Capitolul vii - Dreptul la o cale de atac şi excluderea altor măsuri - Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132
Acte UE
Jurnalul Oficial 22L
În vigoare Versiune de la: 27 Februarie 2024
CAPITOLUL VII:Dreptul la o cale de atac şi excluderea altor măsuri
Art. 74: Aprobarea judiciară ex ante şi dreptul la o cale de atac
(1)O decizie de adoptare a unei măsuri de prevenire a crizelor sau a unei măsuri de rezoluţie poate fi supusă unei aprobări judiciare ex ante în cazul în care acest lucru este prevăzut în dreptul intern, cu condiţia ca procedura de acordare a acestei aprobări şi examinarea de către instanţă să fie rapide.
(2)Orice persoană afectată de o decizie de a lua o măsură de prevenire a crizelor sau de o decizie de exercitare a oricăror competenţe, cu excepţia luării unor măsuri de rezoluţie, are dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva acestei decizii.
(3)Orice persoană afectată de o decizie de a lua o măsură de rezoluţie are dreptul la o cale de atac împotriva acestei decizii.
(4)Dreptul la o cale de atac menţionat la alineatul (3) se exercită sub rezerva respectării următoarelor condiţii:
a)introducerea unei căi de atac nu implică suspendarea automată a efectelor deciziei contestate;
b)decizia autorităţii de rezoluţie dobândeşte imediat forţă executorie şi dă naştere unei prezumţii relative potrivit căreia suspendarea executării ar fi contrară interesului public; şi
c)procedura de exercitare a căii de atac este rapidă.
(5)Instanţa utilizează evaluările economice ale faptelor efectuate de autoritatea de rezoluţie ca bază a propriei sale evaluări.
(6)În cazul în care este necesar pentru a proteja interesul unor părţi terţe care, acţionând cu bună-credinţă, au dobândit instrumente de proprietate, active, drepturi, obligaţii sau pasive ale unei CPC aflate în rezoluţie ca efect al unei măsuri de rezoluţie, anularea unei decizii luate de o autoritate de rezoluţie nu afectează actele administrative sau tranzacţiile încheiate ulterior de către autoritatea de rezoluţie în cauză pe baza deciziei sale anulate.
În sensul primului paragraf, măsurile reparatorii de care poate beneficia solicitantul în cazul în care o decizie a autorităţii de rezoluţie este anulată se limitează la acordarea de compensaţii pentru pierderile suferite ca urmare a acestei decizii.
Art. 75: Restricţii referitoare la alte proceduri
(1)Procedura obişnuită de insolvenţă nu este declanşată în ceea ce priveşte o CPC decât la iniţiativa autorităţii de rezoluţie sau cu consimţământul acesteia, în conformitate cu alineatul (3).
(2)Autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie sunt informate fără întârziere cu privire la orice cerere de deschidere a procedurii obişnuite de insolvenţă în raport cu o CPC, indiferent dacă CPC se află în rezoluţie sau dacă a fost făcută publică o decizie în conformitate cu articolul 72 alineatul (3).
(3)Autorităţile responsabile de procedura obişnuită de insolvenţă declanşează această procedură numai după ce autoritatea de rezoluţie le-a comunicat decizia sa de a nu lua nicio măsură de rezoluţie în legătură cu CPC sau dacă nu a fost primită nicio notificare în termen de şapte zile de la transmiterea informării menţionate la alineatul (2).
În cazul în care este necesar pentru aplicarea eficace a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie pot solicita instanţei să suspende orice acţiune sau procedură judiciară la care o CPC aflată în rezoluţie este sau poate deveni parte, pentru o perioadă corespunzătoare, în conformitate cu obiectivele rezoluţiei.