Capitolul 3 - LIMITA DE VÂRSTĂ ŞI DECESUL (PENSII) - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
CAPITOLUL 3:LIMITA DE VÂRSTĂ ŞI DECESUL (PENSII)
Art. 44: Dispoziţii generale pentru acordarea prestaţiilor în cazul în care un lucrător a fost supus legislaţiei a două sau mai multe state membre
(1)Dreptul la prestaţii al unui lucrător care a fost supus legislaţiei a două sau mai multe state membre sau al urmaşilor săi se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor articolului 49, trebuie să se iniţieze operaţiunile de acordare a prestaţiilor, avându-se în vedere toate legislaţiile sub incidenţa cărora lucrătorul s-a aflat din momentul în care persoana în cauză a depus cererea. Se face excepţie de la această regulă în cazul în care persoana respectivă cere în mod expres amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă la care ar fi avut dreptul în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, cu condiţia ca perioadele realizate în conformitate cu acea legislaţie sau acele legislaţii să nu fie luate în calcul în scopul dobândirii dreptului la prestaţii într-un alt stat membru.
(3)Prezentul capitol nu se referă nici la majorările sau pensiile suplimentare pentru copii, nici la sau pensiile pentru orfani acordate în temeiul dispoziţiilor capitolului 8.
Art. 45: Luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor cărora li s-a supus lucrătorul pentru dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestaţii
(1)O instituţie a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de asigurare ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei oricărui stat membru, ca şi când acestea ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care ea o aplică.
(2)În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează acordarea anumitor prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare într-o profesie care face obiectul unui regim special sau, după caz, într-un post specific, perioadele realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestaţii numai dacă sunt realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită, în aceeaşi profesie sau, după caz, în acelaşi loc de muncă. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de prestaţiile menţionate, aceste perioade se iau în calcul pentru acordarea prestaţiilor în cadrul regimului general sau, dacă această condiţie nu este îndeplinită, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz.
(3)În cazul în care legislaţia unui stat membru care condiţionează acordarea anumitor prestaţii de faptul că un lucrător trebuie să fie supus legislaţiei sale în momentul materializării riscului nu are cerinţe privind durata perioadelor de asigurare nici pentru dobândirea dreptului la prestaţii, nici pentru calcularea prestaţiilor, orice lucrător care nu mai este supus legislaţiei respective este considerat ca fiind încă supus respectivei legislaţii în momentul materializării riscului, în sensul prezentului capitol, dacă, în acel moment, acesta se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru sau, în cazul în care această condiţie nu este îndeplinită, dacă poate revendica dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei unui alt stat membru. Cu toate acestea, în cazul prevăzut la articolul 48 alineatul (1), această ultimă condiţie se consideră satisfăcută.
Art. 46: Acordarea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă din fiecare din statele membre sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat lucrătorul şi ale cărei condiţii le îndeplineşte pentru dobândirea dreptului la prestaţii, fără să mai fie necesară aplicarea dispoziţiilor articolului 45, stabileşte, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, valoarea prestaţiei corespunzătoare duratei totale a perioadelor de asigurare care urmează să fie luate în calcul în temeiul acelei legislaţii.
Instituţia calculează şi suma prestaţiei care ar fi obţinută prin aplicarea regulilor prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b). Se ia în calcul numai valoarea cea mai mare.
(2)Instituţia competentă din fiecare din statele membre sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat lucrătorul aplică următoarele reguli, în cazul în care condiţiile impuse pentru dobândirea dreptului la prestaţii sunt îndeplinite numai având în vedere dispoziţiile articolului 45:
a)instituţia calculează valoarea teoretică a prestaţiei pe care persoana respectivă ar putea să o pretindă, dacă toate perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor statelor membre sub a căror incidenţă s-a aflat persoana respectivă ar fi fost realizate în statul în cauză şi în temeiul legislaţiei aplicate de ea la data acordării prestaţiei. Dacă, în conformitate cu acea legislaţie, valoarea prestaţiei nu depinde de durata perioadelor de asigurare, această valoare se consideră ca fiind valoarea teoretică prevăzută la prezenta literă;
b)instituţia stabileşte apoi valoarea efectivă a prestaţiei pe baza valorii teoretice prevăzute la litera precedentă şi a raportului dintre durata perioadelor de asigurare efectuate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiei aplicate de acea instituţie şi durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre respective;
c)dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre respective este mai mare decât perioada maximă cerută de legislaţia unuia dintre aceste state pentru a beneficia de prestaţia completă, instituţia competentă din acel stat ia în considerare, atunci când aplică dispoziţiile prezentului alineat, această perioadă maximă în locul duratei totale a perioadelor realizate; această metodă de calcul nu trebuie să aibă drept rezultat impunerea asupra acelei instituţii a costurilor unei prestaţii mai mari decât prestaţia integrală prevăzută de legislaţia pe care o aplică;
d)în vederea aplicării regulilor de calcul stabilite în prezentul alineat, procedura de luare în calcul a perioadelor care se suprapun se stabileşte în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.
(3)Persoana în cauză are dreptul la suma totală a prestaţiilor calculate în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), în limitele celei mai mari dintre valorile teoretice ale prestaţiilor calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (a).
Dacă valoarea prevăzută în paragraful anterior este depăşită, orice instituţie care aplică alineatul (1) ajustează prestaţia cu o valoare corespunzătoare raportului dintre valoarea prestaţiei respective şi totalul prestaţiilor stabilite în conformitate cu alineatul (1).
(4)Dacă, în cazul pensiilor sau indemnizaţiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, totalul prestaţiilor datorate de două sau mai multe state, în aplicarea dispoziţiilor unei convenţii multilaterale de securitate socială prevăzute la articolul 6 litera (b), este mai mic decât totalul care ar fi datorat de aceste state membre în aplicarea dispoziţiilor alineatelor (1) şi (3), persoana în cauză beneficiază de dispoziţiile prezentului capitol.
Art. 47: Dispoziţii suplimentare pentru calcularea prestaţiilor
(1)Pentru calcularea valorii teoretice prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (a), se aplică următoarele reguli:
a)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate pe baza unui salariu mediu, a unei cotizaţii medii, a unei majorări medii sau a raportului care a existat, pe durata perioadelor de asigurare, între salariul brut al persoanei în cauză şi media salariilor brute ale tuturor persoanelor asigurate, cu excepţia ucenicilor, stabileşte aceste cifre medii sau rapoarte numai pe baza perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei statului menţionat sau a salariului brut primit de persoana respectivă numai pe durata acelor perioade;
b)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate pe baza cuantumului salariilor, cotizaţiilor sau majorărilor stabileşte salariile, cotizaţiile sau majorările care urmează să fie luate în calcul în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre, pe baza mediei salariilor, cotizaţiilor sau majorărilor medii înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică;
c)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare consideră salariul sau suma care urmează să fie luată în calcul în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre ca fiind egale cu salariul sau cu suma forfetară sau, după caz, cu media salariilor sau a valorilor forfetare corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică;
d)instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile sunt calculate, pentru unele perioade, pe baza cuantumului salariilor şi, pentru alte perioade, pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare, instituţia competentă ia în calcul, în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre, salariile sau valorile determinate în conformitate cu dispoziţiile de la litera (b) sau (c) sau, după caz, media acestor salarii sau sume; dacă, pentru toate perioadele realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, prestaţiile se calculează pe baza unui salariu sau a unei sume forfetare, instituţia competentă consideră salariul care urmează să fie luat în calcul în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre ca fiind egal cu salariul teoretic corespunzător respectivului salariu sau respectivei sume forfetare.
(2)Regulile legislaţiei unui stat membru privind reevaluarea factorilor care se iau în considerare pentru calcularea prestaţiilor se aplică, după caz, factorilor care urmează să fie luaţi în calcul de instituţia competentă a acelui stat, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), în privinţa perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor altor state membre.
(3)În cazul în care, în temeiul legislaţiei unui stat membru, valoarea prestaţiilor este stabilită luându-se în considerare existenţa membrilor de familie, alţii decât copiii, instituţia competentă a respectivului stat ia în considerare şi membrii de familie ai persoanei respective care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent.
Art. 48: Perioadele de asigurare mai mici de un an
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 46 alineatul (2), dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei unui stat membru nu se ridică la un an şi dacă, luându-se în calcul numai acele perioade, nu se dobândeşte nici un drept la prestaţii în conformitate cu respectiva legislaţie, instituţia statului respectiv nu este obligată să acorde prestaţii pentru aceste perioade.
(2)Instituţia competentă din fiecare dintre celelalte state membre implicate ia în calcul perioadele prevăzute la alineatul (1), în vederea aplicării dispoziţiilor articolului 46 alineatul (2), cu excepţia celor de la litera (b).
(3)Dacă efectul aplicării dispoziţiilor alineatului (1) ar fi acela de a descărca de obligaţii toate instituţiile statelor respective, prestaţiile se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei celui din urmă dintre aceste state ale cărei condiţii sunt îndeplinite, ca şi când toate perioadele de asigurare realizate şi luate în calcul în conformitate cu articolul 45 alineatele (1) şi (2) ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei acelui stat.
Art. 49: Calcularea prestaţiilor atunci când persoana în cauză nu îndeplineşte simultan condiţiile impuse de toate legislaţiile sub incidenţa cărora au fost realizate perioadele de asigurare
(1)Dacă, la un moment dat, persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea prestaţiilor de către toate
legislaţiile statelor membre cărora li s-a supus, ţinând seama, după caz, de dispoziţiile articolului 45, dar îndeplineşte numai condiţiile uneia sau ale mai multora dintre ele, se aplică următoarele dispoziţii:
a)fiecare dintre instituţiile competente care aplică o legislaţie ale cărei condiţii sunt îndeplinite calculează valoarea prestaţiei datorate în conformitate cu dispoziţiile articolului 46;
b)cu toate acestea:
(i)dacă persoana respectivă îndeplineşte condiţiile a cel puţin două legislaţii fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite, aceste perioade nu se iau în calcul în vederea aplicării articolului 46 alineatul (2);
(ii)dacă persoana respectivă îndeplineşte numai condiţiile unei singure legislaţii fără să fi recurs la perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite, valoarea prestaţiei datorate se calculează numai în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei ale căror condiţii sunt îndeplinite, luându-se în calcul numai perioadele realizate în temeiul acelei legislaţii.
(2)Prestaţia sau prestaţiile acordate în temeiul uneia sau mai multora dintre legislaţiile respective, în cazul prevăzut la alineatul (1), este recalculată (sunt recalculate) în mod automat, în conformitate cu articolul 46, în măsura în care condiţiile impuse de una sau mai multe dintre celelalte legislaţii sub incidenţa cărora s-a aflat persoana respectivă sunt îndeplinite, luându-se în considerare, după caz, dispoziţiile articolului 45.
(3)O recalculare se face în mod automat în conformitate cu alineatul (1) şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 40 alineatul (2), atunci când condiţiile impuse de una sau mai multe dintre legislaţiile respective nu mai sunt îndeplinite.
Art. 50: Acordarea unui supliment când totalul prestaţiilor datorate în temeiul legislaţiilor diferitelor state membre nu se ridică la nivelul minim prevăzut de legislaţia statului pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa beneficiarul
Beneficiarului prestaţiilor căruia i s-a aplicat prezentul capitol nu i se poate acorda, în statul pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa şi în conformitate cu legislaţia căruia îi este datorată o prestaţie, o prestaţie mai mică decât prestaţia minimă stabilită de respectiva legislaţie pentru o perioadă de asigurare egală cu toate perioadele de asigurare luate în calcul pentru acordarea prestaţiilor în conformitate cu articolele precedente. Dacă este necesar, instituţia competentă din acel stat îi plăteşte, pe întreaga perioadă în care îşi are reşedinţa pe teritoriul statului respectiv, un supliment egal cu diferenţa dintre totalul prestaţiilor datorate în temeiul prezentului capitol şi valoare prestaţiei minime.
Art. 51: Reevaluarea şi recalcularea prestaţiilor
(1)Dacă, din cauza unei creşteri a costului vieţii, a unei variaţii a nivelului salariilor sau a altor cauze de ajustare, prestaţiile statelor respective sunt modificate cu un procent fix sau cu o valoare fixă, acest procent sau această valoare trebuie aplicate direct prestaţiilor stabilite în conformitate cu articolul 46, fără să mai fie necesară o recalculare în conformitate cu dispoziţiile respectivului articol.
(2)Pe de altă parte, dacă metoda de stabilire sau regulile de calculare a prestaţiilor trebuie modificate, se face o recalculare în conformitate cu dispoziţiile articolului 46.