Regulamentul 2065/19-oct-2022 privind o piaţă unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale)

Acte UE

Jurnalul Oficial 277L

În vigoare

Versiune de la: 22 Februarie 2024

Dată act: 19-oct-2022

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Serviciile societăţii informaţionale şi, în special, serviciile intermediare au devenit o parte importantă a economiei Uniunii şi a vieţii de zi cu zi a cetăţenilor Uniunii. La douăzeci de ani de la adoptarea cadrului juridic existent aplicabil acestor servicii prevăzut de Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴), modele de afaceri şi servicii noi şi inovatoare, cum ar fi reţele sociale online şi platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, au permis utilizatorilor comerciali şi consumatorilor să disemineze şi să acceseze informaţii şi să efectueze tranzacţii în moduri inedite. În prezent, majoritatea cetăţenilor Uniunii utilizează zilnic aceste servicii. Cu toate acestea, transformarea digitală şi utilizarea sporită a acestor servicii au dat naştere şi unor noi riscuri şi provocări pentru destinatarii individuali ai serviciului relevant, pentru întreprinderi şi pentru societate în ansamblul său.

(2)Statele membre tot mai mult adoptă sau au în vedere adoptarea unor norme de drept intern privind aspectele reglementate de prezentul regulament, prin care impun, în special, obligaţii de diligenţă furnizorilor de servicii intermediare în ceea ce priveşte modul în care ar trebui să combată conţinutul ilegal, dezinformarea online sau alte riscuri societale. Aceste norme de drept intern divergente au un impact negativ asupra pieţei interne, care, astfel cum prevede articolul 26 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care sunt asigurate libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor şi libertatea de stabilire, dată fiind natura intrinsec transfrontalieră a internetului, care este utilizat în general pentru furnizarea serviciilor respective. Condiţiile de furnizare a serviciilor intermediare pe piaţa internă ar trebui armonizate, astfel încât să se ofere întreprinderilor acces la noi pieţe şi oportunităţi de exploatare a beneficiilor pieţei interne, iar consumatorilor şi altor destinatari ai serviciului, o gamă mai largă de opţiuni. Utilizatorii comerciali, consumatorii, cât şi alţi utilizatori sunt consideraţi, în sensul prezentului regulament, "destinatari ai serviciului".

(3)Un comportament responsabil şi diligent din partea furnizorilor de servicii intermediare este esenţial pentru un mediu online sigur, previzibil şi de încredere şi pentru a permite cetăţenilor Uniunii şi altor persoane să îşi exercite drepturile fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"), în special libertatea de exprimare şi de informare, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la nediscriminare şi atingerea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor.

(4)Prin urmare, pentru a proteja şi a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne, ar trebui să fie stabilit un set specific de norme obligatorii uniforme, eficace şi proporţionale la nivelul Uniunii. Prezentul regulament creează condiţii favorabile pentru apariţia şi dezvoltarea serviciilor digitale inovatoare pe piaţa internă. Este necesar să existe, la nivelul Uniunii, o apropiere a măsurilor normative naţionale cu privire la obligaţiile care revin furnizorilor de servicii intermediare, pentru a se evita şi a se pune capăt fragmentării pieţei interne şi pentru a se asigura securitatea juridică, reducând astfel incertitudinea pentru dezvoltatori şi favorizând interoperabilitatea. Prin aplicarea unor cerinţe neutre din punct de vedere tehnologic, inovarea nu ar trebui să fie inhibată, ci stimulată.

(5)Prezentul regulament ar trebui să se aplice furnizorilor anumitor servicii ale societăţii informaţionale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵), adică oricărui serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice şi la solicitarea individuală a unui destinatar. În mod particular, prezentul regulament ar trebui să se aplice furnizorilor de servicii intermediare, în special serviciilor intermediare care constau în servicii cunoscute sub denumirea de "simplă transmitere" ("mere conduit"), "stocare în cache" ("caching") şi "găzduire" ("hosting"), având în vedere că creşterea exponenţială a utilizării acestor servicii, în principal în scopuri legitime şi benefice din punct de vedere social, indiferent de forma lor, a consolidat, de asemenea, rolul acestora în intermedierea şi răspândirea de informaţii şi activităţi ilegale sau dăunătoare.

(6)În practică, anumiţi furnizori de servicii intermediare intermediază servicii care pot sau nu să fie furnizate prin mijloace electronice, cum ar fi serviciile informatice la distanţă, serviciile de transport, cazare sau livrare. Prezentul regulament ar trebui să se aplice exclusiv serviciilor intermediare şi nu ar trebui să aducă atingere cerinţelor prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern cu privire la produsele sau serviciile intermediate prin serviciile intermediare, inclusiv în situaţiile în care serviciul intermediar constituie o parte integrantă a altui serviciu care nu este un serviciu intermediar, astfel cum sunt consacrate de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(8)Ar trebui să se considere că există o astfel de legătură substanţială cu Uniunea atunci când furnizorul de servicii este stabilit în Uniune sau, în absenţa unui asemenea loc de stabilire, dacă numărul de destinatari ai serviciului în unul sau mai multe state membre este semnificativ în raport cu populaţia acestora ori în considerarea direcţionării activităţilor către unul sau mai multe state membre. Direcţionarea activităţilor către unul sau mai multe state membre poate fi determinată pe baza tuturor circumstanţelor relevante, inclusiv a unor factori precum utilizarea unei limbi sau a unei monede utilizate în general în statul membru respectiv, posibilitatea de a comanda produse sau servicii sau utilizarea unui domeniu de prim nivel relevant. Direcţionarea activităţilor către un stat membru ar putea, de asemenea, să rezulte din disponibilitatea unei aplicaţii în magazinul de aplicaţii naţional relevant, din furnizarea de publicitate sau publicitate locală într-o limbă utilizată în statul membru respectiv sau din gestionarea relaţiilor cu clienţii, de exemplu prin furnizarea de servicii de asistenţă pentru clienţi într-o limbă utilizată în general în statul membru respectiv. De asemenea, ar trebui să se prezume existenţa unei legături substanţiale în cazul în care un furnizor de servicii îşi direcţionează activităţile spre unul sau mai multe state membre, în sensul articolului 17 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶). În schimb, simpla accesibilitate tehnică a unui site web din Uniune nu poate fi considerată, exclusiv din acest motiv, ca dovadă a existenţei unei legături substanţiale cu Uniunea.

(9)Prezentul regulament armonizează pe deplin normele aplicabile serviciilor intermediare pe piaţa internă, cu obiectivul de a asigura un mediu online sigur, previzibil şi de încredere, împiedicând diseminarea conţinutului ilegal online şi riscurile societale pe care le poate genera diseminarea dezinformării sau a altor conţinuturi, precum şi în care drepturile fundamentale consacrate în Cartă sunt protejate în mod eficace şi este facilitată inovarea. În consecinţă, statele membre nu ar trebui să adopte sau să menţină cerinţe naţionale suplimentare cu privire la aspectele reglementate de prezentul regulament, cu excepţia cazului în care acest lucru ar fi prevăzut în mod explicit în prezentul regulament, deoarece ar afecta aplicarea directă şi uniformă a normelor pe deplin armonizate aplicabile furnizorilor de servicii intermediare în conformitate cu obiectivele prezentului regulament. Acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea de a aplica alte acte legislative naţionale aplicabile furnizorilor de servicii intermediare, în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cu Directiva 2000/31/CE, în special cu articolul 3 din directiva respectivă, în cazul în care normele de drept intern urmăresc alte obiective legitime de interes public decât cele urmărite de prezentul regulament.

(10)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere altor acte din dreptul Uniunii care reglementează furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale în general, care reglementează alte aspecte ale furnizării de servicii intermediare pe piaţa internă sau care detaliază şi completează normele armonizate prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁷), inclusiv dispoziţiile prevăzute în directiva respectivă în ceea ce priveşte platformele de partajare a materialelor video, Regulamentele (UE) 2019/1148 (⁸), (UE) 2019/1150 (⁹), (UE) 2021/784 (¹⁰) şi (UE) 2021/1232 (¹¹) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹²), precum şi normele de drept al Uniunii cuprinse într-un regulament privind ordinele europene de divulgare şi de păstrare a probelor electronice în materie penală şi într-o directivă de stabilire a unor norme armonizate privind desemnarea reprezentanţilor legali în scopul obţinerii de probe în cadrul procedurilor penale.

În mod similar, din motive de claritate, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii privind protecţia consumatorilor, în special Regulamentelor (UE) 2017/2394 (¹³) şi (UE) 2019/1020 (¹⁴) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, Directivelor 2001/95/CE (¹⁵), 2005/29/CE (¹⁶), 2011/83/UE (¹⁷) şi 2013/11/UE (¹⁸) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Directivei 93/13/CEE a Consiliului (¹⁹), precum şi privind protecţia datelor cu caracter personal, în special Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰).

(¹⁶)Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere nici normelor Uniunii de drept internaţional privat, în special celor referitoare la competenţa judiciară şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, nici normelor referitoare la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi necontractuale. Protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementată exclusiv de normele dreptului Uniunii în materie, în special de Regulamentul (UE) 2016/679 şi de Directiva 2002/58/CE. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere nici dreptului Uniunii privind condiţiile de muncă, nici dreptului Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă şi penală. Cu toate acestea, în măsura în care respectivele acte legislative ale Uniunii urmăresc aceleaşi obiective ca acelea prevăzute în prezentul regulament, normele din prezentul regulament se aplică în ceea ce priveşte aspectele care nu sunt abordate sau nu sunt pe deplin abordate de respectivele alte acte, precum şi aspectele cu privire la care respectivele alte acte lasă statelor membre posibilitatea de a adopta anumite măsuri la nivel naţional.

(11)Ar trebui să se clarifice faptul că prezentul regulament nu aduce atingere normelor din dreptul Uniunii referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe, inclusiv Directivelor 2001/29/CE (²¹), 2004/48/CE (²²) şi (UE) 2019/790 (²³) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, care stabilesc norme şi proceduri specifice, care ar trebui să rămână neschimbate.

(12)Pentru a atinge obiectivul asigurării unui mediu online sigur, previzibil şi de încredere, în sensul prezentului regulament conceptul de "conţinut ilegal" ar trebui să reflecte în linii mari normele existente în mediul offline. În special, conceptul de "conţinut ilegal" ar trebui să fie definit în sens larg pentru a acoperi informaţiile referitoare la conţinutul, produsele, serviciile şi activităţile ilegale. În mod deosebit, acest concept ar trebui înţeles ca referindu-se la informaţiile, indiferent de forma lor, care, în temeiul dreptului aplicabil, sunt ele însele ilegale, cum ar fi discursurile ilegale de incitare la ură sau conţinutul cu caracter terorist şi conţinutul discriminatoriu ilegal, sau care, în temeiul normelor aplicabile, sunt declarate ilegale deoarece se referă la activităţi ilegale. Exemplele ilustrative includ partajarea de imagini care prezintă abuz sexual asupra copiilor, partajarea ilegală neconsensuală de imagini private, urmărirea în mediul online, vânzarea de produse neconforme sau contrafăcute, vânzarea de produse sau furnizarea de servicii cu încălcarea dreptului privind protecţia consumatorilor, utilizarea neautorizată a materialelor protejate prin drepturi de autor, oferirea ilegală de servicii de cazare sau vânzarea ilegală de animale vii. În schimb, un videoclip în care martorii observă o potenţială infracţiune nu ar trebui să fie considerat conţinut ilegal, doar pentru că redă un act ilegal, atunci când înregistrarea sau diseminarea unui astfel de material video către public nu este ilegală în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii. În această privinţă, este irelevant dacă caracterul ilegal al informaţiilor sau al activităţii este stabilit în baza dreptului Uniunii sau a dreptului intern care este conform cu dreptul Uniunii şi care este natura exactă sau obiectul legii în cauză.

(13)Având în vedere caracteristicile specifice ale serviciilor în cauză şi necesitatea corespunzătoare de a impune furnizorilor acestora anumite obligaţii specifice, este necesar să se distingă, în cadrul categoriei mai largi a furnizorilor de servicii de găzduire definite în prezentul regulament, subcategoria platformelor online. Platformele online, cum ar fi reţelele sociale sau platformele online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, ar trebui să fie definite ca furnizori de servicii de găzduire care nu numai că stochează informaţiile furnizate de destinatarii serviciului la cererea acestora, ci şi diseminează aceste informaţii publicului, la cererea destinatarilor serviciului. Cu toate acestea, pentru a se evita impunerea unor obligaţii prea generale, furnizorii de servicii de găzduire nu ar trebui să fie consideraţi platforme online în cazul în care diseminarea către public este doar o caracteristică minoră şi pur auxiliară care este legată intrinsec de alt serviciu sau o funcţie minoră a serviciului principal, şi respectiva caracteristică sau funcţie nu poate fi utilizată, din motive tehnice obiective, independent de acest alt serviciu sau de serviciul principal, iar integrarea respectivei caracteristici sau funcţii nu constituie un mijloc de a eluda normele prezentului regulament aplicabile platformelor online. De exemplu, secţiunea de comentarii a unui ziar online ar putea constitui o astfel de caracteristică, în cazul în care este evident că este auxiliară serviciului principal, care constă în publicarea de ştiri sub responsabilitatea editorială a editorului.

În schimb, stocarea de comentarii într-o reţea socială ar trebui considerată un serviciu de platformă online, în condiţiile în care este evident că aceasta nu este o caracteristică minoră a serviciului oferit, chiar dacă este auxiliară publicării postărilor destinatarilor serviciului. În sensul prezentului regulament, serviciile de "cloud computing" sau serviciile de găzduire web nu ar trebui să fie considerate platforme online în cazul în care diseminarea anumitor informaţii către public constituie o caracteristică minoră şi auxiliară sau o funcţie minoră a unor astfel de servicii. În plus, serviciile de "cloud computing" şi serviciile de găzduire web, atunci când servesc drept infrastructură, cum ar fi serviciile subiacente de stocare de infrastructură şi de calcul ale unei aplicaţii bazate pe internet, ale unui site web sau ale unei platforme online, nu ar trebui să fie considerate, în sine, ca diseminând către public informaţii stocate sau prelucrate la cererea unui destinatar al aplicaţiei, al site-ului web sau al platformei online pe care o găzduieşte.

(14)Conceptul de "diseminare către public", astfel cum este utilizat în prezentul regulament, ar trebui să implice punerea de informaţii la dispoziţia unui număr potenţial nelimitat de persoane, însemnând luarea de măsuri astfel încât informaţiile să fie uşor accesibile de către destinatarii serviciului în general, fără a fi necesară o intervenţie suplimentară din partea destinatarului serviciului care furnizează informaţiile, indiferent dacă persoanele respective au efectiv acces la informaţiile în cauză. În consecinţă, în cazul în care accesul la informaţii necesită înregistrarea sau admiterea într-un grup de destinatari ai serviciului, informaţiile respective ar trebui să fie considerate ca fiind diseminate publicului numai în cazul în care destinatarii serviciului care doresc să acceseze informaţiile sunt înregistraţi sau admişi în mod automat, fără a exista o decizie umană privind destinatarii cărora să li se acorde accesul sau o selecţie a acestora. Serviciile de comunicaţii interpersonale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁴), cum ar fi e-mailurile sau serviciile de mesagerie privată, nu intră în domeniul de aplicare al definiţiei platformelor online, întrucât acestea sunt utilizate pentru comunicarea interpersonală între un număr finit de persoane determinat de expeditorul comunicării. Cu toate acestea, obligaţiile prevăzute în prezentul regulament pentru furnizorii de platforme online se pot aplica serviciilor care permit punerea de informaţii la dispoziţia unui număr potenţial nelimitat de destinatari, nedeterminat de expeditorul comunicării, de exemplu prin intermediul grupurilor publice sau al canalelor deschise. Informaţiile ar trebui considerate ca fiind diseminate publicului în sensul prezentului regulament numai în cazul în care respectiva diseminare are loc la cererea directă a destinatarului serviciului care a furnizat informaţiile.

(16)Securitatea juridică oferită de cadrul orizontal de exonerare condiţionată de răspundere a furnizorilor de servicii intermediare, prevăzută în Directiva 2000/31/CE, a permis apariţia şi dezvoltarea multor servicii noi pe piaţa internă. Prin urmare, acest cadru ar trebui menţinut. Cu toate acestea, având în vedere divergenţele apărute în contextul transpunerii şi al aplicării normelor relevante la nivel naţional şi din motive de claritate şi coerenţă, cadrul respectiv ar trebui încorporat în prezentul regulament. De asemenea, este necesar să fie clarificate anumite elemente ale cadrului respectiv în considerarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(17)Normele referitoare la răspunderea furnizorilor de servicii intermediare prevăzute în prezentul regulament ar trebui să stabilească numai în ce situaţie furnizorul de servicii intermediare în cauză nu poate fi considerat răspunzător pentru conţinutul ilegal furnizat de destinatarii serviciului. Aceste norme nu ar trebui înţelese ca oferind o bază pozitivă pentru identificarea situaţiilor în care un furnizor poate fi considerat răspunzător, aspect care trebuie stabilit în baza normelor aplicabile din dreptul Uniunii sau din dreptul intern. În plus, exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice oricărui tip de răspundere, referitoare la orice tip de conţinut ilegal, indiferent de obiectul sau de natura exactă a respectivelor norme de drept.

(18)Exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul în care, în loc să se limiteze la furnizarea neutră a serviciilor prin simpla prelucrare tehnică şi automată a informaţiilor furnizate de destinatarul serviciului, furnizorul de servicii intermediare joacă un rol activ în acest proces, de aşa natură încât acesta îi permite să ia cunoştinţă de conţinutul informaţiilor respective sau să le controleze. În consecinţă, exonerările respective nu ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte răspunderea cu privire la informaţiile furnizate nu de destinatarul serviciului, ci chiar de furnizorul serviciului intermediar însuşi, inclusiv în situaţia în care informaţiile au fost redactate sub responsabilitatea editorială a furnizorului respectiv

(20)În cazul în care un furnizor de servicii intermediare colaborează în mod deliberat cu un destinatar al serviciului pentru a desfăşura activităţi ilegale, serviciul ar trebui considerat ca nefiind furnizat în mod neutru şi, prin urmare, furnizorul nu ar trebui să poată beneficia de exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament. Acesta ar trebui să fie cazul, de exemplu, atunci când furnizorul îşi oferă serviciul cu scopul principal de a facilita activităţi ilegale, de exemplu prin explicitarea scopului său de a facilita activităţi ilegale sau a faptului că serviciile sale sunt adecvate scopului respectiv. Simplul fapt că un serviciu oferă transmiteri criptate sau orice alt sistem care face imposibilă identificarea utilizatorului nu ar trebui să fie considerat în sine ca facilitând activităţi ilegale.

(21)Un furnizor ar trebui să poată beneficia de exonerările de răspundere pentru serviciile care constau în "simpla transmitere" şi "stocarea în cache" în cazul în care nu are nicio legătură cu informaţiile transmise sau accesate. Aceasta presupune, printre altele, ca furnizorul să nu modifice informaţiile pe care le transmite sau la care acordă acces. Această cerinţă nu ar trebui însă înţeleasă ca incluzând manipulările cu caracter tehnic care au loc în cursul transmiterii sau al accesării, atât timp cât respectivele manipulări nu alterează integritatea informaţiilor transmise sau la care se acordă acces.

(22)Pentru a beneficia de exonerarea de răspundere pentru serviciile de găzduire, furnizorul ar trebui, din momentul în care ia cunoştinţă efectiv sau conştientizează activităţile sau conţinutul ilegal, să acţioneze prompt pentru a elimina conţinutul respectiv sau pentru a bloca accesul la acesta. Eliminarea conţinutului sau blocarea accesului la acesta ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale ale destinatarilor serviciului, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare şi de informare. Furnizorul poate lua cunoştinţă efectiv sau poate conştientiza natura ilegală a conţinutului, printre altele prin intermediul investigaţiilor efectuate din proprie iniţiativă sau al notificărilor care i-au fost transmise de persoane fizice sau entităţi în conformitate cu prezentul regulament, în măsura în care astfel de notificări sunt suficient de precise şi justificate în mod corespunzător pentru a permite unui operator economic diligent să identifice, să evalueze şi, după caz, să ia în mod rezonabil măsuri împotriva conţinutului presupus ilegal. Cu toate acestea, o astfel de cunoaştere efectivă sau conştientizare nu poate fi considerată ca fiind obţinută numai pentru motivul că furnizorul cunoaşte, în sens general, faptul că serviciul său este utilizat şi pentru stocarea conţinutului ilegal. În plus, faptul că furnizorul indexează în mod automat informaţiile încărcate în serviciul său, că are o funcţie de căutare sau că recomandă informaţii pe baza profilurilor sau a preferinţelor destinatarilor serviciului nu constituie un motiv suficient pentru a considera că furnizorul respectiv are cunoştinţe "specifice" cu privire la activităţi ilegale desfăşurate pe platforma respectivă sau la conţinut ilegal stocat pe aceasta.

(23)Exonerarea de răspundere nu ar trebui să se aplice atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau controlul furnizorului unui serviciu de găzduire. De exemplu, în cazul în care furnizorul unei platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii stabileşte preţul bunurilor sau al serviciilor oferite de comerciant, s-ar putea considera că comerciantul acţionează sub autoritatea sau sub controlul platformei online respective.

(24)Pentru a asigura protecţia eficace a consumatorilor atunci când efectuează tranzacţii comerciale intermediate în mediul online, anumiţi furnizori de servicii de găzduire, şi anume platformele online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, nu ar trebui să poată beneficia de exonerarea de răspundere acordată furnizorilor de servicii de găzduire prevăzută în prezentul regulament în măsura în care respectivele platforme online prezintă informaţiile relevante referitoare la tranzacţiile în cauză într-un mod care îi determină pe consumatori să creadă că informaţiile respective au fost furnizate de platformele online respective sau de comercianţi acţionând sub autoritatea sau controlul lor şi că platformele online respective au astfel cunoştinţă de informaţiile respective sau le controlează, chiar dacă este posibil ca acest lucru să fie fals. Exemple de asemenea conduite pot fi cazurile în care o platformă online nu afişează în mod clar identitatea comerciantului potrivit prezentului regulament, cele în care o platformă online nu divulgă identitatea sau datele de contact al comerciantului până după încheierea contractului încheiat între comerciant şi consumator, sau cele în care o platformă online comercializează produsul sau serviciul în nume propriu, mai degrabă decât în numele comerciantului care va furniza respectivul produs sau serviciu. În această privinţă, ar trebui să se stabilească în mod obiectiv, pe baza tuturor circumstanţelor relevante, dacă este posibil ca, din felul în care sunt prezentate informaţiile, un consumator mediu să considere că informaţia în cauză a fost furnizată de platforma online sau de comercianţi care acţionează sub autoritatea sau controlul acesteia.

(25)Exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să afecteze posibilitatea de a se emite ordine de diferite tipuri împotriva furnizorilor de servicii intermediare, chiar şi în cazul în care aceştia îndeplinesc condiţiile prevăzute în cadrul exonerărilor respective. Astfel de ordine pot lua, în special, forma unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti sau decizii ale autorităţilor administrative, emise în conformitate cu dreptul Uniunii, prin care se impune încetarea oricărei încălcări sau prevenirea acesteia, inclusiv prin eliminarea conţinutului ilegal identificat în ordinele respective, sau blocarea accesului la acest conţinut.

(26)Pentru a crea securitate juridică şi pentru a nu descuraja activităţi menite să depisteze, să identifice şi să combată conţinutul ilegal pe care furnizorii tuturor categoriilor de servicii intermediare le întreprind în mod voluntar, ar trebui să se clarifice că simplul fapt că furnizorii desfăşoară astfel de activităţi nu determină inaplicabilitatea exonerărilor de răspundere prevăzute în prezentul regulament, cu condiţia ca activităţile respective să fie desfăşurate cu bună-credinţă şi cu diligenţă. Condiţia de a acţiona cu bună-credinţă şi cu diligenţă ar trebui să includă acţiunea obiectivă, nediscriminatorie şi proporţională, ţinând seama în mod corespunzător de drepturile şi interesele legitime ale tuturor părţilor implicate şi oferind garanţiile necesare împotriva eliminării nejustificate a conţinutului legal, în conformitate cu obiectivul şi cerinţele prezentului regulament. În acest scop, furnizorii în cauză ar trebui, de exemplu, să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că, în cazul în care sunt utilizate instrumente automatizate pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi, tehnologia relevantă este suficient de fiabilă pentru a limita, în cea mai mare măsură posibilă, rata erorilor. În plus, este oportun să se clarifice că simplul fapt că furnizorii iau măsuri, cu bună-credinţă, pentru a se conforma cerinţelor din dreptul Uniunii, inclusiv celor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte punerea în aplicare a condiţiilor lor de utilizare, nu ar trebui să determine inaplicabilitatea exonerărilor de răspundere stabilite în prezentul regulament. Prin urmare, orice astfel de activităţi şi măsuri care este posibil să fi fost întreprinse de un furnizor nu ar trebui să fie luate în considerare pentru a se stabili dacă furnizorul poate invoca o exonerare de răspundere, în special în ceea ce priveşte întrebarea dacă furnizorul furnizează serviciul în mod neutru şi poate, aşadar, să intre sub incidenţa dispoziţiei relevante; această regulă nu înseamnă însă că furnizorul poate neapărat invoca o exonerare de răspundere. Acţiunile voluntare nu ar trebui utilizate pentru a eluda obligaţiile ce le revin furnizorilor de servicii intermediare în temeiul prezentului regulament.

(27)Deşi normele referitoare la răspunderea furnizorilor de servicii intermediare stabilite în prezentul regulament se concentrează asupra exonerării de răspundere a furnizorilor de servicii intermediare, este important să se reamintească faptul că, deşi astfel de furnizori au, în general, un rol important, problema conţinutului ilegal online şi a activităţilor ilegale online nu ar trebui abordată exclusiv prin concentrarea asupra răspunderii şi responsabilităţilor acestora. Atunci când este posibil, terţii afectaţi de conţinutul ilegal transmis sau stocat online ar trebui să încerce să soluţioneze conflictele legate de un astfel de conţinut fără a implica furnizorii de servicii intermediare în cauză. Destinatarii serviciului ar trebui să fie traşi la răspundere pentru conţinutul ilegal pe care îl furnizează şi pe care îl pot disemina publicului prin serviciile intermediare, în cazul în care normele aplicabile ale dreptului Uniunii şi ale dreptului intern care stabilesc o astfel de răspundere prevăd acest lucru. După caz, alţi actori, cum ar fi moderatorii de grup din mediile online închise, în special în cazul grupurilor mari, ar trebui, de asemenea, să contribuie la evitarea răspândirii conţinutului ilegal online, în conformitate cu dreptul aplicabil. În plus, în cazul în care este necesar să fie implicaţi furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale, inclusiv furnizorii de servicii intermediare, orice solicitare sau ordin cu privire la o astfel de implicare ar trebui, ca regulă generală, să fie adresat furnizorului specific care are capacitatea tehnică şi operaţională de a acţiona împotriva unor elemente specifice de conţinut ilegal, astfel încât să se prevină şi să se reducă la minimum orice posibile efecte negative asupra disponibilităţii şi accesibilităţii informaţiilor care nu constituie conţinut ilegal.

(28)Începând din anul 2000, au apărut noi tehnologii care îmbunătăţesc disponibilitatea, eficienţa, viteza, fiabilitatea, capacitatea şi securitatea sistemelor în ceea ce priveşte transmiterea, posibilitatea de localizare şi stocarea datelor online, ducând la crearea unui ecosistem online tot mai complex. În această privinţă, ar trebui reamintit faptul că furnizorii de servicii care stabilesc şi facilitează arhitectura logică subiacentă şi funcţionarea corespunzătoare a internetului, inclusiv funcţiile auxiliare tehnice, pot beneficia, la rândul lor, de exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament, în măsura în care serviciile lor se încadrează în categoria "simplă transmitere", "stocare în cache" sau servicii de găzduire. Astfel de servicii includ, după caz, reţelele locale cu acces pe suport radio, servicii ale sistemului de nume de domenii (DNS), registrele de nume de domenii de prim nivel, registratoarele pentru domenii, autorităţile de certificare care eliberează certificate digitale, reţelele private virtuale, motoarele de căutare online, serviciile de infrastructură de tip cloud sau reţelele de furnizare de conţinut care permit, localizează sau îmbunătăţesc funcţiile altor furnizori de servicii intermediare. În mod similar, serviciile utilizate pentru comunicaţii şi mijloacele tehnice de furnizare a acestora au evoluat, la rândul lor, în mod semnificativ, ducând la apariţia unor servicii online precum serviciile online de telefonie VOIP, serviciile de mesagerie şi serviciile de e-mail accesate de pe web, în cazul cărora comunicarea este realizată prin intermediul unui serviciu de acces la internet. Şi aceste servicii pot beneficia de exonerările de răspundere, în măsura în care se încadrează în categoria "simplă transmitere", "stocare în cache" sau servicii de găzduire.

(29)Serviciile intermediare acoperă o gamă largă de activităţi economice care se desfăşoară online şi care se dezvoltă în mod continuu pentru a asigura o transmitere rapidă, sigură şi securizată a informaţiilor şi pentru a asigura o utilizare uşoară pentru toţi participanţii la ecosistemul online. De exemplu, serviciile intermediare de "simplă transmitere" includ categorii generice de servicii, precum internet exchange points, punctele de acces fără fir, reţelele virtuale private, serviciile şi rezolverele DNS, registrele de nume de domenii de prim nivel, registratoarele pentru domenii, autorităţile de certificare care eliberează certificate digitale, telefonie VOIP şi alte servicii de comunicaţii interpersonale, în timp ce exemplele generice de servicii intermediare de "stocare în cache" includ doar furnizarea de reţele de distribuţie de conţinut, de proxy-uri invers sau de proxy-uri de adaptare a conţinutului. Astfel de servicii sunt esenţiale pentru a asigura o tranziţie fără sincope şi eficientă a informaţiilor furnizate pe internet. Exemplele de "servicii de găzduire" includ categoriile de servicii precum "cloud computing", găzduirea de pagini web, serviciile de referenţiere cu plată sau serviciile care permit partajarea de informaţii şi de conţinut online, inclusiv stocarea şi partajarea de fişiere. Serviciile intermediare pot fi furnizate separat, în cadrul altui tip de serviciu intermediar sau simultan cu alte servicii intermediare. În ce măsură un anumit serviciu constituie un serviciu de "simplă transmitere", de "stocare în cache" sau de "găzduire" depinde exclusiv de funcţiile sale tehnice, care ar putea evolua în timp, şi ar trebui să fie evaluat de la caz la caz.

(30)Furnizorii de servicii intermediare nu ar trebui, nici în drept, nici în fapt, să facă obiectul unei obligaţii de monitorizare în ceea ce priveşte obligaţiile cu caracter general. Acest lucru nu priveşte obligaţiile de monitorizare dintr-un caz specific şi, în special, nu afectează ordinele autorităţilor naţionale, emise în conformitate cu dreptul intern şi cu respectarea dreptului Uniunii, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, şi în conformitate cu condiţiile prevăzute de prezentul Regulament. Nicio dispoziţie a prezentului regulament nu ar trebui interpretată ca impunând o obligaţie generală de monitorizare sau o obligaţie generală de cercetare activă a faptelor sau o obligaţie generală a furnizorilor de a lua măsuri proactive în privinţa conţinutului ilegal.

(31)În funcţie de sistemul juridic al fiecărui stat membru şi de domeniul de drept în cauză, autorităţile judiciare sau administrative naţionale, inclusiv autorităţile de aplicare a legii, pot dispune ca furnizorii de servicii intermediare să acţioneze împotriva unuia sau mai multor elemente specifice de conţinut ilegal sau să furnizeze anumite informaţii specifice. Normele de drept intern pe baza cărora sunt emise astfel de ordine diferă considerabil, iar ordinele sunt emise din ce în ce mai mult în situaţii transfrontaliere. Pentru a se asigura faptul că respectivele ordine pot fi respectate în mod eficace şi eficient, în special într-un context transfrontalier, astfel încât autorităţile publice în cauză să îşi poată îndeplini sarcinile, iar furnizorilor să nu le revină sarcini disproporţionate, fără a afecta în mod nejustificat drepturile şi interesele legitime ale oricăror terţi, este necesar să fie stabilite anumite condiţii pe care ar trebui să le îndeplinească respectivele ordine, precum şi anumite cerinţe complementare referitoare la prelucrarea acestor ordine. În consecinţă, prezentul regulament ar trebui să armonizeze numai anumite condiţii minime specifice pe care ar trebui să le îndeplinească astfel de ordine pentru a da naştere obligaţiei furnizorilor de servicii intermediare de a informa autorităţile relevante cu privire la modul în care s-a dat curs ordinelor respective. Prin urmare, prezentul regulament nu oferă temeiul juridic pentru emiterea unor astfel de ordine şi nici nu reglementează domeniul de aplicare teritorial al acestora sau asigurarea respectării lor la nivel transfrontalier.

(32)Dreptul Uniunii sau dreptul intern aplicabil în temeiul căruia sunt emise ordinele respective ar putea impune condiţii suplimentare şi ar trebui să stea la baza asigurării respectării ordinelor respective. În cazul nerespectării acestor ordine, statul membru emitent ar trebui să fie în măsură să asigure respectarea lor în conformitate cu dreptul său intern. Dreptul intern aplicabil ar trebui să respecte dreptul Uniunii, inclusiv dispoziţiile Cartei şi ale TFUE referitoare la libertatea de stabilire şi libertatea de a furniza servicii în cadrul Uniunii, în special în ceea ce priveşte serviciile de jocuri de noroc şi pariuri online. În mod similar, aplicarea respectivelor norme de drept intern pentru asigurarea respectării ordinelor în cauză nu aduce atingere actelor juridice ale Uniunii sau acordurilor internaţionale aplicabile, încheiate de Uniune sau de statele membre, în ceea ce priveşte recunoaşterea, executarea şi asigurarea respectării la nivel transfrontalier a acestor ordine, în special în materie civilă şi penală. Pe de altă parte, executarea obligaţiei de a informa autorităţile relevante cu privire la modul în care s-a dat curs respectivelor ordine, spre deosebire de executarea ordinelor în sine, ar trebui să facă obiectul normelor prevăzute în prezentul regulament.

(34)Autorităţile naţionale relevante ar trebui să poată emite astfel de ordine împotriva conţinutului considerat ilegal sau ordine de a furniza informaţii în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern care este conform cu dreptul Uniunii, în special cu Carta, şi să le adreseze furnizorilor de servicii intermediare, inclusiv celor stabiliţi într-un alt stat membru. Totuşi, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă sau penală, inclusiv Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 şi unui regulament privind ordinele europene de divulgare şi de păstrare a probelor electronice în materie penală şi dreptului procesual penal sau civil intern.

Prin urmare, în cazul în care respectivele acte legislative, în contextul procedurilor penale sau civile, prevăd condiţii suplimentare sau incompatibile cu cele prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte ordinele de a acţiona împotriva conţinutului ilegal sau de a furniza informaţii, condiţiile prevăzute în prezentul regulament ar putea să nu se aplice sau ar putea fi adaptate. În special, obligaţia coordonatorului serviciilor digitale din statul membru al autorităţii emitente de a transmite o copie a ordinelor tuturor celorlalţi coordonatori ai serviciilor digitale ar putea să nu se aplice în contextul procedurilor penale sau ar putea fi adaptată, în cazul în care dreptul procesual penal intern aplicabil prevede acest lucru. În plus, obligaţia ca ordinele să conţină o expunere de motive în care să se explice motivul pentru care informaţiile constituie conţinut ilegal ar trebui să fie adaptată, dacă este necesar, în temeiul dreptului procesual penal intern aplicabil pentru prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea penală a infracţiunilor. În cele din urmă, obligaţia furnizorilor de servicii intermediare de a informa destinatarul serviciului ar putea fi amânată în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern aplicabil, în special în contextul unor proceduri penale, civile sau administrative. În plus, ordinele ar trebui să fie emise în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu interdicţia privind obligaţiile generale de monitorizare a informaţiilor sau de căutare activă a faptelor sau circumstanţelor care indică activităţi ilegale prevăzute în prezentul regulament. Condiţiile şi cerinţele prevăzute în prezentul regulament care se aplică ordinelor de a acţiona împotriva conţinutului ilegal nu aduc atingere altor acte ale Uniunii care prevăd sisteme similare de acţiune împotriva anumitor tipuri de conţinut ilegal, cum ar fi Regulamentul (UE) 2021/784, Regulamentul (UE) 2019/1020 sau Regulamentul (UE) 2017/2394, care conferă autorităţilor statelor membre însărcinate cu asigurarea respectării legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului competenţe specifice pentru a dispune furnizarea de informaţii, iar condiţiile şi cerinţele care se aplică ordinelor de a furniza informaţii nu aduc atingere altor acte ale Uniunii care prevăd norme relevante similare pentru sectoare specifice. Respectivele condiţii şi cerinţe nu ar trebui să aducă atingere normelor privind conservarea şi păstrarea prevăzute de dreptul intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, şi nici cererilor de confidenţialitate ale autorităţilor de aplicare a legii legate de nedivulgarea informaţiilor. Respectivele condiţii şi cerinţe nu ar trebui să afecteze posibilitatea ca statele membre să solicite unui furnizor de servicii intermediare să prevină o încălcare, în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cu prezentul regulament, şi, în special, cu interdicţia privind obligaţiile generale de monitorizare.

(35)Condiţiile şi cerinţele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie îndeplinite cel târziu atunci când ordinul este transmis furnizorului în cauză. Prin urmare, ordinul poate fi emis în una dintre limbile oficiale ale autorităţii emitente din statul membru în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care respectiva limbă este diferită de limba declarată de furnizorul de servicii intermediare sau de altă limbă oficială a statelor membre, convenită între autoritatea care emite ordinul şi furnizorul de servicii intermediare, transmiterea ordinului ar trebui să fie însoţită de o traducere cel puţin a elementelor ordinului care sunt prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care un furnizor de servicii intermediare a convenit cu autorităţile unui stat membru să utilizeze o anumită limbă, acesta ar trebui să fie încurajat să accepte ordine în limba respectivă emise de autorităţile din alte state membre. Ordinele ar trebui să includă elemente care să-i permită destinatarului să identifice autoritatea emitentă, inclusiv datele de contact ale unui punct de contact din cadrul autorităţii respective, dacă este cazul, şi să verifice autenticitatea ordinului.

(36)Domeniul de aplicare teritorial al acestor ordine de a acţiona împotriva conţinutului ilegal ar trebui să fie stabilit în mod clar pe baza dreptului Uniunii sau a dreptului intern aplicabil care permite emiterea ordinului şi nu ar trebui să depăşească ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivelor sale. În această privinţă, autoritatea judiciară sau administrativă naţională, care poate fi o autoritate de aplicare a legii, emitentă a ordinului, ar trebui să pună în balanţă obiectivul urmărit de ordin, în conformitate cu temeiul juridic care permite emiterea sa, şi drepturile şi interesele legitime ale tuturor terţilor care pot fi afectaţi de ordin, în special drepturile lor fundamentale prevăzute de Cartă. În special într-un context transfrontalier, efectul ordinului ar trebui limitat, în principiu, la teritoriul statului membru emitent, cu excepţia cazului în care caracterul ilegal al conţinutului decurge direct din dreptul Uniunii sau a cazului în care autoritatea emitentă consideră că drepturile în cauză necesită un domeniu de aplicare teritorial mai larg, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional, ţinând cont şi de interesele curtoaziei internaţionale.

(37)Ordinele de a furniza informaţii reglementate de prezentul regulament se referă la furnizarea de informaţii specifice cu privire la destinatari individuali ai serviciului intermediar în cauză, care sunt identificaţi în ordinele respective în scopul stabilirii respectării normelor Uniunii sau a normelor naţionale aplicabile de către destinatarii serviciului. Asemenea ordine ar trebui să solicite informaţii menite să permită identificarea destinatarilor serviciului în cauză. Prin urmare, cerinţele de a furniza informaţii în temeiul prezentului regulament nu privesc ordinele referitoare la informaţii cu privire la un grup de destinatari ai serviciului care nu sunt identificaţi în mod specific, nici ordinele de a furniza informaţii agregate necesare în scopuri statistice sau în scopul elaborării de politici bazate pe date concrete.

(38)Ordinele de a acţiona împotriva conţinutului ilegal şi de a furniza informaţii fac obiectul normelor care garantează competenţa statului membru în care este stabilit furnizorul de servicii căruia îi este adresat ordinul şi normelor care prevăd derogările posibile de la această competenţă în anumite cazuri, prevăzute la articolul 3 din Directiva 2000/31/CE, numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul respectiv. Având în vedere că ordinele în cauză se referă la elemente specifice de conţinut ilegal şi, respectiv, la anumite informaţii ilegale, atunci când sunt adresate unor furnizori de servicii intermediare stabiliţi în alt stat membru, ordinele în cauză nu restrâng, în principiu, libertatea acestor furnizori de a presta servicii transfrontaliere. Prin urmare, normele prevăzute la articolul 3 din Directiva 2000/31/CE, inclusiv cele privind necesitatea de a justifica măsurile de derogare de la competenţa statului membru în care este stabilit furnizorul de servicii din anumite motive specificate şi privind notificarea unor astfel de măsuri, nu se aplică în ceea ce priveşte ordinele respective.

(39)Cerinţele de a furniza informaţii privind mecanismele reparatorii aflate la dispoziţia furnizorului de servicii intermediare şi a destinatarului serviciului care a furnizat conţinutul includ cerinţa de a furniza informaţii cu privire la mecanismele administrative de soluţionare a plângerilor şi la căile de atac judiciare, inclusiv la căile de atac împotriva ordinelor emise de autorităţile judiciare. În plus, coordonatorii serviciilor digitale pot elabora instrumente şi orientări naţionale în ceea ce priveşte mecanismele de depunere a plângerilor şi mecanismele reparatorii aplicabile pe teritoriul lor, pentru a facilita accesul destinatarilor serviciului la astfel de mecanisme. În cele din urmă, atunci când aplică prezentul regulament, statele membre ar trebui să respecte dreptul fundamental la o cale de atac judiciară eficace şi la un proces echitabil, astfel cum se prevede la articolul 47 din Cartă. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să împiedice autorităţile judiciare sau administrative naţionale relevante să emită un ordin de restabilire a conţinutului în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern aplicabil, în cazul în care conţinutul respecta condiţiile generale de utilizare ale furnizorului de servicii intermediare, dar a fost considerat în mod eronat ca fiind ilegal de către respectivul furnizor şi a fost eliminat.

(40)Pentru a atinge obiectivele prezentului regulament şi, în special, pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne şi a asigura un mediu online sigur şi transparent, este necesar să se stabilească un set clar, eficace, previzibil şi echilibrat de obligaţii armonizate privind diligenţa pentru furnizorii de servicii intermediare. Aceste obligaţii ar trebui să vizeze, în special, garantarea diferitelor obiective de politică publică, cum ar fi siguranţa şi încrederea destinatarilor serviciului, inclusiv a consumatorilor, a minorilor şi a utilizatorilor expuşi unui risc deosebit de a fi ţinta discursurilor de incitare la ură, a hărţuirii sexuale sau a altor acţiuni discriminatorii, protejarea drepturilor fundamentale relevante consacrate în Cartă, asigurarea unei răspunderi semnificative a furnizorilor respectivi şi capacitarea destinatarilor şi a altor părţi afectate, facilitând în acelaşi timp supravegherea necesară de către autorităţile competente.

(41)În această privinţă, este important ca obligaţiile de diligenţă să fie adaptate tipului, dimensiunii şi naturii serviciului intermediar în cauză. Prin urmare, prezentul regulament stabileşte obligaţii de bază aplicabile tuturor furnizorilor de servicii intermediare, precum şi obligaţii suplimentare pentru furnizorii de servicii de găzduire şi, mai precis, pentru furnizorii de platforme online şi de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari. În măsura în care furnizorii de servicii intermediare se încadrează într-o serie de categorii diferite, având în vedere natura serviciilor lor şi dimensiunea lor, furnizorii de servicii intermediare ar trebui să respecte toate obligaţiile corespunzătoare prevăzute de prezentul regulament în ceea ce priveşte serviciile respective. Respectivele obligaţii armonizate privind diligenţa, care ar trebui să fie rezonabile şi nearbitrare, sunt necesare pentru a răspunde preocupărilor de politică publică identificate, cum ar fi protejarea intereselor legitime ale destinatarilor serviciului, împiedicarea practicilor ilegale şi protejarea drepturilor fundamentale consacrate în Cartă. Obligaţiile de diligenţă sunt independente de chestiunea răspunderii furnizorilor de servicii intermediare, care necesită astfel o evaluare separată.

(42)Pentru a facilita o comunicare bidirecţională fără sincope şi eficientă cu privire la chestiunile reglementate de prezentul regulament, inclusiv, după caz, prin confirmarea primirii unor astfel de comunicări, furnizorilor de servicii intermediare ar trebui să le revină obligaţia de a desemna un punct electronic de contact unic şi de a publica şi actualiza informaţiile relevante referitoare la punctul respectiv de contact, inclusiv limbile care trebuie utilizate în astfel de comunicări. Punctul electronic de contact poate fi utilizat, de asemenea, de către notificatorii de încredere şi entităţile profesionale care se află într-o relaţie specifică cu furnizorul de servicii intermediare. Spre deosebire de reprezentantul legal, punctul electronic de contact ar trebui să servească unor scopuri operaţionale şi nu ar trebui să fie obligat să aibă o locaţie fizică. Furnizorii de servicii intermediare pot desemna acelaşi punct unic de contact pentru cerinţele prezentului regulament, precum şi în scopul altor acte de drept al Uniunii. Atunci când precizează limbile de comunicare, furnizorii de servicii intermediare sunt încurajaţi să se asigure că limbile alese nu constituie în sine un obstacol în calea comunicării. Dacă este necesar, ar trebui să fie posibil ca furnizorii de servicii intermediare şi autorităţile statelor membre să ajungă la un acord separat cu privire la limba de comunicare sau să identifice mijloace alternative de depăşire a barierei lingvistice, inclusiv prin utilizarea tuturor mijloacelor tehnologice disponibile sau a resurselor umane interne şi externe.

(43)Furnizorilor de servicii intermediare ar trebui, de asemenea, să le revină obligaţia de a desemna un punct unic de contact pentru destinatarii serviciului, care să permită comunicarea rapidă, directă şi eficientă, în special prin mijloace uşor accesibile, cum ar fi numărul de telefon, adresele de e-mail, formularele de contact electronic, roboţii de chat sau mesageria instantanee. Ar trebui să se indice în mod explicit momentul în care un destinatar al serviciului comunică cu roboţii de chat. Furnizorii de servicii intermediare ar trebui să permită destinatarilor serviciului să aleagă mijloace directe şi eficiente de comunicare care nu se bazează exclusiv pe instrumente automatizate. Furnizorii de servicii intermediare ar trebui să depună toate eforturile rezonabile pentru a garanta că se alocă suficiente resurse umane şi financiare pentru a se asigura desfăşurarea acestei comunicări într-un mod rapid şi eficient.

(44)Furnizorii de servicii intermediare care sunt stabiliţi într-o ţară terţă şi care oferă servicii în Uniune ar trebui să desemneze un reprezentant legal împuternicit în mod suficient în Uniune şi ar trebui să furnizeze autorităţilor relevante informaţii cu privire la reprezentanţii lor legali şi să facă publice aceste informaţii. Pentru a respecta respectiva obligaţie, astfel de furnizori de servicii intermediare ar trebui să se asigure că reprezentantul legal desemnat dispune de competenţele şi de resursele necesare pentru a coopera cu autorităţile relevante. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, atunci când un furnizor de servicii intermediare desemnează o filială a aceluiaşi grup de furnizori sau societatea-mamă a acestuia, dacă respectiva filială sau societate-mamă este stabilită în Uniune. Cu toate acestea, ar putea să nu fie cazul, de exemplu, atunci când reprezentantul legal face obiectul unei proceduri de reorganizare, de faliment, de insolvenţă a persoanei fizice sau a societăţilor. Respectiva obligaţie ar trebui să permită supravegherea eficace şi, dacă este necesar, asigurarea respectării prezentului regulament în legătură cu furnizorii respectivi. Ar trebui să fie posibil ca un reprezentant legal să fie mandatat, în conformitate cu dreptul intern, de către mai mulţi furnizori de servicii intermediare. Ar trebui să fie posibil ca reprezentantul legal să aibă şi rolul de punct de contact, cu condiţia respectării cerinţelor relevante ale prezentului regulament.

(45)Deşi libertatea de a încheia contracte a furnizorilor de servicii intermediare ar trebui, în principiu, să fie respectată, este oportun să se stabilească anumite norme privind conţinutul, aplicarea şi asigurarea respectării condiţiilor generale de utilizare ale furnizorilor respectivi, în interesul transparenţei, al protecţiei destinatarilor serviciului şi al evitării rezultatelor inechitabile sau arbitrare. Furnizorii de servicii intermediare ar trebui să indice în mod clar şi să actualizeze, în condiţiile generale de utilizare, informaţii privind motivele pe baza cărora pot restricţiona furnizarea serviciului lor. În special, aceştia ar trebui să includă informaţii cu privire la orice politici, proceduri, măsuri şi instrumente utilizate în scopul moderării conţinutului, inclusiv procesul decizional algoritmic şi verificarea de către o persoană, precum şi regulamentul de procedură al sistemului lor intern de soluţionare a plângerilor. De asemenea, aceştia ar trebui să furnizeze informaţii uşor de accesat despre dreptul de a înceta utilizarea serviciului. Furnizorii de servicii intermediare pot utiliza elemente grafice în condiţiile lor generale de utilizare, cum ar fi pictograme sau imagini, pentru a ilustra principalele elemente ale cerinţelor de informare prevăzute de prezentul regulament. Furnizorii ar trebui să informeze destinatarii serviciului lor prin mijloace adecvate cu privire la modificările semnificative aduse condiţiilor generale de utilizare, de exemplu atunci când modifică normele privind informaţiile permise în cadrul serviciului lor sau cu privire la alte modificări de acest tip care ar putea afecta în mod direct capacitatea destinatarilor de a utiliza serviciul.

(47)Atunci când concep, aplică şi asigură respectarea respectivelor restricţii, furnizorii de servicii intermediare ar trebui să acţioneze în mod nearbitrar şi nediscriminatoriu şi să ţină seama de drepturile şi interesele legitime ale destinatarilor serviciului, inclusiv de drepturile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Cartă. De exemplu, furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui în special să acorde atenţia cuvenită libertăţii de exprimare şi de informare, inclusiv libertăţii şi pluralismului mijloacelor de informare în masă. Toţi furnizorii de servicii intermediare ar trebui, de asemenea, să acorde atenţia cuvenită standardelor internaţionale relevante pentru protecţia drepturilor omului, cum ar fi Principiile directoare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind afacerile şi drepturile omului.

(48)Având în vedere rolul lor special şi raza lor de acoperire, platformelor online foarte mari şi motoarelor de căutare online foarte mari ar trebui să le fie impuse cerinţe suplimentare privind informarea şi transparenţa condiţiilor lor generale de utilizare. În consecinţă, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să îşi prezinte condiţiile generale de utilizare în limbile oficiale ale tuturor statelor membre în care îşi oferă serviciile şi ar trebui, de asemenea, să le ofere destinatarilor serviciului un rezumat concis şi uşor de citit al principalelor elemente ale condiţiilor generale de utilizare. Astfel de rezumate ar trebui să identifice principalele elemente ale cerinţelor de informare, inclusiv posibilitatea de a renunţa cu uşurinţă la clauzele facultative.

(49)Pentru a asigura un nivel adecvat de transparenţă şi răspundere, furnizorii de servicii intermediare ar trebui să pună la dispoziţia publicului un raport anual, într-un format care poate fi citit automat, în conformitate cu cerinţele armonizate prevăzute în prezentul regulament, cu privire la activitatea de moderare a conţinutului pe care o desfăşoară, inclusiv cu privire la măsurile luate ca urmare a aplicării şi a asigurării respectării condiţiilor lor generale de utilizare. Cu toate acestea, pentru a se evita sarcinile disproporţionate, aceste obligaţii de raportare în materie de transparenţă nu ar trebui să se aplice furnizorilor care se califică drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici, în sensul definiţiei din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (²⁵) şi care nu sunt platforme online foarte mari în sensul prezentului regulament.

(50)Furnizorii de servicii de găzduire joacă un rol deosebit de important în combaterea conţinutului ilegal online, deoarece stochează informaţii furnizate de destinatarii serviciului şi la cererea acestora şi oferă, de regulă, acces la informaţiile respective şi altor destinatari, uneori la scară largă. Este important ca toţi furnizorii de servicii de găzduire, indiferent de dimensiunea lor, să instituie mecanisme de notificare şi de acţiune uşor accesibile şi uşor de utilizat care să faciliteze notificarea către furnizorul de servicii de găzduire în cauză a anumitor informaţii pe care partea care face notificarea le consideră a constitui conţinut ilegal (denumită în continuare "notificarea"), notificare pe baza căreia furnizorul respectiv poate decide dacă este sau nu de acord cu evaluarea respectivă şi dacă doreşte să elimine sau să blocheze accesul la conţinutul respectiv (denumită în continuare "acţiunea"). Astfel de mecanisme ar trebui să poată fi clar identificate, să fie situate aproape de informaţiile în cauză şi să fie cel puţin la fel de uşor de găsit şi de utilizat ca mecanismele de notificare a conţinutului care încalcă condiţiile generale de utilizare ale furnizorului de servicii de găzduire. Cu condiţia ca cerinţele privind notificările să fie îndeplinite, ar trebui să fie posibil ca persoanele sau entităţile să poată notifica printr-o singură notificare mai multe elemente specifice de conţinut cu privire la care se presupune că este ilegal, pentru a asigura funcţionarea eficace a mecanismelor de notificare şi de acţiune. Mecanismul de notificare ar trebui să permită, dar nu să impună, identificarea persoanei fizice sau a entităţii care transmite o notificare. Pentru anumite tipuri de informaţii notificate, ar putea fi necesară identitatea persoanei fizice sau a entităţii care transmite o notificare pentru a se stabili dacă informaţiile în cauză constituie conţinut ilegal, aşa cum se presupune. Obligaţia de a stabili mecanisme de notificare şi de acţiune ar trebui să se aplice, de exemplu, serviciilor de stocare şi partajare de fişiere, serviciilor de găzduire de pagini web, serverelor publicitare şi serviciilor de tip pastebin (de stocare de text), în măsura în care îndeplinesc condiţiile necesare pentru a putea fi considerate servicii de găzduire care intră sub incidenţa prezentului regulament.

(51)Având în vedere necesitatea de a ţine cont în mod corespunzător de drepturile fundamentale garantate de Cartă ale tuturor părţilor interesate, orice acţiune întreprinsă de un furnizor de servicii de găzduire în urma primirii unei notificări ar trebui să fie precis orientată, în sensul că ar trebui să servească la eliminarea sau la blocarea accesului la anumite informaţii considerate a fi conţinut ilegal, fără a afecta nejustificat libertatea de exprimare şi de informare a destinatarilor serviciului. Aşadar, ca regulă generală, notificările ar trebui să fie adresate furnizorilor de servicii de găzduire din partea cărora este de aşteptat în mod rezonabil să aibă capacitatea tehnică şi operaţională de a acţiona împotriva unor astfel de informaţii. Furnizorii de servicii de găzduire care primesc o notificare în urma căreia nu pot, din motive tehnice sau operaţionale, să elimine informaţia vizată ar trebui să informeze persoana sau entitatea care a transmis notificarea.

(52)Normele privind astfel de mecanisme de notificare şi de acţiune ar trebui armonizate la nivelul Uniunii, astfel încât să se asigure prelucrarea promptă, diligentă şi nearbitrară a notificărilor pe baza unor norme care să fie uniforme, transparente şi clare şi care să prevadă garanţii ferme pentru protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor afectate, în special a drepturilor fundamentale garantate de Cartă, indiferent de statul membru în care sunt stabilite sau îşi au reşedinţa părţile respective şi de domeniul de drept în cauză. Drepturile fundamentale respective includ, după caz, dar nu se limitează la dreptul la libertatea de exprimare şi de informare, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la nediscriminare şi dreptul la o cale de atac eficientă pentru destinatarii serviciului, pentru furnizorii de servicii libertatea de a desfăşura o activitate comercială, inclusiv libertatea contractuală, pentru părţile afectate de conţinutul ilegal dreptul la demnitate umană, drepturile copilului, dreptul la protecţia proprietăţii, inclusiv a proprietăţii intelectuale, şi dreptul la nediscriminare. Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să acţioneze în timp util în urma notificărilor, în special ţinând cont de tipul de conţinut ilegal notificat şi de urgenţa de a acţiona. De exemplu, ar fi de aşteptat ca astfel de furnizori să acţioneze fără întârziere atunci când se notifică conţinut presupus ilegal care implică o ameninţare la adresa vieţii sau a siguranţei persoanelor. Furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să informeze persoana fizică sau entitatea care notifică conţinutul respectiv, fără întârzieri nejustificate, după luarea unei decizii de a da sau a nu da curs notificării.

(53)Mecanismele de notificare şi de acţiune ar trebui să permită transmiterea de notificări suficient de precise şi justificate temeinic pentru a permite furnizorului de servicii de găzduire în cauză să decidă în cunoştinţă de cauză şi cu diligenţă, în concordanţă cu libertatea de exprimare şi de informare, cu privire la conţinutul la care se referă notificarea, în special dacă conţinutul respectiv trebuie considerat conţinut ilegal şi trebuie eliminat sau accesul la el trebuie blocat. Mecanismele menţionate ar trebui să fie de aşa natură încât să faciliteze transmiterea de notificări în care să se explice motivele pentru care persoana fizică sau entitatea care a transmis o notificare consideră că respectivul conţinut constituie conţinut ilegal şi să se indice clar localizarea conţinutului respectiv. În cazul în care o notificare conţine suficiente informaţii pentru a permite unui furnizor de servicii de găzduire diligent să stabilească, fără o examinare juridică detaliată, caracterul ilegal evident al conţinutului, ar trebui să se considere că notificarea determină cunoaşterea efectivă sau conştientizarea a caracterului ilegal. Cu excepţia transmiterii notificărilor referitoare la infracţiunile menţionate la articolele 3-7 din Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶), aceste mecanisme ar trebui să solicite persoanei fizice sau entităţii care a transmis o notificare să îşi dezvăluie identitatea, pentru a evita abuzurile.

(54)În cazul în care, din motivul că informaţiile furnizate de destinatari constituie conţinut ilegal sau sunt incompatibile cu condiţiile sale generale de utilizare, un furnizor de servicii de găzduire decide să elimine sau să blocheze accesul la informaţiile furnizate de un destinatar al serviciului sau să limiteze în alt mod vizibilitatea sau monetizarea acestor informaţii, de exemplu, în urma primirii unei notificări sau acţionând din proprie iniţiativă, inclusiv prin utilizarea exclusivă de instrumente automatizate, furnizorul respectiv ar trebui să informeze destinatarul, într-un mod clar şi uşor de înţeles, cu privire la decizia sa, la motivele deciziei sale şi la căile de atac disponibile pentru a contesta decizia, având în vedere consecinţele negative pe care astfel de decizii le pot avea asupra destinatarului, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare. Această obligaţie ar trebui să se aplice indiferent de motivele deciziei, în special dacă acţiunea a fost întreprinsă deoarece informaţiile notificate sunt considerate a constitui conţinut ilegal sau a fi incompatibile cu condiţiile generale de utilizare. Atunci când decizia a fost luată în urma primirii unei notificări, furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să dezvăluie destinatarului serviciului identitatea persoanei sau a entităţii care a transmis notificarea numai în cazul în care aceste informaţii sunt necesare pentru a stabili caracterul ilegal al conţinutului, de exemplu, în cazurile de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală.

(55)Limitarea vizibilităţii poate consta în retrogradarea în ierarhie sau în sistemele de recomandare, precum şi în limitarea accesibilităţii de către unul sau mai mulţi destinatari ai serviciului sau în blocarea accesului utilizatorului la o comunitate online fără ca utilizatorul să ştie acest lucru ("shadow banning"). Monetizarea prin veniturile din publicitate a informaţiilor furnizate de destinatarul serviciului poate fi limitată prin suspendarea sau încetarea plăţilor monetare sau a veniturilor asociate informaţiilor respective. Obligaţia de a expune motivele nu ar trebui să se aplice însă conţinutului comercial înşelător de largă circulaţie diseminat prin manipularea intenţionată a serviciului, îndeosebi prin utilizarea neautentică a serviciului, cum ar fi recurgerea la boţi sau la conturi false sau alte utilizări înşelătoare ale serviciului. Indiferent de alte posibilităţi de a contesta decizia furnizorului de servicii de găzduire, destinatarul serviciului ar trebui să aibă întotdeauna dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, în conformitate cu dreptul intern.

(56)În unele cazuri, un furnizor de servicii de găzduire poate lua cunoştinţă, de exemplu, prin notificarea transmisă de o parte sau prin măsuri voluntare proprii, de informaţii referitoare la o anumită activitate a unui destinatar al serviciului, cum ar fi furnizarea anumitor tipuri de conţinut ilegal, care justifică în mod rezonabil, având în vedere toate circumstanţele relevante de care are cunoştinţă furnizorul de servicii de găzduire, suspiciunea că este posibil ca destinatarul respectiv să fi comis sau să fie în curs de a comite sau că este probabil să comită o infracţiune care implică o ameninţare la adresa vieţii sau a siguranţei unei persoane, cum ar fi infracţiunile prevăzute în Directivele 2011/36/UE (²⁷), 2011/93/UE sau (UE) 2017/541 (²⁸) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. De exemplu, anumite elemente de conţinut ar putea da naştere unei suspiciuni de ameninţare la adresa publicului, cum ar fi instigarea la comiterea unor infracţiuni de terorism în sensul articolului 21 din Directiva (UE) 2017/541. În astfel de cazuri, furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să informeze fără întârziere autorităţile de aplicare a legii competente cu privire la o astfel de suspiciune. Furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să furnizeze toate informaţiile relevante de care dispune, inclusiv, în cazurile relevante, conţinutul în cauză şi, dacă este disponibil, momentul în care a fost publicat conţinutul, inclusiv fusul orar desemnat, o explicaţie a suspiciunii sale şi informaţiile necesare pentru localizarea şi identificarea destinatarului în cauză al serviciului. Prezentul regulament nu oferă temeiul juridic pentru crearea de profiluri ale destinatarilor serviciului în vederea unei posibile identificări a infracţiunilor de către furnizorii de servicii de găzduire. Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui, de asemenea, să respecte alte norme aplicabile de drept al Uniunii sau de drept intern pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice atunci când informează autorităţile de aplicare a legii.

(57)Pentru a evita sarcinile disproporţionate, obligaţiile suplimentare impuse prin prezentul regulament furnizorilor de platforme online, inclusiv platformelor care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii nu ar trebui să se aplice furnizorilor care se califică drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici, în sensul definiţiei din Recomandarea 2003/361/CE. Din acelaşi motiv, obligaţiile suplimentare respective nu ar trebui să se aplice nici furnizorilor de platforme online care s-au calificat anterior drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici timp de 12 luni de la pierderea statutului respectiv. Astfel de furnizori nu ar trebui să fie exoneraţi de obligaţia de a furniza informaţii cu privire la numărul mediu lunar de destinatari activi ai serviciului la cererea coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire sau a Comisiei. Totuşi, având în vedere că platformele online foarte mari sau motoarele de căutare online foarte mari au o acoperire mai largă şi influenţează în mai mare măsură modul în care destinatarii serviciului obţin informaţii şi în care comunică online, astfel de furnizori nu ar trebui să beneficieze de excluderea respectivă, indiferent dacă se califică sau s-au calificat de curând drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici. Normele de consolidare prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE contribuie la asigurarea faptului că se previne orice eludare a respectivelor obligaţii suplimentare. Nicio dispoziţie a prezentului regulament nu îi împiedică pe furnizorii de platforme online cărora li se aplică respectivul caz de excludere să instituie, în mod voluntar, un sistem care să respecte una sau mai multe dintre obligaţiile respective.

(58)Destinatarii serviciului ar trebui să poată contesta cu uşurinţă şi în mod eficace anumite decizii care îi afectează ale furnizorilor de platforme online privind caracterul ilegal al conţinutului sau incompatibilitatea acestuia cu condiţiile generale de utilizare. Prin urmare, furnizorii de platforme online ar trebui să aibă obligaţia de a institui sisteme interne de soluţionare a plângerilor care să îndeplinească anumite condiţii menite să asigure faptul că sistemele sunt uşor accesibile şi conduc la rezultate rapide, nediscriminatorii, nearbitrare şi echitabile şi că sunt supuse verificării de către o persoană atunci când se folosesc mijloace automatizate. Astfel de sisteme ar trebui să permită tuturor destinatarilor serviciului să depună o plângere şi nu ar trebui să stabilească cerinţe formale, cum ar fi trimiterea la anumite dispoziţii juridice pertinente sau la explicaţii juridice complicate. Destinatarii serviciului care au transmis o notificare prin mecanismul de notificare şi de acţiune prevăzut de prezentul regulament sau prin mecanismul de notificare a conţinutului care încalcă condiţiile generale de utilizare ale furnizorului de platforme online ar trebui să aibă dreptul de a recurge la mecanismul de soluţionare a plângerilor pentru a ataca decizia furnizorului de platforme online cu privire la notificările lor, inclusiv atunci când consideră că măsurile luate de furnizorul respectiv nu au fost adecvate. Posibilitatea de a depune o plângere cu scopul de a anula deciziile atacate ar trebui să fie disponibilă timp de cel puţin şase luni, calculate din momentul în care furnizorul de platforme online l-a informat pe destinatarul serviciului despre decizie.

(59)În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a participa cu bună-credinţă la soluţionarea extrajudiciară a unor astfel de litigii, inclusiv a celor care nu au putut fi soluţionate în mod satisfăcător prin intermediul sistemelor interne de soluţionare a plângerilor, de către organisme certificate care au independenţa, mijloacele şi cunoştinţele de specialitate necesare pentru a-şi desfăşura activităţile într-un mod echitabil, rapid şi eficient din punctul de vedere al costurilor. Ar trebui să se asigure independenţa organismelor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor şi la nivelul persoanelor fizice responsabile cu soluţionarea litigiilor, inclusiv prin norme care reglementează conflictele de interese. Taxele percepute de organismele de soluţionare extrajudiciară a litigiilor ar trebui să fie rezonabile, accesibile, atractive, necostisitoare pentru consumator şi proporţionate şi să fie evaluate de la caz la caz. În cazul în care un organism de soluţionare extrajudiciară a litigiilor este certificat de coordonatorul serviciilor digitale competent, certificarea respectivă ar trebui să fie valabilă în toate statele membre. Furnizorii de platforme online ar trebui să poată refuza să se implice în proceduri extrajudiciare de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului regulament atunci când acelaşi litigiu, în special din perspectiva informaţiilor în cauză şi a motivelor pentru care a fost luată decizia contestată, a efectelor deciziei şi a motivelor invocate pentru contestarea deciziei, a fost deja soluţionat de instanţa competentă sau face deja obiectul unei proceduri în curs în faţa instanţei competente sau în faţa unui alt organism competent de soluţionare extrajudiciară a litigiilor. Destinatarii serviciului ar trebui să poată alege între mecanismul intern de soluţionare a plângerilor, soluţionarea extrajudiciară a litigiilor şi posibilitatea de a iniţia, în orice etapă, proceduri judiciare. Întrucât rezultatul procedurii de soluţionare extrajudiciară a litigiilor nu este obligatoriu, părţile nu ar trebui să fie împiedicate să iniţieze proceduri judiciare cu privire la acelaşi litigiu. Posibilităţile astfel create de a contesta deciziile furnizorilor de platforme online nu ar trebui să afecteze în niciun fel posibilitatea de a recurge la căi de atac judiciare în conformitate cu legislaţia statului membru în cauză şi, aşadar, nici posibilitatea de a exercita dreptul la o cale de atac eficientă în temeiul articolului 47 din Cartă. Dispoziţiile prezentului regulament privind soluţionarea extrajudiciară a litigiilor nu ar trebui să oblige statele membre să înfiinţeze astfel de organisme extrajudiciare de soluţionare a litigiilor.

(60)În ceea ce priveşte litigiile contractuale dintre consumatori şi întreprinderi cu privire la achiziţionarea de bunuri sau servicii, Directiva 2013/11/UE asigură accesul consumatorilor şi al întreprinderilor din Uniune la entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor certificate din punctul de vedere al calităţii. În acest sens, ar trebui să se clarifice faptul că normele prezentului regulament privind soluţionarea extrajudiciară a litigiilor nu aduc atingere directivei respective, inclusiv dreptului pe care îl au consumatorii, în temeiul directivei respective, de a se retrage din procedură în orice moment în cazul în care sunt nemulţumiţi de executarea sau funcţionarea procedurii.

(61)Se pot lua măsuri mai rapide şi mai fiabile împotriva conţinutului ilegal atunci când furnizorii de platforme online iau măsurile necesare pentru a se asigura că notificările transmise de notificatorii de încredere care acţionează în domeniul lor de competenţă desemnat prin intermediul mecanismelor de notificare şi de acţiune prevăzute în prezentul regulament sunt tratate cu prioritate, fără a aduce atingere obligaţiei de a prelucra şi de a decide cu privire la toate notificările transmise în temeiul mecanismelor respective în timp util, în mod diligent şi nearbitrar. Statutul de notificator de încredere ar trebui acordat de coordonatorul serviciilor digitale din statul membru în care este stabilit solicitantul şi ar trebui recunoscut de toţi furnizorii de platforme online în sensul prezentului regulament. Statutul de notificator de încredere ar trebui să fie acordat numai entităţilor, şi nu persoanelor fizice, care au demonstrat, printre altele, că au cunoştinţe de specialitate şi competenţe deosebite în combaterea conţinutului ilegal şi că lucrează în mod diligent, precis şi obiectiv. Astfel de entităţi pot avea caracter public, cum ar fi, în cazul conţinutului cu caracter terorist, unităţile de semnalare a conţinutului online ale autorităţilor naţionale de aplicare a legii sau ale Agenţiei Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) sau pot fi organizaţii neguvernamentale şi organisme private sau semipublice, cum ar fi organizaţiile care fac parte din reţeaua INHOPE de linii telefonice de urgenţă pentru raportarea materialelor care conţin abuzuri sexuale asupra copiilor şi organizaţiile care s-au angajat să notifice discursurile ilegale rasiste şi xenofobe din mediul online. Pentru a nu diminua plusvaloarea unui astfel de mecanism, numărul total al notificatorilor de încredere recunoscuţi în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să fie limitat. Sunt încurajate să solicite statutul de notificatori de încredere îndeosebi asociaţiile industriale care reprezintă interesele membrilor lor, fără a se aduce atingere dreptului entităţilor sau al persoanelor fizice de a încheia acorduri bilaterale cu furnizorii de platforme online.

(62)Notificatorii de încredere ar trebui să publice rapoarte uşor de înţeles şi detaliate privind notificările transmise în conformitate cu prezentul regulament. Rapoartele respective ar trebui să prezinte informaţii precum numărul de notificări clasificate în funcţie de furnizorul de servicii de găzduire, tipul de conţinut şi măsurile luate de furnizor. Având în vedere că notificatorii de încredere au demonstrat că deţin cunoştinţe de specialitate şi competenţă, este de aşteptat ca prelucrarea notificărilor transmise de notificatorii de încredere să fie mai puţin împovărătoare şi deci mai rapidă în comparaţie cu notificările transmise de alţi destinatari ai serviciului. Totuşi, durata medie de prelucrare poate varia în funcţie de factori precum tipul de conţinut ilegal, calitatea notificărilor şi procedurile tehnice efective stabilite pentru transmiterea unor astfel de notificări. De exemplu, deşi Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online din 2016 stabileşte un criteriu de referinţă pentru întreprinderile participante referitor la timpul necesar pentru a prelucra notificările valabile în vederea eliminării discursurilor ilegale de incitare la ură, în cazul altor tipuri de conţinut ilegal ar putea fi necesare termene de prelucrare foarte diferite, în funcţie de faptele şi circumstanţele concrete şi de tipurile de conţinut ilegal în cauză. Pentru ca statutul de notificator de încredere să nu fie folosit în mod abuziv, ar trebui ca acest statut să poată fi suspendat atunci când un coordonator al serviciilor digitale din ţara de stabilire a iniţiat o investigaţie din motive legitime.

Normele prezentului regulament privind notificatorii de încredere nu ar trebui înţelese ca împiedicând furnizorii de platforme online să acorde un tratament similar notificărilor transmise de entităţi sau persoane cărora nu li s-a acordat statutul de notificator de încredere în temeiul prezentului regulament, sau să coopereze în alt mod cu alte entităţi, în conformitate cu dreptul aplicabil, inclusiv cu prezentul regulament şi cu Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁹). Normele prezentului regulament nu ar trebui să împiedice furnizorii de platforme online să recurgă la un astfel de notificator de încredere sau la mecanisme similare pentru a lua măsuri rapide şi fiabile împotriva conţinutului incompatibil cu condiţiile lor generale de utilizare, în special împotriva conţinutului dăunător destinatarilor vulnerabili ai serviciului, precum minorii.

(63)Utilizarea abuzivă a platformelor online prin furnizarea în mod frecvent de conţinut vădit ilegal sau prin transmiterea frecventă de notificări sau plângeri vădit nefondate în cadrul mecanismelor şi sistemelor instituite în temeiul prezentului regulament subminează încrederea şi prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale părţilor în cauză. Prin urmare, este necesară instituirea unor garanţii adecvate, proporţionale şi eficace împotriva unei astfel de utilizări abuzive, garanţii care trebuie să respecte drepturile şi interesele legitime ale tuturor părţilor implicate, inclusiv drepturile şi libertăţile fundamentale aplicabile, astfel cum sunt consacrate în Cartă, îndeosebi libertatea de exprimare. Ar trebui să se considere că informaţiile constituie conţinut vădit ilegal şi că notificările sau plângerile sunt vădit nefondate în cazul în care este evident pentru un nespecialist, fără efectuarea vreunei analize de fond, că acel conţinut este ilegal, respectiv că notificările sau plângerile sunt nefondate.

(64)În anumite condiţii, furnizorii de platforme online ar trebui să îşi suspende temporar activităţile relevante în ceea ce priveşte persoana implicată în comportamentul abuziv. Acest lucru nu aduce atingere libertăţii furnizorilor de platforme online de a-şi stabili condiţiile generale de utilizare, precum şi de a stabili măsuri mai stricte în cazul conţinutului vădit ilegal în legătură cu infracţiuni grave, cum ar fi materialele care conţin abuzuri sexuale asupra copiilor. Din motive de transparenţă, această posibilitate ar trebui să fie stabilită, în mod clar şi suficient de detaliat, în condiţiile generale de utilizare ale platformelor online. Ar trebui să fie întotdeauna posibilă introducerea unei căi de atac împotriva deciziilor luate în acest sens de furnizorii de platforme online, iar acestea ar trebui să facă obiectul supravegherii de către coordonatorul serviciilor digitale competent. Furnizorii de platforme online ar trebui să trimită un avertisment prealabil înainte de a decide cu privire la suspendare, care ar trebui să includă motivele eventualei suspendări şi căile de atac împotriva deciziei furnizorilor platformei online. Atunci când decid cu privire la suspendare, furnizorii de platforme online ar trebui să trimită expunerea de motive în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament. Normele prezentului regulament privind utilizarea abuzivă nu ar trebui să împiedice furnizorii de platforme online să ia alte măsuri pentru a împiedica furnizarea de conţinut ilegal de către destinatarii serviciului lor sau alt tip de utilizare abuzivă a serviciilor lor, inclusiv prin încălcarea condiţiilor lor generale de utilizare, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern aplicabil. Normele respective nu aduc atingere niciunei posibilităţi prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern de a trage la răspundere persoanele implicate în utilizarea abuzivă, inclusiv pentru daune.

(65)Având în vedere responsabilităţile şi obligaţiile speciale ale furnizorilor de platforme online, acestora ar trebui să le revină obligaţii de raportare în materie de transparenţă, care să se aplice în plus faţă de obligaţiile de raportare în materie de transparenţă aplicabile tuturor furnizorilor de servicii intermediare în temeiul prezentului regulament. Pentru a stabili dacă platformele online şi motoarele de căutare online pot fi platforme online foarte mari sau, respectiv, motoare de căutare online foarte mari cărora le revin anumite obligaţii suplimentare în temeiul prezentului regulament, obligaţiile de raportare în materie de transparenţă pentru platformele online şi motoarele de căutare online ar trebui să includă anumite obligaţii legate de publicarea şi comunicarea de informaţii cu privire la numărul mediu lunar de destinatari activi ai serviciului în Uniune.

(66)Pentru a asigura transparenţa şi a permite controlul deciziilor de moderare a conţinutului ale furnizorilor de platforme online, precum şi monitorizarea răspândirii conţinutului ilegal online, Comisia ar trebui să constituie şi să publice o bază de date care să conţină deciziile şi expunerile de motive ale furnizorilor de platforme online atunci când aceştia elimină sau limitează în alt mod disponibilitatea informaţiilor şi accesul la acestea. Pentru a actualiza în permanenţă baza de date, furnizorii de platforme online ar trebui să transmită deciziile şi expunerea de motive într-un format standard, fără întârzieri nejustificate, după luarea unei decizii, pentru a permite actualizarea în timp real, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi proporţional cu mijloacele platformei online în cauză. Baza de date structurată ar trebui să permită accesul la informaţiile relevante şi interogarea acestora, în special în ceea ce priveşte tipul de presupus conţinut ilegal în cauză.

(67)Elementele de design manipulator ("dark patterns") de pe interfeţele online ale platformelor online sunt practici care denaturează sau afectează considerabil, fie intenţionat, fie prin efectele lor, capacitatea destinatarilor serviciului de a face alegeri sau decizii în mod autonom şi în cunoştinţă de cauză. Se poate recurge la practicile respective pentru a-i convinge pe destinatarii serviciului să adopte comportamente indezirabile sau să ia decizii indezirabile care au consecinţe negative pentru ei. Prin urmare, ar trebui ca furnizorilor de platforme online să li se interzică să înşele sau să manipuleze destinatarii serviciului şi să denatureze sau să afecteze autonomia, procesul decizional sau alegerile destinatarilor serviciului prin structura, conceptul sau funcţiile unei interfeţe online sau a unei părţi din aceasta. Această interdicţie ar trebui să includă, dar să nu se limiteze la opţiunile exploatatoare în materie de proiectare care direcţionează destinatarul către acţiuni în beneficiul furnizorului de platforme online, dar care s-ar putea să nu fie în interesul destinatarului, prezentând opţiunile într-un mod care nu este neutru, de exemplu prin evidenţierea anumitor opţiuni cu ajutorul unor elemente vizuale, auditive sau de altă natură atunci când îi cere destinatarului serviciului să ia o decizie.

Interdicţia respectivă ar trebui să includă şi adresarea unor cereri repetate destinatarului serviciului de a face o alegere atunci când alegerea a fost deja făcută, îngreunarea considerabilă a procedurii de anulare a unui serviciu în raport cu abonarea la serviciul respectiv sau îngreunarea anumitor opţiuni ori prelungirea timpului care le este necesar în raport cu alte opţiuni, îngreunarea excesivă a întreruperii achiziţiilor sau a dezabonării de la o anumită platformă online, acordarea către consumatori a posibilităţii de a încheia contracte la distanţă cu comercianţii şi înşelarea destinatarilor serviciului impulsionându-i să ia unele decizii privind tranzacţiile sau stabilind setări implicite foarte greu de modificat şi influenţând astfel, în mod nejustificat, procesul decizional al destinatarilor serviciului de o manieră care le afectează autonomia, procesul decizional şi opţiunile. Totuşi, normele care împiedică elementele de design manipulator nu ar trebui înţelese ca împiedicând furnizorii să interacţioneze direct cu destinatarii serviciului şi să le ofere acestora servicii noi sau suplimentare. Practicile legitime, cum ar fi, de exemplu, cele publicitare, care respectă dreptul Uniunii nu ar trebui să fie considerate în sine ca elemente de design manipulator. Normele respective privind elementele de design manipulator ar trebui interpretate ca aplicându-se şi practicilor interzise care intră sub incidenţa prezentului regulament în măsura în care practicile respective nu sunt deja reglementate de Directiva 2005/29/CE sau de Regulamentul (UE) 2016/679.

(68)Publicitatea online joacă un rol important în mediul online, inclusiv în ceea ce priveşte furnizarea de platforme online, atunci furnizarea serviciului este uneori remunerată integral sau parţial, direct sau indirect, prin venituri din publicitate. Publicitatea online poate contribui la apariţia unor riscuri semnificative, de la comunicările cu caracter publicitar care constituie ele însele conţinut ilegal la contribuţia la stimulentele financiare pentru publicarea sau amplificarea în mediul online a conţinutului şi a activităţilor ilegale sau care sunt dăunătoare în alt mod sau la prezentarea discriminatorie a comunicărilor cu caracter publicitar care au impact asupra egalităţii de tratament a cetăţenilor şi a oportunităţilor oferite acestora. Pe lângă cerinţele care decurg din articolul 6 din Directiva 2000/31/CE, furnizorilor de platforme online ar trebui, prin urmare, să le revină obligaţia de a se asigura că destinatarii serviciului dispun de anumite informaţii individualizate care sunt necesare pentru a înţelege când şi în numele cui este prezentată comunicarea cu caracter publicitar. Furnizorii de platforme online ar trebui să se asigure că informaţiile sunt puse în evidenţă, inclusiv prin marcaje vizuale sau audio standardizate, pot fi clar identificate şi sunt lipsite de ambiguitate pentru destinatarul mediu al serviciului, iar informaţiile ar trebui să fie adaptate la natura interfeţei online a fiecărui serviciu. În plus, destinatarii serviciului ar trebui să dispună de informaţii ce pot fi accesate direct de pe interfaţa online pe care este prezentată comunicarea cu caracter publicitar cu privire la principalii parametri utilizaţi pentru a determina faptul că le este prezentată o anumită comunicare cu caracter publicitar, fiind oferite explicaţii utile cu privire la logica utilizată în acest scop, inclusiv cu privire la faptul că acest lucru se bazează pe crearea de profiluri.

Aceste explicaţii ar trebui să conţină informaţii privind metoda utilizată pentru prezentarea comunicării cu caracter publicitar, de exemplu, dacă este vorba de publicitate contextuală sau de alt tip de publicitate, şi, după caz, principalele criterii folosite pentru crearea de profiluri; de asemenea, explicaţiile ar trebui să informeze destinatarul despre toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a modifica aceste criterii. Cerinţele prezentului regulament privind furnizarea de informaţii cu caracter publicitar nu aduc atingere aplicării dispoziţiilor relevante ale Regulamentului (UE) 2016/679, în special a celor referitoare la dreptul de opoziţie, procesul decizional individual automatizat, inclusiv crearea de profiluri şi, în mod particular, necesitatea de a obţine consimţământul persoanei vizate înainte de prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul publicităţii direcţionate. De asemenea, prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor Directivei 2002/58/CE, în special celor privind stocarea informaţiilor în echipamentele terminale şi accesul la informaţiile stocate în acestea. În cele din urmă, prezentul regulament completează aplicarea Directivei 2010/13/UE, care impune măsuri menite să permită utilizatorilor să declare comunicările comerciale audiovizuale din materialele video generate de utilizatori. Acesta completează, de asemenea, obligaţiile care le revin comercianţilor în ceea ce priveşte divulgarea comunicărilor comerciale care decurg din Directiva 2005/29/CE.

(69)Atunci când destinatarilor serviciului li se prezintă comunicări cu caracter publicitar pe baza unor tehnici de direcţionare a comunicării către un public-ţintă care sunt optimizate pentru a răspunde intereselor lor şi eventual pentru a profita de vulnerabilităţile lor, acest lucru poate avea efecte negative deosebit de grave. În anumite cazuri, tehnicile de manipulare pot avea efecte negative asupra unor grupuri întregi şi pot amplifica prejudiciile societale, de exemplu, contribuind la campaniile de dezinformare sau discriminând anumite grupuri. Platformele online sunt medii deosebit de sensibile la astfel de practici şi prezintă un risc societal mai mare. În consecinţă, furnizorii de platforme online nu ar trebui să prezinte comunicări cu caracter publicitar pe baza creării de profiluri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2016/679, utilizând categoriile speciale de date cu caracter personal menţionate la articolul 9 alineatul (1) din regulamentul menţionat, inclusiv categorii ale creării de profiluri bazate pe respectivele categorii speciale. Această interdicţie nu aduce atingere obligaţiilor care le revin furnizorilor de platforme online sau oricărui alt furnizor de servicii sau oricărei persoane care face publicitate implicate în diseminarea comunicărilor cu caracter publicitar în temeiul dreptului Uniunii privind protecţia datelor cu caracter personal.

(70)O parte esenţială a activităţii unei platforme online este modul în care informaţiile sunt prioritizate şi prezentate pe interfaţa sa online pentru a facilita şi optimiza accesul la informaţii al destinatarilor serviciului. Acest lucru se realizează, de exemplu, prin sugerarea, ierarhizarea şi prioritizarea algoritmică a informaţiilor, efectuarea unei distincţii la nivel de text sau alte reprezentări vizuale sau prin organizarea în alt mod a informaţiilor furnizate de destinatari. Astfel de sisteme de recomandare pot avea un impact considerabil asupra capacităţii destinatarilor de a extrage informaţii online şi de a interacţiona cu acestea şi pot inclusiv să le simplifice destinatarilor serviciului căutarea informaţiilor de interes şi pot contribui la îmbunătăţirea experienţei utilizatorilor. Sistemele de recomandare joacă, de asemenea, un rol important în amplificarea anumitor mesaje, diseminarea virală a informaţiilor şi stimularea comportamentului online. Prin urmare, platformele online ar trebui să se asigure permanent că destinatarii serviciului lor sunt informaţi în mod corespunzător despre modul în care sistemele de recomandare influenţează modul în care sunt afişate informaţiile şi despre faptul că acesta poate influenţa modul în care le sunt prezentate informaţiile. Platformele online ar trebui să prezinte în mod clar şi uşor de înţeles parametrii utilizaţi la astfel de sisteme de recomandare pentru a asigura faptul că destinatarii serviciului înţeleg modul în care se prioritizează informaţiile care le sunt oferite. Printre parametrii respectivi ar trebui să se numere cel puţin criteriile cele mai importante pentru stabilirea informaţiilor sugerate destinatarului serviciului şi motivele care justifică importanţa acordată, inclusiv atunci când informaţiile sunt prioritizate pe baza creării de profiluri şi a comportamentului online al destinatarilor serviciului.

(71)Protecţia minorilor este un obiectiv de politică important al Uniunii. Se poate considera că o platformă online este accesibilă minorilor atunci când condiţiile sale generale de utilizare le permit minorilor să utilizeze serviciul, când serviciul său este direcţionat către minori sau este utilizat în mod predominant de aceştia sau când furnizorul are cunoştinţă în alt mod de faptul că unii dintre destinatarii serviciului său sunt minori, de exemplu, deoarece prelucrează deja în alte scopuri date cu caracter personal ale destinatarilor serviciului său din care reiese vârsta acestora. Furnizorii de platforme online utilizate de minori ar trebui să ia măsuri adecvate şi proporţionale pentru a proteja minorii, de exemplu, proiectându-şi interfeţele online sau unele părţi ale acestora astfel încât să aibă în mod implicit un maxim de confidenţialitate, siguranţă şi securitate pentru minori, dacă este cazul, sau adoptând standarde de protecţie minorilor sau coduri de conduită pentru protecţia minorilor. Furnizorii respectivi ar trebui să aibă în vedere cele mai bune practici şi orientări disponibile, cum ar fi cele furnizate în Comunicarea Comisiei intitulată "Un deceniu digital pentru copii şi tineri: noua strategie europeană «Un internet mai bun pentru copii» (BIK+)". Furnizorii de platforme online nu ar trebui să prezinte comunicări cu caracter publicitar bazate pe crearea de profiluri pentru care se folosesc datele cu caracter personal ale destinatarului serviciului atunci când ştiu cu grad rezonabil de certitudine că destinatarul serviciului este minor. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, în special cu principiul reducerii la minimum a datelor prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv, această interdicţie nu ar trebui să determine furnizorul platformei online să păstreze, să obţină sau să prelucreze mai multe date cu caracter personal decât cele pe care le deţine deja pentru a aprecia dacă destinatarul serviciului este minor. Prin urmare, această obligaţie nu ar trebui să îi încurajeze pe furnizorii de platforme online să înregistreze vârsta destinatarului serviciului înainte ca acesta să utilizeze serviciul. Această măsură nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii privind protecţia datelor cu caracter personal.

(72)Pentru a contribui la crearea unui mediu online sigur, fiabil şi transparent pentru consumatori, precum şi pentru alte părţi interesate, cum ar fi comercianţii concurenţi şi titularii drepturilor de proprietate intelectuală, şi pentru a descuraja comercianţii să vândă produse sau servicii cu încălcarea normelor aplicabile, platformele online care permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii ar trebui să asigure trasabilitatea acestor comercianţi. Prin urmare, comerciantului ar trebui să îi revină obligaţia de a pune anumite informaţii esenţiale la dispoziţia furnizorului de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, inclusiv în scopul promovării de mesaje cu privire la produse sau al oferirii de produse. Obligaţia respectivă ar trebui să le revină şi comercianţilor care promovează mesaje cu privire la produse sau servicii în numele mărcilor, pe baza unor acorduri subiacente. Respectivii furnizori de platforme online ar trebui să stocheze toate informaţiile în mod securizat pe durata raportului lor contractual cu comerciantul şi timp de şase luni după încetarea acestuia, pentru a permite depunerea eventualelor reclamaţii împotriva comerciantului sau respectarea ordinelor legate de comerciant.

Obligaţia respectivă este necesară şi proporţională pentru ca informaţiile să poată fi accesate în conformitate cu normele de drept aplicabile, inclusiv cea referitoare la protecţia datelor cu caracter personal, de către autorităţile publice şi părţile private care au un interes legitim, inclusiv prin ordinele de a furniza informaţii menţionate în prezentul regulament. Această obligaţie nu aduce atingere eventualelor obligaţii de a păstra un anumit conţinut pentru perioade mai lungi, în temeiul altor norme de drept al Uniunii sau de drept intern care este conform cu dreptul Uniunii. Fără a aduce atingere definiţiei prevăzute în prezentul regulament, pentru orice comerciant, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, identificat în temeiul articolului 6a alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/83/UE şi al articolului 7 alineatul (4) litera (f) din Directiva 2005/29/CE, ar trebui să se poată asigura trasabilitatea atunci când oferă un produs sau un serviciu printr-o platformă online. Directiva 2000/31/CE obligă toţi furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale să asigure accesul uşor, direct şi permanent al destinatarilor serviciului şi al autorităţilor competente la anumite informaţii care permit identificarea tuturor furnizorilor. Obligaţiile privind trasabilitatea care le revin, în temeiul prezentului regulament, furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii nu aduc atingere aplicării Directivei (UE) 2021/514 a Consiliului (³⁰), care urmăreşte alte obiective legitime de interes public.

(73)Pentru a asigura aplicarea eficientă şi adecvată a obligaţiei respective, fără a impune sarcini disproporţionate, furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua fiabilitatea informaţiilor furnizate de comercianţii în cauză, în special prin utilizarea bazelor de date şi a interfeţelor oficiale online disponibile gratuit, cum ar fi registrele naţionale ale comerţului şi Sistemul de schimb de informaţii privind TVA, sau să impună comercianţilor în cauză să furnizeze documente justificative de încredere, cum ar fi copii ale documentelor de identitate, ale extraselor de conturi de plăţi certificate, ale certificatelor întreprinderii şi ale certificatelor emise de registrul comerţului. Aceştia pot utiliza şi alte surse, disponibile pentru utilizare la distanţă, care oferă un grad similar de fiabilitate în vederea respectării acestei obligaţii. Cu toate acestea, nu ar trebui să li se impună furnizorilor de platforme online în cauză obligaţia să întreprindă în mediul online demersuri excesive sau costisitoare de cercetare a faptelor sau să efectueze verificări disproporţionate la faţa locului. De asemenea, nu ar trebui să se considere că astfel de furnizori care au depus toate eforturile impuse de prezentul regulament garantează consumatorului sau altor părţi interesate fiabilitatea informaţiilor respective.

(74)Furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii ar trebui să îşi proiecteze şi să îşi organizeze interfaţa online de aşa manieră încât să le permită comercianţilor să îşi respecte obligaţiile care le revin în temeiul dreptului relevant al Uniunii, în special cerinţele prevăzute la articolele 6 şi 8 din Directiva 2011/83/UE, la articolul 7 din Directiva 2005/29/CE, la articolele 5 şi 6 din Directiva 2000/31/CE şi la articolul 3 din Directiva 98/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³¹). În acest sens, furnizorii de platforme online în cauză ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua dacă comercianţii care le folosesc serviciile au încărcat informaţiile complete pe interfeţele lor online, în conformitate cu dreptul relevant aplicabil al Uniunii. Furnizorii de platforme online ar trebui să se asigure că produsele sau serviciile nu sunt oferite atât timp cât aceste informaţii nu sunt complete. Acest lucru nu ar trebui să constituie în sarcina furnizorilor de platforme online în cauză o obligaţie generală de monitorizare a produselor sau serviciilor oferite de comercianţi cu ajutorul serviciilor lor şi nici o obligaţie generală de cercetare a faptelor, în special de evaluare a exactităţii informaţiilor furnizate de comercianţi. Interfeţele online ar trebui să fie uşor de utilizat şi de accesat pentru comercianţi şi consumatori. În plus, după ce au permis comerciantului să ofere produsul sau serviciul relevant, furnizorii de platforme online în cauză ar trebui să depună eforturi rezonabile pentru a verifica aleatoriu dacă produsele sau serviciile oferite au fost identificate ca fiind ilegale în orice bază de date online sau interfaţă online oficială, accesibilă în mod liber şi care poate fi citită automat dintr-un stat membru sau din Uniune. De asemenea, Comisia ar trebui să încurajeze trasabilitatea produselor prin soluţii tehnologice, cum ar fi codurile de răspuns rapid semnate digital (coduri QR) sau jetoanele nefungibile. Comisia ar trebui să promoveze elaborarea de standarde şi, în absenţa acestora, a unor soluţii bazate pe piaţă care să poată fi acceptate de părţile în cauză.

(75)Având în vedere importanţa platformelor online foarte mari, datorită razei lor de acoperire, în special în ceea ce priveşte numărul de destinatari ai serviciului, facilitarea dezbaterilor publice, a tranzacţiilor economice şi a diseminării către public de informaţii, opinii şi idei şi în ceea ce priveşte influenţarea modului în care destinatarii obţin şi comunică informaţii online, este necesar să se impună furnizorilor platformelor respective obligaţii specifice, pe lângă cele aplicabile tuturor platformelor online. Având în vedere rolul lor fundamental în localizarea şi asigurarea accesibilităţii online a informaţiilor, este necesar ca astfel de obligaţii să fie impuse, în măsura în care sunt aplicabile, şi furnizorilor de motoare de căutare online foarte mari. Respectivele obligaţii suplimentare impuse furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari sunt necesare pentru a răspunde preocupărilor în materie de politici publice, neexistând măsuri alternative şi mai puţin restrictive care să conducă în mod efectiv la acelaşi rezultat.

(76)Platformele online foarte mari şi motoarele de căutare online foarte mari pot cauza riscuri societale, diferite ca amploare şi impact de cele cauzate de platformele mai mici. Furnizorii de astfel de platforme online foarte mari şi motoare de căutare online foarte mari ar trebui deci să respecte cele mai stricte standarde de diligenţă necesară, proporţional cu impactul lor societal. Odată ce numărul destinatarilor activi ai unei platforme sau numărul destinatarilor activi ai unui motor de căutare online, calculat ca medie pe o perioadă de şase luni, ajunge să reprezinte o proporţie semnificativă din populaţia Uniunii, riscurile sistemice pe care le prezintă platforma online sau motorul de căutare online ar putea avea un impact disproporţionat în Uniune. Ar trebui să se considere că există o astfel de acoperire semnificativă în cazul în care numărul respectiv depăşeşte un prag operaţional stabilit la 45 de milioane, şi anume un număr echivalent cu 10 % din populaţia Uniunii. Acest prag operaţional ar trebui să fie actualizat şi, prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să completeze dispoziţiile prezentului regulament prin adoptarea unor acte delegate, atunci când este necesar.

(77)Pentru a stabili raza de acoperire a unei anumite platforme online sau a unui anumit motor de căutare online, este necesar să se stabilească individual numărul mediu de destinatari activi ai fiecărui serviciu. În consecinţă, numărul mediu lunar de destinatari activi ai unei platforme online ar trebui să reflecte toţi destinatarii care folosesc efectiv serviciul cel puţin o dată într-o anumită perioadă, fiind expuşi la informaţiile diseminate pe interfaţa online a platformei online, de exemplu, vizionându-l sau ascultându-l, sau furnizând informaţii, aşa cum fac platformele online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii.

În sensul prezentului regulament, folosirea serviciului nu se limitează la a interacţiona cu informaţiile prin clicuri, adăugarea de comentarii sau linkuri, partajare sau efectuarea achiziţii sau tranzacţii pe o platformă online. Aşadar, noţiunea de destinatar activ al serviciului nu coincide neapărat cu cea de utilizator înregistrat al unui serviciu. În ceea ce priveşte motoarele de căutare online, conceptul de destinatari activi ai serviciului ar trebui să desemneze persoanele care vizionează informaţii pe interfaţa lor online, dar nu şi, de exemplu, proprietarii site-urilor web indexate de un motor de căutare online, întrucât aceştia nu interacţionează activ cu serviciul. Numărul destinatarilor activi ai unui serviciu ar trebui să includă toţi destinatarii unici ai unui serviciu care folosesc serviciul respectiv. În acest scop, un destinatar al serviciului care utilizează interfeţe online diferite, cum ar fi site-uri web sau aplicaţii, inclusiv în cazul în care serviciile sunt accesate prin localizatori uniformi de resurse (URL-uri) sau nume de domenii diferite, ar trebui să fie luat în considerare o singură dată la calcularea numărului, dacă este posibil. Totuşi, noţiunea de destinatar activ al serviciului nu ar trebui să desemneze folosirea ocazională a serviciului de către destinatarii altor furnizori de servicii intermediare care pun indirect la dispoziţie informaţiile găzduite de furnizorul de platforme online prin linkuri adăugate sau prin indexarea efectuată de furnizorul unui motor de căutare online. În plus, prezentul regulament nu impune furnizorilor de platforme online sau de motoare de căutare online să efectueze o urmărire specială a persoanelor fizice online. Furnizorilor le este permis să excludă utilizatorii automatizaţi, cum ar fi boţii sau web scraperele, dacă sunt în măsură să facă acest lucru fără prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal şi fără urmărire. Calcularea numărului de destinatari activi ai serviciului poate fi influenţată de evoluţiile pieţei şi evoluţiile tehnice, deci, prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să completeze dispoziţiile prezentului regulament prin adoptarea unor acte delegate prin care să stabilească metodologia de calculare a numărului de destinatari activi ai unei platforme online sau al unui motor de căutare online, dacă este necesar, ţinând seama de natura serviciului şi de modul în care destinatarii acestuia interacţionează cu el.

(78)Având în vedere efectele de reţea care caracterizează economia platformelor, baza de utilizatori a unei platforme online sau a unui motor de căutare online se poate extinde rapid şi poate atinge dimensiunea unei platforme online foarte mari sau a unui motor de căutare online foarte mare, cu impactul aferent asupra pieţei interne. Acest lucru se poate întâmpla în cazul unei creşteri exponenţiale înregistrate în perioade scurte sau în cazul unei prezenţe globale şi al unei cifre de afaceri mari, care îi permit platformei online sau motorului de căutare online să valorifice pe deplin efectele de reţea şi economiile de scară şi de gamă. În special o cifră de afaceri anuală sau o capitalizare bursieră mare poate fi un indiciu al scalabilităţii rapide în ceea ce priveşte numărul de utilizatori. În aceste cazuri, coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire sau Comisia ar trebui să îi poată solicita furnizorului platformei online sau al motorului de căutare online o raportare mai frecventă cu privire la numărul de destinatari activi ai serviciului, pentru a putea identifica în timp util momentul în care platforma respectivă sau motorul de căutare respectiv ar trebui să fie desemnate drept platformă online foarte mare sau motor de căutare online foarte mare în sensul prezentului regulament.

(79)Platformele online foarte mari şi motoarele de căutare online foarte mari pot fi folosite într-un mod care influenţează puternic siguranţa online, formarea opiniei publice şi a discursului, precum şi comerţul online. Modul în care îşi concep serviciile este, în general, optimizat pentru a aduce beneficii modelelor lor de afaceri bazate adesea pe publicitate şi poate cauza preocupări societale. Este nevoie de o reglementare şi o aplicare eficace pentru a identifica şi a atenua în mod eficace riscurile şi daunele societale şi economice care pot apărea. În temeiul prezentului regulament, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui, prin urmare, să evalueze riscurile sistemice care decurg din proiectarea, funcţionarea şi utilizarea serviciilor lor, precum şi din potenţialele utilizări abuzive de către destinatarii serviciului şi ar trebui să ia măsuri de atenuare adecvate, cu respectarea drepturilor fundamentale. Atunci când stabilesc importanţa eventualelor efecte şi impacturi negative, furnizorii ar trebui să ia în considerare gravitatea impactului potenţial şi probabilitatea tuturor acestor riscuri sistemice. De exemplu, aceştia ar putea analiza dacă eventualul impact negativ poate afecta multe persoane, dacă poate fi ireversibil sau cât de dificil este să se rezolve problema şi să se restabilească situaţia dinainte de impactul potenţial.

(80)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să evalueze în profunzime patru categorii de riscuri sistemice. O primă categorie se referă la riscurile asociate diseminării de conţinut ilegal, cum ar fi diseminarea de materiale care conţin abuzuri sexuale asupra copiilor sau discursuri ilegale de incitare la ură sau alte tipuri de utilizări abuzive ale serviciilor lor pentru comiterea de infracţiuni, precum şi la riscurile asociate desfăşurării de activităţi ilegale, cum ar fi vânzarea de produse sau servicii interzise de dreptul Uniunii sau de dreptul intern, inclusiv de produse periculoase sau contrafăcute sau comerţul ilegal cu animale. De exemplu, o astfel de diseminare sau astfel de activităţi pot constitui un risc sistemic considerabil în cazul în care accesul la conţinutul ilegal se poate propaga rapid şi pe scară largă cu ajutorul unor conturi cu o sferă de acoperire deosebit de mare sau prin alte mijloace de amplificare. Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să evalueze riscul diseminării conţinutului ilegal, indiferent dacă informaţiile sunt sau nu şi incompatibile cu condiţiile lor generale de utilizare. Această evaluare nu aduce atingere răspunderii personale care revine destinatarului serviciului platformelor online foarte mari sau proprietarilor de site-uri web indexate de motoare de căutare online foarte mari pentru posibilul caracter ilegal al activităţii lor în conformitate cu normele de drept aplicabile.

(81)O a doua categorie de riscuri se referă la impactul real sau previzibil al serviciului asupra exercitării drepturilor fundamentale, protejate de Cartă, inclusiv demnitatea umană, libertatea de exprimare şi de informare, în care se încadrează şi libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă, dreptul la viaţă privată, dreptul la protecţia datelor, dreptul la nediscriminare, drepturile copilului şi protecţia consumatorilor, dar fără a se limita la acestea. Astfel de riscuri pot apărea, de exemplu, în legătură cu modul în care sunt proiectate sistemele algoritmice utilizate de platforma online foarte mare sau de motorul de căutare online foarte mare sau cu utilizarea abuzivă a serviciului acesteia prin transmiterea de notificări abuzive sau prin alte metode de reducere la tăcere sau de obstrucţionare a concurenţei. Atunci când evaluează riscurile pentru drepturile copilului, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să ia în considerare, de exemplu, cât de uşor este pentru minori să înţeleagă proiectarea şi funcţionarea serviciului, precum şi modul în care minorii pot fi expuşi prin intermediul serviciului lor la conţinuturi care pot afecta sănătatea şi dezvoltarea fizică, mentală şi morală a minorilor. Astfel de riscuri pot apărea, de exemplu, în ceea ce priveşte proiectarea de interfeţe online care exploatează intenţionat sau neintenţionat punctele slabe şi lipsa de experienţă a minorilor sau care pot crea dependenţă.

(83)O a patra categorie de riscuri decurge din preocupări similare privind proiectarea, funcţionarea sau folosirea, inclusiv prin manipulare, a platformelor online foarte mari şi a motoarelor de căutare online foarte mari, cu un efect negativ real sau previzibil asupra protecţiei sănătăţii publice, a minorilor şi cu consecinţe negative grave asupra bunăstării fizice şi psihice a unei persoane sau în materie de violenţă bazată pe gen. Astfel de riscuri pot proveni şi din campanii de dezinformare coordonate referitoare la sănătatea publică sau din proiectarea unei interfeţe online care poate stimula dependenţele comportamentale ale destinatarilor serviciului.

(84)Atunci când evaluează astfel de riscuri sistemice, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se concentreze asupra sistemelor sau asupra altor elemente care pot alimenta riscurile, inclusiv asupra tuturor sistemelor algoritmice care pot prezenta interes, în special asupra sistemelor lor de recomandare şi de publicitate, acordând atenţie practicilor conexe de colectare şi utilizare a datelor. Aceştia ar trebui, de asemenea, să evalueze dacă condiţiile lor generale de utilizare şi punerea în aplicare a acestora sunt adecvate, precum şi dacă procesele de moderare a conţinutului, instrumentele tehnice şi resursele alocate sunt adecvate. Atunci când evaluează riscurile sistemice identificate în prezentul regulament, furnizorii respectivi ar trebui să se concentreze şi asupra informaţiilor care nu sunt ilegale, dar care alimentează riscurile sistemice identificate în prezentul regulament. Furnizorii respectivi ar trebui deci să acorde o atenţie deosebită modului în care sunt folosite serviciile lor pentru a disemina sau amplifica conţinutul care induce în eroare sau care este manipulator, inclusiv dezinformarea. În cazul în care amplificarea algoritmică a informaţiilor alimentează riscurile sistemice, furnizorii respectivi ar trebui să prezinte acest lucru în mod corespunzător în evaluările lor de risc. În cazul în care riscurile sunt localizate sau există diferenţe de limbă, furnizorii respectivi ar trebui să ia în considerare şi acest aspect în evaluările lor de risc. Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui mai ales să evalueze modul în care proiectarea şi funcţionarea serviciului lor, precum şi manipularea şi utilizarea intenţionată şi adesea coordonată a serviciilor lor sau încălcarea sistemică a condiţiilor lor de utilizare alimentează riscurile respective. Astfel de riscuri pot apărea, de exemplu, prin utilizarea neautentică a serviciului, precum crearea de conturi false, utilizarea boţilor sau utilizarea înşelătoare a unui serviciu şi prin alte comportamente automatizate sau parţial automatizate, care pot conduce la diseminarea rapidă şi pe scară largă către public a informaţiilor care constituie conţinut ilegal sau sunt incompatibile cu condiţiile generale de utilizare ale unei platforme online sau ale unui motor de căutare online şi care alimentează campaniile de dezinformare.

(85)Pentru ca evaluările ulterioare ale riscurilor să se poată întemeia unele pe altele şi să arate evoluţia riscurilor identificate, precum şi pentru a înlesni investigaţiile şi acţiunile de asigurare a respectării normelor, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să păstreze toate documentele justificative privind evaluările riscurilor pe care le-au efectuat, cum ar fi informaţiile referitoare la pregătirea acestora, datele care au stat la baza lor şi datele privind testarea sistemelor lor algoritmice.

(86)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să utilizeze mijloacele necesare pentru a atenua cu diligenţă riscurile sistemice identificate în evaluările riscurilor, cu respectarea drepturilor fundamentale. Toate măsurile adoptate ar trebui să respecte cerinţele privind obligaţia de diligenţă prevăzute de prezentul regulament şi să fie rezonabile şi eficace în atenuarea riscurilor sistemice concrete identificate. Acestea ar trebui să fie proporţionale din perspectiva capacităţii economice a furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare şi a necesităţii de a evita limitarea inutilă a utilizării serviciului lor, ţinând seama în mod corespunzător de potenţialele efecte negative asupra drepturilor fundamentale respective. Furnizorii respectivi ar trebui să acorde o atenţie deosebită impactului asupra libertăţii de exprimare.

(87)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să ia în considerare, în cadrul unor astfel de măsuri de atenuare, de exemplu adaptarea oricărui proiect, caracteristică sau funcţionare necesară a serviciului lor, cum ar fi proiectarea interfeţei online. Aceştia ar trebui să îşi adapteze şi să aplice condiţiile generale de utilizare după necesităţi şi în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament. Alte măsuri adecvate ar putea include adaptarea sistemelor lor de moderare a conţinutului şi a proceselor interne sau adaptarea proceselor şi resurselor lor decizionale, inclusiv a personalului de moderare a conţinutului, a formării acestora şi a competenţelor locale. Este vorba, în special, de rapiditatea şi calitatea prelucrării notificărilor. În acest sens, de exemplu, Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online din 2016 stabileşte un criteriu de referinţă pentru prelucrarea notificărilor valabile pentru eliminarea conţinutului ilegal de incitare la ură în mai puţin de 24 de ore. Furnizorii de platforme online foarte mari, în special cele utilizate în principal pentru diseminarea către public de conţinut pornografic, ar trebui să îşi îndeplinească cu stricteţe toate obligaţiile care le revin în temeiul prezentului regulament în ceea ce priveşte conţinutul ilegal care constituie violenţă cibernetică, de exemplu conţinutul pornografic ilegal, pentru ca victimele să îşi poată exercita efectiv drepturile privind publicarea fără consimţământ de conţinut intim sau manipulat, prin prelucrarea rapidă a notificărilor şi eliminarea materialelor fără întârzieri nejustificate. Alte tipuri de conţinut ilegal pot necesita termene mai lungi sau mai scurte pentru prelucrarea notificărilor, în funcţie de faptele, circumstanţele şi tipurile de conţinut ilegal în cauză. Furnizorii respectivi pot, de asemenea, să iniţieze sau să îşi intensifice cooperarea cu notificatori de încredere, să organizeze sesiuni de formare şi schimburi cu organizaţii ale notificatorilor de încredere.

(88)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să dea dovadă de diligenţă şi în ceea ce priveşte măsurile pe care le iau pentru a-şi testa şi, dacă este necesar, pentru a-şi adapta sistemele algoritmice, nu în ultimul rând sistemele lor de recomandare. Aceştia ar putea fi nevoiţi să contracareze efectele negative ale recomandărilor personalizate şi să corecteze criteriile utilizate în efectuarea de recomandări. Sistemele de publicitate utilizate de furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari pot fi, de asemenea, un catalizator pentru riscurile sistemice. Furnizorii respectivi ar trebui să aibă în vedere măsuri corective, cum ar fi încetarea perceperii de venituri din publicitate pentru anumite informaţii, sau alte acţiuni, ca de exemplu îmbunătăţirea vizibilităţii surselor de informaţii oficiale, sau adaptarea structurală a sistemelor de publicitate. Este posibil ca furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari să trebuiască să îşi consolideze procesele interne sau supravegherea oricăreia dintre activităţile lor, în special în ceea ce priveşte detectarea riscurilor sistemice, şi să efectueze evaluări mai frecvente sau mai bine direcţionate ale riscurilor legate de noile funcţii. Îndeosebi, dacă riscurile sunt comune pentru mai multe platforme online diferite sau motoare de căutare, aceştia ar trebui să coopereze cu alţi furnizori de servicii, inclusiv prin iniţierea sau aderarea la coduri de conduită existente sau la alte măsuri de autoreglementare. Aceştia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare campanii de sensibilizare, în special în cazul în care riscurile sunt legate de campaniile de dezinformare.

(89)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să ţină seama de interesul superior al minorilor atunci când iau măsuri precum proiectarea serviciilor şi a interfeţei lor online, în special atunci când serviciile lor sunt destinate în primul rând minorilor sau sunt utilizate în mod predominant de minori. Aceştia ar trebui să se asigure că serviciile lor sunt organizate astfel încât să le permită minorilor să aibă acces cu uşurinţă la mecanismele prevăzute în prezentul regulament, după caz, inclusiv la mecanismele de notificare şi de acţiune şi de depunere a plângerilor. Aceştia ar trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a proteja minorii de conţinutul care le poate afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală şi să ofere instrumente care să permită accesul condiţionat la astfel de informaţii. Atunci când selectează măsurile de atenuare adecvate, furnizorii pot lua în considerare, după caz, bunele practici din sectorul lor, inclusiv cele stabilite prin cooperarea în materie de autoreglementare, cum ar fi codurile de conduită, şi ar trebui să ţină seama de orientările din partea Comisiei.

(90)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se asigure că metodologiile lor de evaluare şi atenuare a riscurilor se bazează pe cele mai bune informaţii şi cunoştinţe ştiinţifice disponibile şi că îşi testează ipotezele de lucru cu grupurile cele mai afectate de riscuri şi de măsurile pe care le iau. În acest sens, aceştia ar trebui, după caz, să efectueze evaluări ale riscurilor şi să îşi conceapă măsurile de atenuare a riscurilor cu implicarea reprezentanţilor destinatarilor serviciului, a reprezentanţilor grupurilor potenţial afectate de serviciile lor, a experţilor independenţi şi a organizaţiilor societăţii civile. Aceştia ar trebui totodată să încerce să integreze astfel de consultări în metodologiile lor de evaluare şi atenuare a riscurilor, inclusiv, după caz, prin anchete, grupuri de reflecţie, mese rotunde şi alte metode de consultare şi de proiectare. Atunci când se evaluează dacă o măsură este rezonabilă, proporţionată şi eficace, ar trebui să se acorde o atenţie specială dreptului la libertatea de exprimare.

(91)În perioade de criză, ar putea fi necesar ca furnizorii de platforme online foarte mari să ia de urgenţă anumite măsuri specifice, în plus faţă de măsurile pe care le-ar lua în vederea îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament. În această privinţă, ar trebui să se considere că o criză are loc atunci când apar circumstanţe extraordinare care pot conduce la o ameninţare gravă la adresa siguranţei publice sau a sănătăţii publice în Uniune sau în regiuni importante ale acesteia. Astfel de crize ar putea fi rezultatul conflictelor armate sau al actelor de terorism, inclusiv al unor conflicte sau acte de terorism emergente, al dezastrelor naturale, cum ar fi cutremurele şi uraganele, precum şi al pandemiilor şi al altor ameninţări transfrontaliere grave la adresa sănătăţii publice. Comisia ar trebui să fie în măsură să le solicite furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari, la recomandarea Comitetului european pentru servicii digitale ("comitetul"), să iniţieze de urgenţă un răspuns în situaţii de criză. Măsurile pe care le pot identifica şi le pot lua în considerare furnizorii respectivi pot include, de exemplu, adaptarea proceselor de moderare a conţinutului şi creşterea resurselor dedicate moderării conţinutului, adaptarea condiţiilor generale de utilizare, a sistemelor algoritmice relevante şi a sistemelor de publicitate, intensificarea cooperării cu notificatorii de încredere, luarea de măsuri de sensibilizare şi promovarea informaţiilor de încredere şi adaptarea proiectării interfeţelor lor online. Ar trebui prevăzute cerinţele necesare pentru a se asigura că astfel de măsuri sunt luate într-un interval de timp foarte scurt şi că mecanismul de răspuns în situaţii de criză este utilizat numai în cazul şi în măsura în care acest lucru este strict necesar şi că orice măsuri luate în cadrul acestui mecanism sunt eficace şi proporţionale, ţinând seama în mod corespunzător de drepturile şi interesele legitime ale tuturor părţilor implicate. Utilizarea mecanismului nu ar trebui să aducă atingere celorlalte dispoziţii ale prezentului regulament, cum ar fi cele privind evaluările riscurilor şi măsurile de atenuare a riscurilor şi asigurarea respectării acestora, precum şi cele privind protocoalele pentru situaţii de criză.

(92)Având în vedere necesitatea de a asigura efectuarea unei verificări de către experţi independenţi, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să răspundă, prin audit independent, pentru respectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament şi, după caz, pentru orice angajament complementar asumat în temeiul codurilor de conduită şi al protocoalelor pentru situaţii de criză. Pentru a se asigura că auditurile sunt efectuate în mod efectiv, eficient şi în timp util, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să ofere cooperarea şi asistenţa necesare organizaţiilor care efectuează auditurile, inclusiv acordând auditorului acces la toate datele relevante necesare pentru a efectua auditul în mod corespunzător, inclusiv, după caz, la datele referitoare la sistemele algoritmice, precum şi prin răspunsuri la întrebări orale sau scrise. Auditorii ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să utilizeze alte surse de informaţii obiective, inclusiv studii efectuate de cercetători agreaţi. Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari nu ar trebui să submineze în vreun fel desfăşurarea auditului. Auditurile ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu cele mai bune practici din sector, cu o etică profesională ridicată şi cu obiectivitate, ţinând seama în mod corespunzător, după caz, de standardele de audit şi de codurile de practică. Auditorii ar trebui să garanteze confidenţialitatea, securitatea şi integritatea informaţiilor, cum ar fi secretele comerciale, pe care le obţin atunci când îşi îndeplinesc sarcinile. Această garanţie nu ar trebui să reprezinte un mijloc de a eluda aplicabilitatea obligaţiilor de audit prevăzute în prezentul regulament. Auditorii ar trebui să aibă cunoştinţele de specialitate necesare în domeniul gestionării riscurilor şi competenţa tehnică de a audita algoritmii. Aceştia ar trebui să fie independenţi, astfel încât să îşi poată îndeplini sarcinile în mod adecvat şi fiabil. Aceştia ar trebui să respecte cerinţele de bază în materie de independenţă în ceea ce priveşte serviciile interzise care nu au legătură cu auditul, rotaţia întreprinderilor şi onorariile contingente. În cazul în care independenţa lor şi competenţa lor tehnică nu sunt de netăgăduit, aceştia ar trebui să demisioneze sau să se abţină de la misiunea de audit.

(93)Raportul de audit ar trebui să fie justificat, astfel încât să ofere o imagine semnificativă a activităţilor întreprinse şi a concluziilor la care s-a ajuns. Acesta ar trebui să reprezinte o sursă de informaţii pentru măsurile pe care le iau furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari în vederea îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament sau, după caz, raportul ar trebui să propună îmbunătăţiri ale măsurilor respective. Raportul de audit ar trebui să fie transmis fără întârziere coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire, Comisiei şi comitetului, după primirea raportului de audit. Furnizorii ar trebui să transmită, fără întârzieri nejustificate, după finalizare, fiecare raport privind evaluarea riscurilor şi măsurile de atenuare, precum şi raportul privind punerea în aplicare a măsurilor recomandate în urma auditului asupra furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare care arată modul în care au integrat recomandările auditului. Raportul de audit ar trebui să includă o opinie de audit bazată pe concluziile desprinse din probele de audit obţinute. Ar trebui emisă o opinie pozitivă în cazul în care toate dovezile arată că furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mari îndeplineşte obligaţiile prevăzute în prezentul regulament sau, după caz, orice angajamente pe care şi le-a asumat în temeiul unui cod de conduită sau al unui protocol pentru situaţii de criză, în special prin identificarea, evaluarea şi atenuarea riscurilor sistemice ale sistemului şi serviciilor sale. O opinie pozitivă ar trebui să fie însoţită de observaţii, în cazul în care auditorul doreşte să includă remarci care nu au un efect semnificativ asupra rezultatului auditului. Ar trebui emisă o opinie negativă în cazul în care auditorul consideră că furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare nu respectă prezentul regulament sau angajamentele pe care şi le-a asumat. Dacă opinia de audit nu a putut ajunge la o concluzie pentru elemente specifice care intră în domeniul de aplicare al auditului, o expunere a motivelor pentru care nu s-a ajuns la o astfel de concluzie ar trebui inclusă în opinia de audit. Dacă este cazul, raportul ar trebui să includă o descriere a elementelor specifice care nu au putut fi auditate şi o explicaţie a motivului pentru care acestea nu au putut fi auditate.

(94)Obligaţiile privind evaluarea şi atenuarea riscurilor ar trebui să declanşeze, de la caz la caz, necesitatea ca furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari să evalueze şi să adapteze proiectarea sistemelor lor de recomandare, după caz, de exemplu prin măsuri pentru a preveni sau a reduce la minimum prejudecăţile care conduc la discriminarea persoanelor aflate în situaţii vulnerabile, în special atunci când acest lucru este în conformitate cu normele de drept privind protecţia datelor şi atunci când informaţiile sunt personalizate pe baza unor categorii speciale de date cu caracter personal, astfel cu se menţionează la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2016/679. În plus, în completarea obligaţiilor în materie de transparenţă aplicabile platformelor online în ceea ce priveşte sistemele lor de recomandare, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se asigure în mod consecvent că destinatarii serviciilor lor beneficiază de opţiuni alternative care nu se bazează pe crearea de profiluri, în sensul Regulamentul (UE) 2016/679, în ceea ce priveşte principalii parametri ai sistemelor lor de recomandare. Astfel de opţiuni ar trebui să fie direct accesibile de pe interfaţa online pe care sunt prezentate recomandările.

(95)Sistemele de publicitate utilizate de platformele online foarte mari şi de motoarele de căutare online foarte mari prezintă riscuri deosebite şi necesită o supraveghere publică şi de reglementare suplimentară, având în vedere amploarea lor şi capacitatea acestora de a viza şi de a ajunge la destinatarii serviciului pe baza comportamentului lor în interiorul şi în afara interfeţei online a platformei respective sau a motorului de căutare respectiv. Platformele online foarte mari sau motoarele de căutare online foarte mari ar trebui să asigure accesul public la registre cu evidenţa comunicărilor cu caracter publicitar prezentate pe interfeţele lor online pentru a facilita supravegherea şi cercetarea cu privire la riscurile emergente generate de distribuirea de comunicări cu caracter publicitar online, de exemplu în ceea ce priveşte comunicările cu caracter publicitar ilegale sau tehnicile de manipulare şi dezinformarea, cu un impact negativ real şi previzibil asupra sănătăţii publice, a securităţii publice, a dezbaterii civice, a participării politice şi a egalităţii. Registrele cu evidenţa comunicărilor cu caracter publicitar ar trebui să includă conţinutul comunicărilor cu caracter publicitar, inclusiv denumirea produsului, a serviciului sau a mărcii şi obiectul comunicării cu caracter publicitar, datele conexe privind entitatea care face publicitate şi privind persoana fizică sau juridică care a plătit comunicarea cu caracter publicitar, dacă aceasta diferă de entitatea susmenţionată, precum şi difuzarea comunicărilor cu caracter publicitar, în special în ceea ce priveşte publicitatea direcţionată. Aceste informaţii ar trebui să includă atât informaţii privind criteriile de direcţionare, cât şi cele de difuzare, în special atunci când comunicările cu caracter publicitar le sunt difuzate unor persoane aflate în situaţii vulnerabile, cum ar fi minorii.

(96)Pentru a monitoriza şi a evalua în mod corespunzător respectarea de către platformele online foarte mari şi de către motoarele de căutare online foarte mari a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament, coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire sau Comisia poate solicita accesul la date specifice sau raportarea acestora, inclusiv a datelor referitoare la algoritmi. O astfel de cerere poate include, de exemplu, datele necesare pentru a evalua riscurile şi posibilele prejudicii cauzate de sistemele platformei online foarte mare sau ale motorului de căutare online foarte mare, date privind acurateţea, funcţionarea şi testarea sistemelor algoritmice pentru moderarea conţinutului, a sistemelor de recomandare sau de publicitate, inclusiv, după caz, date şi algoritmi de pregătire ori date privind procesele şi rezultatele moderării conţinutului sau ale sistemelor interne de soluţionare a plângerilor în sensul prezentului regulament. Astfel de cereri de acces la date nu ar trebui să includă cereri de furnizare de informaţii specifice cu privire la destinatari individuali ai serviciului pentru a stabili dacă destinatarii respectivi respectă alte norme de drept al Uniunii sau de dreptul intern aplicabile. Investigaţiile efectuate de cercetători cu privire la evoluţia şi gravitatea riscurilor sistemice online sunt deosebit de importante pentru corelarea asimetriilor în materie de informaţii şi pentru instituirea unui sistem rezilient de atenuare a riscurilor, informarea furnizorilor de platforme online, a furnizorilor de motoare de căutare online, a coordonatorilor serviciilor digitale, a altor autorităţi competente, a Comisiei şi a publicului.

(97)Prin urmare, prezentul regulament prevede un cadru pentru garantarea accesului la datele provenite de la platformele online foarte mari şi de la motoarele de căutare online foarte mari în favoarea cercetătorilor agreaţi afiliaţi unei organizaţii de cercetare, în sensul articolului 2 din Directiva (UE) 2019/790, noţiune care poate include, în sensul prezentului regulament, organizaţii ale societăţii civile care desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică cu scopul principal de a sprijini misiunea lor de interes public. Toate cererile de acces la date în temeiul cadrului respectiv ar trebui să fie proporţionate şi să protejeze în mod adecvat drepturile şi interesele legitime, inclusiv protecţia datelor cu caracter personal, a secretelor comerciale şi a altor informaţii confidenţiale, ale platformei online foarte mari sau ale motorului de căutare online foarte mare şi ale oricăror alte părţi interesate, inclusiv ale destinatarilor serviciului. Cu toate acestea, pentru a asigura realizarea obiectivului prezentului regulament, luarea în considerare a intereselor comerciale ale furnizorilor nu ar trebui să conducă la refuzul accesului la datele necesare pentru obiectivul specific de cercetare vizat de o cerere formulată în temeiul prezentului regulament. În această privinţă, fără a aduce atingere Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European şi a Consiliului (³²), furnizorii ar trebui să asigure accesul corespunzător al cercetătorilor, inclusiv, dacă este necesar, prin adoptarea unor măsuri de protecţie tehnică, de exemplu prin intermediul sistemelor de protecţie a datelor. Cererile de acces la date ar putea viza, de exemplu, numărul de vizualizări sau, după caz, alte tipuri de acces la conţinut al destinatarilor serviciului înainte de eliminarea acestuia de către furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari.

(98)În plus, în cazul în care datele sunt accesibile publicului, astfel de furnizori nu ar trebui să împiedice cercetătorii care îndeplinesc un set de criterii adecvat să utilizeze aceste date în scopuri de cercetare care contribuie la detectarea, identificarea şi înţelegerea riscurilor sistemice. Aceştia ar trebui să ofere unor astfel de cercetători accesul, inclusiv, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic, în timp real, la datele accesibile publicului, de exemplu cu privire la interacţiunile agregate cu conţinutul provenit de la pagini publice, grupuri publice sau personalităţi publice, inclusiv date privind afişările şi implicarea, cum ar fi numărul de reacţii, de partajări şi comentarii din partea destinatarilor serviciului. Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să fie încurajaţi să coopereze cu cercetătorii şi să ofere un acces mai larg la date pentru monitorizarea preocupărilor societale prin eforturi voluntare, inclusiv prin angajamente şi proceduri convenite în temeiul codurilor de conduită sau al protocoalelor pentru situaţii de criză. Furnizorii şi cercetătorii respectivi ar trebui să acorde o atenţie deosebită protecţiei datelor cu caracter personal şi să se asigure că orice prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679. Furnizorii ar trebui să anonimizeze sau să pseudonimizeze datele cu caracter personal, cu excepţia cazurilor în care acest lucru ar face imposibil scopul de cercetare urmărit.

(99)Având în vedere complexitatea funcţionării sistemelor implementate şi riscurile sistemice pe care le prezintă acestea pentru societate, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să instituie o funcţie de conformitate, care ar trebui să fie independentă de funcţiile operaţionale ale furnizorilor respectivi. Responsabilul principal al funcţiei de conformitate ar trebui să raporteze direct conducerii furnizorilor respectivi, inclusiv în ceea ce priveşte preocupările legate de nerespectarea prezentului regulament. Responsabilii de conformitate care fac parte din personalul de resort ar trebui să aibă calificările, cunoştinţele, experienţa şi capacitatea necesare pentru a operaţionaliza măsurile şi a monitoriza respectarea prezentului regulament în cadrul organizării furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari. Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se asigure că funcţia de conformitate este implicată, în mod corespunzător şi în timp util, în toate aspectele legate de prezentul regulament, inclusiv în strategia şi măsurile specifice de evaluare şi de atenuare a riscurilor, precum şi în evaluarea respectării, după caz, a angajamentelor asumate de furnizorii respectivi în temeiul codurilor de conduită şi al protocoalelor pentru situaţii de criză la care aderă.

(100)Având în vedere riscurile suplimentare legate de activităţile lor şi obligaţiile suplimentare care le revin în temeiul prezentului regulament, platformelor online foarte mari şi motoarelor de căutare online foarte mari ar trebui să li se aplice în mod specific obligaţii suplimentare în materie de transparenţă, în special pentru a raporta în mod exhaustiv cu privire la evaluările riscurilor efectuate şi la măsurile subsecvente adoptate, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(101)Comisia ar trebui să beneficieze de toate resursele necesare, în termeni de personal, cunoştinţe de specialitate şi mijloace financiare, pentru a-şi duce la îndeplinire sarcinile în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura disponibilitatea resurselor necesare pentru supravegherea adecvată la nivelul Uniunii în temeiul prezentului regulament şi având în vedere că statele membre ar trebui să aibă dreptul de a percepe o taxă de supraveghere furnizorilor stabiliţi pe teritoriul lor în ceea ce priveşte sarcinile de supraveghere şi de asigurare a respectării normelor exercitate de autorităţile lor, Comisia ar trebui să le perceapă platformelor online foarte mari şi motoarelor de căutare online foarte mari o taxă de supraveghere, al cărei nivel să fie stabilit anual. Valoarea totală a taxei anuale de supraveghere percepute ar trebui să fie stabilită pe baza valorii totale a costurilor suportate de Comisie pentru a-şi exercita sarcinile de supraveghere în temeiul prezentului regulament, astfel cum sunt estimate în mod rezonabil în prealabil. Această sumă ar trebui să includă costurile legate de exercitarea competenţelor şi sarcinilor specifice legate de supraveghere, investigare, asigurarea respectării normelor şi monitorizare în ceea ce priveşte furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari, inclusiv costurile legate de desemnarea platformelor online foarte mari şi a motoarelor de căutare online foarte mari sau de crearea, întreţinerea şi exploatarea bazelor de date avute în vedere în temeiul prezentului regulament.

Taxa respectivă ar trebui să includă şi costurile legate de crearea, întreţinerea şi exploatarea informaţiilor de bază şi a infrastructurii instituţionale pentru cooperarea dintre coordonatorii serviciilor digitale, comitet şi Comisie, ţinând seama de faptul că, având în vedere dimensiunea şi raza lor de acoperire, platformele online foarte mari şi motoarele de căutare foarte mari au un impact semnificativ asupra resurselor necesare pentru a sprijini o astfel de infrastructură. Estimarea costurilor totale ar trebui să ia în considerare costurile de supraveghere suportate în exerciţiul precedent, inclusiv, dacă este cazul, costurile care depăşesc taxa individuală anuală de supraveghere percepută în exerciţiul precedent. Veniturile alocate externe care rezultă din taxele anuale de supraveghere ar putea fi utilizate pentru a finanţa resurse umane suplimentare, cum ar fi agenţii contractuali şi experţii naţionali detaşaţi, precum şi alte cheltuieli legate de îndeplinirea sarcinilor încredinţate Comisiei prin prezentul regulament. Taxa anuală de supraveghere care urmează să fie percepută furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să fie proporţională cu dimensiunea serviciului, astfel cum se reflectă în numărul de destinatari activi ai serviciului din Uniune. În plus, taxa individuală anuală de supraveghere nu ar trebui să depăşească un plafon global pentru fiecare furnizor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari, ţinând seama de capacitatea economică a furnizorului serviciului sau serviciilor desemnate.

(102)Pentru a facilita aplicarea eficace şi consecventă a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament, care pot necesita punerea în aplicare prin mijloace tehnologice, este important să fie promovate standarde voluntare care să vizeze anumite proceduri tehnice, în cazul în care sectorul de profil poate contribui la dezvoltarea unor mijloace standardizate pentru a-i sprijini pe furnizorii de servicii intermediare să respecte prezentul regulament, cum ar fi permiterea transmiterii de notificări, inclusiv prin intermediul interfeţelor de programare a aplicaţiilor, sau standarde legate de condiţiile generale de utilizare, standarde legate de audituri sau standarde legate de interoperabilitatea registrelor cu evidenţa comunicărilor cu caracter publicitar. În plus, astfel de standarde ar putea include standarde legate de publicitatea online, sistemele de recomandare, accesibilitate şi protecţia minorilor în mediul online. Furnizorii de servicii intermediare au libertatea de a adopta standardele, dar adoptarea lor nu dă naştere unei prezumţii de respectare a prezentului regulament. Totodată, prin furnizarea de bune practici, astfel de standarde ar putea fi utile în special pentru furnizorii relativ mici de servicii intermediare. Standardele ar putea face distincţie între diferitele tipuri de conţinut ilegal sau diferitele tipuri de servicii intermediare, după caz.

(103)Comisia şi comitetul ar trebui să încurajeze elaborarea de coduri de conduită voluntare, precum şi respectarea dispoziţiilor codurilor respective, pentru a contribui la aplicarea prezentului regulament. Comisia şi comitetul ar trebui să vizeze definirea cu claritate prin codurile de conduită a naturii obiectivelor de interes public urmărite, faptul că acestea conţin mecanisme de evaluare independentă a îndeplinirii obiectivelor respective şi că rolul autorităţilor competente este clar definit. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită evitării efectelor negative asupra securităţii, protecţiei vieţii private şi a datelor cu caracter personal, precum şi interdicţiei de a impune obligaţii generale de monitorizare. Deşi punerea în aplicare a codurilor de conduită ar trebui să fie cuantificabilă şi să facă obiectul supravegherii publice, acest lucru nu ar trebui să afecteze caracterul voluntar al unor astfel coduri şi libertatea părţilor interesate de a decide cu privire la participarea lor. În anumite circumstanţe, este important ca platformele online foarte mari să coopereze în ceea ce priveşte elaborarea şi aderarea la coduri de conduită specifice. Nicio dispoziţie a prezentului regulament nu împiedică alţi furnizori de servicii să adere la aceleaşi standarde de diligenţă, să adopte cele mai bune practici şi să beneficieze de orientările furnizate de Comisie şi de comitet, prin participarea la aceleaşi coduri de conduită.

(104)Este oportun ca prezentul regulament să identifice anumite domenii de luat în considerare pentru astfel de coduri de conduită. În special, ar trebui analizate măsurile de atenuare a riscurilor legate de anumite tipuri de conţinut ilegal prin acorduri de autoreglementare şi coreglementare. Un alt aspect care trebuie luat în considerare este posibilul impact negativ al riscurilor sistemice asupra societăţii şi democraţiei, cum ar fi dezinformarea sau activităţile manipulatoare şi abuzive sau orice efecte negative asupra minorilor. Aceasta include operaţiunile coordonate menite să amplifice informaţiile, inclusiv dezinformarea, cum ar fi utilizarea boţilor sau a conturilor false pentru a crea informaţii intenţionat incorecte sau care induc în eroare, uneori cu scopul de a obţine câştiguri economice, care sunt deosebit de dăunătoare pentru destinatarii vulnerabili ai serviciului, cum ar fi minorii. În ceea ce priveşte aceste domenii, aderarea la un anumit cod de conduită şi respectarea acestuia de către o platformă online foarte mare sau de către un motor de căutare online foarte mare pot fi considerate o măsură adecvată de atenuare a riscurilor. Refuzul unui furnizor al unei platforme online sau al unui motor de căutare online, fără a oferi explicaţii adecvate, de a da curs invitaţiei Comisiei de a participa la aplicarea unui astfel de cod de conduită ar putea fi luat în considerare, după caz, atunci când se stabileşte dacă platforma online sau motorul de căutare online a încălcat obligaţiile prevăzute în prezentul regulament. Simplul fapt de a participa la un anumit cod de conduită sau de a-l aplica nu ar trebui să dea naştere, în sine, unei prezumţii de respectare a prezentului regulament.

(105)Codurile de conduită ar trebui să faciliteze accesul la platformele online foarte mari şi la motoarele de căutare online foarte mari, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern, pentru a facilita utilizarea previzibilă a acestora de către persoanele cu dizabilităţi. În special, codurile de conduită ar putea asigura faptul că informaţiile sunt prezentate într-un mod perceptibil, operabil, uşor de înţeles şi robust şi că formele şi măsurile prevăzute în temeiul prezentului regulament sunt puse la dispoziţie într-un mod uşor de găsit şi accesibil persoanelor cu dizabilităţi.

(106)Normele privind codurile de conduită prevăzute în prezentul regulament ar putea servi drept bază pentru eforturile de autoreglementare stabilite deja la nivelul Uniunii, inclusiv Angajamentul privind siguranţa produselor, Memorandumul de înţelegere privind vânzarea pe internet a mărfurilor contrafăcute, Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, precum şi Codul de bune practici privind dezinformarea. În special în ceea ce priveşte acest din urmă cod de conduită, în conformitate cu orientările Comisiei, a avut loc o consolidare a Codului de bune practici privind dezinformarea, astfel cum a anunţat Comisia în Planul de acţiune pentru democraţia europeană.

(107)Furnizarea de publicitate online implică, în general, mai mulţi actori, inclusiv servicii intermediare care pun în legătură entităţile care publică comunicări cu caracter publicitar cu persoanele care fac publicitate. Codurile de conduită ar trebui să sprijine şi să completeze obligaţiile în materie de transparenţă legate de publicitate prevăzute în prezentul regulament care revin furnizorilor de platforme online, celor de platforme online foarte mari şi celor de motoare de căutare online foarte mari, pentru a oferi mecanisme flexibile şi eficace de facilitare şi consolidare a respectării acestor obligaţii, în special în ceea ce priveşte modalităţile de transmitere a informaţiilor relevante. Acest lucru ar trebui să includă facilitarea transmiterii informaţiilor privind persoana care plăteşte pentru comunicarea cu caracter publicitar, atunci când acesta diferă de persoana fizică sau juridică în numele căreia este prezentată comunicarea cu caracter publicitar pe interfaţa unei platforme online. Codurile de conduită ar trebui să includă şi măsuri prin care să se asigure că informaţiile utile cu privire la monetizarea datelor sunt partajate în mod corespunzător de-a lungul întregului lanţ valoric. Implicarea unei game largi de părţi interesate ar trebui să asigure faptul că respectivele coduri de conduită beneficiază de un sprijin larg, sunt solide din punct de vedere tehnic, eficace şi sunt cât mai uşor de utilizat, pentru a se asigura faptul că obligaţiile în materie de transparenţă îşi ating obiectivele. Pentru a asigura eficacitatea codurilor de conduită, Comisia ar trebui să includă mecanisme de evaluare în elaborarea codurilor de conduită. După caz, Comisia poate invita Agenţia pentru Drepturi Fundamentale sau Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor să îşi exprime opinia cu privire la un cod de conduită.

(108)În plus faţă de mecanismul de răspuns în situaţii de criză pentru platforme online foarte mari şi motoare de căutare online foarte mari, Comisia poate iniţia elaborarea unor protocoale voluntare pentru situaţii de criză pentru a coordona un răspuns rapid, colectiv şi transfrontalier în mediul online. Acesta poate fi cazul, de exemplu, atunci când platformele online sunt utilizate în mod abuziv pentru răspândirea rapidă a conţinutului ilegal sau a dezinformării sau în care este necesar să se disemineze rapid informaţii fiabile. Având în vedere rolul important pe care îl au platformele online foarte mari în diseminarea informaţiilor în societăţile noastre şi la nivel transfrontalier, furnizorii unor astfel de platforme ar trebui să fie încurajaţi să elaboreze şi să aplice protocoale specifice pentru situaţii de criză. Astfel de protocoale pentru situaţii de criză ar trebui activate numai pentru o perioadă limitată de timp, iar măsurile adoptate ar trebui, de asemenea, să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru a face faţă circumstanţelor extraordinare în cauză. Măsurile respective ar trebui să fie consecvente cu prezentul regulament şi nu ar trebui să constituie o obligaţie generală pentru furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari participanţi de a monitoriza informaţiile pe care le transmit sau le stochează şi nici de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe care indică un conţinut ilegal.

(109)Pentru a asigura supravegherea şi asigurarea respectării obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament în mod adecvat, statele membre ar trebui să desemneze cel puţin o autoritate care să aibă sarcina de a supraveghea aplicarea şi de a asigura respectarea prezentului regulament, fără a aduce atingere posibilităţii de a desemna o autoritate existentă şi formei sale juridice în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată încredinţa mai multor autorităţi competente sarcini şi competenţe specifice în materie de supraveghere sau de asigurare a respectării prezentul regulament, de exemplu pentru sectoare specifice pentru care autorităţile existente ar putea dobândi competenţe suplimentare, cum ar fi autorităţile de reglementare din domeniul comunicaţiilor electronice, autorităţile de reglementare din domeniul mass-mediei sau autorităţile de protecţie a consumatorilor, în funcţie de structura lor constituţională, organizaţională şi administrativă naţională. În exercitarea sarcinilor care le revin, toate autorităţile competente ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor prezentului regulament, şi anume la buna funcţionare a pieţei interne a serviciilor intermediare, în cadrul căreia normele armonizate pentru un mediu online sigur, previzibil şi de încredere care să faciliteze inovarea şi în special obligaţiile de diligenţă aplicabile diferitelor categorii de furnizori de servicii intermediare sunt supravegheate şi puse în aplicare în mod eficace, cu scopul de a asigura protecţia efectivă a drepturilor fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Cartă, la care se adaugă principiul protecţiei consumatorului. Prezentul regulament nu impune statelor membre obligaţia de a conferi autorităţilor competente sarcina de a se pronunţa cu privire la legalitatea anumitor elemente de conţinut.

(110)Având în vedere caracterul transfrontalier al serviciilor în cauză şi gama orizontală de obligaţii introduse de prezentul regulament, în fiecare stat membru ar trebui să fie identificată, drept coordonator al serviciilor digitale, o autoritate desemnată să îndeplinească sarcina de a supraveghea aplicarea prezentului regulament şi, după caz, de a asigura respectarea acestuia. În cazul în care sunt desemnate mai multe autorităţi competente pentru a supraveghea aplicarea şi a asigura respectarea prezentului regulament, o singură autoritate din statul membru respectiv ar trebui să fie desemnată drept coordonator al serviciilor digitale. Coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să servească drept punct de contact unic în ceea ce priveşte toate aspectele legate de aplicarea prezentului regulament, pentru Comisie, comitet, coordonatorii serviciilor digitale ai altor state membre, precum şi pentru alte autorităţi competente ale statului membru în cauză. În special, în cazul în care într-un anumit stat membru li se încredinţează sarcini în temeiul prezentului regulament mai multor autorităţi competente, coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să se coordoneze şi să coopereze cu autorităţile respective în conformitate cu dreptul intern care stabileşte sarcinile care le revin şi fără a aduce atingere evaluării independente a celorlalte autorităţi competente. Deşi nu implică nicio supraordonare ierarhică faţă de alte autorităţi competente în exercitarea sarcinilor lor, coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să asigure implicarea efectivă a tuturor autorităţilor competente relevante şi ar trebui să raporteze în timp util evaluarea lor în contextul cooperării privind supravegherea şi asigurarea respectării normelor la nivelul Uniunii. În plus, pe lângă mecanismele specifice prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte cooperarea la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să asigure şi cooperarea între coordonatorul serviciilor digitale şi alte autorităţi competente desemnate la nivel naţional, după caz, prin instrumente adecvate, cum ar fi punerea în comun a resurselor, grupuri operative comune, investigaţii comune şi mecanisme de asistenţă reciprocă.

(111)Coordonatorul serviciilor digitale, precum şi celelalte autorităţi competente desemnate în temeiul prezentului regulament joacă un rol crucial în asigurarea eficacităţii drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament şi în realizarea obiectivelor acestuia. În consecinţă, este necesar să se asigure faptul că autorităţile respective dispun de mijloacele necesare, inclusiv de resurse financiare şi umane, pentru a supraveghea toţi furnizorii de servicii intermediare aflaţi în sfera lor de competenţă, în interesul tuturor cetăţenilor Uniunii. Având în vedere diversitatea furnizorilor de servicii intermediare şi utilizarea de către aceştia a unei tehnologii avansate în furnizarea serviciilor lor, este, de asemenea, esenţial ca coordonatorul serviciilor digitale şi autorităţile competente relevante să dispună de personalul necesar şi de experţi cu competenţe specializate, precum şi de mijloace tehnice avansate şi să gestioneze resursele financiare în mod autonom pentru a-şi îndeplini sarcinile. Totodată, nivelul resurselor ar trebui să ţină seama de dimensiunea, de complexitatea şi de impactul societal potenţial al furnizorilor de servicii intermediare aflaţi în sfera lor de competenţă, precum şi de raza de acoperire a serviciilor lor în întreaga Uniune. Prezentul regulament nu aduce atingere competenţei statelor membre de a institui mecanisme de finanţare bazate pe o taxă de supraveghere percepută furnizorilor de servicii intermediare în temeiul dreptului intern care este conform cu dreptul Uniunii, în măsura în care aceasta este percepută furnizorilor de servicii intermediare al căror loc principal de stabilire se află în statul membru în cauză şi este strict limitată la ceea ce este necesar şi proporţional pentru a acoperi costurile aferente îndeplinirii sarcinilor conferite autorităţilor competente în temeiul prezentului regulament, cu excluderea sarcinilor conferite Comisiei, şi se asigură o transparenţă adecvată în ceea ce priveşte perceperea şi utilizarea unei astfel de taxe de supraveghere.

(112)Autorităţile competente desemnate în temeiul prezentului regulament ar trebui, de asemenea, să acţioneze în deplină independenţă faţă de organismele private şi publice, fără a avea obligaţia sau posibilitatea de a solicita sau primi instrucţiuni, inclusiv de la guvern, şi fără a aduce atingere sarcinilor specifice de a coopera cu alte autorităţi competente, cu coordonatorii serviciilor digitale, cu comitetul şi cu Comisia. Pe de altă parte, independenţa autorităţilor respective nu ar trebui să însemne că acestora nu li se pot aplica, în conformitate cu constituţiile naţionale şi fără a pune în pericol realizarea obiectivelor prezentului regulament, mecanisme proporţionale de angajare a răspunderii cu privire la activităţile generale ale coordonatorilor serviciilor digitale, precum cheltuielile lor financiare, sau de raportare către parlamentele naţionale. De asemenea, cerinţa de independenţă nu ar trebui să împiedice exercitarea controlului jurisdicţional sau posibilitatea de a se consulta sau de a face schimb periodic de opinii cu alte autorităţi naţionale, inclusiv autorităţi de aplicare a legii, autorităţi de gestionare a crizelor sau autorităţi de protecţie a consumatorilor, după caz, de exemplu prin informarea reciprocă cu privire la investigaţiile în curs, fără a afecta exercitarea competenţelor lor respective.

(113)Statele membre pot desemna o autoritate naţională existentă drept coordonator al serviciilor digitale sau îi pot atribui sarcini specifice de supraveghere a aplicării şi de asigurare a respectării prezentului regulament, cu condiţia ca orice autoritate astfel desemnată să respecte cerinţele prevăzute în prezentul regulament, de exemplu în ceea ce priveşte independenţa sa. În plus, statele membre nu sunt, în principiu, împiedicate să fuzioneze funcţii în cadrul unei autorităţi existente, în conformitate cu dreptul Uniunii. Măsurile în acest sens pot include, printre altele, interzicerea revocării din funcţie a preşedintelui sau a unui membru al Consiliului de administraţie al unui organ colegial al unei autorităţi existente înainte de expirarea mandatului acestora, pentru simplul motiv că a avut loc o reformă instituţională care implică fuziunea mai multor funcţii în cadrul unei singure autorităţi, în lipsa unor norme care să garanteze că astfel de revocări nu pun în pericol independenţa şi imparţialitatea membrilor respectivi.

(114)Statele membre ar trebui să acorde coordonatorului serviciilor digitale şi oricărei alte autorităţi competente desemnate în temeiul prezentului regulament competenţe şi mijloace suficiente pentru a asigura eficacitatea investigaţiilor şi a asigurării respectării regulamentului, în conformitate cu sarcinile care le-au fost încredinţate. Aceasta include capacitatea autorităţilor competente de a adopta măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern în cazul riscului unui prejudiciu grav. Astfel de măsuri provizorii, care pot include ordine de a pune capăt unei presupuse încălcări date sau de a o corecta, nu ar trebui să depăşească ceea ce este necesar pentru a asigura prevenirea unui prejudiciu grav în aşteptarea deciziei finale. Coordonatorii serviciilor digitale ar trebui, în special, să poată căuta şi obţine informaţii care se află pe teritoriul lor, inclusiv în contextul investigaţiilor comune, ţinând seama în mod corespunzător de faptul că măsurile de supraveghere şi de asigurare a respectării normelor privind un furnizor aflat în sfera de competenţă a unui alt stat membru sau a Comisiei ar trebui să fie adoptate de către coordonatorul serviciilor digitale al celuilalt stat membru, atunci când este cazul conform procedurilor legate de cooperarea transfrontalieră, sau, după caz, de către Comisie.

(116)În cursul exercitării competenţelor respective, autorităţile competente ar trebui să respecte normele naţionale aplicabile privind proceduri şi aspecte precum necesitatea unei autorizări judiciare prealabile pentru a intra în anumite incinte şi secretul profesional al avocatului. Dispoziţiile respective ar trebui să asigure, în special, respectarea drepturilor fundamentale la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, inclusiv dreptul la apărare, şi dreptul la respectarea vieţii private. În acest sens, garanţiile prevăzute în legătură cu procedurile utilizate de Comisie în temeiul prezentului regulament ar putea servi drept punct de referinţă adecvat. Ar trebui garantată o procedură prealabilă, echitabilă şi imparţială înainte de luarea oricărei decizii finale, inclusiv dreptul de a fi ascultat al persoanelor în cauză şi dreptul de a avea acces la dosar, respectând în acelaşi timp confidenţialitatea şi secretul profesional şi comercial, precum şi obligaţia de a motiva în mod semnificativ deciziile. Acest lucru nu ar trebui însă să împiedice luarea de măsuri în caz de urgenţe justificate în mod corespunzător şi sub rezerva unor condiţii şi modalităţi procedurale adecvate. Exercitarea competenţelor ar trebui, de asemenea, să fie proporţională, printre altele, cu natura şi prejudiciul global real sau potenţial cauzat de încălcare sau de presupusa încălcare. Autorităţile competente ar trebui să ia în considerare toate faptele şi circumstanţele relevante ale cazului, inclusiv informaţiile strânse de autorităţile competente ale altor state membre.

(117)Statele membre ar trebui să se asigure că încălcările obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament pot fi sancţionate într-un mod eficace, proporţional şi cu efect de descurajare, ţinând seama de natura, gravitatea, recurenţa şi durata încălcării, având în vedere interesul public urmărit, domeniul de aplicare şi tipul activităţilor desfăşurate, precum şi capacitatea economică a contravenientului. În special, sancţiunile ar trebui să ia în considerare dacă furnizorul de servicii intermediare în cauză nu îşi respectă în mod sistematic sau recurent obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului regulament, precum şi, în cazul în care acest lucru este relevant, numărul de destinatari ai serviciului afectaţi, dacă încălcarea este săvârşită cu intenţie sau din culpă şi dacă furnizorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre. În cazul în care prezentul regulament prevede un cuantum maxim al amenzilor sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu, acest cuantum maxim ar trebui să se aplice pentru fiecare încălcare a prezentului regulament şi fără a aduce atingere modulării amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu pentru anumite încălcări. Statele membre ar trebui să se asigure că impunerea de amenzi sau de penalităţi cu titlu cominatoriu pentru încălcări ar trebui să fie, în fiecare caz în parte, eficace, proporţionată şi cu efect de descurajare, prin stabilirea de norme şi proceduri interne în conformitate cu prezentul regulament, ţinând seama de toate criteriile privind condiţiile generale de impunere a amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu.

(118)Pentru a asigura în mod eficace respectarea obligaţiilor impuse prin prezentul regulament, persoanele fizice sau organizaţiile reprezentative ar trebui să poată depune plângeri legate de nerespectarea obligaţiilor respective la coordonatorul serviciilor digitale de pe teritoriul pe care au primit serviciul, fără a aduce atingere normelor din prezentul regulament referitoare la sferele de competenţă şi normelor aplicabile privind gestionarea plângerilor în conformitate cu principiile bunei administrări de la nivel naţional. Plângerile ar putea să ofere o imagine fidelă a preocupărilor legate de conformitatea unui anumit furnizor de servicii intermediare şi ar putea fi, de asemenea, o modalitate de informare a coordonatorului serviciilor digitale cu privire la orice alte aspecte transversale. Coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să implice alte autorităţi naţionale competente, precum şi coordonatorul serviciilor digitale al altui stat membru, în special cel al statului membru în care este stabilit furnizorul de servicii intermediare în cauză, dacă chestiunea respectivă necesită cooperare transfrontalieră.

(119)Statele membre ar trebui să se asigure că coordonatorii serviciilor digitale pot lua măsuri eficace pentru a remedia anumite încălcări deosebit de grave şi persistente ale prezentului regulament, care să fie proporţionale cu aceste încălcări. În special în cazul în care măsurile respective pot afecta drepturile şi interesele terţilor, cum ar fi cazul în care accesul la interfeţele online este restricţionat, este oportun să se solicite ca măsurile să facă obiectul unor garanţii suplimentare. În special, terţilor care ar putea fi afectaţi ar trebui să li se ofere posibilitatea de a fi ascultaţi, iar astfel de ordine ar trebui emise numai atunci când nu sunt disponibile în mod rezonabil competenţele de a lua astfel de măsuri, astfel cum sunt prevăzute de alte acte din dreptul Uniunii sau de drept intern, de exemplu pentru a proteja interesele colective ale consumatorilor, pentru a asigura eliminarea promptă a paginilor web care conţin sau diseminează pornografie infantilă sau pentru a bloca accesul la servicii utilizate de un terţ pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(120)Un astfel de ordin de restricţionare a accesului nu ar trebui să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său. În acest scop, ordinul de restricţionare a accesului ar trebui să fie temporar şi să se adreseze, în principiu, unui furnizor de servicii intermediare, cum ar fi furnizorul de servicii de găzduire, furnizorul de servicii de internet sau registrul de domenii ori operatorul de registru relevant, care se află într-o poziţie rezonabilă pentru a atinge obiectivul în cauză fără a restricţiona în mod nejustificat accesul la informaţii legale.

(121)Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind exonerarea de răspundere prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte informaţiile transmise sau stocate la cererea unui destinatar al serviciului, un furnizor de servicii intermediare ar trebui să fie răspunzător pentru daunele suferite de destinatarii serviciului care sunt cauzate de încălcarea de către furnizorul respectiv a obligaţiilor sale prevăzute în prezentul regulament. Orice despăgubire ar trebui să fie în conformitate cu normele şi procedurile prevăzute în dreptul intern aplicabil şi fără a aduce atingere altor căi de atac disponibile în temeiul normelor de protecţie a consumatorilor.

(122)Coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să publice periodic, de exemplu pe site-ul său web, un raport cu privire la activităţile desfăşurate în temeiul prezentului regulament. În special, raportul ar trebui să fie publicat în format care să poată fi citit automat şi să includă o prezentare generală a plângerilor primite şi a acţiunilor întreprinse, de exemplu numărul total de plângeri primite şi numărul de plângeri care au condus la deschiderea unei investigaţii formale sau la transmiterea către alţi coordonatori ai serviciilor digitale, fără referiri la date cu caracter personal. Coordonatorul serviciilor digitale este informat cu privire la ordinele de a acţiona împotriva conţinutului ilegal sau de a furniza informaţii reglementate de prezentul regulament şi prin intermediul sistemului de schimb de informaţii, motiv pentru care coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să includă în raportul său anual numărul şi categoriile de astfel de ordine adresate furnizorilor de servicii intermediare emise de autorităţile judiciare şi administrative din statul său membru.

(123)Din motive de claritate, simplitate şi eficacitate, competenţa de a supraveghea şi de a asigura respectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie conferită autorităţilor competente din statul membru în care se află locul principal de stabilire al furnizorului de servicii intermediare, şi anume cel în care furnizorul îşi are sediul central sau sediul social unde se desfăşoară principalele funcţii financiare şi de control operaţional. În ceea ce priveşte furnizorii care nu sunt stabiliţi în Uniune, dar care oferă servicii în Uniune şi, prin urmare, intră sub incidenţa prezentului regulament, jurisdicţia ar trebui să fie cea a statului membru în care furnizorii respectivi şi-au desemnat reprezentantul legal, având în vedere atribuţiile reprezentanţilor legali în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, în interesul aplicării eficace a prezentului regulament, toate statele membre sau Comisia, după caz, ar trebui să dispună de competenţe în ceea ce priveşte furnizorii care nu şi-au desemnat un reprezentant legal. Competenţele respective pot fi exercitate de oricare dintre autorităţile competente sau de Comisie, cu condiţia ca furnizorul să nu facă obiectul unor proceduri de asigurare a respectării normelor pentru aceleaşi fapte de către o altă autoritate competentă sau de către Comisie. Pentru a asigura respectarea principiului ne bis in idem şi, în special, pentru a evita ca aceeaşi încălcare a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament să fie sancţionată de mai multe ori, fiecare stat membru care intenţionează să îşi exercite competenţa cu privire la astfel de furnizori ar trebui, fără întârzieri nejustificate, să informeze toate celelalte autorităţi, inclusiv Comisia, prin intermediul sistemului de schimb de informaţii instituit în scopul prezentului regulament.

(124)Având în vedere impactul lor potenţial şi provocările pe care le presupune supravegherea eficace a acestora, sunt necesare norme speciale privind supravegherea şi asigurarea respectării normelor în ceea ce priveşte furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari. Comisia ar trebui să fie responsabilă, cu sprijinul autorităţilor naţionale competente, după caz, de supravegherea şi aplicarea publică a aspectelor ce ţin de riscurile sistemice, cum ar fi cele cu un impact larg asupra intereselor colective ale destinatarilor serviciului. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă competenţe exclusive de supraveghere şi de asigurare a respectării obligaţiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice care revin furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari în temeiul prezentului regulament. Competenţele exclusive ale Comisiei nu ar trebui să aducă atingere anumitor sarcini administrative care revin autorităţilor competente din statul membru de stabilire în temeiul prezentului regulament, cum ar fi verificarea cercetătorilor.

(125)Competenţele de supraveghere şi de asigurare a respectării obligaţiilor de diligenţă necesară, altele decât obligaţiile suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice care revin furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie exercitate în comun de Comisie şi de autorităţile naţionale competente. Pe de o parte, este posibil ca, în multe situaţii, Comisia să fie mai bine plasată pentru a trata încălcările sistemice comise de furnizorii respectivi, cum ar fi cele care afectează mai multe state membre sau încălcările grave repetate sau care privesc nerespectarea obligaţiei de instituire a unor mecanisme eficace impuse de prezentul regulament. Pe de altă parte, este posibil ca autorităţile competente din statul membru în care se află locul principal de stabilire al unui furnizor de platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare să fie mai bine plasate pentru a trata încălcările individuale comise de furnizorii respectivi, care nu ridică probleme sistemice sau transfrontaliere. Din motive de eficienţă, pentru a evita suprapunerile şi pentru a asigura respectarea principiului ne bis in idem, ar trebui să îi revină Comisiei sarcina de a evalua dacă consideră oportun să exercite respectivele competenţe partajate într-un anumit caz şi, odată ce a iniţiat procedurile, ar trebui ca statele membre să nu o mai poată face. Statele membre ar trebui să coopereze îndeaproape atât între ele, cât şi cu Comisia, iar Comisia ar trebui să coopereze îndeaproape cu statele membre, pentru a se asigura că sistemul de supraveghere şi de asigurare a respectării normelor instituit prin prezentul regulament funcţionează fără probleme şi în mod eficace.

(126)Dispoziţiile prezentului regulament privind sferele de competenţă nu ar trebui să aducă atingere normelor de drept al Uniunii şi normelor naţionale de drept internaţional privat privind competenţa judiciară şi legea aplicabilă în materie civilă şi comercială, cum ar fi acţiunile introduse de consumatori în faţa instanţelor din statul membru în care îşi au domiciliul, în conformitate cu dispoziţiile relevante din dreptul Uniunii. În ceea ce priveşte obligaţiile care revin furnizorilor de servicii intermediare în temeiul prezentului regulament de a informa autoritatea emitentă cu privire la modul în care s-a dat curs ordinelor de a acţiona împotriva conţinutului ilegal şi de a furniza informaţii, normele privind sferele de competenţă ar trebui să se aplice numai în ceea ce priveşte supravegherea asigurării respectării obligaţiilor respective, dar nu şi altor aspecte, cum ar fi competenţa de a iniţia acţiunea respectivă.

(127)Având în vedere relevanţa transfrontalieră şi transsectorială a serviciilor intermediare, este necesar un nivel ridicat de cooperare pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului regulament şi disponibilitatea informaţiilor relevante pentru îndeplinirea sarcinilor de asigurare a respectării normelor prin intermediul sistemului de schimb de informaţii. Cooperarea poate lua diferite forme, în funcţie de aspectele în cauză, fără a aduce atingere efectuării investigaţiilor comune specifice. În orice caz, este necesar ca coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire a unui furnizor de servicii intermediare să informeze alţi coordonatori ai serviciilor digitale despre aspecte referitoare la un astfel de furnizor şi despre investigaţii şi acţiuni care urmează să fie întreprinse în ceea ce-l priveşte pe acesta. În plus, atunci când o autoritate competentă dintr-un stat membru deţine informaţii relevante pentru o investigaţie efectuată de autorităţile competente din statul membru de stabilire sau este în măsură să colecteze astfel de informaţii situate pe teritoriul său, la care autorităţile competente din statul membru de stabilire nu au acces, coordonatorul serviciilor digitale din ţara de destinaţie ar trebui să ofere asistenţă coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire în timp util, inclusiv prin exercitarea competenţelor sale de investigare în conformitate cu procedurile naţionale aplicabile şi cu Carta. Destinatarul unor astfel de măsuri de investigare ar trebui să le respecte şi să fie tras la răspundere în caz de nerespectare, iar autorităţile competente din statul membru de stabilire ar trebui să se poată baza pe informaţiile colectate prin intermediul asistenţei reciproce, pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(128)Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de destinaţie, în special pe baza plângerilor primite sau, după caz, a contribuţiei altor autorităţi naţionale competente, ori comitetul în cazul unor chestiuni care implică cel puţin trei state membre, ar trebui să poată solicita coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire luarea unor măsuri de investigare sau de asigurare a respectării normelor cu privire la un furnizor aflat în sfera sa de competenţă. Astfel de cereri de acţiune ar trebui să se bazeze pe dovezi bine întemeiate care să demonstreze existenţa unei presupuse încălcări cu impact negativ asupra intereselor colective ale destinatarilor serviciului în statul său membru sau cu un impact societal negativ. Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire ar trebui să se poată baza pe asistenţa reciprocă sau să îl invite pe coordonatorul serviciilor digitale solicitant la o investigaţie comună în cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare pentru a lua o decizie, fără a aduce atingere posibilităţii de a solicita Comisiei să evalueze chestiunea dacă are motive să suspecteze că ar putea fi în joc o încălcare sistemică de către o platformă online foarte mare sau de către un motor de căutare online foarte mare.

(129)Comitetul ar trebui să poată sesiza Comisia în caz de dezacord în ceea ce priveşte evaluările sau măsurile luate sau propuse sau în cazul în care nu se adoptă măsuri în conformitate cu prezentul regulament în urma unei cereri de cooperare transfrontalieră sau a unei investigaţii comune. În cazul în care, pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de autorităţile în cauză, Comisia consideră că măsurile propuse, inclusiv nivelul propus al amenzilor, nu pot asigura în mod eficace respectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament, aceasta ar trebui, în consecinţă, să îşi poată exprima îndoielile serioase şi să îi poată solicita coordonatorului serviciilor digitale competent să reevalueze chestiunea şi să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament într-un anumit termen. Această posibilitate nu aduce atingere obligaţiei generale a Comisiei de a supraveghea aplicarea dreptului Uniunii şi, dacă este necesar, de a asigura respectarea acestuia, sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în conformitate cu tratatele.

(130)Pentru a facilita supravegherea şi investigaţiile transfrontaliere privind obligaţiile prevăzute în prezentul regulament care implică mai multe state membre, coordonatorii serviciilor digitale din ţara de stabilire ar trebui să poată, prin intermediul sistemului de schimb de informaţii, să invite alţi coordonatori ai serviciilor digitale la o investigaţie comună privind o presupusă încălcare a prezentului regulament. Ar trebui ca şi alţi coordonatori ai serviciilor digitale şi alte autorităţi competente, după caz, să se poată alătura investigaţiei propuse de coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire, cu excepţia cazului în care acesta din urmă consideră că un număr prea mare de autorităţi participante poate afecta eficacitatea investigaţiei, ţinând cont de caracteristicile presupusei încălcări şi de lipsa efectelor directe asupra destinatarilor serviciului din statele membre respective. Activităţile investigaţiei comune pot include o varietate de acţiuni care urmează să fie coordonate de coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire în funcţie de disponibilităţile autorităţilor participante, cum ar fi exerciţii coordonate de colectare a datelor, punerea în comun a resurselor, grupuri operative, cereri coordonate de informaţii sau inspecţii comune la sedii. Toate autorităţile competente care participă la o investigaţie comună ar trebui să coopereze cu coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire, inclusiv prin exercitarea competenţele lor de investigare în limitele teritoriului lor, în conformitate cu procedurile interne aplicabile. Investigaţia comună ar trebui să se încheie într-un anumit interval de timp, cu un raport final care să ţină cont de contribuţia tuturor autorităţilor competente participante. De asemenea, în cazul în care cel puţin trei coordonatori ai serviciilor digitale din ţările de destinaţie solicită acest lucru, comitetul poate recomanda unui coordonator al serviciilor digitale din ţara de stabilire să iniţieze o astfel de investigaţie comună şi să ofere indicaţii cu privire la organizarea sa. Pentru a evita blocajele, comitetul ar trebui să poată sesiza Comisia în cazuri specifice, inclusiv atunci când coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire refuză să lanseze investigaţia, iar comitetul nu este de acord cu justificarea oferită.

(131)Pentru a asigura o aplicare consecventă a prezentului regulament, este necesar să se înfiinţeze la nivelul Uniunii un grup consultativ independent, Comitetul european pentru servicii digitale, care ar trebui să sprijine Comisia şi să contribuie la coordonarea acţiunilor coordonatorilor serviciilor digitale. Comitetul ar trebui să fie alcătuit din coordonatorii serviciilor digitale, în cazul în care aceştia au fost numiţi, fără a aduce atingere posibilităţii coordonatorilor serviciilor digitale de a invita la reuniunile lor delegaţi ad-hoc sau de a numi delegaţi ad-hoc din cadrul altor autorităţi competente cărora li s-au încredinţat sarcini specifice în temeiul prezentului regulament, atunci când acest lucru este necesar în conformitate cu sarcinile şi competenţele care le-au fost alocate la nivel naţional. În cazul în care există mai mulţi participanţi dintr-un stat membru, dreptul de vot ar trebui să rămână limitat la un reprezentant pe fiecare stat membru.

(132)Comitetul ar trebui să contribuie la obţinerea unei perspective comune la nivelul Uniunii cu privire la aplicarea consecventă a prezentului regulament şi la cooperarea între autorităţile competente, inclusiv prin consilierea Comisiei şi a coordonatorilor serviciilor digitale cu privire la măsurile adecvate de investigare şi de asigurare a respectării normelor, în special în ceea ce priveşte furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari şi ţinând cont, în special, de libertatea furnizorilor de servicii intermediare de a furniza servicii pe întreg teritoriul Uniunii. Comitetul ar trebui, de asemenea, să contribuie la elaborarea de modele şi coduri de conduită relevante şi la analiza tendinţelor generale emergente în ceea ce priveşte dezvoltarea serviciilor digitale în Uniune, inclusiv prin emiterea de avize sau recomandări privind aspectele referitoare la standarde.

(134)Comitetul ar trebui să reunească reprezentanţii coordonatorilor serviciilor digitale şi ai eventualelor alte autorităţi competente, sub preşedinţia Comisiei, pentru a asigura o evaluare a aspectelor care i-au fost prezentate într-o dimensiune pe deplin europeană. Având în vedere posibilele elemente transversale care ar putea fi relevante pentru alte cadre de reglementare de la nivelul Uniunii, comitetului ar trebui să i se permită să coopereze cu alte organe, oficii, agenţii şi grupuri consultative ale Uniunii cu responsabilităţi în domenii precum egalitatea, inclusiv egalitatea de gen, nediscriminarea, protecţia datelor, comunicaţiile electronice, serviciile audiovizuale, detectarea şi investigarea fraudelor care aduc atingere bugetului Uniunii în ceea ce priveşte taxele vamale sau dreptul concurenţei, după cum este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(137)Având în vedere importanţa platformelor online foarte mari sau a motoarelor de căutare online foarte mari, determinată de raza de acoperire şi impactul lor, nerespectarea de către acestea a obligaţiilor specifice care le sunt aplicabile poate afecta un număr semnificativ de destinatari ai serviciului din diferite state membre şi poate cauza prejudicii societale majore, astfel de nerespectări putând fi, totodată, foarte greu de identificat şi abordat. Din acest motiv, Comisia, în cooperare cu coordonatorii serviciilor digitale şi cu comitetul, ar trebui să dezvolte cunoştinţele de specialitate şi capacităţile la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte supravegherea platformelor online foarte mari sau motoarele de căutare online foarte mari. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie în măsură să coordoneze şi să se bazeze pe cunoştinţele de specialitate şi resursele acestor autorităţi, de exemplu analizând, în mod permanent sau temporar, tendinţele sau problemele specifice care apar cu privire la una sau mai multe platforme online foarte mari sau unul sau mai multe motoare de căutare online foarte mari. Statele membre ar trebui să coopereze cu Comisia la dezvoltarea acestor capacităţi, inclusiv prin detaşarea de personal, după caz, şi să contribuie la crearea unei capacităţi comune de supraveghere la nivelul Uniunii. Pentru a dezvolta cunoştinţele de specialitate şi capacităţile la nivelul Uniunii, Comisia se poate baza, de asemenea, pe cunoştinţele de specialitate şi capacităţile deţinute de Observatorul privind economia platformelor online, astfel cum a fost înfiinţat prin Decizia din 26 aprilie 2018 a Comisiei privind înfiinţarea grupului de experţi pentru Observatorul privind economia platformelor online, pe organismele specializate competente, precum şi pe centrele de excelenţă. Comisia poate invita experţi care deţin cunoştinţe de specialitate specifice, inclusiv, în special, cercetători agreaţi, reprezentanţi ai agenţiilor şi organelor Uniunii, reprezentanţi ai industriei, asociaţii care reprezintă utilizatorii sau societatea civilă, organizaţii internaţionale, experţi din sectorul privat, precum şi alte părţi interesate.

(138)Comisia ar trebui să fie în măsură să investigheze încălcările din proprie iniţiativă, în conformitate cu competenţele prevăzute în prezentul regulament, inclusiv solicitând acces la date, solicitând informaţii sau efectuând inspecţii, precum şi bazându-se pe sprijinul coordonatorilor serviciilor digitale. În cazul în care supravegherea de către autorităţile naţionale competente a presupuselor încălcări individuale ale furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari indică probleme sistemice, cum ar fi probleme cu un impact extins asupra intereselor colective ale destinatarilor serviciului, coordonatorii serviciilor digitale ar trebui să poată, pe baza unei cereri motivate corespunzător, să sesizeze Comisia cu privire la aceste aspecte. O astfel de cerere ar trebui să conţină cel puţin toate faptele şi circumstanţele necesare din care rezultă presupusa încălcare şi caracterul său sistemic. În funcţie de rezultatul propriei evaluări, Comisia ar trebui să fie în măsură să ia măsurile de investigare şi de asigurare a respectării normelor necesare în temeiul prezentului regulament, inclusiv, dacă este cazul, să iniţieze o investigaţie sau să adopte măsuri provizorii.

(139)Pentru a-şi îndeplini în mod eficace sarcinile, Comisia ar trebui să menţină o marjă de apreciere în ceea ce priveşte decizia de a iniţia proceduri împotriva furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari. Odată ce Comisia a iniţiat procedura, coordonatorii serviciilor digitale din ţările de stabilire în cauză ar trebui să fie împiedicaţi să îşi exercite competenţele de investigare şi de asigurare a respectării normelor în ceea ce priveşte comportamentul în cauză al furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare, astfel încât să se evite suprapunerile, inconsecvenţele şi riscurile de nerespectare a principiului ne bis in idem. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să fie în măsură să solicite contribuţia individuală sau comună la investigaţie a coordonatorilor serviciilor digitale. În conformitate cu obligaţia de cooperare loială, coordonatorii serviciilor digitale ar trebui să depună toate eforturile pentru a da curs cererilor justificate şi proporţionate ale Comisiei în contextul unei investigaţii. Mai mult, coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire, precum şi comitetul şi orice alt coordonator de servicii digitale, după caz, ar trebui să furnizeze Comisiei toate informaţiile şi asistenţa necesare pentru a-i permite să îşi îndeplinească sarcinile în mod eficace, inclusiv informaţii colectate în contextul exerciţiilor de colectare de date sau de acces la date, în măsura în care temeiul juridic în baza căruia au fost colectate informaţiile nu împiedică acest lucru. La rândul său, Comisia ar trebui să informeze coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire şi comitetul cu privire la exercitarea competenţelor sale şi, în special, cu privire la momentul în care intenţionează să iniţieze procedura şi să îşi exercite competenţele de investigare. În plus, atunci când le comunică furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari constatările sale preliminare, inclusiv orice aspect cu privire la care are obiecţii, Comisia ar trebui să le comunice şi comitetului. Comitetul ar trebui să îşi prezinte opiniile cu privire la obiecţiile şi evaluarea formulate de Comisie, iar Comisia ar trebui să ţină cont de aviz în raţionamentul pe care se bazează decizia sa finală.

(140)Având în vedere atât provocările specifice care pot apărea în încercarea de a asigura respectarea normelor de către furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari, cât şi importanţa eficacităţii unei astfel de acţiuni, date fiind dimensiunea şi impactul acestora, precum şi prejudiciile pe care le pot cauza, Comisia ar trebui să dispună de competenţe solide de investigare şi de asigurare a respectării normelor pentru a-i permite să investigheze, să asigure respectarea şi să monitorizeze conformitatea cu normele prevăzute în prezentul regulament, cu respectarea deplină a dreptului fundamental de a fi auzit şi de a avea acces la dosar în contextul unei proceduri de asigurare a respectării normelor, a principiului proporţionalităţii şi a drepturilor şi intereselor părţilor afectate.

(141)Comisia ar trebui să poată solicita informaţiile necesare pentru a asigura punerea în aplicare efectivă şi respectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament în întreaga Uniune. În special, Comisia ar trebui să aibă acces la orice documente, date şi informaţii relevante necesare pentru iniţierea şi desfăşurarea investigaţiilor şi pentru monitorizarea respectării obligaţiilor relevante prevăzute în prezentul regulament, indiferent de cine deţine documentele, datele sau informaţiile în cauză şi indiferent de forma sau formatul acestora, de suportul de stocare sau de locul exact în care sunt stocate. Comisia ar trebui să poată solicita în mod direct, printr-o cerere de informaţii motivată corespunzător, ca furnizorul platformei online foarte mare sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză, precum şi orice altă persoană fizică sau juridică care acţionează în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meşteşugărească sau profesională, care ar putea, în mod rezonabil, să aibă cunoştinţă de informaţii referitoare la încălcare sau la presupusa încălcare, după caz, să furnizeze orice dovezi, date şi informaţii relevante. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita orice informaţii relevante de la orice autoritate, organism sau agenţie publică a statului membru în scopurile prezentului regulament. Comisia ar trebui să fie în măsură ca, prin exercitarea competenţelor de investigare, precum cereri de informaţii sau interviuri, să solicite accesul la documente, date, informaţii, baze de date şi algoritmi ai persoanelor relevante, precum şi explicaţii referitoare la acestea, şi să intervieveze, cu consimţământul acestora, orice persoane fizice sau juridice care ar putea fi în posesia unor informaţii utile şi să înregistreze declaraţiile făcute prin orice mijloace tehnice. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să efectueze inspecţiile necesare pentru a asigura respectarea dispoziţiilor relevante ale prezentului regulament. Respectivele competenţe de investigare urmăresc să completeze posibilitatea Comisiei de a solicita asistenţă coordonatorilor serviciilor digitale şi altor autorităţi ale statelor membre, de exemplu prin furnizarea de informaţii sau în exercitarea competenţelor respective.

(142)Măsurile provizorii pot constitui un instrument important pentru a se asigura faptul că, atât timp cât o investigaţie este în curs, încălcarea investigată nu conduce la riscul unor prejudicii grave pentru destinatarii serviciului. Acest instrument este important pentru a se evita evoluţii care ar putea fi foarte greu de inversat printr-o decizie luată de Comisie la finalul procedurii. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă competenţa de a impune măsuri provizorii printr-o decizie în cadrul unei proceduri iniţiate în vederea eventualei adoptări a unei decizii de neconformitate. Această competenţă ar trebui să se aplice în cazurile în care Comisia a constatat prima facie o încălcare a obligaţiilor în temeiul prezentului regulament de către furnizorul unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare. O decizie prin care se impun măsuri provizorii ar trebui să se aplice numai pe o perioadă determinată, care fie poate dura până la încheierea procedurii de către Comisie, fie poate avea o durată fixă, putând fi reînnoită în măsura în care acest lucru este necesar şi adecvat.

(143)Comisia ar trebui să poată lua măsurile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare efectivă a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament şi respectarea acestora. Astfel de măsuri ar trebui să includă capacitatea de a numi experţi externi independenţi şi auditori care să ofere asistenţă Comisiei în acest proces, inclusiv, după caz, experţi şi auditori din partea autorităţilor competente din statele membre, cum ar fi autorităţile de protecţie a datelor sau autorităţile de protecţie a consumatorilor. La numirea auditorilor, Comisia ar trebui să asigure o rotaţie suficientă.

(144)Ar trebui să se poată asigura respectarea obligaţiilor relevante prevăzute în prezentul regulament prin impunerea de amenzi şi de penalităţi cu titlu cominatoriu. În acest scop, ar trebui stabilite, de asemenea, niveluri adecvate ale amenzilor şi ale penalităţilor cu titlu cominatoriu aplicabile pentru nerespectarea obligaţiilor şi încălcarea normelor de procedură, sub rezerva unor termene de prescripţie corespunzătoare, în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi cu principiul ne bis in idem. Comisia şi autorităţile naţionale relevante ar trebui să îşi coordoneze eforturile de asigurare a respectării normelor pentru a se asigura că aceste principii sunt respectate. În special, Comisia ar trebui să ţină cont de orice amendă şi sancţiune aplicată aceleiaşi persoane juridice pentru aceleaşi fapte printr-o decizie definitivă în cadrul unei proceduri referitoare la o încălcare a altor norme de drept al Uniunii sau de drept intern, astfel încât să se asigure că ansamblul amenzilor şi al sancţiunilor aplicate corespunde gravităţii încălcărilor comise. Toate deciziile adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament fac obiectul controlului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în conformitate cu TFUE. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar trebui să aibă competenţă de fond în ceea ce priveşte amenzile şi penalităţile cu titlu cominatoriu în conformitate cu articolul 261 din TFUE.

(145)Având în vedere potenţialele efecte societale semnificative ale unei încălcări a obligaţiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice care le revin exclusiv platformelor online foarte mari şi motoarelor de căutare online foarte mari şi pentru a aborda aceste preocupări de politică publică, este necesar să se prevadă un sistem de supraveghere consolidată a oricărei acţiuni întreprinse pentru a pune capăt şi a remedia în mod eficace încălcările prezentului regulament. Prin urmare, odată ce a fost constatată şi, dacă este necesar, sancţionată o încălcare a uneia dintre dispoziţiile prezentului regulament care se aplică exclusiv platformelor online foarte mari sau motoarelor de căutare online foarte mari, Comisia ar trebui să solicite furnizorului unei astfel de platforme sau al unui astfel de motor de căutare să elaboreze un plan de acţiune detaliat pentru a remedia orice efect al încălcării pentru viitor şi să comunice respectivul plan de acţiune coordonatorilor serviciilor digitale, Comisiei şi comitetului, într-un termen stabilit de Comisie. Comisia, ţinând cont de avizul comitetului, ar trebui să stabilească dacă măsurile incluse în planul de acţiune sunt suficiente pentru a remedia încălcarea, luând în considerare, de asemenea, dacă respectarea codului de conduită aplicabil este inclusă printre măsurile propuse. Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze orice măsură ulterioară luată de furnizorul în cauză al unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare, astfel cum se prevede în planul său de acţiune, luând în considerare, de asemenea, un audit independent al furnizorului. În cazul în care, în urma punerii în aplicare a planului de acţiune, Comisia consideră în continuare că încălcarea nu a fost pe deplin remediată sau în cazul în care planul de acţiune nu a fost pus la dispoziţie sau nu este considerat adecvat, aceasta ar trebui să poată face uz de orice competenţă de investigare sau de asigurare a respectării normelor în temeiul prezentului regulament, inclusiv de competenţa de a impune penalităţi cu titlu cominatoriu şi de a iniţia procedura de blocare a accesului la serviciul în cadrul căruia a avut loc încălcarea.

(146)Furnizorii platformelor online foarte mari sau ai motoarelor de căutare online foarte mari în cauză şi alte persoane asupra cărora îşi exercită competenţele Comisia, ale căror interese pot fi afectate de o decizie, ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile înaintea adoptării deciziei, iar deciziile adoptate ar trebui să facă obiectul unei publicităţi ample. Este esenţial ca informaţiile confidenţiale să fie protejate, asigurându-se totodată dreptul la apărare al părţilor interesate. În plus, Comisia ar trebui să se asigure, respectând totodată confidenţialitatea informaţiilor, că orice informaţie pe care se bazează decizia sa este divulgată într-o măsură care să îi permită destinatarului deciziei să înţeleagă faptele şi consideraţiile care au condus la adoptarea deciziei.

(148)Pentru a monitoriza şi a asigura respectarea prezentului regulament în mod eficace, este necesar un schimb de informaţii continuu şi în timp real între coordonatorii serviciilor digitale, comitet şi Comisie, pe baza fluxurilor de informaţii şi a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru poate justifica, de asemenea, accesul altor autorităţi competente la acest sistem, după caz. În acelaşi timp, dat fiind că informaţiile schimbate pot fi confidenţiale sau pot implica date cu caracter personal, acestea ar trebui să rămână protejate împotriva accesului neautorizat, în conformitate cu scopurile pentru care au fost colectate. Din acest motiv, toate comunicările dintre autorităţile ar trebui să se desfăşoare pe baza unui sistem fiabil şi sigur de schimb de informaţii, ale cărui detalii ar trebui stabilite într-un act de punere în aplicare. Sistemul de schimb de informaţii se poate baza pe instrumentele existente ale pieţei interne, în măsura în care acestea pot îndeplini obiectivele prezentului regulament într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor.

(149)Fără a aduce atingere drepturilor destinatarilor serviciului de a apela la un reprezentant în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European şi a Consiliului (³³) sau la orice alt tip de reprezentare prevăzut în dreptul intern, destinatarii serviciului ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a mandata o persoană juridică sau un organism public să le exercite drepturile prevăzute în prezentul regulament. Aceste drepturi pot include drepturile legate de transmiterea de notificări, de contestarea deciziilor luate de furnizorii de servicii intermediare şi de depunerea de plângeri împotriva furnizorilor pentru încălcarea prezentului regulament. Anumite organisme, organizaţii şi asociaţii au cunoştinţe de specialitate şi competenţe speciale în ceea ce priveşte detectarea şi semnalarea deciziilor eronate sau nejustificate de moderare a conţinutului, iar plângerile lor în numele destinatarilor serviciului pot avea un impact pozitiv asupra libertăţii de exprimare şi de informare în general, astfel încât furnizorii de platforme online ar trebui să trateze plângerile respective fără întârzieri nejustificate.

(150)Din motive de eficacitate şi eficienţă, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare generală a prezentului regulament. În special, respectiva evaluare generală ar trebui să abordeze, printre altele, domeniul de aplicare al serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, interacţiunea sa cu alte acte juridice, impactul prezentului regulament asupra funcţionării pieţei interne, în special în ceea ce priveşte serviciile digitale, punerea în aplicare a codurilor de conduită, obligaţia de a desemna un reprezentant legal stabilit în Uniune, efectul obligaţiilor asupra întreprinderilor mici şi a microîntreprinderilor, eficacitatea mecanismului de supraveghere şi de asigurare a respectării normelor şi impactul asupra dreptului la libertatea de exprimare şi de informare. În plus, pentru a evita sarcinile disproporţionate şi pentru a asigura eficacitatea continuă a prezentului regulament, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a impactului obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, în termen de trei ani de la punerea sa în aplicare, şi o evaluare a domeniului de aplicare al serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, în special pentru platformele online foarte mari şi pentru motoarele de căutare online foarte mari, precum şi a interacţiunii sale cu alte acte juridice, în termen de trei ani de la intrarea sa în vigoare.

(151)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili modele privind forma, conţinutul şi alte detalii referitoare la rapoartele privind moderarea conţinutului, pentru a stabili cuantumul taxei anuale de supraveghere percepute furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari, pentru a stabili modalităţile practice pentru procedurile, audierile şi divulgarea negociată a informaţiilor efectuate în contextul supravegherii, investigării, asigurării respectării normelor şi monitorizării în ceea ce priveşte furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari, precum şi pentru a stabili modalităţile practice şi operaţionale pentru funcţionarea sistemului de schimb de informaţii şi interoperabilitatea acestuia cu alte sisteme relevante. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁴).

(152)În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentului regulament, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament în ceea ce priveşte criteriile de identificare a platformelor online foarte mari şi a motoarelor de căutare online foarte mari, etapele procedurale, metodologiile de audit şi modelele de raportare pentru audituri, specificaţiile tehnice pentru cererile de acces şi metodologia şi procedurile detaliate pentru stabilirea taxei de supraveghere. Este deosebit de important ca în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (³⁵). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(153)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale recunoscute de Cartă şi drepturile fundamentale care constituie principii generale ale dreptului Uniunii. În consecinţă, prezentul regulament ar trebui să fie interpretat şi aplicat în conformitate cu aceste drepturi fundamentale, inclusiv cu libertatea de exprimare şi de informare, precum şi libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă. Atunci când îşi exercită competenţele prevăzute în prezentul regulament, toate autorităţile publice implicate ar trebui să atingă, în situaţiile în care drepturile fundamentale relevante intră în conflict, un echilibru just între drepturile în cauză, în conformitate cu principiul proporţionalităţii.

(155)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume de a contribui la buna funcţionare a pieţei interne şi de a asigura un mediu online sigur, previzibil şi de încredere, în care drepturile fundamentale consacrate în Cartă sunt protejate în mod corespunzător, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acestea nu pot realiza armonizarea şi cooperarea necesare acţionând singure, dar, având în vedere domeniul de aplicare teritorială şi personală, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(156)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁶) şi a emis un aviz la 10 februarie 2021 (³⁷),

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiect

(2)Prezentul regulament stabileşte norme armonizate cu privire la furnizarea de servicii intermediare pe piaţa internă. În special, regulamentul stabileşte:

Art. 2: Domeniu de aplicare

(4)Prezentul regulament nu aduce atingere normelor stabilite de alte acte juridice ale Uniunii care reglementează alte aspecte ale furnizării de servicii intermediare pe piaţa internă sau care detaliază şi completează prezentul regulament, în special următoarele:

Art. 3: Definiţii

(g)"serviciu intermediar" înseamnă unul dintre următoarele servicii ale societăţii informaţionale:

(i)"platformă online" înseamnă un serviciu de găzduire care, la cererea unui destinatar al serviciului, stochează şi diseminează informaţii către public, cu excepţia cazului în care activitatea respectivă este o caracteristică minoră şi pur auxiliară a unui alt serviciu sau o funcţie minoră a serviciului principal şi, din motive obiective şi tehnice, nu poate fi utilizată fără celălalt serviciu, iar integrarea caracteristicii sau a funcţiei în celălalt serviciu nu este un mijloc de a eluda aplicarea prezentului regulament;

(t)"moderare a conţinutului" înseamnă activităţile, automatizate sau neautomatizate, întreprinse de furnizorii de servicii intermediare cu scopul, în special, de a detecta, identifica şi aborda conţinutul ilegal sau informaţiile incompatibile cu condiţiile generale de utilizare ale acestora, furnizate de destinatarii serviciului, inclusiv măsurile luate care afectează disponibilitatea, vizibilitatea şi accesibilitatea conţinutului ilegal respectiv sau a informaţiilor respective, cum ar fi retrogradarea, demonetizarea, blocarea accesului la conţinutul şi informaţiile respective sau eliminarea acestora, ori măsurile luate care afectează capacitatea destinatarilor serviciului de a furniza informaţiile respective, cum ar fi închiderea sau suspendarea contului destinatarului;

CAPITOLUL II:RĂSPUNDEREA FURNIZORILOR DE SERVICII INTERMEDIARE

Art. 4: "Simpla transmitere" ("Mere conduit")

(1)În cazul în care se furnizează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o reţea de comunicaţii, furnizorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile transmise sau accesate, cu condiţia ca furnizorul:

Art. 5: "Stocarea în cache"

(1)În cazul în care se furnizează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul de servicii nu este responsabil pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor respective, atât timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru a face mai eficientă sau mai sigură transmiterea mai departe a informaţilor către alţi destinatari ai serviciului, la cererea acestora, cu condiţia ca furnizorul:

Art. 6: Găzduirea

(1)În cazul în care se furnizează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul serviciului nu este responsabil pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca furnizorul:

(3)Alineatul (1) nu se aplică în ceea ce priveşte răspunderea în temeiul dreptului privind protecţia consumatorilor care le revine platformelor online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, în cazul în care o astfel de platformă online prezintă informaţia specifică sau facilitează în alt mod tranzacţia specifică în cauză în aşa fel încât un consumator obişnuit să creadă că informaţia, produsul sau serviciul care face obiectul tranzacţiei este furnizat fie de platforma online însăşi, fie de un destinatar al serviciului care acţionează sub autoritatea sau sub controlul său.

Art. 7: Investigaţii voluntare din proprie iniţiativă şi conformitatea juridică

Furnizorii de servicii intermediare nu sunt consideraţi neeligibili pentru a beneficia de exonerarea de răspundere menţionată la articolele 4, 5 şi 6 pentru simplul motiv că efectuează, cu bună-credinţă şi diligenţă, investigaţii voluntare din proprie iniţiativă sau adoptă alte măsuri menite să detecteze, să identifice şi să elimine conţinutul ilegal sau să blocheze accesul la acesta ori pentru că iau măsurile necesare pentru a se conforma cerinţelor de drept al Uniunii şi de drept intern care este conform cu dreptul Uniunii, inclusiv cerinţelor prevăzute în prezentul regulament.

Art. 9: Ordine de a acţiona împotriva conţinutului ilegal

(1)La primirea unui ordin de a acţiona împotriva unui anumit element sau a mai multor elemente de conţinut ilegal, care a fost emis de autorităţile judiciare sau administrative naţionale relevante în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii sau al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, furnizorii de servicii intermediare informează fără întârzieri nejustificate autoritatea emitentă a ordinului sau orice altă autoritate indicată în ordin cu privire la modul în care s-a dat curs ordinului, precizând dacă şi când s-a dat curs ordinului.

(2)Statele membre se asigură că, atunci când i se transmite furnizorului un ordin astfel cum este menţionat la alineatul (1), ordinul respectiv îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

a)ordinul respectiv conţine următoarele elemente:

c)ordinul respectiv este transmis în una dintre limbile declarate de furnizorul de servicii intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) sau într-o altă limbă oficială a statelor membre, convenită între autoritatea care emite ordinul şi furnizorul respectiv, şi este trimis punctului electronic de contact desemnat de furnizorul respectiv în conformitate cu articolul 11; în cazul în care ordinul nu este redactat în limba declarată de furnizorul de servicii intermediare sau într-o altă limbă convenită între autoritate şi furnizor, ordinul poate fi transmis în limba autorităţii care emite ordinul, cu condiţia ca acesta să fie însoţit de o traducere în limba declarată de furnizor sau în limba convenită între autoritate şi furnizor, care să privească cel puţin elementele prevăzute la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat.

(5)Cel târziu în momentul în care s-a dat curs ordinului sau, după caz, în momentul prevăzut de autoritatea emitentă în ordinul său, furnizorii de servicii intermediare îl informează pe destinatarul serviciului în cauză cu privire la ordinul primit şi la modul în care s-a dat curs ordinului. Aceste informaţii furnizate destinatarului serviciului includ o expunere de motive, căile de atac posibile şi o descriere a domeniului de aplicare teritorial al ordinului, în conformitate cu alineatul (2).

Art. 10: Ordine de a furniza informaţii

(1)La primirea unui ordin de a furniza o anumită informaţie cu privire la unul sau mai mulţi destinatari individuali ai serviciului, care a fost emis de autorităţile judiciare sau administrative naţionale relevante în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii şi al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, furnizorii de servicii intermediare informează fără întârzieri nejustificate autoritatea emitentă a ordinului sau orice altă autoritate indicată în ordin cu privire la primirea ordinului şi la modul în care s-a dat curs ordinului, precizând dacă şi când s-a dat curs ordinului.

(2)Statele membre se asigură că, atunci când i se transmite furnizorului un ordin astfel cum este menţionat la alineatul (1), ordinul respectiv îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

a)ordinul respectiv conţine următoarele elemente:

(iv)o expunere de motive care explică scopul pentru care sunt solicitate informaţiile şi motivul pentru care cerinţa de a furniza informaţiile este necesară şi proporţională pentru a stabili dacă destinatarii serviciilor intermediare respectă dreptul aplicabil al Uniunii sau dreptul intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, cu excepţia cazului în care o astfel de expunere de motive nu poate fi furnizată din motive legate de prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea penală a infracţiunilor;

c)ordinul respectiv este transmis în una dintre limbile declarate de furnizorul de servicii intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) sau într-o altă limbă oficială a statelor membre, convenită între autoritatea care emite ordinul şi furnizor, şi este trimis punctului electronic de contact desemnat de furnizorul respectiv în conformitate cu articolul 11; în cazul în care ordinul nu este redactat în limba declarată de furnizorul de servicii intermediare sau într-o altă limbă convenită între autoritate şi furnizor, ordinul poate fi transmis în limba autorităţii care emite ordinul, cu condiţia ca acesta să fie însoţit de o traducere în limba declarată de furnizor sau în limba convenită între autoritate şi furnizor, care să privească cel puţin elementele prevăzute la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat.

CAPITOLUL III:OBLIGAŢII DE DILIGENŢĂ PENTRU UN MEDIU ONLINE TRANSPARENT ŞI SIGUR

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii aplicabile tuturor furnizorilor de servicii intermediare

Art. 11: Puncte de contact pentru autorităţile statelor membre, Comisie şi comitet

(3)Furnizorii de servicii intermediare precizează în informaţiile menţionate la alineatul (2) limba sau limbile oficiale ale statelor membre care, în plus faţă de o limbă înţeleasă la scară largă de un număr cât mai mare de cetăţeni ai Uniunii, pot fi utilizate pentru a comunica cu punctele lor de contact şi care includ cel puţin una dintre limbile oficiale ale statului membru în care furnizorul de servicii intermediare îşi are locul principal de stabilire sau în care îşi are reşedinţa sau este stabilit reprezentantul legal al acestuia.

Art. 12: Puncte de contact pentru destinatarii serviciului

Art. 13: Reprezentanţi legali

(2)Furnizorii de servicii intermediare îi împuternicesc pe reprezentanţii lor legali pentru a fi contactaţi în plus faţă de furnizori sau în locul acestora de către autorităţile competente ale statelor membre, Comisie şi comitet cu privire la toate aspectele necesare pentru primirea, respectarea şi executarea deciziilor emise în legătură cu prezentul regulament. Furnizorii de servicii intermediare acordă reprezentantului lor legal competenţele necesare şi resurse suficiente pentru a garanta cooperarea lor eficientă şi în timp util cu autorităţile competente ale statelor membre, cu Comisia şi cu comitetul şi pentru a se conforma unor astfel de decizii.

Art. 14: Condiţii generale de utilizare

(1)Furnizorii de servicii intermediare includ, în condiţiile lor generale de utilizare, informaţii cu privire la orice restricţii pe care le impun în legătură cu utilizarea serviciului lor în ceea ce priveşte informaţiile furnizate de destinatarii serviciului. Informaţiile respective includ informaţii cu privire la politicile, procedurile, măsurile şi instrumentele utilizate în scopul moderării conţinutului, inclusiv procesul decizional algoritmic şi verificarea de către o persoană, precum şi cu privire la regulamentul de procedură al sistemului lor intern de soluţionare a plângerilor. Informaţiile respective sunt prezentate într-un limbaj clar, simplu, inteligibil, accesibil şi lipsit de ambiguitate şi se pun la dispoziţia publicului într-un format uşor accesibil şi care poate fi citit automat.

(4)Furnizorii de servicii intermediare acţionează în mod diligent, obiectiv şi proporţional în aplicarea şi asigurarea respectării restricţiilor menţionate la alineatul (1), ţinând seama în mod corespunzător de drepturile şi interesele legitime ale tuturor părţilor implicate, inclusiv de drepturile fundamentale ale destinatarilor serviciului, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă şi alte drepturi fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Cartă.

Art. 15: Obligaţiile de raportare în materie de transparenţă ale furnizorilor de servicii intermediare

(1)Furnizorii de servicii intermediare pun la dispoziţia publicului, într-un format care poate fi citit automat şi într-un mod uşor accesibil, cel puţin o dată pe an, rapoarte clare şi uşor de înţeles cu privire la orice moderare a conţinutului pe care au efectuat-o în perioada relevantă. Rapoartele respective includ, în special, după caz, informaţii privind următoarele aspecte:

b)pentru furnizorii de servicii de găzduire, numărul de notificări transmise în conformitate cu articolul 16, clasificate în funcţie de tipul de conţinut presupus ilegal în cauză, numărul de notificări transmise de notificatorii de încredere, orice acţiune întreprinsă în urma notificărilor, făcând distincţie între acţiunile întreprinse în temeiul legii sau al condiţiilor generale de utilizare ale furnizorului, numărul de notificări prelucrate exclusiv prin mijloace automatizate, precum şi durata de timp mediană necesară pentru a întreprinde acţiunea;

c)pentru furnizorii de servicii intermediare, informaţii utile şi uşor de înţeles cu privire la moderarea conţinutului efectuată din proprie iniţiativă, inclusiv utilizarea instrumentelor automatizate, măsurile luate pentru a oferi formare şi asistenţă persoanelor responsabile de moderarea conţinutului, numărul şi tipul de măsuri luate care afectează disponibilitatea, vizibilitatea şi accesibilitatea informaţiilor furnizate de destinatarii serviciului şi capacitatea destinatarilor de a furniza informaţii prin intermediul serviciului, precum şi alte restricţii conexe ale serviciului; informaţiile raportate se clasifică în funcţie de tipul de conţinut ilegal sau de încălcarea condiţiilor generale ale furnizorului de servicii, de metoda de detectare şi de tipul de restricţie aplicată;

d)pentru furnizorii de servicii intermediare, numărul de plângeri primite prin intermediul sistemelor interne de soluţionare a plângerilor în conformitate cu condiţiile generale de utilizare ale furnizorului şi, în plus, pentru furnizorii de platforme online, în conformitate cu articolul 20, temeiul plângerilor respective, deciziile luate cu privire la plângerile respective, durata de timp mediană necesară pentru luarea deciziilor respective şi numărul de cazuri în care deciziile respective au fost anulate;

SECŢIUNEA 2:Dispoziţii suplimentare aplicabile furnizorilor de servicii de găzduire, inclusiv platformelor online

Art. 16: Mecanisme de notificare şi de acţiune

(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) sunt de aşa natură încât să faciliteze transmiterea de notificări suficient de precise şi justificate în mod corespunzător. În acest scop, furnizorii de servicii de găzduire iau măsurile necesare pentru a permite şi a facilita transmiterea de notificări care să conţină toate elementele următoare:

(6)Furnizorii de servicii de găzduire prelucrează toate notificările pe care le primesc în cadrul mecanismelor menţionate la alineatul (1) şi iau decizii cu privire la informaţiile la care se referă notificările, în timp util, cu diligenţă, în mod nearbitrar şi cu obiectivitate. În cazul în care utilizează mijloace automatizate pentru prelucrarea respectivă sau pentru luarea deciziilor, furnizorii de servicii de găzduire includ informaţii cu privire la utilizarea unor astfel de mijloace în notificarea menţionată la alineatul (5).

Art. 17: Expunerea de motive

(1)Furnizorii de servicii de găzduire furnizează oricărui destinatar afectat al serviciului o expunere de motive clară şi specifică pentru oricare dintre următoarele restricţii impuse pe motiv că informaţiile furnizate de destinatarul serviciului constituie conţinut ilegal sau sunt incompatibile cu condiţiile generale de utilizare ale acestora:

(3)Expunerea de motive menţionată la alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii:

Art. 18: Notificarea suspiciunilor de infracţiuni

(1)În cazul în care un furnizor de servicii de găzduire ia cunoştinţă de o informaţie care creează suspiciunea că a avut loc, are loc sau este probabil să aibă loc o infracţiune care implică o ameninţare la adresa vieţii sau a siguranţei uneia sau mai multor persoane, furnizorul informează cu promptitudine autorităţile de aplicare a legii sau autorităţile judiciare ale statului membru sau ale statelor membre în cauză cu privire la suspiciunea sa şi furnizează toate informaţiile relevante disponibile.

(2)În cazul în care nu poate identifica cu un grad rezonabil de certitudine statul membru în cauză, furnizorul serviciilor de găzduire informează autorităţile de aplicare a legii din statul membru în care îşi are reşedinţa sau este stabilit reprezentantul său legal ori informează Europolul sau ambele instituţii.

SECŢIUNEA 3:Dispoziţii suplimentare aplicabile furnizorilor de platforme online

Art. 19: Excluderea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici

(1)Prezenta secţiune, cu excepţia articolului 24 alineatul (3), nu se aplică furnizorilor de platforme online care se califică drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici, în sensul definiţiei din Recomandarea 2003/361/CE.

Art. 20: Sistemul intern de soluţionare a plângerilor

(1)Furnizorii de platforme online oferă destinatarilor serviciului, inclusiv persoanelor fizice sau entităţilor care au transmis o notificare, pe o perioadă de cel puţin şase luni de la data deciziei menţionate la prezentul alineat, acces la un sistem intern eficace de soluţionare a plângerilor, care să le permită acestora să depună plângeri pe cale electronică şi în mod gratuit, în legătură cu deciziile luate de furnizorul platformei online la primirea unei notificări sau în legătură cu următoarele decizii luate de furnizorul platformei online pe motiv că informaţiile furnizate de destinatari constituie conţinut ilegal sau sunt incompatibile cu condiţiile lor generale de utilizare:

(4)Furnizorii de platforme online tratează plângerile depuse prin intermediul sistemului lor intern de soluţionare a plângerilor în timp util, în mod nediscriminatoriu, diligent, şi nearbitrar. În cazul în care o plângere conţine motive suficiente pentru ca furnizorul platformei online să considere că decizia sa de a nu da curs notificării este nefondată sau că informaţiile la care se referă plângerea nu sunt ilegale şi nu sunt incompatibile cu condiţiile generale de utilizare ale platformei sau conţine informaţii care indică faptul că comportamentul reclamantului nu justifică măsurile luate, furnizorul platformei online anulează decizia menţionată la alineatul (1) fără întârzieri nejustificate.

Art. 21: Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor

(1)Destinatarii serviciului, inclusiv persoanele fizice sau entităţile care au transmis notificări, cărora li se adresează deciziile menţionate la articolul 20 alineatul (1) au dreptul de a opta pentru orice organism de soluţionare extrajudiciară a litigiilor care a fost certificat în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în vederea soluţionării litigiilor legate de deciziile respective, inclusiv a plângerilor care nu au fost soluţionate prin intermediul sistemului intern de soluţionare a plângerilor menţionat la articolul respectiv.

(2)Ambele părţi colaborează cu bună credinţă cu organismul certificat de soluţionare extrajudiciară a litigiilor selectat, în vederea soluţionării litigiului.

(3)Coordonatorul serviciilor digitale din statul membru în care este stabilit organismul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor certifică respectivul organism, pentru o perioadă de maximum cinci ani, care poate fi reînnoită, la cererea organismului în cauză, dacă organismul a demonstrat că îndeplineşte toate condiţiile următoare:

f)procesul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor pe care îl asigură se derulează în conformitate cu norme de procedură clare şi echitabile, uşor accesibile publicului şi care sunt conforme cu dreptul aplicabil, inclusiv cu prezentul articol.

(4)Organismele certificate de soluţionare extrajudiciară a litigiilor raportează anual cu privire la funcţionarea lor coordonatorului serviciilor digitale care le-a certificat, specificând cel puţin numărul de litigii pe care le-au primit, informaţiile cu privire la rezultatele litigiilor respective, durata medie de soluţionare a acestora şi eventualele deficienţe sau dificultăţi întâmpinate. Acestea furnizează informaţii suplimentare la cererea respectivului coordonator al serviciilor digitale.

e)conţine recomandări cu privire la modul de îmbunătăţire a funcţionării organismelor respective, după caz.

Organismele certificate de soluţionare extrajudiciară a litigiilor pun la dispoziţia părţilor soluţia lor într-un termen rezonabil şi nu mai târziu de 90 de zile calendaristice de la primirea plângerii. În cazul unor litigii extrem de complexe, organismul certificat de soluţionare extrajudiciară a litigiilor poate, la libera sa alegere, să prelungească termenul de 90 de zile calendaristice cu un termen suplimentar de cel mult 90 de zile, durata totală maximă neputând depăşi 180 de zile.

(5)În cazul în care organismul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor dă câştig de cauză destinatarului serviciului, inclusiv persoanei fizice sau entităţii care a transmis o notificare, furnizorul platformei online suportă toate taxele facturate de organismul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor şi rambursează destinatarului respectiv, inclusiv persoanei fizice sau entităţii, orice alte cheltuieli rezonabile pe care acesta le-a suportat în legătură cu soluţionarea litigiului. În cazul în care organismul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor dă câştig de cauză furnizorului platformei online, destinatarul serviciului, inclusiv persoana fizică sau entitatea, nu are obligaţia să ramburseze eventualele taxe sau alte cheltuieli pe care le-a suportat sau pe care trebuie să le suporte furnizorul platformei online în legătură cu soluţionarea litigiului, cu excepţia cazului în care organismul constată că destinatarul respectiv a acţionat în mod vădit cu rea-credinţă.

(6)Statele membre pot institui organisme extrajudiciare de soluţionare a litigiilor în sensul alineatului (1) sau pot sprijini activităţile unora sau ale tuturor organismelor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor pe care le-au certificat în conformitate cu alineatul (3).

(7)Coordonatorul serviciilor digitale care a certificat un organism de soluţionare extrajudiciară a litigiilor revocă respectiva certificare dacă, în urma unei investigaţii efectuate fie din proprie iniţiativă, fie pe baza informaţiilor primite de la terţi, stabileşte că organismul de soluţionare extrajudiciară a litigiilor nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (3). Înainte de a revoca certificarea respectivă, coordonatorul serviciilor digitale oferă organismului respectiv posibilitatea de a reacţiona la constatările investigaţiei sale şi la intenţia sa de a revoca certificarea organismului de soluţionare extrajudiciară a litigiilor.

(8)Coordonatorii serviciilor digitale notifică Comisiei organismele de soluţionare extrajudiciară a litigiilor pe care le-au certificat în conformitate cu alineatul (3), inclusiv, după caz, menţiunile indicate la al doilea paragraf de la alineatul respectiv, precum şi organismele de soluţionare extrajudiciară a litigiilor a căror certificare a fost revocată. Comisia publică o listă a organismelor respective, inclusiv a menţiunilor respective, pe un site web special uşor accesibil şi actualizează lista.

Art. 22: Notificatorii de încredere

(2)Statutul de "notificator de încredere" în temeiul prezentului regulament se acordă, la cererea oricărei entităţi, de coordonatorul serviciilor digitale din statul membru în care este stabilit solicitantul, dacă solicitantul demonstrează că îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(3)Notificatorii de încredere publică, cel puţin o dată pe an, rapoarte uşor de înţeles şi detaliate cu privire la notificările transmise în conformitate cu articolul 16 în cursul perioadei vizate. Raportul enumeră cel puţin numărul de notificări clasificate în funcţie de:

(6)În cazul în care un furnizor de platforme online deţine informaţii din care rezultă că un notificator de încredere a transmis, prin intermediul mecanismelor prevăzute la articolul 16, un număr semnificativ de notificări insuficient de precise, incorecte sau motivate în mod inadecvat, inclusiv informaţii colectate în legătură cu prelucrarea plângerilor prin intermediul sistemelor interne de soluţionare a plângerilor prevăzute la articolul 20 alineatul (4), furnizorul comunică informaţiile respective coordonatorului serviciilor digitale care a acordat statutul de notificator de încredere entităţii în cauză, furnizând explicaţiile şi documentele justificative necesare. La primirea informaţiilor de la furnizorul de platforme online şi în cazul în care coordonatorul serviciilor digitale consideră că există motive legitime pentru a deschide o investigaţie, statutul de notificator de încredere se suspendă pe durata investigaţiei. Investigaţia respectivă se realizează fără întârzieri nejustificate.

(7)Coordonatorul serviciilor digitale care a acordat statutul de notificator de încredere unei entităţi revocă statutul respectiv dacă stabileşte, în urma unei investigaţii efectuate fie din proprie iniţiativă, fie pe baza informaţiilor primite de la terţi, inclusiv a informaţiilor furnizate de un furnizor de platforme online în temeiul alineatului (6), că entitatea nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2). Înainte de a revoca statutul respectiv, coordonatorul serviciilor digitale oferă entităţii posibilitatea de a reacţiona la constatările investigaţiei sale şi la intenţia sa de a revoca statutul entităţii de notificator de încredere.

Art. 23: Măsuri şi protecţie împotriva utilizării abuzive

(2)Furnizorii de platforme online suspendă, pe o perioadă rezonabilă de timp şi după ce au emis în prealabil un avertisment, prelucrarea notificărilor şi a plângerilor transmise prin intermediul mecanismelor de notificare şi de acţiune şi al sistemelor interne de soluţionare a plângerilor menţionate la articolul 16 şi, respectiv, la articolul 20, de către persoanele fizice sau entităţile ori de către reclamanţii care transmit frecvent notificări sau plângeri care sunt în mod vădit nefondate.

(3)Atunci când decid cu privire la suspendare, furnizorii de platforme online evaluează, de la caz la caz şi în timp util, cu diligenţă şi obiectiv, dacă un destinatar al serviciului, o persoană fizică, o entitate sau un reclamant întreprinde practicile de utilizare abuzivă menţionate la alineatele (1) şi (2), ţinând seama de toate faptele şi circumstanţele relevante care rezultă din informaţiile aflate la dispoziţia furnizorului platformei online. Circumstanţele respective includ cel puţin următoarele:

Art. 24: Obligaţiile de raportare în materie de transparenţă ale furnizorilor de platforme online

(1)Pe lângă informaţiile menţionate la articolul 15, furnizorii de platforme online includ în rapoartele menţionate la articolul respectiv informaţii cu privire la următoarele:

(2)Până la 17 februarie 2023 şi, ulterior, cel puţin o dată la şase luni, furnizorii de platforme online publică, pentru fiecare platformă online sau motor de căutare online, într-o secţiune accesibilă publicului a interfeţei lor online, informaţii privind numărul mediu lunar de destinatari activi ai serviciului din Uniune, calculat ca medie pe perioada celor şase luni anterioare şi în conformitate cu metodologia prevăzută în actele delegate menţionate la articolul 33 alineatul (3), în cazul în care au fost adoptate astfel de acte delegate.

(3)Furnizorii de platforme online sau de motoare de căutare online comunică coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire şi Comisiei, fără întârzieri nejustificate, la cererea acestora, informaţiile menţionate la alineatul (2), actualizate până la data unei astfel cereri. Respectivul coordonator al serviciilor digitale sau Comisia poate solicita furnizorului platformei online sau al motorului de căutare online să furnizeze informaţii suplimentare în ceea ce priveşte calculul menţionat la alineatul respectiv, inclusiv explicaţii şi justificări cu privire la datele utilizate. Informaţiile respective nu includ date cu caracter personal.

Art. 25: Proiectarea şi organizarea interfeţelor online

(3)Comisia poate emite orientări privind aplicarea alineatului (1) unor practici specifice, în special:

Art. 26: Publicitatea pe platformele online

(1)Furnizorii de platforme online care prezintă comunicări cu caracter publicitar pe interfeţele lor online se asigură că, în privinţa fiecărei comunicări cu caracter publicitar specifice prezentate fiecărui destinatar individual, destinatarii serviciului pot identifica în mod clar, concis, lipsit de ambiguitate şi în timp real, următoarele aspecte:

(2)Furnizorii de platforme online pun la dispoziţia destinatarilor serviciului o funcţie prin care să declare dacă conţinutul pe care îl furnizează reprezintă sau conţine comunicări comerciale.

Art. 27: Transparenţa sistemelor de recomandare

(3)În cazul în care sunt disponibile mai multe opţiuni în temeiul alineatului (1) pentru sistemele de recomandare care stabilesc ordinea relativă a informaţiilor prezentate destinatarilor serviciului, furnizorii de platforme online pun, de asemenea, la dispoziţie o funcţie care îi permite destinatarului serviciului să selecteze şi să modifice în orice moment opţiunea preferată. Funcţia respectivă trebuie să fie accesibilă uşor şi direct din secţiunea specifică a interfeţei online a platformei online în care se stabileşte ordinea de prioritate a informaţiilor.

Art. 28: Protecţia minorilor în mediul online

SECŢIUNEA 4:Dispoziţii suplimentare aplicabile furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii

Art. 29: Excluderea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici

(1)Prezenta secţiune nu se aplică furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii care se califică drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici în sensul definiţiei din Recomandarea 2003/361/CE.

Prezenta secţiune nu se aplică furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii care s-au calificat anterior pentru statutul de microîntreprindere sau întreprindere mică în sensul definiţiei din Recomandarea 2003/361/CE în cursul celor 12 luni de la pierderea statutului respectiv în temeiul articolului 4 alineatul (2) din recomandarea menţionată, cu excepţia cazului în care aceştia sunt platforme online foarte mari în conformitate cu articolul 33.

Art. 30: Trasabilitatea comercianţilor

(1)Furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii se asigură că comercianţii pot utiliza respectivele platforme online pentru a promova mesaje privind produsele sau serviciile ori pentru a oferi produse sau servicii consumatorilor situaţi în Uniune doar dacă, înainte de utilizarea serviciilor lor în scopurile respective, aceştia au obţinut următoarele informaţii, dacă sunt aplicabile în cazul comerciantului:

b)o copie a documentului de identificare al comerciantului sau orice altă identificare electronică, în sensul definiţiei de la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁰);

(2)În momentul primirii informaţiilor menţionate la alineatul (1) şi înainte de a-i permite comerciantului în cauză să îi folosească serviciile, furnizorul de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii depune toate eforturile pentru a evalua dacă informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a)-(e) sunt fiabile şi complete, prin utilizarea oricărei baze de date online sau a oricărei interfeţe online oficiale şi accesibile în mod liber puse la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune sau prin cereri adresate comerciantului de a furniza documente justificative din surse fiabile. În scopul prezentului regulament, comercianţii sunt răspunzători pentru exactitatea informaţiilor furnizate.

În ceea ce priveşte comercianţii care, la 17 februarie 2024, utilizează deja serviciile furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii în scopurile menţionate la alineatul (1), furnizorii depun toate eforturile pentru a obţine informaţiile enumerate de la comercianţii în cauză în termen de 12 luni. În cazul în care comercianţii în cauză nu furnizează informaţiile în termenul respectiv, furnizorii suspendă furnizarea serviciilor lor către comercianţii respectivi până când aceştia furnizează toate informaţiile.

(3)În cazul în care furnizorul de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii obţine suficiente indicii sau are motive să considere că oricare dintre informaţiile menţionate la alineatul (1) obţinute de la comerciantul în cauză este incorectă, incompletă sau neactualizată, furnizorul respectiv îi solicită comerciantului să remedieze situaţia respectivă fără întârziere sau în termenul stabilit în dreptul Uniunii şi în dreptul intern.

(4)Fără a aduce atingere articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/1150, în cazul în care un furnizor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii refuză să permită unui comerciant să utilizeze serviciul pe care îl furnizează, în temeiul alineatului (1), sau suspendă furnizarea serviciului în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, comerciantul în cauză are dreptul de a depune o plângere, astfel cum se prevede la articolele 20 şi 21 din prezentul regulament.

(6)Fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, furnizorul de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii divulgă informaţii terţilor numai în cazul în care are această obligaţie în temeiul dreptului aplicabil, inclusiv al ordinelor menţionate la articolul 10 şi al oricărui ordin emis de autorităţile competente ale statelor membre sau de Comisie pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

Art. 31: Conformitatea din momentul conceperii

(1)Furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii se asigură că interfaţa sa online este proiectată şi organizată în aşa fel încât comercianţii să îşi poată respecta obligaţiile privind informaţiile precontractuale, conformitatea produselor şi informaţiile privind siguranţa produselor care le revin în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii.

(2)Furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii se asigură că interfaţa sa online este proiectată şi organizată astfel încât să le permită comercianţilor să furnizeze cel puţin următoarele elemente:

(3)Furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, depun toate eforturile pentru a evalua dacă comercianţii respectivi au furnizat informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) înainte de a le permite să îşi ofere produsele sau serviciile prin intermediul respectivelor platforme online. După ce au permis comerciantului să ofere produse sau servicii prin intermediul platformei sale online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, furnizorul depune eforturi rezonabile pentru a verifica în mod aleatoriu, în orice bază de date online sau interfaţă online oficială, accesibilă în mod liber şi care poate fi citită automat, dacă produsele sau serviciile oferite au fost identificate ca fiind ilegale.

Art. 32: Dreptul la informare

(1)În cazul în care un furnizor al unei platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii ia cunoştinţă, indiferent de mijloacele utilizate, că un produs ilegal sau serviciu ilegal a fost oferit de un comerciant consumatorilor situaţi în Uniune prin utilizarea serviciilor sale, furnizorul respectiv are obligaţia, în măsura în care are datele lor de contact, să informeze consumatorii care au achiziţionat produsul ilegal sau serviciul ilegal în cauză prin intermediul serviciilor sale cu privire la următoarele:

SECŢIUNEA 5:Obligaţii suplimentare impuse furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari în vederea gestionării riscurilor sistemice

Art. 33: Platformele online foarte mari şi motoarele de căutare online foarte mari

(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 87 pentru a ajusta numărul mediu lunar al destinatarilor activi ai serviciului în Uniune menţionat la alineatul (1), în cazul în care populaţia Uniunii creşte sau scade cu cel puţin 5 % în raport cu populaţia Uniunii din 2020 sau cu populaţia Uniunii după ajustare prin intermediul unui act delegat în anul în care a fost adoptat cel mai recent act delegat. În acest caz, Comisia ajustează numărul astfel încât să corespundă unui procent de 10 % din populaţia Uniunii în anul în care adoptă actul delegat, rotunjit în sus sau în jos astfel încât numărul să poată fi exprimat în milioane.

(4)După consultarea statului membru de stabilire sau după luarea în considerare a informaţiilor furnizate de coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire în temeiul articolului 24 alineatul (4), Comisia adoptă o decizie prin care desemnează drept platformă online foarte mare sau motor de căutare online foarte mare în sensul prezentului regulament platforma online sau motorul de căutare online care are un număr mediu lunar de destinatari activi ai serviciului mai mare sau egal cu numărul menţionat la alineatul (1). Comisia adoptă decizia sa pe baza datelor raportate de furnizorul platformei online sau al motorului de căutare online în temeiul articolului 24 alineatul (2), a informaţiilor solicitate în temeiul articolului 24 alineatul (3) sau a oricăror alte informaţii aflate la dispoziţia Comisiei.

În cazul în care Comisia îşi întemeiază decizia pe alte informaţii aflate la dispoziţia sa în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat sau pe informaţiile suplimentare solicitate în temeiul articolului 24 alineatul (3), Comisia îi oferă furnizorului platformei online sau al motorului de căutare online în cauză posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere în termen de 10 zile lucrătoare cu privire la constatările preliminare ale Comisiei şi cu privire la intenţia acesteia de a desemna platforma online drept platformă online foarte mare sau motorul de căutare online drept motor de căutare online foarte mare. Comisia şi ţine seama în mod corespunzător de punctul de vedere prezentat de furnizorul în cauză.

(6)Comisia notifică deciziile sale adoptate în temeiul alineatelor (4) şi (5), fără întârzieri nejustificate, furnizorului platformei online sau al motorului de căutare online în cauză, comitetului şi coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire.

Comisia se asigură că lista platformelor online desemnate drept platforme online foarte mari şi a motoarelor de căutare online desemnate drept motoare de căutare online foarte mari este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi actualizează lista respectivă. Obligaţiile prevăzute în prezenta secţiune se aplică, respectiv încetează să se aplice platformelor online foarte mari şi motoarelor de căutare online foarte mari în cauză după patru luni de la transmiterea notificării către furnizorul în cauză menţionat la primul paragraf.

Art. 34: Evaluarea riscurilor

(1)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari identifică, analizează şi evaluează cu diligenţă orice riscuri sistemice din cadrul Uniunii care sunt cauzate de proiectarea sau de funcţionarea serviciilor lor şi a sistemelor lor aferente, inclusiv a sistemelor algoritmice, sau de utilizarea serviciilor lor.

Aceştia efectuează evaluări ale riscurilor până la data aplicării menţionate la articolul 33 alineatul (6) al doilea paragraf şi, ulterior, cel puţin o dată pe an şi, în orice caz, înainte de implementarea funcţiilor care este probabil să aibă un impact critic asupra riscurilor identificate în temeiul prezentului articol. Respectiva evaluare a riscurilor trebuie să fie specifică serviciilor lor şi proporţională în raport cu riscurile sistemice, ţinând seama de gravitatea şi probabilitatea acestora, şi include următoarele riscuri sistemice:

b)orice efecte negative reale sau previzibile asupra exercitării drepturilor fundamentale, în special în ce priveşte drepturile fundamentale la demnitatea umană, consacrat la articolul 1 din Cartă, respectarea vieţii private şi de familie, consacrat la articolul 7 din Cartă, protecţia datelor cu caracter personal, consacrat la articolul 8 din Cartă, libertatea de exprimare şi de informare, inclusiv libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă, consacrată la articolul 11 din Cartă, interzicerea discriminării, consacrată la articolul 21 din Cartă, respectarea drepturilor copilului, consacrate la articolul 24 din Cartă, şi un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, consacrat la articolul 38 din Cartă;

(2)Atunci când efectuează evaluări ale riscurilor, furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari iau în considerare, în special, dacă şi în ce mod oricare dintre riscurile sistemice menţionate la alineatul (1) sunt influenţate de următorii factori:

e)practicile furnizorului în materie de date.

Art. 35: Atenuarea riscurilor

(1)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari instituie măsuri de atenuare rezonabile, proporţionale şi eficace, adaptate la riscurile sistemice specifice identificate în temeiul articolului 34, acordând o atenţie deosebită impactului măsurilor respective asupra drepturilor fundamentale. Astfel de măsuri pot include, după caz:

k)asigurarea faptului că o informaţie, care poate lua forma unei imagini generate sau manipulate ori a unui conţinut audio sau video generat sau manipulat care seamănă în mod considerabil cu persoane, obiecte, locuri sau alte entităţi ori evenimente existente şi care, în mod fals, pare a fi autentică sau adevărată, poate fi distinsă prin marcaje vizibile atunci când este prezentată pe interfeţele lor online şi, în plus, punerea la dispoziţie a unei funcţii uşor de utilizat care să permită destinatarilor serviciului să indice astfel de informaţii.

(2)Comitetul, în cooperare cu Comisia, publică rapoarte cuprinzătoare, o dată pe an. Rapoartele includ următoarele:

(3)Comisia, în cooperare cu coordonatorii serviciilor digitale, poate emite orientări privind aplicarea alineatului (1) în ceea ce priveşte riscurile specifice, mai ales pentru a prezenta cele mai bune practici şi a recomanda posibile măsuri, ţinând seama în mod corespunzător de posibilele consecinţe ale măsurilor asupra drepturilor fundamentale consacrate în Cartă ale tuturor părţilor implicate. Atunci când elaborează orientările respective, Comisia organizează consultări publice.

Art. 36: Mecanismul de răspuns în situaţii de criză

(1)În cazul apariţiei unei crize, Comisia, acţionând la recomandarea comitetului, poate adopta o decizie prin care să solicite unuia sau mai multor furnizori de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari să pună în aplicare una sau mai multe dintre următoarele acţiuni:

c)să raporteze Comisiei, până la o anumită dată sau la intervale regulate specificate în decizie, cu privire la evaluările menţionate la litera (a), la conţinutul exact, la punerea în aplicare şi la impactul calitativ şi cantitativ al măsurilor specifice luate în temeiul literei (b) şi la orice alt aspect legat de respectivele evaluări sau măsuri, astfel cum se specifică în decizie.

(3)Atunci când ia decizia menţionată la alineatul (1), Comisia se asigură că sunt îndeplinite toate cerinţele următoare:

(6)Comisia poate, din proprie iniţiativă sau la cererea furnizorului, să iniţieze un dialog cu furnizorul pentru a stabili dacă, având în vedere circumstanţele specifice ale furnizorului, măsurile avute în vedere sau puse în aplicare menţionate la alineatul (1) litera (b) sunt eficace şi proporţionale în vederea atingerii obiectivelor urmărite. În special, Comisia se asigură că măsurile luate de furnizorul de servicii în temeiul alineatului (1) litera (b) îndeplinesc cerinţele menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (c).

(7)Comisia monitorizează aplicarea măsurilor specifice luate în temeiul deciziei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, pe baza rapoartelor menţionate la litera (c) de la alineatul respectiv şi a oricăror alte informaţii relevante, inclusiv a informaţiilor pe care le poate solicita în temeiul articolului 40 sau al articolului 67, ţinând seama de evoluţia crizei. Comisia raportează periodic comitetului cu privire la monitorizarea respectivă, cel puţin o dată pe lună.

(8)După caz, având în vedere evoluţia crizei, Comisia, acţionând pe baza recomandării comitetului, poate modifica decizia menţionată la alineatul (1) sau la alineatul (7) al doilea paragraf prin demersurile următoare:

Art. 37: Auditul independent

(2)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari le asigură organizaţiilor care efectuează auditurile în temeiul prezentului articol cooperarea şi asistenţa necesare pentru a le permite să efectueze auditurile respective în mod eficace, eficient şi în timp util, inclusiv oferindu-le acces la toate datele şi incintele relevante şi răspunzând la întrebări orale sau scrise. Aceştia se abţin de la a împiedica, a influenţa în mod nejustificat sau a submina efectuarea auditului.

Auditurile asigură un nivel adecvat de confidenţialitate şi secretul profesional în ceea ce priveşte informaţiile obţinute de la furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari şi de la terţi în contextul auditurilor, inclusiv după încheierea auditurilor. Cu toate acestea, respectarea acestei cerinţe trebuie să nu afecteze în mod negativ efectuarea auditurilor şi alte dispoziţii ale prezentului regulament, în special dispoziţiile privind transparenţa, supravegherea şi punerea în aplicare. În cazul în care acest lucru este necesar în scopul raportării privind transparenţa în temeiul articolului 42 alineatul (4), raportul de audit şi raportul privind punerea în aplicare a măsurilor recomandate în urma auditului menţionate la alineatele (4) şi (6) de la prezentul articol sunt însoţite de versiuni care nu conţin nicio informaţie care ar putea fi considerată în mod rezonabil confidenţială.

(3)Auditurile efectuate în temeiul alineatului (1) se efectuează de organizaţii care:

a)sunt independente de furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză şi de orice persoană juridică asociată cu furnizorul respectiv şi nu se află într-o situaţie de conflict de interese cu aceştia; în special:

(4)Furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari se asigură că organizaţiile care efectuează auditurile redactează un raport de audit pentru fiecare audit. Raportul respectiv se motivează în scris şi include cel puţin următoarele elemente:

(6)Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari care primesc un raport de audit care nu este pozitiv ţin seama în mod corespunzător de recomandările operaţionale care le sunt adresate, în vederea luării măsurilor necesare pentru a le pune în aplicare. În termen de o lună de la primirea respectivelor recomandări, furnizorii respectivi adoptă un raport privind punerea în aplicare a măsurilor recomandate în urma auditului. În cazul în care nu pun în aplicare recomandările operaţionale, aceştia justifică în raportul privind punerea în aplicare a măsurilor recomandate în urma auditului motivele pentru care nu au pus în aplicare recomandările operaţionale şi prezintă măsurile alternative pe care le-au luat pentru a remedia orice cazuri de neconformitate identificate.

(7)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 87 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea normelor necesare pentru efectuarea auditurilor în temeiul prezentului articol, în special în ceea ce priveşte normele necesare privind etapele procedurale, metodologiile de audit şi modelele de raportare pentru auditurile efectuate în temeiul prezentului articol. Actele delegate respective ţin seama de orice standarde de audit voluntare menţionate la articolul 44 alineatul (1) litera (e).

Art. 39: Cerinţe suplimentare în materie de transparenţă a publicităţii online

(1)Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari care prezintă comunicări cu caracter publicitar pe interfeţele lor online compilează şi pun la dispoziţia publicului, într-o secţiune specifică a interfeţei lor online, prin intermediul unui instrument fiabil şi care poate fi interogat, permiţând efectuarea de căutări bazate pe criterii multiple, precum şi prin intermediul interfeţelor de programare a aplicaţiilor, un registru care să conţină informaţiile menţionate la alineatul (2), pe întreaga durată a perioadei în care prezintă comunicarea cu caracter publicitar şi pentru o durată de un an după ce comunicarea cu caracter publicitar a fost prezentată ultima dată pe interfeţele lor online. Furnizorii respectivi se asigură că registrul nu conţine datele cu caracter personal ale destinatarilor serviciului cărora le-a fost sau le-ar fi putut fi prezentată comunicarea cu caracter publicitar şi depun eforturi rezonabile pentru a se asigura că informaţiile sunt exacte şi complete.

(2)Registrul include cel puţin toate informaţiile următoare:

(3)În ceea ce priveşte alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), în cazul în care furnizorul unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare a eliminat sau a blocat accesul la o anumită comunicare cu caracter publicitar pe baza unei presupuse ilegalităţi sau incompatibilităţi cu condiţiile sale generale de utilizare, registrul nu include informaţiile menţionate la literele respective. Într-un astfel de caz, registrul include, pentru comunicarea cu caracter publicitar specifică în cauză, informaţiile menţionate la articolul 17 alineatul (3) literele (a)-(e) sau la articolul 9 alineatul (2) litera (a) punctul (i), după caz.

Art. 40: Accesul la date şi controlul acestora

(2)Coordonatorii serviciilor digitale şi Comisia utilizează datele respective accesate în temeiul alineatului (1) numai în scopul monitorizării şi al evaluării respectării prezentului regulament şi ţin seama în mod corespunzător de drepturile şi de interesele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari şi ale destinatarilor serviciului în cauză, inclusiv de protecţia datelor cu caracter personal, de protecţia informaţiilor confidenţiale, în special a secretelor comerciale, şi de menţinerea securităţii serviciilor lor.

(4)La cererea motivată a coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire sau a Comisiei, furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari oferă, într-un termen rezonabil, specificat în cerere, acces la date cercetătorilor agreaţi care îndeplinesc cerinţele de la alineatul (8) de la prezentul articol, în unicul scop de a desfăşura activităţi de cercetare care contribuie la detectarea, identificarea şi înţelegerea riscurilor sistemice din cadrul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 34 alineatul (1), precum şi la evaluarea caracterului adecvat, a eficacităţii şi a impactului măsurilor de atenuare a riscurilor în temeiul articolului 35.

(5)În termen de 15 zile de la primirea unei cereri prevăzute la alineatul (4), furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari pot solicita coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire, să modifice cererea, în cazul în care consideră că nu sunt în măsură să acorde acces la datele solicitate din unul dintre următoarele două motive:

(6)Cererile de modificare în temeiul alineatului (5) conţin propuneri pentru unul sau mai multe mijloace alternative prin care se poate acorda acces la datele solicitate sau la alte date care sunt adecvate şi suficiente pentru scopul cererii.

(8)În urma unei cereri justificate în mod corespunzător din partea unor cercetători, coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire le acordă cercetătorilor respectivi statutul de cercetători agreaţi cu privire la o cercetare specifică menţionată în cerere şi emite o solicitare motivată de acces la datele furnizorului unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare în temeiul alineatului (4), în cazul în care cercetătorii demonstrează că îndeplinesc toate condiţiile următoare:

(9)Cercetătorii pot depune cererea şi la coordonatorul serviciilor digitale din statul membru al organizaţiei de cercetare la care sunt afiliaţi. La primirea cererii în temeiul prezentului alineat, coordonatorul serviciilor digitale efectuează o evaluare iniţială a îndeplinirii de către cercetătorii respectivi a tuturor condiţiilor prevăzute la alineatul (8). Ulterior, respectivul coordonator al serviciilor digitale trimite cererea, împreună cu documentele justificative prezentate de cercetătorii respectivi şi cu evaluarea iniţială, coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire. Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire ia decizia de a acorda sau nu statutul de cercetător agreat unui cercetător fără întârzieri nejustificate.

(10)Coordonatorul serviciilor digitale care a acordat statutul de cercetător agreat şi a emis solicitarea motivată de acces la datele unui furnizor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari în favoarea unui cercetător agreat emite o decizie de încetare a accesului în cazul în care stabileşte, în urma unei investigaţii desfăşurate fie din proprie iniţiativă, fie pe baza informaţiilor primite de la terţi, că cercetătorul agreat nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (8) şi informează furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză cu privire la decizie. Înainte de a pune capăt accesului, coordonatorul serviciilor digitale oferă cercetătorului agreat posibilitatea de a reacţiona la constatările investigaţiei sale şi la intenţia sa de a pune capăt accesului.

(12)Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari acordă acces fără întârzieri nejustificate la date, inclusiv, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, la date în timp real, cu condiţia ca datele să fie accesibile publicului în interfaţa lor online pentru cercetători, inclusiv pentru cei afiliaţi la organisme, organizaţii şi asociaţii non-profit, care respectă condiţiile prevăzute la alineatul (8) literele (b), (c), (d) şi (e) şi care utilizează datele numai pentru efectuarea de activităţi de cercetare care contribuie la detectarea, identificarea şi înţelegerea riscurilor sistemice din cadrul Uniunii în temeiul articolului 34 alineatul (1).

(13)După consultarea comitetului, Comisia adoptă acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea condiţiilor tehnice pentru efectuarea schimbului de date de către furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari în temeiul alineatelor (1) şi (4), precum şi a scopurilor în care pot fi utilizate datele. Actele delegate respective stabilesc condiţiile specifice în baza cărora se poate realiza schimbul de date cu cercetătorii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, precum şi indicatorii obiectivi relevanţi, procedurile şi, dacă este necesar, mecanismele consultative independente de consiliere, ţinând seama de drepturile şi interesele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari şi ale destinatarilor serviciului în cauză, inclusiv de protecţia informaţiilor confidenţiale, în special a secretelor comerciale, şi menţinând securitatea serviciilor platformelor.

Art. 41: Funcţia de conformitate

(1)Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari introduc o funcţie de conformitate, care este independentă de funcţiile operaţionale şi este compusă din unul sau mai mulţi responsabili de conformitate, inclusiv din responsabilul principal al funcţiei de conformitate. Respectiva funcţie de conformitate dispune de autoritate, statut şi resurse suficiente, precum şi de acces la organul de conducere al furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare pentru a monitoriza respectarea de către furnizorul respectiv a prezentului regulament.

(2)Organul de conducere al furnizorului de platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare se asigură că responsabilii de conformitate deţin calificările profesionale, cunoştinţele, experienţa şi capacitatea necesare pentru îndeplinirea sarcinilor menţionate la alineatul (3).

Responsabilul principal al funcţiei de conformitate raportează direct organului de conducere al furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare, independent de personalul de conducere superior, şi poate să exprime preocupări şi să avertizeze organul de conducere în cazul în care riscurile menţionate la articolul 34 sau nerespectarea prezentului regulament afectează sau pot afecta furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză, fără a aduce atingere responsabilităţilor organului de conducere în ceea ce priveşte funcţiile sale de supraveghere şi de conducere.

(3)Responsabilii de conformitate au următoarele sarcini:

(5)Organul de conducere al furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare defineşte, supraveghează şi răspunde de punerea în aplicare a mecanismelor de guvernanţă ale furnizorului care asigură independenţa serviciului care asigură funcţia de conformitate, inclusiv împărţirea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare, prevenirea conflictelor de interese şi buna gestionare a riscurilor sistemice identificate în temeiul articolului 34.

Art. 42: Obligaţiile de raportare în materie de transparenţă

(2)În rapoartele menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, publicate de furnizorii de platforme online foarte mari, se precizează, pe lângă informaţiile menţionate la articolul 15 şi la articolul 24 alineatul (1):

(4)Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari transmit, fără întârzieri nejustificate, după finalizare, coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire şi Comisiei, şi pun la dispoziţia publicului, cel târziu trei luni după primirea fiecărui raport de audit în conformitate cu articolul 37 alineatul (4):

(5)În cazul în care un furnizor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari consideră că publicarea de informaţii în temeiul alineatului (4) ar putea avea ca rezultat divulgarea de informaţii confidenţiale ale furnizorului respectiv sau ale destinatarilor serviciului, ar putea cauza vulnerabilităţi semnificative în ceea ce priveşte securitatea serviciului său, ar putea submina securitatea publică sau aduce un prejudiciu destinatarilor, furnizorul poate elimina aceste informaţii din rapoartele puse la dispoziţia publicului. În acest caz, furnizorul transmite rapoartele complete coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire şi Comisiei, însoţite de o expunere a motivelor care justifică motivele pentru care informaţiile au fost eliminate din rapoartele puse la dispoziţia publicului.

Art. 43: Taxa de supraveghere

(2)Valoarea totală a taxelor anuale de supraveghere acoperă costurile estimate pe care Comisia le suportă în legătură cu sarcinile sale de supraveghere în temeiul prezentului regulament, în special costurile legate de desemnarea în temeiul articolului 33, de crearea, întreţinerea şi funcţionarea bazei de date în temeiul articolului 24 alineatul (5) şi de sistemul de schimb de informaţii în temeiul articolului 85, de sesizările în temeiul articolului 59, de sprijinirea comitetului în temeiul articolului 62 şi de sarcinile de supraveghere în temeiul articolului 56 şi al capitolului IV secţiunea 4.

(3)Furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari li se aplică o taxă anuală de supraveghere prin raportare la fiecare serviciu pentru care au fost desemnaţi în temeiul articolului 33.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea cuantumului taxei anuale de supraveghere pentru fiecare furnizor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari. La adoptarea respectivelor acte de punere în aplicare, Comisia aplică metodologia stabilită în actul delegat menţionat la alineatul (4) de la prezentul articol şi respectă principiile prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 88.

(4)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 87 pentru stabilirea metodologiei şi a procedurilor detaliate pentru:

(5)Actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (3) şi actul delegat menţionat la alineatul (4) respectă următoarele principii:

(6)Taxele individuale anuale de supraveghere percepute în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol constituie venituri alocate externe, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴¹).

SECŢIUNEA 6:Alte dispoziţii privind obligaţiile de diligenţă

Art. 44: Standarde

(1)Comisia se consultă cu comitetul şi sprijină şi promovează elaborarea şi punerea în aplicare de standarde voluntare stabilite de organismele de standardizare europene şi internaţionale relevante, cel puţin în ceea ce priveşte:

Art. 45: Codurile de conduită

(2)În cazul în care apare un risc sistemic semnificativ în sensul articolului 34 alineatul (1) care afectează mai multe platforme online foarte mari sau motoare de căutare online foarte mari, Comisia poate invita furnizorii platformelor online foarte mari în cauză sau furnizorii motoarelor de căutare online foarte mari în cauză şi alţi furnizori de platforme online foarte mari, de motoare de căutare online foarte mari, de platforme online şi de alte servicii intermediare, după caz, precum şi autorităţile competente relevante, organizaţiile societăţii civile şi alţi factori interesaţi să participe la elaborarea codurilor de conduită, inclusiv prin stabilirea unor angajamente de a lua măsuri specifice de atenuare a riscurilor, precum şi a unui cadru de raportare periodică cu privire la orice măsuri luate şi la rezultatele acestora.

(3)Atunci când pun în aplicare alineatele (1) şi (2), Comisia şi comitetul şi, după caz, alte organisme relevante urmăresc să se asigure că codurile de conduită stabilesc în mod clar obiectivele specifice, conţin indicatori-cheie de performanţă pentru a măsura realizarea obiectivelor respective şi ţin seama în mod corespunzător de nevoile şi interesele tuturor părţilor interesate, şi în special ale cetăţenilor, la nivelul Uniunii. Comisia şi comitetul urmăresc, de asemenea, să se asigure că participanţii prezintă periodic rapoarte Comisiei şi coordonatorilor serviciilor digitale din ţara de stabilire cu privire la eventualele măsurile luate şi rezultatele acestora, astfel cum sunt măsurate în raport cu indicatorii-cheie de performanţă pe care îi conţin. Indicatorii-cheie de performanţă şi angajamentele de raportare ţin cont de diferenţele dintre participanţi în ceea ce priveşte dimensiunea şi capacitatea.

(4)Comisia şi comitetul evaluează dacă codurile de conduită îndeplinesc obiectivele menţionate la alineatele (1) şi (3) şi monitorizează şi analizează periodic îndeplinirea obiectivelor respectivelor coduri, având în vedere indicatorii-cheie de performanţă pe care i-ar putea conţine. Comisia şi comitetul îşi publică concluziile.

Art. 46: Coduri de conduită pentru publicitatea online

(1)Comisia încurajează şi facilitează elaborarea de coduri de conduită voluntare la nivelul Uniunii de către furnizorii de platforme online şi alţi furnizori de servicii relevanţi, cum ar fi furnizorii de servicii intermediare de publicitate online, alţi actori implicaţi în lanţul valoric al publicităţii programatice sau organizaţiile care îi reprezintă pe destinatarii serviciului şi organizaţiile societăţii civile sau autorităţile relevante, pentru a contribui la sporirea transparenţei pentru actorii din lanţul valoric al publicităţii online dincolo de cerinţele prevăzute la articolele 26 şi 39.

(2)Comisia urmăreşte să se asigure că codurile de conduită urmăresc transmiterea eficace a informaţiilor, cu respectarea deplină a drepturilor şi intereselor tuturor părţilor implicate, precum şi crearea unui mediu concurenţial, transparent şi echitabil în publicitatea online, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern, în special în ceea ce priveşte concurenţa şi protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal. Comisia se asigură că codurile de conduită abordează cel puţin:

Art. 47: Coduri de conduită referitoare la accesibilitate

(1)Comisia încurajează şi facilitează elaborarea de coduri de conduită la nivelul Uniunii cu implicarea furnizorilor de platforme online şi a altor furnizori de servicii relevanţi, a organizaţiilor care reprezintă destinatarii serviciului şi a organizaţiilor societăţii civile sau a autorităţilor relevante, pentru a promova participarea egală, deplină şi efectivă, prin îmbunătăţirea accesului la servicii online care, prin proiectarea lor iniţială sau adaptarea lor ulterioară, abordează nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilităţi.

(2)Comisia urmăreşte să se asigure că codurile de conduită urmăresc obiectivul de a garanta accesibilitatea serviciilor respective, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern, pentru a maximiza utilizarea previzibilă a acestora de către persoanele cu dizabilităţi. Comisia urmăreşte să se asigure că codurile de conduită abordează cel puţin următoarele obiective:

Art. 48: Protocoale pentru situaţii de criză

(2)Comisia încurajează şi facilitează participarea furnizorilor de platforme online foarte mari, de motoare de căutare online foarte mari şi, după caz, a furnizorilor de alte platforme online sau de alte motoare de căutare online la elaborarea, testarea şi aplicarea respectivelor protocoale pentru situaţii de criză. Comisia urmăreşte să asigure că respectivele protocoale pentru situaţii de criză includ una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(4)Comisia se asigură că protocoalele pentru situaţii de criză stabilesc în mod clar toate elementele următoare:

CAPITOLUL IV:PUNERE ÎN APLICARE, COOPERARE, SANCŢIUNI ŞI ASIGURAREA RESPECTĂRII

SECŢIUNEA 1:Autorităţile competente şi coordonatorii naţionali ai serviciilor digitale

Art. 49: Autorităţile competente şi coordonatorii serviciilor digitale

(2)Statele membre desemnează una dintre autorităţile competente în calitate de coordonator al serviciilor digitale. Coordonatorul serviciilor digitale este responsabil de toate aspectele legate de supraveghere şi de asigurarea respectării prezentului regulament în statul membru respectiv, cu excepţia cazului în care statul membru în cauză a încredinţat anumite sarcini sau sectoare specifice altor autorităţi competente. Coordonatorul serviciilor digitale are, în orice caz, responsabilitatea de a asigura coordonarea la nivel naţional în ceea ce priveşte aspectele respective şi de a contribui la supraveghere şi la asigurarea respectării prezentului regulament în întreaga Uniune, realizate în mod eficace şi consecvent.

(3)Statele membre desemnează coordonatorii serviciilor digitale până la 17 februarie 2024.

Art. 50: Cerinţe cu privire la coordonatorii serviciilor digitale

(1)Statele membre se asigură că coordonatorii serviciilor digitale îşi îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentului regulament în mod imparţial, transparent şi în timp util. Statele membre se asigură că coordonatorii serviciilor digitale dispun de toate resursele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile, inclusiv de resurse tehnice, financiare şi umane suficiente pentru a-i supraveghea în mod adecvat pe toţi furnizorii de servicii intermediare care intră în sfera lor de competenţă. Pentru a nu afecta în mod negativ independenţa coordonatorului său al serviciilor digitale, fiecare stat membru se asigură că acesta dispune de suficientă autonomie în gestionarea bugetului său, în limitele generale ale bugetului.

(3)Alineatul (2) de la prezentul articol nu aduce atingere sarcinilor coordonatorilor serviciilor digitale din cadrul sistemului de supraveghere şi de asigurare a respectării normelor prevăzut în prezentul regulament şi nici cooperării cu alte autorităţi competente în conformitate cu articolul 49 alineatul (2). Alineatul (2) de la prezentul articol nu împiedică exercitarea controlului jurisdicţional şi, de asemenea, nu aduce atingere cerinţelor proporţionale în materie de responsabilitate în ceea ce priveşte activităţile generale ale coordonatorilor serviciilor digitale, cum ar fi cheltuielile financiare sau raportarea către parlamentele naţionale, cu condiţia ca cerinţele respective să nu submineze realizarea obiectivelor prezentului regulament.

Art. 51: Competenţele coordonatorilor serviciilor digitale

(1)În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, coordonatorii serviciilor digitale au următoarele competenţe de investigare în ceea ce priveşte conduita furnizorilor de servicii intermediare care intră în sfera de competenţă a statului lor membru:

a)competenţa de a le solicita furnizorilor respectivi, precum şi altor persoane care acţionează în scopuri legate de activitatea lor comercială, economică, meşteşugărească sau profesională care ar putea, în mod rezonabil, să aibă cunoştinţă de informaţii referitoare la o presupusă încălcare a prezentului regulament, inclusiv organizaţiilor care efectuează auditurile menţionate la articolul 37 şi la articolul 75 alineatul (2), să furnizeze informaţiile respective fără întârzieri nejustificate;

b)competenţa de a efectua sau de a solicita unei autorităţi judiciare din statul lor membru să dispună inspecţii în orice incinte pe care le folosesc furnizorii respectivi sau persoanele respective în scopuri legate de activitatea lor comercială, economică, meşteşugărească sau profesională sau de a solicita altor autorităţi publice să facă acest lucru, pentru a examina, a confisca, a efectua sau a obţine copii ale informaţiilor referitoare la o presupusă încălcare, sub orice formă, indiferent de mediul de stocare;

(2)În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, coordonatorii serviciilor digitale au următoarele competenţe de asigurare a respectării normelor în ceea ce priveşte furnizorii de servicii intermediare care intră în sfera de competenţă a statului lor membru:

e)competenţa de a adopta măsuri provizorii sau de a solicita autorităţii judiciare naţionale competente din statul lor membru să facă acest lucru, pentru a evita riscul unui prejudiciu grav.

În ceea ce priveşte primul paragraf literele (c) şi (d), coordonatorii serviciilor digitale au, de asemenea, competenţele de asigurare a respectării normelor prevăzute la literele respective în ceea ce priveşte celelalte persoane menţionate la alineatul (1) în caz de nerespectare de către acestea a unui ordin care le-a fost emis în temeiul alineatului respectiv. Coordonatorii serviciilor digitale exercită respectivele competenţe de asigurare a respectării normelor numai după ce au furnizat în timp util celorlalte persoane respective toate informaţiile relevante referitoare la ordinele respective, inclusiv perioada lor de aplicare, amenzile sau penalităţile cu titlu cominatoriu care pot fi impuse în caz de nerespectare şi căile de atac.

(3)În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, coordonatorii serviciilor digitale au, de asemenea, competenţa de a lua următoarele măsuri în ceea ce priveşte furnizorii de servicii intermediare care intră în sfera de competenţă a statului lor membru, în cazul în care au fost epuizate toate celelalte competenţe prevăzute în prezentul articol menite să asigure încetarea încălcării, dar încălcarea nu a fost remediată sau continuă şi cauzează prejudicii grave care nu pot fi evitate prin exercitarea altor competenţe disponibile în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern:

b)să solicite autorităţii judiciare competente din statul lor membru să dispună restricţionarea temporară a accesului destinatarilor serviciului vizat de încălcare sau, numai în cazul în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic, la interfaţa online a furnizorului de servicii intermediare pe care are loc încălcarea, atunci când coordonatorii serviciilor digitale consideră că un furnizor de servicii intermediare nu a respectat în mod suficient cerinţele menţionate la litera (a), că încălcarea nu a fost remediată sau continuă şi cauzează prejudicii grave şi că încălcarea presupune o infracţiune care implică o ameninţare la adresa vieţii sau a siguranţei persoanelor.

Cu excepţia cazului în care acţionează la cererea Comisiei menţionată la articolul 82, înainte de a trimite cererea menţionată la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, coordonatorul serviciilor digitale invită părţile interesate să prezinte observaţii scrise într-un termen de minimum două săptămâni, descriind măsurile pe care intenţionează să le solicite şi identificând destinatarul sau destinatarii vizaţi. Furnizorul de servicii intermediare, destinatarul sau destinatarii vizaţi şi orice alt terţ care demonstrează un interes legitim au dreptul de a participa la procedura desfăşurată de autoritatea judiciară competentă. Orice măsură dispusă trebuie să fie proporţională cu natura, gravitatea, recurenţa şi durata încălcării, fără a restricţiona în mod nejustificat accesul destinatarilor serviciului în cauză la informaţii legale.

Restricţionarea accesului se face pe o perioadă de patru săptămâni, sub rezerva posibilităţii ca, prin ordinul său, autoritatea judiciară competentă să permită coordonatorului serviciilor digitale să prelungească perioada respectivă cu perioade suplimentare având aceeaşi durată, în limita unui număr maxim de prelungiri stabilit de autoritatea judiciară respectivă. Coordonatorul serviciilor digitale prelungeşte perioada numai în cazul în care, după luarea în considerare a drepturilor şi intereselor tuturor părţilor afectate de restricţia respectivă şi toate circumstanţele relevante, inclusiv orice informaţie pe care furnizorul de servicii intermediare, destinatarul sau destinatarii şi orice alt terţ care a demonstrat un interes legitim i-o poate furniza, coordonatorul serviciilor digitale consideră că au fost îndeplinite ambele condiţii de mai jos:

(6)Statele membre stabilesc norme şi proceduri specifice pentru exercitarea competenţelor prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) şi se asigură că orice exercitare a competenţelor respective face obiectul unor garanţii adecvate prevăzute în dreptul intern aplicabil, cu respectarea Cartei şi a principiilor generale ale dreptului Uniunii. În special, măsurile respective pot fi luate numai în conformitate cu dreptul la respectarea vieţii private şi cu dreptul la apărare, inclusiv cu dreptul de a fi ascultat şi dreptul de acces la dosar, şi sub rezerva dreptului tuturor părţilor afectate la o cale de atac eficace.

Art. 52: Sancţiuni

(3)Statele membre se asigură că cuantumul maxim al amenzilor care pot fi impuse pentru nerespectarea unei obligaţii prevăzute în prezentul regulament este de 6 % din cifra de afaceri anuală la nivel mondial înregistrată în exerciţiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare în cauză. Statele membre se asigură că cuantumul maxim al amenzii care poate fi impusă pentru furnizarea de informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare, pentru lipsa unui răspuns sau pentru nerectificarea informaţiilor incorecte, incomplete sau care induc în eroare şi pentru refuzul de a se supune unei inspecţii este de 1 % din venitul anual sau din cifra de afaceri anuală la nivel mondial înregistrat(ă) în exerciţiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare sau de persoana în cauză.

Art. 53: Dreptul de a depune o plângere

Destinatarii serviciului, precum şi orice organism, organizaţie sau asociaţie mandatată să exercite în numele lor drepturile conferite de prezentul regulament au dreptul de a depune o plângere împotriva furnizorilor de servicii intermediare, invocând o încălcare a prezentului regulament, la coordonatorul serviciilor digitale din statul membru în care este situat sau stabilit destinatarul serviciului. Coordonatorul serviciilor digitale analizează plângerea şi, dacă este cazul, o transmite coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire, însoţită de un aviz, dacă acest lucru este considerat oportun. În cazul în care plângerea intră în sfera de responsabilitate a unei alte autorităţi competente din statul său membru, coordonatorul serviciilor digitale care primeşte plângerea o transmite autorităţii respective. În cursul acestor proceduri, ambele părţi au dreptul să fie audiate şi să primească informaţii adecvate despre stadiul plângerii, în conformitate cu dreptul intern.

Art. 55: Rapoarte de activitate

(1)Coordonatorii serviciilor digitale întocmesc rapoarte anuale cu privire la activităţile lor desfăşurate în temeiul prezentului regulament, în care includ numărul de plângeri primite în temeiul articolului 53 şi o prezentare generală a acţiunilor întreprinse în urma acestora. Coordonatorii serviciilor digitale pun rapoartele anuale la dispoziţia publicului într-un format care poate fi citit automat, sub rezerva normelor aplicabile privind confidenţialitatea informaţiilor în temeiul articolului 84, şi le transmit Comisiei şi comitetului.

(2)Raportul anual include, de asemenea, următoarele informaţii:

SECŢIUNEA 2:Competenţe, investigaţii coordonate şi mecanisme de asigurare a coerenţei

Art. 56: Competenţe

(7)În cazul în care un furnizor de servicii intermediare nu numeşte un reprezentant legal în conformitate cu articolul 13, toate statele membre şi, în cazul unui furnizor al unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare, Comisia au competenţa de a supraveghea şi a asigura respectarea normelor în conformitate cu prezentul articol.

În cazul în care un coordonator al serviciilor digitale intenţionează să îşi exercite competenţele în temeiul prezentului alineat, acesta notifică toţi ceilalţi coordonatori ai serviciilor digitale şi Comisia şi se asigură că sunt respectate garanţiile aplicabile prevăzute de Cartă, în special pentru a evita ca acelaşi comportament să fie sancţionat de mai multe ori pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care intenţionează să îşi exercite competenţele în temeiul prezentului alineat, Comisia informează toţi ceilalţi coordonatori ai serviciilor digitale în acest sens. În urma notificării în temeiul prezentului alineat, alte state membre nu iniţiază proceduri pentru acelaşi comportament ca cel menţionat în notificare.

Art. 57: Asistenţa reciprocă

(1)Coordonatorii serviciilor digitale şi Comisia cooperează strâns şi îşi oferă reciproc asistenţă în vederea aplicării prezentului regulament în mod coerent şi eficient. Asistenţa reciprocă include, în special, schimbul de informaţii în conformitate cu prezentul articol şi obligaţia coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire de a informa toţi coordonatorii serviciilor digitale din ţările de destinaţie, comitetul şi Comisia cu privire la deschiderea unei investigaţii şi la intenţia de a lua o decizie finală, inclusiv evaluarea sa, cu privire la un anumit furnizor de servicii intermediare.

(2)În scopul unei investigaţii, coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire poate solicita altor coordonatori ai serviciilor digitale să furnizeze informaţii specifice pe care le deţin cu privire la un anumit furnizor de servicii intermediare sau să îşi exercite competenţele de investigare menţionate la articolul 51 alineatul (1) în ceea ce priveşte informaţii specifice localizate în statul lor membru. După caz, coordonatorul serviciilor digitale care primeşte solicitarea poate implica alte autorităţi competente sau alte autorităţi publice din statul membru în cauză.

(3)Coordonatorul serviciilor digitale care primeşte solicitarea în temeiul alineatului (2) dă curs solicitării respective şi îl informează pe coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire cu privire la măsurile luate, fără întârzieri nejustificate şi în termen de cel mult două luni de la primirea acesteia, cu excepţia cazului în care:

Art. 58: Cooperarea transfrontalieră dintre coordonatorii serviciilor digitale

(1)Cu excepţia cazului în care Comisia a iniţiat o investigaţie pentru aceeaşi presupusă încălcare, în cazul în care un coordonator al serviciilor digitale din ţara de destinaţie are motive să suspecteze că un furnizor al unui serviciu intermediar a săvârşit o încălcare a prezentului regulament care îi afectează în mod negativ pe destinatarii serviciului din statul membru al coordonatorului serviciilor digitale, acesta îi poate solicita coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire să analizeze chestiunea şi să ia măsurile de investigare şi de asigurare a respectării normelor necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(2)Cu excepţia cazului în care Comisia a iniţiat o investigaţie pentru aceeaşi presupusă încălcare, la cererea a cel puţin trei coordonatori ai serviciilor digitale din ţările de destinaţie, care au motive să suspecteze că un furnizor specific de servicii intermediare a săvârşit o încălcare a prezentului regulament care îi afectează în mod negativ pe destinatarii serviciului din statul lor membru, comitetul poate solicita coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire să analizeze chestiunea şi să ia măsurile de investigare şi de asigurare a respectării normelor necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(3)Solicitarea formulată în temeiul alineatului (1) sau (2) se motivează în mod corespunzător şi indică cel puţin:

(4)Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire ţine seama în cea mai mare măsură posibilă de solicitarea sau recomandarea formulată în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol. În cazul în care consideră că nu dispune de suficiente informaţii pentru a da curs solicitării şi are motive să considere că coordonatorul serviciilor digitale care a trimis solicitarea sau comitetul ar putea furniza informaţii suplimentare, coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire poate fie să solicite aceste informaţii în conformitate cu articolul 57, fie, ca alternativă, să iniţieze o investigaţie comună în temeiul articolului 60 alineatul (1) în care să fie implicat cel puţin coordonatorul serviciilor digitale solicitant. Termenul prevăzut la alineatul (5) de la prezentul articol se suspendă până la furnizarea informaţiilor suplimentare respective sau până la refuzarea invitaţiei de a participa la investigaţia comună.

(5)Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire transmite coordonatorului serviciilor digitale care a transmis solicitarea şi comitetului, fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în decurs de cel mult două luni de la primirea solicitării în temeiul alineatului (1) sau (2), evaluarea cu privire la încălcarea suspectată, însoţită de o explicaţie privind eventualele măsuri de investigare sau de asigurare a respectării normelor luate sau avute în vedere în legătură cu evaluarea respectivă în scopul de a asigura respectarea prezentului regulament.

Art. 59: Sesizarea Comisiei

(1)În absenţa unei comunicări în termenul prevăzut la articolul 58 alineatul (5) sau în cazul unui dezacord al comitetului cu evaluarea sau măsurile luate sau avute în vedere în temeiul articolului 58 alineatul (5) sau în cazurile menţionate la articolul 60 alineatul (3), comitetul poate sesiza Comisia, furnizând toate informaţiile relevante. Informaţiile respective includ cel puţin solicitarea sau recomandarea trimisă coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire, evaluarea efectuată de respectivul coordonator al serviciilor digitale, motivele dezacordului şi orice informaţie suplimentară care justifică sesizarea.

(3)În cazul în care, în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, Comisia consideră că evaluarea efectuată sau măsurile de investigare sau de asigurare a respectării normelor luate sau avute în vedere în temeiul articolului 58 alineatul (5) sunt insuficiente pentru a asigura în mod efectiv respectarea acestuia sau sunt incompatibile în alt mod cu prezentul regulament, aceasta comunică opinia sa coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire şi comitetului şi solicită coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire să revizuiască chestiunea.

Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire ia măsurile de investigare sau de asigurare a respectării normelor necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de opinia şi de cererea de reexaminare din partea Comisiei. Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire informează Comisia, precum şi coordonatorul serviciilor digitale solicitant sau comitetul care a luat măsuri în temeiul articolului 58 alineatul (1) sau (2) cu privire la măsurile luate, în termen de două luni de la cererea de reexaminare.

Art. 60: Investigaţii comune

(1)Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire poate lansa şi conduce investigaţii comune cu participarea unuia sau mai multor coordonatori ai serviciilor digitale implicaţi:

(2)Orice coordonator al serviciilor digitale care demonstrează un interes legitim de a participa la o investigaţie comună în temeiul alineatului (1) poate solicita să facă acest lucru. Investigaţia comună se încheie în termen de trei luni de la data deschiderii sale, cu excepţia cazului în care participanţii convin altfel.

Coordonatorul serviciilor digitale din ţara de stabilire comunică poziţia sa preliminară cu privire la presupusa încălcare în termen de cel mult o lună de la expirarea termenului menţionat la primul paragraf tuturor coordonatorilor serviciilor digitale, Comisiei şi comitetului. Poziţia preliminară ţine seama de opiniile tuturor celorlalţi coordonatori ai serviciilor digitale care participă la investigaţia comună. După caz, respectiva poziţie preliminară stabileşte, de asemenea, măsurile de asigurare a respectării normelor avute în vedere.

(3)Comitetul poate sesiza Comisia în temeiul articolului 59, în cazul în care:

(4)Pe parcursul desfăşurării investigaţiei comune, coordonatorii serviciilor digitale participanţi cooperează cu bună credinţă, ţinând seama, după caz, de indicaţiile coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire şi de recomandarea comitetului. Coordonatorii serviciilor digitale din ţara de destinaţie care participă la investigaţia comună au dreptul, la cererea coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire sau după consultarea acestuia, să îşi exercite competenţele de investigare menţionate la articolul 51 alineatul (1) cu privire la furnizorii de servicii intermediare vizaţi de presupusa încălcare, în ceea ce priveşte informaţiile şi incintele situate pe teritoriul lor.

SECŢIUNEA 3:Comitetul european pentru servicii digitale

Art. 61: Comitetul european pentru servicii digitale

(2)Comitetul le furnizează consiliere coordonatorilor serviciilor digitale şi Comisiei în conformitate cu prezentul regulament, în vederea îndeplinirii următoarelor obiective:

Art. 62: Structura comitetului

(1)Comitetul este format din coordonatorii serviciilor digitale, care sunt reprezentaţi de înalţi funcţionari. Nedesemnarea de către unul sau mai multe dintre statele membre a unui coordonator al serviciilor digitale nu împiedică executarea de către comitet a sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament. În cazul în care se prevede astfel în dreptul intern, la comitet pot participa, alături de coordonatorul serviciilor digitale, şi alte autorităţi competente cărora li s-au încredinţat responsabilităţi operaţionale specifice în ceea ce priveşte aplicarea şi asigurarea respectării prezentului regulament. La reuniuni pot fi invitate şi alte autorităţi naţionale în cazul în care chestiunile discutate le privesc.

(2)Comitetul este prezidat de Comisie. Comisia convoacă reuniunile şi pregăteşte ordinea de zi în conformitate cu sarcinile care revin comitetului în temeiul prezentului regulament şi în concordanţă cu regulamentul său de procedură. Atunci când comitetului i se solicită să adopte o recomandare în temeiul prezentului regulament, acesta pune imediat solicitarea la dispoziţia altor coordonatori ai serviciilor digitale, prin intermediul sistemului de schimb de informaţii prevăzut la articolul 85.

Art. 63: Sarcinile comitetului

(1)În cazul în care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 61 alineatul (2), comitetul îndeplineşte, în special, următoarele sarcini:

SECŢIUNEA 4:Supraveghere, investigare, asigurarea respectării normelor şi monitorizare în ceea ce priveşte furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari

Art. 64: Dezvoltarea cunoştinţelor de specialitate şi a capacităţilor

Art. 65: Asigurarea respectării obligaţiilor furnizorilor de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari

(1)În scopul de a investiga respectarea de către furnizorii de platforme online foarte mari şi de motoare de căutare online foarte mari a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament, Comisia poate exercita competenţele de investigare prevăzute în prezenta secţiune chiar înainte de a iniţia proceduri în temeiul articolului 66 alineatul (2). Comisia poate exercita competenţele respective din proprie iniţiativă sau în urma unei cereri formulate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol.

(2)În cazul în care un coordonator al serviciilor digitale are motive să suspecteze că un furnizor al unei platformei online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare a încălcat dispoziţiile capitolului III secţiunea 5 sau a încălcat în mod sistemic oricare dintre dispoziţiile prezentului regulament, afectându-i în mod grav pe destinatarii serviciului din statul său membru, acesta poate transmite Comisiei, prin sistemul de schimb de informaţii menţionat la articolul 85, o solicitare de analizare a chestiunii.

(3)Solicitarea formulată în temeiul alineatului (2) se motivează în mod corespunzător şi indică cel puţin:

Art. 66: Iniţierea procedurilor de către Comisie şi cooperarea în cadrul investigaţiei

(2)În cazul în care decide să iniţieze proceduri în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia transmite o notificare în acest sens tuturor coordonatorilor serviciilor digitale şi comitetului prin intermediul sistemului de schimb de informaţii menţionat la articolul 85, precum şi furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză.

(3)În exercitarea competenţelor sale de investigare în temeiul prezentului regulament, Comisia poate solicita sprijinul individual sau comun al oricărui coordonator al serviciilor digitale vizat de presupusa încălcare, inclusiv al coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire. Coordonatorii serviciilor digitale care au primit o astfel de solicitare şi, în cazul în care este implicată de coordonatorul serviciilor digitale, orice altă autoritate competentă cooperează în mod loial şi în timp util cu Comisia şi au dreptul de a-şi exercita competenţele de investigare menţionate la articolul 51 alineatul (1) în ceea ce priveşte furnizorul de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari în cauză, în legătură cu informaţiile, persoanele şi sediile situate pe teritoriul statului lor membru şi în conformitate cu solicitarea.

(4)Comisia furnizează coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire şi comitetului toate informaţiile relevante cu privire la exercitarea competenţelor menţionate la articolele 67-72 şi la constatările sale preliminare menţionate la articolul 79 alineatul (1). Comitetul transmite Comisiei opinia sa cu privire la constatările preliminare respective în termenul stabilit în temeiul articolului 79 alineatul (2). În decizia sa, Comisia ţine seama în cea mai mare măsură posibilă de orice opinie a comitetului.

Art. 67: Solicitări de informaţii

(1)Pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi sunt atribuite în temeiul prezentei secţiuni, Comisia poate solicita, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză, precum şi oricărei alte persoane fizice sau juridice care acţionează în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meşteşugărească sau profesională şi care ar putea, în mod rezonabil, să aibă cunoştinţă de informaţii referitoare la presupusa încălcare, inclusiv organizaţiilor care efectuează auditurile menţionate la articolul 37 şi la articolul 75 alineatul (2), să furnizeze aceste informaţii într-un termen rezonabil.

(2)Atunci când transmite o cerere simplă de informaţii furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză ori unei alte persoane menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte termenul în care trebuie furnizate informaţiile, precum şi amenzile prevăzute la articolul 74 pentru furnizarea de informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare.

(3)Atunci când solicită printr-o decizie furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză ori unei alte persoane menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol să furnizeze informaţii, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul solicitării, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte termenul în care trebuie furnizate informaţiile. Comisia indică, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 74 şi indică sau impune penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 76. De asemenea, aceasta indică dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

(4)Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari în cauză ori o altă persoană menţionată la alineatul (1) sau reprezentanţii acestora şi, în cazul persoanelor juridice, întreprinderile sau societăţile ori, în cazul în care acestea nu au personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informaţiile solicitate în numele furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză sau al altei persoane menţionate la alineatul (1). Avocaţii autorizaţi în mod corespunzător să acţioneze pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Aceştia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informaţiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

Art. 68: Competenţa de a desfăşura interviuri şi de a lua declaraţii

Art. 69: Competenţa de a efectua inspecţii

(2)Funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie să efectueze o inspecţie sunt împuterniciţi:

(4)În cazul în care registrele şi celelalte evidenţe solicitate privind furnizarea serviciului vizat sunt incomplete sau în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol sunt incorecte, incomplete sau care induc în eroare, funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie să efectueze o inspecţie îşi exercită competenţele pe baza prezentării unei autorizaţii scrise care precizează obiectul şi scopul inspecţiei şi sancţiunile prevăzute la articolele 74 şi 76. În timp util înainte de inspecţie, Comisia informează coordonatorul serviciilor digitale din statul membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia cu privire la inspecţie.

(5)În cursul inspecţiilor, funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie, auditorii şi experţii desemnaţi de Comisie, precum şi coordonatorul serviciilor digitale sau alte autorităţi competente ale statului membru pe teritoriul căruia are loc inspecţia pot să solicite furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare ori celeilalte persoane în cauză să furnizeze explicaţii cu privire la organizarea, funcţionarea, sistemul informatic, algoritmii, tratarea datelor şi desfăşurarea activităţilor sale şi să adreseze întrebări personalului-cheie.

(6)Furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare ori cealaltă persoană fizică sau juridică în cauză are obligaţia de a se supune unei inspecţii dispuse printr-o decizie a Comisiei. Decizia indică obiectul şi scopul inspecţiei, stabileşte data la care aceasta începe şi indică sancţiunile prevăzute la articolele 74 şi 76, precum şi dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Comisia se consultă cu coordonatorul serviciilor digitale din statul membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia înainte de a lua decizia respectivă.

(8)În cazul în care funcţionarii şi celelalte persoane care îi însoţesc autorizaţi de Comisie constată că furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare ori cealaltă persoană în cauză se opune unei inspecţii dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare inspecţia, la cererea respectivilor funcţionari sau a celorlalte persoane care îi însoţesc şi în conformitate cu dreptul intern al statului membru, le acordă asistenţa necesară, inclusiv, dacă este cazul în temeiul dreptului intern respectiv, prin măsuri coercitive luate de o autoritate competentă de aplicare a legii, astfel încât să le permită să efectueze inspecţia.

(10)În cazul în care se solicită autorizarea menţionată la alineatul (9), autoritatea judiciară naţională sesizată verifică dacă decizia Comisiei prin care se dispune inspecţia este autentică şi se asigură că măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive, având în vedere obiectul inspecţiei. Atunci când efectuează o astfel de verificare, autoritatea judiciară naţională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul coordonatorilor serviciilor digitale din statul membru în cauză, explicaţii detaliate, în special cu privire la motivele pentru care Comisia suspectează o încălcare a prezentului regulament, precum şi cu privire la gravitatea presupusei încălcări şi la natura implicării furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare, ori a celeilalte persoane vizate. Cu toate acestea, autoritatea judiciară naţională nu poate pune la îndoială necesitatea inspecţiei şi nici nu poate solicita informaţii din dosarul Comisiei. Controlul legalităţii deciziei Comisiei se exercită doar de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Art. 70: Măsuri provizorii

Art. 71: Angajamente

(1)În cazul în care, în cursul procedurilor desfăşurate în temeiul prezentei secţiuni, furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză se angajează să asigure respectarea dispoziţiilor relevante ale prezentului regulament, Comisia poate, printr-o decizie, să confere angajamentelor respective caracter obligatoriu pentru furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză şi să declare că nu mai există motive pentru a lua măsuri.

(2)Comisia poate, la cerere sau din proprie iniţiativă, să redeschidă procedura:

Art. 72: Acţiuni de monitorizare

(1)În scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt atribuite în temeiul prezentei secţiuni, Comisia poate lua măsurile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare şi respectarea efectivă a prezentului regulament de către furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare. Comisia poate dispune ca furnizorul să ofere acces la bazele sale de date şi la algoritmii săi, precum şi explicaţii referitoare la aceştia. Astfel de acţiuni pot include impunerea unei obligaţii pentru furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare de a păstra toate documentele considerate necesare pentru a evalua punerea în aplicare şi respectarea obligaţiilor în temeiul prezentului regulament.

Art. 73: Neconformitate

(2)Înainte de adoptarea deciziei în temeiul alineatului (1), Comisia comunică constatările sale preliminare furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză. În constatările preliminare, Comisia explică măsurile pe care intenţionează să le ia sau pe care consideră că furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză ar trebui să le ia pentru a da curs în mod eficace constatărilor preliminare.

Art. 74: Amenzi

(1)În decizia menţionată la articolul 73, Comisia poate aplica furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză amenzi care nu depăşesc 6 % din cifra sa de afaceri anuală totală la nivel mondial din exerciţiul financiar precedent în cazul în care constată că furnizorul respectiv, cu intenţie sau din culpă:

(2)Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză ori unei alte persoane fizice sau juridice menţionate la articolul 67 alineatul (1) amenzi care nu depăşesc 1 % din venitul anual total sau din cifra de afaceri anuală totală la nivel mondial din exerciţiul financiar precedent, în cazul în care furnizorul respectiv sau persoana respectivă, cu intenţie sau din culpă:

Art. 75: Supravegherea consolidată a măsurilor corective pentru a aborda încălcările obligaţiilor prevăzute în capitolul III secţiunea 5

(2)În decizia menţionată la articolul 73, Comisia solicită furnizorului unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare în cauză să elaboreze şi să comunice coordonatorilor serviciilor digitale, Comisiei şi comitetului, într-un termen rezonabil specificat în decizie, un plan de acţiune care să stabilească măsurile necesare care sunt suficiente pentru a pune capăt încălcării sau pentru a o remedia. Măsurile respective includ angajamentul de a efectua un audit independent în conformitate cu articolul 37 alineatele (3) şi (4) privind punerea în aplicare a celorlalte măsuri şi specifică identitatea auditorilor şi metodologia, calendarul şi acţiunile subsecvente auditului. Măsurile pot include, de asemenea, după caz, angajamentul de a adera la un cod de conduită relevant, astfel cum se prevede la articolul 45.

(3)În termen de o lună de la primirea planului de acţiune, comitetul transmite Comisiei avizul său cu privire la planul respectiv. În termen de o lună de la primirea avizului respectiv, Comisia decide dacă măsurile prevăzute în planul de acţiune sunt suficiente pentru a pune capăt încălcării sau pentru a o remedia şi stabileşte un termen rezonabil pentru punerea sa în aplicare. În decizia respectivă se ţine seama de eventualul angajament de a adera la codurile de conduită relevante. Comisia monitorizează ulterior punerea în aplicare a planului de acţiune. În acest scop, furnizorul unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare în cauză comunică Comisiei raportul de audit fără întârzieri nejustificate odată ce devine disponibil şi informează Comisia cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a planului de acţiune. În cazul în care este necesar pentru o astfel de monitorizare, Comisia poate solicita furnizorului unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare în cauză să furnizeze informaţii suplimentare într-un termen rezonabil stabilit de Comisie.

(4)Comisia poate lua măsurile necesare în conformitate cu prezentul regulament, în special cu articolul 76 alineatul (1) litera (e) şi articolul 82 alineatul (1), în cazul în care:

Art. 76: Penalităţi cu titlu cominatoriu

(1)Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză ori unei alte persoane menţionate la articolul 67 alineatul (1), după caz, penalităţi cu titlu cominatoriu care nu depăşesc 5 % din venitul zilnic mediu sau din cifra de afaceri anuală la nivel mondial din exerciţiul financiar precedent pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:

Art. 77: Termenul de prescripţie pentru impunerea penalităţilor

(3)Orice acţiune întreprinsă de Comisie sau de coordonatorul serviciilor digitale al unui stat membru în scopul investigării unei încălcări sau al unor proceduri referitoare la o încălcare întrerupe termenul de prescripţie pentru aplicarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu. Printre acţiunile care întrerup termenul de prescripţie se numără, în special, următoarele:

(4)După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. Cu toate acestea, termenul de prescripţie pentru aplicarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu se împlineşte cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripţie fără să se fi aplicat o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu de către Comisie. Perioada respectivă se prelungeşte cu perioada în care termenul de prescripţie a fost suspendat în temeiul alineatului (5).

Art. 78: Termenul de prescripţie pentru executarea sancţiunilor

Art. 79: Dreptul de a fi ascultat şi dreptul de acces la dosar

(1)Înainte de a adopta o decizie în temeiul articolului 73 alineatul (1), al articolului 74 sau al articolului 76, Comisia acordă furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză ori unei alte persoane menţionate la articolul 67 alineatul (1) posibilitatea de a fi ascultat(ă) cu privire la:

(4)Dreptul la apărare al părţilor în cauză este pe deplin respectat în cadrul procedurilor. Acestea au dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în condiţiile unei divulgări negociate, sub rezerva interesului legitim al furnizorului platformei online foarte mari sau motorului de căutare online foarte mare ori al unei alte persoane în cauză de a-şi proteja secretele profesionale. Comisia are competenţa de a adopta decizii care stabilesc aceste condiţii de divulgare în cazul unui dezacord între părţi. Dreptul de acces la dosarul Comisiei nu include accesul la informaţiile confidenţiale şi la documentele interne ale Comisiei, ale comitetului, ale coordonatorilor serviciilor digitale, ale altor autorităţi competente sau ale altor autorităţi publice ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondenţa dintre Comisie şi autorităţile respective. Nicio dispoziţie a prezentului alineat nu împiedică Comisia să divulge şi să utilizeze informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

Art. 80: Publicarea deciziilor

Art. 82: Cereri de restricţionare a accesului şi cooperarea cu instanţele naţionale

(1)În cazul în care au fost epuizate toate competenţele conferite în temeiul prezentei secţiuni menite să pună capăt încălcării prezentului regulament, iar încălcarea persistă şi cauzează prejudicii grave care nu pot fi evitate prin exercitarea altor competenţe disponibile în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, Comisia poate solicita coordonatorului serviciilor digitale din ţara de stabilire a furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză să acţioneze în temeiul articolului 51 alineatul (3).

(2)Comisia, acţionând din proprie iniţiativă, poate prezenta observaţii scrise autorităţii judiciare competente menţionate la articolul 51 alineatul (3) dacă acest demers este necesar pentru aplicarea coerentă a prezentului regulament. De asemenea, Comisia poate formula observaţii orale cu permisiunea autorităţii judiciare în cauză.

(3)Atunci când o instanţă naţională se pronunţă cu privire la o chestiune care face deja obiectul unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament, respectiva instanţă naţională nu adoptă nicio decizie contrară deciziei respective a Comisiei. De asemenea, instanţele naţionale evită să adopte decizii care ar putea intra în conflict cu o decizie avută în vedere de Comisie în cadrul unei proceduri iniţiate de aceasta în temeiul prezentului regulament. În acest scop, o instanţă naţională poate evalua dacă este necesar să îşi suspende procedura. Acest lucru nu aduce atingere articolului 267 din TFUE.

Art. 83: Acte de punere în aplicare legate de intervenţia Comisiei

SECŢIUNEA 5:Dispoziţii comune privind asigurarea respectării normelor

Art. 84: Secretul profesional

Fără a aduce atingere schimbului şi utilizării informaţiilor menţionate în prezentul capitol, Comisia, comitetul, autorităţile competente ale statelor membre şi funcţionarii, agenţii şi alte persoane care lucrează sub supravegherea acestora şi orice altă persoană fizică sau juridică implicată, inclusiv auditorii şi experţii numiţi în temeiul articolului 72 alineatul (2), nu divulgă informaţiile pe care le-au obţinut sau care au făcut obiectul unui schimb în temeiul prezentului regulament şi care, prin natura lor, fac obiectul obligaţiei de păstrare a secretului profesional.

Art. 85: Sistemul de schimb de informaţii

Art. 86: Reprezentare

(1)Fără a aduce atingere Directivei (UE) 2020/1828 sau oricărui alt tip de reprezentare în temeiul dreptului intern, destinatarii serviciilor intermediare au cel puţin dreptul de a mandata un organism, o organizaţie sau o asociaţie să exercite în numele lor drepturile care le sunt conferite de prezentul regulament, cu condiţia ca organismul, organizaţia sau asociaţia să îndeplinească toate condiţiile următoare:

SECŢIUNEA 6:Acte delegate şi acte de punere în aplicare

Art. 87: Exercitarea delegării

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolele 24, 33, 37, 40 şi 43 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 16 noiembrie 2022. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 24, 33, 37, 40 şi 43 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

CAPITOLUL V:DISPOZIŢII FINALE

Art. 91: Revizuire

(1)Până la 18 februarie 2027, Comisia realizează o evaluare şi prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European cu privire la efectul potenţial al prezentului regulament asupra dezvoltării şi a creşterii economice a întreprinderilor mici şi mijlocii.

(2)Până la 17 noiembrie 2027, şi, ulterior, din cinci în cinci ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament şi prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European.

(7)Până la 18 februarie 2027, Comisia, după consultarea comitetului, efectuează o evaluare a funcţionării comitetului şi a aplicării articolului 43 şi prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European, ţinând seama de primii ani de aplicare a regulamentului. Pe baza constatărilor şi ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul comitetului, raportul respectiv este însoţit, dacă este cazul, de o propunere de modificare a prezentului regulament în ceea ce priveşte structura comitetului.

Art. 93: Intrare în vigoare şi aplicare