Art. 220. - Cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 217 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf, înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă nu este posibilă în cazul în care: - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 Aprilie 2015
Art. 220
(1)În cazul în care valoarea drepturilor rezultate dintr-o datorie vamală nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă în conformitate cu articolele 218 şi 219 sau a fost înscrisă la un nivel inferior sumei datorate legal, valoarea drepturilor ce urmează a fi recuperate trebuie înscrisă în evidenţa contabilă în termen de cel mult două zile de la data la care autorităţile vamale au luat cunoştinţă de situaţie şi pot calcula suma datorată legal şi stabili debitorul (înscriere ulterioară în evidenţa contabilă). Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu articolul 219.
(2)Cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 217 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf, înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă nu este posibilă în cazul în care:
a)decizia iniţială de a nu înscrie drepturile în evidenţa contabilă sau de a le înscrie la o valoare mai mică decât suma legal datorată a fost luată pe baza dispoziţiilor generale invalidate la o dată ulterioară de o hotărâre judecătorească;
b)valoarea drepturilor legal datorate nu a fost înscrisă în evidenţa contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităţilor vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiţii rezonabile de către debitor, acesta acţionând la rândul lui de bună credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare în ceea ce priveşte declaraţia vamală.
În cazul în care se stabileşte statutul preferenţial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autorităţile unei ţări terţe, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi se dovedeşte incorectă, aceasta constituie o eroare care n-ar fi putut fi detectată în mod rezonabil în sensul primului paragraf.
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care, mai ales, este evident că autorităţile care au eliberat certificatul au ştiut sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile nu îndeplineau condiţiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferenţial.
Se poate invoca bună-credinţă a debitorului atunci când acesta poate demonstra că, în timpul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligentele pentru a se asigura că toate condiţiile pentru tratament preferenţial au fost respectate.
Cu toate acestea, debitorul nu poate invoca buna-credinţă dacă Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene un aviz în care semnalează că există suspiciuni întemeiate în ceea ce priveşte aplicarea corectă a regimului preferenţial de către ţara beneficiară;
c)dispoziţiile adoptate în conformitate cu procedura comitetului scutesc autorităţile vamale de la înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă a valorii drepturilor sub o anumită valoare.