Titlul iii - DISPOZIŢII APLICABILE MĂRFURILOR INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL COMUNITĂŢII PÂNĂ LA ATRIBUIREA UNEI DESTINAŢII VAMALE - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 28 Aprilie 2015
TITLUL III:DISPOZIŢII APLICABILE MĂRFURILOR INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL COMUNITĂŢII PÂNĂ LA ATRIBUIREA UNEI DESTINAŢII VAMALE
Art. 36a
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii fac obiectul unei declaraţii sumare, cu excepţia mărfurilor care se găsesc la bordul unor mijloace de transport care doar tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal.
(2)Declaraţia sumară este depusă la biroul vamal de intrare.
Autorităţile vamale pot permite ca declaraţia sumară să fie depusă într-un alt birou vamal, cu condiţia ca acesta să comunice de îndată biroului vamal de intrare sau să pună la dispoziţia acestuia, pe cale electronică, informaţiile necesare.
Autorităţile vamale pot permite ca depunerea declaraţiei sumare să fie înlocuită cu depunerea unei notificări şi cu accesul la informaţiile menţionate în declaraţia sumară care se află în sistemul computerizat al agentului economic.
(3)Declaraţia sumară este depusă înainte de introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(4)Procedura comitetului se aplică pentru a stabili:
- termenul în care trebuie depusă declaraţia sumară înainte de introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii;
- modalităţile de derogare de la termenul menţionat la prima liniuţă şi de modificare a acestuia şi
- condiţiile în care obligaţia de depunere a unei declaraţii sumare poate face obiectul unei derogări sau al unei modificări,
având în vedere împrejurări deosebite, în funcţie de anumite tipuri de transport de mărfuri, de moduri de transport sau de agenţi economici, sau în temeiul unor acorduri internaţionale care prevăd dispoziţii specifice în ceea ce priveşte siguranţa.
Art. 36b
(1)Procedura comitetului este utilizată pentru stabilirea volumului comun de informaţii pe care ar trebui să îl includă declaraţia sumară şi sub ce formă; aceste date includ informaţiile necesare pentru a începe analiza riscurilor şi pentru a pune corect în aplicare controalele vamale, al căror principal scop îl reprezintă siguranţa şi securitatea, dacă este cazul, în conformitate cu standardele internaţionale şi practicile comerciale.
(2)Declaraţia sumară este întocmită prin folosirea unui procedeu informatic. Este, de asemenea, posibilă utilizarea documentelor comerciale, portuare sau de transport, cu condiţia ca acestea să conţină informaţiile necesare.
În circumstanţe excepţionale, autorităţile vamale pot accepta declaraţii sumare întocmite în scris, pe suport de hârtie, cu condiţia să aplice un nivel de gestionare a riscurilor echivalent cu cel care este aplicat în cazul declaraţiilor sumare întocmite prin folosirea unui procedeu informatic.
(3)Declaraţia sumară este depusă de către persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al Comunităţii sau care se ocupă de transportul acestora spre acest teritoriu.
(4)Sub rezerva obligaţiei care îi revine persoanei prevăzute la alineatul (3), declaraţia sumară poate fi depusă şi de către:
a)persoana în numele căreia acţionează persoana prevăzută la alineatul (3) sau
b)orice persoană care este în măsură să prezinte sau să determine prezentarea mărfurilor în cauză autorităţilor vamale competente sau
c)un reprezentant al persoanei prevăzute la alineatul (3) sau la litera (a) sau (b).
(5)Persoana prevăzută la alineatele (3) şi (4) este autorizată, la cerere, să modifice una sau mai multe date din declaraţia sumară după depunerea acesteia. Cu toate acestea, nu este posibilă nici o modificare după ce autorităţile vamale:
a)au informat persoana care a depus declaraţia sumară de intenţia de a examina mărfurile sau
b)au constatat inexactitatea datelor respective sau
c)au autorizat eliberarea mărfurilor.

Art. 36c
(1)Biroul vamal de intrare poate renunţa la obligativitatea depunerii unei declaraţii sumare privind mărfurile care au făcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul 36a alineatele (3) sau (4). În acest caz, declaraţia vamală include cel puţin informaţiile necesare unei declaraţii sumare şi, până la acceptarea sa în conformitate cu articolul 63, această declaraţie este echivalentă cu o declaraţie sumară.
Autorităţile vamale pot permite ca declaraţia vamală să fie depusă într-un birou vamal de import diferit de biroul vamal de intrare, cu condiţia ca biroul în cauză să comunice de îndată biroului vamal de intrare sau să pună la dispoziţia acestuia, prin intermediul unui procedeu informatic, informaţiile necesare.
(2)În cazul în care declaraţia vamală este depusă altfel decât pe cale electronică, autorităţile vamale pun în aplicare un nivel de gestionare a riscurilor echivalent cu cel care este aplicat declaraţiilor vamale întocmite pe cale electronică.
Art. 37
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii se află sub supraveghere vamală din momentul intrării lor. Ele pot fi supuse controalelor vamale în conformitate cu dispoziţiile în vigoare.
(2)Ele rămân sub o astfel de supraveghere atâta timp cât este necesar pentru a se stabili statutul lor vamal, dacă este cazul, şi, în cazul mărfurilor necomunitare şi fără a aduce atingere articolului 82 alineatul (1), până ce li se modifică statutul vamal, ele intră într-o zonă liberă sau antrepozit liber sau se reexportă sau se distrug în conformitate cu articolul 182.

Art. 38
(1)Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii sunt transportate fără întârziere de persoana care le aduce în Comunitate, pe traseul specificat de autorităţile vamale şi în conformitate cu instrucţiunile acestora, în cazul în care acestea există:
a)spre biroul vamal desemnat de autorităţile vamale sau către orice alt loc desemnat sau aprobat de acele autorităţi sau
b)într-o zonă liberă, în cazul în care mărfurile sunt introduse în acea zonă liberă direct:
- pe cale maritimă sau pe calea aerului sau
- pe cale terestră, fără a trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii, acolo unde zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru şi o ţară terţă.
(2)Orice persoană care îşi asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii, printre altele ca urmare a transbordării, devine răspunzătoare pentru respectarea obligaţiei prevăzute la alineatul (1).
(3)Mărfurile care, deşi încă în afara teritoriului vamal al Comunităţii, pot fi supuse controalelor vamale ale unui stat membru, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, ca rezultat, printre altele, al unui acord încheiat între statul membru şi o ţară terţă, sunt asimilate cu mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.

(4)Alineatul (1) litera (a) nu împiedică aplicarea oricărei alte dispoziţii în vigoare cu privire la traficul turistic, de frontieră, poştal sau un trafic de importanţă economică nesemnificativă, cu condiţia ca supravegherea vamală şi posibilitatea de control vamal să nu fie compromise.
(5)Alineatele (l)-(4) şi articolele 36a-36c, precum şi articolele 39-53 nu se aplică mărfurilor care au părăsit temporar teritoriul vamal al Comunităţii şi circulă între două puncte ale acestui teritoriu pe cale maritimă sau pe calea aerului, cu condiţia ca transportul să fie asigurat de servicii aeriene sau maritime regulate şi directe, fără escală în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

(6)Alineatul (1) nu se aplică mărfurilor de la bordul navelor sau avioanelor care traversează apele teritoriale sau spaţiile aeriene ale statelor membre, fără a avea ca destinaţie un port sau aeroport în aceste state membre.
Art. 39
(1)Atunci când, în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră, obligaţia prevăzută la articolul 38 alineatul (1) nu poate fi executată, persoana care are acea obligaţie sau oricare altă persoană care acţionează în locul ei informează fără întârziere autorităţile vamale despre această situaţie. Atunci când cazul fortuit sau forţa majoră nu conduce la pierderea totală a mărfurilor, autorităţile vamale sunt informate, de asemenea, despre localizarea lor exactă.
(2)Atunci când, în situaţii neprevăzute sau caz de forţă majoră, o navă sau un avion la care se referă articolul 38 alineatul (6) este constrânsă să ancoreze în port sau este forţat să aterizeze temporar pe teritoriul vamal al Comunităţii şi astfel obligaţia prevăzută la articolul 3 8 alineatul (1) nu poate fi îndeplinită, persoana care aduce nava sau avionul pe teritoriul vamal al Comunităţii sau orice altă persoană care acţionează în locul acesteia trebuie să informeze de îndată autorităţile vamale despre situaţie.
(3)Autorităţile vamale decid măsurile care trebuie luate pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor menţionate la alineatul (1), precum şi a celor de la bordul unei nave sau al unui avion în împrejurările menţionate la alineatul (2) şi să se asigure, după caz, că ele sunt transportate apoi spre un birou vamal sau alt loc desemnat sau aprobat de autorităţi.
Art. 40
Mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Comunităţii sunt prezentate la vamă de către persoana care le-a introdus pe acest teritoriu sau, după caz, de către persoana care se ocupă de transportul mărfurilor după introducerea lor, cu excepţia mărfurilor aduse cu mijloace de transport care doar tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al Comunităţii. Persoana care prezintă mărfurile menţionează declaraţia sumară sau declaraţia vamală depusă în prealabil, pentru aceste mărfuri.

Art. 41
- Art. 40 nu împiedică aplicarea reglementărilor în vigoare referitoare la mărfurile:
a)transportate de călători;
b)plasate sub un regim vamal, dar neprezentate în vamă.
Art. 42
Din momentul în care sunt prezentate în vamă şi cu permisiunea autorităţilor vamale, mărfurile pot fi examinate sau se pot preleva mostre pentru a li se putea acorda o destinaţie vamală. O astfel de permisiune se acordă la cerere persoanei autorizate să acorde această destinaţie mărfurilor.
Art. 43
[textul din Art. 43 din titlul III, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 648/13-apr-2005]
Art. 44
[textul din Art. 44 din titlul III, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 648/13-apr-2005]
Art. 45
[textul din Art. 45 din titlul III, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 648/13-apr-2005]
Art. 46
(1)Mărfurile sunt descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport care le aduce doar cu permisiunea autorităţilor vamale, în locuri desemnate sau aprobate de aceste autorităţi vamale.
Cu toate acestea, această permisiune nu este necesară în cazul unui pericol iminent care necesită descărcarea imediată a tuturor mărfurilor, în totalitate sau în parte. Într-un asemenea caz, autorităţile vamale trebuie să fie informate imediat despre aceasta.
(2)În vederea inspectării mărfurilor şi a mijloacelor de transport aferente, autorităţile vamale pot cere în orice moment ca mărfurile să fie descărcate şi despachetate.
Art. 47
Mărfurile nu pot fi ridicate din locul în care au fost plasate iniţial fără permisiunea autorităţilor vamale.
Art. 48
Mărfurilor necomunitare prezentate în vamă li se acordă o destinaţie vamală, autorizată pentru astfel de mărfuri necomunitare.
Art. 49
(1)Atunci când mărfurile sunt cuprinse într-o declaraţie sumară, trebuie îndeplinite formalităţile necesare pentru a li se acorda o destinaţie vamală în termen de:
a)45 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă;
b)20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate altfel decât pe cale maritimă.
(2)Atunci când împrejurările o justifică, autorităţile vamale pot stabili un termen mai scurt sau pot autoriza prelungirea termenului prevăzut la alineatul (1). O astfel de prelungire nu poate depăşi totuşi necesităţile reale justificate de împrejurări.
Art. 50
Până în momentul când li se atribuie destinaţia vamală, mărfurile prezentate în vamă pot obţine, după ce au fost prezentate, statutul de "mărfuri depozitate temporar". Aceste mărfuri sunt numite în continuare "mărfuri depozitate temporar".
Art. 51
(1)Mărfurile depozitate temporar pot fi depozitate doar în locuri aprobate de autorităţile vamale în condiţiile prevăzute de acele autorităţi.
(2)Autorităţile vamale pot solicita titularului mărfurilor să constituie o garanţie pentru asigurarea plăţii oricărei datorii vamale care poate lua naştere în conformitate cu articolul 203 sau 204.
Art. 52
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 42, mărfurile depozitate temporar sunt supuse doar unui tratament care le asigură conservarea în aceeaşi stare, fără a le schimba aspectul sau caracteristicile tehnice.
Art. 53
(1)Autorităţile vamale trebuie să ia fără întârziere toate măsurile necesare, inclusiv vânzarea mărfurilor, pentru a reglementa situaţia mărfurilor în privinţa cărora nu au fost începute formalităţile necesare pentru acordarea destinaţiei vamale, în decursul perioadelor stabilite la articolul 49.
(2)Autorităţile vamale pot cere ca, pe riscul şi cheltuiala persoanei care le deţine, mărfurile respective să fie transferate într-un alt loc, care se află sub supravegherea autorităţilor, până când situaţia mărfurilor se reglementează.
Art. 54
- Art. 38, cu excepţia alineatului (1) litera (a), şi articolele 39-53 nu se aplică mărfurilor deja plasate sub un regim de tranzit şi care sunt aduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 55
De îndată ce mărfurile necomunitare care au circulat sub un regim de tranzit ajung la destinaţia lor pe teritoriul vamal al Comunităţii şi au fost prezentate în vamă în conformitate cu normele care reglementează tranzitul, se aplică articolele 42-53.

Art. 56
Atunci când împrejurările o impun, autorităţile vamale pot dispune ca mărfurile prezentate în vamă să fie distruse. Autorităţile vamale informează titularul mărfurilor despre aceasta. Costurile rezultate în urma distrugerii mărfurilor sunt suportate de către acesta din urmă.
Art. 57
Atunci când autorităţile vamale constată că mărfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al Comunităţii cu nerespectarea dispoziţiilor legale sau au fost sustrase de sub supraveghere vamală, autorităţile iau orice măsură necesară pentru a reglementa această situaţie, inclusiv vânzarea mărfurilor.