Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Dată act: 14-iun-1971
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
Cuprins | ||
TITLUL I: | DISPOZIŢII GENERALE (articolele 1 - 12) - 28 | |
TITLUL II: | STABILIREA LEGISLAŢIEI APLICABILE (articolele 13 - 17)- 32 | |
TITLUL III: | DISPOZIŢII SPECIALE REFERITOARE LA DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAŢII -35 | |
Capitolul 1: Boala şi maternitatea | Secţiunea 1: Dispoziţii comune (articolul 18)- 35 | |
Secţiunea 2: Lucrătorii şi membrii familiilor lor (articolele 19-24) - 35 | ||
Secţiunea 3: Şomerii şi membrii familiilor lor (articolul 25)- 36 | ||
Secţiunea 4: Solicitanţii de pensii sau de indemnizaţii şi membrii familiilor lor (articolul 26) - 37 | ||
Secţiunea 5: Titularii pensiilor sau indemnizaţiilor şi membrii familiilor lor (articolele 27 – 34- 37 | ||
Secţiunea 6: Dispoziţii diverse (articolul 35)- 39 | ||
Secţiunea 7: Rambursarea între instituţii (articolul 36)- 39 | ||
Capitolul 2: Invaliditatea | Secţiunea 1: Lucrătorii supuşi exclusiv legislaţiilor conform cărora valoarea prestaţiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare (articolele 37 - 39)- 39 | |
Secţiunea 2: Lucrătorii care se supun fie exclusiv legislaţiilor în conformitate cu care valoarea prestaţiei de invaliditate depinde de durata perioadelor de asigurare, fie legislaţiilor de acest tip şi de tipul la care se face referire în secţiunea 1 (articolul 40)- 40 | ||
Secţiunea 3: Agravarea invalidităţii (articolul 41)- 40 | ||
Secţiunea 4: Reluarea furnizării prestaţiilor după suspendarea sau retragerea lor. Transformarea prestaţiilor de invaliditate în prestaţii pentru limită de vârstă (articolele 42 şi 43)- 41 | ||
Capitolul 3: Limita de vârstă şi decesul (pensii) (articolele 44 - 51)- 42 | ||
Capitolul 4: Accidentele de muncă şi bolile profesionale | Secţiunea 1: Dreptul la prestaţii (articolele 52 - 59)- 45 | |
Secţiunea 2: Agravarea unei boli profesionale pentru care s-a acordat prestaţia (articolul 60) - 47 | ||
Secţiunea 3: Dispoziţii diverse (articolele 61 şi 62) - 48 | ||
Secţiunea 4: Rambursări între instituţii (articolul 6 3) - 48 | ||
Capitolul 5: Ajutoarele de deces (articolele 64-66) - 48 | ||
Capitolul 6: Şomajul | Secţiunea 1: Dispoziţii comune (articolele 67 şi 68) - 49 | |
Secţiunea 2: Şomeri care se deplasează într-un alt stat membru decât statul competent (articolele 69 şi 70) - 50 | ||
Secţiunea 3: Şomeri care, în perioada ultimului loc de muncă, rezidau într-un alt stat membru decât statul competent (articolul 71) - 50 | ||
Capitolul 7: Prestaţii şi alocaţii familiale pentru lucrători şi şomeri | Secţiunea 1: Dispoziţii comune (articolul 72) - 51 | |
Secţiunea 2: Lucrătorii şi şomerii ai căror membri de familie îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul competent (articolele 73 -76) - 51 | ||
Capitolul 8: Prestaţii pentru copiii aflaţi în întreţinerea titularilor unor pensii sau indemnizaţii şi pentru orfani (articolele 77 - 79) - 52 | ||
TITLUL IV: | COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANŢI (articolele 80 şi 81) - 54 | |
TITLUL V: | COMITETUL CONSULTATIV PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANŢI (articolele 82 şi 83) - 55 | |
TITLUL VI: | DISPOZIŢII DIVERSE (articolele 84 - 93) - 56 | |
TITLUL VII: | DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE (articolele 94 - 99) - 57 |
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi, în special, articolele 2, 7 şi 51 ale acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei, elaborată după consultarea Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranţi (1),
având în vedere avizele Adunării Parlamentare (2),
având în vedere avizele Comitetului Economic şi Social (3),
întrucât o revizuire generală a Regulamentului nr. 3 al Consiliului (4) privind securitatea socială a lucrătorilor migranţi devine din ce în ce mai necesară, atât pe baza experienţei practice a aplicării sale începând din 1959, cât şi ca rezultat al modificărilor aduse legislaţiilor naţionale;
întrucât normele de coordonare stabilite pot fi, în întregul lor, dezvoltate, îmbunătăţite şi, într-o oarecare măsură, simplificate în acelaşi timp, ţinând seama de diferenţele considerabile existente între legislaţiile naţionale privind securitatea socială;
întrucât este adecvat în acest moment să se reunească într-un singur instrument legislativ toate dispoziţiile de fond adoptate pentru aplicarea articolului 51 din tratat în beneficiul lucrătorilor, inclusiv al lucrătorilor frontalieri, al lucrătorilor sezonieri şi al navigatorilor;
(1)JO 194, 28.10.1966, p. 3333/66 şi JO C 95, 21.9.1968, p. 18.
(2)JOC 10, 14.2.1968, p. 30 şi JO C135, 14.12.1968, p. 4.
(3)JO 64, 5.4.1967, p. 1009/67 şi JOC 21, 20.2.1969, p. 18.
(4)JO 30, 16.12.1958, p. 561/58.
întrucât, date fiind diferenţele considerabile existente între legislaţiile naţionale în privinţa persoanelor cărora li se aplică, este preferabil să se stabilească principiul potrivit căruia regulamentul se aplică tuturor resortisanţilor statelor membre asiguraţi în cadrul regimurilor de securitate socială organizate în beneficiul lucrătorilor salariaţi;
întrucât normele de coordonare a legislaţiilor naţionale în domeniul securităţii sociale se încadrează în libera circulaţie a lucrătorilor care sunt resortisanţi ai statelor membre şi trebuie, în acest scop, să contribuie la îmbunătăţirea standardului lor de viaţă şi a condiţiilor de încadrare în muncă, garantând în interiorul Comunităţii, pe de o parte, tuturor resortisanţilor statelor membre egalitatea de tratament în privinţa diferitelor legislaţii naţionale şi, pe de altă parte, lucrătorilor şi membrilor familiilor acestora beneficiul prestaţiilor de securitate socială, indiferent de locul lor de încadrare în muncă sau de reşedinţă;
întrucât aceste obiective trebuie atinse, în special prin cumularea tuturor perioadelor luate în considerare în cadrul diferitelor legislaţii naţionale în scopul dobândirii şi menţinerii dreptului la prestaţii şi al calculării acestora, precum şi prin acordarea de prestaţii diferitelor categorii de persoane cuprinse în regulament, indiferent de locul lor de reşedinţă în interiorul Comunităţii;
întrucât normele de coordonare adoptate pentru aplicarea articolului 51 din tratat trebuie să asigure lucrătorilor care se deplasează în interiorul Comunităţii drepturile şi avantajele lor dobândite, fără ca acestea să ducă la cumularea nejustificată a prestaţiilor;
întrucât, în acest scop, în ceea ce priveşte prestaţiile pentru invaliditate, limită de vârstă şi deces (pensii), persoanele în cauză trebuie să poată beneficia de toate prestaţiile dobândite în diferitele state membre în limita - necesară pentru a evita cumulările
nejustificate, care rezultă în special din suprapunerea perioadelor de asigurare şi a perioadelor asimilate - celei mai ridicate valori a prestaţiilor pe care unul din aceste state le-ar datora unui lucrător care şi-a încheiat cariera în acest stat;
întrucât, pentru a permite mobilitatea forţei de muncă în condiţii mai bune, este de acum înainte necesar să se asigure o coordonare mai strânsă între regimurile de asigurări de şomaj şi programele de asigurare şi de asistenţă pentru şomaj din toate statele membre; întrucât, în acest spirit, pentru a se facilita căutarea unui loc de muncă în diferitele state membre, este adecvat, în special, să se acorde lucrătorului şomer, pentru o perioadă limitată, ajutorul de şomaj prevăzut de legislaţia statului membru sub a cărei incidenţă s-a aflat ultima dată;
întrucât este de dorit să se îmbunătăţească sistemul aplicabil în materie de prestaţii familiale în cadrul Regulamentului nr. 3, în cazul familiilor destrămate, atât în privinţa categoriilor de persoane care au dreptul la aceste prestaţii, cât şi în privinţa mecanismelor de atribuire a lor;
întrucât, luând în considerare problemele legate de şomaj, este adecvat să se generalizeze dreptul la prestaţii familiale pentru membrii de familie ai şomerilor care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât cel care răspunde de plata ajutorului de şomaj;
întrucât, în plus, este necesară eliminarea restricţiilor actuale privind acordarea de prestaţii familiale şi întrucât, pentru asigurarea
plăţii prestaţiilor pentru întreţinerea membrilor familiilor separate, fără a lua în considerare acele prestaţii care au în mare măsură drept scop încurajarea creşterii populaţiei, ar fi de preferat să se stabilească norme comune pentru toate statele membre şi trebuie continuate eforturile în această direcţie, dar, date fiind diferenţele mari dintre legislaţiile naţionale, este necesar să se adopte soluţii adaptate acestei situaţii: plata prestaţiilor familiale din ţara de încadrare în muncă pentru cinci ţări şi plata alocaţiilor familiale din ţara de reşedinţă a membrilor de familie, în cazul în care ţara de încadrare în muncă este Franţa;
întrucât, prin analogie cu soluţiile reţinute în cadrul Regulamentului (CEE) 1612/68 (1) al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii, este de dorit să asocieze, în cadrul unui comitet consultativ, reprezentanţi ai lucrătorilor şi angajatorilor pentru a examina problemele de care se ocupă Comisia administrativă;
(1)JO 259, 19.10.1968, p. 2.
întrucât prezentul regulament poate înlocui dispoziţiile prevăzute la articolul 69 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Definiţii
În sensul aplicării prezentului regulament:
a)termenul "lucrător" desemnează orice persoană:
(i)care este asigurată în temeiul unei asigurări obligatorii sau facultative continue împotriva unuia sau mai multor riscuri acoperite de ramurile unui regim de securitate socială, care se aplică lucrătorilor salariaţi, sub rezerva restricţiilor menţionate în anexa V;
(ii)care este asigurată obligatoriu împotriva unuia sau mai multora dintre riscurile corespunzătoare ramurilor cărora li se aplică prezentul regulament, în cadrul unui regim de securitate socială care se aplică tuturor rezidenţilor sau întregii populaţii active profesional:
- dacă modurile de gestionare sau de finanţare a acestui regim permit identificarea ca lucrător salariat sau
- în absenţa unor astfel de criterii, atunci când este asigurată în cadrul unei asigurări obligatorii sau facultative continue împotriva unui alt risc prevăzut în anexa V în cadrul unui regim organizat pentru lucrătorii salariaţi;
(iii)care este asigurată în mod voluntar împotriva unuia sau mai multor riscuri corespunzătoare ramurilor cărora li se aplică prezentul regulament, în cadrul unui regim de securitate socială al unui stat membru pentru lucrătorii salariaţi sau pentru toţii rezidenţii sau pentru anumite categorii de rezidenţi, dacă această persoană a fost anterior asigurată obligatoriu împotriva aceloraşi riscuri, în cadrul unui regim pentru lucrătorii salariaţi din acelaşi stat membru;
b)"lucrător frontalier" reprezintă orice lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru şi avându-şi reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru în care se întoarce, în principiu, zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână; cu toate acestea, un lucrător frontalier care este detaşat de întreprinderea de care aparţine în mod normal, pe teritoriul aceluiaşi stat membru sau al unui alt stat membru, îşi păstrează
calitatea de lucrător frontalier pentru o perioadă care nu depăşeşte patru luni, chiar dacă, în cursul acestei detaşări, acesta nu se poate întoarce zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână la locul său de reşedinţă;
c)"lucrător sezonier" reprezintă orice lucrător care se deplasează pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa, pentru a desfăşura acolo o activitate cu caracter sezonier pentru o întreprindere sau un angajator din acel stat, o activitate cu caracter sezonier a cărei durată nu poate depăşi în nici un caz opt luni, dacă acesta are drept de şedere pe teritoriul statului respectiv pe durata activităţii sale; prin activitate cu caracter sezonier trebuie să se înţeleagă o activitate care depinde de succesiunea anotimpurilor şi se repetă în mod automat în fiecare an;
d)"refugiat" are sensul care i se atribuie în articolul 1 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, semnată la Geneva la 28 iulie 1951;
e)"apatrid" are sensul care i se atribuie în articolul 1 din Convenţia privind statutul apatrizilor, semnată la New York la 28 septembrie 1954;
f)"membru de familie" reprezintă orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de legislaţia în temeiul căreia se acordă prestaţiile sau, în cazurile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (a) şi articolul 39, de legislaţia statului membru pe al cărei teritoriu îşi are reşedinţa persoana respectivă; cu toate acestea, în cazurile în care legislaţiile menţionate consideră ca membru al familiei sau membru al unei gospodării numai o persoană care locuieşte sub acelaşi acoperiş cu lucrătorul, această condiţie se consideră îndeplinită dacă persoana respectivă se află în principal în întreţinerea lucrătorului menţionat;
g)"urmaş" reprezintă orice persoană definită sau recunoscută ca urmaş de legislaţia în temeiul căreia se acordă prestaţiile; cu toate acestea, în cazul în care legislaţia menţionată consideră ca urmaş numai o persoană care locuia sub acelaşi acoperiş cu lucrătorul defunct, această condiţie se consideră îndeplinită dacă persoana în cauză se afla în principal în întreţinerea lucrătorului defunct;
h)"reşedinţă" reprezintă reşedinţa obişnuită;
i)"şedere" reprezintă reşedinţa temporară;
j)"legislaţie" reprezintă, pentru fiecare stat membru, toate actele cu putere de lege, precum şi toate celelalte măsuri de aplicare, existente sau viitoare, din fiecare stat membru, legate de ramurile şi regimurile de securitate socială prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2);
Acest termen exclude dispoziţiile convenţiilor existente sau viitoare dintre partenerii sociali, indiferent dacă ele au făcut sau nu obiectul unei decizii a autorităţilor prin care ele devin obligatorii sau domeniul lor este extins. Cu toate acestea, în cazurile în care astfel de convenţii între partenerii sociali servesc la punerea în aplicare a unei obligaţii de asigurare care rezultă din actele cu putere de lege prevăzute în paragraful anterior, această restricţie poate fi ridicată oricând printr-o declaraţie a statului membru respectiv, menţionând regimurile de acest tip cărora li se aplică prezentul regulament. Această declaraţie este notificată şi publicată în conformitate cu dispoziţiile articolului 96. Dispoziţiile paragrafului anterior nu pot avea ca efect excluderea din domeniul de aplicare a prezentului regulament a regimurilor cărora li s-a aplicat Regulamentul nr. 3;
k)"convenţie de securitate socială" reprezintă orice instrument bilateral sau multilateral care leagă sau va lega două sau mai multe state membre, precum şi orice instrument multilateral care leagă sau va lega cel puţin două state membre şi unul sau mai multe alte state în domeniul securităţii sociale, pentru toate sau pentru o parte din ramurile şi regimurile prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2), precum şi acordurile de orice fel încheiate în cadrul instrumentelor menţionate;
l)"autoritate competentă" reprezintă, pentru fiecare stat membru, ministrul, miniştrii sau o altă autoritate corespunzătoare de care aparţin regimurile de securitate socială pe întregul teritoriu sau în oricare parte a teritoriului statului respectiv;
m)"Comisia administrativă" reprezintă comisia prevăzută la articolul 80;
n)"instituţie" reprezintă, pentru fiecare stat membru, organismul sau autoritatea însărcinată cu aplicarea întregii legislaţii sau a unei părţi a acesteia;
o)"instituţie competentă" reprezintă:
(i)instituţia la care este afiliată persoana respectivă în momentul solicitării prestaţiei sau
(ii)instituţia de la care persoana respectivă are dreptul sau ar avea dreptul să primească prestaţii dacă aceasta sau un membru sau membri ai familiei sale ar avea reşedinţa pe teritoriul statului membru în care este situată instituţia sau
(iii)instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru respectiv sau
(iv)în cazul unui regim referitor la obligaţiile unui angajator în privinţa prestaţiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), fie angajatorul, fie asigurătorul implicat sau, în lipsa acestora, un organism sau o autoritate desemnată de autoritatea competentă din statul membru respectiv;
p)"instituţia de la locul de reşedinţă" şi "instituţia de la locul de şedere" reprezintă instituţia care este competentă pentru acordarea prestaţiilor la locul de reşedinţă al persoanei în cauză şi, respectiv, instituţia care are competenţa de a acorda prestaţiile la locul de şedere al persoanei în cauză, în temeiul legislaţiei aplicate de instituţia respectivă sau, dacă nu există o asemenea instituţie, instituţia desemnată de autoritatea competentă din statul membru respectiv;
q)"stat competent" reprezintă statul membru pe al cărui teritoriu este situată instituţia competentă;
r)"perioade de asigurare" reprezintă perioadele de cotizare sau de încadrare în muncă, astfel cum sunt definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de legislaţia în temeiul căreia au fost realizate sau au fost considerate realizate, precum şi toate perioadele asimilate, în măsura în care acestea sunt recunoscute de legislaţia menţionată ca echivalente cu perioadele de asigurare;
s)"perioade de încadrare în muncă" reprezintă perioadele definite sau recunoscute ca atare de legislaţia în temeiul căreia au fost realizate, precum şi toate perioadele asimilate, în măsura în care acestea sunt recunoscute de legislaţia menţionată ca echivalente cu perioadele de încadrare în muncă;
t)"prestaţii", "pensii" şi "indemnizaţii" reprezintă toate prestaţiile în natură şi în numerar, inclusiv toate elementele acestora plătibile din fonduri publice, creşteri de revalorizare sau alocaţii suplimentare, sub rezerva dispoziţiilor de la titlul III, precum şi prestaţiile în sumă forfetară care pot fi substituite pensiilor şi indemnizaţiilor şi plăţile efectuate prin rambursarea cotizaţiilor;
u)_
(i)"prestaţii familiale" reprezintă toate prestaţiile în natură sau în numerar destinate acoperirii cheltuielilor familiale, în cadrul legislaţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (h), cu excepţia alocaţiilor speciale de naştere menţionate în anexa I;
(ii)"alocaţii familiale" reprezintă prestaţiile periodice în numerar acordate exclusiv prin raportare la numărul şi, după caz, vârsta membrilor de familie;
(iii)"ajutoare de înmormântare" reprezintă orice sumă plătită o singură dată în cazul unui deces, excluzând prestaţiile în sumă forfetară la care se face referire la litera (t).
Art. 2: Domeniul de aplicare personal
(1)Prezentul regulament se aplică lucrătorilor care fac sau au făcut obiectul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care sunt resortisanţi ai unui stat membru sau care sunt apatrizi sau refugiaţi, avându-şi reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele membre, precum şi membrilor de familie şi urmaşilor acestora.
(2)De asemenea, prezentul regulament se aplică urmaşilor lucrătorilor care au făcut obiectul legislaţiei din unul sau mai multe state membre, indiferent de cetăţenia acestor lucrători, în cazul în care urmaşii lor sunt resortisanţi ai unuia dintre statele membre sau apatrizi sau refugiaţi avându-şi reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele membre.
(3)Prezentul regulament se aplică funcţionarilor şi personalului care, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, le este asimilat, în măsura în care aceştia fac sau au făcut obiectul legislaţiei unui stat membru în care se aplică prezentul regulament.
Art. 3: Egalitatea de tratament
(1)Persoanele cu reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele membre, cărora li se aplică dispoziţiile prezentului regulament, se supun aceloraşi obligaţii şi beneficiază de legislaţia oricărui stat membru în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat, sub rezerva dispoziţiilor speciale ale prezentului regulament.
(2)Dispoziţiile alineatului (1) se aplică dreptului de a alege membrii organelor instituţiilor de securitate socială sau de a participa la desemnarea lor, dar nu aduc atingere dispoziţiilor legislaţiei statelor membre privind eligibilitatea sau modurile de desemnare a persoanelor în cauză în aceste organe.
(3)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în anexa II, dispoziţiile convenţiilor de securitate socială care rămân aplicabile în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (c), precum şi cele ale convenţiilor încheiate în temeiul articolului 8 alineatul (1), se aplică tuturor persoanelor cărora li se aplică prezentul regulament.
Art. 4: Domeniul de aplicare material
(1)Prezentul regulament se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la ramurile de securitate socială care se referă la:
a)prestaţii de boală şi de maternitate;
b)prestaţii de invaliditate, inclusiv cele destinate menţinerii sau îmbunătăţirii capacităţii de obţinere a unor venituri;
c)prestaţii pentru limită de vârstă;
d)prestaţii de urmaş;
e)prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
f)ajutoare de înmormântare;
g)ajutoare de şomaj; (h) prestaţii familiale.
(2)Prezentul regulament se aplică tuturor regimurilor de securitate socială generale şi speciale, de tip contributiv sau necontribu-tiv, precum şi regimurilor referitoare la obligaţiile unui angajator sau armator în ceea ce priveşte prestaţiile prevăzute la alinea-tul (1).
(3)Dispoziţiile titlului III din prezentul regulament nu aduc atingere, cu toate acestea, dispoziţiilor legislaţiei statelor membre privind obligaţiile unui armator.
(4)Prezentul regulament nu se aplică nici asistenţei sociale şi medicale, nici regimurilor de prestaţii pentru victimele sau consecinţele războiului sau regimurilor speciale pentru funcţionarii publici şi persoanele asimilate acestora.
Art. 5: Declaraţiile statelor membre privind domeniul de aplicare al prezentului regulament
Statele membre menţionează legislaţiile şi regimurile prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2), prestaţiile minime prevăzute la articolul 50, precum şi prestaţiile prevăzute la articolele 77 şi 78, în declaraţii care sunt notificate şi publicate în conformitate cu articolul 96.
Art. 6: Convenţiile de securitate socială înlocuite de prezentul regulament
Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 7, 8 şi 46 alineatul (4), prezentul regulament înlocuieşte, în cadrul domeniului de aplicare personal şi al domeniului de aplicare material, dispoziţiile oricărei convenţii de securitate socială care creează obligaţii:
a)fie în mod exclusiv pentru două sau mai multe state membre;
b)fie cel puţin pentru două state membre şi unul sau mai multe alte state, dacă soluţionarea cazurilor respective nu implică nici o instituţie din unul dintre statele acestea din urmă.
Art. 7: Dispoziţii internaţionale cărora prezentul regulament nu le aduce atingere
(1)Prezentul regulament nu aduce atingere obligaţiilor rezultate din:
a)orice convenţie adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii care, după ratificarea de către unul sau mai multe state membre, a intrat în vigoare;
b)acordurile europene interimare privind securitatea socială încheiate la 11 decembrie 1953 între statele membre ale Consiliului Europei.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6, continuă să se aplice:
a)Acordul din 27 iulie 1950 privind securitatea socială pentru marinarii de pe Rin, revizuit la 13 februarie 1961;
b)Convenţia europeană din 9 iulie 1956 privind securitatea socială a lucrătorilor din transportul internaţional;
c)convenţiile de securitate socială menţionate în anexa II.
Art. 8: Încheierea de convenţii între statele membre
(1)În cazul în care acest lucru este necesar, două sau mai multe state membre pot încheia convenţii întemeiate pe principiile şi pe spiritul prezentului regulament.
(2)Fiecare stat membru notifică, în conformitate cu articolul 96 alineatul (1), orice convenţie încheiată cu un alt stat membru în temeiul alineatului (1).
Art. 9: Admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă
(1)Dispoziţiile legislaţiei unui stat membru care condiţionează admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de reşedinţa pe teritoriul acelui stat nu sunt opozabile lucrătorilor cărora li se aplică prezentul regulament şi care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiţia ca, la o dată oarecare din activitatea lor trecută de muncă, ei să se fi aflat sub incidenţa legislaţiei din primul stat.
(2)În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de realizarea perioadelor de asigurare, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru sunt luate în considerare, în măsura necesară, ca şi când ar fi fost vorba despre perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiei din primul stat.
Art. 10: Renunţarea la clauzele de reşedinţă. Efectul asigurării obligatorii asupra rambursării cotizaţiilor
(1)Cu excepţia cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, prestaţiile în numerar pentru invaliditate, limită de vârstă sau cele de urmaş, indemnizaţiile pentru accidente de muncă sau boli profesionale şi ajutoarele de deces dobândite în conformitate cu legislaţia unuia sau mai multor state nu pot face obiectul nici unei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări, dat fiind faptul că beneficiarul îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care este situată instituţia responsabilă pentru plată.
Paragraful anterior se aplică şi prestaţiilor în sumă forfetară acordate în cazul recăsătoririi soţului supravieţuitor care avea dreptul la o pensie sau indemnizaţie de urmaş.
(2)În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează rambursarea contribuţiilor de faptul ca persoana respectivă să fi încetat să mai fie supusă asigurării obligatorii, această condiţie nu este considerată satisfăcută atât timp cât persoana în cauză este supusă asigurării obligatorii ca lucrător, în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
Art. 11: Reevaluarea prestaţiilor
Regulile de reevaluare prevăzute de legislaţia unui stat membru se aplică prestaţiilor datorate în conformitate cu respectiva legislaţie, ţinând seama de dispoziţiile prezentului regulament.
Art. 12: Evitarea cumulului de prestaţii
(1)Prezentul regulament nu poate nici să confere, nici să menţină dreptul de a beneficia de mai multe prestaţii de acelaşi fel pen-
tru una şi aceeaşi perioadă de asigurare obligatorie. Cu toate acestea, această dispoziţie nu se aplică prestaţiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă, de deces (pensii) sau de boli profesionale care sunt acordate de instituţiile din două sau mai multe state membre, în conformitate cu articolul 41, articolul 43 alineatele (2) şi (3), articolele 46, 50 şi 51 sau cu articolul 60 alineatul (1) litera (b).
(2)Clauzele de reducere, suspendare sau retragere a unei prestaţii prevăzute de legislaţia unui stat membru în caz de cumul cu alte prestaţii de securitate socială sau cu alte venituri sunt opozabile beneficiarului, chiar dacă dreptul la aceste prestaţii a fost dobândit în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau dacă acest venit a fost realizat pe teritoriul unui alt stat membru. Cu toate acestea, această dispoziţie nu se aplică atunci când persoana în cauză beneficiază de prestaţii de acelaşi tip pentru invaliditate, limită de vârstă, deces (pensii) sau boli profesionale care sunt acordate de instituţii din două sau mai multe state membre, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 46, 50 şi 51 sau ale articolului 60 alineatul (1) litera (b).
(3)Clauzele de reducere, suspendare sau retragere a unei prestaţii prevăzute de legislaţia unui stat membru în cazul în care beneficiarul prestaţiilor de invaliditate sau al prestaţiilor anticipate pentru limită de vârstă, care desfăşoară o activitate profesională, îi sunt opozabile, chiar dacă acesta îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui alt stat membru.
(4)În cazul în care instituţia din Ţările de Jos este obligată, în temeiul articolului 57 alineatul (3) litera (c) sau articolului 60 alineatul (2) litera (a), să contribuie şi la costul unei prestaţii pentru boli profesionale acordate în temeiul legislaţiei dintr-un alt stat membru, o pensie de invaliditate datorată în temeiul legislaţiei din Ţările de Jos se reduce cu suma datorată instituţiei din celălalt stat membru care este responsabilă pentru acordarea prestaţiilor pentru boli profesionale.
Art. 13: Reguli generale
(1)Un lucrător căruia i se aplică prezentul regulament este supus numai legislaţiei dintr-un singur stat membru. Această legislaţie este stabilită în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 14 - 17:
a)un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru este supus legislaţiei acelui stat, chiar dacă acesta îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru sau dacă sediul sau
locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului este situat pe teritoriul unui alt stat membru;
b)un lucrător încadrat la bordul unei nave aflate sub pavilionul unui stat membru este supus legislaţiei acelui stat;
c)funcţionarii şi personalul asimilat acestora se supun legislaţiei statului membru căreia i se supune administraţia care i-a încadrat în muncă;
d)un lucrător care efectuează serviciul militar sau convocări ulterioare în cadrul forţelor armate ale unui stat membru îşi păstrează statutul de lucrător şi se supune legislaţiei acelui stat; dacă drepturile sale în conformitate cu respectiva legislaţie sunt condiţionate de realizarea perioadei de asigurare înainte de încorporare sau după liberarea din serviciul militar, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei din oricare alt stat membru se iau în calcul, în măsura necesară, ca şi când ar fi vorba despre perioade de asigurare încheiate în temeiul legislaţiei din primul stat.
Art. 14: Reguli speciale
(1)Regula enunţată la articolul 13 alineatul (2) litera (a) se aplică sub rezerva următoarelor excepţii sau circumstanţe:
a)_
(i)un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru de către o întreprindere pentru care lucrează în mod obişnuit şi detaşat pe teritoriul unui alt stat membru de către această întreprindere pentru a desfăşura o activitate acolo pentru acea întreprindere continuă să fie supus legislaţiei din primul stat membru, cu condiţia ca durata anticipată a acelei activităţi să nu depăşească douăsprezece luni, iar el să nu fie trimis să înlocuiască un alt lucrător care şi-a încheiat perioada de detaşare;
(ii)dacă durata activităţii care urmează să fie desfăşurată se prelungeşte peste durata prevăzută iniţial din cauza unor împrejurări neprevăzute şi depăşeşte douăsprezece luni, legislaţia primului stat continuă să fie aplicată până la încheierea respectivei activităţi, cu condiţia ca autoritatea competentă din statul pe al cărui teritoriu este detaşat lucrătorul sau organismul desemnat de acea autoritate să-şi fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat înainte de sfârşitul perioadei iniţiale de douăsprezece luni. Cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioadă care depăşeşte douăsprezece luni;
b)un lucrător angajat în transporturile internaţionale pe teritoriul a două sau mai multe state membre ca membru al echipajului sau personalului de bord şi care lucrează pentru o întreprindere care, în numele unui terţ sau în nume propriu, operează servicii de transport de pasageri sau mărfuri pe calea ferată, pe căi rutiere, căi aeriene sau căi navigabile interioare şi îşi are sediul pe teritoriul unui stat membru se supune legislaţiei acestui din urmă stat, cu următoarele restricţii:
(i)un lucrător încadrat în muncă de o sucursală sau de o reprezentanţă permanentă pe care întreprinderea respectivă o are pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care îşi are sediul se supune legislaţiei statului membru pe al cărei teritoriu este situată această sucursală sau reprezentanţă permanentă;
(ii)un lucrător încadrat în muncă în principal pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa se supune legislaţiei acelui stat, chiar dacă întreprinderea care îl încadrează nu îşi are nici sediul, nici sucursala, nici reprezentanţa permanentă pe acel teritoriu;
c)un lucrător, altul decât cel angajat în transportul internaţional, care în mod normal îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul a două sau mai multe state, se supune:
(i)legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, dacă îşi desfăşoară activitatea parţial pe acel teritoriu sau dacă este legat de mai multe întreprinderi sau de mai mulţi angajatori care îşi au sediul sau locul de desfăşurare a activităţii pe teritoriul unor state membre diferite;
(ii)legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau persoanei care l-a încadrat, dacă nu îşi are reşedinţa pe teritoriul oricăruia dintre statele în care îşi desfăşoară activitatea;
d)un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru de o întreprindere care îşi are sediul pe teritoriul unui alt stat membru şi care se găseşte pe frontiera comună a acestor state se supune legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu întreprinderea îşi are sediul sau locul de desfăşurare a activităţii.
(2)Regula enunţată la articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplică sub rezerva următoarelor excepţii şi circumstanţe:
a)un lucrător încadrat în muncă de o întreprindere de care aparţine în mod obişnuit, fie pe teritoriul unui stat membru, fie la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru, care este detaşat de respectiva întreprindere pentru a desfăşura o activitate, pentru respectiva întreprindere, la bordul unei nave sub pavilionul unui alt stat membru, continuă să se supună legislaţiei din primul stat membru, în condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a);
b)un lucrător care, deşi nu îşi desfăşoară activitatea în mod normal pe mare, este încadrat în muncă în apele teritoriale sau într-un port al unui stat membru pe o navă sub pavilionul unui alt stat membru, dar nu este membru al echipajului, se supune legislaţiei primului stat;
c)un lucrător încadrat în muncă la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru şi remunerat pentru munca sa de o întreprindere sau o persoană fizică al cărei sediu sau loc de desfăşurare a activităţii se găseşte pe teritoriul unui alt stat membru se supune legislaţiei acestui din urmă stat, dacă îşi are reşedinţa pe teritoriul acelui stat; întreprinderea sau persoana fizică plătitoare a remuneraţiei este considerată angajator pentru aplicarea legislaţiei menţionate.
(3)Dispoziţiile legislaţiei unui stat membru care prevăd că titularul unei pensii sau unei indemnizaţii care desfăşoară o activitate profesională sau comercială nu face obiectul unei asigurări obligatorii pentru acea activitate se aplică, de asemenea, titularului unei pensii sau indemnizaţii dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
Art. 15: Reguli privind asigurarea voluntară sau asigurarea facultativă continuă
(1)Dispoziţiile articolelor 13 şi 14 nu se aplică asigurării voluntare sau asigurării facultative continue.
(2)În cazul în care aplicarea legislaţiei a două sau mai multe state membre determină cumulul afilierilor:
- la un regim de asigurare obligatorie şi unuia sau mai multor regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză se supune exclusiv regimului de asigurare obligatorie,
- la două sau mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză poate adera numai la regimul de asigurare voluntară sau facultativă continuă pentru care a optat.
(3)Cu toate acestea, în materie de invaliditate, pentru limită de vârstă şi deces (pensii), persoana în cauză poate adera la un regim de asigurare voluntară sau facultativă continuă dintr-un stat membru, chiar dacă aceasta se supune în mod obligatoriu legislaţiei unui alt stat membru, în măsura în care un astfel de cumul este admis explicit sau implicit în primul stat membru.
Persoana în cauză care solicită aderarea la un regim de asigurare voluntară sau facultativă continuă într-un stat membru a cărui legislaţie prevede, pe lângă această asigurare, o asigurare suplimentară facultativă poate adera numai la această din urmă asigurare.
Art. 16: Reguli speciale privind personalul de serviciu angajat de misiunile diplomatice şi oficiile consulare, precum şi agenţii auxiliari ai Comunităţilor Europene
(1)Dispoziţiile articolului 13 alineatul (2) litera (a) se aplică personalului de serviciu al misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare şi personalului casnic privat în serviciul agenţilor acestor misiuni sau posturi.
(2)Cu toate acestea, lucrătorii prevăzuţi la alineatul (1) care sunt resortisanţi ai statului membru de acreditare sau ai statului membru de trimitere pot opta pentru aplicarea legislaţiei acelui stat. Acest drept de opţiune poate fi reînnoit la sfârşitul fiecărui an calendaristic si nu are efect retroactiv.
(3)Agenţii auxiliari ai Comunităţilor Europene pot opta între aplicarea legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu sunt încadraţi în muncă şi aplicarea legislaţiei statului membru căreia i s-au supus ultima dată sau a statului membru ai cărui resortisanţi sunt, în privinţa altor dispoziţii decât cele referitoare la alocaţiile familiale, a căror acordare este reglementată de regimul aplicabil acestor agenţi. Acest drept de opţiune, care poate fi exercitat numai o singură dată, intră în vigoare de la data intrării în serviciu.
Art. 17: Exceptări de la dispoziţiile articolelor 13-16
Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state pot prevedea, de comun acord, exceptări de la dispoziţiile articolelor 13 - 16 în interesul anumitor lucrători sau categorii de lucrători.
Art. 18: Cumularea perioadelor de asigurare
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea sau recuperarea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de asigurare ia în calcul, în măsura în care este necesar, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
(2)Dispoziţiile alineatului (1) se aplică lucrătorilor sezonieri, chiar dacă este vorba despre perioade anterioare oricărei întreruperi a asigurării, care depăşesc perioada permisă de legislaţia statului competent, cu condiţia, cu toate acestea, ca lucrătorul respectiv să nu fi încetat să fie asigurat pe o perioadă mai mare de patru luni.
Art. 19: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul competent. Reguli generale
(1)Un lucrător care îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în privinţa dreptului la prestaţii, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18, beneficiază în statul de reşedinţă de:
a)prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de instituţia de la locul de reşedinţă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta;
b)prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia de la locul de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi furnizate de această din urmă instituţie în numele primei instituţii, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent.
(2)Dispoziţiile alineatului (1) litera (a) se aplică prin analogie membrilor de familie care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, în măsura în care ei nu au dreptul la aceste prestaţii în temeiul legislaţiei statului pe al cărui teritoriu îsi au reşedinţa.
Art. 20: Lucrătorii frontalieri şi membrii familiilor lor. Reguli speciale
Un lucrător frontalier poate obţine prestaţii şi pe teritoriul statului competent. Aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia statului respectiv, ca şi când lucrătorul şi-ar avea reşedinţa acolo. Membrii familiei sale pot beneficia de prestaţii în natură în aceleaşi condiţii; cu toate acestea, beneficiul acestor prestaţii este condiţionat, cu excepţia cazurilor urgente, de un acord între statele respective sau între autorităţile competente din acele state sau, în absenţa acestuia, de autorizarea prealabilă de către instituţia competentă.
Art. 21: Şederea sau transferul domiciliului în statul competent
(1)Un lucrător şi membrii familiei sale prevăzuţi la articolul 19 care au drept de şedere pe teritoriul statului competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului respectiv, ca şi când şi-ar avea reşedinţa în acel stat, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau maternitate anterior şederii. Această dispoziţie nu se aplică, cu toate acestea, lucrătorilor frontalieri si membrilor familiilor acestora.
(2)Un lucrător şi membrii familiei sale prevăzuţi la articolul 19 care îşi transferă reşedinţa pe teritoriul statului competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului respectiv, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate înainte de transferarea reşedinţei.
Art. 22: Şederea în afara statului competent.
Întoarcerea sau transferul reşedinţei într-un alt stat membru pe timpul bolii sau maternităţii. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru primirea tratamentului adecvat
(1)Un lucrător care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în privinţa dreptului la prestaţii, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18 şi:
a)a cărui stare necesită imediat prestaţii pe parcursul şederii pe teritoriul unui alt stat membru sau
b)care, după ce a dobândit dreptul la prestaţii plătibile de instituţia competentă, este autorizat de respectiva instituţie să revină pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa sau să-şi transfere reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru sau
c)care este autorizat de instituţia competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării sale are dreptul:
(i)la prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta, durata perioadei pe parcursul căreia se furnizează prestaţii fiind reglementată, cu toate acestea, de legislaţia statului competent;
(ii)la prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care aceasta o aplică. Cu toate acestea, după acordul între instituţia competentă şi instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi acordate de această din urmă instituţie în numele primei instituţii, în conformitate cu legislaţia statului competent.
(2)Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă se stabileşte că deplasarea persoanei respective ar prejudicia starea sănătăţii sale sau primirea de tratament medical.
Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi asigurat pentru persoana respectivă pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa.
(3)Membrii de familie ai unui lucrător beneficiază de dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) în ceea ce priveşte prestaţiile în natură.
(4)Faptul că un lucrător beneficiază de dispoziţiile alineatului (1) nu aduce atingere dreptului la prestaţii al membrilor familiei sale.
Art. 23: Calcularea prestaţiilor în numerar
(1)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că, la calcularea prestaţiilor în numerar, se ia în considerare salariul mediu stabileşte respectivul salariu mediu exclusiv în funcţie de salariile înregistrate în perioadele realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(2)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza unui salariu forfetar ia în considerare exclusiv salariul forfetar sau, după caz, media salariilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(3)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că valoarea prestaţiilor în numerar variază în funcţie de numărul membrilor de familie ia în considerare şi membrii de familie ai persoanei respective care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent.
Art. 24: Prestaţii în natură substanţiale
(1)În cazul în care dreptul unui lucrător sau al unui membru al familiei sale la o proteză, la o aparatură mare sau la alte prestaţii substanţiale în natură a fost recunoscut de instituţia dintr-un stat membru înainte ca acesta să se asigure la instituţia dintr-un alt stat membru, respectivul lucrător beneficiază de aceste prestaţii pe cheltuiala primei instituţii, chiar dacă acestea sunt acordate după ce lucrătorul se asigură la cea de-a doua instituţie.
(2)Comisia administrativă întocmeşte lista prestaţiilor cărora li se aplică dispoziţiile alineatului (1).
Art. 25
(1)Un şomer căruia i se aplică articolul 69 alineatul (1) şi articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) a doua teză şi care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în legătură cu drepturile la prestaţii în natură şi în numerar, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18, beneficiază, pentru perioada prevăzută la articolul 69 alineatul (1) litera (c), de:
a)prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia din statul membru în care el îşi caută un loc de muncă în conformitate cu legislaţia celei din urmă instituţii, ca şi când ar fi asigurat la ea;
b)prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia din statul membru în care şomerul caută un loc de muncă, cea de-a doua instituţie poate să acorde prestaţii în numele primei instituţii în conformitate cu legislaţia statului competent. Ajutoarele de şomaj prevăzute la articolul 69 alineatul (1) nu se acordă pe perioada în care se primesc prestaţii în numerar.
(2)O persoană aflată în şomaj total, căreia i se aplică dispoziţiile articolului 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau litera (b) punctul (ii) prima teză beneficiază de prestaţii în natură şi în numerar în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, ca şi când ar fi fost supus respectivei legislaţii pe parcursul ultimei sale încadrări în muncă, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18; costul acestor prestaţii este suportat de instituţia din ţara de reşedinţă.
(3)În cazul în care un şomer îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului membru care trebuie să plătească ajutorul de şomaj pentru acordarea dreptului la prestaţii în natură, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18, membrii familiei sale beneficiază de aceste prestaţii, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu îşi au reşedinţa sau au drept de şedere. Aceste prestaţii sunt acordate de instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere, în conformitate cu legislaţia pe care aceasta o aplică, în numele instituţiei competente din statul membru care trebuie să plătească ajutorul de şomaj.
(4)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din legislaţia unui stat membru care permit o prelungire a perioadei în care pot fi acordate prestaţii de boală, perioada prevăzută la alineatul (1) poate fi prelungită, în cazuri de forţă majoră, de către instituţia competentă în limitele stabilite de legislaţia aplicată de respectiva instituţie.
Art. 26: Dreptul la prestaţii în natură în cazul încetării dreptului la prestaţii de la ultima instituţie competentă
(1)Un lucrător, membrii familiei acestuia sau urmaşii săi care, în timpul examinării unei cereri de pensie sau de indemnizaţie, încetează să aibă dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei ultimului stat membru competent beneficiază, cu toate acestea, de aceste prestaţii în următoarele condiţii: prestaţiile în natură sunt acordate în conformitate cu legislaţia statului membru pe teritoriul căruia îşi au reşedinţa persoana sau persoanele respective, în măsura în care acestea au dreptul la aceste prestaţii în temeiul legislaţiei respective sau ar fi avut dreptul la ele în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, dacă şi-ar fi avut reşedinţa pe teritoriul acelui stat, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18.
(2)Un solicitant de pensie sau de indemnizaţie al cărui drept la prestaţii în natură rezultă din legislaţia unui stat membru care obligă persoana respectivă să plătească ea însăşi cotizaţiile pentru asigurarea de sănătate pe durata examinării cererii sale de pensie încetează să aibă dreptul la prestaţii în natură la sfârşitul celei de-a doua luni pentru care nu a plătit cotizaţiile datorate.
(3)Prestaţiile în natură acordate în temeiul dispoziţiilor alineatului (1) sunt plătite de instituţia care a perceput cotizaţiile, în aplicarea dispoziţiilor alineatului (2); în cazul în care nu există cotizaţii plătibile în conformitate cu dispoziţiile alineatului (2), instituţia care trebuie să plătească prestaţiile în natură returnează instituţiei de la locul de reşedinţă, după acordarea pensiei sau indemnizaţiei în temeiul articolului 28, valoarea prestaţiilor furnizate.
Art. 27: Pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei mai multor state în cazul în care persoanele respective se bucură de dreptul la prestaţii în natură în ţara de reşedinţă
Titularul unei pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multe state membre, care are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18 şi ale anexei V, precum şi membrii familiei sale, obţin aceste prestaţii de la instituţia de la locul de reşedinţă şi pe cheltuiala acelei instituţii, ca şi când persoana în cauză ar fi titular al unei pensii sau indemnizaţii plătibile numai în conformitate cu legislaţia celui din urmă stat.
Art. 28: Pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state, în cazul în care persoanele respective nu se bucură de nici un drept la prestaţii în natură în ţara de reşedinţă
(1)Titularul unei pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multe state membre, care nu are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, beneficiază, cu toate acestea, de aceste prestaţii pentru sine şi pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea dreptul la acestea în temeiul legislaţiei statului membru sau cel puţin a unuia dintre statele membre competente în privinţa pensiilor, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18 şi ale anexei V, dacă acesta şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului în cauză. Prestaţiile sunt acordate, în numele instituţiei prevăzute la alineatul (2), de instituţia de la locul de reşedinţă, ca şi când persoana în cauză ar fi titularul unei pensii sau indemnizaţii în temeiul legislaţiei statului pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa şi ar avea dreptul la prestaţii în natură.
(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestaţiilor în natură este suportat de instituţia determinată în conformitate cu următoarele reguli:
a)în cazul în care titularul are dreptul la prestaţiile menţionate în temeiul legislaţiei unui singur stat membru, costul este suportat de instituţia competentă din acel stat;
b)în cazul în care titularul are dreptul la respectivele prestaţii în temeiul legislaţiilor din două sau mai multe state membre, costul acestora este suportat de instituţia competentă din statul membru în conformitate cu a cărui legislaţie titularul a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare; dacă aplicarea acestei reguli are drept rezultat responsabilitatea mai multor instituţii pentru costul prestaţiilor, costul este suportat de instituţia la care titularul a fost ultima dată asigurat.
Art. 29: Reşedinţa membrilor de familie într-un alt stat decât cel în care îsi are reşedinţa titularul. Transferul reşedinţei în statul în care îşi are reşedinţa titularul
(1)Membrii familiei titularului uneia sau mai multor pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat decât cel în care îşi are reşedinţa titularul, beneficiază de prestaţii în natură, ca şi când titularul şi-ar avea reşedinţa pe acelaşi teritoriu ca şi ei, cu condiţia ca acesta să aibă dreptul la prestaţiile arătate în temeiul legislaţiei unui stat membru. Aceste prestaţii se plătesc de către instituţia de la locul de reşedinţă al membrilor de familie, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicate de acea instituţie şi sunt în sarcina instituţiei de la locul de reşedinţă al titularului.
(2)Membrii de familie la care se face referire la alineatul (1), care îşi transferă reşedinţa pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa titularul, beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei acelui stat, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate, înainte de transferul reşedinţei sale.
Art. 30: Prestaţii în natură substanţiale
Dispoziţiile articolului 24 se aplică prin analogie titularilor de pensii sau indemnizaţii.
Art. 31: Şederea titularului şi a membrilor familiei sale într-un alt stat decât statul în care îşi au reşedinţa
Titularul unei pensii sau al unei rente datorate în temeiul unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multor state, care are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unuia dintre aceste state, precum şi membrii familiei sale, beneficiază de aceste prestaţii pe durata şederii pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa. Aceste prestaţii se plătesc de către instituţia de la locul de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică şi sunt în sarcina instituţiei de la locul de reşedinţă al titularului.
Art. 32: Dispoziţii speciale privind responsabilitatea pentru costul prestaţiilor acordate foştilor lucrători frontalieri, membrilor familiilor acestora sau urmaşilor lor
Costul prestaţiilor în natură acordate titularului prevăzut la articolul 27, fost lucrător frontalier, sau urmaşul unui lucrător frontalier, precum şi membrilor familiei sale în temeiul dispoziţiilor articolului 27 sau 31 se împart în mod egal între instituţia de la locul de reşedinţă al titularului şi instituţia la care a fost asigurat ultima dată, în măsura în care a avut calitatea de lucrător frontalier în timpul celor trei luni imediat anterioare datei la care pensia sau indemnizaţia a devenit plătibilă sau datei decesului său.
Art. 33: Cotizaţii care trebuie plătite de către titularii pensiilor sau indemnizaţiilor
Instituţia care este responsabilă pentru plata unei pensii sau indemnizaţii şi care aparţine unui stat membru a cărui legislaţie prevede reţineri din cotizaţii care trebuie plătite de titularul unei pensii sau indemnizaţii pentru acoperirea prestaţiilor în natură este autorizată să opereze aceste reţineri, calculate în conformitate cu legislaţia respectivă, în măsura în care costul prestaţiilor în natură, din pensia sau indemnizaţia datorată în temeiul articolelor 27, 28, 29, 31 şi 32 urmează să fie suportat de o instituţie din statul membru respectiv.
Art. 34: Dispoziţie generală
Dispoziţiile articolelor 2 7 - 3 3 nu se aplică titularului unei pensii sau indemnizaţii sau membrilor familiei sale care au dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui stat membru ca rezultat al desfăşurării unei activităţi profesionale. În acest caz, persoana în cauză este considerată, în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, lucrător sau membru al familiei unui lucrător.
Art. 35: Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în ţara de reşedinţă sau de şedere. Boli anterioare. Perioada maximă pe parcursul căreia se acordă prestaţii
(1)În cazul în care legislaţia din ţara de şedere sau de reşedinţă conţine mai multe regimuri de asigurare pentru boală sau maternitate, dispoziţiile aplicabile în temeiul articolelor 19, 21 alineatul (1), 22, 25, 26, 28 alineatul (1), 29 alineatul (1) sau 31 sunt cele ale regimului de care aparţin lucrătorii manuali din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă această legislaţie include un sistem special pentru lucrătorii din mine şi unităţi asimilate, dispoziţiile unui astfel de regim se aplică acestei categorii de lucrători şi membrilor familiilor acestora, în cazul în care instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă căreia i se adresează este competentă pentru aplicarea unui astfel de regim.
(2)Dacă în legislaţia unui stat membru, acordarea prestaţiilor este condiţionată de originea bolii, această condiţie nu este opozabilă nici lucrătorilor, nici membrilor de familie cărora li se aplică prezentul regulament, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu îsi au reşedinţa.
(3)În cazul în care legislaţia unui stat membru stabileşte o perioadă maximă pentru acordarea prestaţiilor, instituţia care aplică această legislaţie poate, după caz, să ia în considerare perioada pe parcursul căreia au fost deja acordate prestaţii de către instituţia dintr-un alt stat pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate.
Art. 36
(1)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 32, prestaţiile în natură acordate de instituţia dintr-un stat membru în numele instituţiei dintr-un alt stat membru, în temeiul dispoziţiilor prezentului capitol, se rambursează integral.
(2)Rambursările prevăzute la alineatul (1) sunt stabilite şi efectuate în conformitate cu procedura prevăzută de regulamentul de aplicare menţionat la articolul 97, fie la prezentarea unei dovezi privitoare la cheltuielile efective, fie pe baza unor plăţi forfetare.
În cel de-al doilea caz, plăţile forfetare sunt de aşa natură încât suma returnată să fie cât mai apropiată de cheltuielile efectiv realizate.
(3)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state pot prevedea alte moduri de rambursare sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor.
Secţiunea 1:Lucrătorii supuşi exclusiv legislaţiilor conform cărora valoarea prestaţiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare
Art. 37: Dispoziţii generale
(1)Un lucrător care a fost în mod succesiv sau alternativ supus legislaţiilor a două sau mai multe state membre şi care a realizat perioade de asigurare exclusiv în temeiul legislaţiilor în conformitate cu care suma prestaţiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare primeşte prestaţii în conformitate cu articolul 39. Prezentul articol nu se referă la majorările de pensii sau suplimentele de pensie pentru copii acordate în conformitate cu dispoziţiile capitolului 8.
(2)Anexa III menţionează, pentru fiecare stat membru în cauză, legislaţiile în vigoare pe teritoriul acestora, care sunt de tipul prevăzut la alineatul (1).
Art. 38: Cumulul perioadelor de asigurare
(1)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
(2)Dacă legislaţia unui stat membru condiţionează acordarea anumitor prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare într-o profesie care face obiectul unui regim special sau, după caz, într-un anumit post, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre sunt luate în considerare în vederea acordării acestor prestaţii numai dacă au fost realizate în cadrul unui sistem de asigurare corespunzător sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită, în aceeaşi profesie sau, după caz, în acelaşi post. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de prestaţiile respective, aceste perioade se iau în calcul pentru acordarea prestaţiilor în cadrul regimului general sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită, în conformitate cu regimul aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz.
Art. 39: Acordarea prestaţiilor
(1)Instituţia statului membru a cărui legislaţie era aplicabilă în momentul în care s-a produs incapacitatea de muncă urmată de invaliditate stabileşte, în conformitate cu dispoziţiile acestei legislaţii, dacă persoana respectivă îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea dreptului la prestaţii, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 38.
(2)O persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) obţine prestaţiile exclusiv de la respectiva instituţie, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică.
(3)O persoană care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) beneficiază de prestaţii la care are încă dreptul în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 38.
(4)Dacă legislaţia aplicabilă în conformitate cu dispoziţiile alineatului (2) sau (3) prevede că valoarea prestaţiilor se stabileşte luându-se în calcul existenţa altor membri de familie decât copiii, instituţia competentă ia în considerare şi membrii de familie ai persoanei respective care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când ei şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent.
Secţiunea 2:Lucrătorii care se supun fie exclusiv legislaţiilor în conformitate cu care valoarea prestaţiei de invaliditate depinde de durata perioadelor de asigurare, fie legislaţiilor de acest tip şi de tipul la care se face referire în secţiunea 1
Art. 40: Dispoziţii generale
(1)Un lucrător care a fost în mod succesiv sau alternativ supus legislaţiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cel puţin una nu este de tipul prevăzut la articolul 37 alineatul (1), beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3, care se aplică prin analogie, luându-se în considerare dispoziţiile alineatului (3).
(2)Cu toate acestea, un lucrător care suferă de incapacitate de muncă urmată de invaliditate în timp ce se supune unei legislaţii menţionate în anexa III beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) cu două condiţii:
- ca el să îndeplinească condiţiile impuse de legislaţia respectivă sau de alte legislaţii de acelaşi tip, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 38, dar fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor care nu sunt menţionate în anexa III,
- ca el să nu îndeplinească condiţiile care i-ar da dreptul la prestaţii în conformitate cu o legislaţie care nu este cuprinsă în anexa III.
(3)Decizia luată de instituţia dintr-un stat membru referitoare la gradul de invaliditate a unui solicitant este obligatorie pentru instituţia din oricare alt stat membru, cu condiţia ca acea concordanţă a condiţiilor referitoare la gradul de invaliditate între legislaţiile statelor respective să fie confirmată în anexa IV.
Art. 41
(1)În cazul agravării unei invalidităţi pentru care un lucrător beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unui singur stat membru, se aplică următoarele dispoziţii:
a)dacă persoana în cauză nu a făcut obiectul legislaţiei unui alt stat membru din momentul în care beneficiază de prestaţii, instituţia competentă din primul stat este obligată să acorde prestaţiile, luând în considerare agravarea, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică;
b)dacă persoana în cauză a făcut obiectul legislaţiei unuia sau mai multor alte state membre de când primeşte prestaţii, i se acordă prestaţii luându-se în considerare agravarea, în conformitate cu dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) sau articolului 40 alineatul (1) sau (2), după caz;
c)dacă valoarea totală a prestaţiei sau a prestaţiilor datorate în conformitate cu dispoziţiile literei (b) este mai mică decât valoarea prestaţiei de care persoana respectivă beneficia pe cheltuiala instituţiei care răspundea anterior de plată, această instituţie este obligată să-i plătească o sumă suplimentară egală cu diferenţa dintre cele două sume;
d)dacă, în cazul prevăzut la litera (b), instituţia competentă pentru incapacitatea iniţială este o instituţie din Ţările de Jos şi dacă, în mod cumulativ:
(i)boala care a cauzat agravarea este identică cu cea care a dat naştere la acordarea prestaţiilor în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos;
(ii)această afecţiune este o boală profesională în sensul legislaţiei statului membru căreia i s-a supus ultima dată persoana în cauză şi îi dă dreptul la plata suplimentului prevăzut la articolul 60 alineatul (1) litera (b) şi
(iii)legislaţia sau legislaţiile cărora li s-a supus persoana respectivă din momentul în care beneficiază de prestaţii sunt menţionate în anexa III, instituţia din Ţările de Jos continuă să furnizeze prestaţia iniţială după ce se produce agravarea, iar din prestaţia datorată în temeiul legislaţiei ultimului stat membru căreia i s-a supus persoana respectivă se scade valoarea prestaţiei din Ţările de Jos;
e)dacă, în cazul prevăzut la litera (b), persoana respectivă nu are dreptul la prestaţii pe cheltuiala instituţiei dintr-un alt stat membru, instituţia competentă din primul stat este obligată să acorde prestaţii, în conformitate cu legislaţia acelui stat, ţinând seama de agravare şi, după caz, de dispoziţiile articolului 38.
(2)În cazul agravării unei invalidităţi pentru care un lucrător beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiilor a două sau mai multor state, i se acordă prestaţiile ţinând seama de agravare, în conformitate cu dispoziţiile articolului 40 alineatul (1).
Secţiunea 4:Reluarea furnizării prestaţiilor după suspendarea sau retragerea lor. Transformarea prestaţiilor de invaliditate în prestaţii pentru limită de vârstă
Art. 42: Stabilirea instituţiei responsabile pentru furnizarea de prestaţii în cazul reluării furnizării indemnizaţiilor de invaliditate
(1)Dacă furnizarea indemnizaţiilor urmează să fie reluată după suspendarea lor, această furnizare este asigurată de instituţia sau instituţiile care erau răspunzătoare de furnizarea indemnizaţiilor în momentul suspendării lor, fără a se aduce atingere articolului 43.
(2)Dacă, după retragerea indemnizaţiilor, starea persoanei în cauză justifică acordarea de noi prestaţii, acestea se acordă în conformitate cu dispoziţiile articolului 37 alineatul (1) sau ale articolului 40 alineatul (1) sau (2), după caz.
Art. 43: Conversia prestaţiilor de invaliditate în prestaţii pentru limită de vârstă
(1)Prestaţiile de invaliditate se convertesc în prestaţii pentru limită de vârstă, după caz, în condiţiile prevăzute de legislaţia sau legislaţiile în conformitate cu care au fost acordate şi în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3.
(2)În cazul în care o persoană care primeşte prestaţii de invaliditate poate, în temeiul articolului 49, să solicite prestaţii de limită de vârstă în conformitate cu legislaţia altor state membre, orice instituţie a unui stat membru care răspunde de furnizarea prestaţiilor de invaliditate continuă să furnizeze acestei persoane prestaţiile de invaliditate la care are dreptul în conformitate cu legislaţia pe care o aplică până când dispoziţiile alineatului (1) devin aplicabile în privinţa acelei instituţii.
(3)Cu toate acestea, dacă în cazul prevăzut la alineatul (2), prestaţiile de invaliditate au fost acordate în conformitate cu dispoziţiile articolului 39, instituţia care rămâne responsabilă pentru furnizarea acestor indemnizaţii poate aplica dispoziţiile articolului 49 alineatul (1) litera (a), ca şi când beneficiarul prestaţiilor respective ar îndeplini condiţiile impuse de legislaţia statului membru respectiv privind acordarea dreptului la prestaţii pentru limită de vârstă, prin înlocuirea sumei prestaţiilor de invaliditate datorate de respectiva instituţie cu suma teoretică prevăzută la articolul 46 alineatul (2) litera (a).
Art. 44: Dispoziţii generale pentru acordarea prestaţiilor în cazul în care un lucrător a fost supus legislaţiei a două sau mai multe state membre
(1)Dreptul la prestaţii al unui lucrător care a fost supus legislaţiei a două sau mai multe state membre sau al urmaşilor săi se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor articolului 49, trebuie să se iniţieze operaţiunile de acordare a prestaţiilor, avându-se în vedere toate legislaţiile sub incidenţa cărora lucrătorul s-a aflat din momentul în care persoana în cauză a depus cererea. Se face excepţie de la această regulă în cazul în care persoana respectivă cere în mod expres amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă la care ar fi avut dreptul în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, cu condiţia ca perioadele realizate în conformitate cu acea legislaţie sau acele legislaţii să nu fie luate în calcul în scopul dobândirii dreptului la prestaţii într-un alt stat membru.
(3)Prezentul capitol nu se referă nici la majorările sau pensiile suplimentare pentru copii, nici la sau pensiile pentru orfani acordate în temeiul dispoziţiilor capitolului 8.
Art. 45: Luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor cărora li s-a supus lucrătorul pentru dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestaţii
(1)O instituţie a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de asigurare ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei oricărui stat membru, ca şi când acestea ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care ea o aplică.
(2)În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează acordarea anumitor prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare într-o profesie care face obiectul unui regim special sau, după caz, într-un post specific, perioadele realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestaţii numai dacă sunt realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită, în aceeaşi profesie sau, după caz, în acelaşi loc de muncă. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de prestaţiile menţionate, aceste perioade se iau în calcul pentru acordarea prestaţiilor în cadrul regimului general sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz.
(3)În cazul în care legislaţia unui stat membru care condiţionează acordarea anumitor prestaţii de faptul că un lucrător trebuie să fie supus legislaţiei sale în momentul materializării riscului nu are cerinţe privind durata perioadelor de asigurare nici pentru dobândirea dreptului la prestaţii, nici pentru calcularea prestaţiilor, orice lucrător care nu mai este supus legislaţiei respective este considerat ca fiind încă supus respectivei legislaţii în momentul materializării riscului, în sensul prezentului capitol, dacă, în acel moment, acesta se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru sau, în cazul în care această condiţie nu este îndeplinită, dacă poate revendica dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei unui alt stat membru. Cu toate acestea, în cazul prevăzut la articolul 48 alineatul (1), această ultimă condiţie se consideră satisfăcută.
Art. 46: Acordarea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă din fiecare din statele membre sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat lucrătorul şi ale cărei condiţii le îndeplineşte pentru dobândirea dreptului la prestaţii, fără să mai fie necesară aplicarea dispoziţiilor articolului 45, stabileşte, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, valoarea prestaţiei corespunzătoare duratei totale a perioadelor de asigurare care urmează să fie luate în calcul în temeiul acelei legislaţii.
Instituţia calculează şi suma prestaţiei care ar fi obţinută prin aplicarea regulilor prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b). Se ia în calcul numai valoarea cea mai mare.
(2)Instituţia competentă din fiecare din statele membre sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat lucrătorul aplică următoarele reguli, în cazul în care condiţiile impuse pentru dobândirea dreptului la prestaţii sunt îndeplinite numai având în vedere dispoziţiile articolului 45:
a)instituţia calculează valoarea teoretică a prestaţiei pe care persoana respectivă ar putea să o pretindă, dacă toate perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor statelor membre sub a căror incidenţă s-a aflat persoana respectivă ar fi fost realizate în statul în cauză şi în temeiul legislaţiei aplicate de ea la data acordării prestaţiei. Dacă, în conformitate cu acea legislaţie, valoarea prestaţiei nu depinde de durata perioadelor de asigurare, această valoare se consideră ca fiind valoarea teoretică prevăzută la prezenta literă;
b)instituţia stabileşte apoi valoarea efectivă a prestaţiei pe baza valorii teoretice prevăzute la litera precedentă şi a raportului dintre durata perioadelor de asigurare efectuate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiei aplicate de acea instituţie şi durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre respective;
c)dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre respective este mai mare decât perioada maximă cerută de legislaţia unuia dintre aceste state pentru a beneficia de prestaţia completă, instituţia competentă din acel stat ia în considerare, atunci când aplică dispoziţiile prezentului alineat, această perioadă maximă în locul duratei totale a perioadelor realizate; această metodă de calcul nu trebuie să aibă drept rezultat impunerea asupra acelei instituţii a costurilor unei prestaţii mai mari decât prestaţia integrală prevăzută de legislaţia pe care o aplică;
d)în vederea aplicării regulilor de calcul stabilite în prezentul alineat, procedura de luare în calcul a perioadelor care se suprapun se stabileşte în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.
(3)Persoana în cauză are dreptul la suma totală a prestaţiilor calculate în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), în limitele celei mai mari dintre valorile teoretice ale prestaţiilor calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (a).
Dacă valoarea prevăzută în paragraful anterior este depăşită, orice instituţie care aplică alineatul (1) ajustează prestaţia cu o valoare corespunzătoare raportului dintre valoarea prestaţiei respective şi totalul prestaţiilor stabilite în conformitate cu alineatul (1).
(4)Dacă, în cazul pensiilor sau indemnizaţiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, totalul prestaţiilor datorate de două sau mai multe state, în aplicarea dispoziţiilor unei convenţii multilaterale de securitate socială prevăzute la articolul 6 litera (b), este mai mic decât totalul care ar fi datorat de aceste state membre în aplicarea dispoziţiilor alineatelor (1) şi (3), persoana în cauză beneficiază de dispoziţiile prezentului capitol.
Art. 47: Dispoziţii suplimentare pentru calcularea prestaţiilor
(1)Pentru calcularea valorii teoretice prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (a), se aplică următoarele reguli:
a)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate pe baza unui salariu mediu, a unei cotizaţii medii, a unei majorări medii sau a raportului care a existat, pe durata perioadelor de asigurare, între salariul brut al persoanei în cauză şi media salariilor brute ale tuturor persoanelor asigurate, cu excepţia ucenicilor, stabileşte aceste cifre medii sau rapoarte numai pe baza perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei statului menţionat sau a salariului brut primit de persoana respectivă numai pe durata acelor perioade;
b)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate pe baza cuantumului salariilor, cotizaţiilor sau majorărilor stabileşte salariile, cotizaţiile sau majorările care urmează să fie luate în calcul în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre, pe baza mediei salariilor, cotizaţiilor sau majorărilor medii înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică;
c)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare consideră salariul sau suma care urmează să fie luată în calcul în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre ca fiind egale cu salariul sau cu suma forfetară sau, după caz, cu media salariilor sau a valorilor forfetare corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică;
d)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate, pentru unele perioade, pe baza cuantumului salariilor şi, pentru alte perioade, pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare, instituţia competentă ia în calcul, în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre, salariile sau valorile determinate în conformitate cu dispoziţiile de la litera (b) sau (c) sau, după caz, media acestor salarii sau sume; dacă, pentru toate perioadele realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, prestaţiile se calculează pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare, instituţia competentă consideră salariul care urmează să fie luat în calcul în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre ca fiind egal cu salariul teoretic corespunzător respectivului salariu sau respectivei sume forfetare.
(2)Regulile legislaţiei unui stat membru privind reevaluarea factorilor care se iau în considerare pentru calcularea prestaţiilor se aplică, după caz, factorilor care urmează să fie luaţi în calcul de instituţia competentă a acelui stat, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre.
(3)În cazul în care, în temeiul legislaţiei unui stat membru, valoarea prestaţiilor este stabilită luându-se în considerare existenţa membrilor de familie, alţii decât copiii, instituţia competentă a respectivului stat ia în considerare şi membrii de familie ai persoanei respective care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent.
Art. 48: Perioadele de asigurare mai mici de un an
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 46 alineatul (2), dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei unui stat membru nu se ridică la un an şi dacă, luându-se în calcul numai acele perioade, nu se dobândeşte nici un drept la prestaţii în conformitate cu respectiva legislaţie, instituţia statului respectiv nu este obligată să acorde prestaţii pentru aceste perioade.
(2)Instituţia competentă din fiecare dintre celelalte state membre implicate ia în calcul perioadele prevăzute la alineatul (1), în vederea aplicării dispoziţiilor articolului 46 alineatul (2), cu excepţia celor de la litera (b).
(3)Dacă efectul aplicării dispoziţiilor alineatului (1) ar fi acela de a descărca de obligaţii toate instituţiile statelor respective, prestaţiile se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei celui din urmă dintre aceste state ale cărei condiţii sunt îndeplinite, ca şi când toate perioadele de asigurare realizate şi luate în calcul în conformitate cu articolul 45 alineatele (1) şi (2) ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei acelui stat.
Art. 49: Calcularea prestaţiilor atunci când persoana în cauză nu îndeplineşte simultan condiţiile impuse de toate legislaţiile sub incidenţa cărora au fost realizate perioadele de asigurare
(1)Dacă, la un moment dat, persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea prestaţiilor de către toate
legislaţiile statelor membre cărora li s-a supus, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 45, dar îndeplineşte numai condiţiile uneia sau ale mai multora dintre ele, se aplică următoarele dispoziţii:
a)fiecare dintre instituţiile competente care aplică o legislaţie ale cărei condiţii sunt îndeplinite calculează valoarea prestaţiei datorate în conformitate cu dispoziţiile articolului 46;
b)cu toate acestea:
(i)dacă persoana respectivă îndeplineşte condiţiile a cel puţin două legislaţii fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite, aceste perioade nu se iau în calcul în vederea aplicării articolului 46 alineatul (2);
(ii)dacă persoana respectivă îndeplineşte numai condiţiile unei singure legislaţii fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite, valoarea prestaţiei datorate se calculează numai în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei ale căror condiţii sunt îndeplinite, luându-se în calcul numai perioadele realizate în temeiul acelei legislaţii.
(2)Prestaţia sau prestaţiile acordate în temeiul uneia sau mai multora dintre legislaţiile respective, în cazul prevăzut la alineatul (1), este recalculată (sunt recalculate) în mod automat, în conformitate cu articolul 46, în măsura în care condiţiile impuse de una sau mai multe dintre celelalte legislaţii sub incidenţa cărora s-a aflat persoana respectivă sunt îndeplinite, luându-se în considerare, după caz, dispoziţiile articolului 45.
(3)O recalculare se face în mod automat în conformitate cu alineatul (1) şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 40 alineatul (2), atunci când condiţiile impuse de una sau mai multe dintre legislaţiile respective nu mai sunt îndeplinite.
Art. 50: Acordarea unui supliment când totalul prestaţiilor datorate în temeiul legislaţiilor diferitelor state membre nu se ridică la nivelul minim prevăzut de legislaţia statului pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa beneficiarul
Beneficiarului prestaţiilor căruia i s-a aplicat prezentul capitol nu i se poate acorda, în statul pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa şi în conformitate cu legislaţia căruia îi este datorată o prestaţie, o prestaţie mai mică decât prestaţia minimă stabilită de respectiva legislaţie pentru o perioadă de asigurare egală cu toate perioadele de asigurare luate în calcul pentru acordarea prestaţiilor în conformitate cu articolele precedente. Dacă este necesar, instituţia competentă din acel stat îi plăteşte, pe întreaga perioadă în care îşi are reşedinţa pe teritoriul statului respectiv, un supliment egal cu diferenţa dintre totalul prestaţiilor datorate în temeiul prezentului capitol şi valoare prestaţiei minime.
Art. 51: Reevaluarea şi recalcularea prestaţiilor
(1)Dacă, din cauza unei creşteri a costului vieţii, a unei variaţii a nivelului salariilor sau a altor cauze de ajustare, prestaţiile statelor respective sunt modificate cu un procent fix sau cu o valoare fixă, acest procent sau această valoare trebuie aplicate direct prestaţiilor stabilite în conformitate cu articolul 46, fără să mai fie necesară o recalculare în conformitate cu dispoziţiile respectivului articol.
(2)Pe de altă parte, dacă metoda de stabilire sau regulile de calculare a prestaţiilor trebuie modificate, se face o recalculare în conformitate cu dispoziţiile articolului 46.
Art. 52: Reşedinţa într-un alt stat decât statul competent. Reguli generale
Un lucrător care îşi are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, şi care este victima unui accident de muncă sau a unei boli profesionale beneficiază în statul de reşedinţă de:
a)prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul său de reşedinţă, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta;
b)prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia de la locul de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi acordate de cea din urmă instituţie în numele celei dintâi, în conformitate cu legislaţia statului competent.
Art. 53: Lucrătorii frontalieri. Regulă specială
Un lucrător frontalier poate obţine prestaţii şi pe teritoriul statului competent. Aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei acelui stat, ca şi când lucrătorul şi-ar avea reşedinţa acolo.
Art. 54: Şederea sau transferul reşedinţei în statul competent
(1)Un lucrător prevăzut la articolul 52, care are drept de şedere pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei acelui stat, chiar dacă acesta a beneficiat deja de prestaţii anterior şederii sale. Cu toate acestea, această dispoziţie nu se aplică lucrătorilor frontalieri.
(2)Un lucrător prevăzut la articolul 52, care îşi transferă reşedinţa pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei acelui stat, chiar dacă acesta a beneficiat deja de prestaţii înainte de transferul reşedinţei sale.
Art. 55: Şederea în afara statului competent. Întoarcerea sau transferul reşedinţei într-un alt stat membru după suferirea unui accident sau contractarea unei boli profesionale. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru a primi tratament adecvat
(1)Un lucrător care suferă un accident de muncă sau contractează o boală profesională şi:
a)care are drept de şedere pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent sau
b)care, după ce a dobândit dreptul la prestaţii pe cheltuiala instituţiei competente, este autorizat de acea instituţie să se întoarcă pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa sau să-şi transfere reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru
c)care este autorizat de instituţia competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratament adecvat stării sale
are dreptul:
(i)la prestaţii în natură acordate în numele instituţiei competente de instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta, perioada de acordare a prestaţiilor urmând să fie, cu toate acestea, reglementată de legislaţia statului competent;
(ii)la prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi acordate de cea din urmă instituţie în numele celei dintâi instituţii, în conformitate cu legislaţia statului competent.
(2)Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă s-a stabilit că deplasarea persoanei în cauză este de natură să-i compromită starea sănătăţii sau tratamentul pe care îl primeşte.
Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi acordat persoanei respective pe teritoriul statului membru pe care îşi are reşedinţa.
Art. 56: Accidente de traseu
Se consideră că un accident de traseu produs pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent s-a produs pe teritoriul statului competent.
Art. 57: Prestaţii pentru o boală profesională, în cazul în care persoana în cauză a fost expusă aceluiaşi risc în mai multe state membre
(1)În cazul în care o persoană care a contractat o boală profesională a desfăşurat, în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, o activitate care este posibil să fi cauzat acea boală, prestaţiile pe care aceasta sau urmaşii acesteia le pot pretinde se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei ultimului dintre aceste state ale cărei condiţii sunt îndeplinite, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile alineatelor (2) şi (3).
(2)Dacă, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, acordarea prestaţiilor pentru o boală profesională este condiţionată de diagnosticarea bolii respective mai întâi pe teritoriul său, se consideră că această condiţie este îndeplinită, dacă boala a fost diagnosticată mai întâi pe teritoriul unui alt stat membru.
(3)În cazul pneumoconiozei sclerogene, se aplică următoarele dispoziţii:
a)dacă, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, acordarea prestaţiilor pentru o boală profesională este condiţionată de diagnosticarea bolii respective într-o limită de timp specifică în urma încetării ultimei activităţi care poate să fi cauzat această boală, instituţia competentă a statului respectiv, atunci când examinează perioada în care s-a desfăşurat această activitate, ia în calcul, în măsura necesară, activităţi de aceeaşi natură desfăşurate în temeiul legislaţiei altor state membre, ca şi când ele ar fi fost desfăşurate în temeiul legislaţiei celui dintâi stat;
b)dacă, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, acordarea prestaţiilor pentru o boală profesională este condiţionată de faptul ca activitatea care este posibil să fi cauzat boala respectivă să fi fost desfăşurată pe o anumită perioadă de timp, instituţia competentă din acel stat ia în calcul, în măsura necesară, perioadele pe parcursul cărora a fost desfăşurată această activitate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi fost desfăşurată în temeiul legislaţiei celui dintâi stat;
c)costul prestaţiilor în numerar, inclusiv indemnizaţiile, se împarte între instituţiile competente ale statelor membre pe ale căror teritorii persoana respectivă a desfăşurat o activitate care ar fi putut cauza boala. Această împărţire se face conform raportului dintre durata perioadelor de asigurare pentru limită de vârstă efectuate în temeiul legislaţiilor fiecăruia dintre state şi durata totală a perioadelor de asigurare pentru limită de vârstă realizate în cadrul legislaţiilor tuturor acestor state la data la care au început prestaţiile.
(4)Consiliul stabileşte în unanimitate, la propunerea Comisiei, bolile profesionale cărora li se aplică dispoziţiile alineatului (3).
Art. 58: Calcularea prestaţiilor în numerar
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că, la calcularea prestaţiilor în numerar, se are în vedere un salariu mediu stabileşte acest salariu mediu exclusiv în funcţie de salariile înregistrate în timpul perioadelor realizate în temeiul respectivei legislaţii.
(2)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că, la calcularea prestaţiilor în numerar, se are în vedere un salariu forfetar are în vedere exclusiv acest salariu forfetar sau, după caz, media salariilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul respectivei legislaţii.
(3)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că suma prestaţiilor în numerar variază în funcţie de numărul de membri ai familiei ia în calcul şi membrii de familie ai persoanei în cauză care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când ei şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent.
Art. 59: Cheltuielile de transport al victimei
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede suportarea cheltuielilor de transport al victimei, fie până la reşedinţa sa, fie până la unitatea spitalicească, a unei persoane care a suferit un accident de muncă sau suferă de o boală profesională suportă aceste cheltuieli până la locul corespunzător de pe teritoriul unui alt stat membru pe care îşi are reşedinţa persoana respectivă, cu condiţia ca acea instituţie să fi autorizat în prealabil un astfel de transport, ţinând seama pe deplin de motivele care îl justifică. Această autorizare nu este solicitată în cazul unui lucrător frontalier.
(2)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede suportarea cheltuielilor de transport al corpului neînsufleţit al victimei până la locul înhumării suportă aceste cheltuieli până la locul corespunzător de pe teritoriul unui alt stat membru în care îşi avea reşedinţa persoana respectivă în momentul accidentului, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică.
Art. 60
(1)În cazul agravării unei boli profesionale pentru care un lucrător a beneficiat sau beneficiază de o prestaţie în temeiul legislaţiei unui stat membru, se aplică următoarele dispoziţii:
a)dacă lucrătorul, din momentul în care beneficiază de prestaţii, nu a desfăşurat, în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, o activitate care ar fi putut să-i provoace sau să-i agraveze boala respectivă, instituţia competentă a celui dintâi stat membru este obligată să suporte costul prestaţiilor, având în vedere agravarea, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică;
b)dacă lucrătorul, din momentul în care beneficiază de prestaţii, a desfăşurat o astfel de activitate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, instituţia competentă a celui dintâi stat este obligată să suporte costul prestaţiilor, fără să ia în considerare agravarea, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică. Instituţia competentă din cel de-al doilea stat acordă lucrătorului un supliment, al cărui cuantum este egal cu diferenţa dintre valoarea prestaţiilor datorate după agravare şi cea a prestaţiilor care ar fi fost datorate înainte de agravare, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, dacă boala respectivă s-ar fi produs sub incidenţa legislaţiei acelui stat;
c)dacă, în cazul prevăzut la litera (b), un lucrător care suferă de pneumoconioză sclerogenă sau de o boală care este stabilită în aplicarea dispoziţiilor articolului 57 alineatul (4) nu are dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei celui de-al doilea stat, instituţia competentă a celui dintâi stat este obligată să furnizeze prestaţii, luând în considerare agravarea, în temeiul legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, instituţia competentă a celui de-al doilea stat suportă costul diferenţei dintre valoarea prestaţiilor în numerar, inclusiv a indemnizaţiilor, datorate de instituţia competentă a celui dintâi stat, luând în considerare agravarea şi valoarea prestaţiilor corespunzătoare care erau datorate înainte de agravare.
(2)În cazul agravării unei boli profesionale care a determinat aplicarea dispoziţiilor articolului 57 alineatul (3) litera (c), se aplică următoarele dispoziţii:
a)instituţia competentă care a acordat prestaţiile în temeiul dispoziţiilor articolului 57 alineatul (1) este obligată să furnizeze prestaţii în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, luând în considerare agravarea;
b)costul prestaţiilor în numerar, inclusiv al indemnizaţiilor, continuă să fie împărţit între instituţiile care au suportat împreună costurile prestaţiilor anterioare în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) litera (c). Cu toate acestea, în cazul în care victima a desfăşurat din nou o activitate care i-ar putea cauza sau agrava boala profesională respectivă, fie în temeiul legislaţiei unuia dintre statele membre în care aceasta a desfăşurat deja o activitate de aceeaşi natură, fie în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, instituţia competentă a statului respectiv suportă costul diferenţei dintre valoarea prestaţiilor datorate, luând în considerare agravarea, şi valoarea prestaţiilor datorate înainte de agravare.
Art. 61: Reguli pentru luarea în considerare a caracteristicilor anumitor legislaţii
(1)Dacă nu există nici o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau bolilor profesionale pe teritoriul statului membru în care se găseşte lucrătorul sau dacă această asigurare există, dar nu există nici o instituţie responsabilă pentru acordarea prestaţiilor în natură, prestaţiile respective sunt acordate de instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă care răspunde de acordarea prestaţiilor în natură în cazuri de boală.
(2)În cazul în care legislaţia statului competent condiţionează prestaţiile în natură complet gratuite de utilizarea unui serviciu medical organizat de angajator, se consideră că prestaţiile în natură acordate în cazurile menţionate la articolele 52 şi 55 alineatul (1) au fost acordate de un astfel de serviciu medical.
(3)În cazul în care legislaţia statului competent include un regim care prevede obligaţiile angajatorului, se consideră că prestaţiile în natură acordate în cazurile prevăzute la articolele 52 şi 55 alineatul (1) au fost acordate la solicitarea instituţiei competente.
(4)În cazul în care regimul din statul competent privind compensaţiile acordate pentru accidente de muncă nu are caracter de asigurare obligatorie, acordarea prestaţiilor în natură se face în mod direct de către angajator sau de către asigurătorul implicat.
(5)În cazul în care legislaţia unui stat membru prevede în mod explicit sau implicit că accidentele de muncă sau bolile profesionale care s-au produs sau care au fost înregistrate anterior sunt luate în considerare pentru evaluarea gradului de incapacitate, instituţia competentă a acelui stat ia în considerare şi accidentele de muncă sau bolile profesionale care s-au produs sau au fost înregistrate anterior în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, ca şi cum ele s-ar fi produs sau ar fi fost înregistrate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
Art. 62: Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în ţara de reşedinţă sau de şedere. Durata maximă a acestor prestaţii
(1)Dacă legislaţia ţării de şedere sau de reşedinţă include mai multe regimuri de asigurare, dispoziţiile aplicabile lucrătorilor prevăzuţi la articolul 52 sau la articolul 55 alineatul (1) sunt cele ale regimului de care aparţin lucrătorii manuali din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă legislaţia menţionată include un regim special pentru lucrătorii din mine şi unităţi asimilate, dispoziţiile regimului respectiv se aplică acelei categorii de lucrători în cazul în care instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă căreia i se adresează este competentă să aplice regimul respectiv.
(2)Dacă legislaţia unui stat membru stabileşte o perioadă maximă pentru acordarea prestaţiilor, instituţia care aplică această legislaţie poate să ia în considerare orice perioadă pe parcursul căreia prestaţiile au fost deja acordate de instituţia unui alt stat membru.
Art. 63
(1)Instituţia competentă este obligată să ramburseze valoarea prestaţiilor în natură acordate în numele său în temeiul dispoziţiilor articolelor 52 şi 55 alineatul (1).
(2)Rambursările prevăzute la alineatul (1) se stabilesc şi se efectuează în conformitate cu modalităţile prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97, la prezentarea dovezii cheltuielilor efectiv realizate.
(3)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente din aceste state pot prevedea alte metode de rambursare sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile care intră sub jurisdicţia lor.
Art. 64: Cumularea perioadelor de asigurare
Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea şi redobândirea dreptului la ajutoare de deces de realizarea perioadelor de asigurare ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
Art. 65: Dreptul la ajutor în cazul decesului sau în cazul în care beneficiarul îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent
(1)În cazul în care un lucrător, titularul sau solicitantul unei pensii sau indemnizaţii sau un membru al familiei sale decedează pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, se consideră că decesul s-a produs pe teritoriul statului competent.
(2)Instituţia competentă este obligată să acorde ajutoare de deces plătibile în temeiul legislaţiei pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent.
(3)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) se aplică şi în cazurile în care decesul este rezultatul unui accident la locul de muncă sau al unei boli profesionale.
Art. 66: Acordarea prestaţiilor în cazul decesului titularului unei pensii sau indemnizaţii care şi-a avut reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât cel a cărui instituţie era răspunzătoare pentru plata prestaţiilor în natură
În cazul decesului titularului unei pensii sau indemnizaţii datorate în temeiul legislaţiei unui stat membru sau al legislaţiilor a două sau mai multe state membre, în cazul în care titularul îşi avea reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât cel a cărui instituţie era răspunzătoare pentru plata prestaţiilor în natură în temeiul dispoziţiilor articolului 28, ajutoarele de deces care trebuie plătite în temeiul legislaţiei aplicate de acea instituţie se acordă de respectiva instituţie pe propria sa cheltuială, ca şi cum, în momentul decesului, titularul şi-ar fi avut reşedinţa pe teritoriul statului membru al respectivei instituţii.
Dispoziţiile paragrafului anterior se aplică, prin analogie, membrilor familiei titularului unei pensii sau indemnizaţii.
Art. 67: Cumularea perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea şi redobândirea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de asigurare ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, cu condiţia, cu toate acestea, ca perioadele de încadrare în muncă să fi fost considerate perioade de asigurare, dacă ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei respective.
(2)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea şi redobândirea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de încadrare în muncă ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade de activitate realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
(3)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) şi litera (b) punctul (ii), aplicarea dispoziţiilor alineatelor (1) şi (2) este condiţionată de faptul ca persoana respectivă să fi realizat în ultimul timp:
- în cazul alineatului (1), perioade de asigurare,
- în cazul alineatului (2), perioade de încadrare în muncă,
în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei în temeiul căreia se solicită prestaţiile.
(4)În cazul în care perioada de acordare a prestaţiei depinde de durata perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă, se aplică, după caz, dispoziţiile alineatului (1) sau (2).
Art. 68: Calcularea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile se calculează pe baza cuantumului salariului anterior iau în calcul exclusiv salariul primit de persoana respectivă la ultimul său loc de muncă pe teritoriul acelui stat. Cu toate acestea, dacă persoana respectivă a avut ultimul loc de muncă pe acel teritoriu pe o perioadă mai mică de patru săptămâni, prestaţiile se calculează pe baza salariului obişnuit corespunzător, la locul de reşedinţă sau de şedere al şomerului respectiv, unui loc de muncă echivalent sau analog cu ultimul său loc de muncă de pe teritoriul unui alt stat membru.
(2)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că valoarea prestaţiilor variază în funcţie de numărul membrilor de familie ia în calcul şi membrii de familie ai persoanei
în cauză care au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent. Această dispoziţie nu se aplică dacă, în ţara de reşedinţă a membrilor de familie, o altă persoană are dreptul la ajutor de şomaj pentru calcularea căruia sunt luaţi în calcul membrii de familie.
Art. 69: Condiţii şi limite pentru păstrarea dreptului la prestaţii
(1)Un lucrător aflat în şomaj total care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia unui stat membru privind dreptul la prestaţii şi se deplasează în unul sau mai multe alte state membre pentru a căuta un loc de muncă îşi păstrează dreptul la prestaţiile respective în condiţiile şi în limitele indicate mai jos:
a)înainte de plecare, acesta trebuie să se fi înregistrat ca persoană care caută un loc de muncă la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul competent şi să fi rămas la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă timp de cel puţin patru săptămâni după ce a devenit şomer. Cu toate acestea, serviciile sau instituţiile competente pot autoriza plecarea sa înainte de expirarea acestui termen;
b)acesta trebuie să se înregistreze ca persoană care caută un loc de muncă la serviciile de ocupare a forţei de muncă din fiecare dintre statele membre în care se deplasează şi să se supună procedurilor de control efectuate acolo. Această condiţie este considerată îndeplinită pentru perioada anterioară înregistrării, dacă persoana respectivă s-a înregistrat în termen de şapte zile de la data la care a încetat să fie la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă ale statului din care a plecat. În cazuri excepţionale, această perioadă poate fi prelungită de către serviciile sau instituţiile competente;
c)dreptul la prestaţii continuă să existe pe o perioadă maximă de trei luni de la data la care persoana respectivă a încetat să se mai afle la dispoziţia serviciile de ocupare a forţei de muncă ale statului din care a plecat, cu condiţia ca durata totală a prestaţiilor să nu depăşească durata perioadei prestaţiilor la care avea dreptul în temeiul legislaţiei acelui stat. În plus, în cazul unui lucrător sezonier această durată este limitată la perioada rămasă până la sfârşitul sezonului pentru care a fost angajat.
(2)Dacă persoana în cauză revine în statul competent înainte de expirarea perioadei în timpul căreia are dreptul la prestaţii în temeiul dispoziţiilor alineatului (1) litera (c), aceasta continuă să aibă dreptul la prestaţii conform legislaţiei acelui stat; ea pierde în întregime dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei statului competent, dacă nu revine acolo înainte de expirarea acelei perioade. În cazuri excepţionale, acest termen poate fi prelungit de serviciile sau instituţiile competente.
(3)Dispoziţiile alineatului (1) pot fi invocate numai o singură dată între două perioade de încadrare în muncă.
(4)Dacă statul competent este Belgia, un şomer care revine în acest stat după expirarea termenului de trei luni stabilit la alineatul (1) litera (c) se recalifică pentru prestaţii în acea ţară numai dacă a fost angajat acolo timp de cel puţin trei luni.
Art. 70: Acordarea prestaţiilor şi rambursările
(1)În cazurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1), prestaţiile se acordă de instituţia fiecăruia dintre statele în care se deplasează un şomer pentru a căuta un loc de muncă.
Instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat unui lucrător în timpul ultimului său loc de muncă este obligată să ramburseze valoarea acestor prestaţii.
(2)Rambursările prevăzute la alineatul (1) sunt stabilite şi efectuate în conformitate cu modalităţile prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 9 7, fie la prezentarea dovezii cheltuielilor efective, fie pe baza unor plăţi forfetare.
(3)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state pot prevedea alte metode de rambursare sau de plată sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile care se află sub jurisdicţia lor.
Secţiunea 3:Şomeri care, în perioada ultimului loc de muncă, rezidau într-un alt stat membru decât statul competent
Art. 71
(1)Un şomer care, în perioada ultimei încadrări în muncă, şi-a avut reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile următoare:
a)_
(i)un lucrător frontalier care se află în şomaj parţial sau accidental la întreprinderea care îl încadrează beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia statului competent, ca şi când şi-ar fi avut reşedinţa pe teritoriul acelui stat; aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă;
(ii)un lucrător frontalier aflat în şomaj total beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, ca şi când ar fi fost supus legislaţiei respective pe perioada ultimei încadrări în muncă; instituţia de la locul de reşedinţă acordă aceste prestaţii pe propria sa cheltuială;
b)_
(i)un lucrător, altul decât un lucrător frontalier care se află în şomaj parţial, accidental sau total şi care rămâne la dispoziţia angajatorului său sau a serviciilor de ocupare a forţei de muncă de pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei statului respectiv, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul acestuia; aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă;
(ii)un lucrător, altul decât un lucrător frontalier care se află în şomaj total şi se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă de pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa sau care revine pe acest teritoriu beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia acelui stat, ca şi când ar fi fost angajat acolo; aceste prestaţii sunt acordate de instituţia de la locul de reşedinţă pe cheltuiala proprie. Cu toate acestea, dacă un astfel de lucrător a dobândit dreptul la prestaţii pe cheltuiala instituţiei competente a statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat ultima dată, acesta beneficiază de prestaţii în temeiul dispoziţiilor articolului 69. Beneficierea de prestaţii în temeiul legislaţiei statului în care îşi are reşedinţa se suspendă pentru oricare perioadă pe parcursul căreia şomerul poate, în temeiul articolului 69, să pretindă prestaţii în temeiul legislaţiei sub incidenţa căreia s-a aflat ultima dată.
(2)Un şomer nu poate solicita prestaţii în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa atât timp cât are dreptul la prestaţii în temeiul alineatului (1) litera (a) punctul (i) sau litera (b) punctul (i).
Art. 72: Cumularea perioadelor de încadrare în muncă
Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de încadrare în muncă ia în considerare în acest scop, în măsura necesară, perioadele de încadrare în muncă realizate pe teritoriul oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade realizate în conformitate cu legislaţia pe care o aplică.
Secţiunea 2:Lucrătorii şi şomerii ai căror membri de familie îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul competent
Art. 73: Lucrătorii
(1)Un lucrător care face obiectul legislaţiei unui stat membru, altul decât Franţa, are dreptul la prestaţii familiale prevăzute de legislaţia primului stat pentru membrii de familie care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul primului stat.
(2)Un lucrător care face obiectul legislaţiei franceze are dreptul, pentru membrii familiei sale care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât Franţa, la alocaţii familiale prevăzute de legislaţia acestui stat membru; lucrătorul trebuie să îndeplinească condiţiile referitoare la încadrarea în muncă pe care se bazează dobândirea dreptului la aceste prestaţii în legislaţia franceză.
(3)Cu toate acestea, un lucrător care face obiectul legislaţiei franceze în aplicarea dispoziţiilor articolului 14 alineatul (1) litera (a) are dreptul la prestaţiile familiale prevăzute de legislaţia franceză şi definite în anexa V pentru membrii familiei sale care îl însoţesc pe teritoriul statului membru în care este detaşat.
Art. 74: Şomerii
(1)Un şomer care beneficiază de prestaţii de şomaj în temeiul legislaţiei unui stat membru, altul decât Franţa, are dreptul la prestaţiile familiale prevăzute de legislaţia primului stat membru pentru membrii familiei sale care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul primului stat.
(2)Un şomer care beneficiază de ajutor de şomaj în temeiul legislaţiei franceze are dreptul, pentru membrii familiei sale care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât Franţa, la alocaţiile familiale prevăzute de legislaţia statului pe al cărui teritoriu îşi au reşedinţa acei membri ai familiei.
Art. 75: Acordarea prestaţiilor şi rambursările
(1)_
a)Prestaţiile familiale se acordă, în cazurile prevăzute la articolul 73 alineatele (1) şi (3), de către instituţia competentă a statului sub incidenţa legislaţiei căruia se află lucrătorul şi, în cazul prevăzut la articolul 74 alineatul (1), de către instituţia competentă a statului în temeiul legislaţiei căruia şomerul beneficiază de ajutorul de şomaj. Ele se acordă, în conformitate cu dispoziţiile aplicate de aceste instituţii, indiferent dacă persoana fizică sau juridică căreia îi trebuie plătite aceste prestaţii îşi are reşedinţa sau are drept de şedere pe teritoriul statului competent sau pe cel al unui alt stat membru;
b)cu toate acestea, dacă prestaţiile familiale nu sunt utilizate pentru întreţinerea membrilor de familie de către persoana căreia ar trebui să-i fie acordate, instituţia competentă acordă prestaţiile menţionate, acordând aceste prestaţii persoanei fizice sau juridice care întreţine efectiv membrii familiei, la solicitarea şi prin intermediul instituţiei de la locul lor de reşedinţă sau a instituţiei desemnate sau organismului stabilit în acest scop de către autoritatea competentă din ţara lor de reşedinţă;
c)două sau mai multe state membre pot conveni, în conformitate cu articolul 8, ca instituţia competentă să acorde prestaţiile familiale datorate în temeiul legislaţiei unuia sau mai multora dintre acele state persoanei fizice sau juridice care întreţine efectiv membrii familiei, direct sau prin intermediul instituţiei de la locul lor de reşedinţă.
(2)_
a)Alocaţiile familiale se acordă, în cazurile prevăzute la articolele 73 alineatul (2) şi 74 alineatul (2), de către instituţia de la locul de reşedinţă al membrilor familiei, în conformitate cu legislaţia aplicată de respectiva instituţie;
b)cu toate acestea, dacă, în aplicarea legislaţiei respective, alocaţiile trebuie acordate lucrătorului, instituţia menţionată la litera precedentă plăteşte aceste alocaţii persoanei fizice sau juridice care întreţine efectiv membrii de familie la locul lor de reşedinţă sau, după caz, direct membrilor de familie;
c)instituţia competentă rambursează suma integrală a alocaţiilor acordate în conformitate cu dispoziţiile de la literele precedente. Rambursările sunt stabilite şi se efectuează în conformitate cu modalităţile prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.
Art. 76: Reguli de prioritate în cazul cumulului drepturilor la prestaţii sau alocaţii familiale în temeiul dispoziţiilor articolelor 73 şi 74 din motivul desfăşurării unei activităţi profesionale în ţara de reşedinţă a membrilor de familie
Dreptul la prestaţii sau alocaţii familiale datorate în temeiul articolelor 73 şi 74 se suspendă dacă, din cauza desfăşurării unei activităţi profesionale, trebuie plătite, de asemenea, prestaţii sau alocaţii familiale şi în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi au reşedinţa membrii de familie.
CAPITOLUL 8:PRESTAŢII PENTRU COPIII AFLAŢI ÎN ÎNTREŢINEREA TITULARILOR UNOR PENSII SAU INDEMNIZAŢII ŞI PENTRU ORFANI
Art. 77: Copiii aflaţi în întreţinerea titularilor unor pensii sau indemnizaţii
(1)Termenul "prestaţii", în sensul prezentului articol, înseamnă alocaţii familiale prevăzute pentru titularii unei pensii sau indemnizaţii pentru limită de vârstă, de invaliditate, pentru un accident de muncă sau o boală profesională, precum şi majorări sau suplimentări ale acestor pensii sau indemnizaţii pentru copiii acestor titulari, cu excepţia suplimentelor acordate în temeiul asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(2)Prestaţiile se acordă în conformitate cu regulile următoare, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa titularul pensiilor sau indemnizaţiilor sau copiii lui:
a)titularului unei pensii sau indemnizaţii acordate în temeiul legislaţiei unui singur stat membru, în conformitate cu legislaţia statului membru responsabil pentru pensie sau indemnizaţie;
b)titularului unor pensii sau indemnizaţii în temeiul legislaţiei mai multor state membre:
(i)în conformitate cu legislaţia aceluia dintre aceste state pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa, dacă dreptul la una dintre prestaţiile prevăzute la alineatul (1) este dobândit în temeiul legislaţiei acelui stat, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 79 alineatul (1) litera (a) sau
(ii)în celelalte cazuri, în conformitate cu aceea dintre legislaţiile acestor state în temeiul căreia persoana în cauză a realizat cea mai îndelungată perioadă de asigurare, cu condiţia ca, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), un drept la una dintre prestaţiile menţionate la punctul (i) să fi fost dobândit în temeiul legislaţiei respective; dacă nici un drept la prestaţii nu este dobândit în temeiul acelei legislaţii, condiţiile pentru dobândirea unui astfel de drept în temeiul legislaţiilor celorlalte state respective sunt examinate în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei acelor state.
Art. 78: Orfanii
(1)Termenul "prestaţii" în sensul prezentului articol însemnă alocaţii familiale şi, după caz, alocaţii suplimentare sau speciale pentru orfani, precum şi pensiile sau indemnizaţiile pentru orfani, cu excepţia indemnizaţiilor pentru orfani acordate în temeiul asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(2)Prestaţiile pentru orfani se acordă în conformitate cu următoarele reguli, indiferent de statul membru pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa sau, după caz, sediul orfanul ori persoana fizică sau juridică în întreţinerea căreia se află:
a)pentru orfanul unui lucrător defunct care a făcut obiectul legislaţiei unui singur stat membru, în conformitate cu legislaţia acelui stat;
b)pentru orfanul unui lucrător defunct care a făcut obiectul legislaţiei mai multor state membre:
(i)în conformitate cu legislaţia statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa orfanul, cu condiţia ca, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), un drept la una dintre prestaţiile menţionate la alineatul (1) să fie dobândit în temeiul legislaţiei acelui stat sau
(ii)în celelalte cazuri, în conformitate cu aceea dintre legislaţiile statelor membre în temeiul căreia lucrătorul defunct a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare, cu condiţia ca, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), dreptul la una dintre prestaţiile menţionate la alineatul (1) să fi fost dobândit în temeiul legislaţiei acelui stat; dacă nici un drept nu este dobândit în temeiul acestei legislaţii, condiţiile pentru dobândirea unui astfel de drept sunt analizate în lumina legislaţiilor celorlalte state respective, în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare realizate sub imperiul legislaţiei acestor state.
Cu toate acestea, legislaţia statului membru aplicabilă în privinţa acordării prestaţiilor prevăzute la articolul 77 pentru copiii titularului unei pensii sau indemnizaţii rămâne aplicabilă după decesul titularului menţionat în privinţa acordării prestaţiilor către orfanii săi.
Art. 79: Dispoziţii comune privind prestaţiile pentru copiii aflaţi în întreţinerea titularilor de pensii sau indemnizaţii şi pentru orfani
(1)Prestaţiile, în sensul articolelor 77 şi 78, se acordă, în conformitate cu legislaţia stabilită prin aplicarea dispoziţiilor respectivelor articole, de către instituţia responsabilă pentru aplicarea acestei legislaţii şi pe cheltuiala ei, ca şi când titularul pensiilor sau indemnizaţiilor sau lucrătorul defunct s-ar fi aflat numai sub incidenţa legislaţiei statului competent.
Cu toate acestea:
a)dacă legislaţia prevede că dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestaţii depinde de durata perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă, aceste durate se stabilesc ţinându-se seama, după caz, de dispoziţiile articolului 45 sau ale articolului 72;
b)dacă această legislaţie prevede că valoarea prestaţiilor se calculează în funcţie de valoarea pensiei sau depinde de durata perioadelor de asigurare, valoarea acestor prestaţii se calculează în funcţie de valoarea teoretică stabilită în conformitate cu dispoziţiile articolului 46 alineatul (2).
(2)În cazul în care efectul aplicării regulii stabilite la articolul 77 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) şi la articolul 78 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) ar fi acela ca mai multe state să fie responsabile, durata perioadelor de asigurare fiind egală, prestaţiile în sensul articolului 77 sau al articolului 78, după caz, se acordă în conformitate cu legislaţia statului membru sub incidenţa căreia s-a aflat ultima dată lucrătorul.
(3)Dreptul la prestaţiile datorate în temeiul alineatului (2) şi al articolelor 77 şi 78 se suspendă în cazul în care copiii dobândesc dreptul la prestaţii sau alocaţii familiale în temeiul legislaţiei unui stat membru pentru desfăşurarea unei activităţi profesionale. În acest caz, persoanele respective sunt considerate ca membri ai familiei unui lucrător.
Art. 80: Componenţa şi funcţionarea
(1)Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranţi (denumită în continuare "Comisia administrativă"), constituită pe lângă Comisia Comunităţilor Europene, este compusă dintr-un reprezentant al guvernului fiecărui stat membru, asistat, după caz, de consilieri tehnici. La şedinţele Comisiei administrative participă un reprezentant al Comisiei Comunităţilor Europene, în calitate de consultant.
(2)Comisia administrativă beneficiază de asistenţa tehnică a Biroului Internaţional al Muncii, în cadrul acordurilor încheiate în acest scop între Comunitatea Economică Europeană şi Organizaţia Internaţională a Muncii.
(3)Statutul Comisiei administrative se stabileşte de comun acord de către membri.
Deciziile privind problemele de interpretare prevăzute la articolul 81 litera (a) se iau numai în unanimitate. Acestea trebuie să fie făcute publice în mod corespunzător.
(4)Secretariatul Comisiei administrative este asigurat de serviciile Comisiei Comunităţilor Europene.
Art. 81: Sarcinile Comisiei administrative
Comisia administrativă are următoarele îndatoriri:
a)să se ocupe de toate problemele administrative sau de interpretare rezultate din prezentul regulament şi din regulamentele ulterioare sau din orice acord sau înţelegere încheiată în temeiul acestora, fără a aduce atingere dreptului autorităţilor, instituţiilor şi persoanelor în cauză de a recurge la procedurile şi la jurisdicţiile prevăzute de legislaţiile statelor membre, de prezentul regulament sau de tratat;
b)să realizeze toate traducerile documentelor legate de aplicarea prezentului regulament la solicitarea autorităţilor, instituţiilor şi jurisdicţiilor competente din statele membre, în special traducerea revendicărilor înaintate de persoanele care pot avea dreptul la prestaţii în temeiul prezentului regulament;
c)să promoveze şi să dezvolte cooperarea dintre statele membre în domeniul securităţii sociale, în special în ceea ce priveşte măsurile sociale şi de sănătate de interes comun;
d)să promoveze şi să dezvolte cooperarea dintre statele membre, ţinând seama de evoluţia tehnicilor de gestionare administrativă, pentru a urgenta acordarea prestaţiilor, în special a celor datorate pentru invaliditate, limită de vârstă şi deces (pensii) în aplicarea prezentului regulament;
e)să asambleze factorii care urmează să fie luaţi în considerare pentru realizarea situaţiilor contabile legat de costurile care urmează să fie suportate de instituţiile statelor membre în conformitate cu prezentul regulament şi să adopte situaţia contabilă anuală dintre aceste instituţii;
f)să îndeplinească orice altă funcţie care ţine de competenţa sa în temeiul dispoziţiilor prezentului regulament şi ale regulamentelor ulterioare sau ale oricărui acord sau înţelegere încheiată în conformitate cu acestea;
g)să înainteze propuneri Comisiei Comunităţilor Economice Europene în vederea elaborării regulamentelor ulterioare şi a revizuirii prezentului regulament şi a regulamentelor ulterioare.
Art. 82: Constituirea, componenţa şi funcţionarea
(1)Se constituie un Comitet consultativ pentru securitatea socială a lucrătorilor migranţi (denumit în continuare "Comitetul consultativ"), compus din treizeci şi şase de membri, incluzând, pentru fiecare stat membru:
a)doi reprezentanţi ai guvernului, dintre care cel puţin unul trebuie să fie membru al Comisiei administrative;
b)doi reprezentanţi ai sindicatelor;
c)doi reprezentanţi ai organizaţiilor patronale.
Pentru fiecare dintre categoriile prevăzute anterior, se numeşte un membru supleant pentru fiecare stat membru.
(2)Membrii Comitetului consultativ şi supleanţii lor sunt numiţi de Consiliu care se străduieşte, în ceea ce-i priveşte pe reprezentanţii sindicatelor şi ai organizaţiilor patronale, să realizeze o reprezentare adecvată în comitet a diferitelor sectoare interesate.
Lista membrilor şi a supleanţilor se publică de către Consiliu în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(3)Mandatul membrilor şi supleanţilor este de doi ani. Acesta poate fi reînnoit. La expirarea mandatului, membrii şi supleanţii rămân în funcţie până când sunt înlocuiţi sau până când mandatul lor este reînnoit.
(4)Comitetul consultativ este prezidat de un membru al Comisiei sau de reprezentantul său. Preşedintele nu participă la vot.
(5)Comitetul consultativ se întruneşte cel puţin o dată pe an. El este convocat de preşedintele său, fie din proprie iniţiativă, fie pe baza unei cereri scrise adresate acestuia de cel puţin o treime din membri. Această cerere trebuie să includă propuneri concrete referitoare la ordinea de zi.
(6)La propunerea preşedintelui său, Comitetul consultativ poate decide, cu titlu excepţional, să audieze orice persoane sau reprezentanţi ai organizaţiilor cu o vastă experienţă în domeniul securităţii sociale. De asemenea, Comitetul primeşte asistenţă tehnică de la Biroul Internaţional al Muncii, în aceleaşi condiţii ca şi Comisia administrativă, în cadrul acordurilor încheiate între Comunitatea Economică Europeană şi Organizaţia Internaţională a Muncii.
(7)Avizele şi propunerile Comitetului consultativ trebuie motivate. Ele se adoptă cu majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate.
Comitetul îşi elaborează, cu majoritatea membrilor săi, regulamentul de procedură care este aprobat de Consiliu, după primirea avizului Comisiei.
(8)Secretariatul Comitetului consultativ este asigurat de serviciile Comisiei Comunităţilor Europene.
Art. 83: Sarcinile Comitetului consultativ
Comitetul consultativ este împuternicit, la cererea Comisiei Comunităţilor Europene, a Comisiei administrative sau din proprie iniţiativă:
a)să examineze probleme generale sau chestiuni de principiu şi probleme care decurg din aplicarea regulamentelor adoptate în cadrul dispoziţiilor articolului 51 din tratat;
b)să formuleze avize privind subiectul respectiv pentru Comisia administrativă şi propuneri în vederea unei eventuale revizuiri a regulamentelor.
Art. 84: Cooperarea dintre autorităţile competente
(1)Autorităţile competente ale statelor membre îşi comunică reciproc toate informaţiile referitoare la:
a)măsurile luate pentru aplicarea prezentului regulament;
b)modificările din legislaţia lor care ar putea afecta aplicarea prezentului regulament.
(2)În scopul aplicării prezentului regulament, autorităţile şi instituţiile statelor membre îşi oferă serviciile şi acţionează ca şi când ar aplica propria lor legislaţie. Asistenţa administrativă asigurată de aceste autorităţi şi instituţii este, de regulă, gratuită. Cu toate acestea, autorităţile competente ale statelor membre pot conveni asupra rambursării anumitor cheltuieli.
(3)Autorităţile şi instituţiile statelor membre pot, în scopul aplicării prezentului regulament, să comunice direct între ele, precum şi cu persoanele în cauză sau cu reprezentanţii acestora.
(4)Autorităţile, instituţiile şi jurisdicţiile unui stat membru nu pot respinge cererile sau alte documente care li se înaintează pe motivul că acestea sunt scrise în limba oficială a unui alt stat membru. Dacă este cazul, acestea recurg la dispoziţiile articolului 81 litera (b).
Art. 85: Scutirile sau reducerile de taxe. Scutirea de autentificare
(1)Orice scutire de taxe sau reducere a taxelor, taxelor de timbru, taxelor notariale sau de înregistrare prevăzută în legislaţia unui stat membru în privinţa certificatelor sau documentelor care trebuie prezentate în aplicarea legislaţiei statului respectiv se extinde asupra certificatelor sau documentelor similare care trebuie prezentate în aplicarea legislaţiei unui alt stat membru sau în aplicarea prezentului regulament.
(2)Toate actele, documentele şi certificatele de orice fel solicitate în scopul aplicării prezentului regulament sunt scutite de autentificarea de către autorităţile diplomatice sau consulare.
Art. 86: Cereri, declaraţii sau apeluri înaintate unei autorităţi, instituţii sau instanţe judecătoreşti a unui stat membru, altul decât statul competent
Orice cerere, declaraţie sau apel care ar fi trebuit înaintate, în aplicarea legislaţiei unui stat membru, într-un anumit interval de timp, unei autorităţi, instituţii sau instanţe judecătoreşti a acelui stat se admite dacă este înaintată în acelaşi interval de timp unei autorităţi, instituţii sau instanţe judecătoreşti corespunzătoare a unui alt stat membru. În acest caz, autoritatea, instituţia sau instanţa astfel sesizată înaintează cererile, declaraţiile sau apelurile fără întârziere autorităţii, instituţiei sau instanţei judecătoreşti competente a primului stat, fie direct, fie prin autorităţile competente ale statelor membre respective. Data la care aceste cereri, declaraţii sau apeluri au fost înaintate autorităţii, instituţiei sau instanţei judecătoreşti a celui de-al doilea stat este considerată ca data înaintării lor către autoritatea, instituţia sau instanţa competentă.
Art. 87: Examene medicale
(1)Examenele medicale prevăzute de legislaţia unui stat membru pot fi efectuate la cererea instituţiei competente, pe teritoriul unui alt stat membru, de către instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă al beneficiarului prestaţiilor, în condiţiile menţionate în regulamentul de aplicare prevăzute la articolul 97 sau, în lipsa acestora, în condiţiile convenite între autorităţile competente ale statelor membre respective.
(2)Se consideră că examenele medicale efectuate în condiţiile prevăzute la alineatul (1) au fost efectuate pe teritoriul statului competent.
Art. 88: Transferuri dintr-un stat membru în altul ale unor sume de bani care trebuie plătite în aplicarea prezentului regulament
Sub rezerva dispoziţiilor articolului 106 din tratat, transferurile de bani efectuate în aplicarea prezentului regulament se fac în conformitate cu acordurile în vigoare dintre statele membre respective, în vigoare la data transferului. În cazul în care nu este în vigoare nici un astfel de acord între două state membre, autorităţile competente ale respectivelor state sau autorităţile care răspund de plăţile internaţionale stabilesc, de comun acord, măsurile necesare pentru efectuarea acestor transferuri.
Art. 89: Proceduri speciale de aplicare a anumitor legislaţii
Procedurile speciale de aplicare a legislaţiilor anumitor state membre sunt menţionate în anexa V.
Art. 90: Alocaţii pentru locuinţă şi prestaţii familiale introduse după intrarea în vigoare a prezentului regulament
Alocaţiile pentru locuinţă şi, în cazul Luxemburgului, prestaţiile familiale introduse după intrarea în vigoare a prezentului regulament din motive demografice nu se acordă persoanelor care au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent.
Art. 91: Cotizaţiile plătite de angajatori sau întreprinderi care nu au sediul în statul competent
Un angajator nu poate fi constrâns să plătească cotizaţii majorate, dat fiind faptul că sediul sau locul în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea sa este pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent.
Art. 92: Încasarea cotizaţiilor
(1)Cotizaţiile care trebuie plătite unei instituţii a unui stat membru pot fi recuperate pe teritoriul unui alt stat membru, în
conformitate cu procedura administrativă şi cu garanţiile şi privilegiile aplicabile recuperării cotizaţiilor care trebuie plătite instituţiilor corespunzătoare din cel de-al doilea stat.
(2)Modalităţile de aplicare a alineatului (1) sunt reglementate, în măsura în care este necesar, de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97 sau prin intermediul acordurilor dintre statele membre. Aceste modalităţi de aplicare pot cuprinde şi procedurile de recuperare silită.
Art. 93: Drepturile instituţiilor responsabile pentru plată faţă de terţi responsabili
(1)Dacă o persoană beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unui stat membru pentru daune rezultate dintr-un eveniment produs pe teritoriul unui alt stat, eventualele drepturi ale instituţiei responsabile pentru plată faţă de un terţ obligat să plătească reparaţii sunt reglementate de următoarele reguli:
a)în cazul în care, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, instituţia responsabilă pentru plată este subrogată drepturilor pe care le are beneficiarul faţă de terţa parte, această subrogare este recunoscută de fiecare stat membru;
b)în cazul în care instituţia responsabilă pentru plată are drepturi directe faţă de terţ, aceste drepturi sunt recunoscute de fiecare stat membru.
(2)Dacă o persoană beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unui stat membru pentru daune rezultate dintr-un eveniment produs pe teritoriul unui alt stat membru, se aplică dispoziţiile legislaţiei menţionate care stabilesc cazurile în care se exclude răspunderea civilă a angajatorilor sau a lucrătorilor lor cu privire la persoana respectivă sau la instituţia competentă.
Dispoziţiile alineatului (1) se aplică şi oricăror drepturi ale instituţiei responsabile pentru plată faţă de un angajator sau de lucrătorii acestuia în cazurile în care răspunderea lor nu este exclusă.
Art. 94: Dispoziţii diverse
(1)În temeiul prezentului regulament nu se dobândeşte nici un drept pentru o perioadă anterioară datei intrării sale în vigoare.
(2)Toate perioadele de asigurare şi, după caz, toate perioadele de încadrare în muncă sau de reşedinţă realizate în temeiul legislaţiei unui stat membru înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament se iau în considerare pentru stabilirea drepturilor la prestaţii în conformitate cu prezentul regulament.
(3)Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (1), un drept este dobândit, în temeiul prezentului regulament, chiar dacă este legat de un risc care s-a materializat înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(4)Orice prestaţie care nu a fost acordată sau care a fost suspendată pe motive de cetăţenie sau de reşedinţă a persoanei în cauză se acordă sau se restabileşte, la cererea acesteia, de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu condiţia ca drepturile acordate anterior să nu fi dat naştere unei plăţi forfetare.
(5)Drepturile unei persoane căreia i s-a acordat o pensie înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament pot fi revizuite, la cererea persoanei respective, luându-se în calcul dispoziţiile prezentului regulament. Această dispoziţie se aplică şi celorlalte prestaţii prevăzute la articolul 78.
(6)Dacă cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) este depusă în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, drepturile dobândite în temeiul prezentului regulament sunt valabile de la acea dată, fără ca dispoziţiile legislaţiei oricărui stat membru referitoare la decăderea din drepturi sau la prescrierea drepturilor să poată fi opozabile persoanelor în cauză.
(7)Dacă cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) este depusă după expirarea termenului de doi ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament, drepturile care nu au devenit caduce sau nu sunt prescrise sunt dobândite de la data depunerii cererii, sub rezerva dispoziţiilor mai favorabile ale legislaţiei oricărui stat membru.
(8)În cazurile de pneumoconioză sclerogenă, articolul 5 7 alineatul (3) litera (c) se aplică prestaţiilor în numerar pentru o boală profesională ale cărei cheltuieli, în absenţa unui acord între instituţiile respective, nu au putut fi împărţite între acele instituţii înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(9)Aplicarea articolului 73 alineatul (2) nu poate avea ca efect reducerea drepturilor de care beneficiază persoanele în cauză la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În privinţa persoanelor care beneficiază, la acea dată, de prestaţii mai favorabile în temeiul acordurilor bilaterale încheiate cu Franţa, acele acorduri continuă să se aplice acestor persoane atât timp cât fac obiectul legislaţiei franceze. Nu se iau în calcul întreruperile cu o durată mai mică de o lună şi nici perioadele în care se obţine ajutor de şomaj sau de boală. Modalităţile de aplicare a acelor dispoziţii se stabilesc în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.
Art. 95: Anexele la prezentul regulament
La cererea statului sau statelor membre interesate şi după avizul Comisiei administrative, anexele la prezentul regulament pot fi modificate de un regulament adoptat de Consiliu, la propunerea Comisiei.
Art. 96: Notificări privind anumite dispoziţii
(1)Notificările prevăzute la articolele 1 litera (j), 5 şi 8 alineatul (2) se adresează preşedintelui Consiliului Comunităţilor Europene. Acestea indică data intrării în vigoare a legilor şi regimurilor în cauză sau, în cazul notificărilor prevăzute la articolul 1 litera (j), data de la care prezentul regulament se aplică regimurilor menţionate în declaraţiile statelor membre.
(2)Notificările primite în conformitate cu alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Art. 97: Regulamentul de aplicare
Un regulament ulterior stabileşte modalităţile de aplicare a prezentului regulament.
Art. 98: Reexaminarea problemei plăţii prestaţiilor familiale
La propunerea Comisiei, Consiliul examinează, înainte de 1 ianuarie 1973, întreaga problemă a plăţii prestaţiilor familiale către membrii de familie care nu îşi au reşedinţa pe teritoriul statului competent, pentru a se ajunge la o soluţie uniformă pentru toate statele membre.
Art. 99: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a celei de-a şaptea luni care urmează publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene a regulamentului de aplicare prevăzut la articolul 97.
Aceste două regulamente abrogă următoarele regulamente:
- Regulamentul nr. 3 al Consiliului privind securitatea socială a lucrătorilor migranţi,
- Regulamentul nr. 4 al Consiliului de stabilire a modalităţilor de aplicare şi de completare a dispoziţiilor Regulamentului nr. 3 şi
- Regulamentul nr. 36/63/CEE al Consiliului din 2 aprilie 1963 privind securitatea socială a lucrătorilor frontalieri (2).
Cu toate acestea, dispoziţiile articolelor 82 şi 83 privind crearea Comitetului consultativ sunt aplicabile din ziua publicării regulamentului de aplicare prevăzut la articolul 9 7.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Luxemburg, 14 iunie 1971.
Pentru Consiliu Preşedintele M. COINTAT |
ANEXA I:
- [articolul 1 litera (u) din regulament]
Indemnizaţii speciale de naştere excluse din domeniul de aplicare a regulamentului în temeiul articolului 1 litera (u)
A.BELGIA
Indemnizaţii de naştere.
B.GERMANIA
Nici una.
C.FRANŢA
a)Alocaţii prenatale;
b)Indemnizaţii de maternitate conform codului de securitate socială (code de la sécurité sociale).
D.ITALIA
Nici una.
E.LUXEMBURG
Indemnizaţii de naştere.
F.ŢĂRILE DE JOS
Nici una.
ANEXA II:
- [articolul 7 alineatul (2) litera (c) şi articolul 3 alineatul (3) din regulament]
Dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială care rămân aplicabile fără a aduce atingere articolului 6 din regulament. Dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială care nu se aplică tuturor persoanelor
cărora li se aplică regulamentul
OBSERVAŢII GENERALE
1.În măsura în care dispoziţiile menţionate în prezenta anexă prevăd trimiteri la dispoziţiile altor convenţii, trimiterile se înlocuiesc cu trimiteri la dispoziţiile corespunzătoare ale prezentului regulament, în afara cazurilor în care dispoziţiile convenţiilor respective sunt menţionate ele însele în prezenta anexă.
2.Clauza de denunţare prevăzută într-o convenţie de securitate socială, unele dintre dispoziţiile căreia sunt menţionate în prezenta anexă, continuă să se aplice în privinţa acelor dispoziţii.
Partea A:Dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială rămase aplicabile fără a aduce atingere articolului 6 din regulament
- [articolul 7 alineatul (2) litera (c) din regulament]
1.BELGIA - GERMANIA
a)Articolele 3 şi 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenţia generală de la aceeaşi dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960;
b)Acordul suplimentar nr. 3 din 7 decembrie 19 5 7 la Convenţia generală de la aceeaşi dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960 (plata pensiilor şi indemnizaţiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Convenţiei generale).
2.BELGIA - FRANŢA
a)Articolele 13, 16 şi 23 ale Acordului suplimentar din 17 ianuarie 1948 la Convenţia generală de la aceeaşi dată (lucrătorii din mine şi unităţi asimilate);
b)Schimbul de scrisori din 2 7 februarie 1953 [aplicarea articolului 4 alineatul (2) al Convenţiei generale din 17 ianuarie 1948];
c)Schimbul de scrisori din 29 iulie 1953 privind alocaţiile acordate lucrătorilor salariaţi în vârstă.
3.BELGIA - ITALIA
- Articolul 29 al Convenţiei din 30 aprilie 1948.
4.BELGIA - LUXEMBURG
- Articolele 3, 4, 5, 6 şi 7 ale Convenţiei din 16 noiembrie 1959, în versiunea care apare în Convenţia din 12 februarie 1964 (lucrătorii frontalieri).
5.BELGIA - ŢĂRILE DE JOS Nici una.
6.GERMANIA - FRANŢA
a)Articolul 11 alineatul (1), articolul 16 al doilea paragraf şi articolul 19 din Convenţia generală din 10 iulie 1950;
b)Articolul 9 din Acordul suplimentar nr. 1 din 10 iulie 1950 la Convenţia generală de la aceeaşi dată (lucrătorii din mine şi unităţi asimilate);
c)Acordul suplimentar nr. 4 din 10 iulie 19 50 la Convenţia generală de la aceeaşi dată, în versiunea care apare în Apendicele nr. 2 din 18 iunie 1955;
d)Titlurile I şi III din Apendicele nr. 2 din 18 iunie 1955;
e)Punctele 6, 7 şi 8 ale Protocolului general din 10 iulie 1950 la Convenţia generală de la aceeaşi dată;
f)Titlurile II, III şi W ale Acordului din 20 decembrie 1963 (securitatea socială în Saar).
7.GERMANIA - ITALIA
a)Articolele 3 alineatul (2), 23 alineatul (2), 26 şi 36 alineatul (3) ale Convenţiei din 5 mai 1953 (asigurări sociale);
b)Acordul suplimentar din 12 mai 19 5 3 la Convenţia din 5 mai 1953 (plata pensiilor şi indemnizaţiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a convenţiei).
8.GERMANIA - LUXEMBURG
- Articolele 4 - 7 ale tratatului din 11 iulie 1959 (reglementarea diferendului germano-luxemburghez) şi articolul 11 alineatul (2) litera (b) al convenţiei din 14 iulie 1960 (prestaţii în caz de boală şi de maternitate pentru persoanele care au optat pentru aplicarea legislaţiei din ţara de origine).
9.GERMANIA - ŢĂRILE DE JOS
a)Articolul 3 alineatul (2) al Convenţiei din 29 martie 1951;
b)Articolele 2 şi 3 ale Acordului suplimentar nr. 4 din 21 decembrie 1956 la Convenţia din 29 martie 1951 (reglementarea drepturilor dobândite în cadrul regimului german de asigurări sociale de lucrătorii având cetăţenia Ţărilor de Jos între 13 mai 1940 şi 1 septembrie 1945).
10.FRANŢA - ITALIA
a)Articolele 20 şi 24 ale Convenţiei generale din 31 martie 1948;
b)Schimbul de scrisori din 3 martie 1956 (prestaţii de boală pentru lucrătorii sezonieri angajaţi în agricultură).
11.FRANŢA - LUXEMBURG
Articolele 11 şi 14 ale Acordului suplimentar din 12 noiembrie 1949 la Convenţia Generală de la aceeaşi dată (lucrătorii din mine şi unităţi asimilate).
12.FRANŢA - ŢĂRILE DE JOS
- Articolul 11 al Acordului suplimentar din 1 iunie 1954 la Convenţia generală din 7 ianuarie 1950 (lucrătorii din mine şi unităţi asimilate).
13.ITALIA - LUXEMBURG
- Articolul 18 alineatul (2) şi articolul 24 al Convenţiei generale din 29 mai 1951.
14.ITALIA - ŢĂRILE DE JOS
- Articolul 21 alineatul (2) al Convenţiei generale din 28 octombrie 1952.
15.LUXEMBURG - ŢĂRILE DE JOS Nici una.
Partea B:Dispoziţii ale convenţiilor care nu se aplică tuturor persoanelor cărora li se aplică regulamentul
- [articolul 3 alineatul (3) din regulament]
1.BELGIA - GERMANIA
a)Articolele 3 şi 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenţia generală de la aceeaşi dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960;
b)Acordul suplimentar nr. 3 din 7 decembrie 19 5 7 la Convenţia generală de la aceeaşi dată, în versiunea care apare în Protocolul suplimentar din 10 noiembrie 1960 (plata pensiilor şi indemnizaţiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Convenţiei generale).
2.BELGIA - FRANŢA
a)Schimbul de scrisori din 29 iulie 1953 privind alocaţiile pentru lucrătorii salariaţi în vârstă;
b)Articolul 23 al Acordului suplimentar din 17 ianuarie 1948 la Convenţia generală de la aceeaşi dată (lucrătorii din mine şi unităţi asimilate);
c)Schimbul de scrisori din 2 7 februarie 1953 [aplicarea articolului 4 alineatul (2) al Convenţiei generale din 17 ianuarie 1948].
3.BELGIA - ITALIA
Nici una.
4.BELGIA - LUXEMBURG
Nici una.
5.BELGIA - ŢĂRILE DE JOS
Nici una.
6.GERMANIA - FRANŢA
a)Articolele 16 alineatul (2) şi 19 ale Convenţiei generale din 10 iulie 1950;
b)Acordul suplimentar nr. 4 din 10 iulie la Convenţia generală de la aceeaşi dată, în versiunea în care apare în Apendicele nr. 2 din 18 iunie 1955;
c)Titlurile I şi III ale Apendicelui nr. 2 din 18 iunie 1955;
d)Punctele 6, 7 şi 8 ale Protocolului general din 10 iulie 1950 la Convenţia generală de la aceeaşi dată;
e)Titlurile II, III şi IV ale Acordului din 20 decembrie 1963 (securitatea socială în Saar).
7.GERMANIA - ITALIA
a)Articolele 3 alineatul (2) şi 26 ale Convenţiei din 5 mai 1953 (asigurări sociale);
b)Acordul suplimentar din 12 mai 19 5 3 la Convenţia din 5 mai 1953 (plata pensiilor şi indemnizaţiilor care trebuie plătite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a convenţiei).
8.GERMANIA - LUXEMBURG
Articolele 4, 5, 6 şi 7 ale Tratatului din 11 iunie 1959 (reglementarea disputei dintre Germania şi Luxemburg).
9.GERMANIA - ŢĂRILE DE JOS
a)Articolul 3 alineatul (2) al Convenţiei din 29 martie 1951;
b)Articolele 2 şi 3 ale Acordului suplimentar nr. 4 din 21 decembrie 19 5 6 la Convenţia din 2 9 martie 1951 (reglementarea drepturilor dobândite în cadrul regimului german de asigurări sociale de către lucrătorii având cetăţenia Ţărilor de Jos între 13 mai 1940 şi 1 septembrie 1945).
10.FRANŢA - ITALIA
a)Articolele 20 şi 24 ale Convenţiei generale din 31 martie 1948;
b)Schimbul de scrisori din 3 martie 1956 (prestaţii de boală pentru lucrătorii sezonieri angajaţi în agricultură).
11.FRANŢA - LUXEMBURG Nici una.
12.FRANŢA - ŢĂRILE DE JOS Nici una.
13.ITALIA - LUXEMBURG Nici una.
14.ITALIA - ŢĂRILE DE JOS Nici una.
15.LUXEMBURG - ŢĂRILE DE JOS Nici una.
ANEXA III:
- [articolul 37 alineatul (2) din regulament]
Legislaţii prevăzute la articolul 37 alineatul (1) din regulament în conformitate cu care valoarea prestaţiilor de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare
Partea A:BELGIA
Legislaţiile referitoare la regimul general de invaliditate, la regimul special de invaliditate pentru mineri şi la regimul special pentru marinarii din marina comercială.
Partea B:GERMANIA
Nici una.
Partea C:FRANŢA
Toate legislaţiile privind asigurările de invaliditate, cu excepţia legislaţiei privind asigurarea de invaliditate din cadrul regimului de securitate socială pentru mineri.
Partea D:ITALIA
Nici una.
Partea E:LUXEMBURG
Nici una.
Partea F:ŢĂRILE DE JOS
Legea din 18 februarie 1966 privind asigurarea împotriva incapacităţii de muncă.
ANEXA IV:
- [articolul 40 alineatul (3) din regulament]
Concordanţa dintre legislaţiile statelor membre în privinţa condiţiilor legate de gradul de invaliditate
BELGIA
Regimuri aplicate de instituţiile belgiene pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanţă | |||||
State membre | Regimuri aplicate de instituţii ale statelor membre care au luat o decizie privind recunoaşterea gradului de invaliditate | Regim general | Regim destinat minerilor | Invaliditate profesională | |
FRANŢA | Concordanţă | Regimuri pentru marinari | Invaliditate generală |
| |
1. Regimul general: | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | ||
- Grup III (îngrijire permanentă) | |||||
- Grup II | |||||
- Grup I | |||||
2. Regim pentru agricultură: | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | |
- invaliditate generală totală | |||||
- două treimi invaliditate generală | |||||
- îngrijire permanentă | |||||
3. Regim destinat minerilor: | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | |
- invaliditate generală parţială | |||||
- îngrijire permanentă | |||||
- invaliditate profesională | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | |
4. Regim destinat marinarilor: | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | |
- invaliditate generală | |||||
- îngrijire permanentă | |||||
- invaliditate profesională | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | |
ITALIA | 1. Regimul general: | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă |
- invaliditate – muncitori | |||||
- invaliditate - angajaţi | |||||
2. Regim destinat marinarilor: | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | |
Inapt pentru navigaţie | |||||
LUXEMBURG | Lucrători | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă |
Invaliditate - muncitori | |||||
Invaliditate - angajaţi | |||||
FRANŢA
State membre | Regimuri aplicate de instituţiile statelor membre care au luat o decizie privind recunoaşterea gradului de invaliditate | Regimuri aplicate de instituţii franceze asupra cărora decizia este obligatorie în cazuri de concordanţă | |||||||||||
| Regim general | Regim pentru agricultură | Regim destinat minerilor | Regim destinat marinarilor | |||||||||
BELGIA |
| Grupul I | Grupul II | Grupul III îngrijire permanentă | 2/3 invaliditate | Invaliditate totală | îngrijire permanentă | 2/3 invaliditate generală | îngrijire permanentă | Invaliditate profesională | 2/3 invaliditate generală | Invaliditate profesională totală | îngrijire permanentă |
1. Regim general | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | |
2. Regim destinat minerilor: | |||||||||||||
- invaliditate generală parţială | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | |
- invaliditate profesională | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă(^ | ||||
3. Regim destinat marinarilor | Concordanţă (2) | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă (2) | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă (2) | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | |
ITALIA | 1. Regim general: | ||||||||||||
- invaliditate - muncitori | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | |
- invaliditate - angajaţi | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | |
2. Regim destinat marinarilor: | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | |
LUXEMBURG | Invaliditate - muncitori | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Concordanţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă |
Invaliditate - angajaţi | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | Neconcor-danţă | |
(1)Numai dacă instituţia belgiană a recunoscut că lucrătorul este inapt pentru munca în subteran sau la suprafaţă (2)In măsura în care invaliditatea, recunoscută de instituţia belgiană este invaliditatea generală. | |||||||||||||
ITALIA
State membre | Regimuri aplicate de instituţii ale statelor membre care au luat o decizie de recunoaştere a gradului de invaliditate | Regimuri aplicate de instituţii din Italia pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanţă | ||
BELGIA |
| Regim general | Marinari | |
Muncitori | Angajaţi | Inapt pentru navigaţie | ||
1. Regim general | Concordanţă | Concordanţă | Neconcordanţă | |
2. Regim destinat minerilor: | Concordanţă | Concordanţă | Neconcordanţă | |
- invaliditate generală parţială | ||||
- invaliditate profesională | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | |
3. Regim destinat marinarilor: | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | |
- inapt pentru navigaţie | ||||
1. Regim general: | Concordanţă | Concordanţă | Concordanţă | |
- Grup III (îngrijire permanentă) | ||||
- Grup II | ||||
- Grup I | ||||
2. Regim pentru agricultură: | Concordanţă | Concordanţă | Neconcordanţă | |
- invaliditate generală totală | ||||
- invaliditate generală parţială | ||||
NŢA | - îngrijire permanentă | |||
FRA | 3. Regim destinat minerilor: | Concordanţă | Concordanţă | Neconcordanţă |
- invaliditate generală parţială - îngrijire permanentă | ||||
- invaliditate profesională | Neconcordanţă | Neconcordanţă | Neconcordanţă | |
4. Regim destinat marinarilor: | Neconcordantă | Neconcordantă | Neconcordantă | |
- invaliditate generală parţială | ||||
- îngrijire permanentă | ||||
- invaliditate profesională | ||||
LUXEMBURG | Invaliditate - muncitori | Concordanţă | Concordanţă | Neconcordanţă |
Invaliditate - angajaţi | Neconcordanţă | Neconcordanţă | ||
LUXEMBURG
State membre | Regimuri aplicate de instituţii ale statelor membre care au luat decizia de recunoaştere a gradului de invaliditate | Regimuri aplicate de instituţii din Luxemburg pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanţă | ||
BELGIA |
| Invaliditatea lucrătorilor - muncitori | Invaliditatea - angajaţi | |
1. Regim general | Concordanţă | Concordanţă | ||
2. Regim destinat minerilor | ||||
- invaliditate generală parţială | Concordanţă | Concordanţă | ||
- invaliditate profesională | Neconcordanţă | Neconcordanţă | ||
3. Regim destinat marinarilor: | Concordanţă (1) | Concordanţă (1) | ||
FRANŢA | 1. Regim general: | Concordantă | Concordantă | |
- Grup III (îngrijire permanentă) | ||||
- Grup II | ||||
- Grup I | ||||
2. Regim pentru agricultură: | Concordantă | Concordantă | ||
- invaliditate generală totală | ||||
- 2/3 invaliditate generală | ||||
- îngrijire permanentă | ||||
3. Regim destinat minerilor: | Concordanţă | Concordanţă | ||
- 2/3 invaliditate generală - îngrijire permanentă | ||||
- invaliditate profesională | Neconcordanţă | Neconcordanţă | ||
4. Regim destinat marinarilor: | Concordanţă | Concordanţă | ||
- invaliditate generală parţială | ||||
- îngrijire permanentă | ||||
- invaliditate profesională | Neconcordanţă | Neconcordanţă | ||
ITALIA | 1. Regim general: | |||
Invaliditate - muncitori | Concordanţă | Concordanţă | ||
Invaliditate - angajaţi | Neconcordanţă | |||
2. Regim destinat marinarilor: | ||||
- inapt pentru navigaţie | ||||
(1)În măsura în care invaliditatea recunoscută de instituţia belgiană este invaliditatea generală. | ||||
ANEXA V:
- (articolul 89 din regulament)
Modalităţi speciale de aplicare a legislaţiilor anumitor state membre
Partea A:BELGIA
1.Dispoziţiile articolului 1 litera (a) punctul (i) din regulament nu se aplică lucrătorilor independenţi sau altor persoane care beneficiază de tratament medical prin aplicarea Legii din 9 august 1963 de înfiinţare şi organizare a unui sistem de asigurări obligatorii de sănătate şi invaliditate, în afara cazului în care beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariaţii în privinţa acestui tratament.
2.în scopul aplicării dispoziţiilor capitolelor 7 şi 8 din titlul III al regulamentului de către instituţia competentă belgiană, se consideră că un copil a fost crescut în statul membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa.
3.În scopul aplicării articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele de asigurare pentru limită de vârstă realizate în temeiul legislaţiei belgiene înainte de 1 ianuarie 1945 sunt considerate şi perioade de asigurare realizate în aplicarea legislaţiei belgiene în cadrul regimului general de invaliditate şi în cadrul regimului destinat marinarilor.
Partea B:GERMANIA
1._
a)În cazul în care legislaţia germană nu prevede încă asigurări împotriva accidentelor, instituţiile germane indemnizează, în temeiul acestei legislaţii, şi accidentele de muncă (şi bolile profesionale) care s-au produs în Alsacia-Lorena înainte de 1 ianuarie 1919, responsabilitatea pentru costul acestora nefiind asumată de instituţiile franceze în temeiul Deciziei Consiliului Societăţii Naţiunilor din 21 iunie 1921 (Reichsgesetzblatt, p. 1289), în cazul în care victima sau urmaşii săi îşi au reşedinţa într-un stat membru;
b)Articolul 10 din regulament nu aduce atingere dispoziţiilor în temeiul cărora accidentele (şi bolile profesionale) care se produc în afara teritoriului Republicii Federale Germania şi perioadele efectuate în afara acestui teritoriu nu determină plata prestaţiilor sau determină plata prestaţiilor doar în anumite condiţii, atunci când cei care au dreptul la ele îşi au reşedinţa în afara teritoriului Republicii Federale Germania.
2._
a)Pentru a se stabili dacă perioadele considerate de legislaţia germană ca perioade de întrerupere (Ausfallzeiten) sau perioade suplimentare (Zurechnungszeiten) trebuie luate în calcul ca atare, cotizaţiile obligatorii plătite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru şi afilierea la sistemul de asigurări al unui alt stat membru se asimilează cotizaţiilor obligatorii plătite în temeiul legislaţiei germane şi afilierii la sistemul german de asigurări pentru pensii.
Atunci când se calculează numărul de luni calendaristice care au trecut între data intrării în sistemul de asigurări şi materializarea riscului, perioadele asimilate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru cuprinse între aceste două date nu sunt luate în calcul. De asemenea, nu sunt luate în calcul perioadele în timpul cărora persoana în cauză a beneficiat de o pensie sau de o indemnizaţie.
b)Litera (a) nu se aplică duratei globale de întrerupere (pauschale Ausfallzeit). Aceasta este stabilită exclusiv pe baza perioadelor de asigurare realizate în Germania.
c)Luarea în calcul a unei perioade suplimentare (Zurechnungszeit) în temeiul legislaţiei germane privind asigurările de pensii pentru lucrătorii din mine este supusă şi condiţiei ca ultima contribuţie plătită în temeiul legislaţiei germane să fi fost plătită către sistemul de asigurări pentru pensii destinat lucrătorilor din mine.
d)Pentru luarea în calcul a perioadelor germane de înlocuire (Ersatzzeiten), se aplică numai legislaţia naţională germană.
Prin derogare de la dispoziţia prevăzută la litera (d), dispoziţia de mai jos se aplică persoanelor afiliate la sistemul german de asigurări pentru pensie care au avut reşedinţa pe teritoriile germane aflate sub administraţia Ţărilor de Jos în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1948 şi 31 iulie 1963; pentru luarea în calcul a perioadelor germane de înlocuire (Ersatzzeiten), în sensul articolului 1251 alineatul (2) din legea germană a asigurărilor sociale (RVO) sau al unor dispoziţii corespunzătoare, plata cotizaţiilor către sistemul de asigurare din Ţările de Jos în cursul acestei perioade este asimilată exercitării unei activităţi salariate sau a unei activităţi care se încadrează în categoria asigurărilor obligatorii în sensul legislaţiei germane.
3.În privinţa plăţilor care urmează să fie efectuate către fondurile germane de asigurări de boală, plata obligatorie a cotizaţiilor menţionate la articolul 26 alineatul (2) din regulament se suspendă până la luarea unei decizii în privinţa solicitărilor de pensii.
4.Pentru a stabili dacă un copil beneficiază de pensie de orfan, primirea uneia dintre prestaţiile menţionate la articolul 78 sau a oricărei alte prestaţii familiale acordate în temeiul legislaţiei franceze pentru minori care au reşedinţa în Franţa se asimilează primirii unei pensii de orfan în temeiul legislaţiei germane.
Dacă aplicarea prezentului regulament sau a regulamentelor de securitate socială ulterioare implică cheltuieli excepţionale pentru anumite instituţii de asigurări de sănătate, aceste cheltuieli pot fi compensate total sau parţial. Asociaţia federală a caselor regionale de sănătate ca organism de legătură (asigurări de sănătate) decide aceste compensări de comun acord cu celelalte federaţii centrale ale caselor de sănătate. Resursele necesare pentru efectuarea acestor rambursări sunt furnizate prin taxele impuse asupra tuturor instituţiilor de asigurări de sănătate, proporţional cu numărul mediu de membri din anul precedent, inclusiv persoane pensionate.
Dacă instituţia competentă pentru acordarea prestaţiilor familiale în conformitate cu titlul III capitolul 7 din prezentul regulament este o instituţie germană, o persoană asigurată în mod obligatoriu contra riscului de şomaj sau o persoană care, ca rezultat al unei asemenea asigurări, obţine prestaţii în numerar în cadrul asigurării de sănătate sau prestaţii comparabile este luată în considerare ca lucrător [articolul 1 litera (a) din regulament].
Partea C:FRANŢA
1._
a)Alocaţia pentru angajaţii în vârstă se acordă în condiţiile prevăzute pentru lucrătorii francezi de către legislaţia franceză, tuturor lucrătorilor care sunt resortisanţi ai altor state membre şi care, la data depunerii cererii, îşi au reşedinţa pe teritoriul francez;
b)Acelaşi regim se aplică refugiaţilor şi apatrizilor;
Dispoziţiile regulamentului nu aduc atingere dispoziţiilor legislaţiei franceze în temeiul cărora, pentru dobândirea dreptului la alocaţii pentru lucrătorii salariaţi în vârstă, se iau în considerare numai perioadele de activitate salariată sau perioadele tratate ca atare care sunt efectuate în teritoriile departamentelor europene şi ale provinciilor extracontinentale (Guadelupa, Guyana, Martinica şi Reunion) ale Republicii Franceze.
2.Alocaţia specială şi indemnizaţia cumulativă prevăzute în legislaţia specială pentru securitate socială în domeniul mineritului sunt acordate numai pentru lucrătorii încadraţi în muncă în minele franceze.
3.Legea 65-655 din 10 iulie 1965 care acordă francezilor care desfăşoară sau au desfăşurat o activitate profesională în străinătate dreptul de a fi admişi în regimul asigurărilor voluntare de limită de vârstă se aplică resortisanţilor altor state membre în următoarele condiţii:
- activitatea profesională care determină asigurarea voluntară în cadrul regimului francez nu trebuie să fie sau să fi fost desfăşurată nici pe teritoriul francez, nici pe teritoriul statului membru al cărui resortisant este lucrătorul respectiv;
- la depunerea cererii, lucrătorul trebuie să prezinte dovezi privind fie faptul că a avut reşedinţa în Franţa timp de cel puţin zece ani consecutivi, fie că s-a aflat sub incidenţa legislaţiei franceze, cu titlu obligatoriu sau facultativ continuu, pentru aceeaşi perioadă de timp.
4.În sensul articolului 73 alineatul (3) din regulament, expresia "prestaţii familiale" include:
a)alocaţii prenatale prevăzute la articolul L 516 din Codul securităţii sociale;
b)alocaţiile familiale prevăzute la articolele L 524 şi L 531 din Codul securităţii sociale;
c)indemnizaţia compensatorie pentru impozitul pe venit prevăzută la articolul L 532 din Codul securităţii sociale;
Cu toate acestea, această prestaţie poate fi plătită numai dacă salariul primit pe perioada activităţii în postul respectiv este supus impozitului pe venit în Franţa;
d)alocaţia unică de salariu prevăzută la articolul L 5 3 3 din Codul securităţii sociale.
Partea D:ITALIA
Nici una.
Partea E:LUXEMBURG
Prin derogare de la articolul 94 alineatul (2) din regulament, perioadele de asigurare sau perioadele asimilate realizate înainte de 1 ianuarie 1946 în temeiul legislaţiei din Luxemburg pentru asigurări de pensie de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de deces sunt luate în considerare numai în scopul aplicării acestei legislaţii în măsura în care drepturile pe cale de a fi dobândite ar trebui menţinute până la 1 ianuarie 1959 sau ar trebui recuperate ulterior în conformitate numai cu acea legislaţie sau în conformitate cu convenţiile bilaterale în vigoare sau care urmează să fie încheiate. În cazul în care se aplică mai multe convenţii bilaterale, se iau în considerare perioadele de asigurare sau perioadele asimilate începând de la data cea mai îndepărtată.
Partea F:ŢĂRILE DE JOS
1.Asigurarea de boală pentru titularii pensiilor pentru limită de vârstă
a)în aplicarea articolelor 27 şi/sau 28, se consideră că o persoană care primeşte o pensie pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei din Ţările de Jos şi o pensie în temeiul legislaţiei unui alt stat membru are dreptul la prestaţii în natură dacă, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 9, îndeplineşte condiţiile necesare pentru a fi afiliată la o asigurare voluntară de sănătate pentru persoane în vârstă;
b)Cotizaţia pentru asigurarea voluntară de boală pentru persoanele în vârstă se ridică, pentru persoanele în cauză care au reşedinţa într-unul dintre celelalte state membre, la jumătate din media costurilor suportate în Ţările de Jos pentru tratament medical pentru o persoană în vârstă şi membrii familiei sale.
2.Aplicarea legislaţiei din Ţările de Jos privind asigurarea generală pentru limită de vârstă
a)Perioadele de asigurare de dinainte de 1 ianuarie 1957 în timpul cărora un beneficiar, neîndeplinind condiţiile care să-i permită să-i fie considerate aceste perioade ca perioade de asigurare, a avut reşedinţa pe teritoriul Ţărilor de Jos după vârsta de 15 ani sau în timpul cărora, în timp ce avea reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, a desfăşurat o activitate salariată pe teritoriul Ţărilor de Jos pentru un angajator stabilit în acea ţară sunt considerate, de asemenea, perioade de asigurare realizate prin aplicarea legislaţiei din Ţările de Jos pentru asigurarea generală pentru limită de vârstă;
b)Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a) de mai sus nu sunt luate în calcul în cazul în care coincid cu perioadele luate în calcul pentru calcularea pensiei ce poate fi plătită conform legislaţiei unui alt stat membru pentru asigurarea de limită de vârstă;
c)În privinţa unei femei căsătorite al cărei soţ are dreptul la o pensie, în temeiul legislaţiei din Ţările de Jos, pentru asigurarea generală de limită de vârstă, perioadele căsătoriei care preced data la care ea a împlinit vârsta de şaizeci şi cinci de ani şi pe parcursul cărora ea a avut reşedinţa pe teritoriul unuia sau mai multor state membre sunt luate, de asemenea, în calcul ca perioade de asigurare, în măsura în care aceste perioade coincid cu perioadele de asigurare realizate de soţul său în temeiul acelei legislaţii şi cu cele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a);
d)Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (c) nu sunt luate în calcul în cazul în care coincid cu perioadele luate în calcul pentru calcularea unei pensii care trebuie plătită femeii căsătorite respective în temeiul legislaţiei privind asigurarea de limită de vârstă dintr-un alt stat membru sau cu perioadele în timpul cărora ea a primit o pensie pentru limită de vârstă în temeiul acelei legislaţii;
e)în cazul unei femei care a fost căsătorită şi al cărei soţ s-a aflat sub incidenţa legislaţiei din Ţările de Jos în privinţa asigurării pentru limită de vârstă sau se consideră că a efectuat perioade de asigurare în temeiul literei (a), dispoziţiile de la cele două litere precedente se aplică prin analogie;
f)Perioadele prevăzute la literele (a) şi (c) sunt luate în considerare pentru calcularea pensiei de limită de vârstă numai dacă persoana respectivă a avut reşedinţa timp de şase ani pe teritoriul unuia sau mai multor state membre după vârsta de cincizeci şi nouă de ani şi atât timp cât persoana respectivă are reşedinţa pe teritoriul unuia dintre acele state membre.
3.Aplicarea legislaţiei din Ţările de Jos referitoare la asigurarea generală pentru văduve si orfani
a)În sensul articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele anterioare datei de 1 octombrie 1959 pe parcursul cărora lucrătorul a avut reşedinţa pe teritoriul Ţărilor de Jos după împlinirea vârstei de cincisprezece ani sau pe parcursul cărora, în timp ce avea reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, a desfăşurat o activitate salariată pe teritoriul Ţărilor de Jos pentru un angajator stabilit în acea ţară sunt, de asemenea, considerate perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiei din Ţările de Jos în legătură cu asigurarea generală pentru văduve şi orfani;(b) Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a) nu se iau în calcul dacă ele coincid cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei unui alt stat în privinţa pensiilor de urmaş.
4.Aplicarea legislaţiei din Ţările de Jos privind asigurarea împotriva incapacităţii de muncă
a)În sensul articolului 46 alineatul (2) din regulament, perioadele de activitate salariată şi perioadele asimilate realizate în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos înainte de 1 iulie 1967 sunt, de asemenea, considerate ca perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos în privinţa asigurărilor împotriva incapacităţii de muncă;
b)Perioadele care urmează să fie luate în calcul în temeiul literei (a) sunt considerate perioade de asigurare realizate în temeiul unei legislaţii de tipul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din regulament.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007