Capitolul 1 - BOALA ŞI MATERNITATEA - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
CAPITOLUL 1:BOALA ŞI MATERNITATEA
Art. 18: Cumularea perioadelor de asigurare
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea sau recuperarea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de asigurare ia în calcul, în măsura în care este necesar, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
(2)Dispoziţiile alineatului (1) se aplică lucrătorilor sezonieri, chiar dacă este vorba despre perioade anterioare oricărei întreruperi a asigurării, care depăşesc perioada permisă de legislaţia statului competent, cu condiţia, cu toate acestea, ca lucrătorul respectiv să nu fi încetat să fie asigurat pe o perioadă mai mare de patru luni.
Art. 19: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul competent. Reguli generale
(1)Un lucrător care îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în privinţa dreptului la prestaţii, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18, beneficiază în statul de reşedinţă de:
a)prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de instituţia de la locul de reşedinţă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta;
b)prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia de la locul de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi furnizate de această din urmă instituţie în numele primei instituţii, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent.
(2)Dispoziţiile alineatului (1) litera (a) se aplică prin analogie membrilor de familie care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, în măsura în care ei nu au dreptul la aceste prestaţii în temeiul legislaţiei statului pe al cărui teritoriu îsi au reşedinţa.
Art. 20: Lucrătorii frontalieri şi membrii familiilor lor. Reguli speciale
Un lucrător frontalier poate obţine prestaţii şi pe teritoriul statului competent. Aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia statului respectiv, ca şi când lucrătorul şi-ar avea reşedinţa acolo. Membrii familiei sale pot beneficia de prestaţii în natură în aceleaşi condiţii; cu toate acestea, beneficiul acestor prestaţii este condiţionat, cu excepţia cazurilor urgente, de un acord între statele respective sau între autorităţile competente din acele state sau, în absenţa acestuia, de autorizarea prealabilă de către instituţia competentă.
Art. 21: Şederea sau transferul domiciliului în statul competent
(1)Un lucrător şi membrii familiei sale prevăzuţi la articolul 19 care au drept de şedere pe teritoriul statului competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului respectiv, ca şi când şi-ar avea reşedinţa în acel stat, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau maternitate anterior şederii. Această dispoziţie nu se aplică, cu toate acestea, lucrătorilor frontalieri si membrilor familiilor acestora.
(2)Un lucrător şi membrii familiei sale prevăzuţi la articolul 19 care îşi transferă reşedinţa pe teritoriul statului competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului respectiv, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate înainte de transferarea reşedinţei.
Art. 22: Şederea în afara statului competent.
Întoarcerea sau transferul reşedinţei într-un alt stat membru pe timpul bolii sau maternităţii. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru primirea tratamentului adecvat
(1)Un lucrător care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în privinţa dreptului la prestaţii, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18 şi:
a)a cărui stare necesită imediat prestaţii pe parcursul şederii pe teritoriul unui alt stat membru sau
b)care, după ce a dobândit dreptul la prestaţii plătibile de instituţia competentă, este autorizat de respectiva instituţie să revină pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa sau să-şi transfere reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru sau
c)care este autorizat de instituţia competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării sale are dreptul:
(i)la prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta, durata perioadei pe parcursul căreia se furnizează prestaţii fiind reglementată, cu toate acestea, de legislaţia statului competent;
(ii)la prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care aceasta o aplică. Cu toate acestea, după acordul între instituţia competentă şi instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi acordate de această din urmă instituţie în numele primei instituţii, în conformitate cu legislaţia statului competent.
(2)Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă se stabileşte că deplasarea persoanei respective ar prejudicia starea sănătăţii sale sau primirea de tratament medical.
Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi asigurat pentru persoana respectivă pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa.
(3)Membrii de familie ai unui lucrător beneficiază de dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) în ceea ce priveşte prestaţiile în natură.
(4)Faptul că un lucrător beneficiază de dispoziţiile alineatului (1) nu aduce atingere dreptului la prestaţii al membrilor familiei sale.
Art. 23: Calcularea prestaţiilor în numerar
(1)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că, la calcularea prestaţiilor în numerar, se ia în considerare salariul mediu stabileşte respectivul salariu mediu exclusiv în funcţie de salariile înregistrate în perioadele realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(2)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza unui salariu forfetar ia în considerare exclusiv salariul forfetar sau, după caz, media salariilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(3)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că valoarea prestaţiilor în numerar variază în funcţie de numărul membrilor de familie ia în considerare şi membrii de familie ai persoanei respective care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent.
Art. 24: Prestaţii în natură substanţiale
(1)În cazul în care dreptul unui lucrător sau al unui membru al familiei sale la o proteză, la o aparatură mare sau la alte prestaţii substanţiale în natură a fost recunoscut de instituţia dintr-un stat membru înainte ca acesta să se asigure la instituţia dintr-un alt stat membru, respectivul lucrător beneficiază de aceste prestaţii pe cheltuiala primei instituţii, chiar dacă acestea sunt acordate după ce lucrătorul se asigură la cea de-a doua instituţie.
(2)Comisia administrativă întocmeşte lista prestaţiilor cărora li se aplică dispoziţiile alineatului (1).
Art. 25
(1)Un şomer căruia i se aplică articolul 69 alineatul (1) şi articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) a doua teză şi care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în legătură cu drepturile la prestaţii în natură şi în numerar, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18, beneficiază, pentru perioada prevăzută la articolul 69 alineatul (1) litera (c), de:
a)prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia din statul membru în care el îşi caută un loc de muncă în conformitate cu legislaţia celei din urmă instituţii, ca şi când ar fi asigurat la ea;
b)prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia din statul membru în care şomerul caută un loc de muncă, cea de-a doua instituţie poate să acorde prestaţii în numele primei instituţii în conformitate cu legislaţia statului competent. Ajutoarele de şomaj prevăzute la articolul 69 alineatul (1) nu se acordă pe perioada în care se primesc prestaţii în numerar.
(2)O persoană aflată în şomaj total, căreia i se aplică dispoziţiile articolului 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau litera (b) punctul (ii) prima teză beneficiază de prestaţii în natură şi în numerar în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, ca şi când ar fi fost supus respectivei legislaţii pe parcursul ultimei sale încadrări în muncă, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18; costul acestor prestaţii este suportat de instituţia din ţara de reşedinţă.
(3)În cazul în care un şomer îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului membru care trebuie să plătească ajutorul de şomaj pentru acordarea dreptului la prestaţii în natură, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18, membrii familiei sale beneficiază de aceste prestaţii, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu îşi au reşedinţa sau au drept de şedere. Aceste prestaţii sunt acordate de instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere, în conformitate cu legislaţia pe care aceasta o aplică, în numele instituţiei competente din statul membru care trebuie să plătească ajutorul de şomaj.
(4)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din legislaţia unui stat membru care permit o prelungire a perioadei în care pot fi acordate prestaţii de boală, perioada prevăzută la alineatul (1) poate fi prelungită, în cazuri de forţă majoră, de către instituţia competentă în limitele stabilite de legislaţia aplicată de respectiva instituţie.
Art. 26: Dreptul la prestaţii în natură în cazul încetării dreptului la prestaţii de la ultima instituţie competentă
(1)Un lucrător, membrii familiei acestuia sau urmaşii săi care, în timpul examinării unei cereri de pensie sau de indemnizaţie, încetează să aibă dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei ultimului stat membru competent beneficiază, cu toate acestea, de aceste prestaţii în următoarele condiţii: prestaţiile în natură sunt acordate în conformitate cu legislaţia statului membru pe teritoriul căruia îşi au reşedinţa persoana sau persoanele respective, în măsura în care acestea au dreptul la aceste prestaţii în temeiul legislaţiei respective sau ar fi avut dreptul la ele în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, dacă şi-ar fi avut reşedinţa pe teritoriul acelui stat, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18.
(2)Un solicitant de pensie sau de indemnizaţie al cărui drept la prestaţii în natură rezultă din legislaţia unui stat membru care obligă persoana respectivă să plătească ea însăşi cotizaţiile pentru asigurarea de sănătate pe durata examinării cererii sale de pensie încetează să aibă dreptul la prestaţii în natură la sfârşitul celei de-a doua luni pentru care nu a plătit cotizaţiile datorate.
(3)Prestaţiile în natură acordate în temeiul dispoziţiilor alineatului (1) sunt plătite de instituţia care a perceput cotizaţiile, în aplicarea dispoziţiilor alineatului (2); în cazul în care nu există cotizaţii plătibile în conformitate cu dispoziţiile alineatului (2), instituţia care trebuie să plătească prestaţiile în natură returnează instituţiei de la locul de reşedinţă, după acordarea pensiei sau indemnizaţiei în temeiul articolului 28, valoarea prestaţiilor furnizate.
Art. 27: Pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei mai multor state în cazul în care persoanele respective se bucură de dreptul la prestaţii în natură în ţara de reşedinţă
Titularul unei pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multe state membre, care are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18 şi ale anexei V, precum şi membrii familiei sale, obţin aceste prestaţii de la instituţia de la locul de reşedinţă şi pe cheltuiala acelei instituţii, ca şi când persoana în cauză ar fi titular al unei pensii sau indemnizaţii plătibile numai în conformitate cu legislaţia celui din urmă stat.
Art. 28: Pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state, în cazul în care persoanele respective nu se bucură de nici un drept la prestaţii în natură în ţara de reşedinţă
(1)Titularul unei pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multe state membre, care nu are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, beneficiază, cu toate acestea, de aceste prestaţii pentru sine şi pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea dreptul la acestea în temeiul legislaţiei statului membru sau cel puţin a unuia dintre statele membre competente în privinţa pensiilor, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18 şi ale anexei V, dacă acesta şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului în cauză. Prestaţiile sunt acordate, în numele instituţiei prevăzute la alineatul (2), de instituţia de la locul de reşedinţă, ca şi când persoana în cauză ar fi titularul unei pensii sau indemnizaţii în temeiul legislaţiei statului pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa şi ar avea dreptul la prestaţii în natură.
(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestaţiilor în natură este suportat de instituţia determinată în conformitate cu următoarele reguli:
a)în cazul în care titularul are dreptul la prestaţiile menţionate în temeiul legislaţiei unui singur stat membru, costul este suportat de instituţia competentă din acel stat;
b)în cazul în care titularul are dreptul la respectivele prestaţii în temeiul legislaţiilor din două sau mai multe state membre, costul acestora este suportat de instituţia competentă din statul membru în conformitate cu a cărui legislaţie titularul a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare; dacă aplicarea acestei reguli are drept rezultat responsabilitatea mai multor instituţii pentru costul prestaţiilor, costul este suportat de instituţia la care titularul a fost ultima dată asigurat.
Art. 29: Reşedinţa membrilor de familie într-un alt stat decât cel în care îsi are reşedinţa titularul. Transferul reşedinţei în statul în care îşi are reşedinţa titularul
(1)Membrii familiei titularului uneia sau mai multor pensii sau indemnizaţii plătibile în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat decât cel în care îşi are reşedinţa titularul, beneficiază de prestaţii în natură, ca şi când titularul şi-ar avea reşedinţa pe acelaşi teritoriu ca şi ei, cu condiţia ca acesta să aibă dreptul la prestaţiile arătate în temeiul legislaţiei unui stat membru. Aceste prestaţii se plătesc de către instituţia de la locul de reşedinţă al membrilor de familie, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicate de acea instituţie şi sunt în sarcina instituţiei de la locul de reşedinţă al titularului.
(2)Membrii de familie la care se face referire la alineatul (1), care îşi transferă reşedinţa pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa titularul, beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei acelui stat, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate, înainte de transferul reşedinţei sale.
Art. 30: Prestaţii în natură substanţiale
Dispoziţiile articolului 24 se aplică prin analogie titularilor de pensii sau indemnizaţii.
Art. 31: Şederea titularului şi a membrilor familiei sale într-un alt stat decât statul în care îşi au reşedinţa
Titularul unei pensii sau al unei rente datorate în temeiul unui stat membru sau în temeiul a două sau mai multor state, care are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unuia dintre aceste state, precum şi membrii familiei sale, beneficiază de aceste prestaţii pe durata şederii pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa. Aceste prestaţii se plătesc de către instituţia de la locul de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică şi sunt în sarcina instituţiei de la locul de reşedinţă al titularului.
Art. 32: Dispoziţii speciale privind responsabilitatea pentru costul prestaţiilor acordate foştilor lucrători frontalieri, membrilor familiilor acestora sau urmaşilor lor
Costul prestaţiilor în natură acordate titularului prevăzut la articolul 27, fost lucrător frontalier, sau urmaşul unui lucrător frontalier, precum şi membrilor familiei sale în temeiul dispoziţiilor articolului 27 sau 31 se împart în mod egal între instituţia de la locul de reşedinţă al titularului şi instituţia la care a fost asigurat ultima dată, în măsura în care a avut calitatea de lucrător frontalier în timpul celor trei luni imediat anterioare datei la care pensia sau indemnizaţia a devenit plătibilă sau datei decesului său.
Art. 33: Cotizaţii care trebuie plătite de către titularii pensiilor sau indemnizaţiilor
Instituţia care este responsabilă pentru plata unei pensii sau indemnizaţii şi care aparţine unui stat membru a cărui legislaţie prevede reţineri din cotizaţii care trebuie plătite de titularul unei pensii sau indemnizaţii pentru acoperirea prestaţiilor în natură este autorizată să opereze aceste reţineri, calculate în conformitate cu legislaţia respectivă, în măsura în care costul prestaţiilor în natură, din pensia sau indemnizaţia datorată în temeiul articolelor 27, 28, 29, 31 şi 32 urmează să fie suportat de o instituţie din statul membru respectiv.
Art. 34: Dispoziţie generală
Dispoziţiile articolelor 2 7 - 3 3 nu se aplică titularului unei pensii sau indemnizaţii sau membrilor familiei sale care au dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui stat membru ca rezultat al desfăşurării unei activităţi profesionale. În acest caz, persoana în cauză este considerată, în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, lucrător sau membru al familiei unui lucrător.
Art. 35: Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în ţara de reşedinţă sau de şedere. Boli anterioare. Perioada maximă pe parcursul căreia se acordă prestaţii
(1)În cazul în care legislaţia din ţara de şedere sau de reşedinţă conţine mai multe regimuri de asigurare pentru boală sau maternitate, dispoziţiile aplicabile în temeiul articolelor 19, 21 alineatul (1), 22, 25, 26, 28 alineatul (1), 29 alineatul (1) sau 31 sunt cele ale regimului de care aparţin lucrătorii manuali din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă această legislaţie include un sistem special pentru lucrătorii din mine şi unităţi asimilate, dispoziţiile unui astfel de regim se aplică acestei categorii de lucrători şi membrilor familiilor acestora, în cazul în care instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă căreia i se adresează este competentă pentru aplicarea unui astfel de regim.
(2)Dacă în legislaţia unui stat membru, acordarea prestaţiilor este condiţionată de originea bolii, această condiţie nu este opozabilă nici lucrătorilor, nici membrilor de familie cărora li se aplică prezentul regulament, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu îsi au reşedinţa.
(3)În cazul în care legislaţia unui stat membru stabileşte o perioadă maximă pentru acordarea prestaţiilor, instituţia care aplică această legislaţie poate, după caz, să ia în considerare perioada pe parcursul căreia au fost deja acordate prestaţii de către instituţia dintr-un alt stat pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate.
Art. 36
(1)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 32, prestaţiile în natură acordate de instituţia dintr-un stat membru în numele instituţiei dintr-un alt stat membru, în temeiul dispoziţiilor prezentului capitol, se rambursează integral.
(2)Rambursările prevăzute la alineatul (1) sunt stabilite şi efectuate în conformitate cu procedura prevăzută de regulamentul de aplicare menţionat la articolul 97, fie la prezentarea unei dovezi privitoare la cheltuielile efective, fie pe baza unor plăţi forfetare.
În cel de-al doilea caz, plăţile forfetare sunt de aşa natură încât suma returnată să fie cât mai apropiată de cheltuielile efectiv realizate.
(3)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state pot prevedea alte moduri de rambursare sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor.