Secţiunea 2 - Instrumentele de alocare a poziţiilor şi de alocare a pierderilor - Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132
Acte UE
Jurnalul Oficial 22L
În vigoare Versiune de la: 27 Februarie 2024
SECŢIUNEA 2:Instrumentele de alocare a poziţiilor şi de alocare a pierderilor
Art. 28: Obiectivul şi domeniul de aplicare al instrumentelor de alocare a poziţiilor şi a pierderilor
(1)Autorităţile de rezoluţie aplică instrumentul de alocare a poziţiilor în conformitate cu articolul 29, iar instrumentele de alocare a pierderilor în conformitate cu articolele 30 şi 31.
(2)Autorităţile de rezoluţie aplică instrumentele menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte contractele referitoare la serviciile de compensare şi garanţiile aferente serviciilor furnizate CPC.
(3)Autorităţile de rezoluţie aplică instrumentul de alocare a poziţiilor menţionat la articolul 29 pentru a recorela portofoliul CPC sau al CPC-punte, după caz.
Autorităţile de rezoluţie aplică instrumentele de alocare a pierderilor menţionate la articolele 30 şi 31 pentru oricare dintre următoarele scopuri:
a)acoperirea pierderilor CPC evaluate în conformitate cu articolul 25;
b)restabilirea capacităţii CPC de a-şi onora obligaţiile de plată la scadenţă;
c)obţinerea rezultatelor menţionate la literele (a) şi (b) în ceea ce priveşte o CPC-punte;
d)sprijinirea transferului activităţii CPC prin intermediul instrumentului de vânzare a activităţii către o parte terţă solvabilă.
Instrumentul de alocare a pierderilor menţionat la articolul 30 poate fi aplicat de către autorităţile de rezoluţie în legătură cu pierderile care rezultă dintr-o situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi în legătură cu pierderile care rezultă dintr-o situaţie care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată. Dacă instrumentul de alocare a pierderilor menţionat la articolul 30 este aplicat în legătură cu pierderile care rezultă dintr-o situaţie care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată, acesta este aplicat doar până la un cuantum cumulativ echivalent contribuţiei membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată la fondurile de garantare ale CPC şi este distribuit între membrii compensatori proporţional cu contribuţiile lor la fondurile de garantare.
(4)Autorităţile de rezoluţie nu aplică instrumentele de alocare a pierderilor menţionate la articolele 30 şi 31 din prezentul regulament în ceea ce priveşte entităţile menţionate la articolul 1 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
Art. 29: Încetarea parţială sau integrală a contractelor
(1)Autoritatea de rezoluţie poate să pună capăt unora dintre contractele următoare ale CPC aflate în rezoluţie sau tuturor acestor contracte:
a)contractele cu membrul compensator aflat în stare de neîndeplinire a obligaţiilor de plată;
b)contractele aferente serviciului de compensare afectat sau clasei de active afectate;
c)celelalte contracte ale CPC aflate în rezoluţie.
Autoritatea de rezoluţie pune capăt contractelor menţionate la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat numai dacă transferul activelor şi poziţiilor care rezultă din aceste contracte nu a avut loc, în înţelesul articolului 48 alineatele (5) şi (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
Atunci când utilizează competenţa prevăzută la primul paragraf, autoritatea de rezoluţie pune capăt contractelor menţionate la fiecare dintre literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf într-un mod similar, fără a face discriminări între contrapărţile la contractele respective, cu excepţia obligaţiilor contractuale care nu pot fi aplicate într-un interval de timp rezonabil.
(2)Autoritatea de rezoluţie notifică tuturor membrilor compensatori relevanţi data la care încetează fiecare dintre contractele menţionate la alineatul (1).
(3)Înainte de încetarea oricăruia dintre contractele menţionate la alineatul (1), autoritatea de rezoluţie ia următoarele măsuri:
a)impune CPC aflate în rezoluţie să evalueze fiecare contract şi să actualizeze soldurile conturilor fiecărui membru compensator;
b)determină cuantumul net care trebuie plătit de către fiecare membru compensator sau fiecărui membru compensator, ţinând cont de eventualele marjele de variaţie datorate dar neplătite, inclusiv de marja de variaţie datorată ca urmare a evaluărilor contractelor menţionate la litera (a); şi
c)notifică fiecărui membru compensator cuantumurile nete determinate şi impune CPC să le plătească sau să le colecteze în consecinţă.
Membrii compensatori comunică clienţilor lor, fără întârzieri nejustificate, aplicarea acestui instrument şi modul în care îi afectează aplicarea acestuia.
(4)Evaluarea menţionată la alineatul (3) litera (a) se bazează, în măsura posibilului, pe un preţ de piaţă echitabil, stabilit pe baza normelor şi a mecanismelor proprii ale CPC, cu excepţia cazului în care autoritatea de rezoluţie consideră necesară utilizarea unei alte metode adecvate de determinare a preţurilor.
(5)În cazul în care un membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată nu are capacitatea de a plăti cuantumul net determinat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate impune CPC, având în vedere articolul 21 din prezentul regulament, să declanşeze intrarea în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată a membrului compensator care nu se află într-o astfel de situaţie şi să utilizeze marja iniţială şi contribuţia la fondul de garantare ale acesteia în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(6)În cazul în care autoritatea de rezoluţie a pus capăt unuia sau mai multor contracte de tipul celor menţionate la alineatul (1), aceasta poate împiedica temporar CPC să compenseze contracte noi de acelaşi tip cu cele reziliate.
Autoritatea de rezoluţie poate permite CPC să reia compensarea acestor tipuri de contracte numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)CPC îndeplineşte cerinţele Regulamentului (UE) nr. 648/2012; şi
b)autoritatea de rezoluţie emite şi publică o notificare în acest sens utilizând mijloacele menţionate la articolul 72 alineatul (3).
(7)Până la 12 februarie 2022, ESMA emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, prin care precizează şi mai în detaliu metodologia de utilizat de către autoritatea de rezoluţie pentru determinarea valorii menţionate la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.
Art. 30: Reducerea valorii câştigurilor datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată
(1)Autoritatea de rezoluţie poate reduce cuantumul obligaţiilor de plată ale CPC faţă de membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată dacă aceste obligaţii decurg din câştiguri datorate în conformitate cu procedurile CPC pentru plata marjei de variaţie sau dintr-o plată care are acelaşi efect economic.
(2)Autoritatea de rezoluţie calculează orice reducere a obligaţiilor de plată menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol utilizând un mecanism de alocare echitabil determinat în evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) şi comunicat membrilor compensatori de îndată ce este aplicat instrumentul de rezoluţie. Membrii compensatori comunică clienţilor lor, fără întârzieri nejustificate, aplicarea acestui instrument şi modul în care îi afectează aplicarea acestuia. Câştigurile nete totale care urmează să fie reduse pentru fiecare membru compensator sunt proporţionale cu cuantumurile datorate de CPC.
(3)Reducerea valorii câştigurilor datorate produce efecte şi este obligatorie pentru CPC şi pentru membrii compensatori afectaţi imediat, din momentul în care autoritatea de rezoluţie ia măsura de rezoluţie.
(4)Un membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată nu are dreptul la nicio creanţă, decurgând din reducerea obligaţiilor de plată menţionată la alineatul (1), în procedurile ulterioare împotriva CPC sau împotriva entităţii care îi succedă acesteia.
Primul paragraf de la prezentul alineat nu împiedică autorităţile de rezoluţie să impună CPC să efectueze rambursări către membrii compensatori în cazul în care se constată că nivelul de reducere bazat pe evaluarea provizorie menţionată la articolul 26 alineatul (1) depăşeşte nivelul reducerii solicitate pe baza evaluării definitive menţionate la articolul 26 alineatul (2).
(5)În cazul în care o autoritate de rezoluţie reduce numai parţial valoarea câştigurilor datorate, cuantumul rezidual de plată continuă să fie datorat membrului compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată.
(6)CPC include în normele sale de funcţionare o referire la competenţa de a reduce obligaţiile de plată menţionate la alineatul (1), în plus faţă de orice mecanisme similare prevăzute în normele de funcţionare respective în etapa de redresare, şi se asigură că se încheie acorduri contractuale care să permită autorităţii de rezoluţie să îşi exercite competenţele în temeiul prezentului articol.
Art. 31: Apeluri la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei
(1)Autoritatea de rezoluţie poate impune membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată să transfere CPC o contribuţie în numerar până la concurenţa unui cuantum echivalent cu dublul contribuţiei acestora la fondul de garantare al CPC. Această obligaţie de a transfera o contribuţie în numerar se include şi în normele CPC şi în alte acorduri contractuale sub formă de apel la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei rezervat autorităţii de rezoluţie care ia măsuri de rezoluţie. În cazul în care autoritatea de rezoluţie solicită o sumă mai mare decât contribuţia la fondul de garantare, o va face după evaluarea impactului acestui instrument asupra membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată şi asupra stabilităţii financiare a statelor membre, în cooperare cu autorităţile de rezoluţie ale membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată.
În cazul în care CPC aplică mai multe fonduri de garantare, iar instrumentul este utilizat pentru abordarea unei situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, cuantumul contribuţiei în numerar menţionate la primul paragraf se referă la contribuţia membrului compensator la fondul de garantare aferent serviciului de compensare afectat sau clasei de active afectate.
În cazul în care CPC aplică mai multe fonduri de garantare, iar instrumentul este utilizat pentru abordarea unei situaţii care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată, cuantumul contribuţiei în numerar menţionate la primul paragraf se referă la suma contribuţiilor membrului compensator la toate fondurile de garantare ale CPC.
Autoritatea de rezoluţie poate exercita apeluri la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei indiferent dacă au fost sau nu epuizate toate obligaţiile contractuale care impun contribuţii în numerar din partea membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată.
Autoritatea de rezoluţie determină cuantumul contribuţiei în numerar a fiecărui membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată proporţional cu contribuţia sa la fondul de garantare până la limita menţionată la primul paragraf.
Autoritatea de rezoluţie poate solicita CPC să ramburseze membrilor compensatori eventualul excedent al unui apel la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei în cazul în care se constată că nivelul apelului la fonduri băneşti în scopul rezoluţiei aplicat bazat pe o evaluare provizorie în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) depăşeşte nivelul bazat pe evaluarea definitivă menţionată la articolul 26 alineatul (2).
(2)Dacă un membru compensator care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată nu plăteşte cuantumul necesar, autoritatea de rezoluţie poate impune CPC să declanşeze intrarea în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată a membrului compensator respectiv şi să utilizeze marja iniţială şi contribuţia la fondul de garantare ale acestuia în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 până la concurenţa cuantumului necesar.