Secţiunea 2 - Agravarea unei boli profesionale pentru care s-a acordat prestaţia - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Secţiunea 2:Agravarea unei boli profesionale pentru care s-a acordat prestaţia
Art. 60
(1)În cazul agravării unei boli profesionale pentru care un lucrător a beneficiat sau beneficiază de o prestaţie în temeiul legislaţiei unui stat membru, se aplică următoarele dispoziţii:
a)dacă lucrătorul, din momentul în care beneficiază de prestaţii, nu a desfăşurat, în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, o activitate care ar fi putut să-i provoace sau să-i agraveze boala respectivă, instituţia competentă a celui dintâi stat membru este obligată să suporte costul prestaţiilor, având în vedere agravarea, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică;
b)dacă lucrătorul, din momentul în care beneficiază de prestaţii, a desfăşurat o astfel de activitate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, instituţia competentă a celui dintâi stat este obligată să suporte costul prestaţiilor, fără să ia în considerare agravarea, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică. Instituţia competentă din cel de-al doilea stat acordă lucrătorului un supliment, al cărui cuantum este egal cu diferenţa dintre valoarea prestaţiilor datorate după agravare şi cea a prestaţiilor care ar fi fost datorate înainte de agravare, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, dacă boala respectivă s-ar fi produs sub incidenţa legislaţiei acelui stat;
c)dacă, în cazul prevăzut la litera (b), un lucrător care suferă de pneumoconioză sclerogenă sau de o boală care este stabilită în aplicarea dispoziţiilor articolului 57 alineatul (4) nu are dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei celui de-al doilea stat, instituţia competentă a celui dintâi stat este obligată să furnizeze prestaţii, luând în considerare agravarea, în temeiul legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, instituţia competentă a celui de-al doilea stat suportă costul diferenţei dintre valoarea prestaţiilor în numerar, inclusiv a indemnizaţiilor, datorate de instituţia competentă a celui dintâi stat, luând în considerare agravarea şi valoarea prestaţiilor corespunzătoare care erau datorate înainte de agravare.
(2)În cazul agravării unei boli profesionale care a determinat aplicarea dispoziţiilor articolului 57 alineatul (3) litera (c), se aplică următoarele dispoziţii:
a)instituţia competentă care a acordat prestaţiile în temeiul dispoziţiilor articolului 57 alineatul (1) este obligată să furnizeze prestaţii în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, luând în considerare agravarea;
b)costul prestaţiilor în numerar, inclusiv al indemnizaţiilor, continuă să fie împărţit între instituţiile care au suportat împreună costurile prestaţiilor anterioare în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) litera (c). Cu toate acestea, în cazul în care victima a desfăşurat din nou o activitate care i-ar putea cauza sau agrava boala profesională respectivă, fie în temeiul legislaţiei unuia dintre statele membre în care aceasta a desfăşurat deja o activitate de aceeaşi natură, fie în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, instituţia competentă a statului respectiv suportă costul diferenţei dintre valoarea prestaţiilor datorate, luând în considerare agravarea, şi valoarea prestaţiilor datorate înainte de agravare.