Art. 55. - Art. 55: Şederea în afara statului competent. Întoarcerea sau transferul reşedinţei într-un alt stat membru după suferirea unui accident sau contractarea unei boli profesionale. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru a primi tratament adecvat - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 55: Şederea în afara statului competent. Întoarcerea sau transferul reşedinţei într-un alt stat membru după suferirea unui accident sau contractarea unei boli profesionale. Necesitatea deplasării într-un alt stat pentru a primi tratament adecvat
(1)Un lucrător care suferă un accident de muncă sau contractează o boală profesională şi:
a)care are drept de şedere pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent sau
b)care, după ce a dobândit dreptul la prestaţii pe cheltuiala instituţiei competente, este autorizat de acea instituţie să se întoarcă pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa sau să-şi transfere reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru
c)care este autorizat de instituţia competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratament adecvat stării sale
are dreptul:
(i)la prestaţii în natură acordate în numele instituţiei competente de instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi când ar fi afiliat la aceasta, perioada de acordare a prestaţiilor urmând să fie, cu toate acestea, reglementată de legislaţia statului competent;
(ii)la prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică. Cu toate acestea, după acordul dintre instituţia competentă şi instituţia de la locul de şedere sau de reşedinţă, aceste prestaţii pot fi acordate de cea din urmă instituţie în numele celei dintâi instituţii, în conformitate cu legislaţia statului competent.
(2)Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă s-a stabilit că deplasarea persoanei în cauză este de natură să-i compromită starea sănătăţii sau tratamentul pe care îl primeşte.
Autorizaţia necesară în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv nu poate fi acordat persoanei respective pe teritoriul statului membru pe care îşi are reşedinţa.