Secţiunea 1 - Plasarea mărfurilor sub un regim vamal - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 28 Aprilie 2015
SECŢIUNEA 1:Plasarea mărfurilor sub un regim vamal
Art. 59
(1)Toate mărfurile destinate plasării sub un regim vamal fac obiectul unei declaraţii pentru regimul vamal respectiv.
(2)Mărfurile comunitare declarate pentru un regim de export de perfecţionare pasivă, de tranzit sau de antrepozit vamal sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declaraţiei vamale până în momentul în care ele părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii, sunt distruse sau declaraţia vamală este invalidată.
Art. 60
Atât timp cât legislaţia vamală comunitară nu prevede reglementări în materie, statele membre stabilesc competenţa diverselor birouri vamale situate pe teritoriul lor şi trebuie să ţină seama, când este posibil, de natura mărfurilor şi de regimul vamal sub care urmează să fie plasate.
Art. 61
Declaraţia vamală trebuie făcută:
a)în scris sau
b)utilizând o tehnică de prelucrare a datelor atunci când se prevede astfel prin dispoziţiile stipulate în conformitate cu procedura comitetului sau când este autorizată de autorităţile vamale sau
c)printr-o declaraţie verbală sau orice alt document prin care titularul mărfurilor îşi exprimă voinţa de a le plasa sub un regim vamal, când această posibilitate este prevăzută în normele adoptate în conformitate cu procedura comitetului.
SUBSECŢIUNEA 1:A. Declaraţii în scris
SUBSECŢIUNEA 11:I. Procedura standard
Art. 62
(1)Declaraţiile scrise se fac pe un formular corespunzător modelului oficial recomandat în acest scop. Ele se semnează şi conţin toate detaliile necesare aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
(2)Declaraţia trebuie însoţită de toate documentele solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
Art. 63
Declaraţia care respectă condiţiile prevăzute la articolul 62 este acceptată de autorităţile vamale pe loc, cu condiţia ca mărfurile la care se referă să fie prezentate în vamă.
Art. 64
(1)În conformitate cu articolul 5, o declaraţie vamală poate fi făcută de orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile respective sau poate împuternici pe cineva să le prezinte autorităţii vamale competente, împreună cu toate documentele solicitate pentru aplicarea reglementărilor cu privire la regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
(2)Cu toate acestea,
a)atunci când acceptarea unei declaraţii vamale impune obligaţii speciale unei anumite persoane, declaraţia trebuie făcută de acea persoană sau în numele ei;
b)declarantul trebuie să fie stabilit în Comunitate.
Cu toate acestea, condiţia privind stabilirea în Comunitate nu se aplică persoanelor care:
- fac o declaraţie de tranzit sau admitere temporară;
- declară mărfuri cu titlu ocazional, cu condiţia ca autorităţile vamale să considere acest lucru justificat.
(3)Alineatul (2) litera (b) nu împiedică aplicarea de către statele membre a acordurilor bilaterale încheiate cu ţări terţe sau a practicilor cutumiare cu efect similar, în conformitate cu care resortisanţii acestor ţări pot face declaraţii vamale pe teritoriul statelor membre respective, sub rezerva reciprocităţii.
Art. 65
La cererea sa, declarantul este autorizat să rectifice una sau mai multe date ale declaraţiei după ce aceasta a fost acceptată de autorităţile vamale. Rectificarea nu are ca efect extinderea aplicării declaraţiei asupra altor mărfuri decât cele care au făcut iniţial obiectul declaraţiei.
Cu toate acestea, nu se permite nici o rectificare atunci când autorizaţia se solicită după ce autorităţile vamale:
a)au informat declarantul că intenţionează să examineze mărfurile sau
b)au stabilit că datele în cauză sunt incorecte sau
c)au acordat liberul de vamă.
Art. 66
(1)La cererea declarantului, autorităţile vamale invalidează o declaraţie deja acceptată atunci când acesta furnizează dovada că mărfurile au fost declarate dintr-o eroare pentru regimul vamal corespunzător acestei declaraţii sau că, datorită unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub un regim vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifică.
Cu toate acestea, atunci când autorităţile vamale au informat declarantul în legătură cu intenţia lor de a examina mărfurile, nu se acceptă o cerere de invalidare a declaraţiei decât după ce verificarea a avut loc.
(2)Declaraţia nu se invalidează după ce s-a acordat liberul de vamă, cu excepţia situaţiilor definite în conformitate cu procedura comitetului.
(3)Invalidarea declaraţiei nu are efect asupra aplicării dispoziţiilor penale în vigoare.
Art. 67
Dacă nu se prevede în mod expres altfel, data folosită în scopurile tuturor dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care s-au declarat mărfurile este data acceptării declaraţiei de către autorităţile vamale.
Art. 68
Pentru verificarea declaraţiilor pe care le-au acceptat, autorităţile vamale pot:
a)efectua un control al documentelor care fac obiectul declaraţiei şi al documentelor de însoţire. Autorităţile vamale pot solicita declarantului să prezinte şi alte documente în scopul verificării acurateţei datelor de referinţă din declaraţie;
b)examina mărfurile şi preleva mostre pentru analize sau pentru verificări detaliate.
Art. 69
(1)Transportul mărfurilor către locurile unde urmează să fie verificate sau să se preleveze mostre, precum şi toate operaţiunile de manipulare necesare acestei verificări sau prelevări de mostre se efectuează de către sau pe răspunderea declarantului. Costurile aferente sunt suportate de către declarant.
(2)Declarantul are dreptul să asiste la verificarea mărfurilor şi la prelevarea mostrelor. Atunci când autorităţile vamale consideră potrivit, ele pot solicita declarantului să fie prezent sau reprezentat la verificarea mărfurilor sau la prelevarea de mostre pentru a le oferi asistenţa necesară care să faciliteze o astfel de verificare sau de prelevare de mostre.
(3)În cazul în care mostrele sunt prelevate în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, autorităţile vamale nu sunt pasibile de plată sau compensaţii pentru aceasta, dar suportă costurile analizei sau verificării acestora.
Art. 70
(1)Atunci când se verifică doar o parte a mărfurilor cuprinse în declaraţie, rezultatele verificării parţiale sunt valabile pentru toate mărfurile cuprinse în declaraţia respectivă.
Cu toate acestea, declarantul poate solicita o verificare suplimentară a mărfurilor în cazul în care consideră că rezultatele verificării parţiale nu sunt valabile în ceea ce priveşte restul mărfurilor declarate.
(2)În sensul alineatului (1), când un formular de declaraţie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referinţă privind fiecare articol se consideră a constitui o declaraţie separată.
Art. 71
(1)Rezultatele verificării declaraţiei sunt utilizate în scopul aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
(2)Atunci când nu s-a procedat la verificarea declaraţiei, dispoziţiile menţionate la alineatul (1) se aplică pe baza datelor de referinţă cuprinse în declaraţie.
Art. 72
(1)Autorităţile vamale iau măsurile necesare identificării mărfurilor atunci când este necesară identificarea pentru a respecta condiţiile care reglementează regimul vamal pentru care au fost declarate mărfurile.
(2)Mijloacele de identificare aplicate mărfurilor sau mijlocului de transport sunt îndepărtate sau distruse doar de autorităţile vamale sau cu permisiunea lor numai în cazul în care, ca rezultat al unor împrejurări de caz fortuit sau de forţă majoră, îndepărtarea sau distrugerea lor este esenţială pentru asigurarea protecţiei mărfurilor sau a mijlocului de transport.
Art. 73
(1)Fără a aduce atingere articolului 74, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de plasare a mărfurilor sub regimul respectiv şi cu condiţia ca mărfurile să nu fie supuse altor măsuri de interdicţie sau restricţii, autorităţile vamale acordă liber de vamă mărfurilor imediat ce datele de referinţă din declaraţie au fost verificate sau acceptate fără verificare. Aceeaşi dispoziţie se aplică atunci când verificările nu pot fi definitivate într-o perioadă rezonabilă de timp şi nu mai este necesar ca mărfurile să fie prezente în scopul verificării.
(2)Liberul de vamă se acordă în acelaşi timp tuturor mărfurilor care fac obiectul aceleiaşi declaraţii.
În sensul prezentului alineat, atunci când un formular de declaraţie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referinţă privind fiecare articol sunt considerate a constitui o declaraţie separată.
Art. 74
(1)Atunci când acceptarea unei declaraţii vamale duce la naşterea unei datorii vamale, mărfurilor cuprinse în acea declaraţie nu li se acordă liberul de vamă decât dacă datoria vamală a fost plătită sau garantată. Cu toate acestea, fără a aduce atingere alineatului (2), această dispoziţie nu se aplică regimului de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import.
(2)Atunci când, potrivit dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care sunt declarate mărfurile, autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii, mărfurilor respective nu li se acordă liberul de vamă spre a fi plasate sub regimul vamal în cauză până ce nu se oferă o astfel de garanţie.
Art. 75
Se iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea şi vânzarea, în privinţa mărfurilor cărora:
a)nu li se poate acorda liberul de vamă pentru că:
- fie nu a fost posibilă începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită de autorităţile vamale din motive imputabile declarantului;
- fie documentele care trebuie prezentate înainte ca mărfurile să poată fi plasate sub regimul vamal solicitat nu au fost prezentate;
- fie plăţile sau garanţiile care ar fi trebuit achitate sau constituite cu privire la drepturile de import sau export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenul prevăzut;
- fie sunt supuse unor interdicţii sau restricţii;
b)nu sunt preluate într-un termen rezonabil, după acordarea liberului de vamă.
SUBSECŢIUNEA 12:II Proceduri simplificate
Art. 76
(1)Pentru a simplifica îndeplinirea formalităţilor şi procedurilor pe cât posibil concomitent cu executarea corectă a operaţiunilor, autorităţile vamale, în condiţiile prevăzute în conformitate cu procedura comitetului, acordă permisiunea ca:
a)declaraţia prevăzută la articolul 6 2 să nu cuprindă unele dintre datele de referinţă menţionate la alineatul (1) din articolul menţionat pentru unele documente care nu se anexează la aceasta, prevăzute în alineatul (2) din articolul menţionat;
b)un document comercial sau administrativ însoţit de cererea ca mărfurile să fie plasate sub regimul vamal în cauză să fie depus în locul declaraţiei menţionate la articolul 62;
c)mărfurile să fie plasate sub regimul în cauză printr-o înscriere în evidenţe; în acest caz, autorităţile vamale pot scuti declarantul de a prezenta mărfurile în vamă.
Declaraţia simplificată, documentul comercial sau administrativ sau înscrierea în evidenţe trebuie să conţină cel puţin datele necesare identificării mărfurilor. Atunci când mărfurile sunt înscrise în evidenţe, trebuie menţionată data acestei înscrieri.
(2)Cu excepţia cazurilor care trebuie stabilite în conformitate cu procedura comitetului, declarantul este obligat să furnizeze o declaraţie suplimentară care poate fi de natură generală, periodică sau recapitulativă.
(3)Declaraţiile suplimentare şi cele simplificate menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) sunt considerate a constitui un instrument unic şi indivizibil care devine efectiv la data acceptării declaraţiilor simplificate; în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (c), înscrierea în evidenţe are aceeaşi valoare juridică cu acceptarea declaraţiei menţionate la articolul 62.
(4)Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit comunitar sunt prevăzute în conformitate cu procedura comitetului.
SUBSECŢIUNEA 2:B. Alte declaraţii
Art. 77
(1)Atunci când declaraţia vamală este întocmită printr-o tehnică de prelucrare a datelor în sensul articolului 61 litera (b) sau printr-o declaraţie verbală sau orice alt document în sensul articolului 61 litera (c), articolele 62-76 se aplică mutatis mutandis fără a aduce atingere principiilor stabilite în acestea.
(2)Atunci când declaraţia vamală este întocmită printr-o tehnică de prelucrare a datelor, autorităţile vamale pot permite ca documentele însoţitoare prevăzute la articolul 62 alineatul (2) să nu fie depuse împreună cu declaraţia. În acest caz, documentele se păstrează la dispoziţia autorităţilor vamale.

SUBSECŢIUNEA 3:C. Controlul ulterior al declaraţiilor
Art. 78
(1)Autorităţile vamale, din oficiu sau la cererea declarantului, pot modifica declaraţia după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
(2)Autorităţile vamale, după acordarea liberului de vamă şi pentru a se convinge de acurateţea datelor cuprinse în declaraţie, pot controla documentele comerciale şi datele referitoare la operaţiunile de import sau export cu privire la mărfurile în cauză sau la operaţiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Asemenea controale pot fi efectuate la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional de operaţiunile menţionate sau al oricărei alte persoane aflate în posesia documentului şi a datelor menţionate în scopuri comerciale. Aceste autorităţi pot verifica de asemenea mărfurile când este încă posibil ca ele să fie prezentate.
(3)Atunci când revizuirea unei declaraţii sau un control ulterior indică faptul că dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii incomplete sau incorecte, autorităţile vamale, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situaţiei, ţinând seama de orice informaţie nouă de care dispun.