Capitolul 1 - GARANŢIA PENTRU PLATA UNEI DATORII VAMALE - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 Aprilie 2015
CAPITOLUL 1:GARANŢIA PENTRU PLATA UNEI DATORII VAMALE
Art. 189
(1)Atunci când, în conformitate cu reglementările vamale, autorităţile vamale solicită constituirea unei garanţii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garanţie trebuie să fie constituită de debitor sau de potenţialul debitor.
(2)Autorităţile vamale solicită o singură garanţie pentru o datorie vamală.
Atunci când garanţia se constituie în cadrul unui regim vamal care poate fi utilizat pentru anumite mărfuri în mai multe state membre, garanţia respectivă este valabilă, aşa cum se prevede în dispoziţiile adoptate prin procedura comitetului, în statele membre respective.
(3)Autorităţile vamale pot autoriza constituirea garanţiei de către o altă persoană decât cea de la care este solicitată.
(4)Atunci când debitorul sau potenţialul debitor este o autoritate publică, nu i se solicită nici o garanţie.
(5)Autorităţile vamale pot renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii atunci când valoarea care trebuie garantată nu depăşeşte 500 ECU.
Art. 190
(1)Atunci când legislaţia vamală prevede constituirea garanţiei facultative, o astfel de solicitare a garanţiei este lăsată la latitudinea autorităţilor vamale atât timp cât acestea consideră că nu este sigur că datoria vamală care a luat sau poate lua naştere se achită în termenul prevăzut.
Atunci când garanţia menţionată în paragraful precedent nu este solicitată, autorităţile vamale pot cere totuşi de la persoana menţionată la articolul 189 alineatul (1) un angajament de a respecta obligaţiile pe care această persoană este ţinută să le îndeplinească din punct de vedere legal.
(2)Garanţia menţionată la alineatul (1) primul paragraf este solicitată:
- în momentul aplicării reglementărilor care solicită constituirea unei asemenea garanţii sau
- în orice moment ulterior atunci când autorităţile vamale consideră că nu este sigur că datoria vamală care a luat sau poate lua naştere se va achita în termenul prevăzut.
Art. 191
La cererea persoanei menţionate la articolul 189 alineatul (1) sau (3), autorităţile vamale permit constituirea unei garanţii globale care să acopere două sau mai multe operaţiuni pentru care a luat sau poate lua naştere o datorie vamală.
Art. 192
(1)Atunci când, potrivit legislaţiei vamale, constituirea unei garanţii este obligatorie şi sub rezerva dispoziţiilor specifice prevăzute pentru tranzit în conformitate cu procedura comitetului, autorităţile vamale stabilesc valoarea garanţiei la un nivel egal cu:
- valoarea exactă a datoriei vamale sau datoriilor respective atunci când valoarea poate fi stabilită cu certitudine în momentul solicitării garanţiei;
- în alte cazuri valoarea maximă, aşa cum a fost estimată de autorităţile vamale, a datoriei sau datoriilor vamale care au luat sau pot lua naştere.
Atunci când se constituie o garanţie globală pentru datorii vamale a căror valoare se poate modifica în timp, valoarea unei astfel de garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.
(2)Atunci când, potrivit legislaţiei vamale, constituirea unei garanţii este facultativă şi autorităţile vamale solicită constituirea acesteia, valoarea garanţiei este stabilită de autorităţile respective în aşa fel încât să nu depăşească nivelul prevăzut la alineatul (1).
(3)Împrejurările şi condiţiile în care poate fi constituită o garanţie forfetară sunt stabilite în conformitate cu procedura comitetului.
Art. 194
(1)Depozitele în numerar se constituie în moneda statului membru în care se solicită garanţia.
Se consideră echivalentele unui depozit:
- remiterea unui cec a cărui încasare este garantată de instituţia asupra căreia este tras, în orice modalitate acceptată de autorităţile vamale;
- remiterea oricărui alt instrument recunoscut ca mijloc de plată de către aceste autorităţi.
(2)Garanţia sub forma unui depozit în numerar sau a unei plăţi considerate echivalentă cu un depozit în numerar se constituie în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statul membru în care este solicitată garanţia.
Art. 195
Garantul se angajează în scris să plătească solidar cu debitorul suma garantată a datoriei vamale care devine exigibilă.
Garantul este o terţă persoană stabilită în Comunitate şi aprobată de autorităţile vamale ale statului membru.
Autorităţile vamale pot refuza să accepte cauţiunea când aceasta din urmă nu conferă siguranţa achitării datoriei vamale în termenul prevăzut.
Art. 196
Persoana ţinută obligată să constituie garanţia are libertatea de a alege între modalităţile de constituire a acesteia prevăzute la articolul 193.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot refuza să accepte tipul de garanţie propus atunci când acesta este incompatibil cu buna funcţionare a regimului vamal respectiv. Acelaşi lucru este valabil în privinţa garanţiei propuse. Autorităţile vamale pot solicita ca tipul de garanţie ales să fie menţinut pentru o perioadă de timp determinată.
Art. 197
(1)Atunci când normele adoptate în conformitate cu procedura comitetului prevăd astfel, autorităţile vamale pot accepta alte tipuri de garanţii decât cele menţionate la articolul 19 3 în cazul în care se furnizează o asigurare echivalentă că datoria vamală va fi achitată.
Autorităţile vamale refuză garanţia propusă de debitorul vamal atunci când ele nu consideră că o astfel de garanţie asigură plata datoriei vamale.
(2)În conformitate cu rezerva menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf, autorităţile vamale pot accepta un depozit în numerar fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 194 alineatul (1).
Art. 198
Atunci când autorităţile vamale constată că garanţia constituită nu asigură plata datoriei vamale în termenul prevăzut sau că aceasta nu mai este sigură sau suficientă pentru asigurarea plăţii, ele solicită persoanei menţionate la articolul 189 alineatul (1), la alegerea sa, să constituie o garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia iniţială cu o garanţie nouă.
Art. 199
(1)Garanţia nu se eliberează până în momentul în care datoria vamală pentru care a fost constituită nu se stinge sau nu mai poate lua naştere. Odată ce datoria vamală se stinge sau nu mai poate lua naştere, se eliberează garanţia.
(2)Odată ce datoria vamală a fost stinsă parţial sau poate lua naştere numai cu privire la o parte a valorii care a fost garantată, o parte a garanţiei este eliberată, la cererea persoanei interesate, numai dacă valoarea în cauză justifică o astfel de acţiune.
Art. 200
Atunci când este necesar, se adoptă derogări de la dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol, în conformitate cu procedura comitetului, pentru a se ţine cont de convenţiile internaţionale.