interesate, numai dacă valoarea în cauză justifică o astfel de acţiune.
Art. 200
Atunci când este necesar, se adoptă derogări de la dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol, în conformitate cu procedura comitetului, pentru a se ţine cont de convenţiile internaţionale.
Art. 201
(1)O datorie vamală la import poate să ia naştere prin:
a)punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import sau
b)plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import.
(2)O datorie vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În situaţia unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor vamal.
Atunci când se întocmeşte o declaraţie vamală privind unul dintre regimurile menţionate la alineatul (1) pe baza informaţiilor care conduc la faptul că toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei şi care ştiau sau care ar fi trebuit să ştie în mod normal că aceste informaţii erau false pot fi considerate, de asemenea, debitori vamali în conformitate cu dispoziţiile naţionale în vigoare.
Art. 202
(1)O datorie vamală la import poate să ia naştere prin:
a)introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import sau
b)introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor astfel de mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
În sensul prezentului articol, introducerea ilegală reprezintă orice introducere care încalcă dispoziţiile articolelor 38-41 şi articolul 177 a doua liniuţă.
(2)Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
(3)Debitorii vamali sunt:
- persoana care introduce ilegal astfel de mărfuri;
- orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că o astfel de introducere este ilegală;
- orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.
Art. 203
(1)O datorie vamală la import ia naştere prin:
- sustragerea de sub supravegherea vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul sustragerii mărfurilor de sub supravegherea vamală.
(3)Debitorii vamali sunt:
- persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;
- orice persoană care a participat la o astfel de acţiune şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;
- orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor, că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală şi
- după caz, persoana care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.
Art. 204
(1)O datorie vamală la import ia naştere prin:
a)neexecutarea uneia dintre obligaţiile care rezultă, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate sau
b)nerespectarea unei condiţii care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor,
în alte cazuri decât cele menţionate la articolul 203 doar dacă nu se stabileşte că acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a regimului de depozitare temporară sau a regimului vamal în cauză.
(2)Datoria vamală ia naştere fie în momentul în care obligaţia a cărei neexecutare generează datorii vamale încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile sunt plasate sub regimul vamal în cauză, atunci când se stabileşte ulterior că o condiţie care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor nu a fost îndeplinită în fapt.
(3)Debitorul vamal este persoana căreia i se solicită, în funcţie de împrejurări, fie executarea obligaţiilor apărute, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitării lor temporare sau a utilizării regimului vamal sub care au fost plasate, fie respectarea condiţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub acel regim.
Art. 205
(1)O datorie vamală la import ia naştere prin:
- consumul sau utilizarea, într-o zonă liberă sau antrepozit liber, a mărfurilor supuse drepturilor de import, în alte condiţii decât cele prevăzute în legislaţia în vigoare.
Atunci când mărfurile dispar şi când dispariţia lor nu poate fi justificată într-o manieră satisfăcătoare pentru autorităţile vamale, autorităţile vamale respective pot considera mărfurile ca fiind consumate sau utilizate în zona liberă sau antrepozitul liber.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul în care mărfurile sunt consumate sau sunt utilizate mai întâi în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3)Debitorul vamal este persoana care a consumat sau utilizat mărfurile şi orice persoană care a participat la această consumare sau utilizare şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că mărfurile au fost consumate sau utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Atunci când autorităţile vamale consideră mărfurile care au dispărut ca fiind consumate sau utilizate într-o zonă liberă sau antrepozit liber şi nu este posibilă aplicarea alineatului precedent, persoana obligată la plata datoriei vamale este ultima persoană cunoscută de aceste autorităţi ca fiind în posesia mărfurilor.
Art. 206
(1)Prin derogare de la articolul 202 şi articolul 204 alineatul (1) litera (a), se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din:
- dispoziţiile articolelor 38-41 şi articolului 177 a doua liniuţă sau
- păstrarea mărfurilor respective în depozit temporar sau
- utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile
este urmare a distrugerii totale ori a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective, pentru o cauză ce ţine de natura mărfurilor sau cazul fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autorităţile vamale.
În sensul prezentului alineat, mărfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de către orice persoană.
(2)În acelaşi mod, se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru mărfurile puse în liberă circulaţie la o rată redusă sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia lor specială, când astfel de mărfuri sunt exportate sau reexportate cu autorizarea autorităţilor vamale.
Art. 207
Atunci când, în conformitate cu articolul 206 alineatul (1), se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală pentru mărfurile puse în liberă circulaţie la o rată redusă sau zero a drepturilor de import ţinând seama de utilizarea lor în scopuri speciale, orice resturi sau deşeuri care rezultă dintr-o astfel de distrugere se consideră a fi mărfuri necomunitare.
Art. 208
Atunci când, în conformitate cu articolul 203 sau 204, se naşte o datorie vamală pentru mărfurile puse în liberă circulaţie la o rată redusă sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia lor, valoarea achitată când mărfurile au fost puse în liberă circulaţie se deduce din valoarea datoriei vamale.
Această dispoziţie se aplică mutatis mutandis atunci când ia naştere o datorie vamală pentru deşeurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mărfuri.
Art. 209
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin:
- exportul mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al Comunităţii, incluse într-o declaraţie vamală.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul în care este acceptată declaraţia vamală.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În situaţia reprezentării indirecte, persoana în numele căreia se face declaraţia este considerată, de asemenea, debitor vamal.
Art. 210
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin:
- scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al Comunităţii fără declaraţie vamală.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul în care mărfurile menţionate părăsesc efectiv teritoriul respectiv.
(3)Debitorul vamal este:
- persoana care a scos mărfurile şi
- orice persoană care a participat la o astfel de acţiune şi care cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască, în mod normal, faptul că nu s-a depus o declaraţie vamală, dar ar fi trebuit să fie depusă.
Art. 211
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin:
- neîndeplinirea condiţiilor în care a fost permisă ieşirea mărfurilor din teritoriul vamal al Comunităţii cu scutire totală sau parţială de drepturi de export.
(2)Datoria ia naştere la data la care mărfurile ajung la o destinaţie diferită de cea pentru care li s-a permis să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii cu exonerare totală sau parţială de drepturi de export sau, dacă autorităţile vamale nu pot determina această dată, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiţiilor care au îndreptăţit o astfel de scutire.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia este făcută declaraţia este, de asemenea, debitor.
Art. 212
Datoria vamală menţionată la articolele 201-205 şi 209-211 ia naştere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de interdicţie sau restricţie la import sau export de orice fel. Cu toate acestea, nu ia naştere nici o datorie vamală la introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a banilor falşi sau a substanţelor narcotice şi psihotrope care nu intră în circuitul economic strict supravegheat de către autorităţile competente pentru a fi folosite în scopuri medicale şi ştiinţifice. În vederea respectării legislaţiei penale aplicabile infracţiunilor vamale, datoria vamală ia naştere totuşi în cazul în care, în conformitate cu dreptul penal al unui stat membru, pe baza datoriilor vamale se stabilesc sancţiuni sau atunci când existenţa unei datorii vamale se constituie ca bază pentru începerea urmăririi penale.
Art. 212a
Atunci când legislaţia vamală prevede scutiri sau exonerări de drepturile de import sau export în temeiul articolelor 181-187, astfel de scutiri sau exonerări se aplică şi în cazurile în care a luat naştere o datorie vamală în temeiul articolelor 202-205, 210 sau 211, numai când comportamentul persoanei interesate nu implică manevre dolozive sau neglijenţă manifestă şi face dovada că a îndeplinit celelalte condiţii pentru aplicarea scutirii sau exonerării.

Art. 213
Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.
Art. 214
(1)În absenţa dispoziţiilor contrare prevăzute în prezentul cod şi fără a aduce atingere alineatului (2), valoarea drepturilor de import sau export aplicabile mărfurilor se determină pe baza regulilor de evaluare adecvate pentru respectivele mărfuri la data naşterii datoriei vamale aferente.
(2)Atunci când nu este posibilă stabilirea precisă a datei la care a luat naştere datoria vamală, data avută în vedere la stabilirea regulilor de evaluare adecvate pentru respectivele mărfuri este aceea la care autorităţile vamale decid că mărfurile îndeplinesc condiţiile în care ia naştere o datorie vamală.
Cu toate acestea, atunci când autorităţile vamale deţin informaţii pe baza cărora pot stabili că datoria vamală a luat naştere înainte de a se lua acea decizie, valoarea drepturilor de import sau export pentru mărfurile în cauză se stabileşte pe baza regulilor de evaluare adecvate în termenul cel mai scurt posibil în care se poate stabili existenţa datoriei vamale rezultate din situaţia respectivă pe baza informaţiilor disponibile.
(3)În situaţiile şi condiţiile definite de dispoziţiile adoptate în cadrul procedurii comitetului, se aplică dobânzi compensatorii pentru a împiedica obţinerea unor avantaje financiare prin reportarea datei la care datoria vamală a luat naştere sau a fost înscrisă în evidenţa contabilă.
Art. 215
(1)O datorie vamală ia naştere:
- în locul în care se produc faptele care generează această datorie;
- dacă nu se poate stabili acest loc, atunci la locul unde autorităţile vamale constată că mărfurile se află într-o situaţie care generează datoria vamală;
- dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu s-a încheiat şi dacă locul nu poate fi determinat potrivit primei sau celei de-a doua liniuţe într-un termen determinat, în conformitate cu procedura comitetului, la locul unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul respectiv, fie au fost introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii sub regimul respectiv.
(2)În cazul în care informaţiile aflate la dispoziţia autorităţilor vamale le permit acestora să stabilească faptul că datoria vamală luase deja naştere atunci când mărfurile se aflau în alt loc la o dată anterioară, se consideră că datoria vamală a luat naştere în locul unde se poate stabili că mărfurile se aflau în momentul cel mai îndepărtat în timp în care poate fi stabilită existenţa datoriei vamale.
(3)Autorităţile vamale menţionate la articolul 217 alineatul (1) sunt cele ale statului membru unde a luat naştere datoria vamală sau se consideră că a luat naştere în conformitate cu prezentul articol.

Art. 216
(1)În măsura în care acordurile încheiate între Comunitate şi anumite ţări terţe prevăd acordarea la importul în aceste ţări a unui tratament tarifar preferenţial pentru mărfurile originare din Comunitate în sensul acestor acorduri, cu condiţia ca, atunci când au fost obţinute sub regimul de perfecţionare activă, mărfurile necomunitare incorporate în mărfurile originare menţionate să fie supuse plăţii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare pentru a permite obţinerea unui astfel de tratament tarifar preferenţial în terţe ţări duce la naşterea unei datorii vamale la import.
(2)Momentul naşterii acestei datorii vamale este considerat a fi momentul în care autorităţile vamale acceptă declaraţia de export pentru mărfurile în cauză.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În eventualitatea unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia se face declaraţia este şi debitor vamal.
(4)Valoarea drepturilor de import corespunzătoare acestei datorii vamale este determinată în aceleaşi condiţii ca în cazul unei datorii vamale care rezultă din acceptarea, la aceeaşi dată, a declaraţiei pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor respective, în vederea încheierii regimului de perfecţionare activă.
Art. 217
(1)Orice valoare a drepturilor de import sau export care rezultă dintr-o datorie vamală, denumită în continuare "valoarea drepturilor", se calculează de autorităţile vamale de îndată ce intră în posesia datelor necesare şi este înregistrată de autorităţile respective în evidenţele contabile sau pe orice alt suport echivalent (înscrierea în evidenţa contabilă).
Primul paragraf nu se aplică:
a)atunci când a fost introdus un drept antidumping sau compensatoriu provizoriu;
b)atunci când valoarea drepturilor legal datorate o depăşeşte pe cea stabilită pe baza informaţiilor obligatorii.

c)în cazul în care dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului scutesc autorităţile vamale de obligaţia de a înscrie în evidenţa contabilă drepturi într-un cuantum sub o anumită valoare.
Autorităţile vamale pot să nu ia în calcul valori ale drepturilor care, în conformitate cu articolul 221 alineatul (3), nu au putut fi comunicate debitorului vamal după expirarea termenului permis.
(2)Statele membre stabilesc regulile practice pentru înscrierea în evidenţa contabilă a valorii drepturilor. Aceste reguli pot varia în momentul în care autorităţile vamale, având în vedere condiţiile în care datoria vamală a luat naştere, au certitudinea că sumele menţionate vor fi plătite.
Art. 218
(1)Atunci când ia naştere o datorie vamală în urma acceptării declaraţiei pentru mărfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporară cu scutire parţială de drepturi de import sau orice alt act cu acelaşi efect juridic ca această acceptare, valoarea corespunzătoare acestei datorii vamale este înscrisă în evidenţa contabilă de îndată ce a fost calculată şi cel târziu a doua zi după ce mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă.
Cu toate acestea, dacă plata a fost garantată, valoarea totală a drepturilor aferente mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane într-o perioadă stabilită de autorităţile vamale, care nu poate depăşi 31 de zile, poate fi acoperită de o singură înscriere în evidenţa contabilă la sfârşitul perioadei respective. O astfel de înscriere în evidenţa contabilă trebuie să aibă loc în termen de cinci zile de la expirarea perioadei respective.
(2)Atunci când este prevăzută acordarea liberului de vamă mărfurilor cu condiţia îndeplinirii anumitor condiţii prevăzute de legislaţia comunitară care reglementează fie stabilirea valorii datoriei, fie modul de încasare a acesteia, înscrierea în evidenţa contabilă trebuie să se facă în cel mult două zile de la data la care a fost stabilită sau fixată valoarea datoriei sau obligaţia de a plăti drepturile rezultate din această datorie.
Cu toate acestea, dacă datoria vamală este legată de un drept antidumping sau compensatoriu provizoriu, dreptul respectiv se înscrie în evidenţa contabilă în cel mult două luni după publicarea Regulamentului de instituire a unui drept antidumping sau compensatoriu definitiv în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(3)Atunci când se naşte o datorie vamală în alte condiţii decât cele menţionate la alineatul (1), valoarea drepturilor corespunzătoare este înscrisă în evidenţa contabilă în cel mult două zile de la data la care autorităţile vamale pot:
a)calcula valoarea drepturilor respective şi
b)stabili debitorul.
Art. 219
(1)Termenele pentru înscrierea în evidenţa contabilă prevăzute la articolul 218 pot fi prelungite:
a)din motive ce ţin de organizarea administrativă a statelor membre şi în special în cazul în care conturile sunt centralizate sau
b)atunci când circumstanţe speciale împiedică autorităţile vamale să respecte termenele respective.
Astfel de prelungiri de termene nu pot depăşi 14 zile.
(2)Termenele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră.
Art. 220
(1)În cazul în care valoarea drepturilor rezultate dintr-o datorie vamală nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă în conformitate cu articolele 218 şi 219 sau a fost înscrisă la un nivel inferior sumei datorate legal, valoarea drepturilor ce urmează a fi recuperate trebuie înscrisă în evidenţa contabilă în termen de cel mult două zile de la data la care autorităţile vamale au luat cunoştinţă de situaţie şi pot calcula suma datorată legal şi stabili debitorul (înscriere ulterioară în evidenţa contabilă). Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu articolul 219.
(2)Cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 217 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf, înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă nu este posibilă în cazul în care:
a)decizia iniţială de a nu înscrie drepturile în evidenţa contabilă sau de a le înscrie la o valoare mai mică decât suma legal datorată a fost luată pe baza dispoziţiilor generale invalidate la o dată ulterioară de o hotărâre judecătorească;
b)valoarea drepturilor legal datorate nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităţilor vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiţii rezonabile de către debitor, acesta acţionând la rândul lui de bună credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare în ceea ce priveşte declaraţia vamală.
În cazul în care se stabileşte statutul preferenţial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autorităţile unei ţări terţe, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi se dovedeşte incorectă, aceasta constituie o eroare care n-ar fi putut fi detectată în mod rezonabil în sensul primului paragraf.
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care, mai ales, este evident că autorităţile care au eliberat certificatul au ştiut sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile nu îndeplineau condiţiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferenţial.
Se poate invoca bună-credinţă a debitorului atunci când acesta poate demonstra că, în timpul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligentele pentru a se asigura că toate condiţiile pentru tratament preferenţial au fost respectate.
Cu toate acestea, debitorul nu poate invoca buna-credinţă dacă Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene un aviz în care semnalează că există suspiciuni întemeiate în ceea ce priveşte aplicarea corectă a regimului preferenţial de către ţara beneficiară;

c)dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului scutesc autorităţile vamale de la înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă a valorii drepturilor sub o anumită valoare.
Art. 221
(1)De îndată ce a fost înscrisă în evidenţa contabilă, valoarea drepturilor se comunică debitorului în conformitate cu normele corespunzătoare.
(2)Dacă valoarea drepturilor datorate a fost înscrisă orientativ în declaraţia vamală, autorităţile vamale pot să prevadă faptul că aceasta nu poate fi comunicată în conformitate cu alineatul (1) decât dacă valoarea drepturilor indicate nu corespunde cu cea stabilită de autorităţi.
Fără a aduce atingere aplicării articolului 218 alineatul (1) paragraful al doilea, dacă se face uz de posibilitatea prevăzută în paragraful precedent, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autorităţile vamale echivalează cu comunicarea către debitor a valorii drepturilor înscrise în evidenţa contabilă.
(3)Comunicarea către debitor nu poate fi făcută după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naştere datoria vamală. Acest termen se suspendă din momentul introducerii unei acţiuni în conformitate cu articolul 243, pe durata acţiunii.
(4)Atunci când datoria vamală este rezultatul unui act care, în momentul săvârşirii, putea declanşa urmărirea penală, valoarea poate fi comunicată debitorului, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dispoziţiile legale în vigoare, după expirarea perioadei de trei ani menţionată în alineatul (3).

Art. 222
(1)Valoarea drepturilor care au făcut obiectul comunicării prevăzute la articolul 221 trebuie achitată de debitori respectând următoarele termene:
a)dacă persoana nu are dreptul la nici una dintre facilităţile de plată prevăzute la articolele 224-229, plata se face în termenul prevăzut.
Fără a aduce atingere articolului 244 paragraful al doilea, acest termen nu poate depăşi 10 zile de la comunicarea către debitor a valorii drepturilor datorate şi, în cazul înscrierii cumulate în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 218 alineatul (1) paragraful al doilea, acesta se stabileşte în aşa fel încât să nu îi permită debitorului să obţină un termen pentru plată mai lung decât dacă i s-ar fi acordat o amânare a plăţii.
Se poate acorda automat o prorogare a termenului dacă se constată că persoana interesată a primit comunicarea prea târziu pentru a putea să plătească în termenul prevăzut.
Prorogarea termenului mai poate fi acordată de autorităţile vamale la cererea debitorului dacă valoarea drepturilor ce trebuie plătite rezultă în urma acţiunii de recuperare ulterioară. Fără a aduce atingere articolului 229 litera (a), asemenea prorogări nu pot depăşi timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligaţie;
b)dacă persoana are dreptul la oricare dintre facilităţile de plată prevăzute la articolele 224-229, plata se face până cel târziu la expirarea termenului sau termenelor prevăzute în legătură cu aceste facilităţi.
(2)Situaţiile şi condiţiile în care obligaţia debitorului de a plăti drepturile se suspendă pot fi stabilite, de asemenea, în conformitate cu procedura comitetului:
- atunci când se întocmeşte o cerere de remitere a drepturilor în conformitate cu articolul 236, 238 sau 239 sau
- atunci când mărfurile sunt puse sub sechestru în vederea confiscării ulterioare în conformitate cu articolul 233 litera (c) a doua liniuţă sau litera (d), sau
- atunci când datoria vamală a luat naştere în conformitate cu articolul 203 şi există mai mult de un debitor.

Art. 223
Plata se face în numerar sau prin orice alt mijloc cu efect liberatoriu similar, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare. Poate fi făcută şi prin compensare dacă acest lucru este permis de dispoziţiile în vigoare.
Art. 224
În cazul în care valoarea drepturilor care trebuie plătite de persoana interesată se referă la mărfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi, autorităţile vamale acordă, la cererea persoanei respective, amânarea plăţii sumei respective în condiţiile prevăzute la articolele 225, 226 şi 227.
Art. 225
Acordarea amânării plăţii este condiţionată de constituirea unei garanţii de către solicitant.
În plus, acordarea amânării plăţii poate cauza costuri suplimentare pentru deschiderea dosarelor sau pentru servicii prestate.
Art. 226
Autorităţile vamale decid care dintre următoarele proceduri trebuie să fie folosite atunci când se acordă amânarea plăţii:
a)separat pentru fiecare valoare a drepturilor înscrisă în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 218 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 220 alineatul (1) sau
b)global cu privire la valoarea totală a drepturilor înscrise în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 218 alineatul (1) primul paragraf pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale care să nu depăşească 31 de zile sau
c)global cu privire la valoarea totală a drepturilor care au făcut obiectul unei singure înscrieri în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 218 alineatul (1) paragraful al doilea.
Art. 227
(1)Termenul cu care este amânată plata este de 30 de zile. Acesta se calculează astfel:
a)în cazul în care plata este amânată în conformitate cu articolul 226 litera (a), termenul este calculat de la ziua următoare celei în care valoarea drepturilor este înscrisă în evidenţa contabilă de către autorităţile vamale.
În cazul în care se aplică articolul 219, termenul de 30 de zile calculat în conformitate cu primul paragraf se reduce cu numărul zilelor corespunzătoare perioadei, mai puţin două zile folosite pentru înscrierea în evidenţa contabilă;
b)în cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 226 litera (b), termenul se calculează de la ziua următoare celei în care expiră perioada cumulată. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzătoare unei jumătăţi din numărul de zile din perioada cumulată;
c)în cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 226 litera (c), termenul se calculează din ziua următoare datei de expirare a perioadei în care mărfurilor respective li s-a acordat liberul de vamă. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzătoare unei jumătăţi din numărul de zile din perioada respectivă.
(2)În cazul în care numărul zilelor din perioadele menţionate în alineatul (1) literele (b) şi (c) este impar, numărul de zile ce se scade din termenul de 30 de zile în conformitate cu alineatul (1) literele (b) şi (c) este egal cu jumătate din numărul par imediat inferior acestui număr impar.
(3)Pentru simplificare, în cazul în care perioadele menţionate în alineatul (1) literele (b) şi (c) sunt o săptămână calendaristică sau o lună calendaristică, statele membre pot prevedea ca valoarea drepturilor pentru care a fost amânată plata să fie achitată:
a)dacă perioada este de o săptămână calendaristică, în ziua de vineri a săptămânii a patra după săptămâna calendaristică respectivă;
b)dacă perioada este o lună calendaristică, până în ziua a şaisprezecea a lunii următoare.
Art. 228
(1)Amânarea plăţii nu se acordă cu privire la valorile drepturilor care, deşi corespunzătoare unor mărfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi, sunt înscrise în evidenţa contabilă în conformitate cu dispoziţiile în vigoare referitoare la acceptarea declaraţiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, până la expirarea termenului stabilit, informaţiile necesare pentru evaluarea definitivă a mărfurilor în scopuri vamale sau nu a furnizat datele sau documentul lipsă atunci când a fost acceptată declaraţia incompletă.
(2)Cu toate acestea, amânarea plăţii poate fi acordată în cazurile menţionate la alineatul (1) în cazul în care valoarea drepturilor de recuperat este înscrisă în evidenţa contabilă înaintea expirării termenului de 30 de zile de la data la care valoarea impusă iniţial a fost înscrisă în evidenţa contabilă sau, dacă nu a fost înscrisă, de la data la care a fost acceptată declaraţia referitoare la mărfurile respective. Durata amânării plăţii acordată în astfel de condiţii nu poate fi prelungită dincolo de data expirării perioadei care, în conformitate cu articolul 227, a fost acordată cu privire la valoarea drepturilor stabilite iniţial sau care ar fi fost acordată dacă valoarea drepturilor legal datorate ar fi fost înscrisă în evidenţa contabilă atunci când au fost declarate mărfurile respective.
Art. 229
Autorităţile vamale pot acorda debitorului alte facilităţi de plată decât amânarea plăţii.
Acordarea unor astfel de facilităţi de plată trebuie:
a)să fie condiţionată de constituirea unei garanţii. Cu toate acestea, nu este necesar să se solicite o astfel de garanţie atunci când, datorită situaţiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultăţi economice sau sociale;
b)să aibă ca rezultat perceperea unei dobânzi pe credit în plus faţă de valoarea drepturilor. Valoarea acestei dobânzi se calculează în aşa fel încât să fie echivalentă cu valoarea care ar fi solicitată în acest scop în moneda naţională sau pe piaţa financiară a monedei în care trebuie plătită suma.
Autorităţile vamale pot să nu solicite dobânda pe credit dacă prin aceasta s-ar crea, datorită situaţiei debitorului, grave dificultăţi economice sau sociale.
Art. 230
Indiferent de facilităţile de plată acordate debitorului, acesta poate plăti în orice situaţie toată sau o parte din valoarea drepturilor fără să aştepte expirarea termenului care i-a fost acordat pentru a efectua plata.
Art. 231
Suma drepturilor datorate poate fi achitată de un terţ în locul debitorului.
Art. 232
(1)Dacă valoarea drepturilor de achitat nu a fost plătită în termenul prevăzut:
a)autorităţile vamale trebuie să se folosească de toate opţiunile pe care le au în conformitate cu legislaţia în vigoare, inclusiv executarea, pentru a asigura plata sumei respective.
Pot fi adoptate dispoziţii speciale, în conformitate cu procedura comitetului, cu privire la garanţi în cadrul regimului de tranzit;
b)se percep dobânzi pentru întârzieri în plus faţă de valoarea drepturilor. Rata dobânzii pentru întârzieri poate fi mai mare decât rata dobânzii pe credit. Ea nu poate fi mai mică decât această rată.
(2)Autorităţile vamale pot renunţa la încasarea dobânzilor pentru întârzieri:
a)în cazul în care, datorită situaţiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultăţi economice şi sociale;
b)în cazul în care valoarea nu depăşeşte un nivel stabilit în conformitate cu procedura comitetului sau
c)dacă drepturile sunt achitate în termen de cinci zile de la expirarea perioadei prevăzute pentru plată.
(3)Autorităţile vamale pot stabili:
a)perioade minime pentru calcularea dobânzii;
b)sume minime de achitat ca dobândă pentru restanţe.
Art. 233
Fără a aduce atingere dispoziţiilor în vigoare cu privire la prescrierea unei datorii vamale şi la imposibilitatea de a o recupera în cazul insolvabilităţii debitorului constatate pe cale judecătorească, o datorie vamală se stinge:
a)prin plata valorii drepturilor;
b)prin remiterea valorii drepturilor;
c)în cazul în care, cu privire la mărfurile declarate pentru un regim vamal ce implică obligaţia de plată a drepturilor:
- declaraţia vamală este invalidată;

- mărfurile, înainte de a primi liberul de vamă, sunt fie puse sub sechestru şi simultan sau ulterior confiscate, fie distruse din dispoziţia autorităţilor vamale, fie distruse sau abandonate în conformitate cu articolul 182, fie distruse sau iremediabil pierdute dintr-un motiv care ţine de natura lor sau de caz fortuit sau forţă majoră;
d)în cazul în care mărfurile pentru care a luat naştere o datorie vamală în conformitate cu articolul 202 sunt puse sub sechestru la introducerea lor neregulată şi confiscate simultan sau ulterior.
În caz de sechestru şi confiscare, datoria vamală se consideră, totuşi, în scopul respectării legislaţiei penale aplicabile infracţiunilor vamale, a nu fi fost stinsă dacă, în conformitate cu legislaţia penală a unui stat membru, drepturile vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancţiunilor sau dacă existenţa unei datorii vamale determină începerea urmăririi penale.
Art. 234
Datoria vamală prevăzută la articolul 216 se stinge şi atunci când sunt anulate formalităţile îndeplinite pentru instituirea regimului de acordare a tratamentului tarifar preferenţial prevăzut la articolul 216.
Art. 235
Se aplică următoarele definiţii:
a)"rambursare" reprezintă restituirea totală sau parţială a drepturilor de import sau de export care au fost achitate;
b)"remitere" reprezintă fie decizia de a nu percepe în totalitate sau parţial valoarea datoriei vamale, fie decizia de a anula total sau parţial înscrierea în evidenţa contabilă a unor drepturi de import sau export care nu au fost achitate.
Art. 236
(1)Drepturile de import sau de export se rambursează în măsura în care se stabileşte că, în momentul în care au fost plătite, valoarea acestor drepturi nu era datorată legal sau că valoarea lor a fost înscrisă în evidenţa contabilă contrar dispoziţiilor articolului 220 alineatul (2).
Se procedează la remiterea drepturilor de import sau export în măsura în care se stabileşte că, la momentul când au fost înscrise în evidenţa contabilă, valoarea acestor drepturi nu era datorată legal sau că valoarea lor a fost înscrisă în evidenţa contabilă contrar articolului 220 alineatul (2).
Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor dacă faptele care au dus la achitare sau la înscrierea în evidenţa contabilă a unei sume care nu era legal datorată sunt rezultatul unei acţiuni deliberate de către o persoană interesată.
(2)Drepturile de import sau export se rambursează sau se remit la depunerea unei cereri către biroul vamal în cauză într-un termen de trei ani de la data la care valoarea acestor drepturi a fost comunicată debitorului.
Acest termen se prorogă dacă persoana interesată face dovada că a fost împiedicată să depună cererea în termenul menţionat datorită cazului fortuit sau forţei majore.
Autorităţile vamale procedează la rambursare sau remitere din oficiu atunci când constată în acest interval existenţa uneia sau alteia dintre situaţiile descrise la alineatul (1) primul şi al doilea paragraf.
Art. 237
Drepturile de import sau de export se remit atunci când se invalidează o declaraţie vamală, iar drepturile au fost achitate. Rambursarea se acordă la cererea persoanelor interesate în termenele prevăzute pentru depunerea cererii de invalidare a declaraţiei vamale.
Art. 238
(1)Drepturile de import se rambursează sau se remit în măsura în care se stabileşte că valoarea acestor drepturi înscrise în evidenţa contabilă este aferentă mărfurilor plasate sub regimul vamal în cauză şi refuzate de importator deoarece în momentul menţionat la articolul 67 erau defecte sau neconforme cu prevederile contractului în baza căruia au fost importate.
Sunt asimilate mărfurilor defecte în sensul primului paragraf mărfurile deteriorate înainte de acordarea liberului de vamă.
(2)Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se acordă cu condiţia ca:
a)mărfurile să nu fi fost folosite, cu excepţia unei posibile utilizări iniţiale necesare pentru a verifica dacă sunt defecte sau nu respectă termenii contractuali;
b)mărfurile să fie exportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
La cererea persoanei interesate, autorităţile vamale permit ca mărfurile să fie distruse sau să fie plasate, în vederea reexportului, sub regimul de tranzit extern sau sub cel de antrepozit vamal sau într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, în loc să fie exportate.
În scopul de a primi una dintre destinaţiile vamale prevăzute în paragraful precedent, mărfurile sunt considerate necomunitare.
(3)Drepturile de import nu se pot rambursa sau remite în cazul mărfurilor care, înainte de a fi declarate la vamă, au fost importate temporar pentru a fi testate, decât dacă se stabileşte că defectele mărfurilor sau nerespectarea clauzelor contractuale nu ar fi putut fi detectate în mod normal în decursul acestor teste.
(4)Drepturile de import se rambursează sau se remit pe motivele menţionate la alineatul (1) în urma prezentării unei cereri la biroul vamal corespunzător în termen de douăsprezece luni de la data la care valoarea acestor drepturi a fost comunicată debitorului.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot permite depăşirea acestui termen în cazuri excepţionale justificate corespunzător.
Art. 239
(1)Drepturile de import sau export se pot rambursa sau remite în alte situaţii decât cele menţionate la articolele 236, 237 şi 238:
- care urmează a fi stabilite în conformitate cu procedura comitetului;
- care rezultă din circumstanţe care nu implică înşelăciune sau neglijenţă evidentă din partea persoanei interesate. Situaţiile în care se poate aplica această dispoziţie şi procedura de urmat în acest scop sunt definite în conformitate cu procedura comitetului. Rambursarea sau remiterea poate fi făcută în condiţii speciale.
(2)Drepturile se rambursează sau se remit pe motivele menţionate la alineatul (1) în urma depunerii unei cereri la biroul vamal corespunzător în termen de douăsprezece luni de la data la care valoarea drepturilor a fost comunicată debitorului.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot permite depăşirea acestui termen în cazuri excepţionale justificate corespunzător.
Art. 240
Drepturile de import sau export se rambursează sau se remit în condiţiile prevăzute în prezentul capitol numai dacă valoarea rambursată sau remisă depăşeşte o valoare stabilită în conformitate cu procedura comitetului.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot da curs unei alte cereri de rambursare sau de remitere şi cu privire la valori mai mici.
Art. 241
Rambursarea de către autorităţile competente a valorii drepturilor de import sau export sau a dobânzii pe credit sau a dobânzii
pentru întârzieri încasate la efectuarea plăţii acestor drepturi nu atrage după sine plata dobânzii de către autorităţile menţionate. Cu toate acestea, dobânda se plăteşte:
- atunci când o decizie de a da curs unei cereri de rambursare nu este pusă în aplicare în termen de trei luni de la data adoptării deciziei;
- atunci când dispoziţiile naţionale stipulează astfel.
Valoarea acestei dobânzi este echivalentă cu valoarea care ar fi percepută în acest scop pe piaţa naţională monetară sau financiară.
Art. 242
Atunci când, din greşeală, a fost restituită o datorie vamală sau a fost remisă valoarea corespunzătoare a drepturilor, datoria iniţială devine din nou valabilă. Orice dobândă plătită în baza articolului 241 trebuie rambursată.
Art. 243
(1)Orice persoană are dreptul de a introduce o acţiune împotriva deciziilor luate de autorităţile vamale cu privire la aplicarea legislaţiei vamale şi care o privesc direct şi individual.
Este, de asemenea, îndreptăţită să îşi exercite dreptul de a introduce o acţiune orice persoană care a solicitat autorităţilor vamale o decizie referitoare la aplicarea legislaţiei vamale şi nu a obţinut un răspuns la cerere în termenul menţionat la articolul 6 alinea-tul (2).
Acţiunea trebuie introdusă în statul membru în care s-a luat decizia sau s-a solicitat obţinerea ei.
(2)Dreptul de a introduce o acţiune poate fi exercitat:
a)iniţial, înaintea autorităţilor vamale desemnate în acest scop de statele membre;
b)ulterior, înaintea unui organism independent, care poate fi o autoritate judiciară sau un organism specializat echivalent, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statele membre.
Art. 244
Introducerea unei acţiuni nu duce la suspendarea executării deciziei contestate.
Cu toate acestea, autorităţile vamale suspendă total sau parţial aplicarea acestei decizii atunci când au motive întemeiate să creadă că decizia contestată nu este în spiritul legislaţiei vamale sau că există temerea unui prejudiciu irecuperabil pentru persoana interesată.
Atunci când decizia contestată are ca efect aplicarea drepturilor de import sau de export, suspendarea executării acelei decizii se face în condiţiile existenţei sau constituirii unei garanţii. Cu toate acestea, o astfel de garanţie nu este necesară atunci când o asemenea cerinţă ar putea, datorită situaţiei debitorului, să provoace dificultăţi grave de ordin economic sau social.
Art. 245
Dispoziţiile privind punerea în aplicare a procedurii de introducere a unei acţiuni sunt stabilite de statele membre.
Art. 246
Prezentul titlu nu se aplică acţiunilor introduse în scopul anulării sau modificării unei decizii luate de autorităţile vamale în temeiul dreptului penal.
Art. 247
Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament prevăzute în articolul 184, cu excepţia titlului VIII şi sub rezerva articolelor 9 şi 10 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 (*), precum şi a articolului 248 din prezentul regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 247a alineatul (2), cu respectarea angajamentelor internaţionale la care Comunitatea este parte.
(*)JOL256, 7.9.1987, p. 1.

Art. 247a
(1)Comisia este asistată de Comitetul Codului Vamal (numit în continuare «comitet»).
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8.
Perioada prevăzută în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(3)Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.

Art. 248
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 11, 12 şi 21 se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 248a alineatul (2).

Art. 248a
(1)Comisia este asistată de Comitetul Codului Vamal, numit în continuare «comitet».
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolelor 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.

Art. 249
Comitetul poate examina orice chestiune referitoare la legislaţia vamală care este ridicată de preşedinte, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

Art. 250
Atunci când un regim vamal este utilizat în mai multe state membre,
- deciziile, măsurile de identificare adoptate sau convenite şi documentele emise de autorităţile vamale ale unui stat membru au aceleaşi efecte juridice în alte state membre ca deciziile, măsurile adoptate şi documentele emise de autorităţile vamale ale fiecăruia dintre acele state membre;
- constatările făcute de autorităţile vamale ale unui stat membru au aceeaşi forţă probatorie în celelalte state membre ca şi constatările făcute de autorităţile vamale ale fiecăruia dintre aceste state membre.
Art. 251
(1)Prezentul document abrogă următoarele regulamente şi directive:
- Regulamentul (CEE) nr. 802/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind definiţia comună a conceptului de origine a mărfurilor (2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 456/91 (3);
(2)JO L 148, 28.6.1968, p. 1.
(3)JO L 54, 28.2.1991, p. 4.
- Regulamentul (CEE) nr. 754/76 al Consiliului din 25 martie 1976 privind tratamentul vamal aplicabil mărfurilor returnate pe teritoriul vamal al Comunităţii (4), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1147/86 (5);
(4)JO L 89, 2.4.1976, p. 1.
(5)JO L 105, 22.4.1986, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 2779/78 al Consiliului din 23 noiembrie 1978 privind procedura pentru aplicarea unităţii de cont europene (ECU) în actele juridice adoptate în domeniul vamal (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 289/84 (2);
(1)JO L 333, 30.11.1978, p. 5.
(2)JO L 33, 4.2.1984, p. 2.
- Regulamentul (CEE) nr. 1430/79 al Consiliului din 2 iulie 1979 privind rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1854/89 (4);
(3)JO L 175, 12.7.1979, p. 1.
(4)JO L 186, 30.6.1989, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 1697/79 al Consiliului din 24 iulie 1979 privind recuperarea ulterioară a drepturilor de import sau de export care nu au fost solicitate de la debitorul pentru mărfuri plasate sub un regim vamal care implică obligaţia de a plăti asemenea drepturi (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1854/89 (6);
(5)JO L 197, 3.8.1979, p. 1.
(6)JO L 186, 30.6.1989, p. 1
- Directiva 79/695/CEE a Consiliului din 24 iulie 1979 privind armonizarea procedurilor de punere a mărfurilor în liberă circulaţie (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/504/CEE (8);
(7)JO L 205, 13.8.1979, p. 19.
(8)JO L 281, 12.10.1990, p. 28.
- Regulamentul (CEE) nr. 1224/80 al Consiliului din 28 mai 1980 privind evaluarea mărfurilor în scopuri vamale (9), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 4046/89 (10);
(9)JO L 134, 31.5.1980, p. 1.
(10)JO L 388, 30.12.1989, p. 24.
- Directiva 81/177/CEE a Consiliului din 24 februarie 19 81 privind armonizarea procedurilor pentru exportul mărfurilor comunitare (11), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1854/89 (12);
(11)JO L 83, 30.3.1981, p. 40.
(12)JO L 186, 30.6.1989, p. 1
- Regulamentul (CEE) nr. 3599/82 al Consiliului din 21 decembrie 1982 privind regimul de admitere temporară (13), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1620/85 (14);
(13)JO L 376, 31.12.1982, p. 1.
(14)JO L 155, 14.6.1985, p. 54.
- Regulamentul (CEE) nr. 2763/83 al Consiliului din 26 septembrie 1983 privind regimurile care permit transformarea mărfurilor sub control vamal înainte de a fi puse în liberă circulaţie (15), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 720/91 (16);
(15)JO L 272, 5.10.1985, p. 1.
(16)JO L 78, 26.3.1991, p. 9.
- Regulamentul (CEE) nr. 2151/84 al Consiliului din 23 iulie 1984 privind teritoriul vamal al Comunităţii (17), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare a Spaniei şi Portugaliei;
(17)JO L 197, 27.7.1984, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 1999/85 al Consiliului din 16 iulie 1985 privind regimul de perfecţionare activă (18);
(18)JO L 188, 20.7.1985, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 3632/85 al Consiliului din 12 decembrie 1985 privind definirea condiţiilor în care o persoană poate întocmi o declaraţie vamală (19);
(19)JO L 350, 27.12.1985, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 2473/86 al Consiliului din 24 iulie 1986 privind regimul de perfecţionare pasivă şi sistemul de schimb de mărfuri standard (20);
(20)JO L 212, 2.8.1986, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 2144/87 al Consiliului din 13 iulie 1987 privind datoria vamală (21), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 4108/88 (22);
(21)JO L 201, 22.7.1987, p. 15.
(22)JO L 361, 29.12.1988, p. 2.
- Regulamentul (CEE) nr. 1031/88 al Consiliului din 18 aprilie 1988 de stabilire a debitorilor pentru o datorie vamală (23), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE)nr. 1716/90 (24);
(23)JO L 102, 21.4.1988, p. 5.
(24)JO L 160, 26.6.1990, p. 6.
- Regulamentul (CEE) nr. 1970/88 al Consiliului din 30 iunie 1988 privind traficul triunghiular în cadrul regimului de perfecţionare pasivă şi al sistemului de schimb de mărfuri standard (25);
(25)JO L 174, 6.7.1988, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 2503/88 al Consiliului din 25 iulie 1988 privind antrepozitele vamale (26), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2561/90 (27);
(26)JO L 225, 15.8.1988, p. 1.
(27)JO L 246, 10.9.1990, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 2504/88 al Consiliului din 25 iulie 1988 privind zonele libere şi antrepozitele libere (28), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1604/92 (29);
(28)JO L 225, 15.8.1988, p. 8.
(29)JO L 173, 26.6.1992, p. 30.
- Regulamentul (CEE) nr. 4151/88 al Consiliului din 21 decembrie 1988 de stabilire a dispoziţiilor aplicabile mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii (30);
(30)JO L 367, 31.12.1988, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 1854/89 al Consiliului din 14 iunie 1989 privind înscrierea în evidenţa contabilă şi condiţiile de plată a valorii drepturilor de import sau export care decurg dintr-o datorie vamală (31);
(31)JO L 186, 30.6.1989, p. 1
- Regulamentul (CEE) nr. 1855/89 al Consiliului din 14 iunie 1989 privind regimul de admitere temporară a mijloacelor de transport (32);
(32)JO L 186, 30.6.1989, p. 8.
- Regulamentul (CEE) nr. 3312/89 al Consiliului din 30 octombrie 1989 privind admiterea temporară a containerelor (33);
(33)JO L 321,4.11.1989, p. 5.
- Regulamentul (CEE) nr. 4046/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind garanţia care trebuie constituită pentru a asigura achitarea datoriei vamale (34);
(34)JO L 388, 30.12.1989, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 1715/90 al Consiliului din 20 iunie 1990 privind informaţiile furnizate de autorităţile vamale ale statelor membre referitor la clasificarea mărfurilor în nomenclatura vamală (1);
(1)JO L 160, 26.6.1990, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 2726/90 al Consiliului din 17 septembrie 1990 privind tranzitul comunitar (2),

(2)JO L 262, 26.9.1990, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 717/91 al Consiliului din 21 martie 1991 privind documentul administrativ unic (3);
(3)JO L 78, 26.3.1991, p. 1.
- Regulamentul (CEE) nr. 719/91 al Consiliului din 21 martie 1991 privind folosirea în Comunitate a carnetelor TIR şi ATA ca documente de tranzit (4).
(4)JO L 78, 26.3.1991, p. 6.
(2)În toate actele comunitare, acolo unde se face trimitere la regulamentele sau directivele menţionate la alineatul (1), această trimitere se consideră a fi făcută la prezentul cod.
Art. 252
(1)Articolele 141,142 şi 143 din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului (5) se abrogă.
(5)JO L 105, 23.4.1983, p. 1.
(2)Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (6), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 3492/91 (7), se modifică după cum urmează:
(6)JO L 256, 7.9.1987, p. 1.
(7)JO L 328, 30.11.1991, p. 80.
a)Articolul 8 se modifică după cum urmează: După cuvântul «comitet» se inserează următorul text: «prevăzut la articolul 247 din Codul Vamal Comunitar».
b)Teza introductivă din articolul 10 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
«Reprezentanţii Comisiei prezintă comitetului menţionat la articolul 247 din Codul Vamal Comunitar un proiect...... ».
c)Articolele 7 şi 11 se abrogă."
Art. 253
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Se aplică începând cu 1 ianuarie 1994.
- Titlul VIII nu se aplică Regatului Unit până la 1 ianuarie 1995.
Cu toate acestea, articolul 161 şi, în măsura în care se referă la reexport, articolele 182 şi 183 se aplică de la 1 ianuarie 1993. În măsura în care articolele menţionate fac referire la dispoziţii din cadrul prezentului cod şi până la intrarea în vigoare a acestor dispoziţii, trimiterile se consideră a fi făcute la dispoziţiile corespunzătoare din regulamentele şi directivele enumerate la articolul 251.
Înainte de 1 octombrie 1993, Consiliul reexaminează, pe baza unui raport de evaluare al Comisiei privind discuţiile referitoare la consecinţele cursului de schimb monetar practicat pentru aplicarea măsurilor de politică agricolă comună, problema schimbului de mărfuri între statele membre în contextul pieţei interne. Acest raport este însoţit de eventualele propuneri ale Comisiei asupra cărora Consiliul urmează să ia o decizie în conformitate cu dispoziţiile tratatului.
Înainte de 1 ianuarie 1998, pe baza unui raport al Comisiei, Consiliul trebuie să revizuiască prezentul cod în scopul efectuării adaptărilor considerate necesare ţinând cont în special de realizarea pieţei interne. Acest raport este însoţit de eventualele propuneri asupra cărora Consiliul urmează să ia o decizie în conformitate cu dispoziţiile tratatului.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Luxemburg, 12 octombrie 1992.

Pentru Consiliu

Preşedintele

W. WALDEGRAVE

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007