Titlul ii - STABILIREA LEGISLAŢIEI APLICABILE - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
TITLUL II:STABILIREA LEGISLAŢIEI APLICABILE
Art. 13: Reguli generale
(1)Un lucrător căruia i se aplică prezentul regulament este supus numai legislaţiei dintr-un singur stat membru. Această legislaţie este stabilită în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 14 - 17:
a)un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru este supus legislaţiei acelui stat, chiar dacă acesta îşi are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru sau dacă sediul sau
locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului este situat pe teritoriul unui alt stat membru;
b)un lucrător încadrat la bordul unei nave aflate sub pavilionul unui stat membru este supus legislaţiei acelui stat;
c)funcţionarii şi personalul asimilat acestora se supun legislaţiei statului membru căreia i se supune administraţia care i-a încadrat în muncă;
d)un lucrător care efectuează serviciul militar sau convocări ulterioare în cadrul forţelor armate ale unui stat membru îşi păstrează statutul de lucrător şi se supune legislaţiei acelui stat; dacă drepturile sale în conformitate cu respectiva legislaţie sunt condiţionate de realizarea perioadei de asigurare înainte de încorporare sau după liberarea din serviciul militar, perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei din oricare alt stat membru se iau în calcul, în măsura necesară, ca şi când ar fi vorba despre perioade de asigurare încheiate în temeiul legislaţiei din primul stat.
Art. 14: Reguli speciale
(1)Regula enunţată la articolul 13 alineatul (2) litera (a) se aplică sub rezerva următoarelor excepţii sau circumstanţe:
a)_
(i)un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru de către o întreprindere pentru care lucrează în mod obişnuit şi detaşat pe teritoriul unui alt stat membru de către această întreprindere pentru a desfăşura o activitate acolo pentru acea întreprindere continuă să fie supus legislaţiei din primul stat membru, cu condiţia ca durata anticipată a acelei activităţi să nu depăşească douăsprezece luni, iar el să nu fie trimis să înlocuiască un alt lucrător care şi-a încheiat perioada de detaşare;
(ii)dacă durata activităţii care urmează să fie desfăşurată se prelungeşte peste durata prevăzută iniţial din cauza unor împrejurări neprevăzute şi depăşeşte douăsprezece luni, legislaţia primului stat continuă să fie aplicată până la încheierea respectivei activităţi, cu condiţia ca autoritatea competentă din statul pe al cărui teritoriu este detaşat lucrătorul sau organismul desemnat de acea autoritate să-şi fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat înainte de sfârşitul perioadei iniţiale de douăsprezece luni. Cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioadă care depăşeşte douăsprezece luni;
b)un lucrător angajat în transporturile internaţionale pe teritoriul a două sau mai multe state membre ca membru al echipajului sau personalului de bord şi care lucrează pentru o întreprindere care, în numele unui terţ sau în nume propriu, operează servicii de transport de pasageri sau mărfuri pe calea ferată, pe căi rutiere, căi aeriene sau căi navigabile interioare şi îşi are sediul pe teritoriul unui stat membru se supune legislaţiei acestui din urmă stat, cu următoarele restricţii:
(i)un lucrător încadrat în muncă de o sucursală sau de o reprezentanţă permanentă pe care întreprinderea respectivă o are pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care îşi are sediul se supune legislaţiei statului membru pe al cărei teritoriu este situată această sucursală sau reprezentanţă permanentă;
(ii)un lucrător încadrat în muncă în principal pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa se supune legislaţiei acelui stat, chiar dacă întreprinderea care îl încadrează nu îşi are nici sediul, nici sucursala, nici reprezentanţa permanentă pe acel teritoriu;
c)un lucrător, altul decât cel angajat în transportul internaţional, care în mod normal îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul a două sau mai multe state, se supune:
(i)legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, dacă îşi desfăşoară activitatea parţial pe acel teritoriu sau dacă este legat de mai multe întreprinderi sau de mai mulţi angajatori care îşi au sediul sau locul de desfăşurare a activităţii pe teritoriul unor state membre diferite;
(ii)legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau persoanei care l-a încadrat, dacă nu îşi are reşedinţa pe teritoriul oricăruia dintre statele în care îşi desfăşoară activitatea;
d)un lucrător încadrat în muncă pe teritoriul unui stat membru de o întreprindere care îşi are sediul pe teritoriul unui alt stat membru şi care se găseşte pe frontiera comună a acestor state se supune legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu întreprinderea îşi are sediul sau locul de desfăşurare a activităţii.
(2)Regula enunţată la articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplică sub rezerva următoarelor excepţii şi circumstanţe:
a)un lucrător încadrat în muncă de o întreprindere de care aparţine în mod obişnuit, fie pe teritoriul unui stat membru, fie la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru, care este detaşat de respectiva întreprindere pentru a desfăşura o activitate, pentru respectiva întreprindere, la bordul unei nave sub pavilionul unui alt stat membru, continuă să se supună legislaţiei din primul stat membru, în condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a);
b)un lucrător care, deşi nu îşi desfăşoară activitatea în mod normal pe mare, este încadrat în muncă în apele teritoriale sau într-un port al unui stat membru pe o navă sub pavilionul unui alt stat membru, dar nu este membru al echipajului, se supune legislaţiei primului stat;
c)un lucrător încadrat în muncă la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru şi remunerat pentru munca sa de o întreprindere sau o persoană fizică al cărei sediu sau loc de desfăşurare a activităţii se găseşte pe teritoriul unui alt stat membru se supune legislaţiei acestui din urmă stat, dacă îşi are reşedinţa pe teritoriul acelui stat; întreprinderea sau persoana fizică plătitoare a remuneraţiei este considerată angajator pentru aplicarea legislaţiei menţionate.
(3)Dispoziţiile legislaţiei unui stat membru care prevăd că titularul unei pensii sau unei indemnizaţii care desfăşoară o activitate profesională sau comercială nu face obiectul unei asigurări obligatorii pentru acea activitate se aplică, de asemenea, titularului unei pensii sau indemnizaţii dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
Art. 15: Reguli privind asigurarea voluntară sau asigurarea facultativă continuă
(1)Dispoziţiile articolelor 13 şi 14 nu se aplică asigurării voluntare sau asigurării facultative continue.
(2)În cazul în care aplicarea legislaţiei a două sau mai multe state membre determină cumulul afilierilor:
- la un regim de asigurare obligatorie şi unuia sau mai multor regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză se supune exclusiv regimului de asigurare obligatorie,
- la două sau mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză poate adera numai la regimul de asigurare voluntară sau facultativă continuă pentru care a optat.
(3)Cu toate acestea, în materie de invaliditate, pentru limită de vârstă şi deces (pensii), persoana în cauză poate adera la un regim de asigurare voluntară sau facultativă continuă dintr-un stat membru, chiar dacă aceasta se supune în mod obligatoriu legislaţiei unui alt stat membru, în măsura în care un astfel de cumul este admis explicit sau implicit în primul stat membru.
Persoana în cauză care solicită aderarea la un regim de asigurare voluntară sau facultativă continuă într-un stat membru a cărui legislaţie prevede, pe lângă această asigurare, o asigurare suplimentară facultativă poate adera numai la această din urmă asigurare.
Art. 16: Reguli speciale privind personalul de serviciu angajat de misiunile diplomatice şi oficiile consulare, precum şi agenţii auxiliari ai Comunităţilor Europene
(1)Dispoziţiile articolului 13 alineatul (2) litera (a) se aplică personalului de serviciu al misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare şi personalului casnic privat în serviciul agenţilor acestor misiuni sau posturi.
(2)Cu toate acestea, lucrătorii prevăzuţi la alineatul (1) care sunt resortisanţi ai statului membru de acreditare sau ai statului membru de trimitere pot opta pentru aplicarea legislaţiei acelui stat. Acest drept de opţiune poate fi reînnoit la sfârşitul fiecărui an calendaristic si nu are efect retroactiv.
(3)Agenţii auxiliari ai Comunităţilor Europene pot opta între aplicarea legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu sunt încadraţi în muncă şi aplicarea legislaţiei statului membru căreia i s-au supus ultima dată sau a statului membru ai cărui resortisanţi sunt, în privinţa altor dispoziţii decât cele referitoare la alocaţiile familiale, a căror acordare este reglementată de regimul aplicabil acestor agenţi. Acest drept de opţiune, care poate fi exercitat numai o singură dată, intră în vigoare de la data intrării în serviciu.
Art. 17: Exceptări de la dispoziţiile articolelor 13-16
Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state pot prevedea, de comun acord, exceptări de la dispoziţiile articolelor 13 - 16 în interesul anumitor lucrători sau categorii de lucrători.