Art. 27. - Art. 27: Dispoziţii generale privind instrumentele de rezoluţie - Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132
Acte UE
Jurnalul Oficial 22L
În vigoare Versiune de la: 27 Februarie 2024
Art. 27: Dispoziţii generale privind instrumentele de rezoluţie
(1)Autorităţile de rezoluţie iau măsurile de rezoluţie menţionate la articolul 21 prin aplicarea oricărora dintre instrumentele de rezoluţie următoare, individual sau în orice combinaţie:
a)instrumentele de alocare a pierderilor şi a poziţiilor;
b)instrumentul de reducere a valorii contabile şi de conversie;
c)instrumentul de vânzare a activităţii;
d)instrumentul CPC-punte.
(2)În cazul producerii unei crize sistemice, un stat membru poate furniza în ultimă instanţă sprijin financiar public extraordinar prin aplicarea de instrumente publice de stabilizare, în conformitate cu articolele 45, 46 şi 47, cu condiţia aprobării prealabile şi finale în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat şi în cazul în care sunt prevăzute mecanisme credibile pentru recuperarea rapidă şi integrală a fondurilor în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol.
(3)Înainte de aplicarea instrumentelor menţionate la alineatul (1), autoritatea de rezoluţie execută:
a)drepturile existente şi restante ale CPC, inclusiv obligaţiile contractuale ale membrilor compensatori de a onora apeluri la fonduri băneşti în scopul redresării, de a furniza resurse suplimentare CPC sau de a prelua poziţii ale membrilor compensatori care se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, fie printr-o licitaţie, fie printr-o altă metodă prevăzută în normele de funcţionare ale CPC;
b)obligaţiile contractuale existente şi restante care angajează alte părţi decât membrii compensatori la acordarea de sprijin financiar, indiferent de formă.
Autoritatea de rezoluţie poate executa parţial obligaţiile contractuale menţionate la literele (a) şi (b) în cazul în care nu este posibil ca acestea să fie executate integral într-un termen rezonabil.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), autoritatea de rezoluţie are posibilitatea de a se abţine de la executarea obligaţiilor existente şi restante relevante, fie parţial, fie integral, pentru a evita producerea unor efecte negative semnificative asupra sistemului financiar sau a unei contagiuni pe scară largă sau în cazul în care aplicarea instrumentelor menţionate la alineatul (1) este mai adecvată pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei în timp util.
(5)În cazul în care autoritatea de rezoluţie se abţine parţial sau integral de la executarea obligaţiilor existente şi restante astfel cum este prevăzut la alineatul (3) al doilea paragraf sau alineatul (4) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate executa obligaţiile rămase în termen de 18 luni de la data la care se consideră că CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în conformitate cu articolul 22, cu condiţia ca motivele abţinerii de la executarea respectivelor obligaţii să nu mai existe. Autoritatea de rezoluţie transmite o notificare membrului compensator şi celeilalte părţi cu trei până la şase luni înainte de executarea obligaţiei rămase. Veniturile obţinute din obligaţiile rămase care sunt executate se utilizează pentru a recupera utilizarea de fonduri publice.
Autoritatea de rezoluţie stabileşte, după consultarea cu autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori afectaţi şi ale oricăror alte părţi legate prin obligaţii existente şi restante, dacă motivele pentru abţinerea de la executarea obligaţiilor existente şi restante au încetat să existe şi dacă obligaţiile rămase trebuie executate. În cazul în care autoritatea de rezoluţie se abate de la punctele de vedere exprimate de autorităţile consultate, furnizează în scris motivele, justificate în mod corespunzător.
Cerinţa de a îndeplini obligaţiile rămase în circumstanţele menţionate la prezentul alineat se include în normele CPC şi în alte acorduri contractuale.
(6)Autoritatea de rezoluţie poate impune CPC să îi compenseze pe membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată pentru pierderile suferite de aceştia ca urmare a aplicării instrumentelor de alocare a pierderilor, în cazul în care pierderile respective exced pierderile pe care membrul compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată le-ar fi suportat în cadrul obligaţiilor care îi revin în conformitate cu normele de funcţionare ale CPC, cu condiţia ca membrul compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată să fi avut dreptul la plata diferenţei menţionate la articolul 62.
Compensaţia menţionată la primul paragraf poate lua forma unor instrumente de proprietate, a unor instrumente de datorie sau a unor instrumente care recunosc o creanţă asupra profiturilor viitoare ale CPC.
Cuantumul instrumentelor emise fiecărui membru compensator afectat care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată este proporţional cu pierderile excedentare menţionate la primul paragraf. Acesta ţine seama de eventualele obligaţii contractuale restante ale membrilor compensatori faţă de CPC şi se scade din orice drept de plată a diferenţei menţionate la articolul 62.
Cuantumul instrumentelor se bazează pe evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 24 alineatul (3).
(7)În cazul în care se aplică unul dintre instrumentele publice de stabilizare, autoritatea de rezoluţie îşi exercită competenţa de reducere a valorii contabile şi de conversie a instrumentelor de proprietate şi a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate înainte sau împreună cu aplicarea instrumentului public de stabilizare.
În cazul în care aplicarea altui instrument de rezoluţie decât instrumentul de reducere a valorii contabile şi de conversie conduce la suportarea de pierderi financiare de către membrii compensatori, autoritatea de rezoluţie exercită competenţa de reducere a valorii contabile şi de conversie a instrumentelor de proprietate şi a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate, imediat înainte de aplicarea instrumentului de rezoluţie sau împreună cu aceasta, cu excepţia cazului în care aplicarea unei secvenţe diferite ar reduce la minimum abaterile de la principiul potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat" prevăzut la articolul 60, şi ar îndeplini mai bine obiectivele rezoluţiei.
(8)În cazul în care se aplică numai instrumentele de rezoluţie menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) de la prezentul articol şi numai o parte din activele, drepturile, obligaţiile sau pasivele CPC aflate în rezoluţie sunt transferate, în conformitate cu articolele 40 şi 42, partea reziduală a CPC respective este lichidată în conformitate cu procedura obişnuită de insolvenţă.
(9)Normele legislaţiei naţionale în materie de insolvenţă referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor juridice prejudiciabile creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi, obligaţii sau pasive ale CPC care fac obiectul aplicării unor instrumente de rezoluţie sau a unor instrumente publice de stabilizare financiară.
(10)Statele membre recuperează pe parcursul unei perioade de timp adecvate orice fonduri publice utilizate ca instrumente publice de stabilizare financiară, astfel cum se menţionează în secţiunea 7 din prezentul capitol, iar autorităţile de rezoluţie recuperează cheltuielile rezonabile pe care le-au suportat în legătură cu aplicarea instrumentelor sau a competenţelor de rezoluţie. Această recuperare provine, printre altele, de la:
a)CPC aflată în rezoluţie, în calitate de creditor preferenţial, inclusiv a oricăreia dintre creanţele sale împotriva membrilor compensatori aflaţi în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată;
b)orice contravaloare plătită CPC de către cumpărător, în calitate de creditor preferenţial înainte de aplicarea articolului 40 alineatul (4), în cazul în care s-a aplicat instrumentul de vânzare a activităţii;
c)încasările provenite din încetarea funcţionării CPC-punte, în calitate de creditor preferenţial înainte de aplicarea articolului 42 alineatul (5);
d)încasările provenite din aplicarea instrumentului de sprijin financiar prin aport public de capital menţionat la articolul 46 şi a instrumentului de trecere temporară în proprietate publică menţionat la articolul 47, inclusiv din încasările provenite din vânzarea acestora.
(11)Atunci când aplică instrumentele de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie asigură, pe baza unei evaluări care respectă articolul 25, restabilirea unui portofoliu corelat, alocarea integrală a pierderilor, reconstituirea resurselor prefinanţate ale CPC sau ale CPC-punte şi recapitalizarea CPC sau a CPC-punte.
Autorităţile de rezoluţie asigură reconstituirea resurselor prefinanţate şi recapitalizarea CPC sau a CPC-punte menţionate la primul paragraf, într-o măsură suficientă pentru a permite refacerea capacităţii CPC sau a CPC-punte de a respecta condiţiile de autorizare şi de a continua să îndeplinească funcţiile critice ale CPC sau ale CPC-punte, având în vedere normele de funcţionare ale CPC sau ale CPC-punte.
În pofida aplicării altor instrumente de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie pot aplica instrumentele menţionate la articolele 30 şi 31 pentru a recapitaliza CPC.