Titlul i - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 Aprilie 2015
TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1
Reglementările vamale se compun din prezentul cod şi din dispoziţiile de punere în aplicare a acestuia adoptate la nivel comunitar sau pe plan naţional. Codul se aplică, fără a aduce atingere normelor speciale prevăzute în alte domenii,
- schimburilor dintre Comunitate şi ţări terţe;
- mărfurilor care fac obiectul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene sau Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
Art. 2
(1)În cazul în care nu există dispoziţii contrare, fie în conformitate cu convenţiile internaţionale sau cu practicile cutumiare cu întindere geografică sau economică limitată, fie în conformitate cu măsurile autonome ale Comunităţii, reglementările vamale comunitare se aplică uniform pe întregul teritoriu vamal al Comunităţii.
(2)Anumite dispoziţii ale reglementărilor vamale se pot aplica şi în afara teritoriului vamal al Comunităţii, fie prin norme care reglementează domenii specifice, fie prin convenţii internaţionale.
Art. 3
(1)Teritoriul vamal al Comunităţii cuprinde:
- teritoriul Regatului Belgiei;
- teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepţia Insulelor Feroe şi a Groenlandei;
- teritoriul Republicii Federale Germania, cu excepţia Insulelor Helgoland şi a teritoriului Busingen (Tratatul de la 23 noiembrie 1964 dintre Republica Federală Germania şi Confederaţia Elveţiană);
- teritoriul Regatului Spaniei, exceptând Ceuta şi Melilla;
- teritoriul Republicii Elene;
- teritoriul Republicii Franceze, cu excepţia teritoriilor de peste mări şi a "collectivites territoriales";
- teritoriul Irlandei;
- teritoriul Republicii Italiene, cu excepţia localităţilor Livigno şi Campione d'Italia, precum şi a apelor naţionale ale lacului Lugano, care se află între mal şi frontiera politică a zonei situate între Ponte Tresa şi Porto Ceresio;
- teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului;
- teritoriul Regatului Ţărilor de Jos din Europa;
- teritoriul Republicii Portugheze;
- teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi al Insulelor Canalului şi Insulei Man.
- teritoriul Republicii Bulgaria,
- teritoriul României.
- teritoriul Republicii Croaţia.
(2)Deşi situat în afara teritoriului Republicii Franceze, teritoriul Principatului Monaco, aşa cum este definit în Convenţia vamală semnată la Paris la 18 mai 1963 (Jurnalul Oficial al Republicii Franceze din 27 septembrie 1963, p. 8679), în temeiul acestei Convenţii se consideră ca făcând parte, de asemenea, din teritoriul vamal al Comunităţii.
(3)Teritoriul vamal al Comunităţii include mările teritoriale, apele maritime teritoriale şi spaţiul aerian al statelor membre, precum şi teritoriile menţionate la alineatul (2), cu excepţia mărilor teritoriale, a apelor maritime teritoriale şi a spaţiului aerian al acelor teritorii care nu sunt parte a teritoriului vamal al Comunităţii în temeiul alineatului (1).
Art. 4
În sensul prezentului cod, se aplică următoarele definiţii:
1."Persoană" reprezintă:
- o persoană fizică;
- o persoană juridică;
- atunci când se prevede această posibilitate prin reglementările în vigoare, o asociere de persoane recunoscută ca având capacitatea de a încheia acte juridice dar căreia îi lipseşte statutul legal al unei persoane juridice.
2."Persoane stabilite în Comunitate" reprezintă:
- în cazul persoanelor fizice, orice persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul Comunităţii;
- în cazul unei persoane juridice sau al unei asocieri de persoane, orice persoană care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în cadrul Comunităţii.
3."Autorităţi vamale" reprezintă autorităţile competente inter alia să aplice reglementările vamale.
4."Birou vamal" reprezintă orice birou la care pot fi îndeplinite toate sau unele dintre formalităţile vamale prevăzute în reglementările vamale.
4a. birou vamal de intrare: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, spre care sunt trimise fără întârziere mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi în care acestea sunt supuse unor controale de intrare corespunzătoare destinate evaluării riscurilor;
4b. birou vamal de import: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, unde trebuie îndeplinite formalităţile, printre care şi controalele corespunzătoare destinate să evalueze riscurile, în vederea atribuirii unei destinaţii vamale mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii;
4c. birou vamal de export: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, unde trebuie îndeplinite formalităţile, printre care şi controalele corespunzătoare destinate să evalueze riscurile, în vederea atribuirii unei destinaţii vamale mărfurilor care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii;
4d. birou vamal de ieşire: biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale în conformitate cu legislaţia vamală, unde trebuie prezentate mărfurile înainte de a părăsi teritoriul vamal al Comunităţii şi unde sunt supuse unor controale vamale privind aplicarea formalităţilor de ieşire şi a controalelor corespunzătoare destinate evaluării riscurilor
5."Decizie" reprezintă orice act administrativ al autorităţilor vamale în domeniul legislaţiei vamale care reglementează un anumit caz, un astfel de document având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane anume sau care pot fi identificate; acest termen cuprinde, inter alia, informaţiile obligatorii în sensul articolului 12;
6."Statut vamal" reprezintă statutul mărfurilor ca mărfuri comunitare sau necomunitare.
7."Mărfuri comunitare" reprezintă mărfurile:
- obţinute în întregime pe teritoriul vamal al Comunităţii în condiţiile menţionate în articolul 23 şi care nu incorporează mărfurile importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii. Mărfurile obţinute din mărfurile plasate sub un regim suspensiv nu se consideră a avea caracter comunitar în cazurile de importanţă economică specială determinate în conformitate cu procedura comitetului,
- importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii şi care au fost puse în liberă circulaţie;
- obţinute sau produse pe teritoriul vamal al Comunităţii, fie din mărfuri menţionate doar la a doua liniuţă, fie din mărfuri menţionate la prima şi a doua liniuţă.
8."Mărfuri necomunitare" reprezintă alte mărfuri decât cele menţionate la punctul 7.
Fără a aduce atingere articolelor 16 3 şi 164, mărfurile comunitare îşi pierd acest statut atunci când sunt scoase de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
9."Datorie vamală" reprezintă obligaţia unei persoane de a achita valoarea drepturilor de import (datorie vamală la import) sau drepturile de export (datorie vamală la export) care se aplică anumitor mărfuri prin dispoziţiile în vigoare ale Comunităţii.
10."Drepturi de import" reprezintă:
- drepturile vamale şi taxele cu efect echivalent prevăzute la importul de mărfuri;
- impuneri la import introduse prin politica agricolă comună sau prin regimuri specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole.
11."Drepturi de export" reprezintă:
- drepturile vamale şi taxele cu efect echivalent prevăzute la exportul de mărfuri;
- prelevările agricole şi alte impuneri la export introduse prin politica agricolă comună sau prin regimuri specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole.
12."Debitor" reprezintă orice persoană obligată să achite o datorie vamală.
13."Supravegherea de către autorităţile vamale" reprezintă acţiunile desfăşurate, în general, de respectivele autorităţi pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, atunci când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
14.Controale vamale: acţiuni specifice îndeplinite de către autorităţile vamale în vederea garantării unei aplicări corecte a legislaţiei vamale şi a altor acte cu putere de lege care reglementează intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţările terţe, precum şi prezenţa mărfurilor care nu au statut de mărfuri comunitare; aceste acţiuni pot include verificarea mărfurilor, verificarea informaţiilor menţionate în declaraţie, verificarea existenţei şi autenticităţii documentelor electronice sau scrise, verificarea situaţiei contabile a întreprinderilor şi a altor înregistrări, verificarea mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate sau la purtător şi efectuarea unor anchete administrative, precum şi alte acţiuni similare.
15."Destinaţia vamală a mărfurilor" reprezintă:
a)plasarea mărfurilor sub un regim vamal;
b)introducerea lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
c)reexportarea lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii;
d)distrugerea lor;
e)abandonarea lor în favoarea bugetului statului.
16."Regim vamal" reprezintă:
a)punerea în liberă circulaţie;
b)tranzitul;
c)antrepozitul vamal;
d)perfecţionarea activă;
e)transformarea sub control vamal;
f)admiterea temporară;
g)perfecţionarea pasivă;
h)exportul.
17."Declaraţie vamală" reprezintă documentul în care o persoană indică în forma şi modalitatea prevăzută dorinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal.
18."Declarant" reprezintă persoana care întocmeşte declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaraţie vamală.
19."Prezentarea mărfurilor în vamă" reprezintă înştiinţarea autorităţilor vamale, în maniera prevăzută, asupra sosirii mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autorităţile vamale.
20."Acordarea liberului de vamă" reprezintă acţiunea prin care autorităţile vamale pun mărfurile la dispoziţie în scopurile prevăzute de regimul vamal sub care au fost plasate.
21."Titularul regimului" reprezintă persoana pe seama căreia s-a făcut declaraţia vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anterior în ceea ce priveşte regimul vamal.
22."Titularul autorizaţiei" reprezintă persoana căreia i s-a acordat o autorizaţie.
23."Dispoziţii în vigoare" reprezintă dispoziţiile comunitare sau dispoziţiile naţionale.
24.Procedura comitetului reprezintă procedura prevăzută fie la articolele 247 şi 247a, fie la articolele 248 şi 248a.
25.Risc: probabilitatea ca, în legătură cu intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţări terţe, precum şi cu prezenţa unor mărfuri care nu au statutul de mărfuri comunitare, un eveniment să survină, eveniment care:
- împiedică aplicarea corectă a dispoziţiilor comunitare sau naţionale sau
- compromite interesele financiare ale Comunităţii şi ale statelor membre ale acesteia sau
- reprezintă o ameninţare pentru siguranţa şi securitatea Comunităţii, pentru sănătatea publică, pentru mediu sau pentru consumatori.
26.Gestionarea riscului: determinarea sistematică a riscului şi punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la risc. Acest termen vizează activităţi cum ar fi culegerea de date şi informaţii, analiza şi evaluarea riscurilor, recomandarea şi executarea măsurilor, precum şi controlul şi evaluarea periodică a procesului şi a rezultatelor acestuia, pe baza surselor şi strategiilor internaţionale, comunitare şi naţionale.
CAPITOLUL 2:DISPOZIŢII GENERALE DIVERSE REFERITOARE ÎN SPECIAL LA DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR CU PRIVIRE LA REGLEMENTĂRILE VAMALE
Art. 5
(1)În condiţiile prevăzute la articolul 64 alineatul (2) şi sub rezerva dispoziţiilor adoptate în cadrul articolului 243 alineatul (2) litera (b), orice persoană îşi poate desemna un reprezentant în relaţia sa cu autorităţile vamale, pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalităţile prevăzute în reglementările vamale.
(2)O astfel de reprezentare poate fi:
- directă, caz în care reprezentantul acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane sau
- indirectă, caz în care reprezentantul acţionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
Statele membre îşi pot rezerva dreptul de a întocmi pe teritoriile lor declaraţii vamale:
- fie prin reprezentare directă;
- fie prin reprezentare indirectă,
în măsura în care reprezentantul trebuie să fie un comisionar în vamă care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării respective.
(3)Cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 64 alineatul (2) litera (b) şi alineatul (3), reprezentantul trebuie să fie stabilit în Comunitate.
(4)Reprezentantul trebuie să declare că acţionează pe seama persoanei reprezentate, să specifice dacă reprezentarea este directă sau indirectă şi să aibă putere de reprezentare.
O persoană care nu declară că acţionează în numele sau pe seama unei alte persoane sau care declară că acţionează în numele sau pe seama unei alte persoane fără a fi împuternicit să facă aceasta se consideră că acţionează în nume propriu şi pe seama sa.
(5)Autorităţile vamale pot solicita oricărei persoane care declară că acţionează în numele sau pe seama unei alte persoane mijloace de probă în ceea ce priveşte capacitatea sa de a avea putere de reprezentare.
Agenţi economici autorizaţi
Art. 5a
(1)Dacă este necesar, după consultarea altor autorităţi competente, autorităţile vamale acordă, sub rezerva criteriilor menţionate la alineatul (2), statutul de «agent economic autorizat» oricărui agent economic stabilit pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Un agent economic autorizat beneficiază de anumite facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale privind siguranţa şi securitatea şi/sau anumite simplificări prevăzute de legislaţia vamală.
Sub rezerva normelor şi condiţiilor prevăzute la alineatul (2), statutul de agent economic autorizat este recunoscut, de către autorităţile vamale din toate statele membre, fără a aduce atingere controalelor vamale. Pe baza recunoaşterii statutului de agent economic autorizat şi cu condiţia să fie respectate cerinţele legate de un anume tip de simplificare, prevăzut de legislaţia vamală, autorităţile vamale autorizează agentul să beneficieze de simplificarea menţionată anterior.
(2)Criteriile privind acordarea statutului de agent economic autorizat includ:
- antecedente satisfăcătoare în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor vamale;
- un sistem eficient de gestionare a înregistrărilor comerciale şi, după caz, a înregistrărilor privind transportul, care să permită efectuarea unor controale vamale corespunzătoare;
- după caz, dovada solvabilităţii financiare şi
- în cazul în care se aplică, standarde corespunzătoare de siguranţă şi securitate.
Se utilizează procedura comitetului pentru a stabili normele privind:
- acordarea statutului de agent economic autorizat;
- acordarea autorizaţiilor pentru utilizarea simplificărilor;
- stabilirea autorităţii vamale competente pentru acordarea statutului şi autorizaţiilor menţionate anterior;
- tipul de facilităţi care pot fi acordate în ceea ce priveşte controalele vamale privind siguranţa şi securitatea, precum şi sfera de acţiune a acestora, ţinând seama de normele referitoare la gestionarea riscurilor comune;
- consultarea celorlalte autorităţi vamale şi comunicarea informaţiilor către acestea
şi pentru a stabili condiţiile în care:
- o autorizaţie poate fi limitată la unul sau mai multe state membre;
- statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras şi
- se pot face derogări, pentru categorii speciale de agenţi economici autorizaţi, de la obligaţia de a fi stabilit în interiorul Comunităţii, ţinându-se seama, în special, de acordurile internaţionale.
Art. 6
(1)Atunci când o persoană solicită autorităţilor vamale să ia o decizie privind aplicarea reglementărilor vamale, acea persoană trebuie să furnizeze toate informaţiile şi documentele cerute de autorităţile respective pentru a se lua decizia menţionată.
(2)O astfel de decizie trebuie luată şi comunicată solicitantului în cel mai scurt termen.
Atunci când cererea este făcută în scris, decizia trebuie luată în decursul unui termen prevăzut în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, începând cu data la care cererea este primită de autorităţile vamale. Decizia este comunicată în scris solicitantului.
Cu toate acestea, acest termen poate fi depăşit atunci când autorităţile vamale se află în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situaţie, autorităţile informează solicitantul cu privire la aceasta, înaintea expirării termenului menţionat, enunţând motivele care justifică depăşirea termenului şi indicând noul termen pe care îl consideră necesar în luarea unei decizii cu privire la solicitare.
(3)Deciziile adoptate de autorităţile vamale în scris, care fie resping solicitările, fie sunt în detrimentul persoanelor cărora le sunt adresate, trebuie să stipuleze motivele pe care se întemeiază. Ele trebuie să menţioneze posibilitatea exercitării unei căi de atac prevăzute la articolul 243.
(4)Se poate prevedea ca dispoziţiile alineatului (3) prima teză să se aplice şi altor decizii.
Art. 7
Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 244 al doilea paragraf, deciziile adoptate de către autorităţile vamale sunt executorii de drept.
Art. 8
(1)O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete şi atunci când:
- solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit în mod normal să ştie că informaţiile erau eronate sau incomplete şi
- această decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete.
(2)Persoanele cărora li s-a adresat decizia sunt înştiinţate cu privire la anularea deciziei.
(3)Anularea produce efecte de la data la care s-a luat decizia anulată.
Art. 9
(1)O decizie favorabilă persoanei interesate este revocată sau modificată atunci când, în alte cazuri decât cele menţionate la articolul 8, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia.
(2)O decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată atunci când persoana căreia i se adresează nu îndeplineşte o obligaţie care i-a fost impusă prin această decizie.
(3)Revocarea sau modificarea deciziei este comunicată persoanei căreia i se adresează.
(4)Revocarea sau modificarea deciziei produce efecte de la data comunicării. Cu toate acestea, în cazuri excepţionale, atunci când interesele legitime ale persoanei căreia i se adresează o cer, autorităţile vamale pot amâna data la care revocarea sau modificarea produce efecte.
Art. 10
Articolele 8 şi 9 nu aduc atingere normelor naţionale în conformitate cu care o decizie nu are efect sau îşi pierde efectele din motive care nu au legătură cu legislaţia vamală.
Art. 11
(1)Orice persoană poate solicita autorităţilor vamale informaţii privind aplicarea legislaţiei vamale.
O astfel de cerere poate fi refuzată atunci când aceasta nu are legătură cu o operaţiune de import sau export preconizată.
(2)Informaţiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Cu toate acestea, atunci când apar costuri speciale pentru autorităţile vamale, mai ales ca rezultat al analizelor sau expertizelor asupra mărfurilor sau al returnării mărfurilor solicitantului, acestea pot fi puse în sarcina solicitantului.
Art. 12
(1)Autorităţile vamale emit la cerere scrisă şi acţionând în conformitate cu normele stabilite conform procedurii comitetului informaţii tarifare obligatorii şi informaţii obligatorii în materie de origine.
(2)Informaţiile tarifare obligatorii sau informaţiile obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autorităţile vamale, faţă de titularul informaţiilor, care are obligaţii doar în privinţa încadrării tarifare sau determinării originii mărfurilor.
Informaţiile tarifare obligatorii sau informaţiile obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autorităţile vamale doar în ceea ce priveşte mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalităţile vamale după data la care le-au fost furnizate informaţiile.
În materie de origine, formalităţile în cauză sunt cele referitoare la aplicarea articolelor 22 şi 27.
(3)Titularul unor astfel de informaţii trebuie să poată dovedi că:
- în materie tarifară: mărfurile declarate corespund din toate punctele de vedere cu cele descrise în informaţii;
- în materie de origine: mărfurile în cauză şi circumstanţele care au determinat dobândirea originii corespund în toate privinţele cu mărfurile şi circumstanţele descrise în informaţii.
(4)Informaţiile obligatorii sunt valabile pe o perioadă de şase ani, în cazul tarifelor, şi de trei ani, în cazul originii, de la data emiterii. Prin derogare de la articolul 8, informaţiile se anulează în cazul în care au fost emise pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete din partea solicitantului.
(5)Informaţiile obligatorii încetează să mai fie valabile:
a)în cazul informaţiilor tarifare:
(i)atunci când se adoptă un regulament şi informaţiile nu mai sunt conforme cu dispoziţiile de drept astfel stabilite;
(ii)atunci când nu mai sunt compatibile cu interpretarea unuia din nomenclatoarele menţionate la articolul 20 alineatul (6):
- la nivelul Comunităţii, prin modificarea notelor explicative din Nomenclatura Combinată sau printr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;
- la nivel internaţional, printr-un aviz de încadrare sau printr-o modificare a notelor explicative din Nomenclatura Sistemului Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor, adoptată de Organizaţia Mondială a Vămilor înfiinţată în 1952 sub numele de «Consiliul de Cooperare Vamală»;
(iii)atunci când este revocată sau modificată în conformitate cu articolul 9, cu condiţia ca revocarea sau modificarea să fie notificată titularului.
Data la care informaţiile obligatorii încetează a mai fi valabile pentru cazurile prevăzute la punctele (i) şi (ii) este data publicării măsurilor menţionate sau, în cazul măsurilor internaţionale, data comunicării Comisiei în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene;
b)în cazul informaţiilor cu privire la origine:
(i)atunci când se adoptă un regulament sau când Comunitatea încheie un acord şi informaţiile nu mai sunt conforme cu dispoziţiile de drept astfel stabilite;
(ii)în cazul în care nu mai este compatibilă:
- la nivelul Comunităţii, cu notele explicative şi avizele adoptate în scopul interpretării regulilor sau cu o hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;
- la nivel internaţional, cu Acordul privind regulile de origine stabilite de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) sau cu notele explicative sau un aviz privind originea adoptat pentru interpretarea acestui acord;
(iii)în cazul în care este revocată sau modificată în conformitate cu articolul 9, cu condiţia ca titularul să fi fost informat în avans.
Data la care informaţiile obligatorii încetează a mai fi valabile pentru cazurile menţionate la punctele (i) şi (ii) este cea indicată când măsurile menţionate anterior sunt publicate sau, în cazul măsurilor internaţionale, data care apare în comunicarea Comisiei din seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene.
(6)Titularul informaţiilor obligatorii care încetează a mai fi valabile în conformitate cu alineatul (5) litera (a) punctele (ii) sau (iii) sau litera (b) punctele (ii) sau (iii) mai poate folosi informaţiile respective pentru o perioadă de şase luni de la data publicării sau notificării, cu condiţia ca el să fi încheiat contracte obligatorii de cumpărare sau vânzare a mărfurilor în cauză, pe baza informaţiilor obligatorii, înainte ca măsura să fi fost adoptată. Cu toate acestea, în cazul produselor pentru care, la efectuarea formalităţilor vamale, s-a prezentat un certificat de import, export sau de fixare în avans, perioada de şase luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.
În cazul alineatului (5) litera (a) punctul (i) şi litera (b) punctul (i), regulamentul sau acordul poate stabili un termen în care se aplică primul paragraf.
(7)Încadrarea tarifară sau determinarea originii care figurează în informaţiile obligatorii se poate aplica în condiţiile prevăzute la alineatul (6), doar în scopul:
- de a determina drepturile de import sau de export;
- de a calcula restituirile la export şi orice alte sume acordate la import sau export în cadrul politicii agricole comune;
- de a folosi certificate de import, export sau de fixare în avans prezentate cu ocazia efectuării formalităţilor vamale pentru acceptarea declaraţiei vamale referitoare la mărfurile în cauză, cu condiţia ca aceste certificate să fie emise pe baza informaţiilor respective.
În plus, în cazurile excepţionale în care este posibil ca buna desfăşurare a regimurilor stabilite în cadrul politicii agricole comune să fie periclitată, se poate decide o derogare de la alineatul (6), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 din Regulamentul nr. 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind instituirea unei organizări comune a pieţei în sectorul materiilor grase (*) şi la articolele corespunzătoare din alte regulamente privind organizarea comună a pieţelor.
(*)JO 172, 30.9.1966, p. 3025/66. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3290/94 (JO L 349, 31.12.1994, p. 105).
Art. 13
(1)Autorităţile vamale pot efectua, în conformitate cu condiţiile stabilite de dispoziţiile în vigoare, toate controalele pe care le consideră necesare pentru garanta aplicarea corectă a legislaţiei vamale şi a celorlalte acte cu putere de lege care reglementează intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia particulară a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţările terţe, precum şi prezenţa mărfurilor care nu au statut de mărfuri comunitare. Controalele vamale destinate să verifice aplicarea corectă a legislaţiei comunitare pot fi efectuate într-o ţară terţă în cazul în care există un acord internaţional care să autorizeze acest lucru.
(2)Controalele vamale, altele decât controalele inopinate, ar trebui să se bazeze pe o analiză a riscurilor prin folosirea unor procedee informatice, obiectivul acestora fiind stabilirea şi cuantificarea riscului, precum şi elaborarea măsurilor necesare pentru evaluarea acestora, pe baza criteriilor definite la nivel naţional, comunitar şi, dacă este cazul, la nivel internaţional.
În conformitate cu procedura comitetului, este definit un cadru de gestionare a riscurilor şi sunt stabilite criterii comune, precum şi domeniile prioritare de control.
Statele membre, în colaborare cu Comisia, pun la punct un sistem computerizat pentru realizarea gestionării riscurilor.
(3)În cazul în care sunt efectuate controale de către autorităţi, altele decât autorităţile vamale, aceste controale sunt în strânsă coordonare cu acestea din urmă şi au loc, pe cât posibil, în acelaşi moment şi în acelaşi loc.
(4)În cadrul controalelor prevăzute de prezentul articol, autorităţile vamale şi celelalte autorităţi competente, precum autorităţile veterinare şi poliţia, pot face schimb de date privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al Comunităţii şi ţările terţe, precum şi prezenţa mărfurilor care nu au statut de mărfuri comunitare şi îşi pot comunica unele altora aceste date, precum şi autorităţilor vamale din statele membre şi Comisiei, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a reduce riscurile.
Comunicarea de date confidenţiale autorităţilor vamale şi altor organe (agenţii de securitate, de exemplu) din ţări terţe nu este admisă decât în cadrul unui acord internaţional şi cu condiţia respectării dispoziţiilor în vigoare privind protecţia datelor, în special a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (*) şi a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi libera circulaţie a acestor date (**).
(*)JO L 281, 23.11.1995, p. 3. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(**)JO L 8, 12.1.2002, p. 1.
Art. 14
În vederea aplicării legislaţiei vamale, orice persoană implicată direct sau indirect în operaţiunile având ca scop schimbul cu mărfuri furnizează autorităţilor vamale la cererea acestora şi în termenul stabilit toate documentele şi informaţiile necesare, pe orice suport, precum şi orice ajutor necesar.
Art. 15
Orice informaţie de natură confidenţială sau furnizată cu titlu confidenţial este protejată de secretul profesional şi nu este divulgată de către autorităţile competente fără autorizarea expresă din partea persoanei sau a autorităţii care a furnizat-o. Cu toate acestea, transmiterea informaţiilor este permisă în cazul în care autorităţile competente sunt obligate să o facă în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, în special în cadrul procedurilor judiciare. Divulgarea sau transmiterea de informaţii se face cu respectarea strictă a dispoziţiilor în vigoare privind protecţia datelor, în special a Directivei 95/46/CE şi Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Art. 16
Persoanele interesate păstrează documentele menţionate la articolul 14 în vederea controlului vamal, pentru un termen prevăzut în dispoziţiile în vigoare şi timp de cel puţin trei ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acea perioadă începe să curgă de la sfârşitul anului în care:
a)în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie în alte împrejurări decât cele menţionate la litera (b) sau al mărfurilor declarate pentru export, de la sfârşitul anului în care sunt acceptate declaraţiile de punere în liberă circulaţie sau cele de export;
b)în cazul mărfurilor puse în liberă circulaţie cu o rată redusă sau zero a drepturilor de import pe motivul destinaţiei lor finale, de la sfârşitul anului în care ele încetează a se mai afla sub supraveghere vamală;
c)în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârşitul anului în care regimul vamal respectiv s-a încheiat;
d)în cazul mărfurilor plasate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber, de la sfârşitul anului în care acestea părăsesc întreprinderea respectivă.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 221 alineatul (3) teza a doua, prin care un control vamal în ceea ce priveşte o datorie vamală arată că trebuie corectată respectiva înscriere în conturi, documentele se păstrează dincolo de termenul prevăzut în primul alineat, pentru o perioadă suficientă care să permită efectuarea şi verificarea corecţiei.
Art. 17
Atunci când se prevede o perioadă, dată sau termen în conformitate cu legislaţia vamală în scopul aplicării acesteia, această perioadă nu se prelungeşte, iar această dată sau termen nu se modifică decât dacă există dispoziţii speciale în legislaţia respectivă.
Art. 18
(1)Valoarea ecu în monedele naţionale care trebuie aplicată în scopul determinării încadrării tarifare a mărfurilor şi a drepturilor de import se stabileşte o dată pe lună. Cursurile de schimb care se folosesc pentru conversie sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene în penultima zi lucrătoare a lunii. Aceste cursuri de schimb se aplică pe întreg parcursul lunii următoare.
Cu toate acestea, în cazurile în care cursul de schimb valabil la începutul lunii diferă cu mai mult de 5 % de cel aplicat în penultima zi lucrătoare înainte de data de 15 a aceleiaşi luni, acest ultim curs de schimb se aplică începând cu ziua de 15 până la sfârşitul lunii în cauză.
(2)Valoarea ecu în monedele naţionale care se aplică în cadrul legislaţiei vamale în alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (1) se stabileşte o dată pe an. Cursurile de schimb folosite pentru conversie sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene în prima zi lucrătoare din octombrie, cu efect de la data de 1 ianuarie a anului următor. Dacă nu este disponibil nici un curs de schimb pentru o anumită monedă naţională, cursul care se aplică respectivei monede este cel obţinut în ultima zi în care s-a publicat un curs de schimb în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(3)Autorităţile vamale pot rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda lor naţională a unor sume exprimate în ecu în altele scopuri decât determinarea încadrării tarifare a mărfurilor sau a drepturilor de import sau de export.
Rotunjirea nu poate să difere cu mai mult de 5% faţă de suma iniţială.
Autorităţile vamale pot păstra neschimbată valoarea monedei naţionale pentru o sumă exprimată în ecu, dacă, la momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (2), conversia sumei respective, înainte de rotunjirea menţionată anterior, are ca rezultat o variaţie mai mică de 5% în valoarea monedei naţionale sau o reducere a acestei valori.
Art. 19
Procedura comitetului se utilizează pentru stabilirea cazurilor şi a condiţiilor în care aplicarea legislaţiei vamale poate fi simplificată.