Titlul vi - RELAŢII CU ŢĂRI TERŢE - Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132
Acte UE
Jurnalul Oficial 22L
În vigoare Versiune de la: 27 Februarie 2024
TITLUL VI:RELAŢII CU ŢĂRI TERŢE
Art. 76: Acorduri cu ţări terţe
(1)În conformitate cu articolul 218 din TFUE, Comisia poate înainta Consiliului recomandări în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe ţări terţe referitoare la modalităţile de cooperare dintre autorităţile de rezoluţie şi autorităţile relevante din ţări terţe având drept obiect planificarea redresării şi a rezoluţiei în ceea ce priveşte CPC-urile şi CPC-urile din ţări terţe, în următoarele situaţii:
a)în cazul în care o CPC dintr-o ţară terţă prestează servicii sau are filiale în unul sau mai multe state membre;
b)în cazul în care o CPC stabilită într-un stat membru prestează servicii sau are cel puţin o filială într-o ţară terţă.
(2)Acordurile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol urmăresc, în special, să garanteze instituirea de procese şi mecanisme de cooperare pentru îndeplinirea sarcinilor şi exercitarea competenţelor menţionate la articolul 79, inclusiv pentru schimbul de informaţii necesar în vederea îndeplinirii acestor scopuri.
Art. 77: Recunoaşterea şi aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe
(1)Prezentul articol se aplică în ceea ce priveşte procedurile de rezoluţie din ţări terţe cu excepţia cazului în care intră în vigoare un acord internaţional menţionat la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă şi până la momentul intrării în vigoare a unui astfel de acord. Prezentul articol se aplică şi ulterior intrării în vigoare a unui acord internaţional menţionat la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă, în măsura în care recunoaşterea şi aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţara terţă nu sunt reglementate prin acordul respectiv.
(2)Autorităţile naţionale relevante recunosc procedurile de rezoluţie din ţara terţă având drept obiect o CPC din ţara terţă în oricare dintre următoarele cazuri:
a)CPC din ţara terţă prestează servicii sau are filiale stabilite în unul sau mai multe state membre;
b)CPC din ţara terţă deţine active, drepturi, obligaţii sau pasive care sunt situate în unul sau mai multe state membre sau care sunt reglementate de dreptul statului sau a statelor membre respective.
Autorităţile naţionale relevante asigură aplicarea procedurilor de rezoluţie recunoscute din ţări terţe în conformitate cu dreptul lor intern.
(3)Autorităţile naţionale relevante au cel puţin competenţa de a îndeplini următoarele:
a)a exercita competenţe de rezoluţie în legătură cu următoarele elemente:
(i)activele unei CPC dintr-o ţară terţă care sunt situate în statul membru al autorităţii naţionale relevante sau sunt reglementate de legislaţia acestuia; şi
(ii)drepturile sau pasivele unei CPC dintr-o ţară terţă care sunt înregistrate în statul membru al autorităţii naţionale relevante sau sunt reglementate de legislaţia acestuia ori pentru care există creanţe cu titlu executoriu în statul membru al autorităţii naţionale relevante;
b)a efectua transferul de instrumente de proprietate într-o filială stabilită în statul membru de desemnare, inclusiv de a impune unei alte persoane să ia măsuri pentru efectuarea acestui transfer;
c)a exercita competenţele prevăzute la articolele 55, 56 şi 57 în legătură cu drepturile oricărei părţi la un contract cu o entitate menţionată la alineatul (2) din prezentul articol, atunci când aceste competenţe sunt necesare pentru a aplica proceduri de rezoluţie din ţări terţe; şi
d)a retrage caracterul executoriu al oricărui drept de a înceta, lichida sau accelera contracte al entităţilor menţionate la alineatul (2) şi al altor entităţi din grup sau de a aduce atingere drepturilor contractuale ale acestor entităţi, dacă un astfel de drept decurge din măsurile de rezoluţie luate cu privire la CPC dintr-o ţară terţă, fie de către autoritatea de rezoluţie din ţara terţă, fie în temeiul cerinţelor legale sau de reglementare privind mecanismele de rezoluţie din ţara respectivă, cu condiţia să fie în continuare îndeplinite obligaţiile de fond stabilite prin contract, inclusiv obligaţiile de plată şi de livrare şi furnizarea de garanţii.
(4)Recunoaşterea şi aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe nu aduc atingere procedurilor obişnuite de insolvenţă aplicabile în temeiul dreptului intern.
Art. 78: Dreptul de a refuza recunoaşterea sau aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe
Prin derogare de la articolul 77 alineatul (2), autorităţile naţionale relevante pot refuza recunoaşterea sau aplicarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)procedurile de rezoluţie din ţările terţe ar avea efecte negative asupra stabilităţii financiare din statul membru al autorităţilor naţionale relevante;
(b)creditorii, membrii compensatori şi, după caz, clienţii lor situaţi în statul membru al autorităţilor naţionale relevante nu ar beneficia de acelaşi tratament ca cel aplicat creditorilor, membrilor compensatori şi, după caz, clienţilor lor dintr-o ţară terţă care au drepturi legale similare conform procedurii de rezoluţie interne din ţara terţă;
(c)recunoaşterea sau aplicarea procedurii de rezoluţie din ţara terţă ar avea implicaţii bugetare semnificative pentru statul membru al autorităţilor naţionale relevante;
(d)recunoaşterea sau aplicarea ar contraveni dreptului intern.
Art. 79: Cooperarea cu autorităţile din ţări terţe
(1)Prezentul articol se aplică în legătură cu cooperarea cu ţările terţe, cu excepţia cazului în care intră în vigoare un acord internaţional menţionat la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă şi până la momentul intrării în vigoare a acestui acord. Prezentul articol se aplică şi ulterior intrării în vigoare a unui acord internaţional prevăzut la articolul 76 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă, în măsura în care obiectul prezentului articol nu este reglementat prin acordul respectiv.
(2)Autorităţile competente sau, după caz, autorităţile de rezoluţie încheie acorduri de cooperare cu următoarele autorităţi relevante din ţări terţe, ţinând seama de acordurile de cooperare existente încheiate în temeiul articolului 25 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012:
a)în cazul în care o CPC dintr-o ţară terţă prestează servicii sau are filiale în unul sau mai multe state membre, autorităţile relevante ale ţării terţe în care este stabilită CPC;
b)în cazul în care o CPC prestează servicii sau are una sau mai multe filiale în ţări terţe, autorităţile relevante ale ţărilor terţe în care sunt prestate serviciile sau în care sunt stabilite filialele în cauză.
(3)Acordurile de cooperare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol instituie procese şi acorduri între autorităţile participante privind schimbul de informaţii necesare pentru îndeplinirea următoarelor sarcini şi pentru exercitarea competenţelor următoare, precum şi privind cooperarea în aceste privinţe, în raport cu CPC-urile menţionate la literele (a) şi (b) de la alineatul menţionat sau cu grupurile care le includ:
a)elaborarea de planuri de rezoluţie în conformitate cu articolul 12 şi cu cerinţe similare impuse de legislaţia ţărilor terţe relevante;
b)evaluarea posibilităţilor de rezoluţie a acestor instituţii şi grupuri în conformitate cu articolul 15 şi cu cerinţe similare impuse de legislaţia ţărilor terţe relevante;
c)aplicarea competenţelor de abordare sau de înlăturare a obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie în conformitate cu articolul 16 şi a oricăror alte competenţe similare prevăzute de legislaţia ţărilor terţe relevante;
d)aplicarea măsurilor de intervenţie timpurie în conformitate cu articolul 18 şi a oricăror alte competenţe similare prevăzute de legislaţia ţărilor terţe relevante; şi
e)aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi exercitarea competenţelor de rezoluţie, precum şi a unor competenţe similare conferite autorităţilor relevante din ţări terţe.
(4)Acordurile de cooperare încheiate între autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente ale statelor membre şi cele ale ţărilor terţe în conformitate cu alineatul (2) pot să includă dispoziţii privind următoarele aspecte:
a)schimbul de informaţii necesare pentru pregătirea şi actualizarea planurilor de rezoluţie;
b)consultarea şi cooperarea pentru elaborarea planurilor de rezoluţie, inclusiv în ceea ce priveşte principiile care guvernează exercitarea competenţelor menţionate la articolul 77 şi a unor competenţe similare prevăzute de legislaţia ţărilor terţe relevante;
c)schimbul de informaţii necesare pentru aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi pentru exercitarea competenţelor de rezoluţie şi a competenţelor similare prevăzute de legislaţia ţărilor terţe relevante;
d)avertizări timpurii adresate părţilor la acordul de cooperare sau consultarea acestora înainte de luarea oricărei măsuri importante în temeiul prezentului regulament sau al legislaţiei ţărilor terţe relevante în raport cu CPC sau grupul care face obiectul acordului;
e)coordonarea comunicărilor publice în cazul luării unor măsuri comune de rezoluţie;
f)procedurile şi acordurile privind schimbul de informaţii şi cooperarea în conformitate cu literele (a)-(e) de la prezentul alineat, inclusiv, după caz, prin instituirea şi utilizarea unor grupuri de gestionare a crizelor.
Pentru a asigura aplicarea comună, uniformă şi coerentă a alineatului (3), ESMA emite orientări referitoare la tipul şi conţinutul dispoziţiilor menţionate la prezentul alineat până la 12 august 2022.
(5)Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente informează ESMA cu privire la orice acord de cooperare pe care l-au încheiat în conformitate cu prezentul articol.
Art. 80: Schimbul de informaţii confidenţiale
(1)Autorităţile de rezoluţie, autorităţile competente, ministerele competente şi, după caz, alte autorităţi naţionale relevante fac schimb de informaţii confidenţiale, inclusiv în ceea ce priveşte planurile de redresare, cu autorităţile relevante din ţări terţe numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)autorităţile respective din ţările terţe fac obiectul unor cerinţe şi standarde în materie de secret profesional care sunt considerate a fi, în opinia tuturor autorităţilor implicate, cel puţin echivalente cu cele impuse la articolul 73; şi
b)informaţiile sunt necesare pentru îndeplinirea de către autorităţile relevante din ţări terţe a funcţiilor lor prevăzute de legislaţia naţională care sunt comparabile cu cele prevăzute în prezentul regulament, iar informaţiile nu sunt utilizate în niciun alt scop.
(2)În măsura în care schimbul de informaţii se referă la date cu caracter personal, procesarea şi transmiterea acestor date către autorităţile ţărilor terţe sunt reglementate de legislaţia privind protecţia datelor în vigoare la nivelul Uniunii şi la cel naţional.
(3)În cazul în care informaţiile confidenţiale provin de la un alt stat membru, autorităţile de rezoluţie, autorităţile competente şi ministerele competente nu divulgă aceste informaţii autorităţilor relevante din ţările terţe decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile este de acord cu această divulgare; şi
b)informaţiile sunt divulgate doar în scopurile permise de către autoritatea menţionată la litera (a).
(4)În sensul prezentului articol, informaţiile sunt considerate confidenţiale dacă fac obiectul cerinţelor de confidenţialitate prevăzute de dreptul Uniunii.