Capitolul 6 - ŞOMAJUL - Regulamentul 1408/14-iun-1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
CAPITOLUL 6:ŞOMAJUL
Art. 67: Cumularea perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea şi redobândirea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de asigurare ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, cu condiţia, cu toate acestea, ca perioadele de încadrare în muncă să fi fost considerate perioade de asigurare, dacă ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei respective.
(2)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, păstrarea şi redobândirea dreptului la prestaţii de realizarea unor perioade de încadrare în muncă ia în calcul, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau de încadrare în muncă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi când ar fi vorba despre perioade de activitate realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
(3)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) şi litera (b) punctul (ii), aplicarea dispoziţiilor alineatelor (1) şi (2) este condiţionată de faptul ca persoana respectivă să fi realizat în ultimul timp:
- în cazul alineatului (1), perioade de asigurare,
- în cazul alineatului (2), perioade de încadrare în muncă,
în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei în temeiul căreia se solicită prestaţiile.
(4)În cazul în care perioada de acordare a prestaţiei depinde de durata perioadelor de asigurare sau de încadrare în muncă, se aplică, după caz, dispoziţiile alineatului (1) sau (2).
Art. 68: Calcularea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile se calculează pe baza cuantumului salariului anterior iau în calcul exclusiv salariul primit de persoana respectivă la ultimul său loc de muncă pe teritoriul acelui stat. Cu toate acestea, dacă persoana respectivă a avut ultimul loc de muncă pe acel teritoriu pe o perioadă mai mică de patru săptămâni, prestaţiile se calculează pe baza salariului obişnuit corespunzător, la locul de reşedinţă sau de şedere al şomerului respectiv, unui loc de muncă echivalent sau analog cu ultimul său loc de muncă de pe teritoriul unui alt stat membru.
(2)Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că valoarea prestaţiilor variază în funcţie de numărul membrilor de familie ia în calcul şi membrii de familie ai persoanei
în cauză care au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent. Această dispoziţie nu se aplică dacă, în ţara de reşedinţă a membrilor de familie, o altă persoană are dreptul la ajutor de şomaj pentru calcularea căruia sunt luaţi în calcul membrii de familie.
Art. 69: Condiţii şi limite pentru păstrarea dreptului la prestaţii
(1)Un lucrător aflat în şomaj total care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia unui stat membru privind dreptul la prestaţii şi se deplasează în unul sau mai multe alte state membre pentru a căuta un loc de muncă îşi păstrează dreptul la prestaţiile respective în condiţiile şi în limitele indicate mai jos:
a)înainte de plecare, acesta trebuie să se fi înregistrat ca persoană care caută un loc de muncă la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul competent şi să fi rămas la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă timp de cel puţin patru săptămâni după ce a devenit şomer. Cu toate acestea, serviciile sau instituţiile competente pot autoriza plecarea sa înainte de expirarea acestui termen;
b)acesta trebuie să se înregistreze ca persoană care caută un loc de muncă la serviciile de ocupare a forţei de muncă din fiecare dintre statele membre în care se deplasează şi să se supună procedurilor de control efectuate acolo. Această condiţie este considerată îndeplinită pentru perioada anterioară înregistrării, dacă persoana respectivă s-a înregistrat în termen de şapte zile de la data la care a încetat să fie la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă ale statului din care a plecat. În cazuri excepţionale, această perioadă poate fi prelungită de către serviciile sau instituţiile competente;
c)dreptul la prestaţii continuă să existe pe o perioadă maximă de trei luni de la data la care persoana respectivă a încetat să se mai afle la dispoziţia serviciile de ocupare a forţei de muncă ale statului din care a plecat, cu condiţia ca durata totală a prestaţiilor să nu depăşească durata perioadei prestaţiilor la care avea dreptul în temeiul legislaţiei acelui stat. În plus, în cazul unui lucrător sezonier această durată este limitată la perioada rămasă până la sfârşitul sezonului pentru care a fost angajat.
(2)Dacă persoana în cauză revine în statul competent înainte de expirarea perioadei în timpul căreia are dreptul la prestaţii în temeiul dispoziţiilor alineatului (1) litera (c), aceasta continuă să aibă dreptul la prestaţii conform legislaţiei acelui stat; ea pierde în întregime dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei statului competent, dacă nu revine acolo înainte de expirarea acelei perioade. În cazuri excepţionale, acest termen poate fi prelungit de serviciile sau instituţiile competente.
(3)Dispoziţiile alineatului (1) pot fi invocate numai o singură dată între două perioade de încadrare în muncă.
(4)Dacă statul competent este Belgia, un şomer care revine în acest stat după expirarea termenului de trei luni stabilit la alineatul (1) litera (c) se recalifică pentru prestaţii în acea ţară numai dacă a fost angajat acolo timp de cel puţin trei luni.
Art. 70: Acordarea prestaţiilor şi rambursările
(1)În cazurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1), prestaţiile se acordă de instituţia fiecăruia dintre statele în care se deplasează un şomer pentru a căuta un loc de muncă.
Instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat unui lucrător în timpul ultimului său loc de muncă este obligată să ramburseze valoarea acestor prestaţii.
(2)Rambursările prevăzute la alineatul (1) sunt stabilite şi efectuate în conformitate cu modalităţile prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 9 7, fie la prezentarea dovezii cheltuielilor efective, fie pe baza unor plăţi forfetare.
(3)Două sau mai multe state membre sau autorităţile competente ale acestor state pot prevedea alte metode de rambursare sau de plată sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile care se află sub jurisdicţia lor.
Art. 71
(1)Un şomer care, în perioada ultimei încadrări în muncă, şi-a avut reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât statul competent beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile următoare:
a)_
(i)un lucrător frontalier care se află în şomaj parţial sau accidental la întreprinderea care îl încadrează beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia statului competent, ca şi când şi-ar fi avut reşedinţa pe teritoriul acelui stat; aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă;
(ii)un lucrător frontalier aflat în şomaj total beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa, ca şi când ar fi fost supus legislaţiei respective pe perioada ultimei încadrări în muncă; instituţia de la locul de reşedinţă acordă aceste prestaţii pe propria sa cheltuială;
b)_
(i)un lucrător, altul decât un lucrător frontalier care se află în şomaj parţial, accidental sau total şi care rămâne la dispoziţia angajatorului său sau a serviciilor de ocupare a forţei de muncă de pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei statului respectiv, ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul acestuia; aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă;
(ii)un lucrător, altul decât un lucrător frontalier care se află în şomaj total şi se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă de pe teritoriul statului membru în care îşi are reşedinţa sau care revine pe acest teritoriu beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia acelui stat, ca şi când ar fi fost angajat acolo; aceste prestaţii sunt acordate de instituţia de la locul de reşedinţă pe cheltuiala proprie. Cu toate acestea, dacă un astfel de lucrător a dobândit dreptul la prestaţii pe cheltuiala instituţiei competente a statului membru sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat ultima dată, acesta beneficiază de prestaţii în temeiul dispoziţiilor articolului 69. Beneficierea de prestaţii în temeiul legislaţiei statului în care îşi are reşedinţa se suspendă pentru oricare perioadă pe parcursul căreia şomerul poate, în temeiul articolului 69, să pretindă prestaţii în temeiul legislaţiei sub incidenţa căreia s-a aflat ultima dată.
(2)Un şomer nu poate solicita prestaţii în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa atât timp cât are dreptul la prestaţii în temeiul alineatului (1) litera (a) punctul (i) sau litera (b) punctul (i).