Capitolul ii - Posibilităţile de rezoluţie - Regulamentul 23/16-dec-2020 privind un cadru pentru redresarea şi rezoluţia contrapărţilor centrale şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 şi (UE) 2015/2365 şi a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE şi (UE) 2017/1132
Acte UE
Jurnalul Oficial 22L
În vigoare Versiune de la: 27 Februarie 2024
CAPITOLUL II:Posibilităţile de rezoluţie
Art. 15: Evaluarea posibilităţilor de rezoluţie
(1)În coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, şi după consultarea cu autoritatea competentă, autoritatea de rezoluţie evaluează măsura în care rezoluţia unei CPC este posibilă fără a se baza pe niciuna dintre următoarele ipoteze:
a)sprijin financiar public extraordinar;
b)asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;
c)asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, scadenţe sau dobânzi non-standard.
(2)Se consideră că rezoluţia unei CPC este posibilă dacă autoritatea de rezoluţie apreciază că este fezabilă şi credibilă fie lichidarea ei prin procedura obişnuită de insolvenţă, fie rezoluţia ei prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi prin exercitarea competenţelor de rezoluţie, asigurând în acelaşi timp continuitatea funcţiilor critice ale CPC şi evitând utilizarea sprijinului financiar public extraordinar şi, cât mai mult posibil, efectele negative semnificative asupra sistemului financiar, şi un potenţial dezavantaj nejustificat pentru părţile interesate afectate.
Efectele negative menţionate la primul paragraf includ instabilitatea financiară pe scară largă sau evenimentele care afectează întregul sistem din orice stat membru.
Autoritatea de rezoluţie notifică ESMA în timp util atunci când consideră că rezoluţia unei CPC nu este posibilă.
(3)La cererea autorităţii de rezoluţie, o CPC demonstrează că:
a)nu există obstacole în calea reducerii valorii instrumentelor de proprietate ca urmare a exercitării competenţelor de rezoluţie, indiferent dacă acordurile contractuale sau alte măsuri încă neaplicate din planul de redresare al CPC au fost sau nu utilizate integral; şi
b)contractele CPC cu membrii compensatori sau cu părţi terţe nu permit acestor membri compensatori sau părţi terţe să conteste cu succes exercitarea competenţelor de rezoluţie de către o autoritate de rezoluţie sau să evite în alt mod să fie supuse acestor competenţe.
(4)Pentru a evalua posibilităţile de rezoluţie menţionate la alineatul (1), autoritatea de rezoluţie examinează, după caz, elementele menţionate în secţiunea C din anexă.
(5)Până la 12 august 2022, ESMA, în strânsă cooperare cu CERS, emite orientări pentru a promova convergenţa practicilor de rezoluţie în ceea ce priveşte aplicarea secţiunii C din anexa la prezentul regulament în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(6)Autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, efectuează evaluarea posibilităţilor de rezoluţie concomitent cu elaborarea şi actualizarea planului de rezoluţie în conformitate cu articolul 12.
Art. 16: Abordarea sau înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie
(1)Dacă, în urma evaluării prevăzute la articolul 15, autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, concluzionează că există obstacole semnificative în calea posibilităţilor de rezoluţie a unei CPC, autoritatea de rezoluţie, în cooperare cu autoritatea competentă, pregăteşte şi prezintă un raport CPC şi colegiului de rezoluţie.
Raportul menţionat la primul paragraf analizează obstacolele semnificative din calea aplicării eficace a instrumentelor de rezoluţie şi a exercitării competenţelor de rezoluţie în raport cu CPC, evaluează impactul acestora asupra modelului de afaceri al CPC şi recomandă măsuri specifice pentru a îndepărta aceste obstacole.
(2)Cerinţa prevăzută la articolul 14 de a ajunge la o decizie comună cu privire la planurile de rezoluţie este suspendată ca urmare a prezentării raportului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol până când măsurile de îndepărtare a obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie sunt acceptate de autoritatea de rezoluţie, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, sau până când sunt luate măsuri alternative, în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.
(3)În termen de patru luni de la data primirii raportului prezentat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, CPC propune autorităţii de rezoluţie posibile măsuri vizând abordarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în raport. Autoritatea de rezoluţie comunică colegiului de rezoluţie măsurile propuse de CPC. Autoritatea de rezoluţie şi colegiul de rezoluţie evaluează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (b), dacă aceste măsuri abordează sau elimină în mod eficace obstacolele respective.
(4)În cazul în care autoritatea de rezoluţie, în coordonare cu colegiul de rezoluţie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, concluzionează că măsurile propuse de o CPC în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu ar reduce sau nu ar elimina în mod eficace obstacolele identificate în raport, autoritatea de rezoluţie identifică măsuri alternative, pe care le comunică colegiului de rezoluţie în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (c).
Măsurile alternative menţionate la primul paragraf ţin seama de următoarele elemente:
a)ameninţarea la adresa stabilităţii financiare reprezentată de respectivele obstacole semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie a unei CPC;
b)efectul probabil al măsurilor alternative asupra:
(i)CPC, inclusiv asupra modelului său de afaceri şi a eficienţei sale operaţionale;
(ii)membrilor săi compensatori şi, în măsura în care informaţiile sunt disponibile, clienţilor şi clienţilor indirecţi ai acestora, inclusiv în cazul în care au fost desemnaţi drept O-SII-uri;
(iii)IPF-urilor afiliate;
(iv)pieţelor financiare, inclusiv locurile de tranzacţionare, deservite de CPC;
(v)sistemului financiar din orice stat membru sau din Uniune în ansamblul său; şi
(vi)pieţei interne; şi
c)efectele asupra prestării de servicii de compensare integrate pentru diferite produse şi asupra stabilirii marjelor de portofoliu pentru toate clasele de active.
În sensul literelor (a) şi (b) de la al doilea paragraf, autoritatea de rezoluţie consultă autoritatea competentă şi colegiul de rezoluţie, precum şi, acolo unde este cazul, autorităţile macroprudenţiale naţionale desemnate relevante.
(5)Autoritatea de rezoluţie notifică în scris CPC, fie direct, fie indirect prin intermediul autorităţii competente, măsurile alternative care trebuie adoptate în vederea atingerii obiectivului de eliminare a obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie prezintă o justificare din care să reiasă de ce măsurile propuse de CPC nu ar reuşi să îndepărteze obstacolele semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie şi cum şi-ar dovedi eficacitatea în acest sens măsurile alternative.
(6)CPC propune, în termen de o lună, un plan de conformare la măsurile alternative, cu un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare a planului. Dacă autoritatea de rezoluţie consideră că este necesar, autoritatea de rezoluţie poate scurta sau prelungi intervalul de timp propus.
(7)În sensul alineatului (4), autoritatea de rezoluţie, după ce a consultat autoritatea competentă şi cu condiţia să acorde un interval de timp rezonabil pentru punerea în aplicare, poate:
a)să impună CPC revizuirea sau încheierea unor acorduri de servicii, fie în interiorul grupului, fie cu părţi terţe, pentru asigurarea funcţiilor critice;
b)să impună CPC reducerea limitei maxime aplicate expunerilor sale negarantate, individuale şi agregate;
c)să impună CPC obligaţia de a modifica modul în care colectează şi deţine marjele în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
d)să impună CPC obligaţia de a modifica compoziţia şi numărul fondurilor sale de garantare menţionate la articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
e)să impună CPC cerinţe suplimentare de informare punctuală sau periodică;
f)să impună CPC renunţarea la anumite active;
g)să impună CPC limitarea sau încetarea anumitor activităţi aflate în curs de desfăşurare sau propuse;
h)să impună CPC modificarea planului său de redresare, a normelor de funcţionare şi a altor acorduri contractuale;
i)să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate economică, dezvoltarea celor existente, prestarea de servicii noi sau prestarea serviciilor existente;
j)să impună modificarea structurilor juridice sau operaţionale ale CPC sau ale oricărei entităţi din grup aflate direct sau indirect sub controlul acesteia, pentru a garanta posibilitatea separării, din punct de vedere juridic şi operaţional, a funcţiilor critice de alte funcţii prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie;
k)să impună CPC să îşi separe operaţional şi financiar diferitele servicii de compensare astfel încât să izoleze anumite clase de active specifice de alte clase de active şi, dacă se consideră necesar, să limiteze seturile de compensare care vizează diferite clase de active;
l)să impună CPC să înfiinţeze o întreprindere-mamă în Uniune;
m)să impună CPC să emită pasive care pot face obiectul reducerii valorii contabile sau al conversiei sau să aloce alte resurse financiare pentru a spori capacitatea de absorbţie a pierderilor, de recapitalizare şi de reconstituire a resurselor prefinanţate;
n)să impună CPC să ia alte măsuri care să permită absorbţia pierderilor, recapitalizarea CPC sau reconstituirea resurselor prefinanţate. Printre acţiunile posibile se pot număra în special încercarea de a renegocia fiecare pasiv emis de CPC sau de a revizui clauzele contractuale, pentru a se asigura că orice decizie a autorităţii de rezoluţie vizând reducerea valorii contabile, conversia sau restructurarea pasivului respectiv s-ar aplica în temeiul legislaţiei din jurisdicţia care reglementează acel pasiv sau instrument;
o)în cazul în care CPC este o filială, să coopereze cu autorităţile relevante pentru a impune întreprinderii-mamă să înfiinţeze o societate holding-mamă separată care să controleze CPC, în cazul în care această măsură este necesară pentru a se facilita rezoluţia CPC şi pentru a se evita efectele negative pe care aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi exercitarea competenţelor de rezoluţie le-ar putea avea asupra altor entităţi din grup;
p)să limiteze sau să interzică legăturile de interoperabilitate ale CPC în cazul în care o astfel de limitare sau interzicere este necesară pentru a se evita efectele negative asupra îndeplinirii obiectivelor rezoluţiei.
Art. 17: Procedura de coordonare pentru abordarea sau înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie
(1)Colegiul de rezoluţie ajunge la o decizie comună cu privire la:
a)identificarea obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1);
b)evaluarea măsurilor propuse de CPC în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), după caz;
c)măsurile alternative necesare în conformitate cu articolul 16 alineatul (4).
(2)Decizia comună privind identificarea obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de rezoluţie menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol se adoptă în termen de patru luni de la data prezentării către colegiul de rezoluţie a raportului menţionat la articolul 16 alineatul (1).
(3)Decizia comună menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol se adoptă în termen de patru luni de la prezentarea măsurilor propuse de CPC în vederea înlăturării obstacolelor din calea posibilităţilor de rezoluţie, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (3).
(4)Decizia comună menţionată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol se adoptă în termen de patru luni de la comunicarea măsurilor alternative către colegiul de rezoluţie, astfel cum se menţionează la articolul 16 alineatul (4).
(5)Deciziile comune menţionate la alineatul (1) sunt motivate şi notificate în scris de către autoritatea de rezoluţie CPC şi, în cazul în care autoritatea de rezoluţie consideră relevant, întreprinderii-mamă a acesteia.
(6)La solicitarea autorităţii de rezoluţie a CPC, ESMA poate să acorde asistenţă colegiului de rezoluţie în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)În cazul în care, în termen de patru luni de la data transmiterii raportului prevăzut la articolul 16 alineatul (1), colegiul de rezoluţie nu a reuşit să ajungă la o decizie comună, autoritatea de rezoluţie ia propria decizie cu privire la măsurile corespunzătoare care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 16 alineatul (5). Autoritatea de rezoluţie ia decizia ţinând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie în cursul perioadei de patru luni.
Autoritatea de rezoluţie notifică în scris decizia respectivă CPC, întreprinderii-mamă a acesteia, dacă este cazul, şi celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie.
(8)În cazul în care, până la sfârşitul perioadei de patru luni menţionată la alineatul (7) de la prezentul articol, nu se ajunge la o decizie comună şi o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot nu este de acord cu propunerea autorităţii de rezoluţie de a lua o decizie comună cu privire la o chestiune menţionată la articolul 16 alineatul (7) litera (j), (l) sau (o) din prezentul regulament, oricare dintre membrii cu drept de vot vizaţi, pe baza acestei majorităţi, poate sesiza ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Autoritatea de rezoluţie a CPC aşteaptă decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi decide în conformitate cu decizia ESMA.
Perioada de patru luni este considerată a fi faza de conciliere în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. ESMA adoptă o decizie în termen de o lună de la data la care chestiunea în cauză a fost adusă la cunoştinţa sa. Chestiunea nu este adusă la cunoştinţa ESMA după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Dacă ESMA nu ia o decizie în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii de rezoluţie.