Secţiunea 1 - Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea valorii drepturilor debitorului vamal - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 28 Aprilie 2015
SECŢIUNEA 1:Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea valorii drepturilor debitorului vamal
Art. 217
(1)Orice valoare a drepturilor de import sau export care rezultă dintr-o datorie vamală, denumită în continuare "valoarea drepturilor", se calculează de autorităţile vamale de îndată ce intră în posesia datelor necesare şi este înregistrată de autorităţile respective în evidenţele contabile sau pe orice alt suport echivalent (înscrierea în evidenţa contabilă).
Primul paragraf nu se aplică:
a)atunci când a fost introdus un drept antidumping sau compensatoriu provizoriu;
b)atunci când valoarea drepturilor legal datorate o depăşeşte pe cea stabilită pe baza informaţiilor obligatorii.

c)în cazul în care dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului scutesc autorităţile vamale de obligaţia de a înscrie în evidenţa contabilă drepturi într-un cuantum sub o anumită valoare.
Autorităţile vamale pot să nu ia în calcul valori ale drepturilor care, în conformitate cu articolul 221 alineatul (3), nu au putut fi comunicate debitorului vamal după expirarea termenului permis.
(2)Statele membre stabilesc regulile practice pentru înscrierea în evidenţa contabilă a valorii drepturilor. Aceste reguli pot varia în momentul în care autorităţile vamale, având în vedere condiţiile în care datoria vamală a luat naştere, au certitudinea că sumele menţionate vor fi plătite.
Art. 218
(1)Atunci când ia naştere o datorie vamală în urma acceptării declaraţiei pentru mărfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporară cu scutire parţială de drepturi de import sau orice alt act cu acelaşi efect juridic ca această acceptare, valoarea corespunzătoare acestei datorii vamale este înscrisă în evidenţa contabilă de îndată ce a fost calculată şi cel târziu a doua zi după ce mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă.
Cu toate acestea, dacă plata a fost garantată, valoarea totală a drepturilor aferente mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane într-o perioadă stabilită de autorităţile vamale, care nu poate depăşi 31 de zile, poate fi acoperită de o singură înscriere în evidenţa contabilă la sfârşitul perioadei respective. O astfel de înscriere în evidenţa contabilă trebuie să aibă loc în termen de cinci zile de la expirarea perioadei respective.
(2)Atunci când este prevăzută acordarea liberului de vamă mărfurilor cu condiţia îndeplinirii anumitor condiţii prevăzute de legislaţia comunitară care reglementează fie stabilirea valorii datoriei, fie modul de încasare a acesteia, înscrierea în evidenţa contabilă trebuie să se facă în cel mult două zile de la data la care a fost stabilită sau fixată valoarea datoriei sau obligaţia de a plăti drepturile rezultate din această datorie.
Cu toate acestea, dacă datoria vamală este legată de un drept antidumping sau compensatoriu provizoriu, dreptul respectiv se înscrie în evidenţa contabilă în cel mult două luni după publicarea Regulamentului de instituire a unui drept antidumping sau compensatoriu definitiv în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(3)Atunci când se naşte o datorie vamală în alte condiţii decât cele menţionate la alineatul (1), valoarea drepturilor corespunzătoare este înscrisă în evidenţa contabilă în cel mult două zile de la data la care autorităţile vamale pot:
a)calcula valoarea drepturilor respective şi
b)stabili debitorul.
Art. 219
(1)Termenele pentru înscrierea în evidenţa contabilă prevăzute la articolul 218 pot fi prelungite:
a)din motive ce ţin de organizarea administrativă a statelor membre şi în special în cazul în care conturile sunt centralizate sau
b)atunci când circumstanţe speciale împiedică autorităţile vamale să respecte termenele respective.
Astfel de prelungiri de termene nu pot depăşi 14 zile.
(2)Termenele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră.
Art. 220
(1)În cazul în care valoarea drepturilor rezultate dintr-o datorie vamală nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă în conformitate cu articolele 218 şi 219 sau a fost înscrisă la un nivel inferior sumei datorate legal, valoarea drepturilor ce urmează a fi recuperate trebuie înscrisă în evidenţa contabilă în termen de cel mult două zile de la data la care autorităţile vamale au luat cunoştinţă de situaţie şi pot calcula suma datorată legal şi stabili debitorul (înscriere ulterioară în evidenţa contabilă). Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu articolul 219.
(2)Cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 217 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf, înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă nu este posibilă în cazul în care:
a)decizia iniţială de a nu înscrie drepturile în evidenţa contabilă sau de a le înscrie la o valoare mai mică decât suma legal datorată a fost luată pe baza dispoziţiilor generale invalidate la o dată ulterioară de o hotărâre judecătorească;
b)valoarea drepturilor legal datorate nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităţilor vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiţii rezonabile de către debitor, acesta acţionând la rândul lui de bună credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare în ceea ce priveşte declaraţia vamală.
În cazul în care se stabileşte statutul preferenţial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autorităţile unei ţări terţe, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi se dovedeşte incorectă, aceasta constituie o eroare care n-ar fi putut fi detectată în mod rezonabil în sensul primului paragraf.
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care, mai ales, este evident că autorităţile care au eliberat certificatul au ştiut sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile nu îndeplineau condiţiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferenţial.
Se poate invoca bună-credinţă a debitorului atunci când acesta poate demonstra că, în timpul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligentele pentru a se asigura că toate condiţiile pentru tratament preferenţial au fost respectate.
Cu toate acestea, debitorul nu poate invoca buna-credinţă dacă Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene un aviz în care semnalează că există suspiciuni întemeiate în ceea ce priveşte aplicarea corectă a regimului preferenţial de către ţara beneficiară;

c)dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului scutesc autorităţile vamale de la înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă a valorii drepturilor sub o anumită valoare.
Art. 221
(1)De îndată ce a fost înscrisă în evidenţa contabilă, valoarea drepturilor se comunică debitorului în conformitate cu normele corespunzătoare.
(2)Dacă valoarea drepturilor datorate a fost înscrisă orientativ în declaraţia vamală, autorităţile vamale pot să prevadă faptul că aceasta nu poate fi comunicată în conformitate cu alineatul (1) decât dacă valoarea drepturilor indicate nu corespunde cu cea stabilită de autorităţi.
Fără a aduce atingere aplicării articolului 218 alineatul (1) paragraful al doilea, dacă se face uz de posibilitatea prevăzută în paragraful precedent, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autorităţile vamale echivalează cu comunicarea către debitor a valorii drepturilor înscrise în evidenţa contabilă.
(3)Comunicarea către debitor nu poate fi făcută după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naştere datoria vamală. Acest termen se suspendă din momentul introducerii unei acţiuni în conformitate cu articolul 243, pe durata acţiunii.
(4)Atunci când datoria vamală este rezultatul unui act care, în momentul săvârşirii, putea declanşa urmărirea penală, valoarea poate fi comunicată debitorului, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dispoziţiile legale în vigoare, după expirarea perioadei de trei ani menţionată în alineatul (3).