Capitolul ii - RĂSPUNDEREA FURNIZORILOR DE SERVICII INTERMEDIARE - Regulamentul 2065/19-oct-2022 privind o piaţă unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale)
Acte UE
Jurnalul Oficial 277L
În vigoare Versiune de la: 22 Februarie 2024
CAPITOLUL II:RĂSPUNDEREA FURNIZORILOR DE SERVICII INTERMEDIARE
Art. 4: "Simpla transmitere" ("Mere conduit")
(1)În cazul în care se furnizează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o reţea de comunicaţii, furnizorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile transmise sau accesate, cu condiţia ca furnizorul:
a)să nu iniţieze transmiterea;
b)să nu selecteze destinatarul transmiterii; şi
c)să nu selecteze sau să modifice informaţiile care fac obiectul transmiterii.
(2)Activităţile de transmitere şi de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise, atât timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul care este necesar în mod rezonabil pentru a efectua transmiterea.
(3)Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o autoritate judiciară sau administrativă să solicite furnizorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al unui stat membru, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 5: "Stocarea în cache"
(1)În cazul în care se furnizează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul de servicii nu este responsabil pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor respective, atât timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru a face mai eficientă sau mai sigură transmiterea mai departe a informaţilor către alţi destinatari ai serviciului, la cererea acestora, cu condiţia ca furnizorul:
a)să nu modifice informaţiile;
b)să respecte condiţiile de acces la informaţie;
c)să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, precizate într-un mod recunoscut şi folosit pe scară largă în industrie;
d)să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, recunoscută şi folosită pe scară largă în industrie, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei; şi
e)să acţioneze prompt pentru a elimina informaţiile pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia cunoştinţă efectiv de faptul că informaţiile aflate la originea transmiterii au fost eliminate din reţea ori accesul la acestea a fost blocat sau de faptul că o autoritate judiciară sau administrativă a dispus eliminarea informaţiilor respective sau blocarea accesului la acestea.
(2)Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o autoritate judiciară sau administrativă să solicite furnizorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al unui stat membru, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 6: Găzduirea
(1)În cazul în care se furnizează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul serviciului nu este responsabil pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca furnizorul:
a)să nu aibă cunoştinţă efectiv despre activitatea ilegală sau conţinutul ilegal, iar în ceea ce priveşte acţiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoştinţă de fapte sau circumstanţe din care să rezulte caracterul ilegal al activităţii sau al conţinutului; sau
b)din momentul în care ia cunoştinţă de aceste aspecte, să acţioneze prompt pentru a elimina conţinutul ilegal sau pentru a bloca accesul la acesta.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului.
(3)Alineatul (1) nu se aplică în ceea ce priveşte răspunderea în temeiul dreptului privind protecţia consumatorilor care le revine platformelor online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu comercianţii, în cazul în care o astfel de platformă online prezintă informaţia specifică sau facilitează în alt mod tranzacţia specifică în cauză în aşa fel încât un consumator obişnuit să creadă că informaţia, produsul sau serviciul care face obiectul tranzacţiei este furnizat fie de platforma online însăşi, fie de un destinatar al serviciului care acţionează sub autoritatea sau sub controlul său.
(4)Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o autoritate judiciară sau administrativă să solicite furnizorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al unui stat membru, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.
Art. 7: Investigaţii voluntare din proprie iniţiativă şi conformitatea juridică
Furnizorii de servicii intermediare nu sunt consideraţi neeligibili pentru a beneficia de exonerarea de răspundere menţionată la articolele 4, 5 şi 6 pentru simplul motiv că efectuează, cu bună-credinţă şi diligenţă, investigaţii voluntare din proprie iniţiativă sau adoptă alte măsuri menite să detecteze, să identifice şi să elimine conţinutul ilegal sau să blocheze accesul la acesta ori pentru că iau măsurile necesare pentru a se conforma cerinţelor de drept al Uniunii şi de drept intern care este conform cu dreptul Uniunii, inclusiv cerinţelor prevăzute în prezentul regulament.
Art. 8: Absenţa obligaţiei generale de monitorizare sau de cercetare activă a faptelor
Furnizorilor de servicii intermediare nu li se impune o obligaţie generală de monitorizare a informaţiilor pe care furnizorii de servicii intermediare le transmit sau le stochează şi nici obligaţia de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe care să indice activităţi ilegale.
Art. 9: Ordine de a acţiona împotriva conţinutului ilegal
(1)La primirea unui ordin de a acţiona împotriva unui anumit element sau a mai multor elemente de conţinut ilegal, care a fost emis de autorităţile judiciare sau administrative naţionale relevante în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii sau al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, furnizorii de servicii intermediare informează fără întârzieri nejustificate autoritatea emitentă a ordinului sau orice altă autoritate indicată în ordin cu privire la modul în care s-a dat curs ordinului, precizând dacă şi când s-a dat curs ordinului.
(2)Statele membre se asigură că, atunci când i se transmite furnizorului un ordin astfel cum este menţionat la alineatul (1), ordinul respectiv îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:
a)ordinul respectiv conţine următoarele elemente:
(i)o trimitere la temeiul juridic al ordinului din dreptul Uniunii sau din dreptul intern;
(ii)o expunere de motive care explică de ce informaţiile constituie conţinut ilegal, făcând trimitere la una sau mai multe dispoziţii specifice din dreptul Uniunii sau din dreptul intern care este conform cu dreptul Uniunii;
(iii)informaţii care identifică autoritatea competentă;
(iv)informaţii clare care să permită furnizorului de servicii intermediare să identifice şi să localizeze conţinutul ilegal în cauză, cum ar fi unul sau mai multe URL-uri şi, dacă este necesar, informaţii suplimentare;
(v)informaţii privind mecanismele reparatorii aflate la dispoziţia furnizorului de servicii intermediare şi a destinatarului serviciului care a furnizat conţinutul;
(vi)dacă este cazul, informaţii despre autoritatea căreia urmează să i se transmită informaţiile cu privire la modul în care s-a dat curs ordinelor;
b)domeniul de aplicare teritorial al ordinului respectiv, pe baza normelor aplicabile din dreptul Uniunii şi din dreptul intern, inclusiv din Cartă, şi, după caz, a principiilor generale de drept internaţional, este limitat la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului său;
c)ordinul respectiv este transmis în una dintre limbile declarate de furnizorul de servicii intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) sau într-o altă limbă oficială a statelor membre, convenită între autoritatea care emite ordinul şi furnizorul respectiv, şi este trimis punctului electronic de contact desemnat de furnizorul respectiv în conformitate cu articolul 11; în cazul în care ordinul nu este redactat în limba declarată de furnizorul de servicii intermediare sau într-o altă limbă convenită între autoritate şi furnizor, ordinul poate fi transmis în limba autorităţii care emite ordinul, cu condiţia ca acesta să fie însoţit de o traducere în limba declarată de furnizor sau în limba convenită între autoritate şi furnizor, care să privească cel puţin elementele prevăzute la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat.
(3)Autoritatea care emite ordinul sau, după caz, autoritatea specificată în ordin transmite coordonatorului serviciilor digitale din statul membru al autorităţii emitente ordinul, împreună cu orice informaţie primită de la furnizorul de servicii intermediare cu privire la modul în care s-a dat curs ordinului respectiv.
(4)După primirea ordinului din partea autorităţii judiciare sau administrative, coordonatorul serviciilor digitale din statul membru în cauză transmite, fără întârzieri nejustificate, o copie a ordinului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol tuturor celorlalţi coordonatori ai serviciilor digitale prin intermediul sistemului instituit în conformitate cu articolul 85.
(5)Cel târziu în momentul în care s-a dat curs ordinului sau, după caz, în momentul prevăzut de autoritatea emitentă în ordinul său, furnizorii de servicii intermediare îl informează pe destinatarul serviciului în cauză cu privire la ordinul primit şi la modul în care s-a dat curs ordinului. Aceste informaţii furnizate destinatarului serviciului includ o expunere de motive, căile de atac posibile şi o descriere a domeniului de aplicare teritorial al ordinului, în conformitate cu alineatul (2).
(6)Condiţiile şi cerinţele prevăzute la prezentul articol nu aduc atingere cerinţelor prevăzute de dreptul intern procesual civil şi penal.
Art. 10: Ordine de a furniza informaţii
(1)La primirea unui ordin de a furniza o anumită informaţie cu privire la unul sau mai mulţi destinatari individuali ai serviciului, care a fost emis de autorităţile judiciare sau administrative naţionale relevante în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii şi al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, furnizorii de servicii intermediare informează fără întârzieri nejustificate autoritatea emitentă a ordinului sau orice altă autoritate indicată în ordin cu privire la primirea ordinului şi la modul în care s-a dat curs ordinului, precizând dacă şi când s-a dat curs ordinului.
(2)Statele membre se asigură că, atunci când i se transmite furnizorului un ordin astfel cum este menţionat la alineatul (1), ordinul respectiv îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:
a)ordinul respectiv conţine următoarele elemente:
(i)o trimitere la temeiul juridic al ordinului din dreptul Uniunii sau din dreptul intern;
(ii)informaţii care identifică autoritatea competentă;
(iii)informaţii clare care să permită furnizorului de servicii intermediare să identifice destinatarul sau destinatarii specifici cu privire la care se solicită informaţii, cum ar fi unul sau mai multe nume de cont sau identificatori unici;
(iv)o expunere de motive care explică scopul pentru care sunt solicitate informaţiile şi motivul pentru care cerinţa de a furniza informaţiile este necesară şi proporţională pentru a stabili dacă destinatarii serviciilor intermediare respectă dreptul aplicabil al Uniunii sau dreptul intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, cu excepţia cazului în care o astfel de expunere de motive nu poate fi furnizată din motive legate de prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea penală a infracţiunilor;
(v)informaţii privind mecanismele reparatorii aflate la dispoziţia furnizorului şi a destinatarilor serviciului în cauză;
(vi)dacă este cazul, informaţii privind autoritatea căreia urmează să i se transmită informaţiile cu privire la modul în care s-a dat curs ordinelor;
b)ordinul respectiv impune doar obligaţia ca furnizorul să furnizeze informaţii colectate deja în scopul furnizării serviciului şi care se află sub controlul acestuia;
c)ordinul respectiv este transmis în una dintre limbile declarate de furnizorul de servicii intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) sau într-o altă limbă oficială a statelor membre, convenită între autoritatea care emite ordinul şi furnizor, şi este trimis punctului electronic de contact desemnat de furnizorul respectiv în conformitate cu articolul 11; în cazul în care ordinul nu este redactat în limba declarată de furnizorul de servicii intermediare sau într-o altă limbă convenită între autoritate şi furnizor, ordinul poate fi transmis în limba autorităţii care emite ordinul, cu condiţia ca acesta să fie însoţit de o traducere în limba declarată de furnizor sau în limba convenită între autoritate şi furnizor, care să privească cel puţin elementele prevăzute la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat.
(3)Autoritatea care emite ordinul sau, după caz, autoritatea specificată în ordin transmite coordonatorului serviciilor digitale din statul membru al autorităţii emitente ordinul, împreună cu orice informaţie primită de la furnizorul de servicii intermediare cu privire la modul în care s-a dat curs ordinului respectiv.
(4)După primirea ordinului din partea autorităţii judiciare sau administrative, coordonatorul serviciilor digitale din statul membru în cauză transmite, fără întârzieri nejustificate, o copie a ordinului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol tuturor coordonatorilor serviciilor digitale prin intermediul sistemului instituit în conformitate cu articolul 85.
(5)Cel târziu în momentul în care s-a dat curs ordinului sau, după caz, în momentul prevăzut de autoritatea emitentă în ordinul său, furnizorii de servicii intermediare îl informează pe destinatarul serviciului în cauză cu privire la ordinul primit şi la modul în care s-a dat curs ordinului. Aceste informaţii furnizate destinatarului serviciului includ o expunere de motive şi căile de atac posibile, în conformitate cu alineatul (2).
(6)Condiţiile şi cerinţele prevăzute la prezentul articol nu aduc atingere cerinţelor prevăzute de dreptul intern procesual civil şi penal.