Capitolul 3 - RECUPERAREA VALORII DATORIEI VAMALE - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 Aprilie 2015
CAPITOLUL 3:RECUPERAREA VALORII DATORIEI VAMALE
Art. 217
(1)Orice valoare a drepturilor de import sau export care rezultă dintr-o datorie vamală, denumită în continuare "valoarea drepturilor", se calculează de autorităţile vamale de îndată ce intră în posesia datelor necesare şi este înregistrată de autorităţile respective în evidenţele contabile sau pe orice alt suport echivalent (înscrierea în evidenţa contabilă).
Primul paragraf nu se aplică:
a)atunci când a fost introdus un drept antidumping sau compensatoriu provizoriu;
b)atunci când valoarea drepturilor legal datorate o depăşeşte pe cea stabilită pe baza informaţiilor obligatorii.
c)în cazul în care dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului scutesc autorităţile vamale de obligaţia de a înscrie în evidenţa contabilă drepturi într-un cuantum sub o anumită valoare.
Autorităţile vamale pot să nu ia în calcul valori ale drepturilor care, în conformitate cu articolul 221 alineatul (3), nu au putut fi comunicate debitorului vamal după expirarea termenului permis.
(2)Statele membre stabilesc regulile practice pentru înscrierea în evidenţa contabilă a valorii drepturilor. Aceste reguli pot varia în momentul în care autorităţile vamale, având în vedere condiţiile în care datoria vamală a luat naştere, au certitudinea că sumele menţionate vor fi plătite.
Art. 218
(1)Atunci când ia naştere o datorie vamală în urma acceptării declaraţiei pentru mărfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporară cu scutire parţială de drepturi de import sau orice alt act cu acelaşi efect juridic ca această acceptare, valoarea corespunzătoare acestei datorii vamale este înscrisă în evidenţa contabilă de îndată ce a fost calculată şi cel târziu a doua zi după ce mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă.
Cu toate acestea, dacă plata a fost garantată, valoarea totală a drepturilor aferente mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vamă în beneficiul uneia şi aceleiaşi persoane într-o perioadă stabilită de autorităţile vamale, care nu poate depăşi 31 de zile, poate fi acoperită de o singură înscriere în evidenţa contabilă la sfârşitul perioadei respective. O astfel de înscriere în evidenţa contabilă trebuie să aibă loc în termen de cinci zile de la expirarea perioadei respective.
(2)Atunci când este prevăzută acordarea liberului de vamă mărfurilor cu condiţia îndeplinirii anumitor condiţii prevăzute de legislaţia comunitară care reglementează fie stabilirea valorii datoriei, fie modul de încasare a acesteia, înscrierea în evidenţa contabilă trebuie să se facă în cel mult două zile de la data la care a fost stabilită sau fixată valoarea datoriei sau obligaţia de a plăti drepturile rezultate din această datorie.
Cu toate acestea, dacă datoria vamală este legată de un drept antidumping sau compensatoriu provizoriu, dreptul respectiv se înscrie în evidenţa contabilă în cel mult două luni după publicarea Regulamentului de instituire a unui drept antidumping sau compensatoriu definitiv în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(3)Atunci când se naşte o datorie vamală în alte condiţii decât cele menţionate la alineatul (1), valoarea drepturilor corespunzătoare este înscrisă în evidenţa contabilă în cel mult două zile de la data la care autorităţile vamale pot:
a)calcula valoarea drepturilor respective şi
b)stabili debitorul.
Art. 219
(1)Termenele pentru înscrierea în evidenţa contabilă prevăzute la articolul 218 pot fi prelungite:
a)din motive ce ţin de organizarea administrativă a statelor membre şi în special în cazul în care conturile sunt centralizate sau
b)atunci când circumstanţe speciale împiedică autorităţile vamale să respecte termenele respective.
Astfel de prelungiri de termene nu pot depăşi 14 zile.
(2)Termenele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră.
Art. 220
(1)În cazul în care valoarea drepturilor rezultate dintr-o datorie vamală nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă în conformitate cu articolele 218 şi 219 sau a fost înscrisă la un nivel inferior sumei datorate legal, valoarea drepturilor ce urmează a fi recuperate trebuie înscrisă în evidenţa contabilă în termen de cel mult două zile de la data la care autorităţile vamale au luat cunoştinţă de situaţie şi pot calcula suma datorată legal şi stabili debitorul (înscriere ulterioară în evidenţa contabilă). Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu articolul 219.
(2)Cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 217 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf, înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă nu este posibilă în cazul în care:
a)decizia iniţială de a nu înscrie drepturile în evidenţa contabilă sau de a le înscrie la o valoare mai mică decât suma legal datorată a fost luată pe baza dispoziţiilor generale invalidate la o dată ulterioară de o hotărâre judecătorească;
b)valoarea drepturilor legal datorate nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităţilor vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiţii rezonabile de către debitor, acesta acţionând la rândul lui de bună credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare în ceea ce priveşte declaraţia vamală.
În cazul în care se stabileşte statutul preferenţial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autorităţile unei ţări terţe, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi se dovedeşte incorectă, aceasta constituie o eroare care n-ar fi putut fi detectată în mod rezonabil în sensul primului paragraf.
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care, mai ales, este evident că autorităţile care au eliberat certificatul au ştiut sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile nu îndeplineau condiţiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferenţial.
Se poate invoca bună-credinţă a debitorului atunci când acesta poate demonstra că, în timpul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligentele pentru a se asigura că toate condiţiile pentru tratament preferenţial au fost respectate.
Cu toate acestea, debitorul nu poate invoca buna-credinţă dacă Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene un aviz în care semnalează că există suspiciuni întemeiate în ceea ce priveşte aplicarea corectă a regimului preferenţial de către ţara beneficiară;
c)dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului scutesc autorităţile vamale de la înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă a valorii drepturilor sub o anumită valoare.
Art. 221
(1)De îndată ce a fost înscrisă în evidenţa contabilă, valoarea drepturilor se comunică debitorului în conformitate cu normele corespunzătoare.
(2)Dacă valoarea drepturilor datorate a fost înscrisă orientativ în declaraţia vamală, autorităţile vamale pot să prevadă faptul că aceasta nu poate fi comunicată în conformitate cu alineatul (1) decât dacă valoarea drepturilor indicate nu corespunde cu cea stabilită de autorităţi.
Fără a aduce atingere aplicării articolului 218 alineatul (1) paragraful al doilea, dacă se face uz de posibilitatea prevăzută în paragraful precedent, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autorităţile vamale echivalează cu comunicarea către debitor a valorii drepturilor înscrise în evidenţa contabilă.
(3)Comunicarea către debitor nu poate fi făcută după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naştere datoria vamală. Acest termen se suspendă din momentul introducerii unei acţiuni în conformitate cu articolul 243, pe durata acţiunii.
(4)Atunci când datoria vamală este rezultatul unui act care, în momentul săvârşirii, putea declanşa urmărirea penală, valoarea poate fi comunicată debitorului, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dispoziţiile legale în vigoare, după expirarea perioadei de trei ani menţionată în alineatul (3).
Art. 222
(1)Valoarea drepturilor care au făcut obiectul comunicării prevăzute la articolul 221 trebuie achitată de debitori respectând următoarele termene:
a)dacă persoana nu are dreptul la nici una dintre facilităţile de plată prevăzute la articolele 224-229, plata se face în termenul prevăzut.
Fără a aduce atingere articolului 244 paragraful al doilea, acest termen nu poate depăşi 10 zile de la comunicarea către debitor a valorii drepturilor datorate şi, în cazul înscrierii cumulate în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 218 alineatul (1) paragraful al doilea, acesta se stabileşte în aşa fel încât să nu îi permită debitorului să obţină un termen pentru plată mai lung decât dacă i s-ar fi acordat o amânare a plăţii.
Se poate acorda automat o prorogare a termenului dacă se constată că persoana interesată a primit comunicarea prea târziu pentru a putea să plătească în termenul prevăzut.
Prorogarea termenului mai poate fi acordată de autorităţile vamale la cererea debitorului dacă valoarea drepturilor ce trebuie plătite rezultă în urma acţiunii de recuperare ulterioară. Fără a aduce atingere articolului 229 litera (a), asemenea prorogări nu pot depăşi timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligaţie;
b)dacă persoana are dreptul la oricare dintre facilităţile de plată prevăzute la articolele 224-229, plata se face până cel târziu la expirarea termenului sau termenelor prevăzute în legătură cu aceste facilităţi.
(2)Situaţiile şi condiţiile în care obligaţia debitorului de a plăti drepturile se suspendă pot fi stabilite, de asemenea, în conformitate cu procedura comitetului:
- atunci când se întocmeşte o cerere de remitere a drepturilor în conformitate cu articolul 236, 238 sau 239 sau
- atunci când mărfurile sunt puse sub sechestru în vederea confiscării ulterioare în conformitate cu articolul 233 litera (c) a doua liniuţă sau litera (d), sau
- atunci când datoria vamală a luat naştere în conformitate cu articolul 203 şi există mai mult de un debitor.
Art. 223
Plata se face în numerar sau prin orice alt mijloc cu efect liberatoriu similar, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare. Poate fi făcută şi prin compensare dacă acest lucru este permis de dispoziţiile în vigoare.
Art. 224
În cazul în care valoarea drepturilor care trebuie plătite de persoana interesată se referă la mărfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi, autorităţile vamale acordă, la cererea persoanei respective, amânarea plăţii sumei respective în condiţiile prevăzute la articolele 225, 226 şi 227.
Art. 225
Acordarea amânării plăţii este condiţionată de constituirea unei garanţii de către solicitant.
În plus, acordarea amânării plăţii poate cauza costuri suplimentare pentru deschiderea dosarelor sau pentru servicii prestate.
Art. 226
Autorităţile vamale decid care dintre următoarele proceduri trebuie să fie folosite atunci când se acordă amânarea plăţii:
a)separat pentru fiecare valoare a drepturilor înscrisă în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 218 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 220 alineatul (1) sau
b)global cu privire la valoarea totală a drepturilor înscrise în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la articolul 218 alineatul (1) primul paragraf pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale care să nu depăşească 31 de zile sau
c)global cu privire la valoarea totală a drepturilor care au făcut obiectul unei singure înscrieri în evidenţa contabilă în conformitate cu articolul 218 alineatul (1) paragraful al doilea.
Art. 227
(1)Termenul cu care este amânată plata este de 30 de zile. Acesta se calculează astfel:
a)în cazul în care plata este amânată în conformitate cu articolul 226 litera (a), termenul este calculat de la ziua următoare celei în care valoarea drepturilor este înscrisă în evidenţa contabilă de către autorităţile vamale.
În cazul în care se aplică articolul 219, termenul de 30 de zile calculat în conformitate cu primul paragraf se reduce cu numărul zilelor corespunzătoare perioadei, mai puţin două zile folosite pentru înscrierea în evidenţa contabilă;
b)în cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 226 litera (b), termenul se calculează de la ziua următoare celei în care expiră perioada cumulată. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzătoare unei jumătăţi din numărul de zile din perioada cumulată;
c)în cazul în care plata se amână în conformitate cu articolul 226 litera (c), termenul se calculează din ziua următoare datei de expirare a perioadei în care mărfurilor respective li s-a acordat liberul de vamă. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzătoare unei jumătăţi din numărul de zile din perioada respectivă.
(2)În cazul în care numărul zilelor din perioadele menţionate în alineatul (1) literele (b) şi (c) este impar, numărul de zile ce se scade din termenul de 30 de zile în conformitate cu alineatul (1) literele (b) şi (c) este egal cu jumătate din numărul par imediat inferior acestui număr impar.
(3)Pentru simplificare, în cazul în care perioadele menţionate în alineatul (1) literele (b) şi (c) sunt o săptămână calendaristică sau o lună calendaristică, statele membre pot prevedea ca valoarea drepturilor pentru care a fost amânată plata să fie achitată:
a)dacă perioada este de o săptămână calendaristică, în ziua de vineri a săptămânii a patra după săptămâna calendaristică respectivă;
b)dacă perioada este o lună calendaristică, până în ziua a şaisprezecea a lunii următoare.
Art. 228
(1)Amânarea plăţii nu se acordă cu privire la valorile drepturilor care, deşi corespunzătoare unor mărfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi, sunt înscrise în evidenţa contabilă în conformitate cu dispoziţiile în vigoare referitoare la acceptarea declaraţiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, până la expirarea termenului stabilit, informaţiile necesare pentru evaluarea definitivă a mărfurilor în scopuri vamale sau nu a furnizat datele sau documentul lipsă atunci când a fost acceptată declaraţia incompletă.
(2)Cu toate acestea, amânarea plăţii poate fi acordată în cazurile menţionate la alineatul (1) în cazul în care valoarea drepturilor de recuperat este înscrisă în evidenţa contabilă înaintea expirării termenului de 30 de zile de la data la care valoarea impusă iniţial a fost înscrisă în evidenţa contabilă sau, dacă nu a fost înscrisă, de la data la care a fost acceptată declaraţia referitoare la mărfurile respective. Durata amânării plăţii acordată în astfel de condiţii nu poate fi prelungită dincolo de data expirării perioadei care, în conformitate cu articolul 227, a fost acordată cu privire la valoarea drepturilor stabilite iniţial sau care ar fi fost acordată dacă valoarea drepturilor legal datorate ar fi fost înscrisă în evidenţa contabilă atunci când au fost declarate mărfurile respective.
Art. 229
Autorităţile vamale pot acorda debitorului alte facilităţi de plată decât amânarea plăţii.
Acordarea unor astfel de facilităţi de plată trebuie:
a)să fie condiţionată de constituirea unei garanţii. Cu toate acestea, nu este necesar să se solicite o astfel de garanţie atunci când, datorită situaţiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultăţi economice sau sociale;
b)să aibă ca rezultat perceperea unei dobânzi pe credit în plus faţă de valoarea drepturilor. Valoarea acestei dobânzi se calculează în aşa fel încât să fie echivalentă cu valoarea care ar fi solicitată în acest scop în moneda naţională sau pe piaţa financiară a monedei în care trebuie plătită suma.
Autorităţile vamale pot să nu solicite dobânda pe credit dacă prin aceasta s-ar crea, datorită situaţiei debitorului, grave dificultăţi economice sau sociale.
Art. 230
Indiferent de facilităţile de plată acordate debitorului, acesta poate plăti în orice situaţie toată sau o parte din valoarea drepturilor fără să aştepte expirarea termenului care i-a fost acordat pentru a efectua plata.
Art. 232
(1)Dacă valoarea drepturilor de achitat nu a fost plătită în termenul prevăzut:
a)autorităţile vamale trebuie să se folosească de toate opţiunile pe care le au în conformitate cu legislaţia în vigoare, inclusiv executarea, pentru a asigura plata sumei respective.
Pot fi adoptate dispoziţii speciale, în conformitate cu procedura comitetului, cu privire la garanţi în cadrul regimului de tranzit;
b)se percep dobânzi pentru întârzieri în plus faţă de valoarea drepturilor. Rata dobânzii pentru întârzieri poate fi mai mare decât rata dobânzii pe credit. Ea nu poate fi mai mică decât această rată.
(2)Autorităţile vamale pot renunţa la încasarea dobânzilor pentru întârzieri:
a)în cazul în care, datorită situaţiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultăţi economice şi sociale;
b)în cazul în care valoarea nu depăşeşte un nivel stabilit în conformitate cu procedura comitetului sau
c)dacă drepturile sunt achitate în termen de cinci zile de la expirarea perioadei prevăzute pentru plată.
(3)Autorităţile vamale pot stabili:
a)perioade minime pentru calcularea dobânzii;
b)sume minime de achitat ca dobândă pentru restanţe.