Titlul iii - PREGĂTIRE - Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132
Acte UE
Jurnalul Oficial 22L
În vigoare Versiune de la: 27 Februarie 2024
TITLUL III:PREGĂTIRE
Art. 9: Planuri de redresare
(1)CPC-urile elaborează şi actualizează un plan de redresare care prevede măsurile ce trebuie luate atât în cazul situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, cât şi al situaţiilor care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată sau în cazul unei combinaţii a acestora, pentru a restabili soliditatea lor financiară, fără sprijin financiar public extraordinar, şi pentru a le permite să asigure continuitatea funcţiilor critice în urma unei deteriorări semnificative a situaţiei lor financiare sau în urma unui risc de nerespectare a cerinţelor de capital şi a cerinţelor prudenţiale care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012.
(2)Măsurile incluse în planul de redresare:
a)abordează în mod cuprinzător şi eficient toate riscurile identificate în diferitele scenarii, inclusiv posibilele deficite de lichiditate neacoperite;
b)în cazul pierderilor datorate unei situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, asigură restabilirea unui portofoliu corelat şi alocarea integrală a pierderilor neacoperite către membrii compensatori şi clienţii acestora, dacă respectivii clienţi sunt creditori direcţi ai CPC, şi către acţionari, ţinând seama de interesele tuturor părţilor interesate;
c)includ mecanisme de absorbţie a pierderilor care sunt adecvate pentru acoperirea pierderilor ce ar putea rezulta din toate tipurile de situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată; şi
d)permit reconstituirea resurselor financiare ale CPC, inclusiv a fondurilor proprii ale acesteia, la un nivel suficient pentru ca CPC să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi să sprijine asigurarea continuă şi promptă a funcţiilor critice ale CPC.
(3)Planul de redresare include un cadru de indicatori, pe baza profilului de risc al CPC, care identifică circumstanţele în care trebuie luate măsurile din cadrul planului de redresare. Indicatorii pot fi calitativi sau cantitativi, în funcţie de soliditatea financiară şi viabilitatea operaţională ale CPC, şi ar trebui să permită luarea de măsuri de redresare suficient de repede pentru a asigura destul timp pentru punerea în aplicare a planului.
(4)CPC-urile instituie mecanisme adecvate pentru monitorizarea regulată a indicatorilor menţionaţi la alineatul (3). CPC-urile raportează autorităţilor lor competente cu privire la rezultatul respectivei monitorizări. În cazul în care consideră aceste informaţii semnificative, autorităţile competente le transmit colegiului de supraveghere.
(5)Până la 12 februarie 2022, ESMA, în cooperare cu CERS, emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în care specifică lista minimă a indicatorilor calitativi şi cantitativi menţionaţi la alineatul (3) de la prezentul articol.
(6)CPC-urile includ în normele lor de funcţionare dispoziţii privind procedurile care trebuie urmate prin care CPC-urile propun, pentru a îndeplini obiectivele procesului de redresare:
a)să se ia măsurile prevăzute în planul lor de redresare chiar dacă nu s-au atins indicatorii relevanţi; sau
b)să nu se ia măsurile prevăzute în planul lor de redresare chiar dacă s-au atins indicatorii relevanţi.
Orice decizie luată în temeiul prezentului alineat şi justificarea acesteia se notifică fără întârziere autorităţii competente.
(7)În cazul în care intenţionează să îşi activeze planul de redresare, CPC notifică autoritatea competentă cu privire la natura şi amploarea problemelor identificate, prezentând toate circumstanţele relevante şi indicând măsurile de redresare sau alte măsuri pe care intenţionează să le ia pentru a aborda situaţia, precum şi termenul pe care îl preconizează pentru restabilirea solidităţii sale financiare prin utilizarea măsurilor respective.
În cazul în care consideră că o măsură de redresare pe care CPC intenţionează să o adopte poate cauza efecte negative semnificative pentru sistemul financiar sau este puţin probabil să fie eficientă, autoritatea competentă poate solicita CPC să nu ia măsura respectivă.
În urma notificării primite în temeiul alineatului (6) al doilea paragraf de la prezentul articol, autoritatea competentă evaluează imediat dacă circumstanţele impun utilizarea competenţelor de intervenţie timpurie, în conformitate cu articolul 18.
(8)Autoritatea competentă informează de îndată autoritatea de rezoluţie şi colegiul de supraveghere, iar autoritatea de rezoluţie informează de îndată colegiul de rezoluţie cu privire la orice notificare primită în conformitate cu alineatul (6) al doilea paragraf şi cu alineatul (7) primul paragraf şi cu privire la orice instrucţiune ulterioară formulată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf.
În cazul în care este informată în conformitate cu alineatul (7) primul paragraf de la prezentul articol, autoritatea competentă limitează sau interzice, în cea mai mare măsură posibilă, fără a declanşa un eveniment de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, orice remunerare a fondurilor proprii şi a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv a plăţilor de dividende şi a răscumpărării de acţiuni de către CPC, şi poate limita sau interzice orice plăţi în favoarea conducerii superioare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 29 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ale remuneraţiei variabile, astfel cum este definită în politica de remunerare a CPC, întemeiată pe articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ale beneficiilor discreţionare de tipul pensiilor sau ale indemnizaţiilor acordate la încheierea contractului.
(9)CPC-urile îşi reexaminează, îşi testează şi, în cazul în care este necesar, îşi actualizează planurile de redresare cel puţin o dată pe an şi, în orice caz, după orice modificare a structurii lor organizatorice sau juridice, a activităţii sau a situaţiei lor financiare, care ar putea avea un efect semnificativ asupra planurilor respective sau ar putea impune în alt mod o modificare a acestora. Autorităţile competente pot impune CPC-urilor să îşi actualizeze planurile de redresare mai frecvent.
(10)Planurile de redresare se elaborează în conformitate cu secţiunea A din anexă şi ţin seama de toate interdependenţele relevante din cadrul grupului căruia îi aparţine CPC. Autorităţile competente pot impune CPC-urilor să includă informaţii suplimentare în planurile lor de redresare. Dacă este cazul, autoritatea competentă a CPC consultă autoritatea competentă a întreprinderii-mamă a CPC.
(11)Planurile de redresare:
a)nu presupun niciun fel de acces sau primire de sprijin financiar public extraordinar, asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale sau asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, scadenţe sau dobânzi non-standard;
b)ţin cont de interesele tuturor părţilor interesate care sunt susceptibile de a fi afectate de planuri, inclusiv membrii compensatori şi, în măsura în care informaţiile sunt disponibile, clienţii lor direcţi şi indirecţi; şi
c)asigură faptul că membrii compensatori nu au expuneri nelimitate faţă de CPC, iar pierderile potenţiale şi deficitul de lichiditate ale părţilor interesate sunt transparente, măsurabile, gestionabile şi controlabile.
(12)Până la 12 februarie 2022, ESMA, în colaborare cu CERS, emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 prin care precizează şi mai în detaliu gama de scenarii care vor fi luate în considerare în scopul alineatului (1) de la prezentul articol. La emiterea acestor orientări, AEVMP ţine seama, acolo unde este cazul, de exerciţiile de simulare a situaţiilor de criză în materie de supraveghere.
(13)În cazul în care CPC face parte dintr-un grup, iar acordurile contractuale de sprijin din partea entităţii mamă sau din partea grupului fac parte din planul de redresare, planul de redresare are în vedere scenarii în care acordurile respective nu pot fi onorate.
(14)În urma unei situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată sau a unei situaţii care nu presupune neîndeplinirea obligaţiilor de plată, CPC utilizează un cuantum suplimentar din resursele sale proprii dedicate prefinanţate, înainte de utilizarea mecanismelor şi a măsurilor menţionate în secţiunea A punctul 15 din anexa la prezentul regulament. Cuantumul respectiv nu este mai mic de 10 % şi nici mai mare de 25 % din cerinţele de capital bazate pe risc calculate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
Pentru a respecta cerinţa respectivă, CPC poate utiliza cuantumul capitalului pe care îl deţine, pe lângă cerinţele de capital minim ale acesteia, pentru a se conforma pragului de notificare menţionat în actul delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(15)ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu ABE şi după consultarea SEBC, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodologia de calcul şi de menţinere a cuantumului suplimentar din resursele proprii dedicate prefinanţate, de utilizat în conformitate cu alineatul (14). Atunci când elaborează respectivele standarde tehnice, ESMA ţine seama de toate elementele următoare:
a)structura şi organizarea internă a CPC-urilor, precum şi natura, obiectul şi complexitatea activităţilor lor;
b)structura stimulentelor pentru acţionarii, conducerea şi membrii compensatori ai CPC-urilor şi pentru clienţii membrilor compensatori;
c)pertinenţa pentru CPC-uri, în funcţie de monedele în care sunt denominate instrumentele financiare pe care le compensează, de monedele acceptate ca garanţii şi de riscurile care decurg din activităţile lor, în special în cazul în care nu compensează instrumente financiare derivate extrabursiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru a investi acel cuantum suplimentar din resursele proprii dedicate în alte active decât cele menţionate la articolul 47 alineatul (1) din regulamentul respectiv; şi
d)normele aplicabile CPC-urilor din ţări terţe şi practicile acestora, precum şi evoluţiile internaţionale în ceea ce priveşte redresarea şi rezoluţia CPC-urilor, pentru a menţine competitivitatea CPC-urilor din Uniune active la nivel internaţional, precum şi competitivitatea CPC-urilor din Uniune în comparaţie cu CPC-urile din ţări terţe care prestează servicii de compensare în Uniune.
În cazul în care, pe baza criteriilor menţionate la primul paragraf litera (c), ESMA ajunge la concluzia că este adecvat ca anumite CPC-uri să investească respectivul cuantum suplimentar din resursele proprii dedicate prefinanţate, în alte active decât cele menţionate la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, aceasta precizează, de asemenea:
(a)procedura prin care, în cazul în care resursele respective nu sunt disponibile imediat, CPC-urile pot recurge la măsuri de redresare care necesită contribuţia financiară a membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată;
(b)procedura pe care CPC-urile o îndeplinesc în scopul rambursării ulterioare către membrii compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată menţionaţi la litera (a), în limita cuantumului de utilizat în conformitate cu alineatul (14) de la prezentul articol.
ESMA înaintează Comisiei proiecte de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 12 februarie 2022.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(16)CPC instituie mecanisme adecvate pentru a implica în procesul de elaborare a planului de redresare IPF-urile afiliate şi părţile interesate care ar suporta pierderi ori costuri sau care ar contribui la acoperirea deficitelor de lichiditate în cazul în care planul de redresare ar fi pus în aplicare.
(17)Consiliul de administraţie al CPC evaluează, ţinând seama de recomandările comitetului de risc în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, şi aprobă planul de redresare înainte de a îl transmite autorităţii competente.
(18)În cazul în care decide să nu urmeze recomandările comitetului de risc, consiliul de administraţie al CPC informează prompt autoritatea competentă în conformitate cu articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi îi explică decizia sa în detaliu.
(19)Planurile de redresare sunt integrate în guvernanţa corporativă şi în cadrul global de gestionare a riscurilor al CPC.
(20)Măsurile prevăzute în planurile de redresare, care creează obligaţii financiare sau contractuale pentru membrii compensatori şi, după caz, pentru clienţi şi clienţii indirecţi, IPF-urile afiliate sau locurile de tranzacţionare, fac parte din normele de funcţionare ale CPC-urilor.
(21)CPC-urile se asigură că măsurile stabilite în planurile de redresare sunt executorii în orice moment în toate jurisdicţiile în care sunt situaţi membrii compensatori, IPF-urile afiliate sau locurile de tranzacţionare.
(22)Obligaţia CPC-urilor de a include în planurile lor de redresare dreptul de a face un apel la fonduri băneşti în scopul redresării şi, dacă este cazul, de a reduce valoarea oricăror câştiguri plătibile de către CPC-uri membrilor compensatori care nu se află în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată nu se aplică entităţilor menţionate la articolul 1 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(23)Membrii compensatori comunică clienţilor lor în mod clar şi transparent dacă şi în ce mod îi pot afecta măsurile din planul de redresare al CPC.
Art. 10: Evaluarea planurilor de redresare
(1)CPC-urile prezintă planurile lor de redresare autorităţii competente.
(2)Autoritatea competentă transmite fiecare plan colegiului de supraveghere şi autorităţii de rezoluţie, fără întârzieri nejustificate. Autoritatea competentă reexaminează planul de redresare şi evaluează măsura în care acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 9 în termen de şase luni de la prezentarea planului şi în coordonare cu colegiul de supraveghere, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11.
(3)Atunci când evaluează planul de redresare, autoritatea competentă şi colegiul de supraveghere iau în considerare următorii factori:
a)structura capitalului CPC, ordinea utilizării resurselor sale în situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, nivelul de complexitate a structurii organizatorice, substituibilitatea activităţilor sale şi profilul său de risc, inclusiv în termeni de riscuri financiare, operaţionale şi informatice;
b)impactul global pe care punerea în aplicare a planului de redresare l-ar avea asupra:
(i)membrilor compensatori şi, în măsura în care informaţiile sunt disponibile, asupra clienţilor şi a clienţilor indirecţi ai acestora, inclusiv în cazul în care au fost desemnaţi ca O-SII-uri;
(ii)IPF-urilor afiliate;
(iii)pieţelor financiare, inclusiv locurile de tranzacţionare, deservite de CPC; şi
(iv)sistemului financiar din orice stat membru şi din Uniune în ansamblul său;
c)dacă instrumentele de redresare şi ordinea lor specificată în planul de redresare creează stimulente adecvate pentru ca proprietarii CPC, membrii compensatori şi, acolo unde este posibil, clienţii acestora, după caz, să controleze volumul de risc pe care îl aduc sau îl suportă în sistem, să monitorizeze activităţile CPC în materie de asumare şi de gestionare a riscurilor şi să contribuie la procesul de gestionare de către CPC a situaţiilor de neîndeplinire a obligaţiilor de plată.
(4)La evaluarea planului de redresare, autoritatea competentă ia în considerare acordurile de sprijin din partea entităţii mamă ca părţi valabile ale planului de redresare doar în cazul în care respectivele acorduri au caracter obligatoriu.
(5)Autoritatea de rezoluţie examinează planul de redresare pentru a identifica orice măsură care ar putea avea un impact negativ asupra posibilităţii de rezoluţie a CPC. În cazul în care sunt identificate orice astfel de măsuri, autoritatea de rezoluţie le aduce în atenţia autorităţii competente şi formulează recomandări în atenţia autorităţii competente cu privire la modalităţile de contracarare a impactului negativ al acestor măsuri asupra posibilităţii de rezoluţie a CPC, în termen de două luni de la transmiterea fiecărui plan de redresare de către autoritatea competentă.
(6)În cazul în care autoritatea competentă decide să nu dea curs recomandărilor formulate de autoritatea de rezoluţie în temeiul alineatului (5), aceasta prezintă autorităţii de rezoluţie o justificare completă privind decizia respectivă.
(7)În cazul în care autoritatea competentă este de acord cu recomandările autorităţii de rezoluţie sau consideră, în coordonare cu colegiul de supraveghere, în conformitate cu articolul 11, că planul de redresare prezintă deficienţe semnificative sau că există obstacole semnificative în calea punerii sale în aplicare, autoritatea competentă informează CPC şi îi dă posibilitatea să îşi prezinte punctul său de vedere.
(8)Autoritatea competentă, ţinând seama de punctul de vedere al CPC, îi poate solicita acesteia să prezinte, în termen de două luni, care poate fi prelungit cu încă o lună cu aprobarea autorităţii competente, un plan reexaminat care să demonstreze modul în care sunt abordate respectivele deficienţe sau obstacole. Planul reexaminat este evaluat în conformitate cu alineatele (2)-(7).
(9)În cazul în care autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie şi în coordonare cu colegiul de supraveghere în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, consideră că deficienţele şi obstacolele nu au fost abordate în mod adecvat în planul revizuit sau în cazul în care CPC nu a prezentat un plan revizuit, autoritatea competentă solicită CPC să efectueze modificări specifice ale planului într-un termen rezonabil, astfel cum este definit de autoritatea competentă.
(10)În cazul în care deficienţele sau obstacolele nu pot fi remediate în mod corespunzător prin modificări specifice ale planului, autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie şi în coordonare cu colegiul de supraveghere, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, solicită CPC să identifice, într-un termen rezonabil, orice modificări care trebuie aduse activităţii sale pentru a aborda deficienţele sau obstacolele din calea punerii în aplicare a planului de redresare.
În cazul în care CPC nu identifică astfel de modificări în termenul stabilit de autoritatea competentă sau în cazul în care autoritatea competentă, după consultarea autorităţii de rezoluţie şi în coordonare cu colegiul de supraveghere în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 11, consideră că măsurile propuse nu ar aborda în mod adecvat deficienţele sau obstacolele din calea punerii în aplicare a planului de redresare, autoritatea competentă solicită CPC să ia, într-un termen rezonabil, astfel cum este definit de autoritatea competentă, măsuri specifice cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele obiective, ţinând seama de gravitatea deficienţelor şi obstacolelor şi de efectul măsurilor respective asupra activităţii CPC şi a capacităţii acesteia de a continua să respecte Regulamentul (UE) nr. 648/2012:
a)reducerea profilului de risc al CPC;
b)consolidarea capacităţii CPC de a fi recapitalizat în timp util pentru a îşi îndeplini cerinţele de capital şi prudenţiale;
c)revizuirea strategiei şi a structurii CPC;
d)efectuarea de modificări în ceea ce priveşte ordinea utilizării resurselor în situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, măsurile de redresare şi alte mecanisme de alocare a pierderilor, astfel încât să se îmbunătăţească posibilitatea de rezoluţie şi rezilienţa funcţiilor critice;
e)efectuarea de modificări în structura de guvernanţă a CPC.
(11)Cererea menţionată la alineatul (10) al doilea paragraf se motivează şi se notifică în scris CPC.
(12)ESMA, în cooperare cu SEBC şi CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează şi mai în detaliu factorii menţionaţi la alineatul (3) literele (a), (b) şi (c).
ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 12 februarie 2022.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 11: Procedura de coordonare pentru planurile de redresare
(1)Colegiul de supraveghere examinează planul de redresare şi, în cazul în care un membru al colegiului consideră că planul de redresare prezintă deficienţe semnificative sau că există vreun obstacol semnificativ în calea punerii sale în aplicare, respectivul membru adresează autorităţii competente a CPC recomandări referitoare la aceste probleme în termen de două luni de la transmiterea planului de redresare de către autoritatea competentă.
(2)Colegiul de supraveghere ajunge la o decizie comună cu privire la toate aspectele următoare:
a)reexaminarea şi evaluarea planului de redresare;
b)aplicarea măsurilor menţionate la articolul 10 alineatele (7), (8), (9) şi (10).
(3)Colegiul de supraveghere ajunge la o decizie comună cu privire la aspectele menţionate la alineatul (2) în termen de patru luni de la data transmiterii planului de redresare de către autoritatea competentă.
La cererea unei autorităţi competente din cadrul colegiului de supraveghere, ESMA poate să acorde asistenţă colegiului de supraveghere pentru a ajunge la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4)În cazul în care, după patru luni de la data transmiterii planului de redresare, colegiul nu a reuşit să ajungă la o decizie comună cu privire la aspectele menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă a CPC ia propria sa decizie.
Autoritatea competentă a CPC ia decizia menţionată la primul paragraf ţinând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalţi membri ai colegiului în cursul perioadei de patru luni. Autoritatea competentă a CPC notifică în scris decizia respectivă CPC şi celorlalţi membri ai colegiului.
(5)În cazul în care, până la sfârşitul acestei perioade de patru luni, nu se ajunge la o decizie comună şi o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot nu este de acord cu propunerea autorităţii competente de a lua o decizie comună cu privire la o chestiune referitoare la evaluarea planurilor de redresare sau la punerea în aplicare a măsurilor în temeiul articolului 10 alineatul (10) literele (a), (b) şi (d) din prezentul regulament, oricare dintre membrii cu drept de vot vizaţi, pe baza acestei majorităţi, poate sesiza ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Autoritatea competentă a CPC aşteaptă decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi decide în conformitate cu decizia ESMA.
(6)Perioada de patru luni este considerată a fi faza de conciliere în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. ESMA adoptă o decizie în termen de o lună de la data la care chestiunea în cauză a fost adusă la cunoştinţa sa. Chestiunea nu este adusă la cunoştinţa ESMA după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Dacă ESMA nu ia o decizie în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii competente a CPC.
Art. 12: Planurile de rezoluţie
(1)După consultarea cu autoritatea competentă şi în coordonare cu colegiul de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie a CPC elaborează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14, un plan de rezoluţie pentru CPC.
(2)Planul de rezoluţie prevede măsurile de rezoluţie pe care autoritatea de rezoluţie poate să le ia atunci când CPC îndeplineşte condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la articolul 22.
(3)În cadrul planului de rezoluţie se ţine seama de cel puţin următoarele elemente:
a)intrarea în dificultate a CPC, inclusiv în cazul unor evenimente de instabilitate financiară pe scară largă sau care afectează întregul sistem, din cauza unuia dintre următoarele motive sau a cumulării acestora:
(i)situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată; şi
(ii)situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată;
b)impactul pe care punerea în aplicare a planului de rezoluţie l-ar avea asupra:
(i)membrilor compensatori şi, în măsura în care informaţiile sunt disponibile, asupra clienţilor şi clienţilor indirecţi ai acestora, inclusiv în cazul în care au fost desemnaţi ca O-SII-uri, şi asupra celor care este probabil să facă obiectul unor măsuri de redresare sau de rezoluţie în conformitate cu Directiva 2014/59/UE;
(ii)IPF-urilor afiliate;
(iii)pieţelor financiare, inclusiv locurile de tranzacţionare, deservite de CPC; şi
(iv)sistemului financiar din orice stat membru sau din întreaga Uniune şi, pe cât posibil, din ţările terţe în care prestează servicii;
c)modul şi circumstanţele în care o CPC poate solicita accesul la facilităţi oferite de banca centrală furnizate cu garanţii, scadenţe sau dobânzi non-standard, precum şi identificarea activelor care ar putea fi considerate garanţii.
(4)Planul de rezoluţie nu se bazează pe niciuna dintre următoarele ipoteze:
a)sprijin financiar public extraordinar;
b)asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;
c)asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, scadenţe sau dobânzi non-standard.
(5)Planul de rezoluţie include ipoteze prudente în privinţa resurselor financiare disponibile ca instrumente de rezoluţie care pot fi necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei, precum şi resursele care se aşteaptă să fie disponibile în conformitate cu normele şi mecanismele CPC la momentul intrării în rezoluţie. Respectivele ipoteze prudente iau în considerare constatările relevante ale celor mai recente teste de rezistenţă efectuate în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, specificate la articolul 24a alineatul (7) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum şi scenarii de condiţii de piaţă extreme care merg dincolo de cele din planul de redresare al CPC.
(6)După consultarea cu autoritatea competentă şi în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14, autoritatea de rezoluţie a unei CPC reexaminează şi, acolo unde este cazul, actualizează planurile de rezoluţie cel puţin o dată pe an şi, în orice caz, după orice modificare a structurii organizatorice sau juridice, a activităţii economice sau a situaţiei financiare a CPC sau după orice altă modificare care are un efect semnificativ asupra eficacităţii respectivelor planuri.
CPC şi autoritatea competentă informează cu promptitudine autoritatea de rezoluţie în privinţa oricărei modificări de acest fel.
(7)În planul de rezoluţie sunt precizate circumstanţele şi diversele scenarii referitoare la aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi la exercitarea competenţelor de rezoluţie. În acesta se face o distincţie clară, în special prin scenarii distincte, între o intrare în dificultate cauzată de situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată, precum şi o combinaţie a acestor două situaţii, precum şi între diferite tipuri de situaţii care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată. Planul de rezoluţie include următoarele elemente, care se cuantifică ori de câte ori acest lucru este adecvat şi posibil:
a)un rezumat al elementelor-cheie ale planului care să distingă între situaţiile de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, situaţiile care nu presupun neîndeplinirea obligaţiilor de plată, precum şi o combinaţie a acestor două situaţii;
b)un rezumat al modificărilor semnificative care au afectat CPC de la ultima actualizare a planului de rezoluţie;
c)o descriere a modului în care funcţiile critice ale CPC ar putea fi separate din punct de vedere juridic şi economic, în măsura necesară, de celelalte funcţii ale acesteia, astfel încât să se asigure continuitatea funcţiilor sale critice în cadrul procesului de rezoluţie a CPC;
d)o estimare a calendarului de punere în aplicare a fiecărui element semnificativ al planului, inclusiv pentru reconstituirea resurselor financiare ale CPC;
e)o descriere detaliată a evaluării posibilităţilor de rezoluţie efectuate în conformitate cu articolul 15;
f)o descriere a tuturor măsurilor necesare conform articolului 16 pentru a aborda sau înlătura obstacolele din calea posibilităţilor de rezoluţie care au fost identificate în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 15;
g)o descriere a proceselor de stabilire a valorii şi a tranzacţionabilităţii funcţiilor critice şi a activelor CPC;
h)o descriere detaliată a mecanismelor destinate să asigure că informaţiile solicitate conform articolului 13 sunt actualizate şi se află la dispoziţia autorităţilor de rezoluţie în orice moment;
i)o explicaţie a modului în care ar putea fi finanţate măsurile de rezoluţie în absenţa elementelor menţionate la alineatul (4);
j)o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluţie care ar putea fi aplicate, în funcţie de diferitele scenarii posibile şi de termenele aferente;
k)o descriere a interdependenţelor critice dintre CPC şi alţi participanţi pe piaţă şi între CPC şi furnizorii de servicii critice, acordurile de interoperabilitate şi legăturile cu alte IPF-uri, precum şi modalităţi de a aborda toate aceste interdependenţe;
l)o descriere a interdependenţelor intragrup critice, precum şi modalităţi de abordare a acestora;
m)o descriere a diferitelor opţiuni prin care se asigură:
(i)accesul la serviciile de plăţi şi de compensare, precum şi la alte infrastructuri;
(ii)decontarea la timp a obligaţiilor faţă de membrii compensatori şi, după caz, clienţii acestora şi IPF-urile afiliate;
(iii)accesul transparent şi nediscriminatoriu al membrilor compensatori şi, după caz, al clienţilor acestora la titluri de valoare sau conturi de numerar furnizate de CPC şi la titluri de valoare sau garanţii în numerar furnizate CPC şi deţinute de aceasta care sunt datorate participanţilor respectivi;
(iv)continuitatea operaţională a legăturilor dintre CPC şi alte IPF-uri, precum şi dintre CPC-uri şi locurile de tranzacţionare;
(v)păstrarea portabilităţii poziţiilor şi a activelor aferente ale clienţilor direcţi şi indirecţi; şi
(vi)păstrarea licenţelor, a autorizaţiilor, a recunoaşterilor şi a denumirilor juridice ale unei CPC acolo unde este necesar pentru exercitarea în continuare a funcţiilor critice ale CPC, inclusiv recunoaşterea acesteia în scopul aplicării normelor relevante privind caracterul definitiv al decontării şi în scopul participării la alte IPF-uri sau în scopul asigurării legăturilor cu acestea sau cu locurile de tranzacţionare;
n)o descriere a modului în care autoritatea de rezoluţie va obţine informaţiile necesare pentru a efectua evaluarea menţionată la articolul 24;
o)o analiză a impactului planului asupra angajaţilor CPC, inclusiv o evaluare a costurilor aferente, şi o descriere a procedurilor avute în vedere pentru consultarea personalului în cursul procesului de rezoluţie, ţinând seama de normele şi sistemele naţionale de dialog cu partenerii sociali;
p)un plan de comunicare cu media şi cu publicul pentru a asigura un grad maxim de transparenţă;
q)o descriere a operaţiunilor şi a sistemelor esenţiale pentru menţinerea funcţionării continue a proceselor operaţionale ale CPC;
r)o descriere a mecanismelor de notificare a colegiului de rezoluţie în conformitate cu articolul 72 alineatul (1);
s)o descriere a măsurilor de facilitare a portabilităţii poziţiilor şi a activelor aferente ale membrilor compensatori şi ale clienţilor CPC aflate în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată de la CPC aflată în situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor de plată către o altă CPC sau către o CPC-punte, fără a afecta relaţiile contractuale dintre membrii compensatori şi clienţii acestora.
(8)Informaţiile prevăzute la alineatul (7) litera (a) se comunică CPC în cauză. CPC poate prezenta în scris autorităţii de rezoluţie opinia cu privire la planul de rezoluţie. Această opinie se include în plan.
(9)După consultarea CERS şi ţinând seama de dispoziţiile relevante din actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, precum şi respectând principiul proporţionalităţii, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se precizează şi mai în detaliu planul de rezoluţie, în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol.
Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare, ESMA asigură suficientă flexibilitate autorităţilor de rezoluţie pentru a ţine seama de particularităţile cadrului lor juridic naţional în domeniul legislaţiei în materie de insolvenţă, precum şi de natura şi complexitatea activităţii de compensare desfăşurate de CPC-uri.
ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 12 februarie 2022.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 13: Obligaţia CPC-urilor de a coopera şi de a furniza informaţii
(1)CPC-urile cooperează în funcţie de necesităţi la elaborarea planurilor de rezoluţie şi furnizează autorităţilor lor de rezoluţie, fie direct, fie prin intermediul autorităţii lor competente, toate informaţiile necesare elaborării şi punerii în aplicare a acestor planuri, inclusiv informaţiile şi analiza menţionate în secţiunea B din anexă.
Autorităţile competente furnizează autorităţilor de rezoluţie toate informaţiile menţionate la primul paragraf care se află deja la dispoziţia lor.
(2)Autorităţile de rezoluţie pot impune CPC-urilor obligaţia de a le furniza evidenţe detaliate ale contractelor menţionate la articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la care sunt parte. Autorităţile de rezoluţie pot preciza un termen pentru furnizarea acestor evidenţe şi pot preciza termene diferite pentru diferitele tipuri de contracte.
(3)CPC face schimb de informaţii în timp util cu autorităţile sale competente pentru a facilita evaluarea profilurilor de risc ale CPC şi interconectarea cu alte IPF-uri, alte instituţii financiare şi cu sistemul financiar în general, astfel cum se menţionează la articolele 9 şi 10. În cazul în care consideră aceste informaţii semnificative, autorităţile competente transmit colegiului de supraveghere informaţiile.
Art. 14: Procedura de coordonare pentru planurile de rezoluţie
(1)Autoritatea de rezoluţie transmite colegiului de rezoluţie un proiect de plan de rezoluţie, informaţiile furnizate în conformitate cu articolul 13 şi eventualele informaţii suplimentare relevante pentru colegiul de rezoluţie.
(2)Colegiul de rezoluţie ajunge la o decizie comună privind planul de rezoluţie şi modificările aduse acestuia în termen de patru luni de la data transmiterii acestui plan de către autoritatea de rezoluţie menţionată la alineatul (1).
Autoritatea de rezoluţie se asigură că ESMA primeşte toate informaţiile relevante pentru îndeplinirea rolului care îi revine în conformitate cu prezentul articol.
(3)Autoritatea de rezoluţie poate decide, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4), să implice autorităţi din ţări terţe când elaborează şi examinează planul de rezoluţie, cu condiţia ca acestea să îndeplinească cerinţele de confidenţialitate prevăzute la articolul 73 şi să provină din jurisdicţiile în care este stabilită una dintre următoarele entităţi:
a)întreprinderea-mamă a CPC, după caz;
b)membrii compensatori ai CPC în cazul în care contribuţia lor agregată pe durata unui an la fondul de garantare al CPC este mai mare decât cea a celui de al treilea stat membru cu cele mai mari contribuţii, astfel cum se menţionează la articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
c)filialele CPC, după caz;
d)alţi furnizori de servicii critice pentru CPC;
e)CPC-urile interoperabile.
(4)La cererea unei autorităţi de rezoluţie, ESMA poate acorda asistenţă colegiului de rezoluţie în vederea ajungerii la o decizie comună, în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(5)În cazul în care, după patru luni de la data transmiterii planului de rezoluţie, colegiul de rezoluţie nu a ajuns la o decizie comună, autoritatea de rezoluţie ia propria sa decizie cu privire la planul de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie ia decizia ţinând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie în cursul perioadei de patru luni. Autoritatea de rezoluţie notifică în scris decizia respectivă CPC şi celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie.
(6)În cazul în care, până la sfârşitul perioadei de patru luni menţionată în alineatul (5) de la prezentul articol, nu se ajunge la o decizie comună şi o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot nu este de acord cu propunerea autorităţii de rezoluţie de a lua o decizie comună cu privire la o chestiune referitoare la planul de rezoluţie, oricare dintre membrii cu drept de vot vizaţi, pe baza acestei majorităţi, poate sesiza ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Autoritatea de rezoluţie a CPC aşteaptă decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi decide în conformitate cu decizia ESMA.
Perioada de patru luni este considerată a fi faza de conciliere în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. ESMA adoptă o decizie în termen de o lună de la data la care chestiunea în cauză a fost adusă la cunoştinţa sa. Chestiunea nu este adusă la cunoştinţa ESMA după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Dacă ESMA nu ia o decizie în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie.
(7)În cazul în care se adoptă o decizie comună în temeiul alineatului (1) şi orice autoritate de rezoluţie sau minister competent consideră, în temeiul alineatului (6), că obiectul dezacordului afectează responsabilităţile bugetare ale statului său membru, autoritatea de rezoluţie a CPC iniţiază o reevaluare a planului de rezoluţie.
Art. 15: Evaluarea posibilităţilor de rezoluţie
(1)În coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, şi după consultarea cu autoritatea competentă, autoritatea de rezoluţie evaluează măsura în care rezoluţia unei CPC este posibilă fără a se baza pe niciuna dintre următoarele ipoteze:
a)sprijin financiar public extraordinar;
b)asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;
c)asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, scadenţe sau dobânzi non-standard.
(2)Se consideră că rezoluţia unei CPC este posibilă dacă autoritatea de rezoluţie apreciază că este fezabilă şi credibilă fie lichidarea ei prin procedura obişnuită de insolvenţă, fie rezoluţia ei prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi prin exercitarea competenţelor de rezoluţie, asigurând în acelaşi timp continuitatea funcţiilor critice ale CPC şi evitând utilizarea sprijinului financiar public extraordinar şi, cât mai mult posibil, efectele negative semnificative asupra sistemului financiar, şi un potenţial dezavantaj nejustificat pentru părţile interesate afectate.
Efectele negative menţionate la primul paragraf includ instabilitatea financiară pe scară largă sau evenimentele care afectează întregul sistem din orice stat membru.
Autoritatea de rezoluţie notifică ESMA în timp util atunci când consideră că rezoluţia unei CPC nu este posibilă.
(3)La cererea autorităţii de rezoluţie, o CPC demonstrează că:
a)nu există obstacole în calea reducerii valorii instrumentelor de proprietate ca urmare a exercitării competenţelor de rezoluţie, indiferent dacă acordurile contractuale sau alte măsuri încă neaplicate din planul de redresare al CPC au fost sau nu utilizate integral; şi
b)contractele CPC cu membrii compensatori sau cu părţi terţe nu permit acestor membri compensatori sau părţi terţe să conteste cu succes exercitarea competenţelor de rezoluţie de către o autoritate de rezoluţie sau să evite în alt mod să fie supuse acestor competenţe.
(4)Pentru a evalua posibilităţile de rezoluţie menţionate la alineatul (1), autoritatea de rezoluţie examinează, după caz, elementele menţionate în secţiunea C din anexă.
(5)Până la 12 august 2022, ESMA, în strânsă cooperare cu CERS, emite orientări pentru a promova convergenţa practicilor de rezoluţie în ceea ce priveşte aplicarea secţiunii C din anexa la prezentul regulament în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)Autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, efectuează evaluarea posibilităţilor de rezoluţie concomitent cu elaborarea şi actualizarea planului de rezoluţie în conformitate cu articolul 12.
Art. 16: Abordarea sau înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie
(1)Dacă, în urma evaluării prevăzute la articolul 15, autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, concluzionează că există obstacole semnificative în calea posibilităţilor de rezoluţie a unei CPC, autoritatea de rezoluţie, în cooperare cu autoritatea competentă, pregăteşte şi prezintă un raport CPC şi colegiului de rezoluţie.
Raportul menţionat la primul paragraf analizează obstacolele semnificative din calea aplicării eficace a instrumentelor de rezoluţie şi a exercitării competenţelor de rezoluţie în raport cu CPC, evaluează impactul acestora asupra modelului de afaceri al CPC şi recomandă măsuri specifice pentru a îndepărta aceste obstacole.
(2)Cerinţa prevăzută la articolul 14 de a ajunge la o decizie comună cu privire la planurile de rezoluţie este suspendată ca urmare a prezentării raportului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol până când măsurile de îndepărtare a obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie sunt acceptate de autoritatea de rezoluţie, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, sau până când sunt luate măsuri alternative, în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.
(3)În termen de patru luni de la data primirii raportului prezentat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, CPC propune autorităţii de rezoluţie posibile măsuri vizând abordarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în raport. Autoritatea de rezoluţie comunică colegiului de rezoluţie măsurile propuse de CPC. Autoritatea de rezoluţie şi colegiul de rezoluţie evaluează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (b), dacă aceste măsuri abordează sau elimină în mod eficace obstacolele respective.
(4)În cazul în care autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, concluzionează că măsurile propuse de o CPC în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu ar reduce sau nu ar elimina în mod eficace obstacolele identificate în raport, autoritatea de rezoluţie identifică măsuri alternative, pe care le comunică colegiului de rezoluţie în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (c).
Măsurile alternative menţionate la primul paragraf ţin seama de următoarele elemente:
a)ameninţarea la adresa stabilităţii financiare reprezentată de respectivele obstacole semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie a unei CPC;
b)efectul probabil al măsurilor alternative asupra:
(i)CPC, inclusiv asupra modelului său de afaceri şi a eficienţei sale operaţionale;
(ii)membrilor săi compensatori şi, în măsura în care informaţiile sunt disponibile, clienţilor şi clienţilor indirecţi ai acestora, inclusiv în cazul în care au fost desemnaţi drept O-SII-uri;
(iii)IPF-urilor afiliate;
(iv)pieţelor financiare, inclusiv locurile de tranzacţionare, deservite de CPC;
(v)sistemului financiar din orice stat membru sau din Uniune în ansamblul său; şi
(vi)pieţei interne; şi
c)efectele asupra prestării de servicii de compensare integrate pentru diferite produse şi asupra stabilirii marjelor de portofoliu pentru toate clasele de active.
În sensul literelor (a) şi (b) de la al doilea paragraf, autoritatea de rezoluţie consultă autoritatea competentă şi colegiul de rezoluţie, precum şi, acolo unde este cazul, autorităţile macroprudenţiale naţionale desemnate relevante.
(5)Autoritatea de rezoluţie notifică în scris CPC, fie direct, fie indirect prin intermediul autorităţii competente, măsurile alternative care trebuie adoptate în vederea atingerii obiectivului de eliminare a obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie prezintă o justificare din care să reiasă de ce măsurile propuse de CPC nu ar reuşi să îndepărteze obstacolele semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie şi cum şi-ar dovedi eficacitatea în acest sens măsurile alternative.
(6)CPC propune, în termen de o lună, un plan de conformare la măsurile alternative, cu un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare a planului. Dacă autoritatea de rezoluţie consideră că este necesar, autoritatea de rezoluţie poate scurta sau prelungi intervalul de timp propus.
(7)În sensul alineatului (4), autoritatea de rezoluţie, după ce a consultat autoritatea competentă şi cu condiţia să acorde un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare, poate:
a)să impună CPC revizuirea sau încheierea unor acorduri de servicii, fie în interiorul grupului, fie cu părţi terţe, pentru asigurarea funcţiilor critice;
b)să impună CPC reducerea limitei maxime aplicate expunerilor sale negarantate, individuale şi agregate;
c)să impună CPC obligaţia de a modifica modul în care colectează şi deţine marjele în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
d)să impună CPC obligaţia de a modifica compoziţia şi numărul fondurilor sale de garantare menţionate la articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
e)să impună CPC cerinţe suplimentare de informare punctuală sau periodică;
f)să impună CPC renunţarea la anumite active;
g)să impună CPC limitarea sau încetarea anumitor activităţi aflate în curs de desfăşurare sau propuse;
h)să impună CPC modificarea planului său de redresare, a normelor de funcţionare şi a altor acorduri contractuale;
i)să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate economică, dezvoltarea celor existente, prestarea de servicii noi sau prestarea serviciilor existente;
j)să impună modificarea structurilor juridice sau operaţionale ale CPC sau ale oricărei entităţi din grup aflate direct sau indirect sub controlul acesteia, pentru a garanta posibilitatea separării, din punct de vedere juridic şi operaţional, a funcţiilor critice de alte funcţii prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie;
k)să impună CPC să îşi separe operaţional şi financiar diferitele servicii de compensare astfel încât să izoleze anumite clase de active specifice de alte clase de active şi, dacă se consideră necesar, să limiteze seturile de compensare care vizează diferite clase de active;
l)să impună CPC să înfiinţeze o întreprindere-mamă în Uniune;
m)să impună CPC să emită pasive care pot face obiectul reducerii valorii contabile sau al conversiei sau să aloce alte resurse financiare pentru a spori capacitatea de absorbţie a pierderilor, de recapitalizare şi de reconstituire a resurselor prefinanţate;
n)să impună CPC să ia alte măsuri care să permită absorbţia pierderilor, recapitalizarea CPC sau reconstituirea resurselor prefinanţate. Printre acţiunile posibile se pot număra în special încercarea de a renegocia fiecare pasiv emis de CPC sau de a revizui clauzele contractuale, pentru a se asigura că orice decizie a autorităţii de rezoluţie vizând reducerea valorii contabile, conversia sau restructurarea pasivului respectiv s-ar aplica în temeiul legislaţiei din jurisdicţia care reglementează acel pasiv sau instrument;
o)în cazul în care CPC este o filială, să coopereze cu autorităţile relevante pentru a impune întreprinderii-mamă să înfiinţeze o societate holding-mamă separată care să controleze CPC, în cazul în care această măsură este necesară pentru a se facilita rezoluţia CPC şi pentru a se evita efectele negative pe care aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi exercitarea competenţelor de rezoluţie le-ar putea avea asupra altor entităţi din grup;
p)să limiteze sau să interzică legăturile de interoperabilitate ale CPC în cazul în care o astfel de limitare sau interzicere este necesară pentru a se evita efectele negative asupra îndeplinirii obiectivelor rezoluţiei.
Art. 17: Procedura de coordonare pentru abordarea sau înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie
(1)Colegiul de rezoluţie ajunge la o decizie comună cu privire la:
a)identificarea obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1);
b)evaluarea măsurilor propuse de CPC în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), după caz;
c)măsurile alternative necesare în conformitate cu articolul 16 alineatul (4).
(2)Decizia comună privind identificarea obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol se adoptă în termen de patru luni de la data prezentării către colegiul de rezoluţie a raportului menţionat la articolul 16 alineatul (1).
(3)Decizia comună menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol se adoptă în termen de patru luni de la prezentarea măsurilor propuse de CPC în vederea înlăturării obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (3).
(4)Decizia comună menţionată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol se adoptă în termen de patru luni de la comunicarea măsurilor alternative către colegiul de rezoluţie, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (4).
(5)Deciziile comune menţionate la alineatul (1) sunt motivate şi notificate în scris de către autoritatea de rezoluţie CPC şi, în cazul în care autoritatea de rezoluţie consideră relevant, întreprinderii-mamă a acesteia.
(6)La solicitarea autorităţii de rezoluţie a CPC, ESMA poate să acorde asistenţă colegiului de rezoluţie în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)În cazul în care, în termen de patru luni de la data transmiterii raportului prevăzut la articolul 16 alineatul (1), colegiul de rezoluţie nu a reuşit să ajungă la o decizie comună, autoritatea de rezoluţie ia propria decizie cu privire la măsurile corespunzătoare care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 16 alineatul (5). Autoritatea de rezoluţie ia decizia ţinând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie în cursul perioadei de patru luni.
Autoritatea de rezoluţie notifică în scris decizia respectivă CPC, întreprinderii-mamă a acesteia, dacă este cazul, şi celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie.
(8)În cazul în care, până la sfârşitul perioadei de patru luni menţionată la alineatul (7) de la prezentul articol, nu se ajunge la o decizie comună şi o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot nu este de acord cu propunerea autorităţii de rezoluţie de a lua o decizie comună cu privire la o chestiune menţionată la articolul 16 alineatul (7) litera (j), (l) sau (o) din prezentul regulament, oricare dintre membrii cu drept de vot vizaţi, pe baza acestei majorităţi, poate sesiza ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Autoritatea de rezoluţie a CPC aşteaptă decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi decide în conformitate cu decizia ESMA.
Perioada de patru luni este considerată a fi faza de conciliere în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. ESMA adoptă o decizie în termen de o lună de la data la care chestiunea în cauză a fost adusă la cunoştinţa sa. Chestiunea nu este adusă la cunoştinţa ESMA după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Dacă ESMA nu ia o decizie în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie.