Art. 3. - Art. 3: Desemnarea autorităţilor de rezoluţie şi a ministerelor competente - Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132
Acte UE
Jurnalul Oficial 22L
În vigoare Versiune de la: 27 Februarie 2024
Art. 3: Desemnarea autorităţilor de rezoluţie şi a ministerelor competente
(1)Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorităţi de rezoluţie care sunt abilitate să aplice instrumentele de rezoluţie şi să exercite competenţele de rezoluţie prevăzute în prezentul regulament.
Autorităţile de rezoluţie sunt băncile centrale naţionale, ministerele competente, autorităţile publice administrative sau alte autorităţi învestite cu competenţe de administraţie publică.
(2)Autorităţile de rezoluţie dispun de expertiza, resursele şi capacitatea operaţională necesare pentru a aplica măsurile de rezoluţie şi a-şi exercita competenţele cu rapiditatea şi flexibilitatea necesare în vederea atingerii obiectivelor rezoluţiei.
(3)În cazul în care o autoritate de rezoluţie desemnată în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este însărcinată cu alte funcţii, se instituie mecanisme structurale adecvate pentru a se evita conflictele de interese între funcţiile încredinţate autorităţii de rezoluţie în temeiul prezentului regulament şi toate celelalte funcţii încredinţate autorităţii respective. În special, se instituie mecanisme care să asigure independenţa operaţională eficace, inclusiv prin alocarea de personal separat, linii de raportare separate şi independenţa procesului decizional al autorităţii de rezoluţie respective, faţă de orice sarcini pe care autoritatea de rezoluţie le poate îndeplini în temeiul articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în calitate de autoritate competentă a CPC, precum şi faţă de sarcinile pe care autoritatea de rezoluţie le poate îndeplini în calitate de autoritate competentă a membrilor compensatori menţionaţi la articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(4)Cerinţele menţionate la alineatul (3) nu împiedică nici convergenţa liniilor de raportare la cel mai înalt nivel al unei organizaţii care subsumează funcţii sau autorităţi diferite şi nici posibilitatea ca, în condiţii predefinite, personalul să fie partajat între celelalte funcţii încredinţate autorităţii de rezoluţie pentru a realiza temporar un volum de muncă ridicat sau pentru a permite autorităţii de rezoluţie să beneficieze de expertiza personalului comun.
(5)Autorităţile care exercită funcţii de supraveghere şi de rezoluţie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi al prezentului regulament, precum şi persoanele care exercită aceste funcţii în numele autorităţilor respective cooperează îndeaproape la pregătirea, planificarea şi aplicarea deciziilor de rezoluţie, atât în cazul în care autoritatea de rezoluţie şi autoritatea competentă sunt entităţi separate, cât şi în cazul în care funcţiile sunt exercitate în cadrul aceleiaşi entităţi.
(6)Autorităţile de rezoluţie adoptă şi fac publice normele interne în vigoare menite să asigure respectarea cerinţelor stabilite la alineatul (3), inclusiv norme care reglementează secretul profesional şi schimburile de informaţii între diferitele domenii funcţionale.
(7)Statele membre în care nu este stabilită nicio CPC pot deroga de la cerinţele prevăzute la alineatul (3), cu excepţia cazului în care acestea se referă la măsuri de evitare a conflictelor de interese.
(8)Fiecare stat membru desemnează un singur minister care este responsabil de exercitarea funcţiilor încredinţate ministerului competent în temeiul prezentului regulament.
(9)În cazul în care autoritatea de rezoluţie dintr-un stat membru nu este ministerul competent, aceasta informează ministerul competent, fără întârzieri nejustificate, cu privire la deciziile luate în temeiul prezentului regulament şi, în cazul în care dreptul intern nu prevede altfel, obţine aprobarea acestui minister înainte să fie puse în aplicare deciziile care vor avea un impact bugetar direct sau implicaţii sistemice susceptibile de a avea un impact bugetar direct.
(10)Statele membre informează Comisia şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la autorităţile de rezoluţie desemnate în temeiul alineatului (1).
(11)În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorităţi de rezoluţie în temeiul alineatului (1), notificarea menţionată la alineatul (10) include următoarele:
a)motivele care justifică desemnarea mai multor autorităţi;
b)repartizarea funcţiilor şi a responsabilităţilor între autorităţile respective;
c)modul în care se asigură coordonarea între acestea; şi
d)autoritatea de rezoluţie desemnată drept autoritate de contact pentru cooperarea şi coordonarea cu autorităţile relevante din alte state membre.
(12)ESMA publică o listă a autorităţilor de rezoluţie şi a autorităţilor de contact notificate în temeiul alineatului (10).