Art. 46. - Art. 46: Acordarea prestaţiilor - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 46: Acordarea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă din fiecare din statele membre sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat lucrătorul şi ale cărei condiţii le îndeplineşte pentru dobândirea dreptului la prestaţii, fără să mai fie necesară aplicarea dispoziţiilor articolului 45, stabileşte, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, valoarea prestaţiei corespunzătoare duratei totale a perioadelor de asigurare care urmează să fie luate în calcul în temeiul acelei legislaţii.
Instituţia calculează şi suma prestaţiei care ar fi obţinută prin aplicarea regulilor prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b). Se ia în calcul numai valoarea cea mai mare.
(2)Instituţia competentă din fiecare din statele membre sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat lucrătorul aplică următoarele reguli, în cazul în care condiţiile impuse pentru dobândirea dreptului la prestaţii sunt îndeplinite numai având în vedere dispoziţiile articolului 45:
a)instituţia calculează valoarea teoretică a prestaţiei pe care persoana respectivă ar putea să o pretindă, dacă toate perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiilor statelor membre sub a căror incidenţă s-a aflat persoana respectivă ar fi fost realizate în statul în cauză şi în temeiul legislaţiei aplicate de ea la data acordării prestaţiei. Dacă, în conformitate cu acea legislaţie, valoarea prestaţiei nu depinde de durata perioadelor de asigurare, această valoare se consideră ca fiind valoarea teoretică prevăzută la prezenta literă;
b)instituţia stabileşte apoi valoarea efectivă a prestaţiei pe baza valorii teoretice prevăzute la litera precedentă şi a raportului dintre durata perioadelor de asigurare efectuate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiei aplicate de acea instituţie şi durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre respective;
c)dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate înainte de materializarea riscului în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre respective este mai mare decât perioada maximă cerută de legislaţia unuia dintre aceste state pentru a beneficia de prestaţia completă, instituţia competentă din acel stat ia în considerare, atunci când aplică dispoziţiile prezentului alineat, această perioadă maximă în locul duratei totale a perioadelor realizate; această metodă de calcul nu trebuie să aibă drept rezultat impunerea asupra acelei instituţii a costurilor unei prestaţii mai mari decât prestaţia integrală prevăzută de legislaţia pe care o aplică;
d)în vederea aplicării regulilor de calcul stabilite în prezentul alineat, procedura de luare în calcul a perioadelor care se suprapun se stabileşte în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 97.
(3)Persoana în cauză are dreptul la suma totală a prestaţiilor calculate în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), în limitele celei mai mari dintre valorile teoretice ale prestaţiilor calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (a).
Dacă valoarea prevăzută în paragraful anterior este depăşită, orice instituţie care aplică alineatul (1) ajustează prestaţia cu o valoare corespunzătoare raportului dintre valoarea prestaţiei respective şi totalul prestaţiilor stabilite în conformitate cu alineatul (1).
(4)Dacă, în cazul pensiilor sau indemnizaţiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, totalul prestaţiilor datorate de două sau mai multe state, în aplicarea dispoziţiilor unei convenţii multilaterale de securitate socială prevăzute la articolul 6 litera (b), este mai mic decât totalul care ar fi datorat de aceste state membre în aplicarea dispoziţiilor alineatelor (1) şi (3), persoana în cauză beneficiază de dispoziţiile prezentului capitol.