Capitolul 2 - Naşterea datoriei vamale - Regulamentul 2913/12-oct-1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 Aprilie 2015
CAPITOLUL 2:Naşterea datoriei vamale
Art. 201
(1)O datorie vamală la import poate să ia naştere prin:
a)punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import sau
b)plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import.
(2)O datorie vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În situaţia unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor vamal.
Atunci când se întocmeşte o declaraţie vamală privind unul dintre regimurile menţionate la alineatul (1) pe baza informaţiilor care conduc la faptul că toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei şi care ştiau sau care ar fi trebuit să ştie în mod normal că aceste informaţii erau false pot fi considerate, de asemenea, debitori vamali în conformitate cu dispoziţiile naţionale în vigoare.
Art. 202
(1)O datorie vamală la import poate să ia naştere prin:
a)introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import sau
b)introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor astfel de mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
În sensul prezentului articol, introducerea ilegală reprezintă orice introducere care încalcă dispoziţiile articolelor 38-41 şi articolul 177 a doua liniuţă.
(2)Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
(3)Debitorii vamali sunt:
- persoana care introduce ilegal astfel de mărfuri;
- orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că o astfel de introducere este ilegală;
- orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.
Art. 203
(1)O datorie vamală la import ia naştere prin:
- sustragerea de sub supravegherea vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul sustragerii mărfurilor de sub supravegherea vamală.
(3)Debitorii vamali sunt:
- persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;
- orice persoană care a participat la o astfel de acţiune şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;
- orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor, că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală şi
- după caz, persoana care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.
Art. 204
(1)O datorie vamală la import ia naştere prin:
a)neexecutarea uneia dintre obligaţiile care rezultă, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate sau
b)nerespectarea unei condiţii care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor,
în alte cazuri decât cele menţionate la articolul 203 doar dacă nu se stabileşte că acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a regimului de depozitare temporară sau a regimului vamal în cauză.
(2)Datoria vamală ia naştere fie în momentul în care obligaţia a cărei neexecutare generează datorii vamale încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile sunt plasate sub regimul vamal în cauză, atunci când se stabileşte ulterior că o condiţie care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor nu a fost îndeplinită în fapt.
(3)Debitorul vamal este persoana căreia i se solicită, în funcţie de împrejurări, fie executarea obligaţiilor apărute, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitării lor temporare sau a utilizării regimului vamal sub care au fost plasate, fie respectarea condiţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub acel regim.
Art. 205
(1)O datorie vamală la import ia naştere prin:
- consumul sau utilizarea, într-o zonă liberă sau antrepozit liber, a mărfurilor supuse drepturilor de import, în alte condiţii decât cele prevăzute în legislaţia în vigoare.
Atunci când mărfurile dispar şi când dispariţia lor nu poate fi justificată într-o manieră satisfăcătoare pentru autorităţile vamale, autorităţile vamale respective pot considera mărfurile ca fiind consumate sau utilizate în zona liberă sau antrepozitul liber.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul în care mărfurile sunt consumate sau sunt utilizate mai întâi în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3)Debitorul vamal este persoana care a consumat sau utilizat mărfurile şi orice persoană care a participat la această consumare sau utilizare şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că mărfurile au fost consumate sau utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Atunci când autorităţile vamale consideră mărfurile care au dispărut ca fiind consumate sau utilizate într-o zonă liberă sau antrepozit liber şi nu este posibilă aplicarea alineatului precedent, persoana obligată la plata datoriei vamale este ultima persoană cunoscută de aceste autorităţi ca fiind în posesia mărfurilor.
Art. 206
(1)Prin derogare de la articolul 202 şi articolul 204 alineatul (1) litera (a), se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din:
- dispoziţiile articolelor 38-41 şi articolului 177 a doua liniuţă sau
- păstrarea mărfurilor respective în depozit temporar sau
- utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile
este urmare a distrugerii totale ori a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective, pentru o cauză ce ţine de natura mărfurilor sau cazul fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autorităţile vamale.
În sensul prezentului alineat, mărfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de către orice persoană.
(2)În acelaşi mod, se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru mărfurile puse în liberă circulaţie la o rată redusă sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia lor specială, când astfel de mărfuri sunt exportate sau reexportate cu autorizarea autorităţilor vamale.
Art. 207
Atunci când, în conformitate cu articolul 206 alineatul (1), se consideră că nu a luat naştere nici o datorie vamală pentru mărfurile puse în liberă circulaţie la o rată redusă sau zero a drepturilor de import ţinând seama de utilizarea lor în scopuri speciale, orice resturi sau deşeuri care rezultă dintr-o astfel de distrugere se consideră a fi mărfuri necomunitare.
Art. 208
Atunci când, în conformitate cu articolul 203 sau 204, se naşte o datorie vamală pentru mărfurile puse în liberă circulaţie la o rată redusă sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia lor, valoarea achitată când mărfurile au fost puse în liberă circulaţie se deduce din valoarea datoriei vamale.
Această dispoziţie se aplică mutatis mutandis atunci când ia naştere o datorie vamală pentru deşeurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mărfuri.
Art. 209
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin:
- exportul mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al Comunităţii, incluse într-o declaraţie vamală.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul în care este acceptată declaraţia vamală.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În situaţia reprezentării indirecte, persoana în numele căreia se face declaraţia este considerată, de asemenea, debitor vamal.
Art. 210
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin:
- scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al Comunităţii fără declaraţie vamală.
(2)Datoria vamală ia naştere în momentul în care mărfurile menţionate părăsesc efectiv teritoriul respectiv.
(3)Debitorul vamal este:
- persoana care a scos mărfurile şi
- orice persoană care a participat la o astfel de acţiune şi care cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască, în mod normal, faptul că nu s-a depus o declaraţie vamală, dar ar fi trebuit să fie depusă.
Art. 211
(1)O datorie vamală la export ia naştere prin:
- neîndeplinirea condiţiilor în care a fost permisă ieşirea mărfurilor din teritoriul vamal al Comunităţii cu scutire totală sau parţială de drepturi de export.
(2)Datoria ia naştere la data la care mărfurile ajung la o destinaţie diferită de cea pentru care li s-a permis să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii cu exonerare totală sau parţială de drepturi de export sau, dacă autorităţile vamale nu pot determina această dată, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiţiilor care au îndreptăţit o astfel de scutire.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia este făcută declaraţia este, de asemenea, debitor.
Art. 212
Datoria vamală menţionată la articolele 201-205 şi 209-211 ia naştere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de interdicţie sau restricţie la import sau export de orice fel. Cu toate acestea, nu ia naştere nici o datorie vamală la introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a banilor falşi sau a substanţelor narcotice şi psihotrope care nu intră în circuitul economic strict supravegheat de către autorităţile competente pentru a fi folosite în scopuri medicale şi ştiinţifice. În vederea respectării legislaţiei penale aplicabile infracţiunilor vamale, datoria vamală ia naştere totuşi în cazul în care, în conformitate cu dreptul penal al unui stat membru, pe baza datoriilor vamale se stabilesc sancţiuni sau atunci când existenţa unei datorii vamale se constituie ca bază pentru începerea urmăririi penale.
Art. 212a
Atunci când legislaţia vamală prevede scutiri sau exonerări de drepturile de import sau export în temeiul articolelor 181-187, astfel de scutiri sau exonerări se aplică şi în cazurile în care a luat naştere o datorie vamală în temeiul articolelor 202-205, 210 sau 211, numai când comportamentul persoanei interesate nu implică manevre dolozive sau neglijenţă manifestă şi face dovada că a îndeplinit celelalte condiţii pentru aplicarea scutirii sau exonerării.
Art. 213
Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.
Art. 214
(1)În absenţa dispoziţiilor contrare prevăzute în prezentul cod şi fără a aduce atingere alineatului (2), valoarea drepturilor de import sau export aplicabile mărfurilor se determină pe baza regulilor de evaluare adecvate pentru respectivele mărfuri la data naşterii datoriei vamale aferente.
(2)Atunci când nu este posibilă stabilirea precisă a datei la care a luat naştere datoria vamală, data avută în vedere la stabilirea regulilor de evaluare adecvate pentru respectivele mărfuri este aceea la care autorităţile vamale decid că mărfurile îndeplinesc condiţiile în care ia naştere o datorie vamală.
Cu toate acestea, atunci când autorităţile vamale deţin informaţii pe baza cărora pot stabili că datoria vamală a luat naştere înainte de a se lua acea decizie, valoarea drepturilor de import sau export pentru mărfurile în cauză se stabileşte pe baza regulilor de evaluare adecvate în termenul cel mai scurt posibil în care se poate stabili existenţa datoriei vamale rezultate din situaţia respectivă pe baza informaţiilor disponibile.
(3)În situaţiile şi condiţiile definite de dispoziţiile adoptate în cadrul procedurii comitetului, se aplică dobânzi compensatorii pentru a împiedica obţinerea unor avantaje financiare prin reportarea datei la care datoria vamală a luat naştere sau a fost înscrisă în evidenţa contabilă.
Art. 215
(1)O datorie vamală ia naştere:
- în locul în care se produc faptele care generează această datorie;
- dacă nu se poate stabili acest loc, atunci la locul unde autorităţile vamale constată că mărfurile se află într-o situaţie care generează datoria vamală;
- dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu s-a încheiat şi dacă locul nu poate fi determinat potrivit primei sau celei de-a doua liniuţe într-un termen determinat, în conformitate cu procedura comitetului, la locul unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul respectiv, fie au fost introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii sub regimul respectiv.
(2)În cazul în care informaţiile aflate la dispoziţia autorităţilor vamale le permit acestora să stabilească faptul că datoria vamală luase deja naştere atunci când mărfurile se aflau în alt loc la o dată anterioară, se consideră că datoria vamală a luat naştere în locul unde se poate stabili că mărfurile se aflau în momentul cel mai îndepărtat în timp în care poate fi stabilită existenţa datoriei vamale.
(3)Autorităţile vamale menţionate la articolul 217 alineatul (1) sunt cele ale statului membru unde a luat naştere datoria vamală sau se consideră că a luat naştere în conformitate cu prezentul articol.
Art. 216
(1)În măsura în care acordurile încheiate între Comunitate şi anumite ţări terţe prevăd acordarea la importul în aceste ţări a unui tratament tarifar preferenţial pentru mărfurile originare din Comunitate în sensul acestor acorduri, cu condiţia ca, atunci când au fost obţinute sub regimul de perfecţionare activă, mărfurile necomunitare incorporate în mărfurile originare menţionate să fie supuse plăţii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare pentru a permite obţinerea unui astfel de tratament tarifar preferenţial în terţe ţări duce la naşterea unei datorii vamale la import.
(2)Momentul naşterii acestei datorii vamale este considerat a fi momentul în care autorităţile vamale acceptă declaraţia de export pentru mărfurile în cauză.
(3)Debitorul vamal este declarantul. În eventualitatea unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia se face declaraţia este şi debitor vamal.
(4)Valoarea drepturilor de import corespunzătoare acestei datorii vamale este determinată în aceleaşi condiţii ca în cazul unei datorii vamale care rezultă din acceptarea, la aceeaşi dată, a declaraţiei pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor respective, în vederea încheierii regimului de perfecţionare activă.