Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132

Acte UE

Jurnalul Oficial 22L

În vigoare

Versiune de la: 27 Februarie 2024

Dată act: 16-dec-2020

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Pieţele financiare sunt esenţiale pentru funcţionarea economiilor moderne. Cu cât sunt mai integrate aceste pieţe, cu atât este mai mare potenţialul de alocare eficientă a resurselor economice, ceea ce poate influenţa pozitiv performanţa economică. Cu toate acestea, pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei unice în ceea ce priveşte serviciile financiare, este important să existe proceduri care să abordeze efectele tulburărilor de pe pieţe şi să asigure că dacă o instituţie financiară sau o infrastructură a pieţei financiare activă pe această piaţă se confruntă cu dificultăţi financiare sau este pe punctul de a intra în dificultate, un astfel de eveniment nu destabilizează întreaga piaţă financiară şi nu afectează creşterea în întreaga economie.

(2)Contrapărţile centrale (CPC-urile) sunt componente-cheie ale pieţelor financiare mondiale, întrucât intervin între participanţi, acţionând în calitate de cumpărător pentru fiecare vânzător şi de vânzător pentru fiecare cumpărător, şi joacă un rol central în ceea ce priveşte procesarea tranzacţiilor financiare şi gestionarea expunerilor la diverse riscuri inerente acestor tranzacţii. CPC-urile centralizează gestionarea tranzacţiilor şi a poziţiilor contrapărţilor, onorează obligaţiile care decurg din tranzacţii şi solicită membrilor lor garanţiile reale corespunzătoare sub formă de marjă şi de contribuţii la fondurile de garantare.

(3)Integrarea pieţelor financiare ale Uniunii a avut ca rezultat evoluţia CPC-urilor de la deservirea cu precădere a nevoilor şi a pieţelor naţionale la constituirea de noduri critice pe pieţele financiare ale Uniunii la scară mai largă. În prezent, CPC-urile autorizate în Uniune compensează mai multe clase de produse, inclusiv instrumente financiare derivate şi pe mărfuri cotate la bursă şi extrabursiere (OTC), capital în numerar, obligaţiuni şi alte produse, cum ar fi contractele repo. Acestea oferă servicii dincolo de frontierele naţionale unei palete largi de instituţii financiare şi de altă natură din întreaga Uniune. Deşi unele CPC-uri se concentrează în continuare pe pieţele naţionale, toate CPC-urile sunt de o importanţă sistemică, cel puţin pe pieţele lor naţionale.

(4)Dat fiind că CPC-urile procesează şi concentrează o parte semnificativă a riscului financiar din sistemul financiar al Uniunii în numele membrilor compensatori şi al clienţilor lor, reglementarea eficace şi o supraveghere solidă a CPC-urilor sunt esenţiale. Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴), impune CPC-urilor autorizate în Uniune obligaţia de a respecta standarde prudenţiale, organizatorice şi de conduită profesională ridicate. Autorităţile competente, cooperând în cadrul colegiilor de supraveghere care regrupează autorităţi relevante pentru îndeplinirea sarcinilor specifice care le-au fost încredinţate, sunt responsabile cu supravegherea integrală a activităţilor CPC-urilor. În conformitate cu angajamentele asumate de liderii G20 după criza financiară din 2008, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede, de asemenea, obligaţia ca instrumentele financiare derivate extrabursiere standardizate să fie compensate la nivel central printr-o CPC. După intrarea în vigoare a obligaţiei de compensare la nivel central a instrumentelor financiare derivate extrabursiere, este probabil ca volumul şi tipul activităţilor desfăşurate de CPC-uri să crească, ceea ce ar putea crea, la rândul său, noi provocări de care trebuie să ţină seama CPC-urile în strategiile lor de gestionare a riscurilor.

(5)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a contribuit la sporirea rezilienţei CPC-urilor şi a pieţelor financiare în general la gama largă de riscuri procesate şi concentrate în cadrul CPC-urilor. Cu toate acestea, niciun sistem de norme şi practici nu poate împiedica situaţia în care resursele existente se dovedesc inadecvate pentru gestionarea riscurilor suportate de o CPC, inclusiv unul sau mai multe evenimente de neîndeplinire a obligaţiilor de plată de către membrii compensatori. Confruntate cu un scenariu de dificultăţi financiare grave sau de intrare iminentă în dificultate, instituţiile financiare ar trebui, în principiu, să facă în continuare obiectul procedurii obişnuite de insolvenţă. Cu toate acestea, după cum a reieşit în urma crizei financiare din 2008, în special într-o perioadă prelungită de instabilitate şi incertitudine economică, aceste proceduri pot întrerupe funcţiile critice pentru economie, punând astfel în pericol stabilitatea financiară. Procedurile obişnuite de insolvenţă aplicate societăţilor comerciale nu pot asigura întotdeauna o intervenţie suficient de rapidă sau nu pot asigura în mod adecvat prioritatea continuării funcţiilor critice ale instituţiilor financiare în scopul menţinerii stabilităţii financiare. Pentru a se evita astfel de consecinţe negative ale procedurii obişnuite de insolvenţă, este necesar să se creeze un cadru special de rezoluţie pentru CPC-uri.

(6)Criza financiară din 2008 a evidenţiat lipsa unor instrumente adecvate care să menţină funcţiile critice asigurate de instituţiile financiare în curs de a intra în dificultate. De asemenea, criza a evidenţiat lipsa unor cadre care să permită cooperarea şi coordonarea dintre autorităţi, în special în cazul în care acestea sunt situate în state membre sau jurisdicţii diferite, astfel încât să se asigure luarea unor măsuri rapide şi decisive. În lipsa unor astfel de instrumente şi a unui cadru de cooperare şi coordonare, statele membre au fost obligate să salveze instituţiile financiare utilizând banii contribuabililor pentru a stopa contagiunea şi a reduce panica. Deşi nu au beneficiat direct de sprijin financiar public extraordinar în timpul crizei financiare din 2008, CPC-urile au fost protejate de efectele pe care nerespectarea de către bănci a obligaţiilor care le reveneau le-ar fi avut asupra lor. Un cadru de redresare şi de rezoluţie pentru CPC-uri completează cadrul de rezoluţie bancară adoptat în temeiul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵) şi, prin urmare, este necesar pentru a preveni dependenţa de banii contribuabililor în cazul în care CPC intră în dificultate în mod dezordonat. Un astfel de cadru ar trebui să includă şi posibilitatea ca CPC-urile să intre în procedura de rezoluţie din alte motive decât cele legate de neîndeplinirea obligaţiilor de plată de către unul sau mai mulţi dintre membrii lor compensatori.

(⁵)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(7)Obiectivul unui cadru de redresare şi de rezoluţie credibil este de a garanta, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că CPC-urile prevăd măsuri care să asigure redresarea în urma unor dificultăţi financiare, menţinerea funcţiilor critice ale unei CPC care este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în timp ce restul activităţilor sunt lichidate prin intermediul procedurii obişnuite de insolvenţă, precum şi menţinerea stabilităţii financiare şi evitarea efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar şi asupra capacităţii acestuia de a deservi economia reală, în paralel cu reducerea la minimum a costului pe care îl presupune pentru contribuabili intrarea în dificultate a unei CPC. Cadrul de redresare şi de rezoluţie consolidează în continuare măsura în care CPC-urile şi autorităţile sunt pregătite să atenueze dificultăţile financiare şi permite autorităţilor să urmărească mai bine pregătirile CPC-urilor pentru scenarii de criză. De asemenea, acesta le oferă autorităţilor competenţele de a efectua pregătirile pentru o eventuală rezoluţie a unei CPC şi de a gestiona în mod coordonat deteriorarea stării de sănătate a unei CPC, contribuind astfel la buna funcţionare a pieţelor financiare.

(8)În prezent, nu există dispoziţii armonizate pentru redresarea şi rezoluţia CPC-urilor la nivelul întregii Uniuni. Unele state membre au adoptat deja modificări legislative care impun CPC-urilor obligaţia de a elabora planuri de redresare şi introduc mecanisme de rezoluţie a CPC-urilor în curs de a intra în dificultate. În plus, există diferenţe considerabile de la un stat membru la altul în ceea ce priveşte fondul şi procedurile prevăzute în actele cu putere de lege şi actele administrative care reglementează insolvenţa CPC-urilor. Este probabil ca absenţa condiţiilor, competenţelor şi procedurilor comune pentru redresarea şi rezoluţia CPC-urilor să constituie un obstacol în calea bunei funcţionări a pieţei interne şi să îngreuneze cooperarea dintre autorităţile naţionale atunci când gestionează intrarea în dificultate a unei CPC şi aplică mecanismele adecvate de alocare a pierderilor între membrii compensatori ai acesteia, atât în Uniune, cât şi la nivel mondial. Acest lucru este valabil mai ales atunci când, din cauza unor abordări diferite, autorităţile naţionale nu au acelaşi nivel de control sau aceeaşi capacitate de a proceda la rezoluţia CPC-urilor. Aceste diferenţe între regimurile de redresare şi de rezoluţie ar putea afecta CPC-urile, membrii compensatori şi clienţii membrilor compensatori în mod diferit de la un stat membru la altul, creând posibile denaturări ale concurenţei în întreaga piaţă internă. Lipsa unor norme şi instrumente comune privind modul în care ar trebui să fie gestionate dificultăţile financiare sau aflarea în dificultate a unei CPC poate afecta decizia membrilor compensatori şi a clienţilor acestora de a recurge sau nu la compensare şi decizia CPC atunci când îşi alege locul de stabilire, împiedicând astfel CPC-urile să beneficieze pe deplin de libertăţile lor fundamentale în cadrul pieţei unice. La rândul său, acest lucru ar putea descuraja membrii compensatori şi clienţii acestora să apeleze la serviciile CPC-urilor la nivel transfrontalier în cadrul pieţei interne şi ar împiedica integrarea în continuare a pieţelor de capital ale Uniunii. Prin urmare, este nevoie de norme comune privind redresarea şi rezoluţia în toate statele membre pentru a se asigura faptul că exercitarea de către CPC-uri a libertăţilor oferite de piaţa internă nu este limitată de capacitatea financiară a statelor membre şi a autorităţilor acestora de a gestiona intrarea lor în dificultate.

(9)Revizuirea cadrului de reglementare aplicabil băncilor şi altor instituţii financiare care a avut loc în urma crizei financiare din 2008 şi, în special, consolidarea capitalului şi a rezervelor de lichidităţi ale băncilor, îmbunătăţirea instrumentelor pentru politicile macroprudenţiale şi normele cuprinzătoare pentru redresarea şi rezoluţia băncilor au redus probabilitatea de apariţie a unor crize viitoare şi au îmbunătăţit rezilienţa tuturor instituţiilor financiare şi infrastructurilor pieţei, inclusiv a CPC-urilor, la crizele economice, indiferent dacă acestea sunt provocate de perturbări sistemice sau de evenimente specifice fiecărei instituţii. De la 1 ianuarie 2015, în statele membre se aplică un regim de redresare şi rezoluţie a băncilor în temeiul Directivei 2014/59/UE.

(10)Pornind de la abordarea aplicată în ceea ce priveşte redresarea şi rezoluţia băncilor, autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ar trebui să fie pregătite şi să aibă la dispoziţie instrumente adecvate pentru a face faţă situaţiilor în care CPC-urile intră în dificultate. Cu toate acestea, având în vedere funcţiile şi modelele lor de afaceri diferite, riscurile inerente băncilor şi CPC-urilor sunt diferite. Prin urmare, sunt necesare instrumente şi competenţe specifice pentru scenariile de intrare în dificultate a CPC-urilor, provocate de intrarea în dificultate a membrilor compensatori ai CPC sau ca urmare a situaţiilor care presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată.

(11)Un regulament este actul legislativ adecvat pentru a completa şi a consolida abordarea stabilită în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care prevede cerinţe prudenţiale uniforme aplicabile CPC-urilor. Stabilirea cerinţelor în materie de redresare şi rezoluţie printr-o directivă ar putea crea inconsecvenţe prin adoptarea unor reglementări naţionale potenţial diferite într-un domeniu care este reglementat în rest de dreptul direct aplicabil al Uniunii şi care este din ce în ce mai mult caracterizat de prestarea serviciilor CPC-urilor la nivel transfrontalier. Prin urmare, ar trebui adoptate norme uniforme şi direct aplicabile şi în ceea ce priveşte redresarea şi rezoluţia CPC-urilor.

(12)Pentru a asigura coerenţa cu legislaţia existentă a Uniunii în domeniul serviciilor financiare, precum şi un nivel maxim de stabilitate financiară în întreaga Uniune, regimul de redresare şi rezoluţie prevăzut în prezentul regulament ar trebui să se aplice CPC-urilor care fac obiectul cerinţelor prudenţiale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, indiferent dacă acestea deţin sau nu o autorizaţie bancară. Deşi ar putea exista diferenţe în ceea ce priveşte profilul de risc asociat cu structurile altor structuri corporative, CPC-urile sunt entităţi de sine stătătoare care sunt obligate să îndeplinească toate cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în mod independent de întreprinderea lor mamă sau de alte entităţi din grup. Prin urmare, nu este necesar ca grupul din care face parte o CPC să facă obiectul prezentului regulament. Cu toate acestea, dimensiunea de grup, inclusiv, printre altele, relaţiile operaţionale, personale şi financiare ale unei CPC cu entităţile din grup, ar trebui luată în considerare în planificarea redresării şi a rezoluţiei CPC, în măsura în care ar putea afecta redresarea sau rezoluţia CPC sau în măsura în care măsurile de redresare şi de rezoluţie ar putea avea un impact asupra altor entităţi din grup.

(13)Pentru a se asigura că măsurile de rezoluţie sunt întreprinse în mod eficient şi eficace şi în conformitate cu obiectivele rezoluţiei, statele membre ar trebui să desemneze ca autorităţi de rezoluţie în sensul prezentului regulament, bănci naţionale centrale, ministere de resort, autorităţi publice administrative sau autorităţi învestite cu competenţe de administraţie publică, care să îndeplinească funcţiile şi sarcinile legate de rezoluţie, inclusiv eventuale autorităţi de rezoluţie. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că acestor autorităţi de rezoluţie le sunt alocate resursele corespunzătoare. În statele membre în care este stabilit o CPC, ar trebui instituite mecanisme structurale adecvate pentru a separa funcţia de rezoluţie a CPC-urilor de alte funcţii, în special în cazul în care autoritatea responsabilă de supravegherea prudenţială a CPC-urilor sau de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit sau a firmelor de investiţii care sunt membri compensatori ai CPC respective este desemnată ca autoritate de rezoluţie, pentru a se evita orice conflict de interese şi orice risc de toleranţă în materie de reglementare. În astfel de cazuri, ar trebui să se asigure independenţa procesului decizional al autorităţii de rezoluţie, fără a se împiedica convergenţa la cel mai înalt nivel a acestuia.

(14)Având în vedere atât consecinţele pe care le-ar putea avea asupra sistemului financiar şi a economiei unui stat membru intrarea în dificultate a unei CPC şi măsurile ulterioare acesteia, cât şi eventuala necesitate de a utiliza în ultimă instanţă fonduri publice pentru soluţionarea unei crize, ministerele de finanţe sau alte ministere relevante din statele membre ar trebui să poată decide, în conformitate cu procedurile democratice naţionale, cu privire la utilizarea fondurilor publice în ultimă instanţă şi, prin urmare, ar trebui să fie strâns implicate încă dintr-o fază timpurie în procesul de redresare şi de rezoluţie. Prin urmare, în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor publice în ultimă instanţă, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere repartizării competenţelor între ministerele de resort sau guvern şi autoritatea de rezoluţie astfel cum sunt prevăzute în sistemele juridice ale statelor membre.

(15)Dat fiind că CPC-urile prestează adesea servicii în întreaga Uniune, redresarea şi rezoluţia eficace necesită cooperarea dintre autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie în cadrul colegiilor de supraveghere şi de rezoluţie, în special în etapele pregătitoare ale redresării şi rezoluţiei. Acestea includ evaluarea planului de redresare elaborat de CPC, contribuţia şi ajungerea la o decizie comună privind planurile de rezoluţie elaborate de autoritatea de rezoluţie a CPC şi abordarea oricăror obstacole din calea posibilităţii de rezoluţie a CPC.

(16)Rezoluţia CPC-urilor ar trebui să asigure echilibrul între necesitatea unor proceduri care să ia în considerare caracterul urgent al situaţiei şi să permită găsirea de soluţii eficiente, echitabile şi rapide pe de o parte, şi necesitatea de a proteja stabilitatea financiară în statele membre în care CPC prestează servicii, pe de altă parte. Autorităţile ale căror domenii de competenţă ar fi afectate de intrarea în dificultate a unei CPC ar trebui să facă schimb de opinii în cadrul colegiilor de rezoluţie în vederea realizării acestor obiective. Acest lucru ar trebui să includă, în special, schimbul de informaţii cu privire la pregătirea membrilor compensatori şi, după caz, a clienţilor în ceea ce priveşte măsurile potenţiale de redresare, de rezoluţie şi de gestionare a situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, precum şi cu privire la modul de supraveghere a expunerilor aferente faţă de CPC. Autorităţile din statele membre a căror stabilitate financiară ar putea fi afectată de intrarea în dificultate a unei CPC ar trebui să poată participa în cadrul colegiului de rezoluţie pe baza evaluării de către acestea a impactului pe care rezoluţia CPC l-ar putea avea asupra stabilităţii financiare a statului membru respectiv. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a fi reprezentate în cadrul colegiului de rezoluţie de către autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori. Statele membre care nu sunt reprezentate de autorităţile membrilor compensatori ar trebui să poată participa alegând între participarea la colegiu a autorităţii competente a clienţilor membrilor compensatori şi cea a autorităţii de rezoluţie a clienţilor membrilor compensatori. Autorităţile ar trebui să furnizeze autorităţii de rezoluţie a CPC o justificare adecvată a participării lor, pe baza unei analize a impactului negativ pe care rezoluţia CPC l-ar putea avea asupra statelor lor membre. În mod similar, pentru a se asigura în mod regulat schimburile de opinii şi coordonarea cu autorităţile ţării terţe relevante, aceste autorităţi ar trebui invitate să participe la colegiile de rezoluţie în calitate de observatori în cazul în care este necesar.

(17)Pentru a aborda în mod eficace şi proporţional posibila intrare în dificultate a unei CPC, autorităţile ar trebui să ţină seama de o serie de factori atunci când îşi exercită competenţele de redresare şi de rezoluţie, cum ar fi natura activităţilor desfăşurate de CPC, structura acţionariatului, structura juridică şi organizatorică, profilul de risc, dimensiunea, statutul juridic, substituibilitatea şi gradul de interconectare cu sistemul financiar. Autorităţile ar trebui, de asemenea, să ia în considerare măsura în care intrarea în dificultate şi lichidarea ulterioară a CPC în conformitate cu procedura obişnuită de insolvenţă ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra pieţelor financiare, asupra altor instituţii financiare sau asupra economiei în general.

(18)Pentru a putea acţiona în mod eficient în cazul CPC-urilor în curs de a intra în dificultate, autorităţile competente ar trebui să aibă atribuţii de impunere asupra CPC-urilor a unor măsuri de pregătire. Ar trebui să se instituie un standard minim în ceea ce priveşte conţinutul şi informaţiile care trebuie incluse în planurile de redresare pentru a se asigura că toate CPC-urile din Uniune dispun de planuri de redresare suficient de detaliate în cazul în care se confruntă cu dificultăţi financiare. Un astfel de plan de redresare ar trebui să ia în considerare o gamă adecvată de scenarii, care să aibă în vedere atât criza sistemică, cât şi criza specifică cu care se poate confrunta CPC, care ar pune în pericol viabilitatea acesteia, ţinând seama, de asemenea, de impactul potenţial al contagiunii în cadrul unei crize, atât la nivel naţional, cât şi la nivel transfrontalier. Scenariile ar trebui să fie mai severe decât cele utilizate în scopul simulărilor de criză periodice în temeiul articolului 49 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, rămânând în acelaşi timp plauzibile. Planul de redresare ar trebui să acopere o gamă largă de scenarii, inclusiv scenarii care rezultă din situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, din situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată şi dintr-o combinaţie a acestora două, şi ar trebui să includă mecanisme cuprinzătoare pentru restabilirea unui portofoliu corelat, pentru alocarea integrală a pierderilor rezultate din neîndeplinirea obligaţiilor de plată de către un membru compensator şi pentru absorbţia adecvată a tuturor celorlalte tipuri de pierderi. Planul de redresare ar trebui să facă distincţie între diferitele tipuri de situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată. Planul de redresare ar trebui să facă parte din normele de funcţionare ale CPC stabilite prin contract cu membrii compensatori. Normele de funcţionare respective ar trebui să conţină, de asemenea, dispoziţii care să asigure caracterul executoriu al măsurilor de redresare prevăzute în planul de redresare în toate scenariile. Planurile de redresare nu ar trebui să se bazeze pe accesul la sprijin financiar public extraordinar sau să expună contribuabilii la riscul de pierderi.

(19)CPC-urile ar trebui să aibă obligaţia de a-şi elabora şi de a-şi reexamina şi actualiza periodic planurile de redresare. În acest context, faza de redresare ar trebui să înceapă în momentul în care există o deteriorare semnificativă a situaţiei financiare a CPC sau un risc de nerespectare a cerinţelor de capital şi a cerinţelor prudenţiale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ceea ce ar putea conduce la încălcarea cerinţelor sale de autorizare, justificându-se astfel retragerea autorizaţiei sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Această situaţie ar trebui indicată prin trimitere la un cadru de indicatori calitativi sau cantitativi incluşi în planul de redresare.

(20)Pentru a crea stimulente solide ex ante şi pentru a asigura o alocare echitabilă a pierderilor, planurile de redresare ar trebui să asigure că aplicarea instrumentelor de redresare echilibrează în mod adecvat alocarea pierderilor între CPC-uri, membrii compensatori şi, dacă este cazul, clienţii acestora. Ca principiu general, pierderile în timpul fazei de redresare ar trebui să fie repartizate între CPC-uri, membrii compensatori şi, dacă este cazul, clienţii lor, în funcţie de responsabilitatea lor în ceea ce priveşte riscurile transferate CPC şi capacitatea acestora de a controla şi de a gestiona astfel de riscuri. Planurile de redresare ar trebui să asigure că capitalul CPC este expus pierderilor cauzate de situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată sau de situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată, înainte ca pierderile să fie alocate membrilor compensatori. Ca stimulent pentru gestionarea adecvată a riscurilor şi pentru a reduce şi mai mult riscurile de pierderi pentru contribuabili, CPC ar trebui să utilizeze o parte din resursele sale proprii prefinanţate dedicate, astfel cum se menţionează la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care pot include orice capital pe care îl deţine în plus faţă de cerinţele sale de capital minim, pentru a se conforma pragului de notificare menţionat în actul delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ca măsură de redresare înainte de a recurge la alte măsuri de redresare care necesită contribuţii financiare din partea membrilor compensatori.

Respectivul cuantum suplimentar de resurse proprii prefinanţate dedicate, care este diferit de resursele proprii prefinanţate menţionate la articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, nu ar trebui să fie mai mic de 10 % şi nici mai mare de 25 % din cerinţele de capital bazate pe risc, calculate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, indiferent dacă respectivele cerinţe sunt mai mici sau mai mari decât capitalul iniţial menţionat la articolul 16 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(21)CPC ar trebui să trimită planul său de redresare autorităţii competente, care ar trebui să îl transmită fără întârzieri nejustificate colegiului de supraveghere instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în vederea evaluării sale complete, pentru a fi dus la îndeplinire printr-o decizie comună a colegiului. Evaluarea ar trebui să indice dacă planul este cuprinzător şi dacă poate restabili viabilitatea CPC în timp util, inclusiv în perioadele de dificultăţi financiare grave.

(22)Planurile de redresare ar trebui să stabilească integral măsurile pe care CPC ar urma să le ia pentru abordarea oricărei situaţii caracterizate de obligaţii restante necorelate, pierderi neacoperite, deficite de lichiditate sau insuficienţă a capitalului, precum şi măsurile pentru reconstituirea resurselor financiare prefinanţate epuizate şi a mecanismelor de lichiditate, în scopul restabilirii viabilităţii CPC şi al menţinerii capacităţii sale de a-şi îndeplini cerinţele de autorizare. Atât competenţa autorităţii de rezoluţie de a aplica un apel la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei, cât şi cerinţa de a avea un angajament contractual minim pentru apel la fonduri băneşti în scopul redresării nu ar trebui să afecteze dreptul CPC de a introduce în normele sale apeluri la fonduri băneşti în scopul redresării care depăşesc angajamentul contractual minim obligatoriu prevăzut în prezentul regulament, sau gestionarea riscurilor CPC.

(24)CPC-urile ar trebui să se asigure că planul lor de redresare este nediscriminatoriu şi echilibrat din punctul de vedere al impactului pe care îl produce şi al stimulentelor pe care le creează. Efectele măsurilor de redresare asupra membrilor compensatori şi, în funcţie de disponibilitatea informaţiilor relevante, asupra clienţilor acestora şi asupra sistemului financiar al Uniunii sau al unuia sau mai multor state membre ar trebui să fie proporţionale. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, CPC-urile se asigură că membrii lor compensatori au expuneri limitate faţă de CPC-uri. De asemenea, CPC-urile ar trebui să se asigure că toate părţile interesate relevante sunt implicate în elaborarea planului de redresare, prin implicarea acestora în comitetul de risc al CPC, după caz, şi că sunt consultate în mod adecvat. Întrucât se pot preconiza diferenţe de opinii între părţile interesate, CPC-urile ar trebui să stabilească proceduri clare pentru gestionarea diversităţii opiniilor părţilor interesate, precum şi a oricărui conflict de interese dintre părţile respective şi CPC.

(26)În cazul în care o CPC nu prezintă un plan de redresare adecvat, autorităţile competente ar trebui să aibă competenţa de a-i impune acesteia să ia măsurile necesare pentru a remedia deficienţele semnificative ale planului, astfel încât activitatea CPC să fie consolidată şi să se asigure că CPC ar putea aloca pierderile, şi-ar putea restabili capitalul şi, după caz, şi-ar putea recorela portofoliul în situaţia în care intră în dificultate. Această competenţă ar trebui să permită autorităţilor competente să ia măsurile preventive necesare pentru eliminarea oricăror deficienţe şi, implicit, pentru atingerea obiectivelor de stabilitate financiară.

(27)În cazurile excepţionale de ajustare a cuantumului câştigurilor aferente marjei de variaţie în urma unei situaţii care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată şi dacă procesul de redresare se încheie cu succes, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita CPC să îşi despăgubească membrii compensatori proporţional cu pierderile lor care depăşesc angajamentele lor contractuale, prin intermediul unor plăţi în numerar sau, după caz, de a impune CPC să emită instrumente care recunosc o creanţă asupra profiturilor viitoare ale CPC.

(28)Planificarea rezoluţiei este o componentă esenţială a unei proceduri de rezoluţie eficace. Aceste planuri ar trebui să fie elaborate de autoritatea de rezoluţie a CPC şi stabilite de comun acord în cadrul colegiului de rezoluţie. Planurile ar trebui să acopere o gamă largă de scenarii, făcând diferenţa între scenariile care rezultă din situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, cele care rezultă din situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată şi cele care rezultă dintr-o combinaţie a acestora două, precum şi din diferite tipuri de situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată. Autorităţile ar trebui să deţină toate informaţiile necesare pentru a identifica funcţiile critice şi pentru a asigura continuitatea acestora. Cu toate acestea, conţinutul unui plan de rezoluţie ar trebui să fie corespunzător activităţilor CPC şi tipurilor de produse pe care acesta le compensează şi ar trebui să se bazeze, printre altele, pe informaţiile furnizate de CPC. Pentru a facilita exercitarea apelurilor la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei şi reducerea cuantumului eventualelor câştiguri datorate unui membru compensator al unei CPC aflate în rezoluţie, care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, în normele de funcţionare ale CPC ar trebui inclusă o trimitere la competenţa autorităţii de rezoluţie de a impune respectivele apeluri la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei şi respectiva reducere. În cazul în care este necesar, normele de funcţionare ale CPC care sunt convenite prin contract cu membrii compensatori ar trebui să conţină dispoziţii care să asigure punerea în aplicare a altor măsuri de rezoluţie de către autorităţile de rezoluţie.

(29)Autorităţile de rezoluţie ar trebui să aibă competenţa de a impune, pe baza evaluării posibilităţii de rezoluţie, modificarea structurii şi organizării juridice sau operaţionale ale CPC-urilor în mod direct sau indirect, prin intermediul autorităţii competente, pentru a lua măsurile necesare şi proporţionale pentru reducerea sau înlăturarea obstacolelor semnificative din calea aplicării instrumentelor de rezoluţie şi pentru asigurarea posibilităţii de rezoluţie a acestora. Ţinând seama de structura diversă a grupurilor din care fac parte CPC-urile, de diferenţele în materie de structuri în comparaţie cu grupurile bancare şi de diferitele cadre de reglementare care se aplică entităţilor individuale din cadrul unor astfel de grupuri, autoritatea de rezoluţie a CPC, în consultare cu autoritatea competentă a CPC, ar trebui să fie în măsură să evalueze dacă impunerea de modificări ale structurilor juridice sau operaţionale ale CPC sau ale oricărei entităţi din grup aflate direct sau indirect sub controlul acesteia implică modificări în structurile grupului din care face parte CPC care ar putea conduce la probleme legate de contestarea în justiţie sau de forţa executorie, în funcţie de circumstanţele juridice specifice care se aplică. Atunci când evaluează modul de eliminare a acestor obstacole din calea rezoluţiei, autoritatea de rezoluţie ar trebui să fie în măsură să propună un set diferit de măsuri privind posibilitatea de rezoluţie, în loc să impună modificări ale structurilor juridice sau operaţionale ale grupului, dacă utilizarea unor astfel de măsuri alternative ar elimina obstacolele din calea posibilităţii de rezoluţie într-un mod echivalent.

(30)În ceea ce priveşte planurile de rezoluţie şi evaluarea posibilităţii de rezoluţie, necesitatea de a accelera şi a asigura măsuri de restructurare rapide pentru garantarea funcţiilor critice ale CPC şi pentru protejarea stabilităţii financiare devansează consideraţiile legate de activităţile cotidiene de supraveghere. În cazul în care membrii colegiului de rezoluţie nu se pun de acord în legătură cu deciziile care trebuie luate în ceea ce priveşte planul de rezoluţie a CPC, evaluarea posibilităţii de rezoluţie a CPC şi decizia de a înlătura orice obstacole din calea acesteia, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (ESMA) ar trebui să joace un rol de mediator în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶). Însă această mediere obligatorie din partea ESMA ar trebui să fie pregătită pentru examinare de către un comitet intern al ESMA, având în vedere competenţele membrilor ESMA de a asigura stabilitatea financiară şi de a supraveghea membrii compensatori în mai multe state membre. Anumite autorităţi competente în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷) ar trebui să fie invitate să participe în calitate de observatori la acest comitet intern al ESMA, având în vedere faptul că aceste autorităţi execută sarcini similare în temeiul Directivei 2014/59/UE. O astfel de mediere obligatorie nu ar trebui să împiedice utilizarea, în alte situaţii, a medierii facultative, în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. În conformitate cu articolul 38 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, medierea obligatorie nu poate să afecteze responsabilităţile fiscale ale statelor membre.

(31)Ar putea fi necesar ca planul de redresare a CPC să stabilească în condiţiile în care poate fi activată furnizarea de posibile acorduri cu titlu de obligaţie contractuală pentru furnizarea de sprijin financiar, de garanţii sau de alte forme de sprijin operaţional de către o întreprindere-mamă sau o altă entitate din grup către o CPC din cadrul aceluiaşi grup. Transparenţa cu privire la aceste mecanisme ar atenua riscurile la adresa lichidităţii şi a solvabilităţii entităţii din grup care furnizează sprijin CPC confruntată cu dificultăţi financiare. Prin urmare, orice modificare a acestor mecanisme care afectează calitatea şi natura unui astfel de sprijin din partea grupului ar trebui să fie considerată o modificare substanţială în scopul reexaminării planului de redresare.

(34)În vederea menţinerii stabilităţii financiare, este necesar ca autorităţile competente să fie în măsură să remedieze deteriorarea situaţiei financiare şi economice a unei CPC înainte ca CPC respectivă să ajungă într-un stadiu în care singura alternativă rămasă la dispoziţia autorităţilor ar fi să îl supună rezoluţiei sau să îi impună CPC să îşi schimbe măsurile de rezoluţie în cazul în care acestea ar putea aduce prejudicii stabilităţii financiare generale. Prin urmare, autorităţilor competente ar trebui să li se acorde competenţe de intervenţie timpurie pentru a evita sau a reduce la minimum efectele negative asupra stabilităţii financiare sau asupra intereselor clienţilor, care ar putea fi generate de punerea în aplicare de către CPC a anumitor măsuri. Competenţele de intervenţie timpurie ar trebui conferite autorităţilor competente în plus faţă de competenţele care le revin în temeiul dreptului intern al statelor membre sau al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 pentru alte situaţii decât cele considerate drept intervenţie timpurie. Competenţele de intervenţie timpurie ar trebui să includă competenţa de a limita sau interzice orice remunerare a fondurilor proprii şi a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv plăţile de dividende şi răscumpărările de acţiuni de către CPC, în cea mai mare măsură posibilă, fără a declanşa un eveniment de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, şi ar trebui să includă de asemenea competenţa de a limita, interzice sau îngheţa orice plăţi în favoarea conducerii superioare, ale remuneraţiei variabile, astfel cum este definită în politica de remunerare a CPC, întemeiată pe articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ale beneficiilor discreţionare de tipul pensiilor sau ale indemnizaţiilor de plecare.

(35)În cadrul competenţelor de intervenţie timpurie şi în conformitate cu dispoziţiile relevante din dreptul intern, autoritatea competentă ar trebui să poată numi un administrator temporar, care să înlocuiască consiliul de administraţie şi conducerea superioară ale CPC sau să lucreze temporar cu aceştia. Sarcina administratorului temporar ar trebui să constea în exercitarea oricăror competenţe care îi sunt conferite, sub rezerva oricărei condiţii care i se impune la numirea sa, în vederea promovării unor soluţii de redresare a situaţiei financiare a CPC. Numirea administratorului temporar nu ar trebui să aducă atingere în mod excesiv drepturilor acţionarilor sau celor ale proprietarilor, ori obligaţiilor procedurale instituite în temeiul dreptului comercial al Uniunii sau al celui naţional şi ar trebui să respecte obligaţiile internaţionale ale Uniunii şi ale statelor membre referitoare la protecţia investiţiilor.

(36)În etapele de redresare şi de intervenţie timpurie, acţionarii ar trebui să îşi păstreze pe deplin drepturile. Aceştia ar trebui să îşi piardă drepturile respective odată ce CPC a fost plasată în procedura de rezoluţie. Orice remunerare a fondurilor proprii şi a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv a plăţilor de dividende şi a răscumpărării de acţiuni de către CPC, ar trebui limitată sau interzisă în timpul fazei de redresare, în cea mai mare măsură posibilă, fără ca acest lucru să declanşeze un eveniment de neîndeplinire a obligaţiilor de plată. Acţionarii unei CPC ar trebui să fie primii care să absoarbă pierderile în cadrul procedurii de rezoluţie, într-un mod care să reducă la minimum riscul de contestare în justiţie de către aceştia în cazul în care pierderile respective sunt mai mari decât pierderile pe care le-ar fi suportat în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă, cunoscut şi sub denumirea de principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat". O autoritate de rezoluţie ar trebui să se poată abate de la principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat". Cu toate acestea, un acţionar sau un creditor care suportă o pierdere mai mare decât cea pe care ar fi suportat-o în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă ar avea dreptul la plata diferenţei.

(37)Cadrul de rezoluţie ar trebui să prevadă declanşarea rapidă a procedurii de rezoluţie, înainte ca CPC să devină insolvabilă. O CPC ar trebui considerată în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate atunci când nu respectă sau când este probabil să nu respecte, în viitorul apropiat, cerinţele pentru continuarea autorizării, atunci când viabilitatea sa nu a fost restabilită sau când este probabil să nu fie restabilită în urma redresării, atunci când CPC nu este în măsură sau este probabil să nu fie în măsură să asigure o funcţie critică, atunci când activele CPC sunt inferioare pasivelor sale sau sunt susceptibile să devină, în viitorul apropiat, inferioare pasivelor sale, atunci când CPC este în imposibilitatea de a-şi achita datoriile sau alte pasive la scadenţă sau este susceptibilă să se afle în această imposibilitate în viitorul apropiat sau atunci când CPC necesită sprijin financiar public extraordinar. Cu toate acestea, faptul că CPC nu respectă toate cerinţele de autorizare nu ar trebui să justifice, în sine, declanşarea procedurii de rezoluţie.

(38)Furnizarea de asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea unei bănci centrale, în cazul în care este disponibilă o astfel de facilitate, nu ar trebui să fie o condiţie pentru a demonstra că o CPC se află sau se va afla în viitorul apropiat în imposibilitatea de a-şi achita datoriile la scadenţă. În vederea menţinerii stabilităţii financiare, în special în cazul unui deficit de lichiditate sistemic, garanţiile acordate de stat pentru facilităţile de lichiditate oferite de băncile centrale sau garanţiile acordate de stat pentru instrumentele de datorie nou emise în vederea remedierii unei perturbări grave a economiei unui stat membru nu ar trebui să conducă la declanşarea procedurii de rezoluţie dacă sunt îndeplinite anumite condiţii.

(39)Membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), alte organisme ale statelor membre având funcţii similare, alte organisme publice ale Uniunii însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia, Banca Reglementelor Internaţionale, precum şi alte entităţi enumerate la articolul 1 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pot acţiona în calitate de membru compensator în legătură cu operaţiunile lor. Instrumentele de alocare a pierderilor prevăzute în planul de redresare al CPC-urilor nu ar trebui să se aplice acestor entităţi. În mod similar, autorităţile de rezoluţie nu ar trebui să aplice instrumente de alocare a pierderilor în ceea ce priveşte entităţile respective, pentru a evita expunerea fondurilor publice.

(40)În cazul în care o CPC îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie a CPC ar trebui să aibă la dispoziţie un set armonizat de instrumente şi competenţe de rezoluţie. Acestea ar trebui să permită autorităţii de rezoluţie să abordeze scenariile cauzate de situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată sau de situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată sau de o combinaţie a acestora două. Exercitarea lor ar trebui să fie supusă unor condiţii şi obiective comune, precum şi unor principii generale. Mai exact, aplicarea unor astfel de instrumente sau competenţe nu ar trebui să afecteze eficacitatea rezoluţiei grupurilor transfrontaliere.

(42)Funcţiile critice ale unei CPC în curs de a intra în dificultate ar trebui să fie menţinute, chiar dacă sunt restructurate prin schimbări ale conducerii, după caz, prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi, în cea mai mare măsură posibilă, prin utilizarea de fonduri private şi fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar. Respectivul obiectiv ar putea fi realizat prin alocarea pierderilor restante şi restabilirea unui portofoliu corelat pentru CPC prin aplicarea instrumentelor de alocare a poziţiilor şi a pierderilor în cazul pierderilor datorate neîndeplinirii obligaţiilor de plată sau, în cazul pierderilor care nu sunt datorate neîndeplinirii obligaţiilor de plată, prin reducerea valorii contabile a instrumentelor de capital şi reducerea valorii contabile şi conversia în fonduri proprii a pasivelor negarantate, în vederea absorbţiei pierderilor şi a recapitalizării CPC. Pentru a preveni necesitatea aplicării instrumentelor publice de stabilizare, autoritatea de rezoluţie ar trebui, de asemenea, să poată utiliza un apel la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei inclusiv în urma unei situaţii care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată. De asemenea, o CPC sau un serviciu anume de compensare ar trebui să poată fi vândut unei CPC terţe solvabile care este în măsură să conducă şi să gestioneze activităţile de compensare transferate sau poate fuziona cu o astfel de CPC. În conformitate cu obiectivul de a menţine funcţiile critice ale CPC şi înainte de a întreprinde acţiunile descrise mai sus, autoritatea de rezoluţie ar trebui să asigure, în general, executarea oricăror obligaţii contractuale existente şi restante către CPC, în concordanţă cu modul în care s-ar recurge la acestea conform normelor de funcţionare ale CPC, inclusiv, şi în special, a oricăror obligaţii contractuale ale membrilor compensatori de a da curs apelurilor la fonduri băneşti în scopul redresării sau de a asuma poziţii ale membrilor compensatori care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată, prin intermediul unei licitaţii sau prin alte mijloace convenite în normele de funcţionare ale CPC, precum şi orice obligaţii contractuale existente şi restante care angajează alte părţi decât membrii compensatori faţă de acordarea de sprijin financiar, indiferent de formă.

(43)Pentru a menţine încrederea pieţei şi a reduce la minimum contagiunea, sunt necesare măsuri rapide şi decisive. Odată ce sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie a CPC nu ar trebui să întârzie luarea măsurilor de rezoluţie adecvate şi coordonate în interesul public. Intrarea în dificultate a unei CPC poate avea loc în situaţii care necesită o reacţie imediată a autorităţii de rezoluţie relevante. Prin urmare, ar trebui ca autoritatea respectivă să aibă dreptul să ia măsuri de rezoluţie în pofida exercitării măsurilor de redresare de către CPC şi fără a i se impune acesteia obligaţia de a face mai întâi uz de competenţele sale de intervenţie timpurie.

(44)Atunci când adoptă măsuri de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie a CPC ar trebui să ia în considerare şi să urmeze măsurile prevăzute în planurile de rezoluţie elaborate în cadrul colegiului de rezoluţie, cu excepţia cazului în care autoritatea de rezoluţie consideră, având în vedere circumstanţele cazului, că obiectivele rezoluţiei vor fi îndeplinite în mod mai eficace prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie ar trebui să ţină seama de principiile generale ale procesului decizional, inclusiv de necesitatea de a asigura atât un echilibru între interesele diferitelor părţi care au legătură cu CPC, cât şi transparenţa faţă de autorităţile relevante ale statelor membre şi implicarea acestora, în cazul în care decizia sau măsura propusă ar putea avea implicaţii asupra stabilităţii financiare sau asupra resurselor bugetare. În special, autoritatea de rezoluţie ar trebui să informeze colegiul de rezoluţie cu privire la măsurile de rezoluţie planificate, inclusiv atunci când aceste măsuri se abat de la planul de rezoluţie.

(45)Atingerile aduse drepturilor de proprietate ar trebui să fie proporţionale cu riscul la adresa stabilităţii financiare. Prin urmare, instrumentele de rezoluţie ar trebui să fie aplicate numai în ceea ce priveşte CPC-urile care îndeplinesc condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, în special atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de stabilitate financiară, în interesul public. Instrumentele şi competenţele de rezoluţie ar putea afecta drepturile acţionarilor, ale creditorilor, ale membrilor compensatori şi, după caz, ale clienţilor membrilor compensatori. Prin urmare, ar trebui luate măsuri de rezoluţie numai în cazul în care este necesar în interesul public şi orice intervenţie în ceea ce priveşte aceste drepturi ar trebui să fie compatibilă cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta").

(46)Acţionarii, membrii compensatori şi alţi creditori ai CPC afectaţi nu ar trebui să suporte pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie în legătură cu CPC respectiv, iar aceştia ar fi fost supuşi tuturor obligaţiilor restante aplicabile în temeiul normelor CPC referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor de plată sau în temeiul altor acorduri contractuale prevăzute în normele sale de funcţionare şi CPC ar fi fost lichidat în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă (principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat"). În cazul unui transfer parţial al activelor unei CPC aflate în rezoluţie către un cumpărător privat sau o CPC-punte, partea reziduală a CPC aflate în rezoluţie ar trebui lichidată în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă.

(47)Cu scopul de a proteja drepturile acţionarilor, ale membrilor compensatori şi ale altor creditori, ar trebui stabilite norme clare în ceea ce priveşte evaluarea activelor şi a pasivelor CPC şi evaluarea tratamentului care ar fi fost aplicat acţionarilor, membrilor compensatori şi altor creditori în cazul în care autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie. Ar trebui să se compare tratamentul care a fost aplicat efectiv acţionarilor, membrilor compensatori şi altor creditori în cadrul procedurii de rezoluţie cu tratamentul care li s-ar fi aplicat dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie în legătură cu CPC respectiv şi dacă aceştia ar fi fost supuşi eventualelor obligaţii restante în temeiul planului de redresare al CPC sau în temeiul altor dispoziţii prevăzute în normele sale de funcţionare, iar CPC ar fi fost lichidat în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă. Utilizarea apelului la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei, care ar trebui inclus în normele de funcţionare ale CPC, poate fi utilizat doar de autoritatea de rezoluţie. Acesta nu poate fi utilizat de CPC, de un administrator sau de un lichidator în cadrul insolvenţei şi, în consecinţă, nu ar trebui să facă parte din tratamentul care ar fi fost aplicat acţionarilor, membrilor compensatori şi altor creditori dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie. Orice utilizare de către autoritatea de rezoluţie a competenţei de a reduce cuantumul eventualelor câştiguri datorate unui membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată care depăşeşte limitele convenite prin contract pentru o astfel de reducere nu ar trebui să facă parte nici din tratamentul care ar fi fost aplicat acţionarilor, membrilor compensatori şi altor creditori dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie.

Acţionarii, membrii compensatori şi alţi creditori ar trebui să aibă dreptul la plata diferenţei în cazul în care au primit ca plată sau compensare pentru creanţele lor o sumă mai mică decât cea pe care ar fi primit-o dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie în legătură cu CPC, iar aceştia ar fi fost în schimb supuşi eventualelor obligaţii restante în temeiul normelor CPC referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor de plată sau în temeiul altor acorduri contractuale prevăzute în normele sale de funcţionare, iar CPC ar fi fost lichidat în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă. Clienţii ar trebui să fie incluşi în această comparaţie şi ar trebui să aibă dreptul la plata eventualelor diferenţe de tratament numai atunci când există o bază contractuală pentru o creanţă directă din partea clienţilor faţă de CPC, ceea ce i-ar face creditori ai CPC. Numai în astfel de cazuri poate autoritatea de rezoluţie să controleze impactul direct al măsurilor sale. Ar trebui să existe posibilitatea de a contesta rezultatele comparaţiei separat de decizia de rezoluţie. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide procedura de urmat pentru plata către acţionari, membri compensatori şi alţi creditori a eventualelor diferenţe de tratament constatate.

(48)Măsurile de redresare şi de rezoluţie pot afecta în mod indirect clienţii şi clienţii indirecţi care nu sunt creditori ai CPC, în măsura în care costurile de redresare şi de rezoluţie au fost transferate clienţilor şi clienţilor indirecţi respectivi în temeiul acordurilor contractuale aplicabile. Prin urmare, impactul asupra clienţilor şi clienţilor indirecţi al unui scenariu de redresare şi de rezoluţie a CPC ar trebui, de asemenea, abordat prin aceleaşi acorduri contractuale cu membrii compensatori şi cu clienţii care le furnizează servicii de compensare. Acest lucru poate fi realizat prin asigurarea faptului că, dacă acordurile contractuale permit membrilor compensatori să transfere către clienţii lor efectele negative ale instrumentelor de rezoluţie, acordurile contractuale respective includ, de asemenea, în mod echivalent şi proporţional, dreptul clienţilor la orice compensaţie primită de membrii compensatori de la CPC sau la orice echivalent în numerar al unei astfel de compensaţii sau la orice încasări pe care le obţin în urma unei cereri în temeiul principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat", în măsura în care acestea se referă la poziţiile clienţilor. Aceste condiţii ar trebui să se aplice, de asemenea, acordurilor contractuale vizând clienţii şi clienţii indirecţi care furnizează servicii de compensare indirectă clienţilor lor.

(49)Pentru a asigura rezoluţia eficace a unei CPC, procesul de evaluare ar trebui să determine cât mai exact posibil eventualele pierderi care trebuie alocate astfel încât CPC să îşi restabilească un portofoliu corelat de poziţii deschise şi să îşi îndeplinească obligaţiile de plată neachitate. Evaluarea activelor şi a pasivelor ale unei CPC în curs de a intra în dificultate ar trebui să se bazeze pe estimări echitabile, prudente şi realiste, la momentul aplicării instrumentelor de rezoluţie. Valoarea pasivelor nu ar trebui însă să fie afectată în cadrul evaluării de situaţia financiară a CPC. Din raţiuni de urgenţă, autorităţile de rezoluţie ar trebui să poată efectua o evaluare rapidă a activelor sau a pasivelor unei CPC în curs de a intra în dificultate. Această evaluare ar trebui să fie provizorie şi aplicabilă până la efectuarea unei evaluări independente.

(50)La intrarea în rezoluţie a CPC, autoritatea de rezoluţie ar trebui să impună toate obligaţiile contractuale restante prevăzute în normele de funcţionare ale CPC, inclusiv măsurile de redresare restante, cu excepţia cazului în care exercitarea unei alte competenţe de rezoluţie sau a unui alt instrument de rezoluţie este mai adecvată pentru atenuarea efectelor negative asupra stabilităţii financiare sau pentru protejarea funcţiilor critice ale CPC în timp util. Autoritatea de rezoluţie ar trebui să aibă dreptul, dar nu şi obligaţia, de a impune obligaţiile contractuale respective inclusiv după rezoluţie dacă motivele de a se abţine de la această impunere nu mai există. Pentru a permite membrilor compensatori şi altor părţi relevante să se pregătească pentru impunerea obligaţiilor rămase, autoritatea de rezoluţie ar trebui să notifice în prealabil membrilor compensatori şi altor părţi relevante. Respectiva perioadă de notificare prealabilă ar trebui să fie între trei şi şase luni.

Autoritatea de rezoluţie ar trebui să stabilească, în consultare cu autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori afectaţi şi ale oricăror alte părţi legate prin obligaţii existente şi restante, dacă motivele pentru a se abţine de la impunerea obligaţiilor contractuale au încetat să existe şi dacă mai impune sau nu obligaţiile rămase. Dacă motivele continuă să existe, autoritatea de rezoluţie ar trebui să se abţină de la impunerea respectivelor obligaţii. Încasările provenite din impunerea cu întârziere a obligaţiilor contractuale restante ar trebui utilizate pentru recuperarea eventualelor fonduri publice utilizate pentru plata creanţelor bazate pe principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat", creanţe rezultate ca urmare a deciziei autorităţii de rezoluţie de a se abţine de la impunerea respectivelor obligaţii sau de la aplicarea vreunui instrument public de stabilizare. Autoritatea de rezoluţie ar trebui să utilizeze această competenţă de impunere cu întârziere numai în măsura în care nu este încălcată garanţia potrivit căreia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat", aplicată părţii interesate care va fi supusă impunerii cu întârziere. În cazul pierderilor datorate neîndeplinirii obligaţiilor de plată, autoritatea de rezoluţie ar trebui să restabilească un portofoliu corelat pentru CPC şi să aloce pierderile restante aplicând instrumentele de alocare a poziţiilor şi a pierderilor. Dacă nu se datorează neîndeplinirii obligaţiilor de plată, pierderile ar trebui să fie absorbite de instrumentele de capital reglementat şi ar trebui să fie alocate acţionarilor, în măsura capacităţii acestora, fie prin anularea sau transferul instrumentelor de proprietate, fie prin diluare semnificativă. În cazul în care aceste instrumente nu sunt suficiente, autorităţile de rezoluţie ar trebui să aibă competenţa de a reduce valoarea contabilă a datoriilor şi pasivelor negarantate, în conformitate cu rangul acestora în temeiul dreptului intern aplicabil în materie de insolvenţă, precum şi de a aplica instrumente de alocare a pierderilor, în măsura în care este necesar fără a pune în pericol stabilitatea financiară în general.

(51)Dacă, după ce pierderile au fost absorbite şi, după caz, a fost restabilit un portofoliu corelat pentru CPC, iar resursele prefinanţate ale CPC rămân epuizate, autoritatea de rezoluţie ar trebui să se asigure că resursele respective sunt restabilite la nivelurile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de reglementare, fie prin aplicarea continuă a instrumentelor prevăzute în normele de funcţionare ale CPC, fie prin alte măsuri. În special, autorităţile de rezoluţie ar trebui să aibă posibilitatea de a compensa membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi care ar fi avut dreptul la plata unei compensaţii pe baza principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat" pentru aplicarea instrumentelor de alocare a pierderilor care ar duce la pierderi mai mari decât cele pe care membrii compensatori le-ar fi suportat, în cadrul obligaţiilor care le revin în temeiul normelor de funcţionare ale CPC, utilizând instrumente de proprietate, instrumente de datorie sau instrumente care recunosc o creanţă asupra profiturilor viitoare ale CPC. Atunci când evaluează cuantumul şi forma compensaţiei, autoritatea de rezoluţie poate lua în considerare, de exemplu, soliditatea financiară a CPC şi calitatea instrumentelor disponibile pentru compensare şi respectarea principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat". Pentru a se menţine o structură de stimulente adecvată, ar trebui ca o astfel de compensaţie să reflecte măsura în care un membru compensator a sprijinit redresarea CPC şi, prin urmare, să se ia în considerare şi restul obligaţiilor contractuale restante ale membrilor compensatori faţă de CPC respectivă. Această compensaţie ar trebui dedusă din orice drept la o plată bazată pe principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat".

(52)Autorităţile de rezoluţie ar trebui să asigure, de asemenea, reducerea la minimum a costurilor rezoluţiei CPC şi aplicarea unui tratament echitabil creditorilor din aceeaşi categorie. Autoritatea de rezoluţie ar trebui să poată lua o măsură de rezoluţie care să se abată de la principiul egalităţii de tratament a creditorilor dacă măsura este justificată prin interesul public de a atinge obiectivele rezoluţiei şi este proporţională cu riscul abordat. În cazul în care utilizează o astfel de măsură, autoritatea de rezoluţie nu ar trebui să discrimineze nicio persoană pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate.

(53)Rezoluţia unei CPC nu ar trebui să implice recurgerea la sprijin financiar public extraordinar. Instrumentele de redresare şi instrumentele de rezoluţie restante, în special instrumentul de reducere a valorii contabile, ar trebui să fie aplicate în cea mai mare măsură posibilă fie înainte ca CPC-urile să beneficieze de o injecţie de capital din partea sectorului public sau de acordarea unui sprijin financiar public extraordinar echivalent, fie în acelaşi timp cu acestea. Utilizarea sprijinului financiar public extraordinar pentru sprijinirea procesului de rezoluţie a instituţiilor în curs de a intra în dificultate urmează să fie o măsură de ultimă instanţă, limitată în timp şi conformă cu dispoziţiile relevante privind ajutoarele de stat.

(54)Un regim de rezoluţie eficace ar trebui să reducă la minimum costurile rezoluţiei unei CPC în curs de a intra în dificultate care sunt suportate de contribuabili. Acesta ar trebui să se asigure că rezoluţia CPC-urilor poate fi realizată fără a pune în pericol stabilitatea financiară. Instrumentul de reducere a valorii contabile şi instrumentele de alocare a pierderilor şi a poziţiilor ar trebui să îndeplinească acest obiectiv prin asigurarea faptului că acţionarii şi contrapărţile care se numără printre creditorii CPC în curs de a intra în dificultate participă în mod adecvat la pierderi şi suportă o parte adecvată din costurile ocazionate de intrarea în dificultate a CPC. Prin urmare, instrumentul de reducere a valorii contabile şi instrumentele de alocare a pierderilor şi a poziţiilor oferă acţionarilor şi contrapărţilor CPC-urilor un stimulent mai puternic pentru a monitoriza sănătatea CPC-urilor în condiţii normale în conformitate cu recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) în documentul său intitulat "Atributele-cheie ale regimurilor eficace de rezoluţie a instituţiilor financiare".

(55)Pentru a se asigura faptul că autorităţile de rezoluţie dispun de flexibilitatea necesară pentru a aloca pierderile şi poziţiile contrapărţilor într-o serie de circumstanţe, se impune ca aceste autorităţi să poată fi în măsură să aplice instrumentele de alocare a poziţiilor şi a pierderilor atât în cazul în care obiectivul este menţinerea serviciilor de compensare critice în cadrul CPC aflate în rezoluţie, cât şi în cazul în care serviciile critice sunt transferate către o CPC-punte sau către un terţ, după care partea reziduală a CPC îşi încetează activitatea şi este lichidată.

(56)În cazul în care instrumentele de alocare a poziţiilor şi a pierderilor sunt aplicate cu scopul de a restabili viabilitatea unei CPC în curs de a intra în dificultate, astfel încât acesta să îşi poată continua desfăşurarea normală a activităţii, rezoluţia ar trebui să fie însoţită de înlocuirea conducerii, cu excepţia situaţiilor în care păstrarea acesteia este adecvată şi necesară pentru îndeplinirea obiectivelor rezoluţiei, precum şi de restructurarea ulterioară a CPC şi a activităţilor sale într-un mod care să ţină cont de motivele intrării în dificultate. Această restructurare ar trebui să fie realizată prin punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a activităţii, care ar trebui să fie compatibil cu planul de restructurare pe care CPC ar putea avea obligaţia să îl prezinte în conformitate cu cadrul privind ajutoarele de stat.

(57)Instrumentele de alocare a poziţiilor şi a pierderilor ar trebui exercitate cu scopul de a recorela portofoliul CPC, de a limita orice alte pierderi şi de a obţine resurse suplimentare care să contribuie la recapitalizarea CPC şi la reconstituirea resurselor sale prefinanţate. Pentru a se asigura că sunt eficace şi îşi ating obiectivele, aceste instrumente ar trebui să poată fi aplicate unei palete cât mai largi posibil de contracte care dau naştere unor datorii negarantate sau care creează un portofoliu necorelat pentru CPC în curs de a intra în dificultate. Aceste instrumente ar trebui să ofere posibilitatea de a scoate la licitaţie poziţiile membrilor compensatori care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată către ceilalţi membri compensatori sau de a aloca forţat aceste poziţii în măsura în care acordurile voluntare stabilite ca parte a planului de redresare nu sunt epuizate la declanşarea procedurii de rezoluţie, de a pune capăt parţial sau total contractelor membrilor compensatori care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată, contractelor pentru anumite servicii de compensare sau clase de active afectate sau altor contracte ale CPC, de a aplica ajustări suplimentare ale plăţilor efectuate pentru marja de variaţie către membrii respectivi şi, dacă este cazul, către clienţii acestora, de a exercita orice apeluri neonorate la fonduri băneşti în scopul redresării prevăzute în planurile de redresare, precum şi de a exercita apeluri suplimentare la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei şi de a reduce valoarea contabilă a instrumentelor de capital şi de datorie emise de CPC sau a altor pasive negarantate şi în scopul convertirii oricăror instrumente de datorie în acţiuni. Aceasta include posibilitatea de a aplica instrumentele de alocare a pierderilor pentru a contribui la restabilirea unui portofoliu corelat prin furnizarea către CPC de fonduri pentru a accepta o ofertă în cadrul unei licitaţii, permiţând astfel CPC să aloce poziţiile membrului compensator care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată sau să efectueze plăţi pentru contracte care au încetat.

(58)Atunci când aplică instrumentul de alocare a pierderilor care permite reducerea cuantumului eventualelor câştiguri datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, autoritatea de rezoluţie ar trebui să se bazeze pe prelucrarea marjei de variaţie în conformitate cu structura conturilor CPC, pe operarea reducerii cuantumului eventualelor câştiguri datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată în timpul fazei de redresare, dacă este cazul, şi pe principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat".

(59)Ţinând seama în mod corespunzător de impactul asupra stabilităţii financiare şi în ultimă instanţă, autorităţile de rezoluţie ar trebui să fie în măsură să excludă integral sau parţial anumite contracte de la alocarea pierderilor şi a poziţiilor într-o serie de circumstanţe. În cazul în care se aplică astfel de excluderi, ar trebui să poată fi majorat nivelul expunerilor sau al pierderilor aplicat altor contracte pentru a se ţine seama de astfel de excluderi, sub rezerva respectării principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat".

(60)În cazul în care instrumentele de rezoluţie au fost aplicate pentru a transfera funcţiile critice sau activităţile viabile ale unei CPC către o entitate solidă, cum ar fi un cumpărător din sectorul privat sau o CPC-punte, partea reziduală a CPC ar trebui lichidată într-un termen adecvat, ţinându-se cont de necesitatea ca CPC în curs de a intra în dificultate să furnizeze servicii sau sprijin, astfel încât să permită cumpărătorului sau CPC-punte să desfăşoare activităţile sau să presteze serviciile dobândite prin transferul respectiv.

(61)Instrumentul de vânzare a activităţii ar trebui să le permită autorităţilor să vândă CPC sau o parte din activităţile acesteia către unul sau mai mulţi cumpărători, fără acordul acţionarilor. Atunci când aplică instrumentul de vânzare a activităţii, autorităţile ar trebui să ia măsurile necesare pentru scoaterea pe piaţă a CPC sau a unei părţi a activităţii acesteia în cadrul unui proces deschis, transparent şi nediscriminatoriu, încercând să maximizeze, pe cât posibil, preţul de vânzare.

(62)Orice încasări nete obţinute din transferul activelor sau pasivelor CPC aflate în rezoluţie atunci când se aplică instrumentul de vânzare a activităţii ar trebui să revină entităţii rămase în procedură de lichidare. Orice încasări nete obţinute din transferul instrumentelor de proprietate emise de CPC aflată în rezoluţie atunci când se aplică instrumentul de vânzare a activităţii ar trebui să revină acţionarilor. Orice contraprestaţie plătită de cumpărător ar trebui să fie, de asemenea, în avantajul oricăror membri compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi care au suferit pierderi. Orice astfel de încasări sau beneficii nete ar trebui să facă obiectul recuperării integrale a oricărui fond public furnizat în cadrul procedurii de rezoluţie. Încasările ar trebui să fie calculate prin deducerea costurilor care au fost ocazionate de intrarea în dificultate a CPC şi de procesul de rezoluţie.

(63)Pentru a efectua vânzarea activităţii în timp util şi pentru a proteja stabilitatea financiară, ar trebui ca evaluarea cumpărătorului unei participaţii calificate să fie efectuată în timp util, astfel încât să nu se întârzie aplicarea instrumentului de vânzare a activităţii. CPC, cumpărătorul sau ambii, în funcţie de efectele instrumentului de vânzare a activităţii şi de forma achiziţiei, ar trebui să îşi poată exercita sau menţine drepturile de membru existente şi să poată avea acces la sistemele de plată şi de decontare, precum şi la alte infrastructuri ale pieţei financiare şi locuri de tranzacţionare afiliate. Astfel de drepturi nu ar trebui să fie refuzate nici pe baza nerespectării criteriilor relevante de aderare sau de participare, nici pe baza ratingului de credit insuficient. Cumpărătorul care nu îndeplineşte criteriile respective nu poate exercita aceste drepturi decât pentru o perioadă care urmează să fie specificată de autoritatea de rezoluţie.

(64)Informaţiile referitoare la scoaterea pe piaţă a unei CPC în curs de a intra în dificultate şi la negocierile cu potenţialii dobânditori care au avut loc înainte de aplicarea instrumentului de vânzare a activităţii sunt susceptibile de avea o importanţă sistemică. Pentru asigurarea stabilităţii financiare este important ca publicarea acestor informaţii, impusă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸), să poată fi amânată atât timp cât este necesar pentru planificarea şi structurarea procesului de rezoluţie a CPC, în conformitate cu întârzierile permise în cadrul regimului abuzului de piaţă.

(65)Dat fiind că este o CPC aflată integral sau parţial în proprietatea uneia sau mai multor autorităţi publice sau controlată de autoritatea de rezoluţie, obiectivul principal al CPC-punte ar trebui să fie asigurarea continuităţii în furnizarea de servicii financiare esenţiale către membrii compensatori şi clienţii CPC plasate în procedură de rezoluţie, precum şi a continuităţii în desfăşurarea activităţilor financiare esenţiale. CPC-punte ar trebui să funcţioneze ca entitate viabilă care să asigure continuitatea activităţii şi să fie reintrodusă pe piaţă atunci când există circumstanţele corespunzătoare sau să fie lichidată dacă nu mai este viabilă.

(66)În cazul în care toate celelalte opţiuni sunt indisponibile sau se poate dovedi că sunt insuficiente pentru a proteja stabilitatea financiară, ar trebui să fie posibilă participarea administraţiilor publice sub forma sprijinului prin aport de capital sau a trecerii temporare în proprietatea publică, în conformitate cu normele aplicabile în materie de ajutoare de stat, inclusiv o restructurare a operaţiunilor CPC. Pentru a se evita hazardul moral, astfel de sprijin financiar public extraordinar ar trebui să se acorde numai în ultimă instanţă, să aibă un caracter temporar şi să fie întotdeauna recuperat într-un termen adecvat. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie mecanisme cuprinzătoare şi credibile pentru recuperarea fondurilor, atât timp cât acestea nu constituie un obstacol în calea aplicării instrumentelor publice de stabilizare. Aplicarea instrumentelor publice de stabilizare nu aduce atingere rolului niciunei bănci centrale în ceea ce priveşte furnizarea potenţială de lichidităţi pentru sistemul financiar, la aprecierea exclusivă a băncii centrale, chiar şi în perioade de criză.

(68)Autorităţile de rezoluţie ar trebui să dispună de toate competenţele juridice necesare care ar putea fi exercitate, în diferite combinaţii, atunci când se aplică instrumentele de rezoluţie. Aceste competenţe ar trebui să includă competenţa de a transfera instrumente de proprietate, active, drepturi, obligaţii sau pasive ale unei CPC în curs de a intra în dificultate către o altă entitate, cum ar fi o altă CPC sau o CPC-punte, competenţa de a reduce valoarea contabilă a instrumentelor de proprietate sau de a le anula, competenţa de a reduce valoarea contabilă a datoriilor unei CPC în curs de a intra în dificultate sau de a le converti, competenţa de a reduce valoarea contabilă a marjei de variaţie, competenţa de a impune executarea obligaţiilor restante ale terţilor în legătură cu CPC, inclusiv exercitarea apelurilor la fonduri băneşti în scopul redresării, astfel cum este prevăzut în normele de funcţionare ale CPC, şi a alocărilor de poziţii, competenţa de a exercita apeluri la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei, competenţa de a pune capăt parţial sau integral contractelor CPC, competenţa de a înlocui conducerea şi competenţa de a impune un moratoriu temporar privind plata creanţelor. CPC şi membrii consiliului de administraţie şi ai conducerii superioare ar trebui să poată fi în continuare traşi la răspundere, în temeiul dreptului civil sau penal intern, pentru intrarea în dificultate a CPC.

(69)Cadrul de rezoluţie ar trebui să cuprindă cerinţe procedurale prin care să se asigure notificarea şi publicarea în mod adecvat a măsurilor de rezoluţie. Cu toate acestea, dat fiind că informaţiile obţinute de autorităţile de rezoluţie şi de consilierii lor profesionali pe parcursul procesului de rezoluţie sunt susceptibile de a fi sensibile, ar trebui ca decizia de rezoluţie să facă obiectul unui regim eficace de confidenţialitate înainte de publicare. Trebuie să se ţină seama de faptul că informaţiile privind conţinutul şi detaliile planurilor de redresare şi de rezoluţie, precum şi rezultatele eventualelor evaluări ale acestor planuri ar putea avea un impact major, în special asupra întreprinderilor în cauză. Orice informaţie furnizată cu privire la o decizie înainte ca decizia să fie luată, de exemplu în legătură cu îndeplinirea condiţiilor pentru declanşarea procedurii de rezoluţie sau cu aplicarea unui instrument specific sau a unei măsuri în cursul procedurii, trebuie considerată ca având efecte asupra intereselor publice şi private vizate de măsură. Informaţia că autoritatea de rezoluţie examinează o anumită CPC ar putea fi suficientă pentru a produce efecte negative asupra CPC respective. Prin urmare, este necesar să se asigure că există mecanisme adecvate pentru păstrarea confidenţialităţii acestor informaţii, cum ar fi conţinutul şi detaliile planurilor de redresare şi de rezoluţie, precum şi rezultatele eventualelor evaluări efectuate în acest context.

(70)Autorităţile de rezoluţie ar trebui să dispună de competenţe auxiliare pentru a asigura eficacitatea transferului instrumentelor de proprietate sau de datorie şi al activelor, pasivelor, drepturilor şi obligaţiilor, inclusiv al poziţiilor şi al marjelor aferente. Sub rezerva mecanismelor de siguranţă prevăzute în prezentul regulament, aceste competenţe ar trebui să includă competenţa de a ridica drepturile deţinute de terţi asupra instrumentelor sau activelor transferate şi competenţa de a asigura respectarea contractelor şi continuitatea acordurilor cu destinatarul activelor şi instrumentelor de proprietate transferate. Cu toate acestea, drepturile angajaţilor de a pune capăt contractului de muncă nu ar trebui să fie afectate. De asemenea, nu ar trebui să fie afectat nici dreptul unei părţi de a pune capăt unui contract cu CPC aflată în rezoluţie sau cu o entitate din grup, pentru alte motive decât rezoluţia CPC în curs de a intra în dificultate. Autorităţile de rezoluţie ar trebui să aibă competenţa auxiliară de a impune părţii reziduale a CPC care se află în curs de lichidare în temeiul procedurii obişnuite de insolvenţă să furnizeze serviciile care sunt necesare pentru a permite CPC către care au fost transferate active, contracte sau instrumente de proprietate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activităţii sau a instrumentului CPC-punte să îşi desfăşoare activitatea.

(71)Având în vedere că luarea urgentă a unor măsuri de gestionare a crizelor ar putea fi necesară din cauza riscurilor majore la adresa stabilităţii financiare a statului membru în cauză şi a Uniunii, orice procedură în temeiul dreptului intern referitoare la cererea de aprobare judiciară ex ante a unei măsuri de gestionare a crizelor, precum şi examinarea de către instanţă a cererii respective ar trebui să fie îndeplinite cu promptitudine. Dată fiind cerinţa ca o măsură de gestionare a crizelor să fie luată de urgenţă, instanţa ar trebui să adopte o hotărâre în termen de 24 de ore, iar statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea relevantă poate lua o decizie imediat ulterior hotărârii instanţei. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului părţilor interesate de a solicita instanţei să suspende hotărârea pentru o perioadă limitată după ce autoritatea de rezoluţie a luat măsura de gestionare a crizelor.

(73)Măsurile de rezoluţie luate de autorităţile de rezoluţie naţionale ar putea necesita evaluări economice şi o marjă largă de apreciere. Autorităţile de rezoluţie naţionale dispun de expertiza specifică necesară pentru a realiza aceste evaluări şi pentru a stabili utilizarea adecvată a marjei de apreciere. Prin urmare, este important să se asigure că evaluările economice efectuate de autorităţile de rezoluţie naţionale în acest context sunt utilizate ca bază de către instanţele naţionale cu ocazia examinării măsurilor de gestionare a crizelor în cauză. Cu toate acestea, natura complexă a acestor evaluări nu ar trebui să împiedice instanţele naţionale să analizeze dacă elementele de probă invocate de către autoritatea de rezoluţie sunt exacte din punct de vedere material, fiabile şi coerente, dacă elementele de probă conţin toate informaţiile relevante care ar trebui să fie luate în considerare pentru a evalua o situaţie complexă şi dacă ele sunt de natură să susţină concluziile deduse pe baza lor.

(75)În plus, în cazul în care este necesar pentru a proteja părţile terţe care au dobândit cu bună-credinţă active, contracte, drepturi şi pasive ale CPC aflate în rezoluţie, în virtutea exercitării de către autorităţile de rezoluţie a competenţelor de rezoluţie şi pentru a asigura stabilitatea pieţelor financiare, nicio cale de atac nu ar trebui să afecteze actele administrative sau tranzacţiile încheiate ulterior pe baza unei decizii anulate. În astfel de cazuri, măsurile reparatorii pentru o decizie abuzivă ar trebui să se limiteze, prin urmare, la acordarea de despăgubiri pentru daunele suferite de persoanele afectate.

(76)În interesul unei proceduri de rezoluţie eficiente şi pentru a evita conflictele de competenţă, pe parcursul perioadei în care autoritatea de rezoluţie îşi exercită competenţele de rezoluţie sau aplică instrumentele de rezoluţie, procedura obişnuită de insolvenţă pentru CPC în curs de a intra în dificultate nu ar trebui deschisă sau, după caz, continuată decât la iniţiativa sau cu acordul autorităţii de rezoluţie. Este util şi necesar ca anumite obligaţii contractuale să fie suspendate pentru o perioadă limitată, astfel încât autoritatea de rezoluţie să aibă timpul necesar punerii în aplicare a instrumentelor de rezoluţie. Totuşi, acest lucru nu ar trebui să se aplice obligaţiilor unei CPC în curs de a intra în dificultate faţă de sistemele desemnate în temeiul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁹), inclusiv faţă de alte CPC-uri şi faţă de bănci centrale. Directiva 98/26/CE reduce riscul ce decurge din participarea la sistemele de plată şi de decontare a titlurilor de valoare, în special prin reducerea perturbărilor în cazul insolvenţei unui participant la un astfel de sistem. Pentru a se asigura că aceste protecţii se aplică în mod corespunzător în situaţii de criză, menţinând, în acelaşi timp, un nivel adecvat de certitudine pentru operatorii sistemelor de plată şi de decontare a titlurilor de valoare, precum şi pentru alţi participanţi pe piaţă, măsurile de prevenire a crizelor sau măsurile de rezoluţie nu ar trebui să fie considerate proceduri de insolvenţă în înţelesul Directivei 98/26/CE, cu condiţia ca obligaţiile de fond prevăzute în contract să continue să fie îndeplinite. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aducă atingere funcţionării unui sistem desemnat în temeiul Directivei 98/26/CE sau dreptului la garanţii suplimentare garantat de directiva menţionată.

(77)Pentru a se asigura că, atunci când efectuează transferul de active şi pasive către un cumpărător din sectorul privat sau către o CPC-punte, autorităţile de rezoluţie au la dispoziţie o perioadă corespunzătoare pentru identificarea contractelor care trebuie transferate, ar putea fi oportun să se impună restricţii proporţionale asupra drepturilor contrapărţilor de a rezilia, de a anticipa scadenţa sau de a pune capăt în orice alt mod contractelor financiare, înainte de efectuarea transferului. O astfel de restricţie ar fi necesară pentru a permite autorităţilor să obţină o imagine fidelă a bilanţului CPC în curs de a intra în dificultate, fără modificările pe care exercitarea pe scară largă a drepturilor de încetare le-ar aduce valorii şi sferei de acoperire. Pentru a afecta într-o măsură cât mai mică posibil drepturile contractuale ale contrapărţilor, ar trebui ca restricţiile privind drepturile de încetare să fie limitate la cea mai scurtă perioadă posibilă şi să se aplice doar în legătură cu măsura de prevenire a crizelor sau cu măsurile de rezoluţie, inclusiv în ceea ce priveşte producerea unui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, iar drepturile de încetare care decurg din orice alt tip de nerespectare a obligaţiilor, inclusiv din nerespectarea obligaţiilor de plată sau a obligaţiilor de a da curs apelurilor în marjă, ar trebui să fie menţinute.

(78)Pentru ca acordurile legitime încheiate pe pieţele de capital să nu fie afectate în eventualitatea transferării unei părţi, dar nu a totalităţii activelor, contractelor, drepturilor şi pasivelor CPC în curs de a intra în dificultate, este oportun să se includă mecanisme de siguranţă care să prevină divizarea pasivelor, drepturilor şi a contractelor conexate, după caz. O astfel de restricţie privind anumite practici legate de contractele conexate şi de garanţiile reale aferente acestora ar trebui extinsă la contractele încheiate cu aceeaşi contraparte care sunt acoperite prin contracte de garanţie financiară fără transfer de proprietate, contracte de garanţie financiară cu transfer de proprietate, acorduri de compensare reciprocă, acorduri de compensare cu exigibilitate imediată şi mecanisme de finanţare structurată. Atunci când se aplică acest mecanism de siguranţă, autorităţile de rezoluţie ar trebui să urmărească să transfere toate contractele conexate în cadrul unui acord protejat sau să le menţină pe toate la CPC reziduală în curs de a intra în dificultate. Aceste mecanisme de siguranţă ar trebui să asigure că tratamentul în materie de capital reglementat aplicat expunerilor care fac obiectul unui acord de compensare în sensul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰) este afectat în cea mai mică măsură.

(79)CPC-urile din Uniune furnizează servicii către membrii compensatori şi clienţii acestora situaţi în ţări terţe, iar CPC-urile din ţări terţe furnizează servicii către membrii compensatori şi clienţii acestora situaţi în Uniune. Rezoluţia eficace a CPC-urilor care îşi desfăşoară activitatea la nivel internaţional necesită cooperarea între autorităţile din statele membre şi autorităţile din ţările terţe. În acest scop, ESMA ar trebui să ofere orientări cu privire la conţinutul acordurilor de cooperare care trebuie încheiate cu autorităţile din ţări terţe. Aceste acorduri de cooperare ar trebui să asigure un proces eficace de planificare, de luare a deciziilor şi de coordonare în ceea ce priveşte CPC-urile care îşi desfăşoară activitatea la nivel internaţional. Autorităţile de rezoluţie naţionale ar trebui să recunoască şi să aplice procedurile de rezoluţie dintr-o ţară terţă în anumite circumstanţe. De asemenea, ar trebui asigurată cooperarea în ceea ce priveşte filialele CPC-urilor din Uniune sau din ţări terţe şi ale membrilor compensatori şi clienţilor acestora.

(80)Pentru a asigura aplicarea consecventă a sancţiunilor administrative în statele membre în caz de încălcări ale prezentului regulament, acesta ar trebui să prevadă o listă de sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative cheie, care trebuie puse la dispoziţia autorităţilor de rezoluţie şi a autorităţilor competente, competenţa de a aplica respectivele sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative tuturor persoanelor, fizice sau juridice, responsabile de o încălcare, precum şi o listă de criterii esenţiale pentru stabilirea nivelului şi a tipului acestor sancţiuni administrative şi ale altor măsuri administrative şi nivelurile sancţiunilor pecuniare administrative. Sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative ar trebui să ia în considerare factori precum beneficiile financiare identificate care au rezultat din încălcare, gravitatea şi durata încălcării, circumstanţele agravante sau atenuante, precum şi necesitatea ca amenzile administrative să aibă un efect disuasiv şi, după caz, să includă o reducere în caz de cooperare cu autoritatea de rezoluţie sau cu autoritatea competentă. Adoptarea şi publicarea sancţiunilor administrative ar trebui să fie conforme cu drepturile fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Cartă.

(81)Pentru a asigura armonizarea consecventă şi protecţia adecvată a participanţilor la piaţă în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu scopul de a preciza următoarele elemente: (a) conţinutul dispoziţiilor şi procedurilor scrise privind funcţionarea colegiilor de rezoluţie; (b) metodologia de calcul şi de menţinere a cuantumului suplimentar de resurse proprii dedicate prefinanţate care urmează să fie utilizate de CPC în timpul fazei de redresare şi procedurile, atunci când resursele proprii respective nu sunt disponibile, pentru ca CPC să recurgă la măsuri de redresare care necesită contribuţii din partea membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi pentru rambursarea ulterioară de către CPC către membrii compensatori respectivi; (c) metodologia de evaluare a planurilor de redresare; (d) conţinutul planurilor de rezoluţie; (e) ordinea de alocare, perioada maximă şi procentul maxim din profiturile anuale ale CPC, în cadrul mecanismului de recompensare în timpul fazei de redresare; (f) elemente relevante pentru desfăşurarea evaluărilor; (g) metodologia de calcul al rezervei pentru pierderi suplimentare care urmează să fie inclusă în evaluările provizorii; (h) elementele minime care ar trebui incluse în reorganizarea activităţii; (i) criteriile pe care trebuie să le îndeplinească planul de reorganizare a activităţii; (j) metodologia de evaluare finală în conformitate cu principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat"; (k) condiţiile care permit membrilor compensatori să transfere către clienţii lor despăgubiri în conformitate cu principiul simetriei contractuale şi condiţiile în care acestea sunt considerate proporţionale.

(82)Comisia ar trebui să fie în măsură să suspende orice obligaţie de compensare impusă în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ca urmare a unei cereri formulate de autoritatea de rezoluţie a unei CPC aflate în rezoluţie sau de autoritatea competentă a acesteia, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţii competente responsabile cu supravegherea unui membru compensator al CPC aflate în rezoluţie, şi ca urmare a unui aviz fără caracter obligatoriu emis de ESMA, pentru un anumit tip de contraparte sau pentru anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care sunt compensate de o CPC aflată în rezoluţie. Decizia de a suspenda obligaţia de compensare ar trebui adoptată numai dacă acest lucru este necesar pentru menţinerea stabilităţii financiare şi a încrederii în piaţă, în special pentru a se evita efectele de contagiune şi apariţia unei situaţii în care contrapărţile şi investitorii au expuneri la risc ridicate şi incerte faţă de o CPC. Pentru a adopta această decizie, Comisia ar trebui să ţină cont de obiectivele rezoluţiei, de criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în ceea ce priveşte impunerea obligaţiei de compensare pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere pentru care se solicită suspendarea, precum şi de necesitatea de a suspenda obligaţia de compensare pentru menţinerea stabilităţii financiare şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare din Uniune. ESMA ar trebui să poată solicita Comisiei să suspende obligaţia de tranzacţionare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹¹) în cazul în care consideră că suspendarea obligaţiei de compensare reprezintă o modificare substanţială a criteriilor pentru obligaţia de tranzacţionare. Suspendarea ar trebui să aibă caracter temporar şi să poată fi prelungită. De asemenea, rolul comitetului de risc al CPC, astfel cum este prevăzut la articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ar trebui să fie consolidat pentru a încuraja şi mai mult CPC să îşi gestioneze cu prudenţă riscurile şi să îşi îmbunătăţească rezilienţa.

Membrii comitetului de risc ar trebui să fie în măsură să informeze autoritatea competentă atunci când CPC nu dă curs recomandărilor comitetului de risc, iar reprezentanţii membrilor compensatori şi ai clienţilor în comitetul de risc ar trebui să fie în măsură să utilizeze informaţiile furnizate pentru a-şi monitoriza expunerile faţă de CPC, în conformitate cu garanţiile de confidenţialitate şi fără a aduce atingere limitărilor privind schimbul de informaţii prevăzute în legislaţia în materie de concurenţă. În sfârşit, autorităţile de rezoluţie ale CPC ar trebui să aibă acces, de asemenea, la toate informaţiile necesare din registrele centrale de tranzacţii. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²) ar trebui să fie modificate în consecinţă.

(83)Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a reformei privind indicele de referinţă al ratei dobânzii al CSF, este necesar să se ofere clarificări participanţilor la piaţă cu privire la faptul că tranzacţiile încheiate sau novate înainte de intrarea în vigoare a cerinţelor de compensare sau de marjă în cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere care utilizează un indice de referinţă al ratei dobânzii (tranzacţii istorice) nu vor fi supuse cerinţelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 atunci când sunt novate cu unicul scop de a pune în aplicare sau de a pregăti punerea în aplicare a reformei privind indicele de referinţă al ratei dobânzii. Acest lucru ar preveni, de asemenea, riscul ca contrapărţile Uniunii la aceste tranzacţii istorice să se găsească în situaţia de a fi nepregătite atunci când un anumit indice de referinţă este modificat substanţial sau este eliminat, atenuând, prin urmare, preocupările legate de stabilitatea financiară. O astfel de abordare este în conformitate cu orientările internaţionale din partea Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) şi a Organizaţiei Internaţionale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO).

(84)În vederea punerii în aplicare eficace a rezoluţiei CPC-urilor, mecanismele de siguranţă prevăzute în Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹³) nu ar trebui să se aplice restricţiilor cu privire la executarea unui contract de garanţie financiară sau cu privire la efectul unui contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate, dispoziţiilor de compensare cu exigibilitate imediată şi nici dispoziţiilor de compensare reciprocă prevăzute în prezentul regulament.

(85)Directivele (UE) 2017/1132 (¹⁴), 2004/25/CE (¹⁵) şi 2007/36/CE (¹⁶) ale Parlamentului European şi ale Consiliului conţin norme privind protecţia acţionarilor şi a creditorilor CPC-urilor care intră în domeniul de aplicare al acestor directive. În situaţia în care autorităţile de rezoluţie trebuie să acţioneze rapid în temeiul prezentului regulament, normele respective ar putea afecta atât eficacitatea măsurilor de rezoluţie, cât şi aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi a competenţelor de rezoluţie de către autorităţile de rezoluţie. Derogările în temeiul Directivei 2014/59/UE ar trebui, prin urmare, să fie extinse la acţiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament. În scopul de a garanta părţilor interesate un grad maxim de securitate juridică, derogările ar trebui definite în mod clar şi strict şi ar trebui să fie utilizate exclusiv în interes public şi doar atunci când sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea procedurii de rezoluţie.

(86)Pentru a se evita duplicarea cerinţelor, Directiva 2014/59/UE şi Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷) ar trebui modificate pentru a exclude din domeniul lor de aplicare acele entităţi care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(87)Articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 prevede o perioadă de tranziţie în cursul căreia articolul 35 sau 36 din regulamentul respectiv nu s-ar aplica CPC-urilor sau locurilor de tranzacţionare care au solicitat autorităţii lor competente să beneficieze de dispoziţiile tranzitorii în ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate tranzacţionate la bursă. Perioada de tranziţie în care un loc de tranzacţionare sau o CPC poate fi scutită de către autoritatea sa competentă naţională, în ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate tranzacţionate la bursă, de la aplicarea articolului 35 şi 36 din regulamentul respectiv a expirat la 3 iulie 2020. Contextul actual al pieţei, marcat de un grad ridicat de incertitudine şi volatilitate ca urmare a pandemiei de COVID-19, are un impact negativ asupra CPC-urilor şi asupra locurilor de tranzacţionare prin creşterea riscurilor lor operaţionale. Aceste riscuri sporite, combinate cu capacitatea limitată de evaluare a cererilor de acces şi de gestionare a migraţiei fluxurilor de tranzacţii, ar putea afecta buna funcţionare a pieţelor sau stabilitatea financiară. În plus, regulamentul respectiv prevede un nou regim al instrumentelor financiare derivate tranzacţionate la bursă privind accesul la infrastructurile de piaţă critice, care urmăreşte să asigure un mai bun echilibru între concurenţa în rândul infrastructurilor respective şi necesitatea menţinerii integrităţii lor operaţionale.

Prin urmare, deşi respectivul regulament urmăreşte să creeze o piaţă competitivă pentru infrastructurile financiare, operatorii economici nu ar trebui să se aştepte ca normele şi priorităţile existente să fie menţinute atunci când circumstanţele economice se schimbă, în special în urma unei crize economice majore. Acest lucru este valabil în special într-un domeniu în care interacţiunea dintre infrastructuri de piaţă critice precum infrastructurile de tranzacţionare şi de compensare necesită un nivel excepţional de rezilienţă operaţională, întrucât eventualele intrări în dificultate ale unor astfel de infrastructuri critice ar prezenta un risc ridicat la adresa stabilităţii financiare. Ca urmare a pandemiei COVID-19, data punerii în aplicare a noului regim de acces deschis pentru locurile de tranzacţionare şi CPC-urile care oferă servicii de tranzacţionare şi de compensare în ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate tranzacţionate la bursă este amânată cu un an, până la 3 iulie 2021.

(89)Pentru a pregăti deciziile ESMA referitoare la sarcinile care îi revin în ceea ce priveşte elaborarea atât a unor proiecte de standarde tehnice privind evaluările ex ante şi ex post şi privind colegiile şi planurile de rezoluţie, cât şi a unor orientări privind condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie şi privind medierea obligatorie, precum şi pentru a asigura implicarea extinsă a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) şi a membrilor săi în procesul de pregătire a acestor decizii, ESMA ar trebui să creeze un comitet intern (denumit în continuare "Comitetul de rezoluţie al ESMA") cu autorităţile de rezoluţie în calitate de membri. După caz, autorităţile competente definite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁸), inclusiv Banca Centrală Europeană, şi autorităţile de rezoluţie, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/59/UE, inclusiv Comitetul unic de rezoluţie instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014, ar trebui să fie invitate să participe în calitate de observatori.

(90)Comitetul de rezoluţie al ESMA ar trebui să fie consultat în vederea pregătirii cadrului conceptual pentru evaluarea rezilienţei CPC-urilor la evoluţiile negative ale pieţei, atunci când această evaluare include efectul cumulat al măsurilor de redresare şi rezoluţie a CPC-urilor asupra stabilităţii financiare a Uniunii. În astfel de cazuri, Comitetul de rezoluţie al ESMA ar trebui să fie consultat şi atunci când se evaluează rezultatele unor astfel de simulări de criză.

(92)Atunci când iau decizii sau măsuri în temeiul prezentului regulament, autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ar trebui să acorde întotdeauna atenţia cuvenită impactului deciziilor şi măsurilor lor asupra stabilităţii financiare din alte state membre şi asupra situaţiei economice din alte state membre în care operaţiunile CPC sunt critice sau importante pentru pieţele financiare locale, inclusiv în care sunt situaţi membrii compensatori şi, în funcţie de disponibilitatea informaţiilor relevante, clienţii acestora, precum şi în statele membre în care sunt stabilite locurile de tranzacţionare şi infrastructurile pieţei financiare afiliate, inclusiv CPC-urile interoperabile.

(93)Întrucât obiectivul prezentului regulament, şi anume armonizarea normelor şi a procedurilor de redresare şi de rezoluţie a CPC-urilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele pe care intrarea în dificultate a oricărei CPC le-ar putea avea la nivelul întregii Uniuni, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(94)Aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată până la 12 august 2022, pentru a stabili toate măsurile de punere în aplicare esenţiale şi a permite CPC-urilor şi altor participanţi la piaţă să ia măsurile necesare în scopul conformităţii. Cu toate acestea, cerinţa ca CPC-urile să utilizeze resurse proprii dedicate în timpul fazei de redresare şi dispoziţiile privind recompensarea membrilor compensatori în cazul excepţional de ajustare a cuantumului câştigurilor aferente marjei de variaţie în timpul fazei de redresare se bazează pe standardele tehnice de reglementare adecvate care urmează a fi instituite. Prin urmare, este necesar să se extindă termenul de amânare a datei de punere în aplicare a unei astfel de dispoziţii până la 12 februarie 2023. În plus, anumite dispoziţii care se aplică planurilor de redresare ale CPC-urilor şi adoptării şi revizuirii planurilor de redresare, inclusiv obligaţia de a prezenta un plan de redresare, ar trebui să se aplice de la o dată anterioară, întrucât toate CPC-urile dispun deja de planuri de redresare, în conformitate cu principiile pentru infrastructurile pieţei financiare publicate de Comitetul pentru infrastructuri de plăţi şi de piaţă şi de IOSCO. CPC-urile deja autorizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că vor fi în măsură să îşi prezinte planurile de redresare autorităţilor lor competente cel târziu la 12 februarie 2022. Aceste dispoziţii referitoare la planurile de redresare ar trebui să se aplice de la 12 februarie 2022. Dacă autoritatea de rezoluţie nu a fost consultată cu privire la planul de redresare al CPC, după ce celelalte dispoziţii din prezentul regulament devin aplicabile, autoritatea competentă a CPC ar trebui să consulte fără întârziere autoritatea de rezoluţie cu privire la planul de redresare al CPC. Pentru a asigura securitatea juridică pentru contrapărţi, modificările la Regulamentul (UE) nr. 648/2012 menite să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a reformei întreprinse de CSF privind indicele de referinţă al ratei dobânzii ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(96)Prezentul regulament ar trebui să asigure faptul că CPC-urile dispun de o capacitate suficientă de absorbţie a pierderilor şi de recapitalizare pentru a asigura absorbţia pierderilor şi recapitalizarea în mod rapid şi fără impedimente, cu un impact minim asupra stabilităţii financiare, urmărind totodată evitarea impactului asupra contribuabililor. În conformitate cu principiile convenite la nivel internaţional pentru instituirea unor regimuri de rezoluţie eficace pentru instituţiile financiare, elaborate de CSF, prezentul regulament ar trebui să asigure faptul că acţionarii unei CPC sunt primii care absorb pierderile în cadrul procedurii de rezoluţie, într-un mod care să reducă la minimum riscul de contestare în justiţie de către aceştia în cazul în care pierderile lor în cadrul procedurii de rezoluţie sunt mai mari decât pierderile pe care le-ar fi suportat în cadrul unei proceduri obişnuite de insolvenţă conform principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat". La 15 noiembrie 2018, CSF a publicat un document de consultare intitulat "Resurse financiare pentru sprijinirea rezoluţiei CPC-urilor şi tratamentul aplicat fondurilor proprii ale CPC-urilor în cadrul procedurii de rezoluţie".

Pe baza feedback-ului primit cu privire la respectivul document şi a altor evaluări, CSF intenţionează să emită orientări la sfârşitul anului 2020 cu privire la modul în care ar trebui utilizate fondurile proprii în cazul rezoluţiei CPC-urilor astfel încât să se reducă la minimum riscul de contestare în justiţie de către acţionari, risc care rezultă din aplicarea principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat". În urma publicării orientărilor respective, Comisia ar trebui să revizuiască aplicarea normelor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte reducerea valorii contabile a fondurilor proprii în cadrul procedurii de rezoluţie, ţinând seama de standardele convenite la nivel internaţional respective. Pe lângă această revizuire specifică, Comisia ar trebui să revizuiască aplicarea prezentului regulament la cinci ani de la data intrării sale în vigoare, luând în considerare, printre altele, eventualele noi evoluţii de la nivel internaţional. Această revizuire generală ar trebui să includă cel puţin anumite aspecte de bază legate de redresarea şi rezoluţia CPC-urilor, cum ar fi resursele financiare de care dispun autorităţile de rezoluţie pentru a acoperi pierderile care nu se datorează neîndeplinirii obligaţiilor de plată şi resursele proprii ale CPC-urilor care urmează să fie utilizate pentru redresare şi rezoluţie,

TITLUL I:OBIECT ŞI DEFINIŢII

Art. 2: Definiţii

27."funcţii critice" înseamnă activităţi, servicii sau operaţiuni furnizate părţilor terţe externe CPC, a căror întrerupere este probabil să conducă la perturbarea serviciilor esenţiale pentru economia reală sau la perturbarea stabilităţii financiare într-unul sau mai multe state membre din cauza dimensiunii, a cotei de piaţă, a interconexiunilor externe şi interne, a complexităţii sau a activităţilor transfrontaliere ale unei CPC, mai ales având în vedere caracterul substituibil al respectivelor activităţi, servicii sau operaţiuni;

38."registru central de tranzacţii" înseamnă un registru central de tranzacţii astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹);

47."acord de compensare" înseamnă un acord prin care mai multe creanţe sau obligaţii pot fi convertite într-o singură creanţă netă, inclusiv un acord de compensare cu exigibilitate imediată în temeiul căruia, în momentul apariţiei unei situaţii (oricum şi oriunde ar fi definită aceasta), care determină executarea, scadenţa obligaţiilor părţilor este accelerată, astfel încât ele fie devin imediat exigibile, fie sunt stinse şi, în orice caz, sunt convertite într-o singură creanţă netă sau înlocuite cu aceasta, inclusiv "clauza de compensare cu exigibilitate imediată" astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (i) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁰) şi "compensarea" astfel cum este definită la articolul 2 litera (k) din Directiva 98/26/CE;

TITLUL II:AUTORITĂŢI, COLEGIUL DE REZOLUŢIE ŞI PROCEDURI

Secţiunea 1:Autorităţi de rezoluţie, colegii de rezoluţie şi implicarea autorităţilor europene de supraveghere

Art. 3: Desemnarea autorităţilor de rezoluţie şi a ministerelor competente

(3)În cazul în care o autoritate de rezoluţie desemnată în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este însărcinată cu alte funcţii, se instituie mecanisme structurale adecvate pentru a se evita conflictele de interese între funcţiile încredinţate autorităţii de rezoluţie în temeiul prezentului regulament şi toate celelalte funcţii încredinţate autorităţii respective. În special, se instituie mecanisme care să asigure independenţa operaţională eficace, inclusiv prin alocarea de personal separat, linii de raportare separate şi independenţa procesului decizional al autorităţii de rezoluţie respective, faţă de orice sarcini pe care autoritatea de rezoluţie le poate îndeplini în temeiul articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în calitate de autoritate competentă a CPC, precum şi faţă de sarcinile pe care autoritatea de rezoluţie le poate îndeplini în calitate de autoritate competentă a membrilor compensatori menţionaţi la articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(5)Autorităţile care exercită funcţii de supraveghere şi de rezoluţie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi al prezentului regulament, precum şi persoanele care exercită aceste funcţii în numele autorităţilor respective cooperează îndeaproape la pregătirea, planificarea şi aplicarea deciziilor de rezoluţie, atât în cazul în care autoritatea de rezoluţie şi autoritatea competentă sunt entităţi separate, cât şi în cazul în care funcţiile sunt exercitate în cadrul aceleiaşi entităţi.

(11)În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorităţi de rezoluţie în temeiul alineatului (1), notificarea menţionată la alineatul (10) include următoarele:

Art. 4: Colegiile de rezoluţie

(1)Autoritatea de rezoluţie a CPC instituie, administrează şi prezidează un colegiu de rezoluţie care să execute sarcinile menţionate la articolele 12, 15 şi 16 şi să asigure cooperarea şi coordonarea cu autorităţile care sunt membre ale colegiului de rezoluţie, precum şi, după caz, cooperarea cu autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie din ţări terţe.

(2)Membrii colegiului de rezoluţie sunt următorii:

c)autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori menţionaţi la articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, inclusiv, după caz, Banca Centrală Europeană (BCE) în ceea ce priveşte atribuţiile de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit în cadrul mecanismului unic de supraveghere care i-au fost conferite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (²²), precum şi Comitetul unic de rezoluţie (SRB) în rolul său de autoritate de rezoluţie a instituţiilor de credit în cadrul mecanismului unic de rezoluţie, care i-a fost conferit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 806/2014;

e)autorităţile competente sau autorităţile de rezoluţie ale clienţilor membrilor compensatori, cu condiţia ca colegiul să nu aibă deja membri din propriul stat membru în conformitate cu litera (c), (d), (f), (g) sau (h). Autorităţile respective informează autoritatea de rezoluţie a CPC şi îşi justifică participarea în cadrul colegiului pe baza evaluării de către acestea a impactului pe care rezoluţia CPC l-ar putea avea asupra stabilităţii financiare a statului lor membru respectiv;

(4)Autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori stabiliţi în ţări terţe şi autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ale CPC-urilor din ţări terţe cu care CPC a încheiat acorduri de interoperabilitate pot fi invitate să participe în calitate de observatori în cadrul colegiului de rezoluţie. Participarea acestora este condiţionată de obligaţia ca autorităţile respective să fie supuse unor cerinţe de confidenţialitate echivalente, în opinia autorităţii de rezoluţie a CPC, în calitate de preşedinte al colegiului de rezoluţie, cu cele prevăzute la articolul 73.

(5)Autoritatea de rezoluţie a CPC, în calitate de preşedinte al colegiului de rezoluţie, este responsabilă cu următoarele sarcini:

(7)Pentru a asigura funcţionarea consecventă şi coerentă a colegiilor de rezoluţie în întreaga Uniune, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează conţinutul regulilor şi al procedurilor scrise pentru funcţionarea colegiilor de rezoluţie menţionate la alineatul (1).

Art. 5: Comitetul de rezoluţie al ESMA

(1)ESMA creează un comitet de rezoluţie (denumit în continuare "Comitetul de rezoluţie al ESMA") în temeiul articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu scopul de a pregăti deciziile încredinţate ESMA prin prezentul regulament, cu excepţia deciziilor care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 11 din prezentul regulament.

(3)În sensul prezentului regulament, ESMA cooperează cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) (EIOPA) înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (²³), şi cu ABE în cadrul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere instituit în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, al articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi al articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Art. 6: Cooperarea dintre autorităţi

Secţiunea 2:Proces decizional şi proceduri

Art. 7: Principii generale referitoare la procesul decizional

(a)asigurarea eficienţei şi a caracterului proporţional al oricărei decizii sau măsuri în raport cu o anumită CPC, ţinând seama cel puţin de următorii factori:

(f)interesele statelor membre în care CPC prestează servicii şi în care sunt stabiliţi membrii săi compensatori şi, în măsura în care sunt disponibile informaţii, clienţii şi clienţii indirecţi ai acestora, inclusiv în cazul în care clienţii şi clienţii indirecţi respectivi sunt desemnaţi de către statele membre drept O-SII-uri, precum şi orice IPF-uri afiliate, inclusiv CPC-uri interoperabile, precum şi, în special, impactul pe care orice decizie, măsură sau absenţă a măsurilor îl are asupra stabilităţii financiare sau asupra resurselor bugetare ale statelor membre respective şi ale Uniunii în ansamblu;

(i)orice obligaţie în temeiul prezentului regulament de a consulta o autoritate înainte de luarea oricărei decizii sau măsuri implică cel puţin obligaţia de consultare cu privire la acele elemente ale deciziei sau măsurii propuse care au sau probabil vor avea un efect asupra membrilor compensatori, asupra clienţilor, asupra IPF-urilor afiliate sau asupra locurilor de tranzacţionare sau un impact asupra stabilităţii financiare a statului membru în care sunt stabiliţi sau în care se află membrii compensatori, clienţii, IPF-urile afiliate sau locurile de tranzacţionare;

(n)reducerea la minimum, în măsura posibilă, a următoarelor: efectele economice şi sociale negative, inclusiv efectele negative asupra stabilităţii financiare, ale oricărei decizii asupra tuturor statelor membre în care CPC prestează servicii şi în care sunt stabiliţi membrii săi compensatori şi, în măsura în care sunt disponibile informaţii, clienţii şi clienţii indirecţi ai acestora, inclusiv în cazul în care clienţii şi clienţii indirecţi respectivi sunt desemnaţi de către statele membre drept O-SII-uri, precum şi orice IPF-uri afiliate, inclusiv CPC-uri interoperabile.

Art. 8: Schimbul de informaţii

TITLUL III:PREGĂTIRE

CAPITOLUL I:Planificarea redresării şi a rezoluţiei

Secţiunea 1:Planificarea redresării

Art. 9: Planuri de redresare

(1)CPC-urile elaborează şi actualizează un plan de redresare care prevede măsurile ce trebuie luate atât în cazul situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, cât şi al situaţiilor care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată sau în cazul unei combinaţii a acestora, pentru a restabili soliditatea lor financiară, fără sprijin financiar public extraordinar, şi pentru a le permite să asigure continuitatea funcţiilor critice în urma unei deteriorări semnificative a situaţiei lor financiare sau în urma unui risc de nerespectare a cerinţelor de capital şi a cerinţelor prudenţiale care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

(2)Măsurile incluse în planul de redresare:

(6)CPC-urile includ în normele lor de funcţionare dispoziţii privind procedurile care trebuie urmate prin care CPC-urile propun, pentru a îndeplini obiectivele procesului de redresare:

(7)În cazul în care intenţionează să îşi activeze planul de redresare, CPC notifică autoritatea competentă cu privire la natura şi amploarea problemelor identificate, prezentând toate circumstanţele relevante şi indicând măsurile de redresare sau alte măsuri pe care intenţionează să le ia pentru a aborda situaţia, precum şi termenul pe care îl preconizează pentru restabilirea solidităţii sale financiare prin utilizarea măsurilor respective.

(8)Autoritatea competentă informează de îndată autoritatea de rezoluţie şi colegiul de supraveghere, iar autoritatea de rezoluţie informează de îndată colegiul de rezoluţie cu privire la orice notificare primită în conformitate cu alineatul (6) al doilea paragraf şi cu alineatul (7) primul paragraf şi cu privire la orice instrucţiune ulterioară formulată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf.

În cazul în care este informată în conformitate cu alineatul (7) primul paragraf de la prezentul articol, autoritatea competentă limitează sau interzice, în cea mai mare măsură posibilă, fără a declanşa un eveniment de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, orice remunerare a fondurilor proprii şi a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv a plăţilor de dividende şi a răscumpărării de acţiuni de către CPC, şi poate limita sau interzice orice plăţi în favoarea conducerii superioare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 29 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ale remuneraţiei variabile, astfel cum este definită în politica de remunerare a CPC, întemeiată pe articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ale beneficiilor discreţionare de tipul pensiilor sau ale indemnizaţiilor acordate la încheierea contractului.

(9)CPC-urile îşi reexaminează, îşi testează şi, în cazul în care este necesar, îşi actualizează planurile de redresare cel puţin o dată pe an şi, în orice caz, după orice modificare a structurii lor organizatorice sau juridice, a activităţii sau a situaţiei lor financiare, care ar putea avea un efect semnificativ asupra planurilor respective sau ar putea impune în alt mod o modificare a acestora. Autorităţile competente pot impune CPC-urilor să îşi actualizeze planurile de redresare mai frecvent.

(11)Planurile de redresare:

(14)În urma unei situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată sau a unei situaţii care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată, CPC utilizează un cuantum suplimentar din resursele sale proprii dedicate prefinanţate, înainte de utilizarea mecanismelor şi a măsurilor menţionate în secţiunea A punctul 15 din anexa la prezentul regulament. Cuantumul respectiv nu este mai mic de 10 % şi nici mai mare de 25 % din cerinţele de capital bazate pe risc calculate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(15)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu ABE şi după consultarea SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodologia de calcul şi de menţinere a cuantumului suplimentar din resursele proprii dedicate prefinanţate, de utilizat în conformitate cu alineatul (14). Atunci când elaborează respectivele standarde tehnice, ESMA ţine seama de toate elementele următoare:

c)pertinenţa pentru CPC-uri, în funcţie de monedele în care sunt denominate instrumentele financiare pe care le compensează, de monedele acceptate ca garanţii şi de riscurile care decurg din activităţile lor, în special în cazul în care nu compensează instrumente financiare derivate extrabursiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru a investi acel cuantum suplimentar din resursele proprii dedicate în alte active decât cele menţionate la articolul 47 alineatul (1) din regulamentul respectiv; şi

d)normele aplicabile CPC-urilor din ţări terţe şi practicile acestora, precum şi evoluţiile internaţionale în ceea ce priveşte redresarea şi rezoluţia CPC-urilor, pentru a menţine competitivitatea CPC-urilor din Uniune active la nivel internaţional, precum şi competitivitatea CPC-urilor din Uniune în comparaţie cu CPC-urile din ţări terţe care prestează servicii de compensare în Uniune.

Art. 10: Evaluarea planurilor de redresare

(3)Atunci când evaluează planul de redresare, autoritatea competentă şi colegiul de supraveghere iau în considerare următorii factori:

c)dacă instrumentele de redresare şi ordinea lor specificată în planul de redresare creează stimulente adecvate pentru ca proprietarii CPC, membrii compensatori şi, acolo unde este posibil, clienţii acestora, după caz, să controleze volumul de risc pe care îl aduc sau îl suportă în sistem, să monitorizeze activităţile CPC în materie de asumare şi de gestionare a riscurilor şi să contribuie la procesul de gestionare de către CPC a situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată.

(5)Autoritatea de rezoluţie examinează planul de redresare pentru a identifica orice măsură care ar putea avea un impact negativ asupra posibilităţii de rezoluţie a CPC. În cazul în care sunt identificate orice astfel de măsuri, autoritatea de rezoluţie le aduce în atenţia autorităţii competente şi formulează recomandări în atenţia autorităţii competente cu privire la modalităţile de contracarare a impactului negativ al acestor măsuri asupra posibilităţii de rezoluţie a CPC, în termen de două luni de la transmiterea fiecărui plan de redresare de către autoritatea competentă.

(9)În cazul în care autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie şi în coordonare cu colegiul de supraveghere în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, consideră că deficienţele şi obstacolele nu au fost abordate în mod adecvat în planul revizuit sau în cazul în care CPC nu a prezentat un plan revizuit, autoritatea competentă solicită CPC să efectueze modificări specifice ale planului într-un termen rezonabil, astfel cum este definit de autoritatea competentă.

(10)În cazul în care deficienţele sau obstacolele nu pot fi remediate în mod corespunzător prin modificări specifice ale planului, autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie şi în coordonare cu colegiul de supraveghere, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, solicită CPC să identifice, într-un termen rezonabil, orice modificări care trebuie aduse activităţii sale pentru a aborda deficienţele sau obstacolele din calea punerii în aplicare a planului de redresare.

În cazul în care CPC nu identifică astfel de modificări în termenul stabilit de autoritatea competentă sau în cazul în care autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie şi în coordonare cu colegiul de supraveghere în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 11, consideră că măsurile propuse nu ar aborda în mod adecvat deficienţele sau obstacolele din calea punerii în aplicare a planului de redresare, autoritatea competentă solicită CPC să ia, într-un termen rezonabil, astfel cum este definit de autoritatea competentă, măsuri specifice cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele obiective, ţinând seama de gravitatea deficienţelor şi obstacolelor şi de efectul măsurilor respective asupra activităţii CPC şi a capacităţii acesteia de a continua să respecte Regulamentul (UE) nr. 648/2012:

(12)ESMA, în cooperare cu SEBC şi CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează şi mai în detaliu factorii menţionaţi la alineatul (3) literele (a), (b) şi (c).

Art. 11: Procedura de coordonare pentru planurile de redresare

(4)În cazul în care, după patru luni de la data transmiterii planului de redresare, colegiul nu a reuşit să ajungă la o decizie comună cu privire la aspectele menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a CPC ia propria sa decizie.

(5)În cazul în care, până la sfârşitul acestei perioade de patru luni, nu se ajunge la o decizie comună şi o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot nu este de acord cu propunerea autorităţii competente de a lua o decizie comună cu privire la o chestiune referitoare la evaluarea planurilor de redresare sau la punerea în aplicare a măsurilor în temeiul articolului 10 alineatul (10) literele (a), (b) şi (d) din prezentul regulament, oricare dintre membrii cu drept de vot vizaţi, pe baza acestei majorităţi, poate sesiza ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Autoritatea competentă a CPC aşteaptă decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi decide în conformitate cu decizia ESMA.

Secţiunea 2:Planificarea rezoluţiei

Art. 12: Planurile de rezoluţie

(3)În cadrul planului de rezoluţie se ţine seama de cel puţin următoarele elemente:

b)impactul pe care punerea în aplicare a planului de rezoluţie l-ar avea asupra:

(5)Planul de rezoluţie include ipoteze prudente în privinţa resurselor financiare disponibile ca instrumente de rezoluţie care pot fi necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei, precum şi resursele care se aşteaptă să fie disponibile în conformitate cu normele şi mecanismele CPC la momentul intrării în rezoluţie. Respectivele ipoteze prudente iau în considerare constatările relevante ale celor mai recente teste de rezistenţă efectuate în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, specificate la articolul 24a alineatul (7) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum şi scenarii de condiţii de piaţă extreme care merg dincolo de cele din planul de redresare al CPC.

(6)După consultarea cu autoritatea competentă şi în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14, autoritatea de rezoluţie a unei CPC reexaminează şi, acolo unde este cazul, actualizează planurile de rezoluţie cel puţin o dată pe an şi, în orice caz, după orice modificare a structurii organizatorice sau juridice, a activităţii economice sau a situaţiei financiare a CPC sau după orice altă modificare care are un efect semnificativ asupra eficacităţii respectivelor planuri.

(7)În planul de rezoluţie sunt precizate circumstanţele şi diversele scenarii referitoare la aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi la exercitarea competenţelor de rezoluţie. În acesta se face o distincţie clară, în special prin scenarii distincte, între o intrare în dificultate cauzată de situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată, precum şi o combinaţie a acestor două situaţii, precum şi între diferite tipuri de situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată. Planul de rezoluţie include următoarele elemente, care se cuantifică ori de câte ori acest lucru este adecvat şi posibil:

m)o descriere a diferitelor opţiuni prin care se asigură:

(9)După consultarea CERS şi ţinând seama de dispoziţiile relevante din actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, precum şi respectând principiul proporţionalităţii, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se precizează şi mai în detaliu planul de rezoluţie, în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol.

Art. 13: Obligaţia CPC-urilor de a coopera şi de a furniza informaţii

(1)CPC-urile cooperează în funcţie de necesităţi la elaborarea planurilor de rezoluţie şi furnizează autorităţilor lor de rezoluţie, fie direct, fie prin intermediul autorităţii lor competente, toate informaţiile necesare elaborării şi punerii în aplicare a acestor planuri, inclusiv informaţiile şi analiza menţionate în secţiunea B din anexă.

Art. 14: Procedura de coordonare pentru planurile de rezoluţie

(3)Autoritatea de rezoluţie poate decide, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4), să implice autorităţi din ţări terţe când elaborează şi examinează planul de rezoluţie, cu condiţia ca acestea să îndeplinească cerinţele de confidenţialitate prevăzute la articolul 73 şi să provină din jurisdicţiile în care este stabilită una dintre următoarele entităţi:

(5)În cazul în care, după patru luni de la data transmiterii planului de rezoluţie, colegiul de rezoluţie nu a ajuns la o decizie comună, autoritatea de rezoluţie ia propria sa decizie cu privire la planul de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie ia decizia ţinând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie în cursul perioadei de patru luni. Autoritatea de rezoluţie notifică în scris decizia respectivă CPC şi celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie.

(6)În cazul în care, până la sfârşitul perioadei de patru luni menţionată în alineatul (5) de la prezentul articol, nu se ajunge la o decizie comună şi o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot nu este de acord cu propunerea autorităţii de rezoluţie de a lua o decizie comună cu privire la o chestiune referitoare la planul de rezoluţie, oricare dintre membrii cu drept de vot vizaţi, pe baza acestei majorităţi, poate sesiza ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Autoritatea de rezoluţie a CPC aşteaptă decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi decide în conformitate cu decizia ESMA.

CAPITOLUL II:Posibilităţile de rezoluţie

Art. 15: Evaluarea posibilităţilor de rezoluţie

(1)În coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, şi după consultarea cu autoritatea competentă, autoritatea de rezoluţie evaluează măsura în care rezoluţia unei CPC este posibilă fără a se baza pe niciuna dintre următoarele ipoteze:

(2)Se consideră că rezoluţia unei CPC este posibilă dacă autoritatea de rezoluţie apreciază că este fezabilă şi credibilă fie lichidarea ei prin procedura obişnuită de insolvenţă, fie rezoluţia ei prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi prin exercitarea competenţelor de rezoluţie, asigurând în acelaşi timp continuitatea funcţiilor critice ale CPC şi evitând utilizarea sprijinului financiar public extraordinar şi, cât mai mult posibil, efectele negative semnificative asupra sistemului financiar, şi un potenţial dezavantaj nejustificat pentru părţile interesate afectate.

(3)La cererea autorităţii de rezoluţie, o CPC demonstrează că:

Art. 16: Abordarea sau înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie

(1)Dacă, în urma evaluării prevăzute la articolul 15, autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, concluzionează că există obstacole semnificative în calea posibilităţilor de rezoluţie a unei CPC, autoritatea de rezoluţie, în cooperare cu autoritatea competentă, pregăteşte şi prezintă un raport CPC şi colegiului de rezoluţie.

(2)Cerinţa prevăzută la articolul 14 de a ajunge la o decizie comună cu privire la planurile de rezoluţie este suspendată ca urmare a prezentării raportului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol până când măsurile de îndepărtare a obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie sunt acceptate de autoritatea de rezoluţie, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, sau până când sunt luate măsuri alternative, în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

(3)În termen de patru luni de la data primirii raportului prezentat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, CPC propune autorităţii de rezoluţie posibile măsuri vizând abordarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în raport. Autoritatea de rezoluţie comunică colegiului de rezoluţie măsurile propuse de CPC. Autoritatea de rezoluţie şi colegiul de rezoluţie evaluează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (b), dacă aceste măsuri abordează sau elimină în mod eficace obstacolele respective.

(4)În cazul în care autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, concluzionează că măsurile propuse de o CPC în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu ar reduce sau nu ar elimina în mod eficace obstacolele identificate în raport, autoritatea de rezoluţie identifică măsuri alternative, pe care le comunică colegiului de rezoluţie în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (c).

b)efectul probabil al măsurilor alternative asupra:

(5)Autoritatea de rezoluţie notifică în scris CPC, fie direct, fie indirect prin intermediul autorităţii competente, măsurile alternative care trebuie adoptate în vederea atingerii obiectivului de eliminare a obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie prezintă o justificare din care să reiasă de ce măsurile propuse de CPC nu ar reuşi să îndepărteze obstacolele semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie şi cum şi-ar dovedi eficacitatea în acest sens măsurile alternative.

(7)În sensul alineatului (4), autoritatea de rezoluţie, după ce a consultat autoritatea competentă şi cu condiţia să acorde un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare, poate:

n)să impună CPC să ia alte măsuri care să permită absorbţia pierderilor, recapitalizarea CPC sau reconstituirea resurselor prefinanţate. Printre acţiunile posibile se pot număra în special încercarea de a renegocia fiecare pasiv emis de CPC sau de a revizui clauzele contractuale, pentru a se asigura că orice decizie a autorităţii de rezoluţie vizând reducerea valorii contabile, conversia sau restructurarea pasivului respectiv s-ar aplica în temeiul legislaţiei din jurisdicţia care reglementează acel pasiv sau instrument;

Art. 17: Procedura de coordonare pentru abordarea sau înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie

(7)În cazul în care, în termen de patru luni de la data transmiterii raportului prevăzut la articolul 16 alineatul (1), colegiul de rezoluţie nu a reuşit să ajungă la o decizie comună, autoritatea de rezoluţie ia propria decizie cu privire la măsurile corespunzătoare care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 16 alineatul (5). Autoritatea de rezoluţie ia decizia ţinând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie în cursul perioadei de patru luni.

(8)În cazul în care, până la sfârşitul perioadei de patru luni menţionată la alineatul (7) de la prezentul articol, nu se ajunge la o decizie comună şi o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot nu este de acord cu propunerea autorităţii de rezoluţie de a lua o decizie comună cu privire la o chestiune menţionată la articolul 16 alineatul (7) litera (j), (l) sau (o) din prezentul regulament, oricare dintre membrii cu drept de vot vizaţi, pe baza acestei majorităţi, poate sesiza ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Autoritatea de rezoluţie a CPC aşteaptă decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi decide în conformitate cu decizia ESMA.

TITLUL IV:INTERVENŢIE TIMPURIE

Art. 18: Măsuri de intervenţie timpurie

(1)În cazul în care CPC încalcă sau este probabil să încalce în viitorul apropiat cerinţele de capital şi prudenţiale din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, sau dacă prezintă un risc la adresa stabilităţii financiare a Uniunii sau a unuia ori mai multora dintre state sale membre, sau în cazul în care autoritatea competentă a stabilit că există alte elemente care indică o situaţie de criză emergentă care ar putea afecta operaţiunile CPC, în special capacitatea sa de a presta servicii de compensare, autoritatea competentă poate:

l)să impună CPC obligaţia de a da instrucţiuni membrilor compensatori să îşi invite clienţii să participe direct la licitaţiile organizate de CPC atunci când natura licitaţiei justifică această participare excepţională. Membrii compensatori îşi informează clienţii în mod cuprinzător cu privire la licitaţie, urmând instrucţiunile primite de la CPC. În special, CPC precizează termenul începând cu care nu va fi posibil să participe la licitaţie. Clienţii informează direct CPC, înainte de acest termen, cu privire la disponibilitatea lor de a participa la licitaţie. Ulterior, CPC facilitează procedura de licitaţie pentru respectivii clienţi. Clientul este autorizat să participe la licitaţie doar dacă este în măsură să demonstreze CPC că a stabilit relaţia contractuală adecvată cu un membru compensator pentru a executa şi a compensa tranzacţiile care pot rezulta în urma licitaţiei;

m)să limiteze sau să interzică în cea mai mare măsură posibilă, fără a declanşa un eveniment de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, orice remunerare a fondurilor proprii şi a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv plăţile de dividende şi răscumpărările de acţiuni de către CPC, şi poate să limiteze, să interzică sau să îngheţe orice plăţi în favoarea conducerii superioare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 29 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ale remuneraţiei variabile, astfel cum este definită în politica de remunerare a CPC, întemeiată pe articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ale beneficiilor discreţionare de tipul pensiilor sau ale indemnizaţiilor de plecare.

(3)Autoritatea competentă aplică măsurile de la alineatul (1) literele (a)-(m) numai după ce a analizat impactul acestora în alte state membre în care CPC îşi desfăşoară activitatea sau prestează servicii şi după informarea autorităţilor competente relevante, în special în cazurile în care operaţiunile CPC sunt critice sau importante pentru pieţele financiare locale, inclusiv locurile în care sunt stabiliţi membrii compensatori, locurile de tranzacţionare şi IPF-urile afiliate.

(4)Autoritatea competentă aplică măsura menţionată la alineatul (1) litera (i) numai în cazul în care măsura respectivă este în interesul public şi este necesară pentru a atinge unul dintre obiectivele următoare:

(6)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă transmite notificări ESMA şi autorităţii de rezoluţie şi se consultă cu colegiul de supraveghere cu privire la măsurile prevăzute la alineatul (1).

Art. 19: Demiterea conducerii superioare şi a consiliului de administraţie

(1)În cazul în care situaţia financiară a CPC înregistrează o deteriorare semnificativă sau CPC încalcă cerinţele legale care îi sunt aplicabile, inclusiv normele sale de funcţionare, iar alte măsuri adoptate în conformitate cu articolul 18 nu sunt suficiente pentru a schimba cursul acestei situaţii, autorităţile competente pot impune demiterea totală sau parţială a conducerii superioare sau a consiliului de administraţie al CPC.

(2)Numirea noii conduceri superioare sau a noului consiliu de administraţie se efectuează în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi este supusă aprobării sau acordului autorităţii competente. În cazul în care autoritatea competentă consideră că este insuficientă înlocuirea conducerii superioare sau a consiliului de administraţie, astfel cum sunt menţionate în prezentul articol, aceasta poate numi unul sau mai mulţi administratori temporari în cadrul CPC, care să înlocuiască sau să lucreze temporar cu consiliul de administraţie şi cu conducerea superioară ale CPC. Administratorii temporari au pregătirea, abilitatea şi cunoştinţele necesare îndeplinirii atribuţiilor şi nu sunt afectaţi de vreun conflict de interese.

Art. 20: Oferirea de recompense pentru membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată

(1)Fără a aduce atingere responsabilităţii membrilor compensatori de a accepta pierderi care depăşesc ordinea utilizării resurselor în situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, în cazul în care o CPC aflată în redresare cauzată de o situaţie care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată a aplicat mecanismele şi măsurile de reducere a valorii oricăror câştiguri datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, prevăzute în planul său de redresare, şi, ca urmare a acestui lucru, nu a intrat în rezoluţie, autoritatea competentă a CPC poate să impună CPC să despăgubească membrii compensatori pentru pierderile lor prin intermediul unor plăţi în numerar, sau, acolo unde este cazul, să impună CPC să emită instrumente care recunosc o creanţă asupra profiturilor viitoare ale CPC. Posibilitatea de a furniza despăgubiri membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată nu se aplică pierderilor lor angajate contractual în faza de gestionare a situaţiei de neîndeplinire a obligaţiilor de plată sau în faza de redresare.

Plăţile în numerar sau valoarea instrumentelor care recunosc o creanţă asupra profiturilor viitoare ale CPC emise fiecărui membru compensator afectat care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată sunt proporţionale cu pierderea sa care depăşeşte angajamentele sale contractuale. Instrumentele care recunosc o creanţă asupra profiturilor viitoare ale CPC conferă posesorului dreptul de a primi plăţi din partea CPC, anual, până la recuperarea pierderii, dacă e posibil în totalitate, sub rezerva stabilirii unui număr maxim adecvat de ani de la data emiterii. Dacă membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată au transferat clienţilor lor pierderile excedentare, membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată sunt obligaţi să transfere clienţilor lor plăţile primite de CPC, în măsura în care pierderile pentru care se plătesc despăgubiri se referă la poziţiile clientului. Un procent adecvat maxim din profiturile anuale ale CPC este utilizat pentru plăţile referitoare la respectivele instrumente.

(2)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza ordinea în care trebuie să fie plătite despăgubirile, numărul maxim adecvat de ani şi procentul adecvat maxim al profiturilor anuale ale CPC menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf.

TITLUL V:REZOLUŢIA

CAPITOLUL I:Obiective, condiţii şi principii generale

Art. 21: Obiectivele rezoluţiei

(1)Atunci când aplică instrumentele de rezoluţie şi exercită competenţele de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie ţine seama de toate obiectivele rezoluţiei expuse mai jos, care au o importanţă egală, şi asigură echilibrul între acestea în funcţie de natura şi de circumstanţele fiecărui caz în parte:

Art. 22: Condiţii de declanşare a procedurii de rezoluţie

(1)Autoritatea de rezoluţie ia o măsură de rezoluţie în legătură cu o CPC dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:

(3)În sensul alineatului (1) litera (a), se consideră că o CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în cazul în care este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare:

(4)În sensul alineatului (3) litera (e), sprijinul financiar public nu se consideră sprijin financiar public extraordinar în cazul în care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

c)garanţiile de stat menţionate la punctul (a) de la prezentul alineat se limitează la CPC-urile solvabile, sunt condiţionate de o aprobare finală în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, au un caracter preventiv şi temporar, sunt proporţionale cu obiectivul de a remedia consecinţele perturbărilor grave menţionate la punctul (b) de la prezentul alineat şi nu sunt utilizate pentru a compensa pierderi pe care CPC le-a suportat sau este susceptibilă de a le suporta în viitor.

(6)ESMA emite orientări pentru a promova convergenţa practicilor de supraveghere şi de rezoluţie în ceea ce priveşte aplicarea circumstanţelor în care se consideră că o CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate până la 12 februarie 2022, ţinând seama, dacă şi când este necesar, de natura şi complexitatea serviciilor prestate de CPC-urile stabilite în Uniune.

Art. 23: Principii generale referitoare la rezoluţie

(1)Autoritatea de rezoluţie adoptă toate măsurile adecvate pentru a aplica instrumentele de rezoluţie menţionate la articolul 27 şi pentru a exercita competenţele de rezoluţie menţionate la articolul 48 în conformitate cu următoarele principii:

a)toate obligaţiile contractuale şi alte mecanisme din planul de redresare al CPC sunt executate, în măsura în care nu au fost epuizate înainte de declanşarea procedurii de rezoluţie, cu excepţia cazului în care autoritatea de rezoluţie stabileşte că, pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei în timp util, oricare dintre următoarele sau ambele sunt mai adecvate:

(2)Autorităţile de rezoluţie pot lua o măsură de rezoluţie care se abate de la principiile prevăzute la alineatul (1) litera (d) sau (e) de la prezentul articol în cazul în care măsura este justificată prin interesul public de realizare a obiectivelor rezoluţiei şi este proporţională cu riscul abordat. Cu toate acestea, în cazul în care abaterea are ca rezultat suportarea de către un acţionar, un membru compensator sau orice alt creditor a unei pierderi mai mari decât cea pe care ar fi suportat-o în condiţiile prevăzute la articolul 60, se aplică dreptul la plata diferenţei prevăzut la articolul 62.

CAPITOLUL II:Evaluare

Art. 24: Obiectivele evaluării

(3)După ce autoritatea de rezoluţie a hotărât să declanşeze procedura de rezoluţie în cazul unei CPC, aceasta se asigură că se efectuează o a doua evaluare, având drept scop:

g)în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a activităţii, să fundamenteze decizia privind activele, pasivele, drepturile şi obligaţiile sau privind instrumentele de proprietate care pot fi transferate cumpărătorului terţ şi să fundamenteze interpretarea pe care autoritatea de rezoluţie o dă condiţiilor comerciale în sensul articolului 40.

Art. 25: Cerinţele pentru evaluare

(3)Fără a aduce atingere cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, după caz, o evaluare definitivă se bazează pe ipoteze prudente, care nu presupun sprijin financiar public extraordinar potenţial, asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea unei bănci centrale şi nici asistenţă privind lichiditatea din partea unei bănci centrale furnizate CPC cu garanţii, scadenţe sau dobânzi non-standard din momentul în care se iau măsuri de rezoluţie. Evaluarea ţine seama, de asemenea, de potenţiala recuperare a cheltuielilor rezonabile suportate de CPC aflată în rezoluţie în conformitate cu articolul 27 alineatul (10).

(4)O evaluare definitivă este completată cu următoarele informaţii deţinute de CPC:

(6)Ţinând seama de standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu articolul 36 alineatele (14) şi (15) din Directiva 2014/59/UE şi adoptate în temeiul articolului 36 alineatul (16) din respectiva directivă, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care să precizeze:

Art. 26: Evaluare provizorie

(2)În cazul în care o autoritate de rezoluţie ia măsuri de rezoluţie pe baza unei evaluări provizorii, aceasta se asigură că se efectuează o evaluare definitivă cât mai curând posibil.

(3)În cazul în care estimarea valorii nete a activului CPC din cadrul evaluării definitive este mai mare decât această estimare din cadrul evaluării provizorii, autoritatea de rezoluţie poate:

(4)Ţinând seama de standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu articolul 36 alineatul (15) din Directiva 2014/59/UE şi adoptate în temeiul articolului 36 alineatul (16) din respectiva directivă, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care să precizeze, în sensul alineatului (1) de la prezentul articol, metodologia de calculare a rezervei pentru pierderi suplimentare care trebuie inclusă în evaluările provizorii.

CAPITOLUL III:Instrumente de rezoluţie

SECŢIUNEA 1:Principii generale

Art. 27: Dispoziţii generale privind instrumentele de rezoluţie

(2)În cazul producerii unei crize sistemice, un stat membru poate furniza în ultimă instanţă sprijin financiar public extraordinar prin aplicarea de instrumente publice de stabilizare, în conformitate cu articolele 45, 46 şi 47, cu condiţia aprobării prealabile şi finale în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat şi în cazul în care sunt prevăzute mecanisme credibile pentru recuperarea rapidă şi integrală a fondurilor în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol.

(3)Înainte de aplicarea instrumentelor menţionate la alineatul (1), autoritatea de rezoluţie execută:

(5)În cazul în care autoritatea de rezoluţie se abţine parţial sau integral de la executarea obligaţiilor existente şi restante astfel cum este prevăzut la alineatul (3) al doilea paragraf sau alineatul (4) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate executa obligaţiile rămase în termen de 18 luni de la data la care se consideră că CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în conformitate cu articolul 22, cu condiţia ca motivele abţinerii de la executarea respectivelor obligaţii să nu mai existe. Autoritatea de rezoluţie transmite o notificare membrului compensator şi celeilalte părţi cu trei până la şase luni înainte de executarea obligaţiei rămase. Veniturile obţinute din obligaţiile rămase care sunt executate se utilizează pentru a recupera utilizarea de fonduri publice.

Autoritatea de rezoluţie stabileşte, după consultarea cu autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori afectaţi şi ale oricăror alte părţi legate prin obligaţii existente şi restante, dacă motivele pentru abţinerea de la executarea obligaţiilor existente şi restante au încetat să existe şi dacă obligaţiile rămase trebuie executate. În cazul în care autoritatea de rezoluţie se abate de la punctele de vedere exprimate de autorităţile consultate, furnizează în scris motivele, justificate în mod corespunzător.

(6)Autoritatea de rezoluţie poate impune CPC să îi compenseze pe membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată pentru pierderile suferite de aceştia ca urmare a aplicării instrumentelor de alocare a pierderilor, în cazul în care pierderile respective exced pierderile pe care membrul compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată le-ar fi suportat în cadrul obligaţiilor care îi revin în conformitate cu normele de funcţionare ale CPC, cu condiţia ca membrul compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată să fi avut dreptul la plata diferenţei menţionate la articolul 62.

(7)În cazul în care se aplică unul dintre instrumentele publice de stabilizare, autoritatea de rezoluţie îşi exercită competenţa de reducere a valorii contabile şi de conversie a instrumentelor de proprietate şi a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate înainte sau împreună cu aplicarea instrumentului public de stabilizare.

În cazul în care aplicarea altui instrument de rezoluţie decât instrumentul de reducere a valorii contabile şi de conversie conduce la suportarea de pierderi financiare de către membrii compensatori, autoritatea de rezoluţie exercită competenţa de reducere a valorii contabile şi de conversie a instrumentelor de proprietate şi a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate, imediat înainte de aplicarea instrumentului de rezoluţie sau împreună cu aceasta, cu excepţia cazului în care aplicarea unei secvenţe diferite ar reduce la minimum abaterile de la principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat" prevăzut la articolul 60, şi ar îndeplini mai bine obiectivele rezoluţiei.

(10)Statele membre recuperează pe parcursul unei perioade de timp adecvate orice fonduri publice utilizate ca instrumente publice de stabilizare financiară, astfel cum se menţionează în secţiunea 7 din prezentul capitol, iar autorităţile de rezoluţie recuperează cheltuielile rezonabile pe care le-au suportat în legătură cu aplicarea instrumentelor sau a competenţelor de rezoluţie. Această recuperare provine, printre altele, de la:

(11)Atunci când aplică instrumentele de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie asigură, pe baza unei evaluări care respectă articolul 25, restabilirea unui portofoliu corelat, alocarea integrală a pierderilor, reconstituirea resurselor prefinanţate ale CPC sau ale CPC-punte şi recapitalizarea CPC sau a CPC-punte.

SECŢIUNEA 2:Instrumentele de alocare a poziţiilor şi de alocare a pierderilor

Art. 28: Obiectivul şi domeniul de aplicare al instrumentelor de alocare a poziţiilor şi a pierderilor

(3)Autorităţile de rezoluţie aplică instrumentul de alocare a poziţiilor menţionat la articolul 29 pentru a recorela portofoliul CPC sau al CPC-punte, după caz.

d)sprijinirea transferului activităţii CPC prin intermediul instrumentului de vânzare a activităţii către o parte terţă solvabilă.

Instrumentul de alocare a pierderilor menţionat la articolul 30 poate fi aplicat de către autorităţile de rezoluţie în legătură cu pierderile care rezultă dintr-o situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi în legătură cu pierderile care rezultă dintr-o situaţie care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată. Dacă instrumentul de alocare a pierderilor menţionat la articolul 30 este aplicat în legătură cu pierderile care rezultă dintr-o situaţie care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată, acesta este aplicat doar până la un cuantum cumulativ echivalent contribuţiei membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată la fondurile de garantare ale CPC şi este distribuit între membrii compensatori proporţional cu contribuţiile lor la fondurile de garantare.

Art. 29: Încetarea parţială sau integrală a contractelor

(1)Autoritatea de rezoluţie poate să pună capăt unora dintre contractele următoare ale CPC aflate în rezoluţie sau tuturor acestor contracte:

c)celelalte contracte ale CPC aflate în rezoluţie.

(3)Înainte de încetarea oricăruia dintre contractele menţionate la alineatul (1), autoritatea de rezoluţie ia următoarele măsuri:

(5)În cazul în care un membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată nu are capacitatea de a plăti cuantumul net determinat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate impune CPC, având în vedere articolul 21 din prezentul regulament, să declanşeze intrarea în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată a membrului compensator care nu se află într-o astfel de situaţie şi să utilizeze marja iniţială şi contribuţia la fondul de garantare ale acesteia în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(6)În cazul în care autoritatea de rezoluţie a pus capăt unuia sau mai multor contracte de tipul celor menţionate la alineatul (1), aceasta poate împiedica temporar CPC să compenseze contracte noi de acelaşi tip cu cele reziliate.

Art. 30: Reducerea valorii câştigurilor datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată

(2)Autoritatea de rezoluţie calculează orice reducere a obligaţiilor de plată menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol utilizând un mecanism de alocare echitabil determinat în evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) şi comunicat membrilor compensatori de îndată ce este aplicat instrumentul de rezoluţie. Membrii compensatori comunică clienţilor lor, fără întârzieri nejustificate, aplicarea acestui instrument şi modul în care îi afectează aplicarea acestuia. Câştigurile nete totale care urmează să fie reduse pentru fiecare membru compensator sunt proporţionale cu cuantumurile datorate de CPC.

(4)Un membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată nu are dreptul la nicio creanţă, decurgând din reducerea obligaţiilor de plată menţionată la alineatul (1), în procedurile ulterioare împotriva CPC sau împotriva entităţii care îi succedă acesteia.

Art. 31: Apeluri la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei

(1)Autoritatea de rezoluţie poate impune membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată să transfere CPC o contribuţie în numerar până la concurenţa unui cuantum echivalent cu dublul contribuţiei acestora la fondul de garantare al CPC. Această obligaţie de a transfera o contribuţie în numerar se include şi în normele CPC şi în alte acorduri contractuale sub formă de apel la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei rezervat autorităţii de rezoluţie care ia măsuri de rezoluţie. În cazul în care autoritatea de rezoluţie solicită o sumă mai mare decât contribuţia la fondul de garantare, o va face după evaluarea impactului acestui instrument asupra membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi asupra stabilităţii financiare a statelor membre, în cooperare cu autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată.

SECŢIUNEA 3:Reducerea valorii contabile şi conversia instrumentelor de proprietate şi a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate

Art. 32: Cerinţa de reducere a valorii contabile şi de conversie a instrumentelor de proprietate şi a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate

(2)Pe baza evaluării efectuate în conformitate cu articolul 24 alineatul (3), autoritatea de rezoluţie determină următoarele:

Art. 33: Dispoziţii care reglementează reducerea valorii contabile şi conversia instrumentelor de proprietate şi a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate

(2)Înainte de reducerea sau conversia principalului instrumentelor de datorie sau al altor pasive negarantate, autoritatea de rezoluţie reduce valoarea nominală a instrumentelor de proprietate proporţional cu pierderile şi până la concurenţa valorii lor integrale, acolo unde este necesar.

(4)Autoritatea de rezoluţie nu aplică instrumentul de reducere a valorii contabile şi de conversie în ceea ce priveşte următoarele pasive:

(5)În cazul în care valoarea nominală a unui instrument de proprietate sau principalul unui instrument de datorie sau al altor pasive negarantate este redusă, se aplică următoarele condiţii:

c)în cazul în care reducerea respectivă este numai parţială, acordul care a dat naştere pasivului iniţial continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală, sub rezerva efectuării tuturor modificărilor necesare ale clauzelor acordului respectiv ca urmare a reducerii.

Litera (a) de la primul paragraf nu împiedică autorităţile de rezoluţie să aplice un mecanism de majorare a valorii contabile pentru a rambursa cuantumurile necesare deţinătorilor de instrumente de datorie sau de alte pasive negarantate şi, ulterior, deţinătorilor instrumentelor de proprietate, în cazul în care se constată că nivelul reducerii valorii contabile aplicat bazat pe evaluarea provizorie menţionată la articolul 26 alineatul (1) depăşeşte cuantumurile necesare bazate pe evaluarea definitivă menţionată la articolul 26 alineatul (2).

(7)Autoritatea de rezoluţie procedează la conversia instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate în conformitate cu alineatul (3) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)rata de conversie reprezintă o compensaţie adecvată pentru deţinătorii de datorie afectaţi pentru pierderile suportate ca urmare a exercitării competenţelor de reducere a valorii contabile şi de conversie, corespunzător tratamentului de care beneficiază aceştia în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă.

Art. 34: Efectul reducerii valorii contabile şi al conversiei

(d)cotarea din nou sau readmiterea oricăror instrumente de datorie care au fost depreciate, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁴).

Art. 35: Eliminarea obstacolelor procedurale din calea reducerii valorii contabile şi a conversiei

Art. 36: Prezentarea unui plan de reorganizare a activităţii

(1)În termen de o lună de la aplicarea instrumentelor menţionate la articolul 32, CPC-urile realizează o analiză a cauzelor intrării în dificultate şi o prezintă autorităţii de rezoluţie, pe lângă un plan de reorganizare a activităţii în conformitate cu articolul 37. În cazul în care este aplicabil cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, planul respectiv, inclusiv după operarea oricăror modificări în conformitate cu articolul 38 şi astfel cum este pus în aplicare în conformitate cu articolul 39, este compatibil cu planul de restructurare pe care CPC este obligată să îl prezinte Comisiei în conformitate cu cadrul respectiv.

Art. 37: Conţinutul planului de reorganizare a activităţii

(1)Planul de reorganizare a activităţii menţionat la articolul 36 defineşte măsurile care vizează restabilirea într-un termen rezonabil a viabilităţii pe termen lung a CPC sau a unor părţi ale activităţii acesteia. Măsurile respective se bazează pe ipoteze realiste cu privire la condiţiile economice şi financiare de pe piaţă în care va funcţiona CPC.

Art. 38: Evaluarea şi adoptarea planului de reorganizare a activităţii

(1)În termen de o lună de la data prezentării de către CPC a planului de reorganizare a activităţii în conformitate cu articolul 36 alineatul (1), autoritatea de rezoluţie şi autoritatea competentă evaluează dacă măsurile prevăzute în acest plan ar restabili în mod fiabil viabilitatea pe termen lung a CPC.

(4)Până la 12 februarie 2023, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un plan de reorganizare a activităţii pentru a fi aprobat de autoritatea de rezoluţie în temeiul alineatului (1).

Art. 39: Punerea în aplicare şi monitorizarea planului de reorganizare a activităţii

SECŢIUNEA 4:Instrumentul de vânzare a activităţii

Art. 40: Instrumentul de vânzare a activităţii

(1)Autoritatea de rezoluţie poate transfera următoarele elemente unui cumpărător care nu este o CPC-punte:

(3)Sub rezerva articolului 27 alineatul (10), orice contraprestaţie plătită de cumpărător se face în favoarea:

(4)Alocarea contraprestaţiei plătite de cumpărător în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol se efectuează după cum urmează:

b)în cazul apariţiei unui eveniment care nu este vizat de ordinea utilizării resurselor unei CPC în situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, astfel cum se prevede la articolele 43 şi 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în ordinea inversă în care pierderile au fost alocate în conformitate cu normele aplicabile ale CPC.

(6)Cu acordul cumpărătorului, autoritatea de rezoluţie poate transfera înapoi CPC aflate în rezoluţie activele, drepturile, obligaţiile sau pasivele care fuseseră transferate cumpărătorului sau poate transfera înapoi instrumentele de proprietate proprietarilor iniţiali ai acestora.

(7)Orice transfer efectuat în temeiul alineatului (1) are loc indiferent dacă cumpărătorul este sau nu autorizat să presteze serviciile şi să efectueze activităţile care rezultă în urma achiziţiei.

În cazul în care cumpărătorul nu este autorizat să presteze serviciile sau să efectueze activităţile care rezultă în urma achiziţiei, autoritatea de rezoluţie efectuează, în consultare cu autoritatea competentă, o evaluare a obligaţiei de diligenţă adecvată cu privire la cumpărător şi se asigură că acesta din urmă deţine capacitatea profesională şi tehnică de a îndeplini funcţiile CPC achiziţionat şi că solicită o autorizaţie cât mai curând posibil şi cel târziu în termen de o lună de la aplicarea instrumentului de vânzare a activităţii. Autoritatea competentă se asigură că orice astfel de solicitare a autorizaţiei este analizată în regim de urgenţă.

(8)În cazul în care transferul instrumentelor de proprietate menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol conduce la achiziţia sau la majorarea unei participaţii calificate, astfel cum este menţionată la articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, autoritatea competentă efectuează evaluarea menţionată la articolul respectiv într-un termen care să nu conducă la amânarea aplicării instrumentului de vânzare a activităţii şi nici să nu împiedice măsura de rezoluţie să atingă obiectivele relevante ale rezoluţiei.

(9)În cazul în care autoritatea competentă nu a finalizat evaluarea menţionată la alineatul (8) până la data la care transferul instrumentelor de proprietate produce efecte, se aplică următoarele dispoziţii:

b)în cursul perioadei de evaluare şi în cursul eventualelor perioade de dezinvestire prevăzute la litera (f) de la prezentul alineat, drepturile de vot ale cumpărătorului aferente respectivelor instrumente de proprietate sunt suspendate şi îi revin integral autorităţii de rezoluţie, care nu are nicio obligaţie de a le exercita şi, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică o neglijenţă sau o abatere gravă, nu are nicio răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea respectivelor drepturi de vot;

(11)Cumpărătorul menţionat la alineatul (1) nu este împiedicat să exercite drepturile de membru şi drepturile de acces la sistemele de plată, compensare şi decontare şi la alte IPF-uri afiliate şi locuri de tranzacţionare ale CCP, atât timp cât cumpărătorul îndeplineşte criteriile pentru a avea calitatea de membru sau pentru a participa la respectivele sisteme sau infrastructuri sau locuri de tranzacţionare.

Art. 41: Instrumentul de vânzare a activităţii: cerinţe procedurale

(2)Fără a aduce atingere cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, după caz, scoaterea pe piaţă menţionată la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:

(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), autoritatea de rezoluţie poate aplica instrumentul de vânzare a activităţii fără a respecta cerinţa privind scoaterea pe piaţă sau poate scoate pe piaţă activele, drepturile, obligaţiile, pasivele sau instrumentele de proprietate în cazul în care constată că ar fi probabil ca respectarea acestei cerinţe sau a acestor criterii să submineze unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluţiei, inclusiv prin crearea unei ameninţări semnificative la adresa stabilităţii financiare.

SECŢIUNEA 5:Instrumentul CPC-punte

Art. 42: Instrumentul CPC-punte

(1)Autoritatea de rezoluţie poate transfera unei CPC-punte următoarele:

(2)CPC-punte este o persoană juridică care:

(4)Sub rezerva articolului 27 alineatul (10), orice contraprestaţie plătită de CPC-punte se face în favoarea:

(5)Alocarea oricărei contraprestaţii plătite de CPC-punte în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol se efectuează astfel:

(7)Autoritatea de rezoluţie poate transfera înapoi CPC aflate în rezoluţie drepturile, obligaţiile, activele sau pasivele care fuseseră transferate CPC-punte sau poate transfera înapoi instrumentele de proprietate proprietarilor iniţiali ai acestora dacă acest transfer este prevăzut în mod expres în cadrul instrumentului prin care se efectuează transferul menţionat la alineatul (1).

(11)În sensul exercitării dreptului său de a presta servicii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, o CPC-punte este considerat a fi o continuare a CPC aflate în rezoluţie şi poate continua să exercite orice drept care era exercitat de CPC aflată în rezoluţie aferent activelor, drepturilor, obligaţiilor sau pasivelor transferate.

(12)CPC-punte nu este împiedicat să îşi exercite drepturile de membru ale CPC şi drepturile de acces la sistemele de plată şi decontare, precum şi la alte IPF-uri afiliate şi locuri de tranzacţionare, cu condiţia să îndeplinească criteriile pentru a fi membru sau a participa la respectivele sisteme sau IPF-uri ori locuri de tranzacţionare.

(14)CPC-punte nu are nicio îndatorire sau responsabilitate faţă de acţionarii sau creditorii CPC aflate în rezoluţie, iar consiliul de administraţie sau conducerea superioară a CPC-punte nu are nicio răspundere faţă de acţionarii sau creditorii respectivi pentru actele şi omisiunile săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză provine dintr-o neglijenţă sau o abatere gravă în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

Art. 43: CPC-punte: cerinţe procedurale

(1)CPC-punte respectă toate cerinţele următoare:

a)CPC-punte solicită aprobarea autorităţii de rezoluţie pentru toate aspectele următoare:

b)CPC-punte preia autorizaţiile CPC aflate în rezoluţie de a presta serviciile sau de a efectua activităţile care rezultă din transferul menţionat la articolul 42 alineatul (1) din prezentul regulament în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

În pofida literei (b) de la primul paragraf şi acolo unde este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor rezoluţiei, CPC-punte poate fi autorizat fără respectarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012, pentru o perioadă scurtă de timp, la începutul funcţionării sale. În acest scop, autoritatea de rezoluţie înaintează autorităţii competente o cerere pentru o astfel de autorizaţie. Dacă autoritatea competentă decide să acorde o astfel de autorizaţie, indică perioada în care CPC-punte este scutit de obligaţia de a respecta cerinţele din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Respectiva perioadă nu depăşeşte 12 luni. În această perioadă, CPC-punte este considerat contraparte centrală calificată conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 88 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în sensul respectivului regulament.

(2)Sub rezerva eventualelor restricţii impuse în conformitate cu normele Uniunii sau cu normele naţionale în materie de concurenţă, conducerea CPC-punte gestionează CPC-punte cu obiectivul de a permite menţinerea continuităţii funcţiilor critice ale CPC-punte şi vânzarea CPC-punte sau a tuturor activelor, drepturilor, obligaţiilor şi pasivelor acesteia unuia sau mai multor cumpărători din sectorul privat. Această vânzare are loc atunci când condiţiile de pe piaţă sunt adecvate şi în termenul prevăzut la alineatul (5) şi, după caz, la alineatul (6).

(3)Autoritatea de rezoluţie decide că o CPC-punte nu mai reprezintă o CPC-punte în înţelesul articolului 42 alineatul (2) în oricare dintre următoarele situaţii:

(4)Înainte de a vinde CPC sau activele, drepturile, obligaţiile sau pasivele acesteia, autoritatea de rezoluţie face publică disponibilitatea elementelor care urmează să fie vândute şi se asigură că acestea sunt scoase pe piaţă în mod deschis şi transparent şi că nu sunt prezentate în mod semnificativ incorect.

(7)În cazul în care operaţiunile unei CPC-punte încetează în circumstanţele menţionate la alineatul (3) litera (d) sau (e), CPC-punte este lichidat în conformitate cu procedura obişnuită de insolvenţă.

SECŢIUNEA 6:Mecanisme de finanţare suplimentare

SECŢIUNEA 7:Instrumente publice de stabilizare

Art. 45: Instrumente publice de stabilizare financiară

(1)În situaţia extraordinară a unei crize sistemice, statele membre pot aplica instrumentele publice de stabilizare în conformitate cu articolele 46 şi 47 în scopul asigurării rezoluţiei unei CPC doar în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

e)statul membru a definit, în prealabil, mecanisme cuprinzătoare şi credibile, în concordanţă cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, pentru recuperarea, într-o perioadă de timp adecvată şi în conformitate cu articolul 27 alineatul (10), a fondurilor publice utilizate, în măsura în care acestea nu au fost recuperate integral prin vânzarea către cumpărători privaţi, în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) sau cu articolul 47 alineatul (2).

(3)Se consideră că instrumentele publice de stabilizare financiară au fost aplicate în ultimă instanţă în sensul alineatului (1) litera (b) dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

Art. 46: Instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital

Art. 47: Instrumentul de trecere temporară în proprietate publică

CAPITOLUL IV:Competenţe de rezoluţie

Art. 48: Competenţe generale

(1)Autoritatea de rezoluţie dispune de toate competenţele necesare pentru a aplica instrumentele de rezoluţie în mod eficace, inclusiv toate competenţele următoare:

o)de a transfera poziţiile deschise şi activele aferente, inclusiv transferurile de proprietate şi contractele de garanţie financiară fără transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă şi acordurile de compensare relevante, din contul unui membru compensator care se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată către un membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, într-o modalitate conformă cu articolul 48 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(2)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament şi în cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, autoritatea de rezoluţie nu face obiectul niciuneia dintre următoarele cerinţe atunci când exercită competenţele menţionate la alineatul (1):

Art. 49: Competenţe auxiliare

(1)În cazul în care este exercitată una dintre competenţele menţionate la articolul 48 alineatul (1) din prezentul regulament, autoritatea de rezoluţie poate de asemenea exercita următoarele competenţe auxiliare:

c)de a impune autorităţii relevante încetarea sau suspendarea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau a cotării oficiale a instrumentelor financiare emise de CPC în conformitate cu Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁵);

(2)Autoritatea de rezoluţie poate institui acordurile de continuitate necesare pentru a se asigura că măsurile de rezoluţie sunt eficace şi că activitatea transferată poate fi administrată de cumpărător sau de CPC-punte. Aceste acorduri de continuitate pot include:

(3)Competenţele prevăzute la alineatul (1) litera (d) şi la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol nu aduc atingere:

Art. 50: Administratorul special

(2)Administratorul special dispune de toate competenţele acţionarilor şi ale consiliului de administraţie al CPC. Administratorul special nu exercită aceste competenţe decât sub controlul autorităţii de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie poate limita acţiunile administratorului special sau poate impune ca anumite acte să facă obiectul unui acord prealabil.

(6)Autoritatea de rezoluţie poate destitui administratorul special în orice moment. În orice caz, aceasta destituie administratorul special în următoarele situaţii:

Art. 51: Competenţa de a impune furnizarea de servicii şi facilităţi

(1)Autoritatea de rezoluţie poate impune unei CPC aflate în rezoluţie, oricărei entităţi care aparţine aceluiaşi grup ca şi CPC ori oricărui membru compensator al CPC să furnizeze orice servicii sau facilităţi necesare pentru a permite unui cumpărător sau unei CPC-punte să exercite în mod eficace activităţile care i-au fost transferate.

(4)Serviciile şi facilităţile furnizate în conformitate cu alineatul (1) sunt furnizate:

Art. 52: Competenţa de a asigura aplicarea măsurilor de prevenire a crizelor sau a măsurilor de rezoluţie luate de alte state membre

(1)În cazul în care instrumentele de proprietate, activele, drepturile, obligaţiile sau pasivele unei CPC aflate în rezoluţie sunt situate în alt stat membru decât statul membru al autorităţii de rezoluţie sau sunt reglementate de legislaţia unui alt stat membru decât statul membru al autorităţii de rezoluţie, transferul sau orice măsură de rezoluţie în privinţa acestor instrumente, active, drepturi, obligaţii sau pasive produce efecte în conformitate cu legislaţia acestui alt stat membru.

(4)În cazul în care autoritatea de rezoluţie a unui stat membru aplică instrumentele de rezoluţie menţionate la articolele 28-32, iar contractele, pasivele, instrumentele de proprietate sau instrumentele de datorie ale CPC aflate în rezoluţie includ instrumente, contracte sau pasive reglementate de legislaţia altui stat membru ori pasive faţă de creditori şi contracte având legătură cu membrii compensatori şi, după caz, clienţii lor situaţi în acest alt stat membru, autorităţile relevante din acest alt stat membru se asigură că măsurile rezultate în urma utilizării respectivelor instrumente de rezoluţie produc efecte.

(5)Următoarele drepturi şi garanţii sunt determinate în conformitate cu legislaţia statului membru al autorităţii de rezoluţie:

Art. 53: Competenţa în ceea ce priveşte activele, contractele, drepturile, pasivele, obligaţiile şi instrumentele de proprietate ale persoanelor situate în ţări terţe sau reglementate de legislaţia unor ţări terţe

(1)În cazul în care o măsură de rezoluţie se referă la active sau contracte ale unor persoane situate într-o ţară terţă ori la instrumente de proprietate, drepturi, obligaţii sau pasive reglementate de legislaţia unei ţări terţe, autoritatea de rezoluţie poate impune ca:

(2)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie impune CPC să asigure includerea în contractele sale şi în alte acorduri cu membrii compensatori şi cu deţinătorii de instrumente de proprietate şi de instrumente de datorie situaţi în ţări terţe sau reglementaţi de legislaţia unor ţări terţe a unei clauze prin care aceştia convin să îşi asume obligaţii ca efect al oricărei măsuri referitoare la activele, contractele, drepturile, obligaţiile şi pasivele lor luată de autoritatea de rezoluţie, inclusiv al unor măsuri luate ca urmare a aplicării articolelor 28, 32, 55, 56 şi 57.

Art. 54: Excluderea anumitor clauze contractuale în cazul intervenţiei timpurii şi al rezoluţiei

(1)O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de rezoluţie luată în conformitate cu prezentul regulament sau orice eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri nu este considerat a fi procedură de insolvenţă, un eveniment care determină executarea ori o situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, în înţelesul Directivei 98/26/CE, al Directivei 2002/47/CE şi, respectiv, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu condiţia ca obligaţiile de fond din cadrul contractului, inclusiv obligaţiile de plată şi de livrare, precum şi furnizarea de garanţii, să fie îndeplinite în continuare.

(2)O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de rezoluţie menţionată la alineatul (1) nu se utilizează pentru:

Art. 55: Competenţa de a suspenda anumite obligaţii

Art. 56: Competenţa de a limita executarea garanţiilor reale mobiliare

Art. 57: Competenţa de a suspenda temporar drepturile de încetare

(1)Autoritatea de rezoluţie poate suspenda drepturile de încetare ale oricărei părţi la un contract cu o CPC aflată în rezoluţie, de la momentul publicării anunţului de încetare, în conformitate cu articolul 72, până la sfârşitul zilei lucrătoare care urmează acestei publicări, cu condiţia ca obligaţiile de plată şi de livrare să fie îndeplinite în continuare, iar garanţiile reale să fie furnizate în continuare.

(3)O parte la un contract poate exercita un drept de încetare în temeiul respectivului contract înainte de expirarea perioadei menţionate la alineatul (1) dacă partea respectivă primeşte un aviz din partea autorităţii de rezoluţie prin care i se aduce la cunoştinţă faptul că drepturile şi pasivele care fac obiectul contractului:

(4)În cazul în care avizul menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol nu a fost transmis, drepturile de încetare pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, sub rezerva articolului 54, după cum urmează:

Art. 58: Competenţa de a exercita controlul asupra CPC

(1)Autoritatea de rezoluţie poate exercita controlul asupra CPC aflate în rezoluţie pentru:

CAPITOLUL V:Mecanisme de siguranţă

Art. 60: Principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat"

În cazul în care autoritatea de rezoluţie aplică unul sau mai multe instrumente de rezoluţie, aceasta se asigură că acţionarii, membrii compensatori şi alţi creditori nu suportă pierderi mai mari decât ar fi suportat dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie în legătură cu CPC în momentul în care autoritatea de rezoluţie a considerat că au fost îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie în temeiul articolului 22 alineatul (1), iar CPC ar fi fost în schimb lichidată în temeiul procedurii obişnuite de insolvenţă, în urma aplicării integrale a obligaţiilor contractuale aplicabile şi a altor dispoziţii din normele sale de funcţionare.

Art. 61: Evaluarea pentru aplicarea principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat"

(2)Evaluarea prevăzută la alineatul (1) include:

a)tratamentul care ar fi fost aplicat acţionarilor, membrilor compensatori şi altor creditori dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie în legătură cu CPC la momentul în care autoritatea de rezoluţie a considerat că au fost îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie în temeiul articolului 22 alineatul (1), iar CPC ar fi fost lichidată în schimb prin procedura obişnuită de insolvenţă, în urma aplicării integrale a obligaţiilor contractuale aplicabile şi a altor dispoziţii din normele sale de funcţionare;

(3)În scopul calculării tratamentelor menţionate la alineatul (2) litera (a), evaluarea menţionată la alineatul (1):

c)ia în considerare o estimare rezonabilă din punct de vedere comercial a costurilor directe de înlocuire, inclusiv orice cerinţe suplimentare în materie de marje, suportate de membrii compensatori pentru a redeschide, într-o perioadă corespunzătoare, poziţiile lor nete comparabile pe piaţă, luând în considerare condiţiile reale de pe piaţă, inclusiv adâncimea pieţei şi capacitatea acesteia de a efectua tranzacţii cu volumul relevant de astfel de poziţii nete în cursul perioadei respective; şi

(5)Ţinând seama de standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 49 alineatul (5) şi articolului 74 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de efectuare a evaluării menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, inclusiv calculul pierderilor de pe urma lichidării rezultate din costurile menţionate la alineatul (3) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol, dacă CPC ar fi fost lichidată prin procedura obişnuită de insolvenţă, în urma aplicării integrale a obligaţiilor contractuale aplicabile şi a altor dispoziţii din normele sale de funcţionare.

Art. 62: Măsuri de siguranţă pentru acţionari, membri compensatori şi alţi creditori

În cazul în care, în conformitate cu evaluarea efectuată în temeiul articolului 61, un acţionar, membru compensator sau alt creditor a suportat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat dacă autoritatea de rezoluţie nu ar fi luat măsuri de rezoluţie în legătură cu CPC, iar CPC ar fi fost lichidată în schimb prin procedura obişnuită de insolvenţă, în urma aplicării integrale a obligaţiilor contractuale aplicabile sau a altor dispoziţii din normele sale de funcţionare, respectivul acţionar, membru compensator sau alt creditor are dreptul la plata diferenţei.

Art. 63: Măsuri de siguranţă pentru clienţi şi clienţii indirecţi

(1)Acordurile contractuale care permit membrilor compensatori să transfere către clienţii lor consecinţele negative ale instrumentelor de rezoluţie includ, în acelaşi timp, în mod echivalent şi proporţional, dreptul clienţilor la recompensele sau compensaţiile primite de membrii compensatori în conformitate cu articolul 27 alineatul (6) sau la echivalentul în numerar al acestor despăgubiri sau compensaţii sau la orice încasări pe care le primesc în urma unei cereri efectuate în conformitate cu articolul 62, în măsura în care astfel de încasări au legătură cu poziţiile clienţilor. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, acordurilor contractuale încheiate de clienţii şi clienţii indirecţi care furnizează servicii de compensare indirectă clienţilor lor.

(2)ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica, într-un mod transparent, în măsura permisă de confidenţialitatea acordurilor contractuale, condiţiile în care se impune transferarea compensaţiilor, a echivalentului în numerar al acestor compensaţii sau a încasărilor menţionate la alineatul (1), precum şi condiţiile în care aceasta este considerată proporţională.

Art. 64: Recuperarea plăţilor

Art. 65: Măsuri de siguranţă pentru contrapărţi în caz de transfer parţial

Art. 66: Măsuri de protecţie pentru contractele de garanţie financiară şi pentru acordurile de compensare reciprocă şi de compensare

Autoritatea de rezoluţie se asigură că aplicarea unui instrument de rezoluţie, altul decât instrumentul de alocare a poziţiilor menţionat la articolul 29, nu conduce la o situaţie în care sunt transferate o parte a, dar nu totalitatea, drepturilor şi pasivelor aferente unui contract de garanţie financiară cu transfer de proprietate, unui acord de compensare reciprocă sau unui acord de compensare între CPC aflată în rezoluţie şi alte părţi la aceste contracte sau acorduri, nici la o situaţie în care drepturile şi pasivele aferente acestor contracte sau acorduri sunt modificate sau încetează prin exercitarea competenţelor auxiliare.

Art. 67: Măsuri de protecţie pentru contractele de garanţie reală

Art. 68: Măsuri de protecţie pentru mecanismele de finanţare structurată şi pentru obligaţiunile garantate

(b)încetarea sau modificarea, prin exercitarea competenţelor auxiliare, a activelor, drepturilor şi pasivelor care reprezintă o parte sau totalitatea unui mecanism de finanţare structurată la care CPC aflată în rezoluţie este parte.

În sensul primului paragraf, mecanismele de finanţare structurată includ securitizările şi instrumentele utilizate în scopul acoperirii riscului care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire şi care, conform dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate, care implică acordarea de garanţii mobiliare şi deţinerea acestora de către una dintre părţile la mecanism ori de către un administrator fiduciar, un agent sau o persoană desemnată.

Art. 69: Transferuri parţiale: protecţia sistemelor de tranzacţionare, decontare şi compensare

(1)Autoritatea de rezoluţie se asigură că aplicarea unui instrument de rezoluţie nu afectează nici normele referitoare la sistemele reglementate de Directiva 98/26/CE, nici funcţionarea acestora, atunci când autoritatea de rezoluţie:

(2)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie se asigură că aplicarea unui instrument de rezoluţie nu conduce la niciunul dintre următoarele rezultate:

CAPITOLUL VI:Obligaţii procedurale

Art. 70: Cerinţe de notificare

(2)Autoritatea competentă informează autoritatea de rezoluţie în legătură cu notificările primite în temeiul alineatului (1) şi cu măsurile de redresare sau de alt tip luate în conformitate cu titlul IV pe care autoritatea competentă îi impune CPC să le ia.

(3)În cazul în care o autoritate competentă sau o autoritate de rezoluţie stabileşte că sunt îndeplinite, în ceea ce priveşte o CPC, condiţiile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) literele (a) şi (b) sau la articolul 22 alineatul (3), autoritatea în cauză comunică această constatare, fără întârzieri nejustificate, următoarelor organisme:

Art. 71: Decizia autorităţii de rezoluţie

Art. 72: Obligaţii procedurale ale autorităţilor de rezoluţie

(1)Autoritatea de rezoluţie notifică colegiului de rezoluţie măsurile de rezoluţie pe care intenţionează să le ia. Notificarea respectivă indică, de asemenea, dacă măsurile de rezoluţie se abat de la planul de rezoluţie.

(3)O copie a ordinului sau a instrumentului prin intermediul căruia este luată măsura de rezoluţie, sau o informare care rezumă efectele măsurii de rezoluţie şi, dacă este cazul, condiţiile şi perioada de suspendare sau de limitare menţionate la articolele 55, 56 şi 57 din prezentul regulament, este publicată prin toate modalităţile următoare:

d)în cazul în care instrumentele de proprietate sau instrumentele de datorie ale CPC aflate în rezoluţie sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, mijloacele utilizate pentru divulgarea informaţiilor reglementate referitoare la CPC aflată în rezoluţie, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶).

(4)În cazul în care instrumentele de proprietate sau instrumentele de datorie nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, autoritatea de rezoluţie se asigură că documentele care atestă existenţa ordinului menţionat la alineatul (3) sunt trimise deţinătorilor instrumentelor de proprietate şi creditorilor CPC aflate în rezoluţie care sunt cunoscuţi din registrele sau bazele de date ale CPC aflate în rezoluţie care se află la dispoziţia autorităţii de rezoluţie.

Art. 73: Confidenţialitate

(1)Cerinţele privind secretul profesional sunt obligatorii pentru următoarele persoane:

(3)Persoanelor menţionate la alineatul (1) li se interzice divulgarea informaţiilor confidenţiale primite în exerciţiul activităţilor lor profesionale sau de la o autoritate competentă sau o autoritate de rezoluţie în legătură cu atribuţiile acestor persoane prevăzute în prezentul regulament, către orice persoană sau autoritate, cu excepţia cazului în care această divulgare se face în exercitarea atribuţiilor lor prevăzute în prezentul regulament, sub formă de rezumat ori în formă agregată, astfel încât CPC-urile individuale să nu poată fi identificate, sau cu consimţământul expres şi prealabil al autorităţii sau al CPC care a furnizat informaţiile respective.

(4)Prin derogare de la alineatul (3), persoanele menţionate la alineatul (1) pot face schimb de informaţii confidenţiale cu oricare dintre următoarele persoane şi entităţi, cu condiţia ca destinatarul să facă obiectul unor cerinţe de confidenţialitate aplicabile acestui schimb:

c)autorităţile naţionale responsabile cu supravegherea sistemelor de plată, autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă, autorităţile care au sarcina publică de a supraveghea alte entităţi din sectorul financiar, autorităţile responsabile de supravegherea pieţelor financiare şi a întreprinderilor de asigurare, precum şi inspectorii care acţionează în numele acestora, autorităţile care au responsabilitatea de a menţine stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea reglementărilor macroprudenţiale, autorităţile responsabile de protejarea stabilităţii sistemului financiar, precum şi persoanele responsabile de efectuarea de audituri statutare.

(5)Prezentul articol nu împiedică:

b)autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente, inclusiv angajaţii şi experţii acestora, să facă schimb de informaţii între ele, precum şi cu alte autorităţi de rezoluţie din Uniune, cu alte autorităţi competente din Uniune, cu ministerele competente, cu băncile centrale, cu autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă, cu autorităţile responsabile de menţinerea stabilităţii sistemului financiar în statele membre prin utilizarea normelor macroprudenţiale, cu persoanele însărcinate cu desfăşurarea de audituri statutare ale conturilor, cu ABE şi ESMA sau, sub rezerva articolului 80, cu autorităţi din ţări terţe care îndeplinesc funcţii echivalente cu cele ale autorităţilor de rezoluţie sau, în condiţii de strictă confidenţialitate, cu un potenţial dobânditor, în scopul planificării sau al executării unei măsuri de rezoluţie.

CAPITOLUL VII:Dreptul la o cale de atac şi excluderea altor măsuri

Art. 74: Aprobarea judiciară ex ante şi dreptul la o cale de atac

(6)În cazul în care este necesar pentru a proteja interesul unor părţi terţe care, acţionând cu bună-credinţă, au dobândit instrumente de proprietate, active, drepturi, obligaţii sau pasive ale unei CPC aflate în rezoluţie ca efect al unei măsuri de rezoluţie, anularea unei decizii luate de o autoritate de rezoluţie nu afectează actele administrative sau tranzacţiile încheiate ulterior de către autoritatea de rezoluţie în cauză pe baza deciziei sale anulate.

Art. 75: Restricţii referitoare la alte proceduri

(3)Autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă declanşează această procedură numai după ce autoritatea de rezoluţie le-a comunicat decizia sa de a nu lua nicio măsură de rezoluţie în legătură cu CPC sau dacă nu a fost primită nicio notificare în termen de şapte zile de la transmiterea informării menţionate la alineatul (2).

TITLUL VI:RELAŢII CU ŢĂRI TERŢE

Art. 76: Acorduri cu ţări terţe

(1)În conformitate cu articolul 218 din TFUE, Comisia poate înainta Consiliului recomandări în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe ţări terţe referitoare la modalităţile de cooperare dintre autorităţile de rezoluţie şi autorităţile relevante din ţări terţe având drept obiect planificarea redresării şi a rezoluţiei în ceea ce priveşte CPC-urile şi CPC-urile din ţări terţe, în următoarele situaţii:

Art. 77: Recunoaşterea şi aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe

(1)Prezentul articol se aplică în ceea ce priveşte procedurile de rezoluţie din ţări terţe cu excepţia cazului în care intră în vigoare un acord internaţional menţionat la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă şi până la momentul intrării în vigoare a unui astfel de acord. Prezentul articol se aplică şi ulterior intrării în vigoare a unui acord internaţional menţionat la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă, în măsura în care recunoaşterea şi aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţara terţă nu sunt reglementate prin acordul respectiv.

(2)Autorităţile naţionale relevante recunosc procedurile de rezoluţie din ţara terţă având drept obiect o CPC din ţara terţă în oricare dintre următoarele cazuri:

(3)Autorităţile naţionale relevante au cel puţin competenţa de a îndeplini următoarele:

a)a exercita competenţe de rezoluţie în legătură cu următoarele elemente:

d)a retrage caracterul executoriu al oricărui drept de a înceta, lichida sau accelera contracte al entităţilor menţionate la alineatul (2) şi al altor entităţi din grup sau de a aduce atingere drepturilor contractuale ale acestor entităţi, dacă un astfel de drept decurge din măsurile de rezoluţie luate cu privire la CPC dintr-o ţară terţă, fie de către autoritatea de rezoluţie din ţara terţă, fie în temeiul cerinţelor legale sau de reglementare privind mecanismele de rezoluţie din ţara respectivă, cu condiţia să fie în continuare îndeplinite obligaţiile de fond stabilite prin contract, inclusiv obligaţiile de plată şi de livrare şi furnizarea de garanţii.

Art. 78: Dreptul de a refuza recunoaşterea sau aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe

Art. 79: Cooperarea cu autorităţile din ţări terţe

(1)Prezentul articol se aplică în legătură cu cooperarea cu ţările terţe, cu excepţia cazului în care intră în vigoare un acord internaţional menţionat la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă şi până la momentul intrării în vigoare a acestui acord. Prezentul articol se aplică şi ulterior intrării în vigoare a unui acord internaţional prevăzut la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă, în măsura în care obiectul prezentului articol nu este reglementat prin acordul respectiv.

(2)Autorităţile competente sau, după caz, autorităţile de rezoluţie încheie acorduri de cooperare cu următoarele autorităţi relevante din ţări terţe, ţinând seama de acordurile de cooperare existente încheiate în temeiul articolului 25 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012:

(3)Acordurile de cooperare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol instituie procese şi acorduri între autorităţile participante privind schimbul de informaţii necesare pentru îndeplinirea următoarelor sarcini şi pentru exercitarea competenţelor următoare, precum şi privind cooperarea în aceste privinţe, în raport cu CPC-urile menţionate la literele (a) şi (b) de la alineatul menţionat sau cu grupurile care le includ:

(4)Acordurile de cooperare încheiate între autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente ale statelor membre şi cele ale ţărilor terţe în conformitate cu alineatul (2) pot să includă dispoziţii privind următoarele aspecte:

Art. 80: Schimbul de informaţii confidenţiale

(1)Autorităţile de rezoluţie, autorităţile competente, ministerele competente şi, după caz, alte autorităţi naţionale relevante fac schimb de informaţii confidenţiale, inclusiv în ceea ce priveşte planurile de redresare, cu autorităţile relevante din ţări terţe numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(3)În cazul în care informaţiile confidenţiale provin de la un alt stat membru, autorităţile de rezoluţie, autorităţile competente şi ministerele competente nu divulgă aceste informaţii autorităţilor relevante din ţările terţe decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

TITLUL VII:MĂSURI ŞI SANCŢIUNI ADMINISTRATIVE

Art. 81: Sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative

(1)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi de a impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative aplicabile în cazul nerespectării prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora.

(2)Statele membre se asigură că, atunci când obligaţiile menţionate la alineatul (1) se aplică CPC-urilor şi membrilor compensatori, în cazul unei încălcări pot fi aplicate sancţiunile administrative sau alte măsuri administrative menţionate la alineatul respectiv, în condiţiile prevăzute de dreptul intern, consiliului de administraţie şi conducerii superioare ale CPC-urilor şi ale membrilor compensatori, precum şi altor persoane fizice care, în temeiul dreptului intern, sunt răspunzătoare de respectiva încălcare.

(3)Competenţele de a impune sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative prevăzute în prezentul regulament sunt atribuite autorităţilor de rezoluţie sau, în cazul în care sunt diferite, autorităţilor competente, în funcţie de tipul încălcării. Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente au toate competenţele de colectare de informaţii şi de investigare care sunt necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor corespunzătoare. Atunci când îşi exercită competenţele de aplicare a sancţiunilor, autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente colaborează îndeaproape pentru a se asigura că sancţiunile administrative sau alte măsuri administrative produc efectele scontate şi îşi coordonează acţiunile în cazurile cu caracter transfrontalier.

Art. 82: Dispoziţii specifice

(1)Statele membre se asigură că actele lor cu putere de lege şi actele administrative prevăd sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative cel puţin pentru următoarele cazuri:

(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative care pot fi aplicate includ cel puţin următoarele:

Art. 83: Publicarea sancţiunilor administrative sau a altor măsuri administrative

(1)Autorităţile de rezoluţie sau autorităţile competente publică pe site-ul lor web oficial eventualele sancţiuni administrative sau măsuri administrative impuse de acestea pentru încălcarea prezentului regulament, în cazul în care astfel de sancţiuni sau măsuri nu au făcut obiectul unei căi de atac sau în cazul în care căile de atac au fost epuizate. Această publicare are loc fără întârzieri nejustificate după ce persoana fizică sau juridică este informată cu privire la sancţiunea sau măsura respectivă şi include informaţii privind tipul şi natura încălcării, precum şi identitatea persoanei fizice sau juridice căreia i se aplică sancţiunea sau măsura.

(2)Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente publică sancţiunile administrative sau alte măsuri administrative pe care le impun, fără a indica identitatea entităţilor implicate, într-un mod conform cu dreptul intern, în oricare din următoarele situaţii:

(3)Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente se asigură că orice informaţie publicată în conformitate cu prezentul articol este menţinută pe site-ul lor internet oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani. Datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate se păstrează pe site-ul internet oficial al autorităţii de rezoluţie sau al autorităţii competente numai pentru perioada care este necesară în conformitate cu normele aplicabile în materie de protecţie a datelor.

(4)Până la 12 august 2022, ESMA înaintează Comisiei un raport privind publicarea sancţiunilor administrative şi a altor măsuri administrative de către statele membre fără a indica identitatea entităţilor implicate, astfel cum se prevede la alineatul (2), în special atunci când au existat diferenţe semnificative între statele membre în această privinţă. De asemenea, raportul abordează eventualele diferenţe semnificative în ceea ce priveşte durata publicării sancţiunilor administrative sau a altor măsuri administrative în temeiul dreptului intern al statelor membre privind publicarea sancţiunilor administrative sau a altor măsuri administrative.

Art. 84: Menţinerea de către ESMA a unei baze de date centrale

Art. 85: Exercitarea competenţelor de a impune sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative şi aplicarea efectivă a acestora de către autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie

TITLUL VIII:MODIFICAREA REGULAMENTELOR (UE) NR. 1095/2010, (UE) NR. 648/2012, (UE) NR. 600/2014, (UE) NR. 806/2014 ŞI (UE) 2015/2365 ŞI A DIRECTIVELOR 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE ŞI (UE) 2017/1132

Art. 86: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1095/2010

1.La articolul 4 punctul 3, se adaugă următorul subpunct:

Art. 87: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012

1.Se introduce următorul articol:

(1) În cazul în care o CPC îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*), autoritatea de rezoluţie a CPC desemnată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din regulamentul respectiv sau autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din prezentul regulament poate, din proprie iniţiativă sau la cererea unei autorităţi competente responsabile cu supravegherea unui membru compensator al CPC aflate în rezoluţie, să solicite Comisiei să suspende obligaţia de compensare menţionată la articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament pentru anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(2) În termen de 24 de ore de la notificarea cererii de către autoritatea menţionată la alineatul (1) primul paragraf de la prezentul articol şi, în măsura posibilului, după consultarea CERS, ESMA emite un aviz cu privire la suspendarea avută în vedere, ţinând seama de necesitatea de a evita sau de a aborda o ameninţare gravă la adresa stabilităţii financiare sau a bunei funcţionări a pieţelor financiare în Uniune, de obiectivele rezoluţiei prevăzute la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/23 şi de criteriile menţionate la articolul 5 alineatele (4) şi (5) din prezentul regulament.

(3) În cazul în care suspendarea obligaţiei de compensare este considerată de ESMA ca fiind o modificare semnificativă a criteriilor pentru intrarea în vigoare a obligaţiei de tranzacţionare, astfel cum se menţionează la articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, ESMA poate cere Comisiei suspendarea obligaţiei de tranzacţionare prevăzute la articolul 28 alineatele (1) şi (2) din regulamentul respectiv pentru aceleaşi clase specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere care fac obiectul cererii de suspendare a obligaţiei de compensare.

La adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la primul paragraf, Comisia ţine seama de avizul emis de ESMA menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, de obiectivele rezoluţiei menţionate la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/23, de criteriile stabilite la articolul 5 alineatele (4) şi (5) din prezentul regulament referitoare la respectivele clase de instrumente financiare derivate extrabursiere şi de necesitatea suspendării pentru a evita sau a aborda o ameninţare gravă la adresa stabilităţii financiare sau a bunei funcţionări a pieţelor financiare în Uniune.

Fără întârzieri nejustificate după primirea notificării cererii şi, dacă consideră necesar, după consultarea CERS, ESMA emite un aviz în atenţia Comisiei prin care stabileşte dacă motivele suspendării sunt în continuare valabile, ţinând seama de necesitatea de a evita sau de a aborda o ameninţare gravă la adresa stabilităţii financiare sau a bunei funcţionări a pieţelor financiare din Uniune, de obiectivele rezoluţiei prevăzute la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/23 şi de criteriile stabilite la articolul 5 alineatele (4) şi (5) din prezentul regulament. ESMA trimite o copie a respectivului aviz Parlamentului European şi Consiliului. Avizul respectiv nu se publică.

2.Se introduce următorul articol:

(1) Contrapărţile menţionate la articolul 11 alineatul (3) pot continua să aplice procedurile lor de gestionare a riscurilor în vigoare la data aplicării prezentului regulament în ceea ce priveşte contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central încheiate sau novate înainte de data la care intră în vigoare obligaţia de a dispune de proceduri de gestionare a riscurilor în temeiul articolului 11 alineatul (3), în cazul în care, după 11 februarie 2021, contractele respective sunt novate cu unicul scop de a înlocui indicii de referinţă ai ratei dobânzii la care se referă sau de a introduce dispoziţii alternative în legătură cu respectivii indici de referinţă.

4.La articolul 28, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Comitetul de risc adresează recomandări consiliului de administraţie cu privire la măsurile care pot afecta gestionarea riscurilor CPC, cum ar fi o modificare semnificativă a modelului de risc, procedurile în caz de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, criteriile de acceptare a membrilor compensatori, compensarea unor noi clase de instrumente sau externalizarea unor funcţii. Comitetul de risc informează consiliul de administraţie în timp util cu privire la orice nou risc care afectează rezilienţa CPC. Nu sunt necesare recomandări ale comitetului de risc pentru operaţiunile zilnice ale CPC. În situaţii de urgenţă, se depun eforturi rezonabile pentru a consulta comitetul de risc cu privire la evoluţiile care au un impact asupra gestionării riscurilor a CPC, inclusiv cu privire la evoluţiile care au un impact asupra expunerilor membrilor compensatori faţă de CPC şi asupra interdependenţelor cu alte CPC."

6.La articolul 37 alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

"CPC informează autoritatea competentă cu privire la orice evoluţie negativă semnificativă în ceea ce priveşte profilul de risc al oricăruia dintre membrii săi compensatori stabilită în contextul evaluării CPC menţionate la primul paragraf sau al oricărei alte evaluări cu o concluzie similară, inclusiv cu privire la o eventuală creştere a riscului pe care oricare dintre membrii săi compensatori îl prezintă pentru CPC, despre care CPC consideră că are potenţialul de a declanşa o procedură de neîndeplinire a obligaţiilor de plată."

7.La articolul 38 se adaugă următorul alineat:

"(8) Membrii compensatori ai CPC îşi informează în mod clar clienţii existenţi şi potenţiali în privinţa pierderilor potenţiale sau a altor costuri pe care aceştia le pot suporta ca urmare a aplicării procedurilor de gestionare a situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi a mecanismelor de alocare a pierderilor şi a poziţiilor în conformitate cu normele de funcţionare ale CPC, inclusiv în privinţa tipului de despăgubiri pe care le pot primi, ţinând seama de articolul 48 alineatul (7). Clienţii primesc informaţii suficient de detaliate pentru a se asigura faptul că aceştia înţeleg pierderile sau alte costuri pe care le-ar putea suporta în scenariul cel mai defavorabil cu care s-ar putea confrunta în cazul în care CPC ar lua măsuri de redresare."

8.Se introduce următorul articol:

Art. 88: Modificarea Regulamentului (UE) 2015/2365

Art. 89: Modificarea Directivei 2002/47/CE

1.La articolul 1, alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

"(6) Articolele 4-7 din prezenta directivă nu se aplică niciunei restricţii privind aplicarea contractelor de garanţie financiară şi niciunei restricţii privind efectul vreunui contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate, niciunei dispoziţii de compensare cu exigibilitate imediată sau dispoziţii de compensare reciprocă care este impusă în temeiul titlului IV capitolul V sau VI din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*) sau în temeiul titlului V capitolul III secţiunea 3 sau capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**) şi niciunei astfel de restricţii impuse în temeiul unor competenţe similare conform legislaţiei unui stat membru pentru a facilita rezoluţia ordonată a unei entităţi menţionate la alineatul (2) litera (c) punctul (iv) sau litera (d) de la prezentul articol care face obiectul unor mecanisme de siguranţă cel puţin echivalente cu cele prevăzute în titlul IV capitolul VII din Directiva 2014/59/UE sau în titlul V capitolul V din Regulamentul (UE) 2021/23.

(^*)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

Art. 90: Modificarea Directivei 2004/25/CE

Art. 91: Modificarea Directivei 2007/36/CE

1.La articolul 1, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

2.La articolul 5, alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Statele membre se asigură că, în sensul Directivei 2014/59/UE şi al Regulamentului (UE) 2021/23, adunarea generală poate, cu o majoritate de două treimi din voturile valabil exprimate, să convoace o adunare generală, sau să modifice statutul astfel încât să prevadă convocare unei adunări generale, într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol, pentru a decide asupra unei majorări de capital, cu condiţia ca respectiva adunare să nu aibă loc în termen de zece zile calendaristice de la data convocării, să fie îndeplinite condiţiile stipulate la articolul 27 sau 29 din Directiva 2014/59/UE sau la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2021/23, iar majorarea de capital să fie necesară pentru a se evita condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la articolele 32 şi 33 din Directiva 2014/59/UE sau la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2021/23."

Art. 92: Modificarea Directivei (UE) 2017/1132

1.La articolul 84, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Statele membre se asigură că articolul 49, articolul 58 alineatul (1), articolul 68 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 70 alineatul (2) primul paragraf, articolele 72-75, 79, 80 şi 81 din prezenta directivă nu se aplică în cazul aplicării instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*) sau în titlul V din Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**).

2.Articolul 86a se modifică după cum urmează:

4.Articolul 120 se modifică după cum urmează:

5.Articolul 160a se modifică după cum urmează:

Art. 95: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 600/2014

"În cazul în care Comisia consideră că nu este nevoie să se excludă instrumentele financiare derivate tranzacţionate la bursă din domeniul de aplicare al articolelor 35 şi 36, în conformitate cu articolul 52 alineatul (12), o CPC sau un loc de tranzacţionare poate, înainte de 11 februarie 2021, să solicite autorităţii sale competente permisiunea de a se prevala de regimul de tranziţie. Autoritatea competentă, ţinând seama de riscurile care rezultă din aplicarea drepturilor de acces conform articolului 35 sau 36 în ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate tranzacţionate la bursă pentru buna funcţionare a CPC sau a locului de tranzacţionare respectiv, poate decide ca articolul 35 sau 36 să nu se aplice CPC relevante şi, respectiv, locului de tranzacţionare relevant în ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate tranzacţionate la bursă pentru o perioadă de tranziţie până la 3 iulie 2021. În cazul în care această perioadă de tranziţie este aprobată, CPC sau locul de tranzacţionare nu poate beneficia de drepturile de acces acordate în temeiul articolului 35 sau 36 în ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate tranzacţionate la bursă pe durata perioadei respective. Autoritatea competentă notifică ESMA şi, în cazul unei CPC, colegiului de autorităţi competente pentru CPC respectivă, atunci când se aprobă o perioadă de tranziţie."

TITLUL IX:DISPOZIŢII FINALE

Art. 96: Reexaminare

(c)dacă instrumentele de rezoluţie aflate la dispoziţia autorităţii de rezoluţie sunt adecvate.

Până la 31 decembrie 2021, Comisia reexaminează aplicarea articolului 27 alineatul (7). Comisia evaluează în special necesitatea unor modificări ulterioare în ceea ce priveşte aplicarea instrumentului de reducere a valorii contabile şi de conversie în cazul rezoluţiei CPC-urilor în combinaţie cu alte instrumente de rezoluţie care conduc la pierderi financiare suportate de membrii compensatori. Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport în acest sens, însoţit, dacă este cazul, de propuneri de revizuire a prezentului regulament.

Art. 97: Intrare în vigoare

ANEXĂ:

SECŢIUNEA A:Cerinţe aplicabile planurilor de redresare

4.o gamă cuprinzătoare de măsuri privind capitalul, alocarea pierderilor, alocarea poziţiilor şi lichidităţile, necesare pentru a menţine sau a restabili viabilitatea şi soliditatea financiară ale CPC, inclusiv pentru a restabili portofoliul corelat şi capitalul CPC, pentru a reconstitui resursele prefinanţate şi a menţine accesul la suficiente surse de lichiditate necesare pentru ca CPC să îşi menţină viabilitatea în cadrul desfăşurării normale a activităţii şi să furnizeze în continuare serviciile sale critice în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (3) şi articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Măsurile de alocare a pierderilor pot include apeluri la fonduri băneşti în scopul redresării şi o reducere a valorii câştigurilor datorate de către CPC membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, atunci când acestea sunt definite în normele de funcţionare ale CPC, şi nu utilizează marjele iniţiale depuse de membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, pentru a aloca pierderile în conformitate cu articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

5.o evaluare a opţiunilor de redresare în ceea ce priveşte:

8.o evaluare a caracterului adecvat al opţiunilor de redresare pentru a aborda fiecare scenariu relevant al planului de redresare, pe baza modului în care aceste opţiuni:

15.mecanisme şi măsuri:

21.ţinând seama de articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, o serie de scenarii care ar afecta grav soliditatea financiară sau viabilitatea operaţională a CPC şi ar fi relevante pentru condiţiile specifice ale CPC, cum ar fi mixul său de produse, modelul de afaceri şi cadrul de gestionare a lichidităţii şi a riscului, inclusiv scenarii care implică evenimente de amploare sistemică sau evenimente specifice entităţii juridice şi oricărui grup căruia îi aparţine aceasta şi crize specifice membrilor compensatori individuali ai CPC sau, dacă este cazul, unui IPF afiliat; şi

22.ţinând seama de articolul 34 şi articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, o serie de scenarii care ar afecta grav soliditatea financiară sau viabilitatea operaţională a CPC şi care ar rezulta atât din stresul sau din starea de nerambursare a unuia sau a mai multora dintre membrii săi, inclusiv scenarii care merg dincolo de stresul sau incapacitatea de plată a cel puţin celor doi membri compensatori faţă de care CPC are cele mai mari expuneri în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile, cât şi din alte motive, printre care pierderile rezultate din activităţile de investiţii ale CPC sau din probleme operaţionale, inclusiv în caz de ameninţări externe grave la adresa operaţiunilor unei CPC din cauza unei perturbări, a unor şocuri sau a unor incidente informatice externe.

SECŢIUNEA B:Informaţii pe care autorităţile de rezoluţie le pot solicita CPC-urilor în scopul elaborării şi actualizării planurilor de rezoluţie

15.identificarea şi descrierea persoanelor juridice şi a interconexiunilor şi interdependenţelor dintre diferitele persoane juridice, cum ar fi:

SECŢIUNEA C:Chestiuni de care trebuie să ţină seama autoritatea de rezoluţie atunci când evaluează posibilităţile de rezoluţie ale unei CPC