Secţiunea 2 - Lucrătorii şi membrii familiilor lor - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Secţiunea 2:Lucrătorii şi membrii familiilor lor
Art. 19: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul competent. Reguli generale
(1)Un lucrător care îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în privinţa dreptului la prestaţii, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18, beneficiază în statul de reşedinţă de:
a)prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de instituţia de la locul de reşedinţă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta;
b)prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia de la locul de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi furnizate de această din urmă instituţie în numele primei instituţii, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului competent.
(2)Dispoziţiile alineatului (1) litera (a) se aplică prin analogie membrilor de familie care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent, în măsura în care ei nu au dreptul la aceste prestaţii în temeiul legislaţiei statului pe al cărui teritoriu îsi au reşedinţa.
Art. 20: Lucrătorii frontalieri şi membrii familiilor lor. Reguli speciale
Un lucrător frontalier poate obţine prestaţii şi pe teritoriul statului competent. Aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia statului respectiv, ca şi când lucrătorul şi-ar avea reşedinţa acolo. Membrii familiei sale pot beneficia de prestaţii în natură în aceleaşi condiţii; cu toate acestea, beneficiul acestor prestaţii este condiţionat, cu excepţia cazurilor urgente, de un acord între statele respective sau între autorităţile competente din acele state sau, în absenţa acestuia, de autorizarea prealabilă de către instituţia competentă.
Art. 21: Şederea sau transferul domiciliului în statul competent
(1)Un lucrător şi membrii familiei sale prevăzuţi la articolul 19 care au drept de şedere pe teritoriul statului competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului respectiv, ca şi când şi-ar avea reşedinţa în acel stat, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau maternitate anterior şederii. Această dispoziţie nu se aplică, cu toate acestea, lucrătorilor frontalieri si membrilor familiilor acestora.
(2)Un lucrător şi membrii familiei sale prevăzuţi la articolul 19 care îşi transferă reşedinţa pe teritoriul statului competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului respectiv, chiar dacă au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate înainte de transferarea reşedinţei.
Art. 22: Şederea în afara statului competent.
Întoarcerea sau transferul reşedinţei într-un alt stat membru pe timpul bolii sau maternităţii. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru primirea tratamentului adecvat
(1)Un lucrător care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent în privinţa dreptului la prestaţii, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 18 şi:
a)a cărui stare necesită imediat prestaţii pe parcursul şederii pe teritoriul unui alt stat membru sau
b)care, după ce a dobândit dreptul la prestaţii plătibile de instituţia competentă, este autorizat de respectiva instituţie să revină pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa sau să-şi transfere reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru sau
c)care este autorizat de instituţia competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării sale are dreptul:
(i)la prestaţii în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta, durata perioadei pe parcursul căreia se furnizează prestaţii fiind reglementată, cu toate acestea, de legislaţia statului competent;
(ii)la prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care aceasta o aplică. Cu toate acestea, după acordul între instituţia competentă şi instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi acordate de această din urmă instituţie în numele primei instituţii, în conformitate cu legislaţia statului competent.
(2)Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă se stabileşte că deplasarea persoanei respective ar prejudicia starea sănătăţii sale sau primirea de tratament medical.
Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi asigurat pentru persoana respectivă pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa.
(3)Membrii de familie ai unui lucrător beneficiază de dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) în ceea ce priveşte prestaţiile în natură.
(4)Faptul că un lucrător beneficiază de dispoziţiile alineatului (1) nu aduce atingere dreptului la prestaţii al membrilor familiei sale.
Art. 23: Calcularea prestaţiilor în numerar
(1)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că, la calcularea prestaţiilor în numerar, se ia în considerare salariul mediu stabileşte respectivul salariu mediu exclusiv în funcţie de salariile înregistrate în perioadele realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(2)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza unui salariu forfetar ia în considerare exclusiv salariul forfetar sau, după caz, media salariilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(3)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că valoarea prestaţiilor în numerar variază în funcţie de numărul membrilor de familie ia în considerare şi membrii de familie ai persoanei respective care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent.
Art. 24: Prestaţii în natură substanţiale
(1)În cazul în care dreptul unui lucrător sau al unui membru al familiei sale la o proteză, la o aparatură mare sau la alte prestaţii substanţiale în natură a fost recunoscut de instituţia dintr-un stat membru înainte ca acesta să se asigure la instituţia dintr-un alt stat membru, respectivul lucrător beneficiază de aceste prestaţii pe cheltuiala primei instituţii, chiar dacă acestea sunt acordate după ce lucrătorul se asigură la cea de-a doua instituţie.
(2)Comisia administrativă întocmeşte lista prestaţiilor cărora li se aplică dispoziţiile alineatului (1).