Regulamentul 429/09-mar-2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor (''Legea privind sănătatea animală'')

Acte UE

Jurnalul Oficial 84L

În vigoare
Versiune de la: 24 Octombrie 2024
Regulamentul 429/09-mar-2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor (''Legea privind sănătatea animală'')
Dată act: 9-mar-2016
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 114 şi articolul 168 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 170, 5.6.2014, p. 104.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Poziţia în primă lectură a Consiliului din 14 decembrie 2015.
întrucât:
(1)Impactul bolilor transmisibile ale animalelor şi al măsurilor necesare pentru păstrarea sub control a respectivelor boli poate fi devastator pentru animalele individuale, pentru populaţiile de animale, pentru deţinătorii de animale şi pentru întreaga economie.
(2)După cum au arătat experienţele recente, bolile transmisibile ale animalelor pot avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra sănătăţii publice şi a siguranţei alimentare.
(3)În plus, se observă şi efecte adverse interactive în ceea ce priveşte biodiversitatea, schimbările climatice şi alte aspecte legate de mediu. Schimbările climatice pot influenţa apariţia unor boli noi, prevalenţa unor boli existente şi distribuţia geografică a agenţilor patogeni şi vectorilor de transmitere a bolilor, inclusiv a acelora care afectează fauna şi flora sălbatică.
(4)Pentru a asigura standarde înalte de sănătate animală şi de sănătate publică în Uniune şi o dezvoltare raţională a sectoarelor agriculturii şi acvaculturii şi pentru a creşte productivitatea, este necesară stabilirea unor norme privind sănătatea animală la nivelul Uniunii. Respectivele norme sunt necesare, printre altele, pentru a contribui la realizarea pieţei interne şi pentru a evita răspândirea bolilor infecţioase. Respectivele norme ar trebui de asemenea să garanteze, în măsura posibilului, că este menţinut statutul sanitar al animalelor existent în Uniune şi că este susţinută îmbunătăţirea în consecinţă a acestuia.
(5)Legislaţia actuală a Uniunii în materie de sănătate animală constă dintr-o serie de acte de bază legate între ele care instituie norme privind sănătatea animală aplicabile comerţului în interiorul Uniunii, intrării în Uniune a animalelor şi produselor de origine animală, eradicării bolilor, controalelor sanitar-veterinare, notificării bolilor şi ajutorului financiar pentru diferite specii de animale; lipseşte însă un cadru legal cuprinzător, care să prevadă principii armonizate pentru întregul sector.
(6)Normele financiare referitoare la sprijinirea obiectivelor în domeniul sănătăţii animale sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), acestea nefăcând parte din prezentul regulament. În plus, ar trebui utilizate normele care reglementează controalele oficiale care vizează măsurile din domeniul sănătăţii animalelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) şi în Directivele 89/662/CEE (3), 90/425/CEE (4), 91/496/CEE (5) şi 97/78/CE (6) ale Consiliului pentru reglementarea controalelor oficiale din domeniul sănătăţii animalelor.
(1)Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor dispoziţii pentru gestionarea cheltuielilor privind lanţul alimentar, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi sănătatea plantelor şi materialul de reproducere a plantelor, de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE şi 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 şi (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE şi 2009/470/CE ale Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 1).
(2)Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).
(3)Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieţei interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13).
(4)Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii şi produse în vederea realizării pieţei interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29).
(5)Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din ţări terţe introduse în Comunitate şi de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE şi 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).
(6)Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din ţări terţe şi sunt introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).
(7)Prezentul regulament nu conţine dispoziţii care reglementează bunăstarea animalelor. Cu toate acestea, sănătatea şi bunăstarea animalelor sunt interconectate: o sănătate animală îmbunătăţită promovează o bunăstare a animalelor îmbunătăţită şi viceversa. La punerea în practică a unor măsuri de prevenire şi control al bolilor în conformitate cu prezentul regulament, efectul acestora asupra bunăstării animalelor, interpretată în lumina articolului 13 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), ar trebui luat în considerare pentru ca animalele în cauză să fie scutite de orice durere, angoasă sau suferinţă care poate fi evitată. Este necesar să se aplice şi să se pună în aplicare în mod corespunzător legislaţia privind bunăstarea animalelor, cum ar fi Regulamentele (CE) nr. 1/2005 (7) şi (CE) nr. 1099/2009 (8) ale Consiliului. Normele stabilite în prezentul regulament nu ar trebui să dubleze sau să se suprapună cu normele stabilite în legislaţia respectivă.
(7)Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecţia animalelor în timpul transportului şi al operaţiunilor conexe şi de modificare a Directivelor 64/432/CEE şi 93/119/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005, p. 1).
(8)Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecţia animalelor în momentul uciderii (JO L 303, 18.11.2009, p. 1).
(8)Comunicarea Comisiei din 19 septembrie 2007 privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007 - 2013), în care "prevenirea este mai eficientă decât vindecarea", are ca obiectiv promovarea sănătăţii animale prin plasarea unui accent mai puternic asupra măsurilor de prevenire, monitorizării bolilor, controlului bolilor şi cercetării, cu scopul de a reduce incidenţa bolilor animalelor şi de a minimiza impactul focarelor de boală atunci când acestea apar totuşi. Strategia propune adoptarea unui "cadru de reglementare unic şi simplificat în materie de sănătate animală", care să asigure convergenţa cu standardele internaţionale şi, în acelaşi timp, un angajament ferm în favoarea unor norme ridicate în materie de sănătate animală.
(9)Scopul prezentului regulament este punerea în aplicare a angajamentelor şi viziunilor prevăzute în cadrul Strategiei în materie de sănătate animală menţionate, inclusiv a principiului "O singură sănătate", precum şi consolidarea cadrului juridic pentru o politică comună a Uniunii în materie de sănătate animală printr-un cadru de reglementare unic, simplificat şi flexibil în acest domeniu.
(10)Animalele pot să sufere de o gamă vastă de boli infecţioase sau neinfecţioase. Multe boli pot fi tratate sau afectează numai animalul în cauză sau nu se transmit la alte animale sau la oameni. Pe de altă parte, bolile transmisibile pot avea un impact mai vast asupra sănătăţii animale sau asupra sănătăţii publice, cu efecte resimţite la nivel de populaţie. Normele în materie de sănătate animală stabilite în cadrul prezentului regulament ar trebui să se limiteze la aceste din urmă boli.
(11)La stabilirea normelor menţionate în materie de sănătate animală, este esenţial să se ia în considerare legăturile dintre sănătatea animală şi sănătatea publică, mediu, siguranţa alimentelor şi a furajelor, bunăstarea animalelor, securitatea alimentară, precum şi aspecte economice, sociale şi culturale.
(12)Acordul privind măsurile sanitare şi fitosanitare (SPS), la care Uniunea este parte, reglementează utilizarea măsurilor necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor, astfel încât acestea să nu creeze discriminări arbitrare sau nejustificate între membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Dacă există standarde internaţionale, ele trebuie folosite ca bază pentru măsurile menţionate. Cu toate acestea, părţile la Acordul SPS au dreptul de a-şi stabili propriile standarde, cu condiţia ca acestea să se bazeze pe dovezi ştiinţifice.
(13)În ceea ce priveşte sănătatea animală, Acordul SPS face referire la standardele Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) în ceea ce priveşte condiţiile de sănătate animală aplicabile în comerţul internaţional. Pentru a reduce riscul de perturbare a comerţului, măsurile Uniunii în materie de sănătate animală ar trebui să urmărească un nivel adecvat de convergenţă cu standardele OIE.
(14)În situaţii specifice, în care există un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau animală, dar în care persistă incertitudini ştiinţifice, articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS, care a fost interpretat pentru Uniune în Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2000 privind principiul precauţiei, permite părţilor la acord să adopte măsuri provizorii pe baza informaţiilor pertinente disponibile. În astfel de situaţii, membrul în cauză are obligaţia de a obţine informaţiile suplimentare necesare pentru o evaluare mai obiectivă a riscului şi de a revizui măsurile în consecinţă, într-un interval de timp rezonabil.
(15)Evaluarea riscului, pe baza căreia se adoptă măsurile în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se întemeieze pe dovezile ştiinţifice disponibile şi să fie efectuată într-o manieră independentă, obiectivă şi transparentă. De asemenea, ar trebui să se ţină seama în mod corespunzător de avizele Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (AESA) înfiinţate prin articolul 22 alineatul (1) al Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(16)Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) stabileşte normele de sănătate publică şi de sănătate animală pentru anumite subproduse şi produse derivate de origine animală, norme menite să prevină şi să minimizeze riscurile pe care le pot reprezenta aceste produse pentru sănătatea publică şi pentru sănătatea animală şi, mai ales, să protejeze siguranţa lanţului alimentar şi furajer. Pentru a se evita suprapunerea legislaţiei Uniunii, prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să se aplice numai subproduselor şi produselor derivate de origine animală pentru care nu sunt prevăzute norme specifice în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 şi care implică un risc pentru sănătatea animală. De exemplu, Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 nu reglementează manipularea subproduselor şi a produselor derivate de origine animală în contextul măsurilor de control al bolilor, astfel că respectivele chestiuni sunt tratate de prezentul regulament.
(2)Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).
(17)În plus, sunt prevăzute deja norme specifice privind bolile animale transmisibile, inclusiv cele transmisibile la om ("zoonozele"), în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (3), în Directiva 
 a Parlamentului European şi a Consiliului (4) şi în Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (5), precum şi norme specifice referitoare la bolile transmisibile ale oamenilor prevăzute în Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (6). Actele de mai sus ar trebui să rămână în vigoare şi după adoptarea prezentului regulament. În consecinţă, pentru a evita suprapunerea legislaţiei Uniunii, prezentul regulament ar trebui să se aplice zoonozelor numai în măsura în care nu există deja norme specifice prevăzute de actele legislative menţionate mai sus ale Uniunii. În plus, prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere normelor prevăzute în alte acte din legislaţia Uniunii, cum ar fi cele în domeniul medicinei veterinare şi al bunăstării animalelor.
(3)Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).
(4)Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului şi de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (JO L 325, 12.12.2003, p. 31).
(5)Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonellei şi al altor agenţi zoonotici specifici, prezenţi în reţeaua alimentară (JO L 325, 12.12.2003, p. 1).
(6)Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind ameninţările transfrontaliere grave pentru sănătate şi de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1).
(18)Bolile care afectează animalele deţinute de oameni pot avea un impact grav asupra sectorului agricol şi a sectorului acvaculturii, asupra sănătăţii publice, asupra mediului şi asupra biodiversităţii. Totuşi, întrucât astfel de animale sunt deţinute de oameni, măsurile de prevenire şi control al bolilor sunt adesea mai uşor de aplicat acestora decât animalelor sălbatice.
(19)Cu toate acestea, bolile care afectează populaţiile de animale sălbatice pot avea un efect negativ asupra sectorului agricol şi sectorului acvaculturii, asupra sănătăţii publice, asupra mediului şi asupra biodiversităţii. Prin urmare, ar trebui ca domeniul de aplicare al prezentului regulament să cuprindă, în astfel de cazuri, şi animalele sălbatice, atât în calitate de victime potenţiale ale acestor boli, cât şi ca vectori ai lor. În sensul prezentului regulament, termenul de "animale sălbatice" cuprinde toate animalele care nu sunt deţinute de oameni, inclusiv animale rătăcite şi sălbăticite, chiar dacă acestea fac parte din speciile care sunt în mod normal domesticite.
(20)Bolile animalelor se transmit nu doar prin contact direct între animale sau între animale şi oameni. Ele se propagă şi prin sistemele de circulaţie a apei şi a aerului, prin vectori precum insectele, precum şi prin materialul seminal, ovocitele şi embrionii utilizaţi la inseminarea artificială, în cadrul donaţiilor de ovocite sau în cel al transferului de embrioni. Agenţii patogeni se pot găsi, de asemenea, în produse alimentare sau în alte produse de origine animală, cum ar fi pielea, blana, penele, coarnele sau alte materiale obţinute din corpul unui animal. Mai mult, agenţii patogeni pot fi răspândiţi şi de diferite alte obiecte, precum vehiculele de transport, echipamentele în contact cu animalele, furajele, fânul şi paiele. Ca urmare, nişte norme eficiente privind sănătatea animală trebuie să acopere toate materialele şi toate căile posibile de infectare.
(21)Bolile animalelor pot să aibă efecte adverse şi asupra răspândirii speciilor de animale în sălbăticie, afectând astfel biodiversitatea. Astfel, microorganismele care cauzează aceste boli pot fi considerate specii alogene invazive potrivit Convenţiei privind diversitatea biologică a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Măsurile prevăzute în prezentul regulament iau în considerare şi biodiversitatea şi, prin urmare, regulamentul ar trebui să se aplice şi speciilor de animale şi agenţilor patogeni, inclusiv celor definite drept specii de animale invazive, care au un rol în transmiterea bolilor care fac obiectul prezentului regulament sau sunt afectate de acestea.
(22)Legislaţia Uniunii adoptată până la prezentul regulament instituie norme de sănătate animală separate pentru animalele terestre şi pentru cele acvatice. Directiva 2006/88/CE a Consiliului (1) stabileşte norme specifice pentru animalele acvatice. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, principiile de bază privind buna guvernanţă în domeniul sănătăţii animale şi al creşterii corecte a animalelor sunt aplicabile ambelor grupuri de specii de animale. Ca urmare, prezentul regulament ar trebui să cuprindă atât animalele terestre, cât şi cele acvatice, iar normele privind sănătatea animală ar trebui aliniate acolo unde este cazul. Totuşi, în privinţa anumitor aspecte, în special a celor care ţin de înregistrarea şi autorizarea unităţilor şi de trasabilitatea şi circulaţia animalelor în interiorul Uniunii, regulamentul de faţă este în conformitate cu abordarea adoptată în trecut, de instituire a unor seturi de norme de sănătate animală diferite pentru animalele terestre şi pentru cele acvatice, pentru a ţine seama de mediile lor diferite de viaţă şi, prin urmare, de cerinţele diferite pentru protejarea sănătăţii.
(1)Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerinţele de sănătate animală pentru animale şi produse de acvacultură şi privind prevenirea şi controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).
(23)Legislaţia Uniunii adoptată înainte de prezentul regulament, în special Directiva 92/65/CEE a Consiliului (2), stabileşte de asemenea norme de bază privind sănătatea animală pentru alte specii de animale, care nu sunt reglementate de alte acte ale Uniunii, cum ar fi reptilele, amfibienii, mamiferele marine şi altele, care nu sunt nici animale terestre, nici animale marine, conform definiţiilor din prezentul regulament. De obicei, aceste specii nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru sănătatea altor animale şi, prin urmare, există prea puţine norme de sănătate animală aplicabile. Pentru evitarea unor sarcini administrative şi costuri inutile, prezentul regulament ar trebui să fie în conformitate cu abordarea adoptată în trecut, şi anume de a institui un cadru juridic care să permită stabilirea unor norme detaliate de sănătate animală pentru circulaţia acestor animale şi a produselor provenite de la acestea, în cazul în care riscurile implicate impun acest lucru.
(2)Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerinţele de sănătate animală care reglementează schimburile şi importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule şi embrioni care nu se supun, în ceea ce priveşte cerinţele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).
(24)Oamenii deţin adesea, în gospodăriile lor, anumite specii de animale ca animale de companie. Deţinerea unor astfel de animale de companie în scopuri exclusiv private, inclusiv a unor animale acvatice ornamentale în gospodării, atât în interior, cât şi în exterior, prezintă în general un risc mai scăzut pentru sănătate decât alte moduri de deţinere sau de deplasare a animalelor la scară mai largă, cum ar fi cele utilizate în mod obişnuit în agricultură, acvacultură, adăposturile pentru animale şi transportul animalelor la un nivel mai general. Prin urmare, nu este potrivit ca cerinţele generale privind înregistrarea, ţinerea evidenţelor şi circulaţia în interiorul Uniunii să se aplice şi acestor animale de companie, întrucât aceasta ar reprezenta o sarcină administrativă şi costuri nejustificate. În consecinţă, cerinţele privind înregistrarea şi ţinerea evidenţelor nu ar trebui să li se aplice şi deţinătorilor de animale de companie. În plus, ar trebui să se aplice norme specifice pentru circulaţia necomercială a animalelor de companie în interiorul Uniunii.
(25)Unele grupuri definite de animale, pentru care există norme speciale de sănătate animală în cadrul prezentului regulament, trebuie să fie listate ca specii într-o anexă, având în vedere diversitatea grupului în cauză. Acesta este cazul grupului mamiferelor copitate clasificate drept ungulate. Lista cuprinzând astfel de animale ar putea necesita modificări în viitor, din motive de taxonomie modificată. Prin urmare, pentru a lua în considerare astfel de schimbări, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce priveşte lista de ungulate prevăzută în anexa III la prezentul regulament.
(26)Nu toate bolile transmisibile ale animalelor pot şi trebuie să fie prevenite şi controlate prin măsuri de reglementare, de exemplu dacă boala este prea răspândită, dacă nu sunt disponibile instrumente de diagnosticare sau dacă sectorul privat poate lua măsuri proprii pentru ţinerea sub control a bolii. Măsurile de reglementare pentru prevenirea şi controlul bolilor transmisibile ale animalelor pot avea consecinţe economice importante pentru sectoarele relevante şi pot perturba comerţul. Prin urmare, este esenţial ca astfel de măsuri să fie aplicate numai atunci când aplicarea lor este necesară şi proporţională, de pildă atunci când boala prezintă sau este suspectată că ar prezenta un risc semnificativ pentru sănătatea animală sau pentru sănătatea publică.
(27)În plus, măsurile de prevenire şi control pentru fiecare boală transmisibilă a animalelor ar trebui să fie special concepute pentru a se potrivi profilului epidemiologic unic al bolii respective, consecinţelor ei, precum şi răspândirii sale în Uniune. Aşadar, normele de prevenire şi control aplicabile în cazul fiecărei boli ar trebui să fie specifice acelei boli.
(28)În ceea ce priveşte bolile transmisibile ale animalelor, starea de boală este de obicei asociată cu manifestarea clinică sau patologică a infecţiei. Cu toate acestea, în sensul prezentului regulament, care vizează controlarea răspândirii şi eradicarea anumitor boli transmisibile ale animalelor, definiţia bolii ar trebui să fie mai cuprinzătoare şi să includă alţi purtători ai agentului patogen.
(29)Unele boli transmisibile ale animalelor nu se răspândesc cu uşurinţă la alte animale sau la oameni şi, de aceea, nu provoacă pagube economice şi nu dăunează biodiversităţii pe scară largă. Prin urmare, acestea nu reprezintă o ameninţare gravă la adresa sănătăţii publice sau a sănătăţii animale în Uniune şi, ca atare, pot fi gestionate prin norme naţionale.
(30)În cazul bolilor transmisibile ale animalelor care nu fac obiectul măsurilor stabilite la nivelul Uniunii, dar care au o anumită importanţă economică pentru sectorul privat la nivel local, acest sector, cu sprijinul autorităţilor competente din statele membre, ar trebui să adopte măsuri de prevenire sau de control al bolilor menţionate, de pildă prin măsuri de autoreglementare sau prin elaborarea unor coduri de bune practici.
(31)Spre deosebire de bolile transmisibile ale animalelor la care se face referire în considerentele 29 şi 30, bolile foarte contagioase ale animalelor se pot răspândi cu uşurinţă peste graniţe şi, dacă sunt şi zoonoze, pot afecta şi sănătatea publică şi siguranţa alimentară. Prin urmare, bolile foarte contagioase ale animalelor şi zoonozele ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(32)Rezistenţa la antimicrobiene, în sensul de capacitate a microorganismelor de a supravieţui sau de a prolifera în prezenţa unei concentraţii de agent antimicrobian care de obicei este suficientă pentru a inhiba sau a ucide microorganisme din aceeaşi specie, este în creştere. Acţiunea nr. 5 promovată de Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu, intitulată "Plan de acţiune împotriva ameninţărilor tot mai mari reprezentate de rezistenţa la antimicrobiene", subliniază rolul preventiv al prezentului regulament şi, în consecinţă, reducerea aşteptată a utilizării de antibiotice la animale. Această rezistenţă a microorganismelor la antimicrobienele care înainte erau eficiente împotriva lor complică tratamentul bolilor infecţioase, atât la oameni, cât şi la animale şi astfel poate reprezenta o ameninţare la adresa sănătăţii umane sau animale. Ca urmare, microorganismele care au dezvoltat rezistenţă la antimicrobiene ar trebui tratate ca şi cum ar fi boli transmisibile şi, astfel, ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Acest lucru va permite să se ia măsuri împotriva organismelor rezistente la antimicrobiene, după caz şi dacă este necesar.
(33)Pot apărea noi riscuri asociate cu anumite boli sau cu anumite specii, de exemplu din cauza schimbării tiparelor comerciale, a mediului, a climei, a practicilor de creştere a animalelor şi a tradiţiilor agricole, dar şi din cauza schimbărilor sociale. De asemenea, progresele ştiinţifice pot duce la noi cunoştinţe şi la o mai bună cunoaştere a bolilor existente. Apoi, bolile şi speciile importante astăzi ar putea să capete o importanţă marginală în viitor. În consecinţă, domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie larg, iar normele stabilite ar trebui să se concentreze asupra bolilor de interes public major. OIE a elaborat, cu sprijinul Comisiei, un studiu privind "Înregistrarea şi gruparea pe categorii a bolilor prioritare ale animalelor, inclusiv a celor transmisibile la om" (Listing and categorisation of priority animal diseases, including those transmissible to humans) şi un instrument pentru aceste operaţiuni, prin care se urmăreşte elaborarea unui sistem de grupare a bolilor pe priorităţi şi pe categorii. Respectivul instrument este un exemplu de abordare sistematică în ceea ce priveşte colectarea şi evaluarea informaţiilor privind bolile animalelor.
(34)Este necesar să se întocmească o listă armonizată a bolilor transmisibile ale animalelor ("boli listate") care prezintă un risc pentru sănătatea animală sau pentru sănătatea publică din Uniune, fie că riscul se manifestă în întreaga Uniune, fie doar în unele părţi ale acesteia. Cele cinci boli identificate deja în prezentul regulament ar trebui completate de o listă a bolilor inclusă într-o anexă. Comisia ar trebui să revizuiască şi să modifice anexa respectivă în conformitate cu un set de criterii. Prin urmare, competenţa de a adopta acte de modificare a anexei ar trebui să fie delegată Comisiei în conformitate cu articolul 290 din TFUE.
(35)În viitor, ar putea să apară boli cu potenţialul de a genera riscuri grave pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animală şi de a afecta sănătatea, economia sau mediul. Competenţele de executare pentru stabilirea măsurilor de prevenire şi control al bolilor pentru astfel de boli emergente ar trebui să fie conferite Comisiei în scopul de a adopta măsuri adecvate pentru a aborda potenţialele consecinţe negative ale bolilor respective, chiar dacă acestea nu au fost evaluate pe deplin în vederea eventualei includeri pe listă. Aceste măsuri nu aduc atingere măsurilor de urgenţă şi ar putea continua să se aplice în cazul bolilor emergente până la adoptarea unei decizii privind includerea lor pe listă.
(36)Bolile listate vor necesita diferite tipuri de gestionare. Unele boli foarte contagioase, care nu sunt prezente în Uniune la ora actuală, necesită măsuri urgente în vederea eradicării imediate după apariţie. În cazurile în care aceste boli nu sunt eradicate rapid şi devin endemice, va fi necesar un program obligatoriu de eradicare pe termen lung. În cazul altor boli, care pot fi deja prezente în diferite părţi ale Uniunii, este necesară eradicarea obligatorie sau opţională. În aceste cazuri, este necesar să se instituie restricţii privind circulaţia animalelor şi a produselor de origine animală, cum ar fi o interzicere a circulaţiei înspre şi dinspre zonele afectate sau, pur şi simplu, testarea animalelor sau a produselor în cauză înainte de expediere. În alte cazuri, s-ar putea să fie suficientă implementarea unui program de supraveghere a răspândirii bolii în cauză, fără să se adopte alte măsuri.
(37)Ar trebui stabilite criterii pentru a se putea garanta că sunt luate în considerare toate aspectele relevante pentru a decide care dintre bolile transmisibile ale animalelor ar trebui listate în sensul prezentului regulament.
(38)Normele cuprinse în prezentul regulament pentru prevenirea şi controlul unei anumite boli transmisibile a animalelor ar trebui să se aplice speciilor de animale care pot transmite boala respectivă, fie pentru că sunt susceptibile la ea, fie pentru că acţionează ca vectori ai bolii. Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, este necesară întocmirea unei liste armonizate de specii cărora ar trebui să li se aplice la nivelul Uniunii măsurile corespunzătoare bolilor specifice listate ("specii listate") şi, prin urmare, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare în vederea întocmirii acestei liste.
(39)Procesul de grupare pe categorii ar trebui să aibă la bază criterii predefinite, precum profilul bolii listate în cauză, nivelul impactului acesteia asupra sănătăţii animale şi asupra sănătăţii publice, asupra bunăstării animalelor şi asupra economiei Uniunii, riscul de propagare a acesteia şi disponibilitatea măsurilor de prevenire şi control al bolii listate respective. Ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a stabili ce norme se aplică diferitelor boli listate.
(40)Aceste norme ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte bolile listate care în mod normal nu apar în Uniune şi pentru care ar trebui luate măsuri de eradicare în mod imperativ, de îndată ce sunt detectate, cum ar fi, de exemplu, pesta porcină clasică, în ceea ce priveşte bolile listate care ar trebui controlate în toate statele membre cu scopul de a le eradica în întreaga Uniune, acestea putând include boli precum bruceloza, în ceea ce priveşte bolile listate care prezintă relevanţă pentru anumite state membre şi în cazul cărora sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea lor în părţi ale Uniunii care sunt în mod oficial indemne de boala respectivă sau în care există programe de eradicare pentru boala listată în cauză, care ar putea include boli precum rinotraheita infecţioasă bovină, în ceea ce priveşte bolile listate în cazul cărora sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea lor, ca urmare a intrării lor în Uniune sau a circulaţiei între statele membre, care ar putea include boli cum ar fi anemia infecţioasă ecvină, precum şi în ceea ce priveşte bolile listate pentru care este necesară supravegherea în cadrul Uniunii, care ar putea include boli cum ar fi antraxul.
(41)Profilul unei anumite boli se poate modifica, asemenea riscurilor asociate acesteia şi altor circumstanţe. În astfel de cazuri, competenţele de executare conferite Comisiei ar trebui să includă, de asemenea, competenţa de modificare a categoriei căreia îi aparţine o anumită boală listată, şi, prin urmare, a măsurilor aplicabile acesteia.
(42)Operatorii care lucrează cu animale sunt cei mai în măsură să respecte şi să asigure sănătatea animalelor şi să monitorizeze produsele de origine animală de care sunt responsabili. Prin urmare, aceste persoane ar trebui să fie principalele responsabile cu punerea în practică a măsurilor de prevenire şi control al răspândirii bolilor între animale şi cu monitorizarea produselor de origine animală de care sunt responsabili.
(43)Biosecuritatea este unul dintre principalele instrumente de prevenţie aflate la dispoziţia operatorilor şi a altor părţi care lucrează cu animale menit să împiedice introducerea, dezvoltarea şi răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor de la, către şi în cadrul unei populaţii de animale. Rolul biosecurităţii este recunoscut şi în cadrul evaluării de impact pentru adoptarea prezentului regulament, în cadrul căruia impactul potenţial asupra biosecu- rităţii este evaluat în mod specific. Măsurile de biosecuritate adoptate ar trebui să fie suficient de flexibile, să fie adaptate la tipul de producţie şi la speciile sau categoriile de animale implicate şi să ţină seama de circumstanţele locale şi de evoluţiile tehnice. Ar trebui să se confere competenţe de executare Comisiei pentru a stabili cerinţele minime necesare pentru aplicarea uniformă a măsurilor de biosecuritate în statele membre. Cu toate acestea, operatorii, statele membre sau Comisia ar trebui să îşi menţină, în orice caz, competenţa de a promova prevenirea bolilor transmisibile prin elaborarea propriilor ghiduri de bune practici care să ridice nivelul standardelor de biosecuritate. Cu toate că biosecuritatea poate necesita unele investiţii iniţiale, efectul acesteia în ceea ce priveşte reducerea bolilor animalelor ar trebui să fie un stimulent pozitiv pentru operatori.
(44)Produsele biocide, precum dezinfectanţii utilizaţi pentru igiena veterinară sau a zonelor în contact cu produsele alimentare sau cu furajele, insecticidele, repelenţii sau rodenticidele, joacă un rol important în cadrul strategiilor de biosecuritate, atât la nivelul exploataţiilor agricole, cât şi în timpul transportului animalelor. Prin urmare, aceste produse ar trebui considerate a face parte din biosecuritate.
(45)Cunoştinţele privind sănătatea animală, inclusiv cele privind simptomele bolilor, consecinţele lor şi mijloacele posibile de prevenire, inclusiv biosecuritatea, tratamentul şi controlul, reprezintă o condiţie prealabilă pentru gestionarea eficientă a sănătăţii animale şi o condiţie esenţială pentru asigurarea depistării timpurii a bolilor animalelor. Operatorii şi persoanele care lucrează cu animale ar trebui, prin urmare, să dobândească astfel de cunoştinţe, după caz. Aceste cunoştinţe pot fi dobândite prin diferite metode, cum ar fi prin educaţia formală, dar şi prin sistemul de consiliere agricolă existent în cadrul sectorului agricol sau prin sesiuni de formare informale, la care îşi pot aduce contribuţii valoroase organizaţiile naţionale şi din Uniune ale agricultorilor, precum şi alte organizaţii.
(46)Medicii veterinari şi profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice joacă un rol esenţial în toate aspectele gestionării sănătăţii animale, iar normele generale privind rolul şi responsabilităţile care le revin ar trebui stabilite prin prezentul regulament.
(47)Medicii veterinari au educaţia şi calificările profesionale care să garanteze că au dobândit cunoştinţele, deprinderile şi competenţele necesare, printre altele, diagnosticării bolilor şi tratării animalelor. În plus, în unele state membre, din motive istorice sau din cauza lipsei medicilor veterinari care să se ocupe de bolile animalelor acvatice, există o profesie specializată ai cărei practicanţi sunt denumiţi "profesionişti din domeniul sănătăţii animalelor acvatice". Tradiţional, aceşti profesionişti nu sunt medici veterinari, dar practică medicina aplicată animalelor acvatice. În consecinţă, prezentul regulament ar trebui să ţină seama de decizia acelor state membre care recunosc această profesie. În cazurile respective, profesionişti din domeniul sănătăţii animalelor acvatice ar trebui să aibă aceleaşi responsabilităţi şi obligaţii ca şi medicii veterinari în domeniul lor specific de activitate. Această abordare este conformă principiilor Codului sanitar pentru animale acvatice al OIE.
(48)Statele membre şi, mai ales, autorităţile lor competente responsabile cu sănătatea animală din cadrul acestora fac parte dintre actorii principali în prevenirea şi controlul bolilor transmisibile ale animalelor. Autoritatea competentă în domeniul sănătăţii animale joacă un rol important în supravegherea, eradicarea, măsurile de control al bolilor, planificarea pentru situaţii de urgenţă şi creşterea gradului de informare cu privire la boli, facilitarea circulaţiei animalelor şi comerţul internaţional, prin emiterea de certificate de sănătate animală. Pentru a-şi putea îndeplini sarcinile conform prezentului regulament, statele membre depind de accesul la resurse financiare, de infrastructură şi de personal adecvate pe întregul lor teritoriu, inclusiv capacitatea de laborator şi know-how-ul ştiinţific şi de altă natură relevant.
(49)Autorităţile competente nu pot desfăşura întotdeauna toate activităţile care le revin conform prezentului regulament, din cauza resurselor limitate. Din acest motiv, este necesar să existe un temei juridic pentru delegarea realizării anumitor activităţi către medicii veterinari care nu sunt medici veterinari oficiali. Din acelaşi motiv, statele membre ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a autoriza persoane fizice sau juridice să desfăşoare anumite activităţi în anumite condiţii.
(50)Pentru a asigura instituirea condiţiilor necesare pentru aplicarea generală a măsurilor de prevenire şi de control al bolilor în întreaga Uniune, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte delegarea realizării altor activităţi pe care autoritătăţile competente le pot delega către medicii veterinari care nu sunt medici veterinari oficiali.
(51)Gestionarea optimă a sănătăţii animale poate fi realizată numai prin cooperare cu deţinătorii de animale, operatorii, medicii veterinari, profesioniştii din domeniul sănătăţii animale, alte părţi interesate şi partenerii comerciali. Pentru asigurarea sprijinului acestora, este necesar ca organizarea procedurilor de luare a deciziilor şi aplicarea măsurilor prevăzute de prezentul regulament să se facă în mod clar, transparent şi cu includerea tuturor factorilor.
(52)De asemenea, autoritatea competentă ar trebui să ia măsurile necesare pentru informarea publicului, în special atunci când există motive rezonabile pentru a bănui că anumite animale sau produse pot să prezinte un risc pentru sănătatea animală sau pentru sănătatea publică şi atunci când cazul este de interes public. În aceste cazuri, animalele sau produsele respective pot proveni din interiorul Uniunii sau pot fi introduse din afara Uniunii. Acestea din urmă pot fi, de asemenea, introduse în Uniune de către persoanele care călătoresc din afara Uniunii cu bagajele lor personale. Astfel, informaţiile furnizate cetăţenilor ar trebui să acopere, de asemenea, riscurile implicate în aceste situaţii.
(53)Pentru a evita difuzarea agenţilor patogeni din laboratoare, institute sau alte instalaţii care manipulează agenţi patogeni, este esenţial să se ia măsurile de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare necesare. Prin urmare, prezentul regulament prevede măsurile de siguranţă care trebuie respectate la manipularea sau la transportul agenţilor patogeni, a vaccinurilor şi a altor produse biologice. Obligaţia impusă în acest sens ar trebui să se aplice şi persoanelor fizice sau juridice implicate în astfel de activităţi. Pentru asigurarea respectării standardelor de siguranţă la manipularea agenţilor biologici, a vaccinurilor sau a altor produse biologice foarte contagioase, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte măsurile de siguranţă pentru laboratoare, institute şi instalaţii şi pentru circulaţia agenţilor patogeni.
(54)Depistarea timpurie şi un lanţ de notificare şi raportare clar sunt cruciale pentru un control eficient al bolilor. Pentru o reacţie rapidă şi eficace, statele membre ar trebui să se asigure că orice suspiciune sau confirmare a apariţiei unui focar de anumite boli listate ar trebui notificată imediat autorităţii competente.
(55)Medicii veterinari sunt actori-cheie în investigarea bolilor şi principala legătură dintre operatori şi autoritatea competentă. În consecinţă, ei sunt cei care ar trebui informaţi de operatorul în cauză în cazuri de mortalitate anormală în rândul animalelor, alte probleme legate de boli grave sau rate de producţie semnificativ scăzute fără o cauză determinată.
(56)Pentru a asigura notificarea eficace şi eficientă şi pentru a clarifica diferitele circumstanţe legate de rate anormale ale mortalităţii sau de alte semne de boală gravă, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte criteriile pentru a determina când se întrunesc circumstanţele relevante pentru o notificare şi pentru a stabili normele privind investigarea suplimentară, acolo unde este cazul.
(57)În legătură cu anumite boli listate, este vital ca un stat membru să notifice imediat Comisiei şi celorlalte state membre cu privire la apariţia unui focar pe teritoriul său. O astfel de notificare va permite statelor membre vecine sau altor state membre afectate să ia măsuri de precauţie, acolo unde este cazul.
(58)Pe de altă parte, pentru anumite boli, nu sunt necesare notificarea şi acţiuni imediate. În cazurile respective, este esenţială colectarea de informaţii şi raportarea în legătură cu apariţia bolilor în cauză pentru ţinerea sub control a situaţiei şi, dacă este cazul, pentru adoptarea de măsuri de prevenire şi control al bolii. Cerinţa de raportare se poate aplica şi bolilor care fac obiectul obligaţiei de notificare la nivelul Uniunii, dar în cazul cărora sunt necesare informaţii suplimentare pentru punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire şi control eficace al bolii. Pentru a asigura colectarea în timp util a datelor şi informaţiilor corecte, necesare prevenirii răspândirii şi controlului fiecărei boli în parte, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte chestiunile care trebuie raportate.
(59)Unul dintre scopurile principale pentru notificarea unei boli şi raportarea în legătură cu aceasta este generarea de date epidemiologice fiabile, transparente şi accesibile. Ar trebui instituit, la nivelul Uniunii, un sistem de informare computerizat interactiv pentru colectarea şi gestionarea eficientă a datelor de supraveghere a bolilor listate şi, dacă este cazul, a bolilor emergente sau a agenţilor patogeni rezistenţi la antimicrobiene. Sistemul ar trebui să promoveze disponibilitatea optimă a datelor, să faciliteze schimburile de date şi să reducă sarcina administrativă pentru autorităţile competente ale statelor membre prin regruparea notificării şi a raportării bolilor în interiorul Uniunii şi la nivel internaţional într-un proces unic (şi anume prin baza de date a OIE). Ar trebui, de asemenea, să se ia măsuri pentru a asigura coerenţa schimburilor de informaţii conform Directivei 2003/99/CE.
(60)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a normelor Uniunii privind notificarea şi raportarea bolilor, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui o listă a bolilor care fac obiectul normelor privind notificarea şi raportarea bolilor la nivelul Uniunii, conform dispoziţiilor prezentului regulament, şi pentru a stabili procedurile, formatele, datele şi schimburile de informaţii privind notificarea şi raportarea bolilor.
(61)Supravegherea este un element de bază al politicii de control al bolilor. Aceasta ar trebui să asigure depistarea timpurie a bolilor transmisibile ale animalelor şi notificarea eficientă a acesteia, permiţând astfel sectorului în cauză şi autorităţii competente să pună în practică, acolo unde este fezabil, măsuri precoce de prevenire şi control al bolilor şi permiţând eradicarea bolii în cauză. Mai mult, supravegherea ar trebui să furnizeze informaţii privind statutul sanitar al animalelor din fiecare stat membru şi din Uniune, ceea ce ar confirma certificarea statutului de indemn de boală şi ar facilita comerţul cu ţări terţe.
(62)Operatorii îşi urmăresc în mod regulat animalele şi, astfel, sunt cei mai în măsură să detecteze rate anormale ale mortalităţii sau alte simptome de boli grave. Prin urmare, operatorii sunt actori de bază ai oricărei forme de supraveghere şi joacă un rol esenţial în supravegherea realizată de către autoritatea competentă.
(63)În vederea asigurării strânsei colaborări şi schimbului de informaţii între operatori şi medicii veterinari sau profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice şi pentru suplimentarea supravegherii realizate de operatori, unităţile ar trebui să facă obiectul unor vizite de verificare a sănătăţii animalelor, în funcţie de tipul de producţie al unităţii şi de alţi factori relevanţi. Pentru a garanta condiţii uniforme privind efectuarea vizitelor de verificare a sănătăţii animale, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui cerinţe minime.
(64)Este esenţial ca autoritatea competentă să instituie un sistem de supraveghere a bolilor listate care fac obiectul supravegherii. Aceeaşi dispoziţie ar trebui să se aplice şi în cazul bolilor emergente, în vederea evaluării riscurilor potenţiale pentru sănătate ale bolii în cauză şi colectării de date epidemiologice pentru evaluarea menţionată. În vederea utilizării optime a resurselor, informaţiile ar trebui colectate, partajate şi utilizate în modul cel mai eficient şi eficace posibil.
(65)Metodologia, frecvenţa şi intensitatea supravegherii ar trebui adaptate în funcţie de specificul bolii şi ar trebui să ţină seama de obiectivul precis al supravegherii, de statutul sanitar al animalelor din zona în cauză şi de eventualele supravegheri suplimentare efectuate de operatori. Acţiunile de supraveghere epidemiologică adecvate ar putea varia de la o simplă notificare şi raportare a apariţiei sau a suspiciunii în legătură cu o boală listată sau o boală emergentă sau a altor anomalii, cum ar fi rate anormale ale mortalităţii sau alte semne de boală, către un program de supraveghere specific şi cuprinzător, care ar trebui în mod normal să includă regimuri de eşantionare şi testare suplimentare.
(66)În funcţie de profilul epidemiologic al unei boli şi de factorii de risc corespunzători, poate fi necesară instituirea unui program specific de supraveghere care să cuprindă activităţi predefinite şi structurate. În astfel de cazuri, este necesar ca statele membre să elaboreze programe de supraveghere personalizate. În cazul în care astfel de programe sunt relevante pentru Uniune în ansamblul său, ar trebui să se stabilească norme pentru aplicarea armonizată a acestor programe.
(67)Astfel de programe ar trebui să fie în concordanţă cu obiectivele Uniunii şi, prin urmare, să fie coordonate la nivelul Uniunii. În acest scop, acestea ar trebui transmise Comisiei. În plus, statele membre care aplică astfel de programe de supraveghere specifice ar trebui, de asemenea, să transmită Comisiei rapoarte periodice cu privire la rezultatele respectivelor programe. Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a programelor de supraveghere, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui o listă a bolilor care fac obiectul programelor de supraveghere şi pentru a stabili proceduri, formate, date, modalităţi de schimb de informaţii şi criterii armonizate care să fie utilizate pentru evaluarea programelor de supraveghere.
(68)Va fi deseori necesară furnizarea de detalii cu privire la formatul de supraveghere adecvat pentru diverse boli, care variază de la bolile a căror supraveghere poate fi limitată la activităţi precum raportarea şi notificarea la bolile în cazul cărora ar trebui să fie instituit un program specific de supraveghere aprofundată la nivelul Uniunii. Prin urmare, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte conceperea supravegherii, criteriile de stabilire a relevanţei includerii unei boli într-un program de supraveghere relevant pentru Uniune şi confirmarea oficială a apariţiei focarelor de boală, definiţiile de caz ale bolilor în cauză, precum şi cerinţele privind conţinutul, informaţiile care trebuie incluse în cadrul acestor programe şi perioada de aplicare pentru programele de supraveghere.
(69)Statele membre care nu sunt indemne sau nu sunt cunoscute ca indemne de bolile listate care fac obiectul măsurilor de eradicare prevăzute în prezentul regulament ar trebui să aibă obligaţia de a institui programe obligatorii de eradicare, pentru a elimina bolile a căror eradicare este obligatorie în Uniune.
(70)Pe de altă parte, există unele boli de interes pentru Uniune, dar pentru care nu trebuie impusă obligaţia statelor membre de a le eradica. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a institui programe opţionale de eradicare a acestor boli, dacă decid că eradicarea este importantă pentru ele. Astfel de programe opţionale de eradicare ar fi recunoscute la nivelul Uniunii şi ar implica punerea în aplicare a anumitor măsuri relevante de control al bolilor. De asemenea, acestea ar putea permite statului membru în cauză, sub rezerva aprobării de către Comisie, să solicite anumite garanţii atunci când primeşte animale din alte state membre sau din ţări terţe.
(71)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a programelor de eradicare a bolilor, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui proceduri de transmitere a acestor programe, indicatori de performanţă şi modalităţi de raportare.
(72)În plus, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi declara întregul teritoriu, zone sau compartimente din acesta indemn de una sau mai multe dintre bolile listate care fac obiectul normelor privind programele obligatorii sau opţionale de eradicare, pentru a fi protejate împotriva introducerii bolilor listate respective din alte părţi ale Uniunii sau din ţări terţe ori teritorii. În acest scop, ar trebui instituită o procedură clară şi armonizată, care să includă criteriile necesare pentru obţinerea statutului de indemn de o anumită boală. Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a recunoaşterii statutului de indemn de boală în interiorul Uniunii, este necesar ca acest statut să fie aprobat în mod oficial şi, astfel, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru aprobarea acestui statut.
(73)OIE a introdus conceptul de compartimentare în cadrul Codurilor sanitare pentru animale terestre şi acvatice ("Codurile OIE"). În legislaţia Uniunii adoptată înaintea prezentului regulament, acest concept este recunoscut numai pentru anumite specii de animale şi pentru anumite boli, specificate în legislaţia corespunzătoare a Uniunii, respectiv pentru gripa aviară şi pentru bolile animalelor acvatice. Prezentul regulament ar trebui să introducă posibilitatea utilizării sistemului de compartimente şi pentru alte specii de animale şi pentru alte boli. În vederea instituirii condiţiilor detaliate şi a normelor de recunoaştere şi de aprobare a compartimentelor şi a cerinţelor referitoare la acestea, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE.
(74)Statele membre ar trebui să facă publică informaţia privind statutul de indemn de boală al teritoriilor lor sau al unor zone ori compartimente din acestea, în vederea informării partenerilor comerciali şi a facilitării comerţului.
(75)Pentru a institui condiţiile detaliate de recunoaştere a statutului de indemn de boală, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte criteriile şi condiţiile de obţinere a unui astfel de statut, dovezile necesare pentru confirmarea certificării statutului de indemn de boală, măsurile speciale de prevenire şi control al bolii, inclusiv statutul de nevaccinare, în cazul în care este relevant, restricţiile, informaţiile care trebuie furnizate, derogările, precum şi condiţiile de menţinere, suspendare, retragere sau restabilire a statutului de indemn de boală.
(76)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a procedurilor în vederea obţinerii statutului de indemn de boală, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a stabili bolile listate care pot face obiectul compartimentării şi pentru a institui norme detaliate privind formatele necesare pentru depunerea cererilor şi schimbul de informaţii.
(77)Prezenţa unei populaţii de animale total neimunizate, susceptibile la anumite boli listate, necesită vigilenţă şi o pregătire permanentă pentru a face faţă bolii. Planurile de urgenţă s-au dovedit un instrument esenţial pentru controlul cu succes al urgenţelor legate de boli în trecut. Pentru a asigura disponibilitatea acestui instrument eficace şi eficient pentru controlul urgenţelor legate de o boală şi faptul că acesta este suficient de flexibili ca să se poată adapta la situaţii de urgenţă, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru instituirea normelor necesare pentru punerea în aplicare a planurilor de urgenţă.
(78)Crizele legate de sănătatea animală din trecut au dovedit importanţa procedurilor specifice, detaliate şi rapide de gestionare a situaţiilor de urgenţă legate de boli. Procedurile organizaţionale ar trebui să asigure o reacţie rapidă şi eficace şi să îmbunătăţească coordonarea eforturilor tuturor părţilor implicate, în special ale autorităţilor competente şi ale părţilor interesate. Acestea ar trebui să includă, de asemenea, cooperarea cu autorităţile competente ale statelor membre învecinate şi ale ţărilor terţe şi ale teritoriilor, atunci când acest lucru este fezabil şi relevant.
(79)Pentru a asigura aplicabilitatea planurilor de urgenţă în situaţii de urgenţă reale, este esenţial să se practice punerea în aplicare a sistemelor în cauză şi să se verifice dacă acestea funcţionează. În acest scop, autorităţile competente din statele membre ar trebui să desfăşoare exerciţii de simulare, în cooperare cu autorităţile competente din statele membre şi din ţările terţe şi teritoriile învecinate, acolo unde acest lucru este fezabil şi relevant.
(80)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a planurilor de urgenţă şi a exerciţiilor de simulare, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui norme privind punerea în practică a planurilor şi exerciţiilor în discuţie.
(81)Medicamentele de uz veterinar, precum vaccinurile, serurile hiperimune şi antimicrobienele, joacă un rol important în prevenirea şi controlul bolilor transmisibile ale animalelor. Evaluarea de impact pentru adoptarea prezentului regulament evidenţiază în special importanţa vaccinurilor ca instrumente de prevenire, control şi eradicare a bolilor animalelor.
(82)Cu toate acestea, strategiile de control pentru anumite boli transmisibile ale animalelor impun interzicerea sau restrângerea utilizării anumitor medicamente de uz veterinar, întrucât utilizarea lor ar afecta eficienţa strategiilor respective. De exemplu, anumite medicamente de uz veterinar pot masca manifestările clinice ale unei boli, pot face imposibilă detectarea unui agent patogen sau pot îngreuna realizarea unui diagnostic diferenţial rapid şi pot periclita astfel detectarea corectă a bolii.
(83)Totuşi, strategiile de control menţionate pot varia substanţial de la o boală listată la alta. De aceea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme privind folosirea medicamentelor de uz veterinar pentru prevenirea şi controlul anumitor boli listate, precum şi criterii armonizate de luat în considerare înainte de a decide dacă şi cum să se utilizeze vaccinurile, serurile hiperimune şi antimicrobienele. Pentru a asigura o abordare flexibilă şi pentru a ţine seama de specificul diferitelor boli listate şi de disponibilitatea unor tratamente eficiente, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte restricţiile, interdicţiile sau obligaţiile de utilizare a anumitor medicamente de uz veterinar în contextul controlului anumitor boli listate. În cazuri de urgenţă şi pentru gestionarea riscurilor emergente, cu implicaţii potenţial devastatoare pentru sănătatea publică şi sănătatea animală, precum şi pentru economie, societate şi mediu, ar trebui să fie posibilă adoptarea de măsuri în această privinţă prin procedura de urgenţă.
(84)În urma concluziilor din Avizul specializat privind băncile de vaccinuri şi/sau de teste de diagnosticare pentru principalele boli ale animalelor, ar trebui, de asemenea, luate măsuri pentru ca Uniunea şi statele membre să aibă posibilitatea de a face rezerve de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare pentru bolile listate care reprezintă o ameninţare gravă pentru sănătatea publică sau pentru cea animală. Crearea unei bănci de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare a Uniunii ar susţine atingerea obiectivelor Uniunii în domeniul sănătăţii animale, permiţând o reacţie rapidă şi eficace atunci când sunt necesare resursele băncii, şi ar reprezenta o utilizare eficientă a unor resurse limitate.
(85)Pentru a asigura o reacţie rapidă şi eficace, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte crearea şi gestionarea unor astfel de bănci, precum şi pentru stabilirea standardelor şi cerinţelor de siguranţă pentru administrarea acestora. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să prevadă adoptarea de norme privind finanţarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor, printre care şi vaccinurile.
(86)Ar trebui stabilite criterii de acces prioritar la resursele băncilor de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii, pentru a se asigura distribuirea lor eficace în situaţii de urgenţă.
(87)Din motive de securitate în contextul bioterorismului şi al agroterorismului, anumite informaţii detaliate referitoare la băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii ar trebui tratate drept informaţii clasificate, iar publicarea lor ar trebui interzisă. În ceea ce priveşte acelaşi tip de informaţii în legătură cu băncile naţionale de vaccinuri, ar trebui să fie respectate cerinţele constituţionale ale diferitelor state membre în ceea ce priveşte libertatea de informare, asigurând, în acelaşi timp, tratarea informaţiilor în cauză ca informaţii clasificate.
(88)Pentru a asigura condiţii uniforme de gestionare a băncilor de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui norme detaliate privind produsele biologice care trebuie incluse în acest bănci şi bolile vizate, norme detaliate privind furnizarea, cantităţile, depozitarea, livrarea, cerinţele procedurale şi tehnice pentru antigeni, vaccinuri, şi reactivi de diagnosticare, precum şi frecvenţa şi conţinutul transmiterii de informaţii către Comisie.
(89)În cazul apariţiei unui focar al unei boli listate considerate a reprezenta un risc ridicat pentru sănătatea publică sau pentru cea animală din Uniune, statele membre ar trebui să se asigure că sunt luate măsuri imediate de control al bolii în vederea eradicării bolii respective, pentru protecţia sănătăţii publice şi a celei animale.
(90)Autoritatea competentă ar trebui să fie responsabilă de iniţierea primelor investigaţii în vederea confirmării sau infirmării apariţiei unui focar al unei boli listate foarte contagioase, considerate a prezenta un risc înalt pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animală din Uniune.
(91)Autorităţile competente ar trebui să instituie măsuri preliminare de control al bolii, pentru a preîntâmpina posibila răspândire a bolii listate, şi să efectueze o anchetă epidemiologică.
(92)De îndată ce se confirmă apariţia unei boli listate, autoritatea competentă ar trebui să ia măsurile necesare de control al bolii, dacă este cazul inclusiv instituirea unor zone de restricţie, pentru eradicarea şi împiedicarea răspândirii bolii în cauză.
(93)Apariţia unei boli listate în rândul animalelor sălbatice poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică şi pentru cea a animalelor deţinute. Prin urmare, ar trebui stabilite, atunci când este necesar, norme speciale privind măsuri de control şi de eradicare a bolii în rândul animalelor sălbatice.
(94)Pot exista cazuri în care populaţii restrânse de anumite animale, cum ar fi rasele şi speciile rare, pot fi puse în pericol de măsurile standard de control al bolilor adoptate în cazul apariţiei unei boli listate. Pentru protecţia acestor rase şi specii poate fi necesară adoptarea de măsuri modificate de către autoritatea competentă. Cu toate acestea, o astfel de modificare nu ar trebui să obstrucţioneze ţinerea sub control general a bolii respective.
(95)În ceea ce priveşte bolile listate care nu sunt foarte contagioase şi care fac obiectul unor norme obligatorii care impun eradicarea lor, ar trebui aplicate măsuri de control al bolilor în aşa fel încât să se împiedice răspândirea bolii respective, în special înspre zonele neinfectate. Cu toate acestea, măsurile menţionate pot fi mai limitate sau pot fi diferite de cele aplicabile în cazul celor mai periculoase dintre bolile listate. În consecinţă, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme speciale pentru acele boli mai puţin periculoase. Şi statele membre care au instituit deja programe opţionale de eradicare ar trebui să pună în aplicare astfel de măsuri de control al bolilor. În unele cazuri, în funcţie de profilul bolii şi de situaţia epidemiologică, eradicarea poate fi un obiectiv pe termen lung, iar obiectivul pe termen scurt poate fi acela de control al bolii respective. Totuşi, nivelul şi intensitatea măsurilor de control al bolii ar trebui să fie proporţionale şi ar trebui să ţină seama de caracteristicile bolii listate în cauză, de distribuţia acesteia şi de semnificaţia sa pentru statul membru afectat şi pentru Uniune în ansamblu.
(96)Pentru a asigura aplicarea eficace a măsurilor de control al bolilor prevăzute de prezentul regulament de către operatori, deţinătorii de animale de companie şi autorităţile competente şi ţinând seama de specificul măsurilor de control al bolilor pentru bolile listate respective şi de factorii de risc implicaţi, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte măsurile detaliate de control al bolilor care ar trebui puse în aplicare în caz de suspiciune sau de confirmare a apariţiei unei boli listate în unităţi, alte amplasamente sau în zone de restricţie.
(97)Pentru a prevedea posibilitatea adoptării temporare de către Comisie a unor măsuri speciale de control al bolilor în cazul în care măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt insuficiente sau inadecvate pentru a contracara riscul aferent, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru instituirea unor măsuri speciale de control al bolilor pentru o perioadă de timp limitată.
(98)Este necesară înregistrarea anumitor transportatori şi unităţi care deţin animale terestre sau care manipulează material germinativ ori care le transportă pentru a permite autorităţii competente să desfăşoare o supraveghere adecvată şi să prevină, să controleze şi să eradicheze bolile transmisibile ale animalelor.
(99)Pentru a evita sarcinile şi costurile administrative nejustificate, statele membre ar trebui să poată, în mod limitat, să scutească de obligaţia de înregistrare anumite tipuri de unităţi care prezintă un risc scăzut. Ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru a se ajunge la o abordare armonizată pentru acordarea de astfel de scutiri. O astfel de abordare armonizată este necesară în special pentru a preveni scutirea anumitor tipuri de unităţi de la obligaţia de înregistrare. Acest lucru este deosebit de relevant atât pentru acele unităţi care prezintă un risc mai mult decât nesemnificativ pentru sănătatea animală, cât şi pentru unităţile care prezintă un risc mai mult decât nesemnificativ pentru sănătatea publică. Un exemplu de astfel de risc îl constituie deţinerea de animale care trăiesc în contact strâns cu oamenii sau în proximitatea acestora, cum ar fi creşterea câinilor la un nivel care implică o anumită continuitate a activităţilor şi un anumit grad de organizare, cu intenţia principală de a-i vinde în scopul de a deveni animale de companie în gospodării.
(100)Dacă un anumit tip de unitate care deţine animale terestre sau care manipulează ori depozitează material germinativ prezintă un risc special pentru sănătatea animală, tipul respectiv ar trebui să facă obiectul autorizat de către autoritatea competentă.
(101)Pentru a evita sarcinile şi costurile administrative nejustificate, în special pentru întreprinderile care prezintă un risc scăzut, ar trebui prevăzută o anumită flexibilitate în luarea măsurilor relevante, în cazurile în care acest lucru este posibil, făcând posibilă adaptarea sistemului de înregistrare şi de autorizare la condiţiile şi la modelele de producţie locale şi regionale.
(102)În unele cazuri, este de dorit sau este necesară armonizarea, în întreaga Uniune, a anumitor condiţii de înregistrare sau autorizare. De exemplu, unităţile de material germinativ şi operaţiunile de colectare ar trebui să îndeplinească anumite condiţii şi ar trebui să fie autorizate pentru a se conforma standardelor internaţionale, permiţând astfel Uniunii să ofere ţărilor terţe garanţii de sănătate animală în cadrul schimburilor comerciale. Aceste condiţii ar trebui să includă, de asemenea, cerinţe privind o anumită formare sau anumite calificări profesionale pentru anumite operaţiuni sau unităţi foarte specifice (de exemplu, pentru echipele de colectare de embrioni) sau chiar obligativitatea unei supravegheri specifice de către autoritatea competentă. Prin urmare, ar trebui să i se acorde Comisiei competenţa de a adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte respectivele cerinţe detaliate, pentru a adopta dispoziţii referitoare la aceste condiţii specifice.
(103)Pentru reducerea sarcinilor administrative, înregistrarea şi autorizaţiile ar trebui, dacă este posibil, integrate într-un sistem de înregistrare sau de autorizare pe care statul membru în cauză să-l fi instituit deja în alte scopuri.
(104)Operatorii au cunoştinţe directe despre animalele aflate în grija lor. Prin urmare, ei sunt cei care ar trebui să păstreze registre actualizate cu informaţiile relevante pentru evaluarea statutului sanitar al animalelor, pentru trasabilitate şi pentru o eventuală anchetă epidemiologică în cazul apariţiei unei boli listate. Aceste registre ar trebui să fie uşor accesibile de către autoritatea competentă.
(105)Pentru a asigura disponibilitatea informaţiilor actualizate privind unităţile şi operatorii înregistraţi şi unităţile autorizate, autorităţile competente ar trebui să instituie şi să menţină un registru al unităţilor şi operatorilor menţionaţi. Ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte informaţiile detaliate care trebuie incluse în registrul unităţilor şi al operatorilor.
(106)Pentru a fi autorizată de autoritatea competentă, o unitate ar trebui să îndeplinească anumite cerinţe. Înainte de a acorda autorizaţia, autoritatea competentă ar trebuie să verifice, prin intermediul unei vizite la faţa locului, dacă au fost îndeplinite toate cerinţele. În unele cazuri, nu pot fi îndeplinite imediat toate condiţiile, însă deficienţele rămase nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animală sau pentru sănătatea publică. În astfel de cazuri, autoritatea competentă ar trebui să poată acorda o autorizaţie condiţionată, urmată de o nouă vizită la faţa locului pentru a verifica dacă s-au înregistrat progrese. În aceste cazuri, autoritatea competentă ar trebui să ofere orientări eficace necesare pentru operatorii din unităţile respective, pentru ca operatorul în cauză să înţeleagă deficienţa şi să poată planifica soluţionarea cu succes a acesteia.
(107)Trasabilitatea eficientă este un element de bază al politicii de control al bolilor. Ar trebui instituite cerinţe specifice de identificare şi înregistrare pentru diferitele specii de animale terestre deţinute şi pentru materialul germinativ, în vederea facilitării aplicării efective a normelor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezentul regulament. În plus, este important să se prevadă posibilitatea instituirii unui sistem de identificare şi înregistrare pentru speciile pentru care nu există în prezent astfel de cerinţe sau pentru momentul în care schimbarea circumstanţelor şi riscurile ar impune acest lucru.
(108)Pentru anumite specii de animale pentru care este importantă posibilitatea urmăririi animalelor individuale sau a grupurilor, existenţa unor mijloace fizice de identificare ar trebui să constituie o cerinţă. Aceasta presupune ca animalul în cauză să fie marcat fizic, etichetat, să poarte un microcip sau să fie identificat în alt mod, printr-o metodă care să poată fi văzută sau detectată în sau pe corpul acestuia şi care să nu poată fi uşor îndepărtată.
(109)Pentru a asigura buna funcţionare a sistemului de identificare şi înregistrare, precum şi trasabilitatea, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte obligaţiile legate de bazele de date, cerinţele detaliate de identificare şi înregistrare pentru diferitele specii de animale, inclusiv exonerările şi condiţiile pentru exonerările respective, şi documentele.
(110)Este necesar să se reducă sarcinile şi costurile administrative şi să se prevadă flexibilitatea sistemului în situaţii în care cerinţele de trasabilitate pot fi îndeplinite prin alte mijloace decât cele prevăzute de prezentul regulament. Prin urmare, ar trebui să i se acorde Comisiei competenţa de a adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte derogările de la cerinţele de identificare şi înregistrare.
(111)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a sistemului de identificare şi înregistrare şi a trasabilităţii, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a stabili norme referitoare la specificaţiile tehnice pentru bazele de date, mijloacele de identificare, documente şi formate şi la termene.
(112)Un instrument important pentru prevenirea introducerii şi răspândirii unei boli transmisibile a animalelor este constituit de restricţiile de circulaţie a animalelor şi produselor care pot transmite boala în cauză. Totuşi, restrângerea circulaţiei animalelor şi produselor poate avea un impact economic grav şi poate afecta funcţionarea pieţei interne. Prin urmare, astfel de restricţii ar trebui aplicate numai atunci când sunt necesare şi numai proporţional cu riscurile implicate. Această abordare este în conformitate cu principiile stabilite în Acordul SPA şi în standardele internaţionale ale OIE.
(113)Cerinţele generale cuprinse în prezentul regulament ar trebui să se aplice în toate cazurile de circulaţie a animalelor, cum ar fi cerinţa de interzicere a circulaţiei animalelor provenind dintr-o unitate în care s-au înregistrat rate anormale ale mortalităţii ori alte simptome de boală fără o cauză determinată sau cerinţele referitoare la prevenirea bolilor în timpul transportului.
(114)Cadrul juridic, stabilit în prezent prin legislaţia Uniunii în domeniul sănătăţii animale privind circulaţia animalelor terestre şi a produselor, instituie norme armonizate în special în ceea ce priveşte această circulaţie între statele membre, lăsând la latitudinea statelor membre decizia cu privire la cerinţele necesare privind circulaţia pe teritoriul lor. În evaluarea de impact pentru adoptarea prezentului regulament, se face o comparaţie cuprinzătoare între situaţia actuală şi cea în care normele privind circulaţia în interiorul statelor membre ar fi, de asemenea, armonizate la nivelul Uniunii. S-a conchis că ar trebui menţinută abordarea actuală, întrucât armonizarea completă a tuturor deplasărilor ar fi foarte complexă, iar beneficiile în ceea ce priveşte facilitarea deplasărilor între statele membre nu compensează impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra capacităţii de a controla bolile.
(115)Pentru animalele care sunt deplasate între state membre diferite, ar trebui să se aplice un set de cerinţe de bază privind sănătatea animală. În special, nu pot fi deplasate animale provenind din unităţi în care s-au înregistrat rate anormale ale mortalităţii ori alte simptome de boală din cauze necunoscute. Cu toate acestea, ratele mortalităţii, chiar dacă sunt anormale, care sunt legate de proceduri ştiinţifice autorizate conform Directivei 2010/63/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi care nu sunt de origine infecţioasă legată de boli listate nu ar trebui să împiedice circulaţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice.
(1)Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).
(116)Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă suficientă flexibilitate pentru a permite facilitarea circulaţiei speciilor şi categoriilor de animale terestre care prezintă un risc redus de răspândire a unor boli listate între statele membre. În plus, ar trebui prevăzute posibilităţi suplimentare de derogare pentru cazurile în care statele membre sau operatorii instituie cu succes măsuri alternative de diminuare a riscurilor, cum ar fi niveluri înalte de biosecuritate şi sisteme eficiente de supraveghere.
(117)Ungulatele şi păsările de curte sunt grupuri de specii animale de o mare importanţă economică şi fac obiectul unor cerinţe specifice în privinţa circulaţiei conform legislaţiei Uniunii adoptate înaintea prezentului regulament, respectiv Directivele 64/432/CEE (2), 91/68/CEE (3), 2009/156/CE (4), 2009/158/CE (5) ale Consiliului şi, parţial, Directiva 92/65/CEE. Prezentul regulament ar trebui să instituie principalele norme privind circulaţia animalelor din speciile menţionate. Cerinţele detaliate, care depind în mare măsură de bolile care pot fi transmise de diferitele specii sau categorii de animale, ar trebui definite în cadrul unor acte ulterioare ale Comisiei, ţinându-se seama de specificul bolilor, al speciilor şi al categoriilor de animale în cauză.
(2)Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecţie veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64).
(3)Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine şi caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19).
(4)Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează circulaţia şi importul de ecvidee provenind din ţări terţe (JO L 192, 23.7.2010, p. 1).
(5)Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul intracomunitar şi importurile din ţări terţe de păsări de curte şi de ouă pentru incubaţie (JO L 343, 22.12.2009, p. 74).
(118)Întrucât operaţiunile de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte prezintă un risc major de îmbolnăvire, sunt necesare o limitare a efectivelor care pot fi deplasate într-un singur lot între statele membre şi instituirea unor norme specifice în cadrul prezentului regulament, în vederea protejării sănătăţii animalelor implicate şi prevenirii răspândirii bolilor transmisibile ale animalelor. Operaţiunile de colectare menţionate s-ar desfăşura în mod normal într-o unitate autorizată în acest scop; sau, în cazul în care acest lucru este permis de către un stat membru de origine, prima operaţiune de colectare, într-un mijloc de transport, de exemplu un camion, prin colectarea de animale provenind din diverse amplasamente din statul membru respectiv.
(119)În funcţie de bolile sau de speciile listate în cauză, este necesară definirea unor cerinţe specifice de sănătate animală pentru anumite specii de animale, altele decât ungulatele şi decât păsările de curte deţinute. Pentru aceste specii, au fost, de asemenea, definite norme în cadrul legal aplicabil înainte de prezentul regulament, în special în Directiva 92/65/CEE. Directiva respectivă stabileşte norme speciale privind circulaţia pentru diferite specii de animale, inclusiv albinele, bondarii, maimuţele, câinii şi pisicile şi, prin urmare, prezentul regulament ar trebui să furnizeze temeiul juridic pentru adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare de stabilire a normelor speciale privind circulaţia respectivelor specii de animale.
(120)Unităţile izolate, folosite în general pentru deţinerea animalelor de laborator sau a animalelor pentru grădini zoologice, implică în mod normal un grad înalt de biosecuritate şi un statut sanitar favorabil şi bine controlat şi mai puţine deplasări ale animalelor sau deplasări numai în circuitul închis al unităţilor similare. Statutul de unitate izolată, pe care operatorii îl pot solicita în mod voluntar, a fost introdus pentru prima oară de Directiva 92/65/CEE, care stabileşte normele şi cerinţele pentru autorizare şi cerinţele privind circulaţia pentru organismele, institutele şi centrele autorizate oficial. Sistemul astfel instituit le permite acestor unităţi să facă schimb de animale între ele cu respectarea unui număr mai mic de cerinţe privind circulaţia, furnizând, în acelaşi timp, garanţii de sănătate în cadrul circuitului unităţilor izolate. Prin urmare, a fost larg acceptat de către operatori şi a fost utilizat ca opţiune voluntară. De aceea, în cadrul prezentului regulament, este oportună păstrarea conceptului de unitate izolată şi instituirea de norme privind circulaţia între unităţi de acest tip.
(121)În scopuri ştiinţifice, cum ar fi cercetarea sau diagnosticarea, în special în cele autorizate conform Directivei 2010/63/UE, poate fi necesară deplasarea unor animale care nu îndeplinesc cerinţele generale privind sănătatea animală stabilite de prezentul regulament şi care prezintă un risc ridicat pentru aceasta. Acest tip de deplasări nu ar trebui interzise sau restricţionate în mod nejustificat de prezentul regulament, căci acest lucru ar putea împiedica activităţi de cercetare autorizate sau ar putea întârzia progresul ştiinţific. Cu toate acestea, este esenţial ca prezentul regulament să instituie norme prin care să se asigure că circulaţia animalelor în cauză se face în condiţii de siguranţă.
(122)Tiparele de circulaţie ale animalelor din circuri, din grădini zoologice, destinate expoziţiilor sau ale anumitor alte animale sunt adesea diferite de tiparele de circulaţie ale altor specii deţinute. La adaptarea normelor Uniunii privind circulaţia animalelor, ar trebui să se ţină cont în mod deosebit de aceste animale, având în vedere riscurile specifice şi măsurile alternative de diminuare a riscurilor.
(123)Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor menţionate în considerentele (112) - (122) din prezentul regulament, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte măsurile de prevenire a bolilor în timpul operaţiunilor de transport, normele speciale privind circulaţia anumitor specii de animale şi situaţiile speciale, cum ar fi operaţiunile de colectare sau respingerea transporturilor, şi cerinţele sau derogările speciale pentru alte tipuri de circulaţie, cum ar fi cele în scopuri ştiinţifice.
(124)Pentru a asigura posibilitatea aplicării unor norme speciale privind circulaţia animalelor, în cazurile în care normele ordinare privind circulaţia nu sunt suficiente sau nu sunt adecvate pentru limitarea răspândirii unei anumite boli, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a putea institui norme speciale privind circulaţia pentru perioade limitate de timp.
(125)Circulaţia între statele membre a animalelor terestre deţinute ar trebui să fie conformă cu cerinţele referitoare la deplasările respective. În cazul animalelor din speciile care prezintă un risc ridicat pentru sănătate şi care au o mare importanţă economică, acestea ar trebui însoţite de un certificat de sănătate animală emis de o autoritate competentă.
(126)În măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, practic şi financiar, ar trebui să se profite de evoluţiile tehnologice pentru a se reduce sarcinile administrative ale operatorilor şi ale autorităţilor competente în legătură cu certificarea şi notificarea, utilizându-se tehnologia informaţiei pentru înlocuirea documentaţiei pe hârtie şi facilitarea procedurilor de notificare şi folosindu-se această tehnologie, în măsura posibilului, pentru mai multe scopuri.
(127)În cazurile în care nu este necesar un certificat de sănătate animală emis de o autoritate competentă, un operator care deplasează animale înspre un alt stat membru ar trebui să emită o declaraţie pe proprie răspundere care să confirme că animalele respective îndeplinesc cerinţele privind circulaţia stabilite în cadrul prezentului regulament.
(128)Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor menţionate în considerentele 125, 126 şi 127 din prezentul regulament, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, asupra unor norme privind conţinutul certificatelor de sănătate animală, obligaţiile de informare, derogările de la cerinţele privind certificarea sănătăţii animale, asupra unor norme speciale de certificare şi asupra obligaţiilor medicilor veterinari oficiali de a realiza verificările cuvenite înainte de a semna un certificat de sănătate animală.
(129)Notificarea circulaţiei animalelor şi a materialului germinativ între statele membre şi, în unele cazuri, în interiorul teritoriilor naţionale ale statelor membre este esenţială pentru asigurarea trasabilităţii animalelor şi a materialului germinativ în cauză, atunci când circulaţia respectivă poate fi legată de un risc de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor. Prin urmare, circulaţia respectivă ar trebui notificată şi înregistrată prin intermediul unui sistem veterinar computerizat integrat ("TRACES"). Sistemul TRACES integrează într-o arhitectură unică sistemele computerizate prevăzute la articolul 20 din Directiva 90/425/CEE şi în Decizia 92/438/CEE a Consiliului (1), pe baza Deciziilor 2003/24/CE (2) şi 2004/292/CE (3) ale Comisiei.
(1)Decizia 92/438/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 privind informatizarea procedurilor veterinare de import (proiect Shift), de modificare a Directivelor 90/675/CEE, 91/496/CEE, 91/628/CEE şi a Deciziei 90/424/CEE şi de abrogare a Deciziei 88/192/CEE (JO L 243, 25.8.1992, p. 27).
(2)Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat (JO L 8, 14.1.2003, p. 44).
(3)Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES şi de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 94, 31.3.2004, p. 63).
(130)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a normelor stabilite de prezentul regulament privind certificarea sănătăţii animale şi notificarea circulaţiei animalelor, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui norme privind modelele de certificat de sănătate animală şi de declaraţie pe proprie răspundere, formatele şi termenele pentru notificarea circulaţiei atât a animalelor terestre şi acvatice, cât şi a materialului germinativ şi, dacă este cazul, a produselor de origine animală.
(131)Natura specifică a circulaţiei animalelor de companie reprezintă un risc pentru sănătatea animală care diferă semnificativ de riscurile obişnuite pentru alte animale deţinute. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme speciale, mai puţin stricte, pentru circulaţia respectivă. Astfel de norme mai puţin stricte sunt însă justificate numai dacă animalul de companie îşi însoţeşte efectiv proprietarul în timpul deplasării acestuia din urmă, sau pentru o perioadă limitată după aceasta, şi dacă nu sunt deplasate în acelaşi timp mai mult de cinci animale de companie menţionate în partea A din anexa I împreună cu proprietarul lor. Pentru a garanta că animalele de companie nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor şi pentru a clarifica situaţiile excepţionale în care mai mult de cinci animale de companie pot să însoţească proprietarul sau în cazul în care animalul de companie ar trebui să fie deplasat în cursul unei perioade mai îndelungate, înainte sau după ce se deplasează proprietarul, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte normele detaliate privind circulaţia acestor animale. Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a cerinţelor de sănătate animală stabilite în prezentul regulament cu privire la circulaţia animalelor de companie, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru stabilirea de norme privind măsurile de prevenire şi de control al bolilor care trebuie luate pentru circulaţia acestora.
(132)Din mai multe motive, animalele sălbatice reprezintă un risc pentru sănătatea publică şi pentru cea animală, de exemplu dacă sunt deplasate într-o unitate sau dintr-un mediu în altul. Poate fi necesară adoptarea unor măsuri de prevenire adecvate pentru circulaţia acestor animale, pentru a se evita răspândirea de boli transmisibile ale animalelor. Pentru a garanta că animalele sălbatice nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte cerinţele suplimentare privind circulaţia animalelor sălbatice terestre.
(133)Materialul germinativ poate prezenta un risc similar de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor la animale vii. În plus, există caracteristici specifice ale producţiei acestuia, care sunt legate de cerinţele înalte de sănătate pentru animalele de reproducţie şi care impun cerinţe de sănătate animală mai stricte sau speciale pentru animalele donatoare. Pentru a asigura circulaţia sigură a materialului germinativ, pentru a respecta standardul înalt de sănătate aşteptat al acestuia şi pentru a ţine seama de anumite utilizări specifice ale unor astfel de produse, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte cerinţele detaliate privind circulaţia materialului germinativ provenind de la anumite specii de animale, cerinţele speciale aplicabile, de exemplu circulaţiei acestora în scopuri ştiinţifice, şi derogările de la obligaţia de a prezenta un certificat de sănătate animală.
(134)Produsele de origine animală pot prezenta un risc de răspândire a unor boli transmisibile ale animalelor. Cerinţele de siguranţă alimentară pentru produsele de origine animală stabilite de legislaţia Uniunii prevăd bune practici de igienă şi reduc riscurile pentru sănătatea animală ale acestor produse. Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de produse, ar trebui instituite prin prezentul regulament măsuri specifice de sănătate animală, de exemplu măsuri de urgenţă sau de control al bolilor, pentru a garanta că produsele de origine animală nu duc la răspândirea unor boli ale animalelor. Pentru a asigura circulaţia în condiţii de siguranţă a produselor de origine animală în aceste cazuri particulare, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte instituirea unor norme detaliate privind circulaţia produselor de origine animală în legătură cu măsurile adoptate de control al bolilor, obligaţiile privind certificarea sănătăţii animale şi derogările de la normele menţionate, atunci când riscurile aferente circulaţiei respective şi măsurile luate de diminuare a riscurilor permit acest lucru.
(135)Atunci când statele membre adoptă măsuri naţionale privind circulaţia animalelor şi a materialului germinativ sau decid să ia măsuri naţionale pentru a limita impactul unor boli transmisibile ale animalelor, altele decât bolile listate, pe teritoriul propriu, măsurile naţionale respective nu ar trebui să interfereze cu normele de pe piaţa internă prevăzute de legislaţia Uniunii. Prin urmare, este necesar să existe un cadru pentru măsurile naţionale respective care să asigure faptul că acestea rămân în limitele permise conform legislaţiei Uniunii.
(136)Înregistrarea şi autorizarea unităţilor de acvacultură sunt necesare pentru a permite autorităţii competente să desfăşoare o supraveghere adecvată şi să prevină, să controleze şi să eradicheze bolile transmisibile ale animalelor. Directiva 2006/88/CE impune tuturor unităţilor care deplasează animale acvatice să fie autorizate. Sistemul de autorizare respectiv ar trebui menţinut şi în cadrul prezentului regulament, chiar dacă, în unele limbi oficiale ale Uniunii, prezentul regulament utilizează termeni diferiţi pentru a face referire la sistemul de autorizare faţă de cei utilizaţi în Directiva 2006/88/CE.
(137)Sacrificarea şi prelucrarea animalelor de acvacultură cărora li se aplică măsurile de control al bolilor pot contribui la răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor, de exemplu din cauza reziduurilor care conţin agenţi patogeni evacuate de unităţile de prelucrare. Prin urmare, este necesară autorizarea unităţilor de prelucrare care au adoptat măsurile de diminuare a riscurilor pentru operaţiunile de sacrificare şi prelucrare. În consecinţă, prezentul regulament ar trebui să prevadă autorizarea unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor.
(138)Pentru a asigura disponibilitatea publică a informaţiilor actualizate privind unităţile înregistrate şi autorizate, autoritatea competentă ar trebui să instituie şi să menţină un registru al acestor unităţi. Ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie incluse în registrele unităţilor de acvacultură şi cerinţele privind ţinerea evidenţelor de către unităţile de acvacultură şi transportatori.
(139)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a normelor stabilite prin prezentul regulament cu privire la înregistrarea şi autorizarea unităţilor de acvacultură şi a unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, la ţinerea evidenţelor şi la registrele unităţilor, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru instituirea unor norme privind obligaţiile referitoare la informaţii şi privind derogările, precum şi a altor norme de punere în aplicare în această privinţă.
(140)Întrucât, în majoritatea cazurilor, identificarea individuală a animalelor acvatice nu este fezabilă, ţinerea evidenţelor de către unităţile de acvacultură, de către unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor şi de către transportatori este un instrument esenţial pentru asigurarea trasabilităţii animalelor acvatice. Evidenţele sunt importante şi pentru supravegherea stării de sănătate în unităţi.
(141)La fel ca şi pentru animalele terestre, este necesară instituirea unor norme armonizate privind circulaţia animalelor acvatice, inclusiv a unor norme privind certificatele de sănătate animală şi notificarea circulaţiei.
(142)Directiva 2006/88/CE instituie norme pentru circulaţia animalelor acvatice, care sunt aplicabile circulaţiei acestora atât în interiorul statelor membre, cât şi între acestea. Factorul-cheie care determină normele privind circulaţia animalelor acvatice este statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate al statelor membre, al zonelor şi al compartimentelor de destinaţie.
(143)Cu toate acestea, Directiva 2006/88/CE exclude din domeniul său de aplicare animalele acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea introducerii lor imediate în lanţul alimentar. Faţă de Directiva 2006/88/CE, prezentul regulament le menţine în cadrul domeniului său de aplicare, dar le exclude din definiţia animalelor de acvacultură. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă eventuale măsuri privind aceste animale acvatice, în cazul în care riscurile implicate le justifică, ţinând seama de proporţionalitatea măsurilor respective.
(144)Prin urmare, principiul explicat în considerentul 142 ar trebui să se aplice, de asemenea, circulaţiei animalelor acvatice care nu sunt definite drept animale de acvacultură, dar sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Acest lucru este valabil în special pentru animalele acvatice cu un statut sanitar necunoscut sau cu un statut sanitar pozitiv confirmat, indiferent de utilizarea lor finală. Întrucât circulaţia animalelor acvatice sălbatice vii cu un statut sanitar necunoscut sau cu un statut sanitar pozitiv confirmat şi destinate consumului uman poate, de asemenea, prezenta un risc de răspândire a bolilor listate sau emergente, acelaşi sistem de norme ar trebui să se aplice şi în cazul lor. Această categorie include animalele acvatice sălbatice recoltate sau capturate pentru consumul uman, care sunt deplasate şi deţinute temporar până la sacrificare.
(145)Cu toate acestea, ar trebui evitate restricţiile de circulaţie disproporţionate şi sarcinile administrative inutile pentru unităţile şi operatorii din sectorul pescuitului comercial. În consecinţă, în cazurile în care respectivele animale acvatice sălbatice vii sunt destinate consumului uman, normele în cauză ar trebui să se aplice, în principiu, numai pentru circulaţia animalelor acvatice sălbatice vii care prezintă un risc semnificativ de răspândire a unor boli listate sau emergente în statele membre sau în zone sau compartimente din acestea care au fost declarate indemne de anumite boli listate sau care fac obiectul unor programe de eradicare cu privire la bolile respective.
(146)Pentru a încuraja statele membre să îmbunătăţească statutul sanitar al populaţiilor lor de animale acvatice, ar trebui introduse în prezentul regulament anumite modificări şi mai multă flexibilitate.
(147)Pentru a asigura controlul circulaţiei animalelor acvatice, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte măsurile de prevenire a bolilor aplicabile transporturilor, normele speciale pentru circulaţia anumitor categorii de animale acvatice în diverse scopuri, cerinţele specifice sau derogările pentru anumite tipuri de circulaţie, de exemplu cele în scopuri ştiinţifice, precum şi cerinţele suplimentare pentru circulaţia animalelor acvatice sălbatice.
(148)Pentru a asigura posibilitatea adoptării unor derogări temporare şi a unor cerinţe specifice privind circulaţia animalelor acvatice, în cazurile în care normele privind circulaţia din prezentul regulament nu sunt suficiente sau nu sunt adecvate pentru limitarea răspândirii unei anumite boli listate, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui norme de circulaţie sau derogări speciale pentru perioade limitate de timp.
(149)Producţia în sectorul acvaculturii din Uniune este extrem de diversă în ceea ce priveşte speciile şi sistemele de producţie, iar diversificarea respectivă creşte rapid. Acest lucru poate necesita adoptarea la nivel naţional de măsuri privind alte boli decât cele considerate boli listate conform prezentului regulament. Totuşi, astfel de măsuri naţionale ar trebui să fie justificate, necesare şi proporţionale cu obiectivele urmărite. În plus, ele ar trebui să nu afecteze circulaţia între statele membre, cu excepţia cazului în care acest lucru ar fi necesar pentru a preveni introducerea unei boli sau pentru a controla răspândirea ei. Măsurile naţionale care afectează comerţul între statele membre ar trebui aprobate şi revizuite cu regularitate la nivelul Uniunii.
(150)În prezent, bolile listate nu privesc, decât într-o măsură foarte limitată, alte specii de animale decât cele definite drept specii terestre sau acvatice în prezentul regulament, cum ar fi reptilele, amfibienii, insectele şi altele. Prin urmare, nu este adecvat să se impună aplicarea dispoziţiilor prezentului regulament şi în cazul acelor specii de animale. Cu toate acestea, dacă o boală care priveşte alte specii decât speciile terestre sau acvatice ar deveni boală listată, cerinţele corespunzătore de sănătate animală din prezentul regulament ar trebui să li se aplice şi speciilor respective, pentru a se putea lua măsuri adecvate şi proporţionale de prevenire şi control al bolilor.
(151)Pentru a garanta posibilitatea instituirii de norme privind circulaţia animalelor care nu sunt definite drept animale terestre sau acvatice de către prezentul regulament, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală provenite de la animalele respective, în cazul în care existenţa unui risc justifică acest lucru, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte înregistrarea şi autorizarea unităţilor, registrele şi ţinerea evidenţelor, identificarea şi înregistrarea, cerinţele privind trasabilitatea circulaţiei, certificarea sănătăţii animale, declaraţiile pe proprie răspundere şi obligaţiile privind notificarea circulaţiei pentru animalele, materialul germinativ şi produsele de origine animală provenite de la animale aparţinând speciilor în cauză.
(152)Pentru asigurarea unor condiţii uniforme de punere în aplicare a cerinţelor de sănătate animală pentru speciile de animale respective şi pentru materialul germinativ şi produsele de origine animală provenite de la acestea, ori de câte ori este necesar, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru instituirea normelor detaliate referitoare la cerinţele respective.
(153)Pentru a preveni introducerea unor boli listate sau a unor boli emergente în Uniune, este necesar să existe norme eficace privind intrarea în Uniune a animalelor, a materialului germinativ sau a produselor de origine animală care pot transmite astfel de boli.
(154)Pentru a garanta statutul sanitar în Uniune, prezentul regulament stabileşte dispoziţii privind circulaţia animalelor şi a produselor în cadrul Uniunii. Prin urmare, pentru a nu se pune în pericol acest statut, este adecvat să se prevadă condiţii pentru intrarea animalelor şi a produselor în Uniune, care să nu fie mai puţin stricte decât cele aplicabile circulaţiei în interiorul Uniunii.
(155)Pentru a asigura faptul că animalele, materialul germinativ şi produsele de origine animală din ţări terţe sau teritorii îndeplinesc cerinţele de sănătate animală care oferă garanţii echivalente cu cele oferite în temeiul legislaţiei Uniunii, este esenţial ca respectivele animale, materiale sau produse să facă obiectul unor controale corespunzătoare de către autoritatea competentă din ţara terţă sau teritoriul care exportă în Uniune. Dacă este cazul, ar trebui verificat statutul sanitar din ţara terţă sau teritoriul de origine înainte de a accepta intrarea în Uniune a animalelor, a materialului germinativ sau a produselor de origine animală provenite din ţara terţă respectivă sau teritoriul respectiv. În consecinţă, numai ţările terţe sau teritoriile care pot demonstra că îndeplinesc standardele de sănătate animală pentru intrarea animalelor şi a produselor de origine animală în Uniune ar trebui să fie eligibile pentru a exporta animale şi produse către Uniune şi ar trebui incluse într-o listă creată în acest scop.
(156)Pentru unele specii şi categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală, nu a fost instituită o listă a Uniunii cu ţările terţe şi teritoriile din care este permisă intrarea în Uniune în cadrul actelor adoptate înainte de data de adoptare a prezentului regulament. În aceste cazuri, până la adoptarea normelor în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a determina ţările şi teritoriile de origine ale animalelor, materialului germinativ şi produselor de origine animală din care să fie permisă intrarea pe teritoriul lor. La determinarea acestora, statele membre ar trebui să ţină seama de criteriile stabilite în cadrul prezentului regulament în ceea ce priveşte lista Uniunii cu ţări terţe şi teritorii.
(157)Pentru a asigura faptul că cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune prevăzute de prezentul regulament sunt respectate şi sunt conforme principiilor cuprinse în Codurile OIE, toate animalele, materialul germinativ şi produsele de origine animală care intră în Uniune ar trebui să fie însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a ţării terţe sau a teritoriului de origine, care să confirme că sunt respectate toate cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune. Totuşi, ar trebui permisă abaterea de la această normă pentru mărfurile care prezintă un risc redus pentru sănătatea animală.
(158)Certificatele de sănătate animală pot fi de sine stătătoare, dar legislaţia Uniunii impune adesea certificarea pentru alte scopuri, de exemplu pentru a certifica conformitatea animalelor sau a produselor cu cerinţele de sănătate publică sau de bunăstare a animalelor. Trebuie să se ţină seama de acest lucru. Pentru a minimiza sarcinile şi costurile administrative, certificatele de sănătate animală menţionate ar trebui să poată include şi alte informaţii, necesare conform altor acte din legislaţia Uniunii privind siguranţa alimentelor şi a furajelor şi bunăstarea animalelor.
(159)Bolile se pot răspândi şi prin alte mijloace decât prin animale, material germinativ, produse de origine animală şi subproduse sau produse derivate de origine animală. De exemplu, şi vehiculele, containerele de transport, fânul, paiele, produsele vegetale şi materialele sau echipamentele care au intrat în contact cu animale bolnave pot răspândi o boală. Dacă este cazul, ar trebui luate măsuri pentru a preveni transmiterea bolilor pe aceste căi.
(160)Pentru a asigura nivelul adecvat de detaliere a cerinţelor pentru intrarea în Uniune, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte adoptarea de norme suplimentare privind autorizarea unităţilor din ţările terţe şi teritoriile şi derogările, cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor din ţări terţe şi teritorii şi cerinţele de sănătate animală referitoare la agenţii patogeni, alte materiale, mijloace de transport şi echipamente care pot transmite boli ale animalelor.
(161)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a cerinţelor de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, material germinativ şi produse de origine animală, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui norme privind, printre altele, lista ţărilor terţe şi a teritoriilor din care este permisă intrarea în Uniune a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală, formatul modelului de certificat de sănătate animală şi conţinutul acestuia.
(162)Experienţa a arătat că, la apariţia unui focar de boală gravă în statele membre sau în ţările terţe ori teritoriile din care intră în Uniune animale sau produse de origine animală, trebuie luate imediat măsuri de prevenire şi control al bolii pentru a preveni introducerea şi a limita răspândirea acesteia. O astfel de situaţie de urgenţă poate implica boli listate, boli emergente sau alte pericole pentru sănătatea animală. În acest context, ar trebui să se clarifice care dintre măsurile de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament poate fi utilizată în cazul apariţiei unei boli listate sau a unei boli emergente ori în caz de pericol de apariţie a acestora. În toate aceste cazuri, este esenţial ca măsurile să fie instituite în termen foarte scurt şi fără nicio întârziere. Întrucât astfel de măsuri ar restrânge circulaţia în interiorul Uniunii sau înspre Uniune, ele ar trebui puse în aplicare, ori de câte ori este posibil, la nivelul Uniunii.
(163)Pentru a asigura o reacţie eficace şi rapidă în faţa riscurilor emergente, ar trebui să i se confere Comisiei competenţe de executare pentru a institui măsuri de urgenţă.
(164)Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile în cazurile justificate corespunzător, legate, printre altele, de măsurile referitoare la bolile emergente, de stocarea, aprovizionarea, depozitarea, livrarea şi alte proceduri necesare pentru băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii, de stabilirea de măsuri speciale de control al bolilor şi de derogări pentru perioade limitate de timp, de norme speciale privind circulaţia animalelor terestre şi acvatice aplicabile pentru perioade limitate de timp şi de măsuri de urgenţă, precum şi de includerea pe listă a unor ţări terţe şi teritorii în ceea ce priveşte intrarea în Uniune.
(165)Prezentul regulament stabileşte normele generale şi speciale pentru prevenirea şi controlul bolilor transmisibile ale animalelor şi asigură o abordare armonizată a sănătăţii animale în întreaga Uniune. În unele domenii, precum responsabilităţile generale în ceea ce priveşte sănătatea animală, notificarea, supravegherea, înregistrarea şi autorizarea sau trasabilitatea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea sau ar trebui încurajate să aplice măsuri naţionale suplimentare sau mai stricte. Cu toate acestea, măsurile naţionale ar trebui permise numai cu condiţia de a nu compromite obiectivele de sănătate animală prevăzute în prezentul regulament, de a nu veni în contradicţie cu normele cuprinse în acesta şi de a nu afecta circulaţia animalelor şi a produselor de origine animală între statele membre, în afara cazului în care acest lucru ar fi necesar pentru a preveni introducerea unor boli sau pentru a controla răspândirea acestora.
(166)Măsurile naţionale menţionate în considerentul 165 ar trebui să facă obiectul unei proceduri de notificare simplificate, pentru a reduce sarcina administrativă. Experienţa a demonstrat că procedura generală de notificare prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) a constituit un instrument important pentru orientarea şi îmbunătăţirea calităţii reglementărilor tehnice naţionale, în ceea ce priveşte transparenţa crescută, lizibilitatea şi eficacitatea, în domeniile nearmonizate sau doar parţial armonizate. Prin urmare, este adecvat să se aplice această procedură generală de notificare.
(1)Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (JO L 204, 21.7.1998, p. 37).
(167)În prezent, normele Uniunii în materie de sănătate animală sunt cuprinse în următoarele acte ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi în actele ulterioare ale Comisiei, adoptate în temeiul acestora:
Directiva 64/432/CEE, Directiva 77/391/CEE a Consiliului (2), Directiva 78/52/CEE a Consiliului (3), Directiva 80/1095/CEE a Consiliului (4), Directiva 82/894/CEE a Consiliului (5), Directiva 88/407/CEE a Consiliului (6), Directiva 89/556/CEE a Consiliului (7), Directiva 90/429/CEE a Consiliului (8),
(2)Directiva 77/391/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 de instituire a unei acţiuni a Comunităţii în vederea eradicării brucelozei, tuberculozei şi leucozei la bovine (JO L 145, 13.6.1977, p. 44).
(3)Directiva 78/52/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1977 de stabilire a criteriilor comunitare pentru planurile naţionale de accelerare a eradicării brucelozei, tuberculozei şi leucozei enzootice la bovine (JO L 15, 19.1.1978, p. 34).
(4)Directiva 80/1095/CEE a Consiliului din 11 noiembrie 1980 de stabilire a condiţiilor pentru ca teritoriul Comunităţii să obţină şi să menţină statutul de indemn de pestă porcină clasică (JO L 325, 1.12.1980, p. 1).
(5)Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea maladiilor la animale în cadrul Comunităţii (JO L 378, 31.12.1982, p. 58).
(6)Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerinţelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare şi la importul de material seminal de animale domestice din specia bovină (JO L 194, 22.7.1988, p. 10).
(7)Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condiţiilor de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare şi importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din ţări terţe (JO L 302, 19.10.1989, p. 1).
(8)Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerinţelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare şi importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină (JO L 224, 18.8.1990, p. 62).
Directiva 91/68/CEE, Decizia 91/666/CEE a Consiliului (1), Directiva 92/35/CEE a Consiliului (2), Directiva 92/65/CEE, Directiva 92/66/CEE a Consiliului (3), Directiva 92/118/CEE a Consiliului (4), Directiva 92/119/CEE a Consiliului (5), Decizia 95/410/CE a Consiliului (6), Directiva 2000/75/CE a Consiliului (7), Decizia 2000/258/CE a Consiliului (8), Directiva 2001/89/CE a Consiliului (9),
(1)Decizia 91/666/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1991 privind constituirea rezervelor comunitare de vaccinuri împotriva febrei aftoase (JO L 368, 31.12.1991, p. 21).
(2)Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control şi a măsurilor pentru combaterea pestei cabaline africane (JO L 157, 10.6.1992, p. 19).
(3)Directiva 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (JO L 260, 5.9.1992, p. 1).
(4)Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condiţiilor de sănătate publică şi animală care reglementează schimburile şi importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidenţa condiţiilor menţionate, stabilite de reglementările comunitare specifice prevăzute de anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE şi, în ceea ce priveşte agenţii patogeni, la Directiva 90/425/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).
(5)Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum şi a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului (JO L 62, 15.3.1993, p. 69).
(6)Decizia 95/410/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 de stabilire a normelor de testare microbiologică prin prelevarea de mostre în unitatea de origine a păsărilor pentru sacrificare destinate Finlandei şi Suediei (JO L 243, 11.10.1995, p. 25).
(7)Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispoziţiilor specifice privind măsurile de combatere şi de eradicare a febrei catarale ovine (JO L 327, 22.12.2000, p. 74).
(8)Decizia 2000/258/CE a Consiliului din 20 martie 2000 privind desemnarea unui institut specific responsabil cu stabilirea criteriilor necesare pentru standardizarea testelor serologice de control al eficacităţii vaccinurilor antirabice (JO L 79, 30.3.2000, p. 40).
(9)Directiva 2001/89/CE a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice (JO L 316, 1.12.2001, p. 5).
Directiva 2002/60/CE a Consiliului (10), Directiva 2002/99/CE a Consiliului (11), Directiva 2003/85/CE a Consiliului (12), Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului (13), Directiva 2004/68/CE a Consiliului (14), Directiva 2005/94/CE a Consiliului (15), Directiva 2006/88/CE, Directiva 2008/71/CE a Consiliului (16), Directiva 2009/156/CE, Directiva 2009/158/CE, Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (17),
(10)Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane şi de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce priveşte boala Teschen şi pesta porcină africană (JO L 192, 20.7.2002, p. 27).
(11)Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producţia, transformarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11).
(12)Directiva 2003/85/CE a Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase, de abrogare a Directivei 85/511/CEE şi a Deciziilor 89/531/CEE şi 91/665/CEE şi de modificare a Directivei 92/46/CEE (JO L 306, 22.11.2003, p. 1).
(13)Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 şi a Directivelor 92/102/CEE şi 64/432/CEE (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).
(14)Directiva 2004/68/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul şi tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii, de modificare a Directivelor 90/426/CEE şi 92/65/CEE şi de abrogare a Directivei 72/462/CEE (JO L 139, 30.4.2004, p. 321).
(15)Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenţei aviare şi de abrogare a Directivei 92/40/CEE (JO L 10, 14.1.2006, p. 16).
(16)Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea şi înregistrarea porcinelor (JO L 213, 8.8.2008, p. 31).
(17)Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulaţia necomercială a animalelor de companie şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).
(168)Prezentul regulament prevede norme referitoare la identificarea şi înregistrarea bovinelor, în timp ce normele pentru etichetarea cărnii de vită şi mânzat rămân în afara domeniului său de aplicare. Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (18) prevede norme privind identificarea şi înregistrarea bovinelor şi norme privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat. Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui modificat pentru a se abroga dispoziţiile sale privind identificarea şi înregistrarea bovinelor, în timp ce dispoziţiile privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat ar trebui să rămână în vigoare.
(18)Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).
(169)Pentru a garanta fiabilitatea măsurilor prevăzute în reglementările existente de instituire a unor sisteme de identificare şi de înregistrare a bovinelor, ovinelor şi caprinelor, respectiva legislaţie prevede că statele membre efectuează măsuri de control adecvate şi eficace. Aceste măsuri adecvate şi eficiente de control oficial ar trebui să fie menţinute şi în viitor. Ca parte a pachetului de propuneri intitulat "O reglementare mai inteligentă pentru o hrană mai sigură", prezentul regulament nu are în vedere dispoziţii referitoare la controalele oficiale, întrucât normele respective ar trebui să fie prevăzute în cadrul legislaţiei orizontale propuse cu privire la controalele oficiale. Cu toate acestea, chiar dacă noile norme orizontale propuse cu privire la controalele oficiale nu ar intra în vigoare în acelaşi timp cu prezentul regulament, normele orizontale existente privind controalele oficiale i-ar permite Comisiei să asigure un nivel de control echivalent.
(170)Normele stabilite prin actele legislative menţionate în considerentul (167) vor fi înlocuite de prezentul regulament şi de actele ulterioare ale Comisiei, care vor fi adoptate în temeiul prezentului regulament. În consecinţă, respectivele acte legislative ar trebui abrogate. Cu toate acestea, pentru a asigura claritatea juridică şi a evita un vid legislativ, abrogarea ar trebui în primul rând să producă efecte numai după adoptarea actelor delegate şi de punere în aplicare relevante în temeiul prezentului regulament. Prin urmare, este necesar să i se acorde Comisiei competenţa de a stabili datele de la care ar trebui să producă efecte abrogarea actelor legislative respective, în timp ce organul legislativ ar trebui să stabilească un termen.
(171)Următoarele acte ale Consiliului din domeniul sănătăţii animale sunt caduce şi ar trebui abrogate în mod expres, din motive de claritate a legislaţiei Uniunii: Decizia 78/642/CEE a Consiliului (1); Directiva 79/110/CEE a Consiliului (2); Directiva 81/6/CEE a Consiliului (3); Decizia 89/455/CEE a Consiliului (4); Directiva 90/423/CEE a Consiliului (5); Decizia 90/678/CEE a Consiliului (6); Directiva 92/36/CEE a Consiliului (7); Directiva 98/99/CE a Consiliului (8).
(1)Decizia 78/642/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind măsurile de protecţie a sănătăţii aplicabile Republicii Botswana (JO L 213, 3.8.1978, p. 15).
(2)Directiva 79/110/CEE a Consiliului din 24 ianuarie 1979 prin care Republica Italiană este autorizată să amâne notificarea şi punerea în aplicare a planurilor naţionale de eradicare accelerată a brucelozei şi a tuberculozei la bovine (JO L 29, 3.2.1979, p. 24).
(3)Directiva 81/6/CEE a Consiliului din 1 ianuarie 1981 prin care Republica Elenă este autorizată să îşi comunice şi să îşi pună în aplicare planurile naţionale de eradicare accelerată a brucelozei şi a tuberculozei la bovine (JO L 14, 16.1.1981, p. 22).
(4)Decizia 89/455/CEE a Consiliului din 24 iulie 1989 de introducere a măsurilor comunitare pentru crearea de proiecte-pilot cu privire la controlul rabiei în vederea eradicării sau prevenirii acesteia (JO L 223, 2.8.1989, p. 19).
(5)Directiva 90/423/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de modificare a Directivei 85/511/CEE de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a febrei aftoase, a Directivei 64/432/CEE privind problemele de inspecţie veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine şi a Directivei 72/462/CEE privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină şi porcină, respectiv de carne proaspătă provenind din ţări terţe (JO L 224, 18.8.1990, p. 13).
(6)Decizia 90/678/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1990 de recunoaştere a anumitor părţi ale teritoriului Comunităţii ca fiind fie oficial indemne de pesta porcină, fie indemne de pesta porcină (JO L 373, 31.12.1990, p. 29).
(7)Directiva 92/36/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de modificare, în ceea ce priveşte pesta cabalină africană, a Directivei 90/426/CEE privind condiţiile de inspecţie veterinară care reglementează circulaţia şi importul de ecvidee din ţări terţe (JO L 157, 10.6.1992, p. 28).
(8)Directiva 98/99/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998 de modificare a Directivei 97/12/CE de modificare şi actualizare a Directivei 64/432/CEE privind problemele de sănătate animală care afectează schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine (JO L 358, 31.12.1998, p. 107).
(172)Cerinţele cuprinse în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice până la adoptarea de către Comisie a actelor delegate şi de punere în aplicare principale în temeiul prezentului regulament, cu acordarea unui termen de 24 de luni între adoptarea actelor principale şi începerea aplicării lor, care să permită statelor membre şi operatorilor să se adapteze în mod corespunzător noilor norme. În plus, este necesar să se prevadă un termen de cel puţin 36 de luni care să permită Comisiei să elaboreze aceste noi norme.
(173)Pentru a asigura securitatea juridică în privinţa aplicării normelor privind identificarea şi înregistrarea animalelor şi măsurile de control al bolilor pentru anumite boli ale animalelor şi zoonoze, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte data la care încetează să se mai aplice Regulamentul (CE) nr. 21/2004 şi Directivele 92/66/CEE, 2000/75/CE, 2001/89/CE, 2002/60/CE, 2003/85/CE, 2005/94/CE şi 2008/71/CE, în timp ce în cadrul prezentului regulament ar trebui stabilit un termen în acest scop.
(174)În conformitate cu abordarea preventivă privind sănătatea animală promovată prin prezentul regulament, măsurile speciale privind salmonela care se aplicau animalelor vii expediate către Finlanda şi Suedia înainte de 20 aprilie 2016 ar trebui să se aplice în continuare, iar Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 ar trebui modificat în consecinţă.
(175)Având în vedere adoptarea recentă a Regulamentului (UE) nr. 576/2013, este de dorit să se prevadă o lungă perioadă de tranziţie înainte de începerea aplicării normelor corespunzătoare prevăzute de prezentul regulament.
(176)Competenţele de executare prevăzute de prezentul regulament ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (9).
(9)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(177)Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. La pregătirea şi elaborarea actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi către Consiliu.
(178)Prezentul regulament nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă sau un impact economic disproporţionat pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În prezentul regulament, care se bazează pe consultarea cu părţile interesate, s-a ţinut seama de situaţia specială a întreprinderilor mici şi mijlocii. Nu a fost luată în considerare o potenţială derogare universală de la cerinţele prezentului regulament pentru aceste întreprinderi, având în vedere obiectivele de ordine publică privind protejarea sănătăţii animale şi a sănătăţii publice. Cu toate acestea, ar trebui prevăzute o serie de derogări pentru acest tip de întreprinderi în legătură cu diversele cerinţe ale prezentului regulament, ţinându-se seama şi de riscurile implicate.
(179)Deoarece obiectivele prezentului regulament, şi anume instituirea de norme de sănătate animală pentru animale, materialul germinativ, produse de origine animală, subproduse şi produse derivate de origine animală care nu intră sub incidenţa unor norme speciale prevăzute de alte acte din legislaţia Uniunii şi alte materiale care pot fi implicate în răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, printr-un cadru juridic comun şi coordonat în materie de sănătate animală, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menţionate,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect şi scop
(1)Prezentul regulament stabileşte norme de prevenire şi control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni.
Aceste norme prevăd:
a)prioritizarea şi clasificarea bolilor de interes pentru Uniune şi stabilirea responsabilităţilor în materie de sănătate animală (partea I: articolele 1 - 17);
b)depistarea timpurie, notificarea şi raportarea bolilor, supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală (partea II: articolele 18 - 42);
c)creşterea gradului de sensibilizare cu privire la boli, la pregătirea şi la controlul bolilor (partea III: articolele 43 - 83);
d)înregistrarea şi autorizarea unităţilor şi transportatorilor, circulaţia şi trasabilitatea animalelor, materialului germinativ şi produselor de origine animală în interiorul Uniunii (partea IV: articolele 84 - 228; şi partea VI articolele 244 - 248 şi 252 - 256);
e)intrarea animalelor, materialului germinativ şi produselor de origine animală în Uniune şi exportul de astfel de transporturi din Uniune (partea V: articolele 229 - 243; şi partea VI: articolele 244 - 246 şi 252 - 256);
f)circulaţia necomercială a animalelor de companie către un stat membru dintr-un alt stat membru sau dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu, (partea VI: articolele 244 - 256);
g)măsurile de urgenţă care trebuie adoptate în eventualitatea unei situaţii de urgenţă cauzate de o boală (partea VII: articolele 257 - 262).
(2)Normele menţionate la alineatul (1):
a)urmăresc să asigure:
(i)îmbunătăţirea sănătăţii animale pentru a susţine producţia agricolă şi de acvacultură durabilă în Uniune;
(ii)funcţionarea eficace a pieţei interne;
(iii)reducerea efectelor negative asupra sănătăţii animale, sănătăţii publice şi mediului:
- ale anumitor boli;
- ale măsurilor adoptate pentru prevenirea şi controlul bolilor;
b)ţin seama de
(i)legătura dintre sănătatea animală şi:
- sănătatea publică;
- mediul, inclusiv biodiversitatea şi resursele genetice preţioase, precum şi efectul schimbărilor climatice;
- siguranţa alimentelor şi a furajelor;
- bunăstarea animalelor, inclusiv cruţarea de orice durere, angoasă sau suferinţă care poate fi evitată;
- rezistenţa la antimicrobiene;
- securitatea alimentară;
(ii)consecinţele economice, sociale, culturale şi de mediu ale aplicării măsurilor de prevenire şi control al bolilor;
(iii)standardele internaţionale relevante.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică:
a)animalelor deţinute şi animalelor sălbatice;
b)materialului germinativ;
c)produselor de origine animală;
d)subproduselor şi produselor derivate de origine animală, fără a aduce atingere normelor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
e)instalaţiilor, mijloacelor de transport, echipamentelor şi tuturor celorlalte materiale şi căi de infectare implicate sau potenţial implicate în răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor.
(2)Prezentul regulament se aplică bolilor transmisibile, inclusiv zoonozelor, fără a aduce atingere normelor prevăzute în:
a)Decizia nr. 1082/2013/UE;
b)Regulamentul (CE) nr. 999/2001;
c)Directiva 2003/99/CE;
d)Regulamentul (CE) nr. 2160/2003.
Art. 3: Domeniul de aplicare al părţilor IV, V şi VI
(1)Titlul I din partea IV (articolele 84 - 171) se aplică:
a)animalelor terestre şi animalelor care nu sunt terestre, dar care pot transmite boli ce afectează animalele terestre;
b)materialului germinativ provenit de la animale terestre;
c)produselor de origine animală provenite de la animale terestre.
(2)Titlul II din partea IV (articolele 172 - 226) se aplică:
a)animalelor acvatice şi animalelor care nu sunt acvatice, dar care pot transmite boli ce afectează animalele acvatice;
b)produselor de origine animală provenite de la animale acvatice.
(3)Titlul III din partea IV (articolele 227 şi 228) se aplică:
a)altor animale;
b)materialului germinativ şi produselor de origine animală provenite de la animalele menţionate la litera (a).
(4)Părţile IV şi V nu se aplică circulaţiei necomerciale a animalelor de companie astfel cum sunt menţionate la alineatul (6) din prezentul articol sau circulaţiei necomerciale a animalelor de companie pe teritoriul unui stat membru.
(5)Circulaţia animalelor de companie, alta decât circulaţia necomercială, respectă cerinţele de sănătate animală prevăzute în părţile IV şi V.
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, cu privire la adaptările care sunt necesare pentru a se asigura că părţile IV şi V sunt corect aplicate în cazul animalelor de companie, în special pentru a ţine seama de faptul că acestea sunt ţinute în gospodării de către deţinătorii de animale de companie.
(6)Partea VI se aplică numai cu privire la circulaţia necomercială a animalelor de companie care respectă cerinţele prevăzute la articolele 245 şi 246, în ceea ce priveşte numărul maxim de animale care îşi pot însoţi proprietarul şi numărul maxim de zile dintre deplasarea proprietarului şi cea a animalului.
Art. 4: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."animale" înseamnă animale vertebrate şi nevertebrate;
2."animale terestre" înseamnă păsări, mamifere terestre, albine şi bondari;
3."animale acvatice" înseamnă animale din următoarele specii, în toate etapele de dezvoltare, inclusiv ouăle, spermatozoizii sau gameţii:
(a)orice peşte din supraclasa Agnatha şi din clasele Chondrichthyes, Sarcopterygii şi Actinopterygii;
(b)orice moluscă acvatică din încrengătura Mollusca;
(c)orice crustaceu acvatic din subîncrengătura Crustacea;
4."alte animale" înseamnă animale din alte specii decât cele care intră sub incidenţa definiţiei de animale terestre sau acvatice;
5."animale deţinute" înseamnă animale care sunt deţinute de oameni inclusiv în cazul animalelor acvatice, animalele de acvacultură;
6."acvacultură" înseamnă deţinerea de animale acvatice într-un cadru în care acestea rămân proprietatea uneia sau a mai multor persoane fizice sau juridice pe întreaga perioadă a creşterii sau cultivării lor, până la data încheierii recoltării, cu excluderea recoltării sau capturii, în scopul consumului uman, de animale acvatice sălbatice care sunt apoi deţinute până la sacrificare fără a fi hrănite;
7."animale de acvacultură" înseamnă orice animale acvatice care fac obiectul acvaculturii;
8."animale sălbatice" înseamnă alte animale decât animalele deţinute;
9."păsări de curte" înseamnă păsări care sunt crescute sau ţinute în captivitate pentru:
(a)producţia de:
(i)carne;
(ii)ouă pentru consum;
(iii)alte produse;
(b)refacerea efectivelor de vânat cu pene;
(c)reproducţia păsărilor utilizate pentru tipurile de producţie menţionate la literele (a) şi (b);
10."păsări captive" înseamnă orice păsări, altele decât păsările de curte, ţinute în captivitate în orice alt scop decât cele menţionate la punctul 9, inclusiv cele ţinute în captivitate pentru spectacole, curse, expoziţii, concursuri, reproducţie sau vânzare;
11."animal de companie" înseamnă un animal deţinut, din speciile enumerate în anexa I, deţinut în scopuri private necomerciale;
12."deţinător de animal de companie" înseamnă o persoană fizică, putând fi inclus proprietarul unui animal de companie, care deţine un animal de companie;
13."proprietar de animal de companie" înseamnă o persoană fizică înscrisă în documentul de identificare drept proprietar, astfel cum se menţionează la articolul 247 litera (c), articolul 248 alineatul (2) litera (c), articolul 249 alineatul (1) litera (c) şi articolul 250 alineatul (2) litera (c);
14."circulaţie necomercială" înseamnă orice deplasare a unui animal de companie care îşi însoţeşte proprietarul şi care:
(a)nu are drept scop nici vânzarea, nici o altă modalitate de transfer de proprietate asupra animalului de companie în cauză; şi
(b)face parte din deplasarea proprietarului animalului de companie
(i)fie sub responsabilitatea directă a acestuia; fie
(ii)sub responsabilitatea unei persoane autorizate, în cazurile în care animalul de companie este separat fizic de proprietarul său;
15."persoană autorizată" înseamnă orice persoană fizică autorizată în scris de proprietarul animalului de companie să asigure în numele proprietarului circulaţia necomercială a animalului de companie;
16."boală" înseamnă apariţia infecţiilor sau infestărilor la animale, cu sau fără manifestări clinice sau patologice, cauzate de unul sau mai mulţi agenţi patogeni;
17."agent patogen" înseamnă un agent transmisibil la animale sau la oameni susceptibil de a provoca o boală la animale;
18."boli listate" înseamnă boli incluse pe lista menţionată la articolul 5 aliniatul (1);
19."profilul bolii" înseamnă criteriile unei boli, astfel cum sunt menţionate la articolul 7 litera (a);
20."specii listate" înseamnă specii de animale sau grupuri de specii de animale listate conform dispoziţiilor articolului 8 alineatul (2) sau, în cazul bolilor emergente, specii de animale sau grupuri de specii de animale care întrunesc criteriile pentru speciile listate menţionate la articolul 8 alineatul (2);
21."pericol" înseamnă un agent patogen sau o stare a unui animal sau produs cu potenţialul de a avea efecte negative asupra sănătăţii oamenilor sau animalelor;
22."risc" înseamnă probabilitatea apariţiei şi magnitudinea probabilă a consecinţelor biologice şi economice ale unui efect negativ asupra sănătăţii publice sau asupra sănătăţii animale;
23."biosecuritate" înseamnă ansamblul măsurilor fizice şi administrative menite să reducă riscul de introducere, dezvoltare şi răspândire a bolilor către, de la sau în cadrul:
(a)unei populaţii de animale; sau
(b)unei unităţi, zone, compartiment, mijloc de transport sau al oricăror alte instalaţii, incinte sau amplasamente;
24."operator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce are în responsabilitatea sa animale sau produse, inclusiv pentru o perioadă limitată, dar cu excluderea deţinătorilor de animale de companie şi a medicilor veterinari;
25."transportator" înseamnă un operator care transportă animale în nume propriu sau în numele unei părţi terţe;
26."persoană care lucrează cu animale" înseamnă o persoană fizică sau juridică care are o legătură profesională cu animale sau cu produse de origine animală, cu excluderea operatorilor şi a medicilor veterinari;
27."unitate" înseamnă orice incintă, structură sau, în cazul agriculturii în aer liber, orice mediu sau loc în care sunt deţinute animale sau material germinativ, temporar sau permanent, cu următoarele excepţii:
(a)gospodăriile care deţin animale de companie;
(b)cabinetele sau clinicile veterinare;
28."material germinativ" înseamnă:
(a)material seminal, ovocite şi embrioni destinaţi reproducerii artificiale;
(b)ouă pentru incubaţie;
29."produse de origine animală" înseamnă:
(a)produsele alimentare de origine animală, inclusiv mierea şi sângele;
(b)moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii destinate consumului uman; şi
(c)alte animale decât cele menţionate la litera (b) destinate preparării pentru a fi furnizate vii consumatorului final;
30."subproduse de origine animală" înseamnă corpuri întregi sau părţi de animale, produse de origine animală sau alte produse obţinute din animale care nu sunt destinate consumului uman, cu excluderea materialului germinativ;
31."produse derivate" înseamnă produse obţinute în urma unuia sau mai multor tratamente, transformări sau etape de prelucrare a subproduselor de origine animală;
32."produse" înseamnă:
(a)material germinativ;
(b)produse de origine animală;
(c)subproduse de origine animală şi produse derivate;
33.«control oficial» înseamnă orice formă de control efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 şi (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

34."statut sanitar" înseamnă starea în raport cu bolile listate relevante pentru o anumită specie listată în ceea ce priveşte:
(a)un animal;
(b)animalele din cadrul:
(i)unei unităţi epidemiologice;
(ii)unei unităţi;
(iii)unei zone;
(iv)unui compartiment;
(v)unui stat membru;
(vi)unei ţări terţe sau unui teritoriu;
35."zonă" înseamnă:
(a)pentru animalele terestre, o arie dintr-un stat membru, dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu cu o delimitare geografică precisă, care conţine o subpopulaţie de animale cu un statut sanitar distinct în raport cu una sau mai multe boli specifice, supusă unor măsuri adecvate de supraveghere, de control al bolilor şi de biosecuritate;
(b)pentru animalele acvatice, un sistem hidrologic contiguu, cu un statut sanitar distinct în raport cu una sau mai multe boli specifice, care formează o arie menţionată drept una dintre următoarele:
(i)un întreg bazin hidrografic, de la izvorul unui curs de apă până la estuar sau lac;
(ii)mai multe bazine hidrografice;
(iii)o parte a unui bazin hidrografic, de la izvorul unui curs de apă până la o barieră care împiedică introducerea uneia sau mai multor boli specifice;
(iv)o parte a unei zone de coastă cu o delimitare geografică precisă;
(v)un estuar cu o delimitare geografică precisă;
36."bazin hidrografic" înseamnă o arie sau un bazin delimitat de elemente naturale, cum ar fi dealurile sau munţii, care canalizează toate scurgerile de apă;
37."compartiment" înseamnă o subpopulaţie de animale din cadrul uneia sau mai multor unităţi sau, în cazul animalelor acvatice, din cadrul uneia sau mai multor unităţi de acvacultură, inclusă într-un sistem comun de gestionare a biosecurităţii, cu un statut sanitar distinct în raport cu una sau mai multe boli specifice, supusă unor măsuri adecvate de supraveghere, de control al bolilor şi de biosecuritate;
38."carantină" înseamnă ţinerea animalelor în izolare, fără contact direct sau indirect cu animalele din afara unităţii epidemiologice, pentru a evita răspândirea uneia sau mai multora dintre bolile specificate, în vreme ce animalele aflate în izolare sunt ţinute sub observaţie pe o perioadă specifică de timp şi, dacă este cazul, sunt supuse unor teste şi tratamente;
39."unitate epidemiologică" înseamnă un grup de animale cu aceeaşi probabilitate de expunere la un agent patogen;
40."apariţia unui focar" înseamnă apariţia confirmată oficial a unei boli listate sau a unei boli emergente la unul sau mai multe animale într-o unitate sau alt amplasament în care sunt deţinute sau plasate animale;
41."zonă de restricţie" înseamnă o zonă în care se aplică restricţii privind circulaţia anumitor animale sau produse şi alte măsuri de control al bolilor, pentru evitarea răspândirii unei anumite boli înspre zone în care nu se aplică restricţii; dacă este cazul, o zonă de restricţie poate include zone de protecţie sau zone de supraveghere;
42."zonă de protecţie" înseamnă o zonă care cuprinde locul de apariţie a unui focar şi împrejurimile acestuia, în care se aplică măsuri de control al bolilor pentru evitarea răspândirii bolii în afara zonei respective;
43."zonă de supraveghere" înseamnă o zonă care este instituită în jurul unei zone de protecţie şi în care se aplică măsuri de control al bolilor pentru evitarea răspândirii bolii în afara zonei de protecţie;
44."ouă pentru incubaţie" înseamnă ouăle destinate incubaţiei, depuse de păsări de curte sau de păsări captive;
45."ungulate" înseamnă animalele specificate în anexa III;
46."unitate de material germinativ" înseamnă:
(a)în ceea ce priveşte materialul seminal, o unitate în care materialul seminal este colectat, produs, prelucrat sau depozitat;
(b)în ceea ce priveşte ovocitele şi embrionii, un grup de profesionişti sau o structură supravegheată de o echipă de medici veterinari, care are competenţele necesare pentru a efectua colectarea, producerea, prelucrarea şi depozitarea ovocitelor şi a embrionilor;
(c)în ceea ce priveşte ouăle pentru incubaţie, un incubator;
47."incubator" înseamnă o unitate care colectează, depozitează, incubează şi în care eclozează ouă pentru furnizarea de:
(a)ouă pentru incubaţie;
(b)pui de o zi de păsări de curte sau de alte specii de păsări;
48."unitate izolată" înseamnă orice unitate permanentă limitată geografic, creată pe bază voluntară şi autorizată în scopul circulaţiei animalelor, în care animalele:
(a)sunt deţinute sau crescute pentru expoziţii, în scopuri educaţionale, pentru conservarea speciei sau pentru cercetare;
(b)sunt izolate sau separate de mediul înconjurător; şi
(c)fac obiectul unor măsuri stricte de supraveghere a sănătăţii animale şi de biosecuritate;
49."operaţiune de colectare" înseamnă gruparea animalelor terestre deţinute din mai multe unităţi, pentru o perioadă mai scurtă decât perioada de reşedinţă prevăzută pentru specia de animale respectivă;
50."perioadă de reşedinţă" înseamnă perioada minimă necesară pentru a se asigura că statutul sanitar al unui animal care a fost introdus într-o unitate nu este inferior celui al animalelor din unitatea respectivă;
51.«Traces» înseamnă o componentă de sistem integrată în IMSOC astfel cum este prevăzut la articolele 131-136 din Regulamentul (UE) 2017/625;

52."unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor" înseamnă o întreprindere din sectorul alimentar autorizată în conformitate cu articolul 179;
53.«medic veterinar oficial» înseamnă un medic veterinar oficial, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din Regulamentul (UE) 2017/625;

54."medic veterinar oficial dintr-o ţară terţă sau un teritoriu" înseamnă un medic veterinar dintr-o ţară terţă sau un teritoriu care corespunde unui medic veterinar oficial, astfel cum este menţionat la punctul 53;
55.«autoritate competentă» înseamnă autoritatea veterinară centrală a unui stat membru responsabilă de organizarea de controale oficiale şi orice alte activităţi oficiale, în conformitate cu prezentul regulament şi cu Regulamentul (UE) 2017/625, sau orice altă autoritate căreia i-a fost delegată responsabilitatea respectivă;

56."autoritate competentă dintr-o ţară terţă sau un teritoriu" înseamnă autoritatea dintr-o ţară terţă sau un teritoriu care corespunde autorităţilor competente menţionate la punctul 55.
Art. 5: Listarea bolilor
(1)Normele speciale privind bolile prevăzute de prezentul regulament pentru prevenirea şi controlul bolilor se aplică:
a)următoarelor boli listate:
(i)febra aftoasă;
(ii)pesta porcină clasică;
(iii)pesta porcină africană;
(iv)gripa aviară cu grad înalt de patogenitate;
(v)pesta cabalină africană; şi
b)bolilor listate menţionate în lista din anexa II.
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, cu privire la modificările listei menţionate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.
(3)O boală este inclusă pe lista menţionată la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol dacă a fost evaluată în conformitate cu articolul 7 şi întruneşte:
a)toate criteriile următoare:
(i)datele ştiinţifice arată că boala este transmisibilă;
(ii)există în Uniune specii de animale care fie sunt susceptibile la boală, fie acţionează ca vectori şi rezervoare ale acesteia;
(iii)boala produce efecte negative asupra sănătăţii animale sau prezintă un risc la adresa sănătăţii publice din cauza caracterului său zoonotic;
(iv)sunt disponibile instrumente de diagnosticare pentru boală; şi
(v)măsurile de diminuare a riscurilor şi, după caz, cele de supraveghere a bolii, sunt eficace şi proporţionale cu riscurile prezentate de boală în Uniune; şi
b)cel puţin unul dintre criteriile următoare:
(i)boala produce sau ar putea produce efecte negative semnificative asupra sănătăţii animale în Uniune sau prezintă sau ar putea prezenta un risc semnificativ la adresa sănătăţii publice din cauza caracterului său zoonotic;
(ii)agentul patogen a dezvoltat o rezistenţă la tratamente şi reprezintă un pericol semnificativ la adresa sănătăţii publice şi/sau a sănătăţii animale în Uniune;
(iii)boala provoacă sau ar putea provoca un impact economic negativ semnificativ care să afecteze producţia agricolă sau de acvacultură din Uniune;
(iv)boala are potenţialul de a genera situaţii de criză sau agentul patogen ar putea fi utilizat în scopuri de bioterorism; sau
(v)boala are sau ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra mediului, inclusiv asupra biodiversităţii, din Uniune.
(4)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, cu privire la eliminarea unei boli de pe lista menţionată la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol atunci când boala respectivă nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.
(5)Comisia revizuieşte includerea pe listă a fiecărei boli din perspectiva noilor date ştiinţifice semnificative disponibile.
Art. 6: Boli emergente
(1)Normele pentru prevenirea şi controlul bolilor se aplică bolilor emergente, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament.
(2)O boală, alta decât bolile listate, este considerată a fi o boală emergentă ("boală emergentă"), dacă are potenţialul de a întruni criteriile pentru boli listate prevăzute la articolul 5 alineatul (3) şi:
a)rezultă în urma evoluţiei sau a modificării unui agent patogen existent;
b)este o boală cunoscută, care se răspândeşte într-o nouă arie geografică, la o nouă specie sau într-o populaţie nouă;
c)este diagnosticată pentru prima oară în Uniune; sau
d)este cauzată de un agent patogen necunoscut sau necunoscut până în acel moment.
(3)Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, măsurile necesare cu privire la o boală emergentă care întruneşte criteriile enunţate la alineatul (2) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de o boală care prezintă riscul emergent de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
(5)Orice obligaţie pentru operatori în ceea ce priveşte o boală emergentă, prevăzută în prezentul regulament, se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare pentru boala respectivă, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, sau în cazul în care boala face obiectul unui plan de urgenţă, în conformitate cu articolul 43.
Art. 7: Parametri de evaluare pentru listarea bolilor
Comisia utilizează următorii parametri de evaluare pentru a stabili dacă o boală întruneşte condiţiile necesare pentru a fi inclusă pe listă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (2):
(a)profilul bolii, care include următoarele:
(i)speciile de animale pe care le afectează boala în cauză;
(ii)ratele de morbiditate şi de mortalitate în rândul populaţiilor de animale;
(iii)caracterul zoonotic al bolii;
(iv)rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa la antimicrobiene;
(v)persistenţa bolii în rândul populaţiei de animale sau în mediu;
(vi)căile şi viteza de transmitere a bolii de la un animal la altul şi, dacă este cazul, de la animal la om;
(vii)absenţa sau prezenţa şi distribuţia bolii în interiorul Uniunii şi, dacă boala nu este prezentă în Uniune, riscul introducerii ei în Uniune;
(viii)existenţa unor instrumente de diagnosticare şi control al bolii;
(b)impactul bolii asupra:
(i)producţiei agricole sau de acvacultură şi asupra altor sectoare ale economiei în ceea ce priveşte:
- nivelul de prezenţă al bolii în Uniune;
- pierderea de producţie din cauza bolii;
- alte pierderi;
(ii)sănătăţii umane în ceea ce priveşte:
- transmisibilitatea de la animale la om;
- transmisibilitatea de la om la om;
- gravitatea formelor bolii la om;
- disponibilitatea unor metode eficace de prevenţie sau a tratamentului medical la om;
(iii)bunăstării animalelor;
(iv)biodiversităţii şi mediului;
(c)potenţialul bolii de a genera situaţii de criză şi utilizarea sa potenţială în bioterorism;
(d)fezabilitatea, disponibilitatea şi eficacitatea următoarelor măsuri de prevenire şi control al bolilor:
(i)instrumentele şi capacităţile de diagnosticare;
(ii)vaccinarea;
(iii)tratamentele medicale;
(iv)măsurile de biosecuritate;
(v)restricţiile privind circulaţia animalelor şi a produselor;
(vi)sacrificarea animalelor;
(vii)eliminarea carcaselor şi a altor subproduse de origine animală relevante;
(e)impactul măsurilor de prevenire şi control al bolilor în ceea ce priveşte:
(i)costurile directe şi indirecte pentru sectoarele afectate şi pentru economie în ansamblu;
(ii)acceptarea lor socială;
(iii)bunăstarea subpopulaţiilor de animale deţinute sau sălbatice afectate;
(iv)mediul şi biodiversitatea.
Art. 8: Listarea speciilor
(1)Speciilor listate li se aplică normele speciale privind bolile pentru bolile listate prevăzute de prezentul regulament şi normele adoptate în temeiul prezentului regulament.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, o listă a speciilor, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, care îndeplinesc criteriile enunţate la alineatul (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Lista cuprinde speciile de animale sau grupurile de specii de animale care prezintă un risc considerabil de răspândire a unor boli listate specifice, în funcţie de următoarele criterii:
a)susceptibilitatea la risc a populaţiei de animale;
b)durata perioadei de incubaţie şi perioada infecţioasă a animalelor în cauză;
c)capacitatea animalelor respective de a fi purtătoare ale bolilor specifice în cauză.
(3)Pe lista respectivă se adaugă specii de animale sau grupuri de specii de animale dacă acestea sunt afectate sau dacă prezintă un risc de răspândire a unei boli listate specifice, deoarece:
a)prezintă o susceptibilitate faţă de o boală listată specifică sau datele ştiinţifice indică faptul că o astfel de susceptibilitate este probabilă; sau
b)acţionează ca specii-vector sau ca rezervoare pentru boala respectivă, sau datele ştiinţifice arată că un astfel de rol este probabil.
(4)Comisia elimină specii de animale sau grupuri de specii de animale de pe listă, prin acte de punere în aplicare, atunci când:
a)boala listată relevantă în legătură cu care specia de animale sau grupul de specii de animale în cauză a fost inclus(ă) pe listă a fost eliminată de pe lista bolilor; sau
b)datele ştiinţifice arată că respectiva specie sau grupul de specii în cauză nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute la alineatul (3).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 9: Norme pentru prevenirea şi controlul bolilor care se aplică diferitelor categorii de boli listate
(1)Normele pentru prevenirea şi controlul bolilor se aplică în cazul bolilor listate după cum urmează:
a)În ceea ce priveşte bolile listate care în mod normal nu apar în cadrul Uniunii şi în cazul cărora trebuie să se ia măsuri imediate de eradicare de îndată ce sunt detectate,se aplică următoarele norme, după caz:
(i)normele privind informarea şi pregătirea cu privire la boli prevăzute în partea III titlul I (articolele 43 - 52);
(ii)măsurile de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 1 (articolele 53 - 71); şi
(iii)normele privind compartimentarea prevăzute la articolul 37 alineatul (1).
Pentru respectivele boli listate, se aplică, de asemenea, măsurile menţionate la litera (b), după caz, precum şi la literele (d) şi (e), dacă este relevant.
b)În ceea ce priveşte bolile listate care trebuie controlate în toate statele membre cu scopul de a le eradica în întreaga Uniune, se aplică următoarele norme, după caz:
(i)normele privind programele obligatorii de eradicare prevăzute la articolul 31 alineatul (1);
(ii)normele privind statele membre şi zonele cu statut de indemn de boală prevăzute la articolul 36;
(iii)normele privind compartimentarea prevăzute la articolul 37 alineatul (2); şi
(iv)măsurile de control al bolilor prevăzute la articolele 72 - 75, 77 - 79, 81 şi 83.
Pentru respectivele boli listate, se aplică, de asemenea, măsurile menţionate la literele (d) şi (e), după caz.
c)În ceea ce priveşte bolile listate care prezintă relevanţă pentru unele state membre şi în cazul cărora sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea lor în părţi ale Uniunii care au în mod oficial statutul de indemn de aceste boli sau în care există programe de eradicare pentru bolile listate respective, se aplică următoarele norme, după caz:
(i)normele privind eradicarea opţională prevăzute la articolul 31 alineatul (2);
(ii)normele privind statele membre şi zonele cu statut de indemn de boală prevăzute la articolul 36;
(iii)normele privind compartimentarea prevăzute la articolul 37 alineatul (2); şi
(iv)normele privind măsurile de control al bolilor prevăzute la articolele 76, 77, 78, 80, 82 şi 83. Pentru respectivele boli listate, se aplică, de asemenea, măsurile menţionate la literele (d) şi (e), după caz.
d)În ceea ce priveşte bolile listate în cazul cărora sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea lor, ca urmare a intrării lor în Uniune sau a circulaţiei între statele membre, se aplică următoarele norme, după caz:
(i)normele privind circulaţia în interiorul Uniunii prevăzute în titlul I capitolele 3 - 6 (articolele 124 - 169), în partea IV titlul II capitolele 2 şi 3 (articolele 191 - 225) şi în partea VI capitolele 2 şi 3 (articolele 247 - 251); şi
(ii)normele privind intrarea în Uniune şi exportul din Uniune prevăzute în partea V (articolele 229 - 243).
Bolile listate menţionate la literele (a), (b) şi (c) sunt de asemenea considerate boli listate în conformitate cu prezenta literă, precum şi cele menţionate la litera (e), în cazul în care riscul prezentat de boala în cauză poate fi diminuat în mod eficace şi proporţional prin măsuri privind circulaţia animalelor şi a produselor.
e)În ceea ce priveşte bolile listate pentru care există o nevoie de supraveghere în cadrul Uniunii, se aplică următoarele norme, după caz:
(i)normele privind notificarea şi raportarea prevăzute în partea II capitolul 1 (articolele 18 - 23); şi
(ii)normele privind supravegherea prevăzute în partea II capitolul 2 (articolele 24 - 30).
Bolile listate menţionate la literele (a), (b) şi (c) sunt de asemenea considerate boli listate în conformitate cu prezenta literă.
(2)Prin acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte aplicarea normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la alineatul (1) cu privire la bolile listate respective, pe baza criteriilor prevăzute în anexa IV, ţinând seama şi de noile date ştiinţifice semnificative disponibile.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(3)Prin acte de punere în aplicare, Comisia modifică aplicarea normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la alineatul (2) cu privire la bolile listate respective, atunci când boala în cauză nu mai întruneşte criteriile prevăzute în secţiunea relevantă din anexa IV, ţinând seama şi de noile date ştiinţifice semnificative disponibile.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de o boală listată care prezintă riscul emergent de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 10: Responsabilităţile în ceea ce priveşte sănătatea animală şi măsurile de biosecuritate
(1)Operatorii:
a)sunt responsabili, în ceea ce priveşte animalele deţinute şi produsele aflate în responsabilitatea lor:
(i)de sănătatea animalelor deţinute;
(ii)de utilizarea prudentă şi responsabilă a medicamentelor de uz veterinar, fără a aduce atingere rolului şi responsabilităţilor medicilor veterinari;
(iii)de reducerea la minimum a riscului de răspândire a bolilor;
(iv)de creşterea corectă a animalelor;
b)după caz, iau măsurile de biosecuritate adecvate în ceea ce priveşte animalele deţinute şi produsele aflate în responsabilitatea lor pentru:
(i)speciile şi categoriile de animale deţinute şi de produse;
(ii)tipul de producţie; şi
(iii)riscurile implicate, ţinând seama:
- de amplasarea geografică şi condiţiile climatice; şi
- de circumstanţele şi practicile locale;
c)atunci când este cazul, iau măsuri de biosecuritate în ceea ce priveşte animalele sălbatice.
(2)Persoanele care lucrează cu animale iau măsuri în vederea reducerii la minimum a riscului de răspândire a bolilor în cadrul relaţiei lor profesionale cu animale şi produse.
(3)Alineatul 1 litera (a) se aplică şi deţinătorilor de animale de companie.
(4)Măsurile de biosecuritate prevăzute la alineatul (1) litera (b) se pun în aplicare, după caz, prin:
a)măsuri de protecţie fizică, care pot include:
(i)închidere, împrejmuire, construirea de acoperişuri, instalarea de garduri din plasă, după caz;
(ii)curăţare, dezinfectare şi combatere a insectelor şi a rozătoarelor;
(iii)în cazul animalelor acvatice, după caz:
- măsuri privind aprovizionarea cu apă şi evacuarea apei;
- bariere naturale sau artificiale pentru cursurile de apă învecinate care să împiedice animalele acvatice să intre sau să iasă din unitate, inclusiv măsuri împotriva inundaţiilor sau a infiltrării apei din cursurile de apă învecinate;
b)măsuri de gestionare, care pot include:
(i)proceduri pentru intrarea şi ieşirea din unitate pentru animale, produse, vehicule şi persoane;
(ii)proceduri pentru utilizarea echipamentului;
(iii)condiţii de circulaţie pe baza riscurilor implicate;
(iv)condiţii pentru introducerea de animale sau produse în unitate;
(v)carantină, izolare sau separare a animalelor nou introduse sau bolnave;
(vi)un sistem pentru eliminarea în condiţii de siguranţă a animalelor moarte şi a altor subproduse de origine animală.
(5)Operatorii, persoanele care lucrează cu animale şi deţinătorii de animale de companie cooperează cu autoritatea competentă şi cu medicii veterinari la aplicarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezentul regulament.
(6)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, cerinţele minime necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol.
Aceste acte de punere în aplicare reflectă aspectele menţionate la alineatul (1) litera (b).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 11: Cunoştinţe privind sănătatea animală
(1)Operatorii şi persoanele care lucrează cu animale au cunoştinţe adecvate despre:
a)bolile animalelor, inclusiv cele care sunt transmisibile la om;
b)principiile de biosecuritate;
c)interacţiunea dintre sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi sănătatea umană;
d)bunele practici de creştere a animalelor pentru speciile de animale aflate în grija lor;
e)rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa antimicrobiană, şi implicaţiile acesteia.
(2)Conţinutul şi nivelul cunoştinţelor necesare conform dispoziţiilor de la alineatul (1) depind de:
a)speciile şi categoriile de animale deţinute sau de produse aflate în responsabilitatea operatorilor şi persoanelor care lucrează cu animale în cauză şi natura relaţiei lor profesionale cu respectivele animale sau produse;
b)tipul de producţie;
c)activităţile desfăşurate.
(3)Cunoştinţele prevăzute la alineatul (1) se dobândesc într-unul dintre următoarele moduri:
a)experienţă sau formare profesională;
b)programe existente în sectorul agricol sau de acvacultură relevante pentru sănătatea animală;
c)educaţie formală;
d)alte tipuri de experienţă sau de formare care conduc la acelaşi nivel de cunoştinţe precum cele de la literele (a), (b) sau (c).
(4)Operatorii care comercializează sau efectuează în alt mod transferul de proprietate asupra unor animale de companie viitoare furnizează viitorului deţinător al animalului de companie informaţii de bază cu privire la aspectele menţionate la alineatul (1) care sunt relevante pentru animalul de companie în cauză.
Art. 12: Responsabilităţile medicilor veterinari şi ale profesioniştilor din domeniul sănătăţii animalelor acvatice
(1)În cursul activităţilor lor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, medicii veterinari:
a)iau toate măsurile necesare pentru a preveni introducerea, dezvoltarea şi răspândirea bolilor;
b)iau măsuri pentru a asigura depistarea timpurie a bolilor prin efectuarea de diagnosticări simple şi diferenţiale în vederea infirmării sau confirmării unei boli;
c)joacă un rol activ în:
(i)creşterea gradului de informare cu privire la sănătatea animală şi cu privire la interacţiunea dintre sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi sănătatea umană;
(ii)prevenirea bolilor;
(iii)depistarea timpurie şi reacţia rapidă la apariţia bolilor;
(iv)creşterea gradului de informare cu privire la rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa la antimicrobiene, şi implicaţiile acesteia;
d)colaborează cu autoritatea competentă relevantă, operatorii, persoanele care lucrează cu animale şi deţinătorii de animale de companie pentru aplicarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezentul regulament.
(2)Profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice pot desfăşura activităţi atribuite, conform prezentului regulament, medicilor veterinari în legătură cu animalele acvatice, cu condiţia să fie autorizaţi în acest sens de statul membru în cauză, conform dreptului intern. În acest caz, profesioniştilor din domeniul sănătăţii animalelor acvatice li se aplică dispoziţiile de la alineatul (1).
(3)Medicii veterinari şi profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice îşi menţin şi îşi dezvoltă capacităţile profesionale legate de domeniile lor de activitate care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
Art. 13: Responsabilităţile statelor membre
(1)Pentru a se asigura faptul că autoritatea competentă relevantă are capacitatea de a lua măsurile necesare şi adecvate pentru sănătatea animală şi de a-şi desfăşura activităţile în temeiul prezentului regulament, fiecare stat membru se asigură, la nivelul administrativ adecvat, că autoritatea competentă dispune de:
a)personal calificat, instalaţii, echipamente, resurse financiare şi o organizare eficace care acoperă întregul său teritoriu;
b)acces la laboratoare care au personal calificat, instalaţii, echipamente şi resurse financiare necesare pentru a asigura o diagnosticare rapidă şi precisă, precum şi diagnosticarea diferenţială pentru bolile listate şi pentru bolile emergente;
c)medici veterinari suficient formaţi care să desfăşoare activităţile menţionate la articolul 12.
(2)Statele membre încurajează operatorii şi persoanele care lucrează cu animale să dobândească, să îşi menţină şi să îşi extindă cunoştinţele adecvate în domeniul sănătăţii animale, astfel cum prevede articolul 11, prin programe corespunzătoare în sectoarele agricol şi al acvaculturii sau prin educaţie formală.
Art. 14: Delegarea de activităţi oficiale de către o autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă poate delega medicilor veterinari, alţii decât cei oficiali, una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
a)punerea în practică a măsurilor din cadrul programelor de eradicare, prevăzute la articolul 32;
b)sprijinirea autorităţii competente relevante în efectuarea supravegherii prevăzute la articolul 26 sau în ceea ce priveşte programele de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 28;
c)activităţi referitoare la:
(i)informarea şi pregătirea cu privire la boală şi controlul acesteia, astfel cum se prevede în partea III, în ceea ce priveşte:
- activităţile de eşantionare şi desfăşurarea de anchete şi investigaţii epidemiologice în conformitate cu articolul 54, articolul 55 alineatul (1) literele (b) - (g), articolele 57, 73, 74, 79 şi 80 în cazul în care se suspectează prezenţa unei boli, şi cu orice acte de punere în aplicare şi delegate adoptate în temeiul respectivelor articole;
- desfăşurarea de activităţi privind măsurile de control al bolilor în cazul apariţiei unui focar de boală, în ceea ce priveşte activităţile enumerate la articolul 61, articolul 65 alineatul (1) literele (a), (b), (e), (f) şi (i), articolul 70 alineatul (1), articolele 79, 80, 81 şi 82 şi în cadrul oricăror acte de punere în aplicare şi delegate adoptate în temeiul respectivelor articole;

- efectuarea vaccinării de urgenţă în conformitate cu articolul 69;
(ii)înregistrarea, autorizarea, trasabilitatea şi circulaţia prevăzute în partea IV;
(iii)emiterea şi completarea documentelor de identificare pentru animalele de companie, astfel cum se prevede la articolul 247 litera (c), articolul 248 alineatul (2) litera (c), articolul 249 alineatul (1) litera (c) şi articolul 250 alineatul (2) litera (c);
(iv)aplicarea şi utilizarea mijloacelor de identificare menţionate la articolul 252 alineatul (1) litera (a) punctul (ii).
(2)Statele membre pot prevedea ca persoanele fizice sau juridice să fie autorizate să desfăşoare activităţile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) punctele (i), (ii) şi (iv) în cazul unor sarcini identificate în mod specific, pentru care persoanele respective au suficiente cunoştinţe specifice. În acest caz, persoanele respective fac obiectul dispoziţiilor de la alineatul (1) al prezentului articol şi au responsabilităţile prevăzute la articolul 12.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la alte activităţi care pot fi delegate medicilor veterinari pe lângă cele prevăzute la alineatul (1) şi, dacă este cazul, să dispună cu privire la circumstanţele şi condiţiile necesare acestor delegări.
La adoptarea respectivelor acte delegate, Comisia ţine seama de natura acestor activităţi şi de standardele internaţionale relevante.
Art. 15: Informarea publicului
Atunci când există motive întemeiate de suspiciune că anumite animale sau produse provenind din interiorul Uniunii sau introduse din afara Uniunii ar putea prezenta un risc, autoritatea competentă relevantă face demersurile necesare pentru a informa publicul larg cu privire la natura riscului şi la măsurile care se iau sau care urmează să fie luate pentru a preveni sau pentru a ţine sub control riscul respectiv, având în vedere natura, gravitatea şi amploarea riscului şi interesul publicului de a fi informat.
Art. 16: Obligaţiile laboratoarelor, ale instalaţiilor şi ale altor părţi care manipulează agenţi patogeni vaccinuri şi alte produse biologice
(1)Laboratoarele, instalaţiile şi alte persoane fizice sau juridice care manipulează agenţi patogeni în scopuri legate de cercetare, educaţie, diagnostic sau producerea de vaccinuri şi alte produse biologice au obligaţia, ţinând seama de eventualele standarde internaţionale relevante:
a)să ia măsurile de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare adecvate pentru a preveni dispersarea agenţilor patogeni şi contactul acestora cu animale din afara laboratorului sau altei instalaţii care manipulează agenţi patogeni în aceste scopuri;
b)să se asigure că circulaţia agenţilor patogeni, a vaccinurilor şi a altor produse biologice între laboratoare sau alte instalaţii nu generează un risc de răspândire a bolilor listate şi emergente.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 264, referitoare la măsurile de siguranţă pentru prevenirea şi controlul bolilor listate şi emergente în ceea ce priveşte laboratoarele, instalaţiile şi alte persoane fizice sau juridice care manipulează agenţi patogeni, vaccinuri şi alte produse biologice privind:
a)măsurile de biosecuritate, de biosiguranţă şi de bioizolare;
b)cerinţele privind circulaţia agenţilor patogeni, a vaccinurilor şi a altor produse biologice.
Art. 17: Laboratoarele de sănătate animală
(1)Laboratoarele oficiale de sănătate animală, cuprinzând laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene, laboratoarele naţionale de referinţă şi laboratoarele oficiale de sănătate animală cooperează, în exercitarea sarcinilor şi a responsabilităţilor lor, în cadrul unei reţele de laboratoare europene de sănătate animală.
(2)Laboratoarele menţionate la alineatul (1) cooperează sub coordonarea laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene, pentru a garanta că activităţile de supraveghere, notificare şi raportare a bolilor, programele de eradicare, definirea statutului de indemn de boală şi circulaţia animalelor şi a produselor în cadrul Uniunii, intrarea lor în Uniune şi exporturile către ţări terţe sau teritorii, prevăzute în prezentul regulament, se bazează pe analize, teste şi diagnosticări de laborator de ultimă oră, solide şi fiabile.
(3)Rezultatele şi rapoartele furnizate de laboratoarele oficiale respectă principiile privind secretul profesional şi confidenţialitatea, respectiv obligaţia de notificare a autorităţii competente care le-a desemnat, independent de persoana fizică sau juridică care a solicitat analizele, testele sau diagnosticarea de laborator.
(4)În cazul în care un laborator oficial dintr-un stat membru efectuează analize de diagnosticare pe eşantioane de la animale care provin din alt stat membru, laboratorul oficial notifică autorităţii competente a statului membru din care provin eşantioanele:
a)imediat, orice rezultat care indică o suspiciune sau detectarea unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a);
b)fără întârzieri nejustificate, orice rezultat care indică o suspiciune sau detectarea unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (e), alta decât cele menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a).
Art. 18: Notificarea în interiorul statelor membre
(1)Statele membre se asigură că operatorii şi alte persoane fizice sau juridice relevante:
a)notifică de îndată autorităţii competente relevante în cazul în care există motive de a suspecta prezenţa la animale a unei boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), sau în cazul în care este detectată prezenţa unei astfel de boli la animale;
b)de îndată ce este posibil, notifică autorităţii competente relevante în cazul în care există motive de a suspecta prezenţa la animale a unei boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e), alta decât cele menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), sau în cazul în care este detectată prezenţa unei astfel de boli la animale;
c)notifică unui medic veterinar ratele anormale ale mortalităţii şi alte semne de boală gravă sau scăderea semnificativă a ratelor de producţie fără o cauză determinată, în vederea unei investigări aprofundate, inclusiv trimiterea unor probe pentru analize de laborator, dacă situaţia o impune.
(2)Statele membre pot decide asupra posibilităţii ca notificările menţionate la alineatul (1) litera (c) să fie transmise autorităţii competente.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)criteriile utilizate pentru a se stabili dacă s-au întrunit circumstanţele în care se impune notificarea descrisă la alineatul (1) litera (c);
b)normele detaliate referitoare la investigarea aprofundată prevăzută la alineatul (1) litera (c).
Art. 19: Notificarea către Uniune
(1)Statele membre notifică imediat Comisia şi celelalte state membre cu privire la orice apariţie a unui focar al unei boli listate dintre cele menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e), pentru care se impune o notificare imediată în vederea aplicării la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, ţinând seama de profilul bolii.
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) cuprinde următoarele informaţii referitoare la apariţia focarului:
a)agentul patogen şi, dacă este cazul, subtipul acestuia;
b)datele relevante, în special cea a apariţiei suspiciunii şi cea a confirmării apariţiei focarului;
c)tipul şi locul de apariţie a focarului;
d)apariţia oricăror alte focare înrudite;
e)animalele implicate în apariţia focarului respectiv;
f)orice măsuri de control al bolii adoptate în legătură cu focarul apărut;
g)originea posibilă sau cunoscută a bolii listate;
h)metoda de diagnosticare utilizată.
Art. 20: Raportarea către Uniune
(1)Statele membre transmit Comisiei şi celorlalte state membre rapoarte cuprinzând informaţii privind bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) pentru care:
a)nu este necesară o notificare imediată a apariţiei unui focar în conformitate cu articolul 19 alineatul (1);
b)este necesară notificarea imediată a apariţiei unui focar în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), dar trebuie transmise Comisiei şi celorlalte state membre informaţii suplimentare privind:
(i)supravegherea conform normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 30;
(ii)un program de eradicare conform normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 35.
(2)Rapoartele prevăzute la alineatul (1) cuprind informaţii privind:
a)depistarea bolilor listate menţionate la alineatul (1);
b)rezultatele supravegherii, atunci când aceasta este necesară conform normelor adoptate în conformitate cu articolul 29 litera (d) punctul (ii) sau cu articolul 30 alineatul (1) litera (b) punctul (ii);
c)rezultatele programelor de supraveghere, atunci când acestea sunt necesare conform articolului 28 alineatul (3) şi normelor adoptate în conformitate cu articolul 29 litera (d) punctul (ii) sau cu articolul 30 alineatul (1) litera (b) punctul (ii);
d)programele de eradicare, atunci când acestea sunt necesare conform articolului 34 şi normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 35.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, în ceea ce priveşte dispoziţiile de completare a cerinţelor de la alineatul (2), precum şi raportarea cu privire la alte chestiuni legate de supraveghere şi de programele de eradicare, atunci când aceasta este necesară pentru asigurarea aplicării eficiente a normelor de prevenire şi control al bolilor cuprinse în prezentul regulament.
Art. 21: Regiunile de notificare şi de raportare
Statele membre stabilesc regiuni de notificare şi de raportare în scopul notificării şi raportării prevăzute la articolele 19 şi 20.
Art. 22: Sistemul computerizat de informare pentru notificarea şi raportarea bolilor către Uniune
Comisia creează şi administrează un sistem computerizat de informare pentru gestionarea mecanismelor şi instrumentelor pentru respectarea cerinţelor de notificare şi raportare, astfel cum prevăd articolele 19, 20 şi 21.
Art. 23: Competenţe de executare privind notificarea şi raportarea către Uniune şi sistemul computerizat de informare
Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, norme cu privire la cerinţele de notificare şi de raportare şi la sistemul computerizat de informare prevăzut la articolele 19 - 22, în ceea ce priveşte:
(a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) care fac obiectul unei notificări imediate de către statele membre, precum şi măsurile necesare referitoare la notificare, în conformitate cu articolul 19;
(b)informaţiile pe care trebuie să le furnizeze statele membre în cadrul raportării prevăzute la articolul 20;
(c)procedurile pentru crearea şi utilizarea sistemului computerizat de informare prevăzut la articolul 22 şi măsurile tranzitorii privind migrarea datelor şi a informaţiilor din sistemele existente înspre noul sistem şi privind operabilitatea sa deplină;
(d)formatul şi structura datelor care urmează să fie introduse în sistemul computerizat de informare prevăzut la articolul 22;
(e)termenele şi frecvenţa notificării şi raportării prevăzute la articolele 19 şi 20, care se stabilesc astfel încât să asigure transparenţa şi aplicarea la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, în funcţie de profilul bolii şi de tipul de focar apărut.
(f)lista regiunilor de notificare şi raportare prevăzute la articolul 21.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 24: Obligaţia de supraveghere a operatorilor
În scopul depistării prezenţei bolilor listate şi a bolilor emergente, operatorii au obligaţia:
(a)de a observa sănătatea şi comportamentul animalelor aflate în responsabilitatea lor;
(b)de a observa orice schimbare a parametrilor normali de producţie apărută la unităţile, animalele sau materialul germinativ aflat în responsabilitatea lor, care poate da naştere la suspiciunea că ar fi cauzată de o boală listată sau de o boală emergentă;
(c)de a urmări eventuale rate anormale ale mortalităţii sau alte semne de boală gravă la animalele aflate în responsabilitatea lor.
Art. 25: Vizite de verificare a sănătăţii animale
(1)Operatorii se asigură că unităţile aflate în responsabilitatea lor primesc vizite de verificare a sănătăţii animale din partea unui medic veterinar, atunci când este cazul, având în vedere riscurile pe care le prezintă unitatea în cauză, ţinând seama de:
a)tipul de unitate;
b)speciile şi categoriile de animale deţinute din cadrul unităţii;
c)situaţia epidemiologică din zonă sau din regiune în ceea ce priveşte bolile listate şi emergente la care sunt susceptibile animalele din unitate;
d)orice alte modalităţi de supraveghere sau controale oficiale relevante la care se supun animalele deţinute şi tipul de unitate în cauză.
Vizitele de verificare a sănătăţii animale se efectuează cu o frecvenţă proporţională cu riscurile pe care le prezintă unitatea în cauză.
Ele pot fi combinate cu vizite şi în alte scopuri.
(2)Vizitele de verificare a sănătăţii animale menţionate la alineatul (1) se efectuează în scopul prevenirii bolilor, în special prin intermediul:
a)furnizării de consiliere operatorului în cauză în ceea ce priveşte biosecuritatea şi alte chestiuni din domeniul sănătăţi animale, relevante pentru tipul de unitate şi pentru speciile şi categoriile de animale deţinute din unitatea respectivă.
b)depistării oricăror semne care indică apariţia unei boli listate sau a unei boli emergente şi al informării cu privire la acestea;
(3)Comisia poate prevedea, prin acte de punere în aplicare, cerinţe minime necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 26: Obligaţia de supraveghere a autorităţii competente
(1)Autoritatea competentă efectuează supravegheri pentru depistarea prezenţei bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (e) şi a bolilor emergente relevante.
(2)Supravegherea este concepută astfel încât să asigure depistarea timpurie a prezenţei bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) şi a bolilor emergente prin intermediul colectării, reunirii şi analizării informaţiilor relevante referitoare la situaţia epidemiologică.
(3)Autoritatea competentă utilizează, ori de câte ori este posibil şi oportun, rezultatele supravegherii realizate de operatori şi informaţiile obţinute prin intermediul vizitelor de verificare a sănătăţii animale, în conformitate cu articolele 24 şi, respectiv, 25.
(4)Autoritatea competentă se asigură că supravegherea îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 27 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 29 litera (a).
(5)Autoritatea competentă se asigură că informaţiile obţinute prin supravegherea prevăzută la alineatul (1) sunt colectate şi utilizate într-un mod eficace şi eficient.
Art. 27: Metodologia, frecvenţa şi intensitatea supravegherii
Concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi tiparele de eşantionare pentru supravegherea prevăzută la articolul 26 sunt adecvate şi proporţionale cu obiectivele supravegherii, ţinând seama de:
(a)profilul bolii;
(b)factorii de risc implicaţi;
(c)statutul sanitar din:
(i)statul membru, zona sau compartimentul care face obiectul monitorizării;
(ii)statele membre şi ţările terţe sau teritoriile care fie au graniţă comună, fie reprezintă locul de provenienţă al unor animale sau produse care intră în statul membru, zona sau compartimentul vizat;
(d)supravegherea desfăşurată de operatori în conformitate cu articolul 24, inclusiv vizitele de verificare a sănătăţii animale astfel cum se menţionează la articolul 25, sau de alte autorităţi publice.
Art. 28: Programele de supraveghere ale Uniunii
(1)Autoritatea competentă desfăşoară supravegherea astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (1) în cadrul unui program de supraveghere, atunci când o boală este relevantă pentru Uniune în conformitate cu articolul 29 litera (c).
(2)Statele membre care instituie un program de supraveghere în conformitate cu alineatul (1) îl înaintează Comisiei.
(3)Statele membre care pun în aplicare un program de supraveghere conform dispoziţiilor de la alineatul (1) transmit Comisiei cu regularitate rapoarte privind rezultatele punerii în aplicare a programului respectiv.
Art. 29: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la:
(a)concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi tiparele de eşantionare pentru supraveghere, conform dispoziţiilor articolului 27;
(b)criteriile pentru confirmarea oficială şi definiţiile de caz ale bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (e) şi, dacă este cazul, ale bolilor emergente;
(c)criteriile folosite pentru a stabili relevanţa unei boli care urmează să facă obiectul unui program de supraveghere relevant pentru Uniune, în sensul articolului 30 alineatului (1) litera (a), ţinând seama de profilul bolii şi de factorii de risc implicaţi;
(d)cerinţele privind programele de supraveghere astfel cum se prevede la articolul 28 alineatul (1) în ceea ce priveşte:
(i)conţinutul programelor de supraveghere;
(ii)informaţiile care trebuie incluse la transmiterea programelor de supraveghere conform dispoziţiilor articolului 28 alineatul (2) şi a rapoartelor periodice conform dispoziţiilor articolului 28 alineatul (3);
(iii)perioada de aplicare a programelor de supraveghere.
Art. 30: Competenţe de executare
(1)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, cerinţele privind supravegherea şi programele de supraveghere astfel cum se prevede la articolele 26 şi 28, precum şi în normele adoptate în temeiul articolului 29 cu privire la:
a)stabilirea bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) care urmează să facă obiectul programelor de supraveghere, în conformitate cu articolul 28, inclusiv acoperirea geografică a programelor respective;
b)formatul şi procedura pentru:
(i)transmiterea spre informare a programelor de supraveghere respective către Comisie şi către celelalte state membre;
(ii)raportarea către Comisie a rezultatelor supravegherii.
(2)Comisia poate, prin acte de punere în aplicare, să definească criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua programele de supraveghere prevăzute la articolul 28.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 31: Programele obligatorii şi opţionale de eradicare
(1)Statele membre care nu sunt indemne sau nu se ştie dacă sunt indemne de una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (b), pentru întregul teritoriu sau pentru zone ori compartimente din acesta, au obligaţia:
a)de a institui un program de eradicare sau pentru a demonstra statutul de indemn de boala listată în cauză, care să fie desfăşurat în cadrul populaţiilor de animale afectate de boala respectivă şi care să acopere părţile relevante din teritoriul statelor membre în cauză sau din zonele ori compartimentele relevante ale acestora ("program obligatoriu de eradicare"); acest program se aplică până la îndeplinirea condiţiilor pentru solicitarea statutului de indemn de boală pentru teritoriul statelor membre sau pentru zonele în cauză, conform articolului 36 alineatul (1), sau pentru compartimentele prevăzute la articolul 37 alineatul (2);
b)de a supune Comisiei, spre aprobare, proiectul de program obligatoriu de eradicare.
(2)Statele membre care nu sunt indemne sau despre care nu se ştie dacă sunt indemne de una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (c) şi care decid să instituie un program de eradicare a bolii listate în cauză în cadrul populaţiilor de animale afectate de boala respectivă, program care să acopere părţile relevante din teritoriul statelor membre în cauză sau din zone ori compartimente ale acestora ("program opţional de eradicare") supun Comisiei spre aprobare un proiect al programului menţionat, în cazul în care statele membre în cauză solicită recunoaşterea, în interiorul Uniunii, a unor garanţii privind sănătatea animală în ceea ce priveşte boala respectivă, pentru circulaţia animalelor sau a produselor.
Un astfel de program opţional de eradicare se aplică până când:
a)sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru teritoriul statului membru sau pentru zona în cauză, conform articolului 36 alineatul (1), sau pentru compartimentele prevăzute la articolul 37 alineatul (2); sau
b)se constată că condiţiile pentru acordarea statutului de indemn de boală nu pot fi îndeplinite şi programul respectiv nu mai corespunde obiectivului urmărit; sau
c)statul membru în cauză retrage programul.
(3)Comisia aprobă, prin acte de punere în aplicare:
a)proiectele de program obligatoriu de eradicare transmise Comisiei spre aprobare în conformitate cu alineatul (1);
b)proiectele de program opţional de eradicare transmise Comisiei spre aprobare în conformitate cu alineatul (2), dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul capitol.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de o boală listată care prezintă riscul de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă actele de punere în aplicare imediat aplicabile menţionate la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Comisia poate, din motive justificate în mod corespunzător, prin acte de punere în aplicare, să aprobe o modificare propusă de statul membru în cauză sau să retragă aprobarea pentru programele de eradicare aprobate în conformitate cu dispoziţiile de la alineatul (3) literele (a) şi (b) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)strategiile de control al bolii, obiectivele intermediare şi finale pentru boli specifice şi perioadele de aplicare a programelor de eradicare;
b)derogările de la cerinţele privind supunerea spre aprobare a programelor de eradicare, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) din prezentul articol, atunci când aprobarea nu este necesară pentru că normele cu privire la aceste programe au fost adoptate conform dispoziţiilor articolului 32 alineatul (2) şi articolului 35;
c)informaţiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze Comisiei şi celorlalte state membre cu privire la derogările de la cerinţa de aprobare a programelor de eradicare astfel cum se menţionează la litera (b) din prezentul alineat.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 de modificare sau de încetare a aplicării normelor adoptate în temeiul literei (b) din prezentul alineat.
Art. 32: Măsurile adoptate conform programelor obligatorii şi opţionale de eradicare
(1)Programele de eradicare cuprind cel puţin următoarele măsuri:
a)măsuri de control al bolii pentru eradicarea agentului patogen din unităţile, compartimentele şi zonele în care s-a răspândit boala şi pentru prevenirea reinfectării;
b)măsuri de supraveghere desfăşurată conform normelor stabilite la articolele 26 - 30, pentru a se demonstra:
(i)eficacitatea măsurilor de control al bolii menţionate la litera (a);
(ii)statutul de indemn de boala listată în cauză;
c)măsuri de control al bolii care trebuie aplicate în cazul unor rezultate pozitive ale supravegherii.
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la următoarele elemente pentru a asigura eficacitatea programelor de eradicare:
a)măsurile de control al bolii menţionate la alineatul (1) litera (a);
b)măsurile de control al bolii care trebuie luate pentru a se evita reinfectarea populaţiei de animale vizate cu boala în cauză în unităţi, zone şi compartimente;
c)concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi tiparele de eşantionare pentru supraveghere;
d)măsurile de control al bolii care trebuie luate în eventualitatea unor rezultate pozitive ale supravegherii pentru boala listată, conform dispoziţiilor de la alineatul (1) litera (c);
e)criteriile de vaccinare, atunci când aceasta este relevantă şi adecvată pentru boala sau speciile în cauză.
Art. 33: Conţinutul programelor obligatorii şi opţionale de eradicare transmise spre aprobare Comisiei
Statele membre includ următoarele informaţii în cererile de aprobare a programelor obligatorii şi opţionale de eradicare transmise Comisiei conform dispoziţiilor de la articolul 31 alineatele (1) şi (2):
(a)o descriere a situaţiei epidemiologice a bolii listate care face obiectul programului obligatoriu sau opţional de eradicare în cauză;
(b)o descriere şi demarcarea ariei geografice şi administrative sau a compartimentului care face obiectul programului de eradicare;
(c)o descriere a măsurilor de control al bolii incluse în programul de eradicare, conform articolului 32 alineatul (1) şi conform normelor adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (2);
(d)o descriere a modului de organizare, a supravegherii şi a rolurilor părţilor implicate în programul de eradicare;
(e)durata estimată a programului de eradicare;
(f)obiectivele intermediare şi strategiile de control al bolii pentru punerea în aplicare a programului de eradicare.
Art. 34: Raportarea
Statele membre care pun în aplicare programe de eradicare transmit Comisiei:
(a)rapoarte care îi permit Comisiei să monitorizeze realizarea obiectivelor intermediare ale programelor de eradicare aflate în curs astfel cum se menţionează la articolul 33 litera (f);
(b)un raport final, după finalizarea respectivului program de eradicare.
Art. 35: Competenţe de executare
Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile, formatul şi cerinţele procedurale prevăzute la articolele 31 - 34 cu privire la:
(a)transmiterea spre aprobare a proiectelor de programe obligatorii sau opţionale de eradicare;
(b)indicatorii de performanţă;
(c)raportarea către Comisie şi către celelalte state membre a rezultatelor punerii în aplicare a programelor obligatorii sau opţionale de eradicare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 36: Statele membre şi zonele indemne de boală
(1)Un stat membru poate solicita Comisiei aprobarea statutului său de indemn de boală în legătură cu una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), pentru una sau mai multe specii de animale relevante, pentru întregul său teritoriu sau pentru una sau mai multe zone ale acestuia, cu condiţia să fie îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
a)toate speciile listate pentru boala la care se referă cererea de statut de indemn de boală sunt absente de pe întregul teritoriu al statului membru în cauză sau din zona ori zonele la care face referire cererea;
b)se ştie că agentul patogen nu poate supravieţui pe întregul teritoriu al statului membru sau în zona ori zonele la care face referire cererea, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 39 litera (a) punctul (ii);
c)în cazul în care bolile listate respective se transmit numai prin vectori, niciunul dintre vectori nu este prezent sau se ştie că niciunul dintre vectori nu poate supravieţui pe întregul teritoriu al statului membru sau în zona ori zonele la care face referire cererea, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 39 litera (a) punctul (ii);
d)statutul de indemn de boala listată a fost demonstrat prin:
(i)intermediul unui program de eradicare care a respectat normele stabilite la articolul 32 alineatul (1) şi normele adoptate în temeiul alineatul (2) din respectivul articol; sau
(ii)date istorice şi de supraveghere.
(2)Cererile de statut de indemn de boală ale statelor membre includ dovezi care să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile privind statutul de indemn de boală prevăzute la alineatul (1).
(3)În anumite cazuri specifice, un stat membru poate solicita Comisiei aprobarea statutului său de indemn de boală în legătură cu una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), în special aprobarea statutului de nevaccinare pentru întregul său teritoriu sau pentru una sau mai multe zone ale acestuia, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a)statutul de indemn de boala listată a fost demonstrat:
(i)prin intermediul unui program de eradicare conform cu normele stabilite la articolul 32 alineatul (1) şi normele adoptate în temeiul alineatului (2) din respectivul articol; sau
(ii)prin date istorice şi de supraveghere;
b)s-a demonstrat că vaccinarea împotriva bolii ar conduce la costuri care ar depăşi sumele rezultate din menţinerea statutului de indemn de boală fără vaccinare.
(4)Comisia aprobă, prin acte de punere în aplicare, cererile statelor membre privind statutul de indemn de boală sau statutul de nevaccinare, cu eventualele modificări necesare, dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) şi, după caz, cele de la alineatul (3).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 37: Compartimentele
(1)Un stat membru poate solicita Comisiei recunoaşterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) şi protejarea statutului de indemn de boală al unui astfel de compartiment în cazul apariţiei unui focar al uneia sau mai multor boli listate pe teritoriul său, cu condiţia ca:
a)introducerea bolii sau bolilor listate menţionate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ţinând seama de profilul bolii;
b)compartimentul la care se referă cererea să facă obiectul unui sistem unic comun de gestionare a biosecurităţii conceput pentru asigurarea statutului de indemn de boală al tuturor unităţilor care îi aparţin; şi
c)compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă pentru circulaţia animalelor şi a produselor provenite din acestea conform:
(i)articolelor 99 şi 100, pentru compartimentele care deţin animale terestre şi produse provenite din acestea;
(ii)articolelor 183 şi 184, pentru compartimentele care deţin animale de acvacultură şi produse provenite din acestea.
(2)Un stat membru poate solicita Comisiei recunoaşterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), cu condiţia ca:
a)introducerea bolii sau bolilor listate menţionate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ţinând seama de profilul bolii;
b)să fie îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
(i)condiţiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1);
(ii)unităţile din compartimentul la care se referă cererea să îşi fi început sau să îşi fi reluat activităţile şi să fi instituit un sistem comun de gestionare a biosecurităţii conceput pentru a asigura statutul de indemn de boală al compartimentului respectiv;
c)compartimentul la care se referă cererea să facă obiectul unui sistem unic comun de gestionare a biosecurităţii, conceput pentru asigurarea statutului de indemn de boală al tuturor unităţilor care îi aparţin; şi
d)compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă pentru circulaţia animalelor şi a produselor provenite din acestea conform:
(i)articolelor 99 şi 100, pentru compartimentele care deţin animale terestre şi produse provenite din acestea;
(ii)articolelor 183 şi 184, pentru compartimentele care deţin animale de acvacultură şi produse provenite din acestea.
(3)Cererile statelor membre de recunoaştere a statutului de indemn de boală al compartimentelor conform dispoziţiilor de la alineatele (1) şi (2) includ dovezi care să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele menţionate.
(4)Comisia, prin acte de punere în aplicare:
a)recunoaşte, cu eventualele modificări necesare, statutul de indemn de boală al compartimentelor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau la alineatul (2) şi la alineatul (3);
b)stabileşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) pentru care se pot institui compartimente indemne de boală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 264 privind dispoziţii complementare celor prevăzute în prezentul articol cu privire la:
a)cerinţele pentru recunoaşterea statutului de indemn de boală al compartimentelor, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, pe baza profilului bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), cu privire cel puţin la:
(i)supraveghere şi alte dovezi necesare pentru demonstrarea statutului de indemn de boală;
(ii)măsurile de biosecuritate;
b)normele detaliate pentru aprobarea de către autoritatea competentă a statutului de indemn de boală al compartimentelor, astfel cum este prevăzut la alineatele (1) şi (2); şi
c)norme privind compartimentele care sunt situate pe teritoriul mai multor state membre.
Art. 38: Listele statelor membre, zonelor sau compartimentelor indemne de boală
Fiecare stat membru instituie şi menţine o listă actualizată a teritoriului sau zonelor sale cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la articolul 36 alineatele (1) şi (3), şi a compartimentelor sale cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la articolul 37 alineatele (1) şi (2), după caz.
Statele membre fac publice aceste liste. Comisia ajută statele membre să pună informaţiile conţinute de respectivele liste la dispoziţia publicului, oferind pe pagina sa de internet legăturile către paginile de internet informative ale statelor membre.
Art. 39: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte statutul de indemn de boală al statelor membre şi al zonelor
Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
(a)normele detaliate privind statutul de indemn de boală al statelor membre şi al zonelor acestora, pe baza diferitelor profiluri ale bolilor, referitoare la:
(i)criteriile care trebuie utilizate pentru a confirma afirmaţiile statelor membre că nicio specie listată nu este prezentă sau nu poate supravieţui pe teritoriul lor şi dovezile care să susţină afirmaţiile respective, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) litera (a);
(ii)criteriile care trebuie utilizate şi probele necesare pentru a dovedi afirmaţiile că niciun agent patogen sau vector nu poate supravieţui, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) literele (b) şi (c);
(iii)criteriile care trebuie utilizate şi condiţiile care trebuie aplicate pentru a determina statutul de indemn de boala respectivă, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) litera (d);
(iv)rezultatele supravegherii şi alte probe necesare pentru dovedirea statutului de indemn de boală;
(v)măsurile de biosecuritate;
(vi)restricţiile şi condiţiile pentru vaccinare în statele membre şi în zonele acestora indemne de boală;
(vii)stabilirea de zone de separare între zonele indemne de boală sau zonele incluse în programe de eradicare de zonele de restricţie ("zone-tampon");
(viii)zonele care sunt situate pe teritoriul mai multor state membre;
(b)derogările de la cerinţa de aprobare de către Comisie a statutului de indemn de boală pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), astfel cum se prevede la articolul 36 alineatul (1), dacă o astfel de aprobare nu este necesară date fiind normele detaliate privind statutul de indemn de boală care au fost stabilite prin normele adoptate în temeiul literei (a) din prezentul articol;
(c)informaţiile care trebuie furnizate de statele membre Comisiei şi celorlalte state membre pentru dovedirea statutului de indemn de boală, fără adoptarea unui act de punere în aplicare în conformitate cu articolul 36 alineatul (4), astfel cum se prevede la litera (b) din prezentul articol.
Art. 40: Competenţe de executare
Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, cerinţele detaliate referitoare la informaţiile care trebuie furnizate de statele membre Comisiei şi celorlalte state membre pentru susţinerea declarării statutului de indemn de boală al teritoriilor, zonelor şi compartimentelor în conformitate cu articolele 36 - 39, precum şi formatele şi procedurile pentru:
(a)cererile de recunoaştere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al statului membru în cauză sau pentru zone ori compartimente din acesta;
(b)schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie cu privire la statele membre sau la zonele ori compartimentele din acestea care sunt indemne de boală.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 41: Menţinerea statutului de indemn de boală
(1)Statele membre îşi pot menţine statutul de indemn de boală, pentru teritoriul propriu sau pentru zone ori compartimente din acesta, atâta vreme cât:
a)continuă să fie îndeplinite condiţiile pentru dobândirea statutului de indemn de boală stabilite la articolul 36 alineatul (1) şi la articolul 37 alineatele (1) şi (2) şi în normele stabilite în temeiul alineatului (3) din prezentul articol şi al articolului 39;
b)se desfăşoară o supraveghere, ţinând seama de cerinţele prevăzute la articolul 27, pentru a se verifica faptul că teritoriul, zona sau compartimentul în cauză continuă să fie indemne de boala listată pentru care s-a aprobat sau s-a recunoscut statutul de indemn de boală;
c)se aplică restricţii privind circulaţia animalelor, şi dacă este cazul a produselor provenind de la animale, din specii listate pentru boala listată pentru care a fost aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală în cadrul teritoriului, al zonei sau al compartimentului în cauză, conform normelor stabilite în părţile IV şi V;
d)se aplică alte măsuri de biosecuritate pentru prevenirea introducerii bolii listate pentru care s-a aprobat sau s-a recunoscut statutul de indemn de boală.
(2)Un stat membru informează imediat Comisia dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1) pentru menţinerea statutului de indemn de boală.
(3)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolului 264 cu privire la următoarele condiţii pentru menţinerea statutului de indemn de boală:
a)supravegherea prevăzută la alineatul (1) litera (b);
b)măsurile de biosecuritate prevăzute la alineatul (1) litera (d).
Art. 42: Suspendarea, retragerea şi restabilirea statutului de indemn de boală
(1)Atunci când un stat membru ia cunoştinţă de faptul că a fost încălcată oricare dintre condiţiile pentru menţinerea statutului de stat membru, zonă sau compartiment indemn de boală, sau are motive să suspecteze acest lucru, întreprinde imediat următoarele:
a)dacă este cazul, în funcţie de risc, suspendă sau restricţionează circulaţia animalelor din specia listată pentru boala listată pentru care i s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală către alte state membre, zone sau compartimente cu un statut sanitar superior pentru boala listată;
b)dacă este cazul, pentru prevenirea răspândirii unei boli listate pentru care s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală, aplică măsurile de control al bolii prevăzute în partea III titlul II.
(2)Măsurile prevăzute la alineatul (1) se revocă în cazul în care investigaţia ulterioară confirmă că:
a)presupusa încălcare nu a avut loc; sau
b)presupusa încălcare nu a avut un impact semnificativ, iar statul membru în cauză poate da asigurări că sunt îndeplinite din nou condiţiile pentru menţinerea statutului său de indemn de boală.
(3)Atunci când investigaţia ulterioară realizată de către statul membru în cauză confirmă apariţia sau existenţa unei probabilităţi ridicate privind apariţia unui focar al bolii listate pentru care obţinuse statutul de indemn de boală sau a altor încălcări semnificative ale condiţiilor pentru menţinerea statutului de indemn de boală, astfel cum sunt prevăzute la articolul 41 alineatul (1), statul membru informează imediat Comisia.
(4)Comisia retrage, prin acte de punere în aplicare, fără întârzieri nejustificate, aprobarea statutului de indemn de boală al statului membru sau al zonei, statut acordat conform articolului 36 alineatul (4), sau recunoaşterea statutului de indemn de boală al unui compartiment, statut acordat conform articolului 37 alineatul (4), după primirea, de la statul membru în cauză, a informaţiilor conform cărora nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru menţinerea statutului de indemn de boală.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(5)Din motive imperioase de extremă urgenţă justificate corespunzător, atunci când boala listată menţionată la alineatul (3) din prezentul articol se răspândeşte cu rapiditate şi există riscul unui impact extrem de semnificativ asupra sănătăţii animale sau publice, asupra economiei sau asupra societăţii, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la dispoziţiile de completare a normelor aplicabile pentru suspendarea, retragerea şi restabilirea statutului de indemn de boală, astfel cum sunt stabilite la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 43: Planurile de urgenţă
(1)După consultarea corespunzătoare a experţilor şi a părţilor interesate relevante, statele membre elaborează şi ţin la zi planuri de urgenţă şi, dacă este cazul, manuale de instrucţiuni detaliate, care stabilesc măsurile care trebuie luate într-un stat membru în eventualitatea apariţiei unei boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) sau, dacă este cazul, a unei boli emergente, pentru asigurarea unui nivel înalt de sensibilizare şi de pregătire cu privire la boală, precum şi a capacităţii de a avea o reacţie rapidă.
(2)Respectivele planurile de urgenţă şi, dacă este cazul, manualul de instrucţiuni detaliate acoperă cel puţin următoarele chestiuni:
a)stabilirea unui lanţ de comandă în cadrul autorităţii competente şi cu alte autorităţi publice, pentru asigurarea unui proces de luare de decizii rapid şi eficace la nivelul statului membru, precum şi la nivel regional şi local;
b)cadrul de cooperare între autoritatea competentă şi celelalte autorităţi publice şi părţile interesate relevante implicate pentru ca acţiunile să fie întreprinse în mod coerent şi coordonat;
c)accesul la:
(i)instalaţii;
(ii)laboratoare;
(iii)echipamente;
(iv)personal;
(v)fonduri de urgenţă;
(vi)orice alte materiale şi resurse corespunzătoare necesare pentru eradicarea rapidă şi eficace a bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) sau a bolilor emergente;
d)disponibilitatea următoarelor centre şi grupuri care dispun de expertiza necesară pentru a ajuta autoritatea competentă:
(i)un centru principal funcţional de control al bolilor;
(ii)centre regionale şi locale de control al bolilor, în funcţie de situaţia administrativă şi geografică a statelor membre în cauză;
(iii)grupuri de experţi operaţionale;
e)aplicarea măsurilor de control al bolilor prevăzute la titlul II capitolul 1 pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) şi pentru bolile emergente;
f)dispoziţiile privind vaccinarea de urgenţă, dacă este cazul;
g)principiile de demarcare geografică a zonelor de restricţie stabilite de autoritatea competentă conform dispoziţiilor articolului 64 alineatul (1);
h)coordonarea cu statele membre învecinate, precum şi cu ţările terţe sau teritoriile învecinate, dacă este cazul.
Art. 44: Competenţe de executare în ceea ce priveşte planurile de urgenţă
Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, măsurile necesare privind punerea în aplicare în statele membre a planurilor de urgenţă prevăzute la articolul 43 alineatul (1).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 45: Exerciţiile de simulare
(1)Autoritatea competentă se asigură că exerciţiile de simulare pentru planurile de urgenţă prevăzute la articolul 43 alineatul (1) se desfăşoară cu regularitate sau la intervale adecvate:
a)pentru asigurarea unui grad înalt de sensibilizare şi de pregătire cu privire la boli şi a capacităţii de a avea o reacţie rapidă în astfel de situaţii în statul membru în cauză;
b)pentru verificarea funcţionalităţii planurilor de urgenţă.
(2)Dacă este fezabil şi adecvat, exerciţiile de simulare se desfăşoară în strânsă colaborare cu autorităţile competente ale statelor membre şi ale ţărilor terţe şi teritoriilor învecinate.
(3)La cerere, statele membre pun la dispoziţia Comisiei şi a celorlalte state membre un raport asupra principalelor rezultate ale exerciţiilor de simulare.
(4)Dacă acest lucru este necesar şi adecvat, Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, normele pentru punerea efectivă în practică a exerciţiilor de simulare în statele membre privind:
a)frecvenţa exerciţiilor de simulare;
b)exerciţiile de simulare pentru mai mult de una dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 46: Utilizarea medicamentelor de uz veterinar pentru prevenirea şi controlul bolilor
(1)Statele membre pot adopta măsuri privind utilizarea medicamentelor de uz veterinar în cazul bolilor listate pentru a asigura cât mai eficient cu putinţă prevenirea şi controlul bolilor respective, cu condiţia ca măsurile în cauză să fie adecvate sau necesare.
Măsurile menţionate se pot referi la următoarele:
a)interdicţiile şi restricţiile de utilizare a medicamentelor de uz veterinar;
b)utilizarea obligatorie a medicamentelor de uz veterinar.
(2)Pentru a determina dacă şi cum anume să folosească medicamente de uz veterinar ca măsuri de prevenire şi control al unei boli listate specifice, statele membre iau în considerare următoarele criterii:
a)profilul bolii;
b)distribuţia bolii listate în:
(i)statul membru în cauză;
(ii)Uniune;
(iii)dacă este cazul, ţările terţe şi teritoriile învecinate;
(iv)ţările terţe şi teritoriile din care sunt aduse în Uniune animale şi produse provenind de la acestea;
c)disponibilitatea şi eficacitatea medicamentelor de uz veterinar în cauză, precum şi riscurile legate de acestea;
d)disponibilitatea testelor de diagnosticare pentru depistarea infecţiilor la animalele tratate cu medicamente de uz veterinar în cauză;
e)impactul asupra economiei, societăţii, bunăstării animalelor şi mediului al utilizării medicamentelor de uz veterinar în cauză comparativ cu cel al utilizării altor strategii de prevenire şi control al bolilor.
(3)Statele membre iau măsurile preventive adecvate în ceea ce priveşte utilizarea medicamentelor de uz veterinar pentru studii ştiinţifice sau în scopul dezvoltării şi testării lor în condiţii controlate, pentru protejarea sănătăţii animale şi a sănătăţii publice.
Art. 47: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte utilizarea medicamentelor de uz veterinar
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la ceea ce ar putea constitui măsuri adecvate şi necesare, astfel cum se prevede la articolul 46, privind:
a)interdicţiile şi restricţiile de utilizare a medicamentelor de uz veterinar;
b)condiţiile specifice de utilizare a medicamentelor de uz veterinar pentru o boală listată specifică;
c)măsurile de diminuare a riscurilor pentru prevenirea răspândirii bolilor listate prin animalele tratate cu medicamente de uz veterinar sau prin produsele provenite de la astfel de animale;
d)supravegherea pentru boli listate specifice în urma utilizării vaccinurilor sau a altor medicamente de uz veterinar.
(2)La stabilirea normelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia ţine seama de criteriile prevăzute la articolul 46 alineatul (2).
(3)În cazul unor riscuri emergente, dacă motive imperative de urgenţă impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 265 se aplică normelor adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Art. 48: Instituirea băncilor de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii
(1)Pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care nu este interzisă vaccinarea printr-un act delegat adoptat în temeiul articolului 47, Comisia poate institui şi poate fi responsabilă pentru gestionarea băncilor de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii, utilizate pentru depozitarea şi înlocuirea stocurilor de unul sau mai multe dintre produsele biologice următoare:
a)antigeni;
b)vaccinuri;
c)tulpini virale matcă;
d)reactivi de diagnosticare.
(2)Comisia se asigură că toate băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii prevăzute la alineatul (1):
a)depozitează stocuri suficiente din tipurile corespunzătoare de antigeni, vaccinuri, tulpini virale matcă şi reactivi de diagnosticare pentru bolile listate specifice în cauză, ţinând seama de nevoile statelor membre estimate în contextul planurilor de urgenţă prevăzute la articolul 43 alineatul (1);
b)primesc stocuri periodice şi înlocuitori la timp pentru antigeni, vaccinuri, tulpini virale matcă şi reactivi de diagnosticare;
c)sunt păstrate şi deplasate conform standardelor şi cerinţelor adecvate de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare prevăzute la articolul 16 alineatul (1) şi în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (2).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)gestionarea, depozitarea şi înlocuirea stocurilor băncilor de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol;
b)cerinţele de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare pentru modul de operare a respectivelor bănci, cu respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 16 alineatul (1) şi luând în considerare actele delegate adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (2).
Art. 49: Accesul la băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii
(1)Comisia prevede, la cerere, distribuirea produselor biologice menţionate la articolul 48 alineatul (1) din băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii sub rezerva disponibilităţii stocurilor, către:
a)statele membre, în primul rând; şi
b)ţări terţe şi teritorii, cu condiţia ca o astfel de distribuire să fie destinată în primul rând prevenirii răspândirii unei boli în Uniune.
(2)Comisia, în cazul unei disponibilităţi limitate a stocurilor, prioritizează accesul la stocurile care urmează a fi distribuite în temeiul alineatului (1), pe baza:
a)circumstanţelor bolii pentru care se face cererea;
b)existenţei unei bănci naţionale de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare în statul membru sau ţara terţă ori teritoriul solicitant(ă);
c)existenţei unor măsuri de vaccinare obligatorie la nivelul Uniunii, stabilite prin actele delegate adoptate în temeiul articolului 47.
Art. 50: Competenţe de executare privind băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii
(1)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, normele pentru băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii, specificând, pentru produsele biologice menţionate la articolul 48 alineatul (1):
a)care dintre produsele biologice respective trebuie incluse în băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii şi pentru care dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a);
b)tipurile produselor biologice care trebuie incluse în băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii şi în ce cantităţi pentru fiecare dintre bolile listate specifice menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care există banca respectivă;
c)cerinţele privind aprovizionarea, depozitarea şi înlocuirea produselor biologice respective;
d)livrarea produselor biologice menţionate de la băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii către statele membre şi către ţările terţe ori teritoriile;
e)cerinţele procedurale şi tehnice pentru includerea produselor biologice respective în băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii şi pentru solicitarea accesului la acestea.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de o boală listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) care prezintă riscul de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 266 alineatul (3).
Art. 51: Confidenţialitatea informaţiilor referitoare la băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii
Informaţiile privind cantităţile şi subtipurile de produse biologice menţionate la articolul 48 alineatul (1) depozitate în băncile de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii sunt considerate de către Comisie informaţii clasificate şi nu se publică.
Art. 52: Băncile naţionale de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare
(1)Statele membre care au instituit bănci naţionale de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care există bănci de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare ale Uniunii se asigură că băncile naţionale de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare respectă cerinţele de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (a) şi în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) şi articolul 48 alineatul (3) litera (b).
(2)Statele membre furnizează Comisiei informaţii actualizate privind:
a)existenţa sau instituirea băncilor naţionale de antigeni, vaccinuri şi reactivi de diagnosticare menţionate la alineatul (1);
b)tipurile de antigeni, vaccinuri, tulpini virale matcă şi reactivi de diagnosticare şi cantităţile din fiecare dintre acestea aflate în băncile respective;
c)orice modificare în modul lor de operare al acestor bănci.
Informaţiile respective sunt considerate informaţii clasificate de către Comisie şi nu se publică.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru specificarea conţinutului, frecvenţei şi formatului de transmitere a informaţiilor prevăzute la alineatul (2).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 53: Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice relevante vizate
(1)În cazul unei suspiciuni privind prezenţa uneia dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) la animale deţinute, pe lângă respectarea obligaţiei de notificare prevăzută la articolul 18 alineatul (1) şi până la adoptarea măsurilor de control al bolilor de către autoritatea competentă conform articolului 54 alineatul (1) şi al articolului 55 alineatul (1), statele membre iau măsuri pentru a se asigura că operatorii şi alte persoane fizice şi juridice relevante vizate iau măsurile de control al bolilor adecvate prevăzute la articolul 55 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e) pentru prevenirea răspândirii bolii listate respective de la animalele, unităţile şi amplasamentele afectate aflate în responsabilitatea lor la alte animale neafectate sau la oameni.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 264, în ceea ce priveşte normele detaliate privind completarea măsurilor de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 54: Investigaţia realizată de autoritatea competentă în cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli listate
(1)În cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a) la animale deţinute, autoritatea competentă realizează fără întârziere o investigaţie pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei bolii listate respective.
(2)În scopurile investigaţiei prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă se asigură, dacă este cazul, că:
a)medicii veterinari oficiali realizează o analiză clinică a unui eşantion reprezentativ de animale deţinute din specia listată pentru boala listată în cauză;
b)medicii veterinari oficiali prelevă eşantioane adecvate de la animalele deţinute respective din specia listată şi alte eşantioane pentru analizarea în laboratoarele desemnate în acest scop de către autoritatea competentă;
c)aceste laboratoare desemnate realizează analize de laborator pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei bolii listate în cauză.
(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind normele detaliate pentru completarea normelor privind investigaţiile efectuate de către autorităţile competente astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 55: Măsurile preliminare de control al bolilor ale autorităţilor competente
(1)În cazul în care suspectează prezenţa uneia dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) la animale deţinute, autoritatea competentă ia următoarele măsuri preliminare de control al bolilor, sub rezerva respectării cerinţelor naţionale pentru obţinerea accesului în reşedinţe private, în aşteptarea rezultatelor investigaţiei prevăzute la articolul 54 alineatul (1) şi până la desfăşurarea măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 61 alineatul (1):
a)pune sub supraveghere oficială unitatea, structura din sectorul alimentelor sau al furajelor ori unitatea producătoare de subproduse de origine animală în cauză sau orice alt amplasament în care există suspiciunea de apariţie a bolii, inclusiv amplasamentele din care este posibil să fi provenit boala suspectată;
b)alcătuieşte un inventar al:
(i)animalelor deţinute din unitatea, structura din sectorul alimentelor sau al furajelor ori unitatea producătoare de subproduse de origine animală în cauză sau din orice alt amplasament implicat;
(ii)produselor din respectiva unitate, structura din sectorul alimentelor sau al furajelor ori unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau din orice alt amplasament relevant pentru eventuala răspândire a bolii listate respective;
c)se asigură că sunt aplicate măsurile de biosecuritate adecvate pentru prevenirea răspândirii agentului patogen al bolii listate în cauză la alte animale sau la oameni;
d)dacă este necesar pentru evitarea răspândirii în continuare a agentului patogen, se asigură că animalele deţinute din specia listată pentru boala listată respectivă sunt izolate şi că sunt împiedicate să intre în contact cu fauna sălbatică;
e)restricţionează circulaţia animalelor deţinute, a produselor obţinute din acestea şi, dacă este cazul, a persoanelor, vehiculelor şi a oricăror materiale sau a altor mijloace prin care agentul patogen s ar fi putut răspândi la sau de la unitatea, structurile din sectorul alimentelor sau al furajelor ori unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau din orice alt amplasament în care există suspiciunea de apariţie a bolii listate în cauză, atât cât este necesar pentru prevenirea răspândirii acesteia;
f)ia orice alte măsuri necesare de control al bolilor, ţinând seama de măsurile de control al bolilor menţionate în secţiunea 4 din prezentul capitol, privind:
(i)aplicarea de către autoritatea competentă a măsurilor de investigare prevăzute la articolul 54 alineatul (1) şi a măsurilor de control al bolilor prevăzute la literele (a) - (d) din prezentul alineat la alte unităţi, alte structuri din sectorul alimentelor sau al furajelor, sau alte unităţi producătoare de subproduse de origine animală, sau la orice alt amplasament;
(ii)instituirea de zone de restricţie temporare adecvate în funcţie de profilul bolii;
g)iniţiază ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 57 alineatul (1);
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind norme detaliate de completare a celor stabilite la alineatul (1) din prezentul articol cu privire la măsurile specifice şi detaliate de control al bolilor care trebuie adoptate în funcţie de boala listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a), pe baza riscurilor implicate pentru:
a)specia sau categoria de animale în cauză;
b)tipul de producţie în cauză.
Art. 56: Revizuirea şi extinderea măsurilor preliminare de control al bolilor
Măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1):
(a)se revizuiesc de către autoritatea competentă, după caz, în funcţie de rezultatele:
(i)investigaţiei prevăzute la articolul 54 alineatul (1);
(ii)anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 57 alineatul (1);
(b)dacă este cazul, se extind şi la alte locuri decât cele menţionate la articolul 55 alineatul (1) litera (a).
Art. 57: Ancheta epidemiologică
(1)În cazul în care se confirmă apariţia uneia dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) la animale, autoritatea competentă desfăşoară o anchetă epidemiologică.
(2)Ancheta epidemiologică prevăzută la alineatul (1) are drept scop să:
a)identifice originea probabilă a bolii listate în cauză şi mijloacele sale de răspândire;
b)calculeze perioada probabilă de timp scursă de la apariţia bolii listate;
c)identifice unităţile şi unităţile epidemiologice din cadrul acestora, structurile din sectorul alimentelor sau al furajelor, unităţile producătoare de subproduse de origine animală ori orice alte amplasamente în care animalele din specia listată pentru boala listată suspectată ar fi putut fi infectate, infestate sau contaminate;
d)obţină informaţii privind circulaţia animalelor deţinute, a persoanelor, produselor, vehiculelor şi oricăror altor materiale sau mijloace prin care agentul patogen s-ar fi putut răspândi pe durata perioadei relevante de dinaintea notificării suspiciunii sau confirmării bolii listate;
e)obţină informaţii privind răspândirea probabilă a bolii listate în mediul înconjurător, inclusiv privind prezenţa şi distribuţia vectorilor bolii.
Art. 58: Confirmarea oficială de către autoritatea competentă a unei boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a)
(1)Autoritatea competentă îşi bazează confirmarea oficială a unei boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pe următoarele informaţii:
a)rezultatele analizelor clinice şi de laborator prevăzute la articolul 54 alineatul (2);
b)rezultatele preliminare sau rezultatele finale ale anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 57 alineatul (1);
c)alte date epidemiologice disponibile.
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele care trebuie îndeplinite pentru confirmarea oficială menţionată la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 59: Revocarea măsurilor preliminare de control al bolilor atunci când a fost infirmată prezenţa bolii listate
Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1) şi la articolul 56 până la infirmarea prezenţei bolilor listate în cauză menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), pe baza informaţiilor menţionate la articolul 58 alineatul (1) sau a normelor adoptate în temeiul articolului 58 alineatul (2).
Art. 60: Măsurile de control al bolilor care trebuie luate imediat de autoritatea competentă
În cazul unei confirmări oficiale, conform dispoziţiilor articolului 58 alineatul (1), a apariţiei unui focar al uneia dintre bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a) la animale deţinute, autoritatea competentă adoptă imediat următoarele măsuri:
(a)declară unitatea, structura din sectorul alimentelor sau al furajelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau orice alt amplasament afectat ca fiind infectat oficial cu boala listată respectivă;
(b)instituie o zonă de restricţie adecvată pentru boala listată respectivă;
(c)pune în aplicare planul de urgenţă menţionat la articolul 43 alineatul (1) pentru a asigura coordonarea deplină a măsurilor de control al bolilor.
Art. 61: Unităţile şi alte amplasamente afectate
(1)În cazul apariţiei unui focar al unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a) la animale deţinute, autoritatea competentă ia imediat una sau mai multe dintre următoarele măsuri de control al bolilor, sub rezerva respectării cerinţelor naţionale pentru obţinerea accesului în reşedinţe private, în unităţi, în structuri din sectorul alimentelor sau al furajelor, în unităţi producătoare de subproduse de origine animală sau în orice alt amplasament menţionat la articolul 60 litera (a), pentru a preveni răspândirea bolii listate respective:
a)impunerea de restricţii privind circulaţia persoanelor, animalelor, produselor, vehiculelor sau oricăror alte materiale sau substanţe care pot fi contaminate şi pot contribui la răspândirea bolii listate;
b)uciderea şi eliminarea sau sacrificarea animalelor care pot fi contaminate sau pot contribui la răspândirea bolii listate;
c)distrugerea, prelucrarea, transformarea sau tratarea produselor, furajelor sau a altor substanţe ori tratarea echipamentelor, mijloacelor de transport, plantelor sau produselor vegetale ori a apei care ar putea fi contaminată, după caz, pentru a asigura distrugerea oricărui agent patogen sau a oricărui vector al agentului patogen;
d)vaccinarea sau tratarea cu alte medicamente de uz veterinar a animalelor deţinute conform articolului 46 alineatul (1), articolului 69 şi oricăror acte delegate adoptate în temeiul articolului 47;
e)izolarea, carantina sau tratamentul animalelor sau produselor care este probabil să fie contaminate şi să contribuie la răspândirea bolii listate;
f)curăţarea, dezinfectarea, combaterea insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare care trebuie aplicate în unitatea, gospodăria, structura din sectorul alimentelor sau al furajelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau alte amplasamente afectate pentru a minimiza riscul de răspândire a bolii listate;
g)recoltarea unui număr suficient de eşantioane adecvate necesare pentru efectuarea anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 57 alineatul (1);
h)analizarea în laborator a eşantioanelor;
i)orice alte măsuri adecvate.
(2)La determinarea măsurii adecvate de control al bolilor prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă ţine seama de următoarele:
a)profilul bolii;
b)tipul de producţie şi unităţile epidemiologice din cadrul unităţii, structurii din sectorul alimentelor sau al furajelor, unităţii producătoare de subproduse de origine animală sau oricărui alt amplasament afectat.
(3)Autoritatea competentă autorizează repopularea unităţii în cauză, sau a oricărui alt amplasament, numai atunci când:
a)s-au încheiat cu succes toate măsurile de control al bolilor şi toate analizele de laborator adecvate prevăzute la alineatul (1);
b)a trecut o perioadă de timp suficientă pentru evitarea recontaminării unităţii, structurii din sectorul alimentelor sau al furajelor, unităţii producătoare de subproduse de origine animală sau oricărui alt amplasament afectat de boala listată care a dus la apariţia focarului menţionat la alineatul (1).
Art. 62: Unităţile şi amplasamentele legate din punct de vedere epidemiologic
(1)Autoritatea competentă extinde măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 61 alineatul (1) la alte unităţi sau unităţi epidemiologice din cadrul acestora, structuri din sectorul alimentelor sau al furajelor, unităţi producătoare de subproduse de origine animală sau orice alte amplasamente sau mijloace de transport la, de la sau prin care ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 57 alineatul (1), rezultatele investigaţiilor clinice sau de laborator sau alte date epidemiologice oferă motive să se suspecteze că s-ar răspândi boala listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care au fost adoptate măsurile respective.
(2)În cazul în care ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 57 alineatul (1) indică faptul că originea probabilă a bolii listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) este un alt stat membru sau că boala listată este posibil să se fi răspândit într-un alt stat membru, autoritatea competentă informează în acest sens, fără întârziere, statul membru respectiv şi Comisia.
(3)În cazul producerii oricăror din evenimentele menţionate la alineatul (2), autorităţile competente ale diferitelor state membre colaborează în cadrul unei anchete epidemiologice subsecvente şi la aplicarea măsurilor de control al bolilor.
Art. 63: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte măsurile de control al bolilor în unităţile afectate şi legate din punct de vedere epidemiologic şi în alte amplasamente
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 în ceea ce priveşte normele detaliate privind măsurile de control al bolilor care trebuie adoptate de autoritatea competentă în conformitate cu articolele 61 şi 62 în unităţile, în structurile din sectorul alimentelor sau al furajelor, în unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau alte amplasamente afectate sau legate din punct de vedere epidemiologic, în legătură cu oricare dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), inclusiv norme de stabilire a căror măsuri de control al bolilor prevăzute la articolul 61 alineatul (1) se aplică în cazul fiecărei boli listate.
Normele detaliate menţionate se referă la următoarele chestiuni:
(a)condiţiile şi cerinţele privind măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 61 alineatul (1) literele (a) - (e);
(b)procedurile de curăţare, dezinfectare, combatere a insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare prevăzute la articolul 61 alineatul (1) litera (f), precizându-se, dacă este cazul, dacă se utilizează în acest scop produse biocide;
(c)condiţiile şi cerinţele privind prelevarea de eşantioane şi analizele de laborator astfel cum se prevede la articolul 61 alineatul (1) literele (g) şi (h);
(d)condiţiile şi cerinţele detaliate în ceea ce priveşte repopularea astfel cum se prevede la articolul 61 alineatul (3);
(e)punerea în practică a măsurilor necesare de control al bolilor prevăzute la articolul 62 în unităţile legate din punct de vedere epidemiologic, în alte amplasamente şi în mijloacele de transport.
Art. 64: Stabilirea unor zone de restricţie de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă stabileşte o zonă de restricţie astfel cum se menţionează la articolul 60 litera (b) în jurul unităţii, al structurii din sectorul alimentelor sau al furajelor, al unităţii producătoare de subproduse de origine animală sau al altor amplasamente afectate de apariţia unui focar de boală listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) în rândul animalelor deţinute, după caz, ţinând seama de:
a)profilul bolii;
b)situarea geografică a zonei de restricţie;
c)factorii ecologici şi hidrologici specifici zonei de restricţie;
d)condiţiile meteorologice;
e)prezenţa, distribuţia şi tipul vectorilor din zona de restricţie;
f)rezultatele anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 57 alineatul (1) şi al altor studii realizate, precum şi de datele epidemiologice;
g)rezultatele testelor de laborator;
h)măsurile de control al bolilor aplicate;
i)alţi factori epidemiologici relevanţi.
Zona de restricţie include, dacă este cazul, şi o zonă de protecţie şi supraveghere, cu o dimensiune şi o configuraţie definite.
(2)Autoritatea competentă evaluează şi revizuieşte în permanenţă situaţia şi, dacă este cazul, pentru prevenirea răspândirii bolii listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a):
a)adaptează limitele zonei de restricţie;
b)stabileşte zone de restricţie suplimentare.
(3)În cazul în care zonele de restricţie, astfel cum se prevede la alineatul (1), se situează pe teritoriul mai multor state membre, autorităţile competente ale statelor membre în cauză cooperează la stabilirea acestora.
(4)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 în ceea ce priveşte normele detaliate privind stabilirea şi modificarea zonelor de restricţie, inclusiv a zonelor de protecţie şi supraveghere.
Art. 65: Măsurile de control al bolilor în cadrul zonelor de restricţie
(1)Autoritatea competentă se asigură că în cadrul zonei de restricţie în cauză se adoptă una sau mai multe dintre următoarele măsuri de control al bolilor, sub rezerva respectării cerinţelor naţionale pentru obţinerea accesului în reşedinţe private, pentru prevenirea răspândirii ulterioare a unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a):
a)identificarea unităţilor, structurilor din sectorul alimentelor sau al furajelor, unităţilor producătoare de subproduse de origine animală sau a altor amplasamente cu animale deţinute din speciile listate pentru boala listată respectivă;
b)vizite la unităţile, structurile din sectorul alimentelor sau al furajelor, unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau la alte amplasamente cu animale deţinute din speciile listate pentru boala listată respectivă şi, dacă este necesar, examinări, prelevarea de eşantioane şi analizarea în laborator a eşantioanelor;
c)impunerea de condiţii de circulaţie pentru circulaţia persoanelor, animalelor, produselor, furajelor, vehiculelor şi ale oricăror alte materiale sau substanţe susceptibile să fie contaminate sau să contribuie la răspândirea bolii listate în cadrul sau în afara zonei de restricţie sau prin transportul prin zona de restricţie;
d)cerinţe de biosecuritate pentru:
(i)producţia, prelucrarea şi distribuţia produselor de origine animală;
(ii)colectarea şi eliminarea subproduselor de origine animală;
(iii)colectarea, depozitarea şi manipularea materialului germinativ;
e)vaccinarea şi tratarea cu alte medicamente de uz veterinar a animalelor deţinute conform dispoziţiilor articolului 46 alineatul (1) şi ale actelor delegate adoptate în temeiul articolului 47;
f)curăţarea, dezinfectarea, combaterea insectelor şi a rozătoarelor sau orice alte măsuri de biosecuritate necesare;
g)desemnarea sau, dacă este cazul, autorizarea unei unităţi producătoare de alimente în scopul sacrificării animalelor sau tratării produselor de origine animală provenite din zona de restricţie;
h)cerinţe de identificare şi de trasabilitate pentru circulaţia animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală;
i)alte măsuri de biosecuritate sau de diminuare a riscului necesare pentru minimizarea riscului de răspândire a bolii listate în cauză.
(2)Autoritatea competentă:
a)ia toate măsurile necesare pentru informarea pe deplin a persoanelor din zona de restricţie cu privire la restricţiile în vigoare şi la natura măsurilor de control al bolilor;
b)impune operatorilor obligaţiile necesare pentru a împiedica răspândirea în continuare a bolii listate în cauză.
(3)La determinarea măsurilor de control al bolilor menţionate la alineatul (1) care trebuie adoptate, autoritatea competentă ţine seama de următoarele:
a)profilul bolii;
b)tipurile de producţie;
c)fezabilitatea, disponibilitatea şi eficacitatea măsurilor respective de control al bolilor.
Art. 66: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte circulaţia în zonele de restricţie
(1)În zonele de restricţie prevăzute la articolul 64 alineatul (1), operatorii deplasează animalele deţinute şi produsele numai în urma aprobării din partea autorităţii competente şi în conformitate cu instrucţiunile autorităţii respective.
(2)Operatorii care deţin animale şi produse într-o zonă de restricţie astfel cum se menţionează la articolul 64 alineatul (1) notifică autorităţii competente deplasările planificate ale animalelor deţinute sau ale produselor în interiorul sau în afara zonei de restricţie în cauză. În măsura în care autoritatea competentă a impus obligaţii de notificare în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) litera (b), operatorii în cauză realizează notificarea în conformitate cu obligaţiile respective.
Art. 67: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte măsurile de control al bolilor în cadrul zonelor de restricţie
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 în ceea ce priveşte normele detaliate privind măsurile de control al bolilor care trebuie adoptate în cadrul unor zone de restricţie prevăzute la articolul 65 alineatul (1) pentru fiecare boală listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a), inclusiv norme de stabilire a acelor măsuri de control al bolilor prevăzute la articolul 65 alineatul (1) care se aplică în cazul fiecărei boli listate.
Normele detaliate menţionate se referă la următoarele chestiuni:
(a)condiţiile şi cerinţele privind măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 65 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (e), (g), (h) şi (i);
(b)procedurile de curăţare, dezinfectare, combatere a insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare prevăzute la articolul 65 alineatul (1) litera (f), precizându-se, dacă este cazul, dacă se utilizează în acest scop produse biocide;
(c)supravegherea necesară care urmează a se desfăşura în urma aplicării măsurilor de control al bolilor şi a analizelor de laborator prevăzute la articolul 65 alineatul (1) litera (b);
(d)alte măsuri specifice de control al bolilor menite să limiteze răspândirea bolilor listate specifice menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a).
Art. 68: Menţinerea măsurilor de control al bolilor în zonele de restricţie şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile de control al bolilor prevăzute în cadrul prezentei secţiuni până la îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)măsurile de control al bolilor corespunzătoare pentru boala listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care s-au aplicat restricţiile au fost puse în practică;
b)s-au luat măsurile finale de curăţare, dezinfectare, combatere a insectelor şi a rozătoarelor sau orice alte măsuri de biosecuritate necesare, după caz, pentru:
(i)boala listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care s-au aplicat măsurile de control al bolilor;
(ii)speciile de animale deţinute afectate;
(iii)tipul de producţie;
c)în zona de restricţie s-a realizat supravegherea adecvată bolii listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care s-au aplicat măsurile de control al bolilor şi tipului de unitate sau de amplasament în cauză, iar aceasta a indicat că boala listată respectivă a fost eradicată.
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele detaliate pentru măsurile de control al bolilor care trebuie luate de autoritatea competentă, astfel cum se prevede la alineatul (1), în ceea ce priveşte:
a)procedurile finale de curăţare, dezinfectare, combatere a insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare şi, dacă este cazul, utilizarea de produse biocide în aceste scopuri;
b)concepţia, mijloacele, metodele, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizată şi tiparele de eşantionare pentru supraveghere în vederea redobândirii statutului de indemn de boală în urma apariţiei unui focar;
c)repopularea zonei de restricţie în cauză după încheierea măsurilor de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, ţinând seama de condiţiile de repopulare prevăzute la articolul 61 alineatul (3);
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind normele detaliate privind măsurile de control al bolilor care trebuie luate de autoritatea competentă, astfel cum se prevede la alineatul (1), în legătură cu alte măsuri de control al bolilor necesare pentru redobândirea statutului de indemn de boală.
Art. 69: Vaccinarea de urgenţă
(1)Dacă este necesar pentru controlul eficient al bolii listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pentru care se aplică măsurile de control al bolilor, autoritatea competentă poate:
a)să elaboreze un plan de vaccinare;
b)să instituie zone de vaccinare.
(2)În vederea deciziei legate de planul de vaccinare şi de instituirea de zone de vaccinare, astfel cum se prevede la alineatul (1), autoritatea competentă ţine seama de următoarele:
a)cerinţele privind vaccinarea de urgenţă prevăzută în cadrul planurilor de urgenţă menţionate la articolul 43;
b)cerinţele privind utilizarea vaccinurilor, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (1) şi orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 47.
(3)Zonele de vaccinare, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol, îndeplinesc cerinţele privind măsurile de diminuare a riscurilor menite să prevină răspândirea bolilor listate şi pe cele privind supravegherea, astfel cum se prevede în orice acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) literele (c) şi (d).
Art. 70: Animalele sălbatice
(1)În cazul în care suspectează sau confirmă în mod oficial prezenţa unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a) la animale sălbatice, autoritatea competentă dintr-un stat membru afectat:
a)supraveghează populaţia de animale sălbatice, dacă acest lucru este relevant pentru boala listată în cauză;
b)ia măsurile necesare de prevenire şi control al bolilor.
(2)Măsurile de prevenire şi control al bolilor prevăzute la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol pot include una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolele 53 - 69 şi ţin seama de profilul bolii şi de animalele sălbatice afectate, precum şi de riscul de transmitere a bolii la animale şi la oameni.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)criteriile şi procedurile de supraveghere în temeiul alineatului (1) litera (a) din prezentul articol în caz de confirmare oficială a apariţiei unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a), în conformitate cu articolul 27;
b)normele detaliate de completare a măsurilor de prevenire şi control al bolilor în temeiul alineatului (1) litera (b) din prezentul articol, în caz de confirmare oficială a apariţiei unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a).
La adoptarea actelor delegate respective, Comisia ţine seama de profilul bolii şi de speciile listate pentru boala listată menţionată la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 71: Măsurile suplimentare de control al bolilor, măsurile de coordonare şi normele speciale temporare de control al bolilor în temeiul secţiunilor 1 - 5 (articolele 53 - 70)
(1)Statele membre pot adopta măsuri de control al bolilor suplimentare faţă de cele prevăzute la articolul 55, articolul 61 alineatul (1), articolul 62, articolul 65 alineatele (1) şi (2) şi articolul 68 alineatul (1) şi în oricare din actele delegate adoptate în temeiul articolului 63, al articolului 67 şi al articolului 68 alineatul (2), cu condiţia ca măsurile în cauză să fie conforme cu normele stabilite prin prezentul regulament şi să fie necesare şi proporţionale în vederea controlului răspândirii unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a), luând în considerare:
a)circumstanţele epidemiologice particulare;
b)tipul de unitate, celelalte amplasamente şi producţia în cauză;
c)speciile şi categoriile de animale implicate;
d)condiţiile economice sau sociale.
(2)Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la:
a)măsurile de control al bolilor adoptate de autorităţile lor competente conform articolelor 58, 59, 61, 62, 64 şi 65, articolului 68 alineatul (1), articolului 69 şi articolului 70 alineatele (1) şi (2) şi a oricăror acte delegate adoptate în temeiul articolelor 63 şi 67, al articolului 68 alineatul (2) şi al articolului 70 alineatul (3);
b)orice măsuri suplimentare de control al bolilor adoptate de acestea conform alineatului (1).
(3)Comisia revizuieşte situaţia epidemiologică şi măsurile de control al bolilor luate de autoritatea competentă, precum şi orice măsuri suplimentare de control al bolilor luate de statul membru în cauză în conformitate cu prezentul capitol şi, prin acte de punere în aplicare, stabileşte măsuri speciale de control al bolilor pentru o perioadă limitată de timp, în condiţii adaptate ţinând seama de situaţia epidemiologică în care:
a)se constată că măsurile respective de control al bolilor nu sunt corespunzătoare în situaţia epidemiologică dată;
b)boala listată menţionată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) pare să se răspândească în pofida măsurilor de control al bolilor luate în conformitate cu prezentul capitol.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de o boală care prezintă riscul emergent de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 72: Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice relevante vizate în ceea ce priveşte bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b)
(1)În cazul unei suspiciuni cu privire la prezenţa bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) la animale deţinute, pe lângă respectarea obligaţiei de notificare prevăzută la articolul 18 alineatul (1) şi până la adoptarea unor măsuri de control al bolilor de către autoritatea competentă conform dispoziţiilor articolului 74 alineatul (1), statele membre iau măsuri pentru a se asigura că operatorii şi alte persoane fizice şi juridice relevante vizate iau măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 74 alineatul (1) litera (a) şi în orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 74 alineatul (4) pentru prevenirea răspândirii bolii listate respective de la animalele afectate, unităţile şi alte amplasamente aflate în responsabilitatea lor la alte animale neafectate sau la oameni.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 264, în ceea ce priveşte normele detaliate privind completarea măsurilor de control al bolilor, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 73: Investigaţia autorităţii competente în caz de suspiciune privind o boală listată astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b)
(1)În cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b), la animale deţinute, autoritatea competentă realizează fără întârziere o investigaţie pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei bolii listate respective.
(2)În scopurile investigaţiei prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă se asigură că:
a)medicii veterinari oficiali realizează o analiză clinică a unui eşantion reprezentativ de animale deţinute din specia listată pentru boala listată în cauză;
b)medicii veterinari oficiali prelevă eşantioane adecvate de la animalele deţinute din specia listată şi alte eşantioane pentru analize de laborator în laboratoarele desemnate în acest scop de către autoritatea competentă;
c)aceste laboratoare desemnate realizează analize de laborator pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei bolii listate în cauză.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 264, în ceea ce priveşte normele detaliate de completare a normelor privind investigaţia, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 74: Măsurile preliminare de control al bolilor ale autorităţii competente pentru bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b)
(1)În cazul în care suspectează prezenţa uneia dintre bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b), la animale deţinute, autoritatea competentă aplică următoarele măsuri preliminare de control al bolilor, sub rezerva respectării cerinţelor naţionale pentru obţinerea accesului în reşedinţe private, până la aflarea rezultatelor investigaţiei prevăzute la articolul 73 alineatul (1) şi la adoptarea măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 79:
a)aplică măsuri de control al bolilor pentru limitarea răspândirii bolii listate în cauză din teritoriul, unitatea, structura din sectorul alimentelor sau al furajelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau alt amplasament afectat;
b)iniţiază, dacă este cazul, o anchetă epidemiologică, ţinând seama de normele prevăzute pentru o astfel de investigaţie la articolul 57 alineatul (1).
(2)În plus faţă de măsurile menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă poate, în cazurile menţionate la alineatul respectiv, să ia măsuri preliminare suplimentare de control al bolilor, cu condiţia ca măsurile respective să fie conforme cu dispoziţiile prezentului regulament şi să fie conforme cu dreptul Uniunii.
(3)Măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la alineatele (1) şi (2) trebuie să fie adecvate şi proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de următoarele:
a)profilul bolii;
b)animalele deţinute afectate;
c)statutul sanitar din statul membru, din zona, din compartimentul sau din unitatea în care se suspectează apariţia bolii listate;
d)măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1) şi la articolul 56 şi în orice act delegat adoptat în temeiul articolului 55 alineatul (2).
(4)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 în ceea ce priveşte normele pentru bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b), de completare a celor stabilite la alineatul (1) din prezentul articol, ţinând seama de aspectele menţionate la alineatul (3), în ceea ce priveşte:
a)măsurile preliminare de control al bolilor care trebuie luate pentru prevenirea răspândirii bolii listate, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (a);
b)aplicarea măsurilor preliminare de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) la alte unităţi sau unităţi epidemiologice din cadrul acestora, structuri din sectorul alimentelor sau al furajelor, unităţi producătoare de subproduse de origine animală sau alte amplasamente;
c)stabilirea de zone de restricţie temporară, adaptate în funcţie de profilul bolii.
Art. 75: Revizuirea şi extinderea măsurilor preliminare de control al bolilor pentru bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b)
Măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 74 alineatul (1) sunt:
(a)revizuite de autoritatea competentă, după caz, în urma rezultatelor investigaţiei prevăzute la articolul 73 alineatul (1) şi, dacă este relevant, ale anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 74 alineatul (1) litera (b);
(b)extinse la alte amplasamente, după cum se prevede la articolul 74 alineatul (4) litera (b), dacă este necesar.
Art. 76: Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice şi măsurile adoptate de autoritatea competentă în cazul unei suspiciuni de apariţie a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c)
(1)În cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c), într-un stat membru care a optat pentru programul de eradicare care acoperă părţile relevante din teritoriul său sau zone ori compartimente din acesta, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (2), statul membru respectiv ia măsuri pentru a se asigura că operatorii şi alte persoane fizice şi juridice relevante vizate iau măsurile adecvate prevăzute la articolul 72 alineatul (1), în aşteptarea eventualelor măsuri de control al bolilor adoptate de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru care a optat pentru eradicarea unei boli listate, astfel cum se menţionează la alineatul (1), suspectează prezenţa bolii respective la animale deţinute, autoritatea competentă în cauză:
a)desfăşoară fără întârziere o investigaţie pentru a confirma sau infirma prezenţa bolii listate respective în conformitate cu articolul 73 alineatele (1) şi (2);
b)în aşteptarea rezultatelor investigaţiei prevăzute la litera (a) şi până la aplicarea măsurilor de control al bolilor în conformitate cu articolul 80 alineatul (1), aplică măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la articolul 74 alineatul (1) şi alineatul (2).
(3)Autoritatea competentă revizuieşte şi extinde măsurile preliminare de control al bolilor menţionate la alineatul (2) litera (b) în conformitate cu articolul 75.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol se aplică, de asemenea, statelor membre sau zonelor care au dobândit statutul de indemn de boală, pentru a menţine acest statut, în conformitate cu articolul 36, sau compartimentelor în conformitate cu articolul 37 alineatul (2).
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 264 privind normele detaliate pentru completarea normelor privind:
a)măsurile de control al bolilor menţionate la alineatul (1);
b)investigaţia prevăzută la articolul 2 litera (a);
c)măsurile preliminare de control al bolilor care trebuie luate pentru prevenirea răspândirii bolii listate, astfel cum se prevede la alineatul (2) litera (b).
Art. 77: Confirmarea oficială a bolii de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă îşi bazează confirmarea oficială a unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sau (c), pe următoarele informaţii:
a)rezultatele analizelor clinice şi de laborator prevăzute la articolul 73 alineatul (2);
b)ancheta epidemiologică prevăzută la articolul 74 alineatul (1) litera (b), dacă este cazul;
c)alte date epidemiologice disponibile.
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele care trebuie îndeplinite pentru confirmarea oficială menţionată la alineatul (1).
Art. 78: Revocarea măsurilor preliminare de control al bolilor când se infirmă prezenţa bolii
Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile preliminare de control al bolilor prevăzute la articolul 74 alineatul (1), la articolul 75 şi la articolul 76 alineatul (2) litera (b) până la infirmarea prezenţei bolilor listate în cauză conform dispoziţiilor articolului 77 alineatul (1) şi normelor adoptate în temeiul articolului 77 alineatul (2).
Art. 79: Măsurile de control al bolilor ale autorităţii competente pentru bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b)
În cazul confirmării oficiale, conform articolului 77 alineatul (1), a apariţiei unui focar al unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b), la animale deţinute, autoritatea competentă procedează, în statul membru, zona sau compartimentul având relevanţă pentru apariţia focarului respectiv:
(a)la aplicarea măsurilor de control al bolilor cuprinse în programul obligatoriu de eradicare prevăzut la articolul 31 alineatul (1) pentru boala listată în cauză; sau
(b)în cazul în care statul membru sau zona sau compartimentul a dobândit statutul de indemn de boală în conformitate cu articolul 36 sau respectiv cu articolul 37:
(i)la luarea uneia sau mai multor măsuri dintre cele prevăzute la articolele 53 - 69, în mod proporţional cu riscul prezentat de boala listată în cauză, şi
(ii)după caz, la iniţierea programului obligatoriu de eradicare pentru boala listată respectivă.
Art. 80: Măsurile de control al bolilor care trebuie adoptate de autoritatea competentă pentru bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c)
(1)În cazul confirmării oficiale, conform articolului 77 alineatul (1), a apariţiei unui focar al unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c), la animale deţinute într-un stat membru care a optat pentru un program de eradicare care acoperă părţile relevante din teritoriul său sau zone ori compartimente din acesta, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (2), în funcţie de relevanţa pentru boala listată respectivă şi focarul respectiv, autoritatea competentă aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în programul opţional de eradicare.
(2)Autoritatea competentă poate lua măsuri de control al bolilor, în plus faţă de cele prevăzute la alineatul (1), care pot include una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolele 53 - 69 şi sunt proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:
a)profilul bolii;
b)animalele deţinute afectate;
c)impactul economic şi social.
(3)În cazul confirmării oficiale, conform articolului 77 alineatul (1), a apariţiei unui focar al unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c), la animale deţinute într-un stat membru, o zonă sau un compartiment care a dobândit statutul de indemn de boală în conformitate cu articolul 36 sau cu articolul 37 şi în scopul menţinerii statutului respectiv, autoritatea competentă adoptă una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolele 53 - 69. Măsurile respective sunt proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:
a)profilul bolii;
b)animalele deţinute afectate;
c)impactul economic şi social.
Art. 81: Măsurile de control al bolilor pentru bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) la animale sălbatice
În cazul în care suspectează sau confirmă în mod oficial apariţia unui focar al unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b), la animale sălbatice, autoritatea competentă dintr-un stat membru afectat procedează pe întregul său teritoriu, al ariei sau al zonei în cauză, după cum este relevant pentru focarul respectiv, la:
(a)aplicarea măsurilor de control al bolilor cuprinse în programul obligatoriu de eradicare prevăzut la articolul 31 alineatul (1) pentru boala listată în cauză; sau

(b)iniţierea unui program obligatoriu de eradicare, în cazul în care programul de eradicare prevăzut la articolul 31 alineatul (1) pentru boala listată în cauză nu a fost încă aplicat din cauza absenţei anterioare a acestei boli sau a statutului anterior de indemn de boala respectivă şi, în cazul în care sunt necesare măsuri pentru animalele sălbatice pentru a controla şi a preveni răspândirea bolii în cauză.
Art. 82: Măsurile de control al bolilor pentru bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c) la animale sălbatice
(1)În cazul în care autoritatea competentă suspectează sau confirmă în mod oficial prezenţa unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c), la animale sălbatice, iar statul membru afectat a optat pentru eradicarea bolii în cauză şi cu condiţia ca măsurile pentru animalele sălbatice să fie prevăzute în programul opţional de eradicare prevăzut la articolul 31 alineatul (2) pentru boala listată în cauză, autoritatea competentă aplică măsurile de control al bolilor cuprinse în programul opţional de eradicare în cauză pe întregul teritoriu al statului membru, ariei sau zonei în cauză, cu relevanţă pentru suspiciunea sau confirmarea oficială respectivă.
(2)Autoritatea competentă poate lua măsuri de control al bolilor, în plus faţă de cele prevăzute la alineatul (1), care pot include una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolele 53 - 69 şi sunt proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:
a)profilul bolii;
b)animalele sălbatice afectate şi de riscul de transmitere a bolii la animale deţinute şi la oameni; şi
c)impactul economic, social şi de mediu.
(3)În cazul confirmării oficiale a apariţiei unui focar al unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c), la animale sălbatice într-un stat membru, o zonă sau un compartiment care a dobândit statutul de indemn de boală în conformitate cu articolul 36 sau cu articolul 37 şi în scopul menţinerii statutului respectiv, autoritatea competentă adoptă una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolele 53 - 69. Măsurile respective sunt proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:
a)profilul bolii;
b)animalele sălbatice afectate şi de riscul de transmitere a bolilor la animale deţinute şi la oameni;
c)relevanţa prezenţei bolii la animale sălbatice faţă de statutul sanitar al animalelor deţinute; şi
d)impactul economic, social şi de mediu.
Art. 83: Coordonarea măsurilor de către Comisie şi normele speciale temporare privind secţiunile 1 - 4
(1)Statele membre informează Comisia cu privire la:
a)măsurile de control al bolilor adoptate de autorităţile lor competente în conformitate cu articolele 77 alineatul (1), 78, 79 şi 81 şi cu orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 77 alineatul (2) în ceea ce priveşte o boală listată, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b);
b)măsurile de control al bolilor adoptate de autorităţile lor competente, în conformitate cu articolele 77 alineatul (1), 78, 80 alineatul (1) şi 82 şi cu orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 77 alineatul (2) în ceea ce priveşte o boală listată, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (c).
(2)Comisia revizuieşte situaţia epidemiologică şi măsurile de control al bolilor adoptate de autoritatea competentă în conformitate cu prezentul capitol şi poate, prin acte de punere în aplicare, să stabilească norme speciale privind măsurile de control al bolilor pentru o perioadă limitată de timp în legătură cu o boală listată, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sau (c), în condiţii adaptate ţinând seama de situaţia epidemiologică în care:
a)se constată că măsurile respective de control al bolilor adoptate de autoritatea competentă în cauză nu sunt corespunzătoare în situaţia epidemiologică dată;
b)respectiva boală listată pare să se răspândească în pofida măsurilor de control al bolilor stabilite în conformitate cu prezentul capitol, dacă este cazul.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(3)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de o boală listată, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sau (c), care prezintă riscul de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 266 alineatul (3).
Art. 84: Obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile
(1)Operatorii de unităţi care deţin animale terestre sau care colectează, produc, prelucrează sau depozitează material germinativ, în vederea înregistrării unităţilor lor, în conformitate cu articolul 93, înainte de a începe astfel de activităţi:
a)informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acest tip de care sunt responsabili;
b)furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
(i)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
(ii)amplasarea unităţii şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
(iii)categoriile, speciile şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ pe care intenţionează să le deţină în unitate şi capacitatea unităţii;
(iv)tipului de unitate; şi
(v)orice alte aspecte ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.
(2)Operatorii unităţilor menţionate la alineatul (1) informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în unitatea în cauză în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1) litera (b);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.
(3)Unităţile care fac obiectul autorizării în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) nu au obligaţia să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 85: Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile
Prin derogare de la articolul 84 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de unităţi care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 86 alineatul (2). Statele membre informează Comisia cu privire la exonerările respective.
Art. 86: Competenţe de executare privind obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unităţii astfel cum se prevede la articolul 84 alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi care pot fi exonerate de către statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 85, pe baza:
a)speciilor, categoriilor şi numărului sau cantităţilor de animale terestre deţinute şi de material germinativ din unitatea în cauză şi capacităţii respectivei unităţi;
b)tipului de unitate; şi
c)circulaţiei animalelor terestre deţinute sau a materialului germinativ înspre şi dinspre unitate.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 87: Obligaţiile de înregistrare ale transportatorilor de ungulate deţinute şi actele delegate
(1)Transportatorii de ungulate deţinute care transportă astfel de animale între statele membre sau între un stat membru şi o ţară terţă, pentru a fi înregistraţi în conformitate cu articolul 93, înainte de a începe astfel de activităţi:
a)informează autoritatea competentă cu privire la activitatea lor;
b)furnizează autorităţii competente relevante informaţii privind:
(i)denumirea şi adresa transportatorului în cauză;
(ii)categoriile, speciile şi numărul de ungulate deţinute al căror transport este planificat;
(iii)tipul de transport;
(iv)mijlocul de transport.
(2)Transportatorii, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1) litera (b);
b)orice încetare a activităţii de transport.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 264, în completarea normelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, privind obligaţia altor tipuri de transportatori a căror activitate de transport prezintă riscuri specifice şi semnificative pentru anumite specii sau categorii de animale de a furniza informaţii adecvate în scopul înregistrării activităţii lor.
Art. 88: Derogările de la obligaţia de înregistrare a transportatorilor de ungulate deţinute
Prin derogare de la articolul 87 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de transportatori a căror activitate de transport prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 89 alineatul (2). Statele membre informează Comisia cu privire la exonerările respective.
Art. 89: Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a transportatorilor
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către transportatori în scopul înregistrării activităţii acestora prevăzute la articolul 87 alineatele (1) şi (3), inclusiv privind termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de transportatori care pot fi exonerate de către statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 86, pe baza:
a)distanţelor pe care aceştia transportă ungulatele respective; şi
b)categoriilor, speciilor şi numărului de ungulate pe care le transportă.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 90: Obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare independent de o unitate
(1)Pentru a fi înregistraţi în conformitate cu articolul 93, operatorii care desfăşoară operaţiuni de colectare pentru ungulatele şi păsările de curte deţinute, independent de o unitate, inclusiv cei care cumpără şi vând animale, furnizează autorităţii competente, înainte de a îşi începe activitatea, informaţii privind:
a)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
b)speciile şi categoriile de ungulate deţinute şi de păsări de curte care fac obiectul activităţii lor.
(2)Operatorii, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1);
b)orice încetare a activităţii operatorului în cauză.
Art. 91: Derogări de la obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare
Prin derogare de la articolul 90 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de operatori care desfăşoară operaţiuni de colectare care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 92 alineatul (2). Statele membre informează Comisia cu privire la exonerările respective.
Art. 92: Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a operatorilor care desfăşoară operaţiuni de colectare
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării prevăzute la articolul 90 alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de operatori care pot fi exonerate de statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 91, cu condiţia ca activitatea acestor operatori să prezinte un risc nesemnificativ şi pe baza speciilor, categoriilor şi numărului de animale terestre deţinute care fac obiectul activităţii lor.
(3)Actele de punere în aplicare la care se face trimitere în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 93: Obligaţia autorităţii competente privind înregistrarea
O autoritate competentă înregistrează:
(a)unităţile în registrul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 84 alineatul (1);
(b)transportatorii în registrul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), în cazul în care transportatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 87 alineatele (1) şi (3);
(c)operatorii care desfăşoară operaţiuni de colectare, independent de o unitate, în registrul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 90 alineatul (1).
Autoritatea competentă atribuie fiecărei unităţi, fiecărui transportator sau operator, astfel cum se menţionează la primul paragraf literele (a) - (c) un număr de înregistrare unic.
Art. 94: Autorizarea anumitor unităţi şi acte delegate
(1)Operatorii următoarelor tipuri de unităţi solicită autorităţii competente autorizarea în conformitate cu articolul 96 alineatul (1) şi nu îşi încep activităţile până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu articolul 97 alineatul (1):
a)unităţile pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte, din care animalele menţionate sunt deplasate într-un alt stat membru sau care primesc animale dintr-un alt stat membru;
b)unităţi de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvidee, din care materialul germinativ respectiv este deplasat într-un alt stat membru;
c)incubatoare, din care ouăle pentru incubaţie sau păsările de curte sunt deplasate într-un alt stat membru;
d)unităţi pentru păsări de curte, din care păsările de curte destinate altor scopuri decât sacrificarea sau depunerea de ouă pentru incubaţie sunt deplasate într-un alt stat membru;
e)orice alt tip de unitate pentru animale terestre deţinute care prezintă un risc semnificativ şi are obligaţia de a obţine o autorizaţie conform normelor stabilite într-un act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) litera (b).
(2)Operatorii încetează activitatea la o unitate menţionată la alineatul (1) în cazul în care:
a)autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia, în conformitate cu articolul 100 alineatul (2); sau
b)în cazul unei autorizări condiţionate, acordate în conformitate cu articolul 99 alineatul (3), unitatea în cauză nu respectă cerinţele rămase menţionate la articolul 99 alineatul (3) şi nu obţine o autorizaţie definitivă în conformitate cu articolul 97 alineatul (1).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogările de la cerinţa ca operatorii tipurilor de unităţi menţionate la alineatul (1) literele (a) - (d) să solicite autorizarea de către autoritatea competentă, în cazul în care unităţile respective prezintă un risc nesemnificativ;
b)tipurile de unităţi care trebuie să fie autorizate în conformitate cu alineatul (1) litera (e);
c)normele speciale privind încetarea activităţii de către unităţile de material germinativ menţionate la alineatul (1) litera (b).
(4)La adoptarea actelor delegate, astfel cum se prevede la alineatul (3), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele criterii:
a)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute sau de material germinativ dintr-o unitate;
b)numărul de specii şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ deţinute într-o unitate;
c)tipul de unitate şi tipul de producţie; şi
d)circulaţia animalelor terestre deţinute sau a materialului germinativ înspre şi dinspre tipurile respective de unităţi.
Art. 95: Aprobarea statutului de unităţi izolate
Operatorii de unităţi care doresc să obţină statutul de unitate izolată:
(a)solicită aprobarea din partea autorităţii competente în conformitate cu articolul 96 alineatul (1);
(b)deplasează animalele deţinute către sau dinspre unitatea lor în conformitate cu cerinţele de la articolul 137 alineatul (1) şi cu orice acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 137 alineatul (2) numai după ce unitatea lor a obţinut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu articolele 97 şi 99.
Art. 96: Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării şi actele de punere în aplicare
(1)Pentru a solicita autorizarea unităţii lor, astfel cum se prevede la articolul 94 alineatul (1) şi la articolul 95 litera (a), operatorii furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
a)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
b)amplasarea unităţii în cauză şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
c)categoriile, speciile şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ relevante pentru autorizare care se află în unitate;
d)tipul de unitate;
e)alte aspecte referitoare la caracteristici specifice ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul, în cazul în care există, reprezentat de aceasta.
(2)Operatorii unităţilor, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în unităţi în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în cererea pentru autorizarea unităţii lor, în conformitate cu alineatul (1), precum şi termenele până la care trebuie să fie furnizate informaţiile prevăzute la alineatul (1) şi la alineatul (2) litera (b).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 97: Acordarea autorizaţiei şi condiţiile de autorizare a unităţilor şi actele delegate
(1)Autorităţile competente autorizează, conform dispoziţiilor articolului 94 alineatul (1) şi ale articolului 95 litera (a), numai unităţile care:
a)respectă următoarele cerinţe, după caz, privind:
(i)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) şi orice norme adoptate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2);
(ii)cerinţele în materie de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 24 şi, în cazul în care este pertinent pentru tipul de unitate în cauză şi riscul implicat, la articolul 25;
(iii)ţinerea evidenţelor. astfel cum se prevede la articolele 102 şi 103 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 106 şi 107;
b)dispun de instalaţii şi echipamente care:
(i)sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii şi răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate de acvacultură în cauză;
(ii)au o capacitatea adecvată pentru numărul de animale terestre sau pentru volumul materialului germinativ în cauză păstrat;
c)nu prezintă un risc inacceptabil de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de diminuare a riscurilor;
d)dispun de un număr suficient de angajaţi cu formare adecvată pentru activitatea unităţii în cauză;
e)dispun de un sistem care să-i permită operatorului în cauză să demonstreze autorităţii competente că respectă cerinţele de la literele (a) - (d).
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (i);
b)supravegherea, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (ii);
c)instalaţiile şi echipamentele, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b);
d)responsabilităţile, competenţa şi formarea specializată a personalului şi a medicilor veterinari, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (d), pentru activitatea unităţilor de material germinativ şi a unităţilor pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte;
e)supravegherea necesară de către autoritatea competentă a unităţilor de material germinativ şi a unităţilor pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte.
(3)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate care vor fi adoptate în temeiul alineatului (2), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;
b)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute relevante pentru autorizare;
c)tipul de producţie în cauză;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate şi speciilor şi categoriilor de animale deţinute în respectivele unităţi.
Art. 98: Domeniul de aplicare al autorizării unităţilor
Autoritatea competentă specifică în mod explicit în autorizaţia acordată unei unităţi în temeiul articolului 97 alineatul (1), în urma unei solicitări formulate conform articolului 94 alineatul (1) sau articolului 95 litera (a):
(a)pentru ce tipuri de unităţi menţionate la articolul 94 alineatul (1) şi la articolul 95 şi în normele adoptate în temeiul articolului 94 alineatul (3) litera (b) se aplică autorizaţia;
(b)pentru ce specii şi categorii de animale terestre deţinute sau de material germinativ provenit de la speciile respective se aplică autorizaţia.
Art. 99: Proceduri pentru acordarea autorizaţiei de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă stabileşte procedurile pe care operatorii să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităţilor lor în conformitate cu articolul 94 alineatul (1), articolul 95 sau articolul 96 alineatul (1).
(2)La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator, în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) sau cu articolul 95 litera (a), autoritatea competentă face o vizită la faţa locului.
(3)Cu condiţia ca cerinţele menţionate la articolul 97 şi la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol să fie îndeplinite, autoritatea competentă acordă autorizaţia.
(4)În cazul în care o unitate nu îndeplineşte toate cerinţele pentru autorizare menţionate la articolul 97, autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie condiţionată pentru o unitate în cazul în care, din cererea operatorului în cauză şi din vizita ulterioară la faţa locului, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplineşte toate cerinţele principale pentru a oferi garanţii suficiente că unitatea nu prezintă un risc semnificativ.
(5)În cazul în care autorizaţia condiţionată a fost acordată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, aceasta acordă o autorizaţie completă numai în cazul în care reiese din o altă vizită la faţa locului a unităţii, efectuată în termen de trei luni de la data acordării autorizaţiei condiţionate, sau din documentaţia pusă la dispoziţie de către operator în termen de trei luni de la data respectivă, că unitatea respectă toate condiţiile de autorizare prevăzute la articolul 97 alineatul (1) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 97 alineatul (2).
În cazul în care vizita la faţa locului sau documentaţia menţionată la primul paragraf arată că a avut loc un progres evident, dar că unitatea nu respectă încă toate cerinţele respective, autoritatea competentă poate prelungi perioada de autorizare condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiţionate nu poate depăşi o perioadă totală de şase luni.
Art. 100: Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizaţiile acordate unităţilor în conformitate cu articolele 97 şi 99, la intervale adecvate, pe baza riscului implicat.
(2)În cazul în care o autoritate competentă identifică deficienţe grave într-o unitate în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 97 alineatul (1) şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 97 alineatul (2), iar operatorul respectivei unităţi nu este în măsură să furnizeze garanţii adecvate că aceste deficienţe vor fi eliminate, autoritatea competentă iniţiază procedurile de retragere a autorizaţiei unităţii.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate doar suspenda, mai degrabă decât să retragă, autorizaţia unei unităţi în cazul în care operatorul poate garanta că va elimina deficienţele într-un interval rezonabil de timp.
(3)Autorizaţia se acordă după retragere sau se reatribuie după suspendarea în conformitate cu alineatul (2) numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerinţele prezentului regulament, pertinente pentru acest tip de unitate.
Art. 101: Registrele ţinute de autoritatea competentă
(1)Fiecare autoritate competentă instituie şi ţine la zi registre cu:
a)toate unităţile şi toţi operatorii înregistraţi de aceasta în temeiul articolului 93;
b)toate unităţile autorizate de aceasta în conformitate cu articolele 97 şi 99.
Aceasta pune registrele menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b) la dispoziţia Comisiei şi a autorităţilor competente ale altor state membre în măsura în care informaţiile conţinute în aceste registre sunt relevante pentru circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ provenit de la acestea între statele membre.
Autoritatea competentă pune registrul cu unităţi autorizate menţionat la primul paragraf litera (b) la dispoziţia publicului în măsura în care informaţiile conţinute în acest registru sunt relevante pentru circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ provenit de la acestea între statele membre.
(2)Dacă este cazul şi dacă este relevant, autoritatea competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi autorizarea prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b) cu înregistrarea în alte scopuri.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind informaţiile detaliate care trebuie cuprinse în registrul prevăzut la alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b), precum şi privind disponibilitatea publică a registrului prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (b).
Art. 102: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor ale operatorilor de unităţi altele decât unităţile de material germinativ
(1)Operatorii de unităţi care fac obiectul obligaţiei de înregistrare în conformitate cu articolul 93 sau al autorizării în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)speciile, categoriile, numărul şi, după caz, identificarea animalelor terestre deţinute din unitatea lor;
b)deplasările animalelor terestre deţinute înspre şi dinspre unitatea lor, precizându-se după caz:
(i)locul lor de origine sau de destinaţie;
(ii)data deplasărilor respective;
c)documentele care trebuie să însoţească animalele terestre deţinute care sosesc în unitate sau părăsesc unitatea conform articolului 112 litera (b), articolului 113 alineatul (1) litera (b), articolului 114 alineatul (1) litera (c), articolului 115 litera (b), articolului 117 litera (b), articolului 143 alineatele (1) şi (2), articolului 164 alineatul (2) şi oricăror norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 şi al articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c);
d)mortalitatea animalelor terestre deţinute din unitatea lor;
e)măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru:
(i)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute din cadrul unităţii;
(ii)tipul de producţie;
(iii)tipul şi dimensiunile unităţii;
f)rezultatele oricăror vizite de verificare a sănătăţii a animalelor necesare în conformitate cu articolul 25 alineatul (1). Evidenţele se ţin şi se păstrează pe hârtie sau în format electronic.
(2)Unităţile care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Operatorii unităţilor ţin evidenţele menţionate la alineatele (1) şi (2) în cadrul unităţii în cauză şi:
a)le pun imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia;
b)le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), operatorii pot fi exoneraţi de obligaţia de a ţine evidenţele unora sau tuturor chestiunilor prevăzute la alineatul (1) în cazul în care operatorul în cauză:
a)are acces la baza de date electronică prevăzută la articolul 109 pentru speciile relevante şi baza de date conţine deja informaţiile de inclus în evidenţele respective; şi
b)dispune introducerea informaţiilor actualizate direct în baza de date electronică.
Art. 103: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către unităţile de material germinativ
(1)Operatorii unităţilor de material germinativ ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)rasa, vârsta, identificarea şi statutul sanitar al animalelor donatoare utilizate pentru producerea materialului germinativ;
b)ora şi locul colectării şi prelucrării şi depozitării materialului germinativ colectat, produs sau prelucrat;
c)identificarea materialului germinativ şi informaţii privind locul de destinaţie, dacă acesta este cunoscut;
d)documentele care trebuie să însoţească materialul germinativ care soseşte în unitate sau părăseşte unitatea în cauză conform articolului 162 şi articolului 164 alineatul (2) şi oricăror norme adoptate în temeiul articolului 162 alineatele (3) şi (4);
e)dacă este cazul, rezultatele testelor clinice şi de laborator;
f)tehnicile de laborator utilizate.
(2)Unităţile care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Operatorii unităţilor de material germinativ ţin evidenţele menţionate la alineatele (1) şi (2) în cadrul unităţii şi:
a)le pun imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia;
b)le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 104: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către transportatori
(1)Transportatorii ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)unităţile pe care le-au vizitat;
b)categoriile, speciile şi numărul de animale terestre deţinute transportate de aceştia;
c)curăţarea, dezinfectarea şi dezinfestarea mijloacelor de transport folosite;
d)detalii privind documentele de însoţire a animalelor în cauză, inclusiv numărul fiecărui document. Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Transportatorii care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Transportatorii ţin evidenţele menţionate la alineatele (1) şi (2):
a)în aşa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia;
b)pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 105: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către operatorii care efectuează operaţiuni de colectare
(1)Operatorii care efectuează operaţiuni de colectare care fac obiectul obligaţiei de înregistrare prevăzute de articolul 93, ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)speciile, categoriile, numărul şi identificarea animalelor terestre deţinute din responsabilitatea lor;
b)circulaţia animalelor terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor, precizându-se după caz:
(i)locul lor de origine şi de destinaţie;
(ii)data deplasărilor respective;
c)documentele care trebuie să însoţească animalele terestre deţinute deplasate aflate în responsabilitatea lor conform articolului 112 litera (b), articolului 113 alineatul (1) litera (b), articolului 114 alineatul (1) litera (c), articolului 115 litera (b), articolului 117 litera (b), articolului 143 alineatele (1) şi (2), articolului 164 alineatul (2) şi oricăror norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 şi al articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c);
d)mortalitatea animalelor terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor; şi
e)măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru speciile şi categoriile de animale terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor.
Evidenţele se ţin şi se păstrează în format electronic.
(2)Operatorii ale căror activităţi prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Operatorii:
a)pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, evidenţele menţionate la alineatul (1);
b)păstrează respectivele evidenţe pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 106: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte ţinerea evidenţelor
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele de completare a cerinţelor privind ţinerea evidenţelor prevăzute la articolele 102, 103, 104 şi 105 referitoare la:
a)informaţiile care trebuie înregistrate în plus faţă de cele prevăzute la articolul 102 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1), articolul 104 alineatul (1) şi articolul 105 alineatul (1);
b)cerinţele suplimentare privind ţinerea evidenţelor pentru materialul germinativ colectat, produs sau prelucrat într-o unitate de material germinativ, după ce respectiva unitate şi-a încheiat activitatea.
(2)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate, astfel cum se prevede la alineatul (1), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate sau de activitate;
b)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute sau de material germinativ din unitatea în cauză sau cele transportate către sau de la respectiva unitate;
c)tipul de producţie din unitate sau tipul de activitate;
d)tiparele de circulaţie caracteristice şi categoriile de animale vizate;
e)numărul de animale terestre deţinute sau volumul de material germinativ din responsabilitatea operatorului în cauză.
Art. 107: Competenţe de executare privind exonerări de la cerinţele de ţinere a evidenţelor
Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi şi de operatori care pot fi exoneraţi de către statele membre de la cerinţele de ţinere a evidenţelor prevăzute la articolele 102, 103, 104 şi 105, în ceea ce priveşte:
(a)unităţile care deţin sau operatorii care manipulează sau transportă un număr mic de animale terestre deţinute sau volume sau cantităţi mici de material germinativ;
(b)anumite specii sau categorii de animale terestre deţinute sau de material germinativ.
La adoptarea actelor de punere în aplicare respective, Comisia întemeiază actele respective pe criteriile prevăzute la articolul 106 alineatul (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 108: Responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte înfiinţarea unui sistem pentru identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute
(1)Statele membre instituie un sistem pentru identificarea şi înregistrarea acelor specii de animale terestre deţinute pentru care prezentul regulament şi orice norme adoptate în temeiul acestuia impun un astfel de sistem. Un astfel de sistem prevede, atunci când este cazul, înregistrarea circulaţiei animalelor respective.
(2)La instituirea sistemului menţionat la alineatul (1), statele membre iau în considerare:
a)specia sau categoriile de animale terestre deţinute în cauză;
b)riscul prezentat de respectiva specie sau categorie.
(3)Sistemul prevăzut la alineatul (1) cuprinde elementele următoare:
a)mijloacele de identificare individuală sau în grup a animalelor terestre deţinute;
b)documente de identificare, documente de circulaţie şi alte documente pentru identificarea şi urmărirea animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la articolul 110;
c)evidenţe ţinute la zi în unităţi, după cum se prevede la articolul 102 alineatul (1) literele (a) şi (b);
d)o bază de date electronică a animalelor terestre deţinute, după cum se prevede la articolul 109 alineatul (1).
(4)Sistemul prevăzut la alineatul (1) se elaborează astfel încât:
a)să asigure o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)să faciliteze trasabilitatea animalelor terestre deţinute şi circulaţia acestora în interiorul şi între statele membre, precum şi intrarea lor în Uniune;
c)să asigure interoperabilitatea, integrarea şi compatibilitatea eficiente ale elementelor sistemului respectiv;
d)în măsura în care este adecvat, să garanteze că sistemul este adaptat la:
(i)sistemul computerizat de informaţii pentru notificările şi rapoartele către Uniune prevăzut la articolul 22;
(ii)sistemul TRACES;
e)să garanteze o abordare coerentă pentru diferitele specii de animale care fac obiectul sistemului.
(5)Statele membre pot, dacă este cazul:
a)utiliza parţial sau în întregime sistemul prevăzut la alineatul (1) în alte scopuri decât cele menţionate la alineatul (4) literele (a) şi (b);
b)integra documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente menţionate la articolul 110 în certificatul de sănătate animală sau declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la articolul 143 alineatele (1) şi (2) şi la articolul 151 alineatul (1), precum şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi articolului 151 alineatele (3) şi (4);
c)desemna o altă autoritate sau autoriza un alt organism sau o altă persoană fizică pentru a asigura aplicarea practică a sistemului de identificare şi de înregistrare prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv în ceea ce priveşte eliberarea de documente de identificare şi elaborarea de modele, astfel cum se prevede la articolul 110 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c).
Art. 109: Obligaţia statelor membre de a stabili şi menţine o bază de date electronică a animalelor terestre deţinute
(1)Statele membre stabilesc şi menţin o bază de date electronică pentru înregistrarea, cel puţin:
a)a următoarelor informaţii referitoare la animale deţinute din specia bovină:
(i)identificarea lor individuală, astfel cum se prevede la articolul 112 litera (a);
(ii)unităţile în care acestea sunt deţinute;
(iii)circulaţia acestora în şi din respectivele unităţi;
b)a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din speciile ovină şi caprină:
(i)identificarea acestora, astfel cum se prevede la articolul 113 alineatul (1) litera (a), şi numărul de animale din unitatea în care acestea sunt deţinute;
(ii)unităţile în care acestea sunt deţinute;
(iii)circulaţia acestora în şi din respectivele unităţi;
c)a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din specia porcină:
(i)identificarea acestora, astfel cum se prevede la articolul 115 şi numărul de animale din unităţile în care acestea sunt deţinute;
(ii)unităţile în care acestea sunt deţinute;
(iii)circulaţia acestora în şi din respectivele unităţi;
d)a următoarelor informaţii referitoare la animale deţinute din specia ecvidee:
(i)codul lor unic, astfel cum se prevede la articolul 114;
(ii)metoda de identificare prevăzută la articolul 114 alineatul (1) litera (b), care face legătura între animalul respectiv şi documentul de identificare menţionat la punctul (iii), în cazul în care este relevant;
(iii)datele de identificare relevante din documentul de identificare, astfel cum se prevede la articolul 114 alineatul (1) litera (c), conform celor stabilite în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
(iv)unităţile în care respectivele animale sunt deţinute de obicei;
e)a informaţiilor referitoare la animalele terestre deţinute din alte specii decât cele menţionate la prezentul alineat literele (a), (b), (c) şi (d), în cazul în care acest lucru este prevăzut de normele adoptate în temeiul alineatului (2).
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 în ceea ce priveşte înregistrarea de informaţii referitoare la speciile de animale altele decât cele menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (d) din prezentul articol în baza de date electronică prevăzută în respectivul alineat, în cazul în care este necesar, ca urmare a riscurilor specifice şi semnificative prezentate de aceste specii, pentru:
a)a asigura aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi de control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)a facilita trasabilitatea animalelor terestre deţinute, circulaţia acestora între statele membre şi intrarea lor în Uniune.
Art. 110: Obligaţia autorităţii competente în ceea ce priveşte documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente pentru identificarea şi urmărirea animalelor terestre deţinute
(1)Fiecare autoritate competentă:
a)eliberează documente de identificare pentru animalele terestre deţinute în cazul în care aceste documente sunt prevăzute la articolul 114 alineatul (1) litera (c) şi la articolul 117 litera (b) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
b)eliberează documente de identificare pentru animalele din specia bovină în conformitate cu articolul 112 litera (b), cu excepţia cazului în care statele membre fac schimburi de date electronice cu alte state membre în cadrul unui sistem de schimb electronic de la data la care Comisia recunoaşte operabilitatea deplină a sistemului respectiv;
c)elaborează modele de documente de circulaţie şi alte documente de identificare şi urmărire pentru animalele terestre deţinute în cazurile prevăzute la articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 115 litera (b), articolul 117 litera (b) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120.
(2)Alineatul (1) litera (b) nu aduce atingere dreptului statelor membre să adopte norme naţionale privind emiterea de paşapoarte pentru animalele care nu sunt destinate circulaţiei între statele membre.
Art. 111: Punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind mijloacele de identificare
Fiecare autoritate competentă informează Comisia şi pune la dispoziţia publicului informaţii privind:
(a)punctele de contact pentru bazele de date electronice create de statele membre în conformitate cu articolul 109 alineatul (1);
(b)autorităţile sau organismele abilitate să elibereze documente de identificare, documente de circulaţie şi alte documente în conformitate cu articolul 110, ţinând seama de articolul 108 alineatul (5) litera (c);
(c)mijloacele de identificare, care urmează să fie folosite pentru fiecare dintre speciile şi categoriile de animale terestre deţinute, în conformitate cu articolul 112 litera (a), articolul 113 alineatul (1) litera (a), articolul 114 alineatul (1), articolul 115 litera (a) şi articolul 117 litera (a) şi cu normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
(d)formatul prevăzut pentru eliberarea documentelor de identitate şi a altor documente menţionate la articolul 110.
Art. 112: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din specia bovină
Operatorii care deţin animale din specia bovină:
(a)garantează că respectivele animale deţinute sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare;
(b)garantează că, pentru respectivele animale deţinute, atunci când sunt deplasate între statele membre, se emite un document de identificare de către autoritatea competentă sau autoritatea desemnată sau organismul autorizat iniţial, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 110 alineatul (1) litera (b);
(c)garantează că respectivul document de identificare:
(i)este păstrat, completat şi actualizat corect de către operatorul în cauză; şi
(ii)însoţeşte respectivele animale terestre deţinute în momentul circulaţiei, dacă respectivul document este necesar în temeiul literei (b);
(d)transmit informaţiile privind circulaţia acestor animale deţinute din şi către unitatea în cauză şi privind toate naşterile şi decesele din respectiva unitate pentru baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
Art. 113: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din speciile ovină şi caprină
(1)Operatorii care deţin animale deţinute din speciile ovină şi caprină:
a)garantează că respectivele animale deţinute sunt identificate fiecare în parte printr-un mijloc fizic de identificare;
b)garantează că respectivele animale deţinute sunt însoţite de un document de circulaţie completat corect, pe baza modelului elaborat de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 110, atunci când sunt deplasate de la unitatea care le deţine în statul membru în cauză;
c)transmit informaţiile privind circulaţia acestor animale deţinute din şi către unitate pentru baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
(2)Statele membre pot să scutească operatorii de la obligaţia de a se asigura că animalele deţinute din speciile ovină şi caprină sunt însoţite de documente de circulaţie în timpul circulaţiei pe teritoriul lor, cu condiţia ca:
a)informaţiile cuprinse în documentul de circulaţie relevant să fie incluse în baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1);
b)sistemul de identificare şi de înregistrare a animalelor deţinute din speciile ovină şi caprină să prevadă un nivel de trasabilitate echivalent cu cel prevăzut în documentele de circulaţie.
Art. 114: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia ecvidee
(1)Operatorii care deţin animale din specia ecvidee se asigură că aceste animale sunt identificate individual prin următoarele:
a)un cod unic, care se înregistrează în baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1);
b)un mijloc fizic de identificare sau o altă metodă care face legătura în mod neechivoc între animalul deţinut şi documentul de identificare menţionat la litera (c) din prezentul alineat şi emis de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 110;
c)un document unic de identificare pe viaţă completat corect.
(2)Operatorii de animale deţinute din specia ecvidee garantează transmiterea informaţiilor privind aceste animale către baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
Art. 115: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia porcină
Operatorii care deţin animale din specia porcină:
(a)garantează că respectivele animale deţinute sunt identificate fiecare în parte printr-un mijloc fizic de identificare;
(b)garantează că respectivele animale deţinute sunt însoţite de un document de circulaţie completat corect, pe baza modelului elaborat de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 110 alineatul (1) litera (b) atunci când acestea sunt deplasate de la unitatea care le deţine în statul membru în cauză;
(c)transmit informaţiile privind unitatea care deţine respectivele animale către baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
Art. 116: Derogări privind circulaţia animalelor deţinute din specia porcină
Prin derogare de la articolul 115 litera (b), statele membre pot să scutească operatorii de la obligaţia de a se asigura că animalele deţinute din specia porcină sunt însoţite de documente de circulaţie completate corect pe baza modelului elaborat de autoritatea competentă pentru circulaţia în interiorul statului membru în cauză, cu condiţia ca:
(a)informaţiile cuprinse în astfel de documente de circulaţie să fie incluse în baza de date electronică creată de respectivul stat membru în conformitate cu articolul 109 alineatul (1);
(b)sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute din specia porcină să prevadă un nivel de trasabilitate echivalent cu cel oferit de documentele de circulaţie.
Art. 117: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor terestre deţinute din alte specii decât bovine, ovine, caprine, porcine şi ecvidee
Operatorii se asigură că animalele terestre deţinute din alte specii decât specia bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee îndeplinesc următoarele cerinţe, atunci când se prevede astfel în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120:
(a)sunt identificate, fie individual, fie pe grupuri;
(b)sunt însoţite de documente de identificare completate în mod corect şi actualizate, de documente de circulaţie sau alte documente de identificare şi trasabilitate a animalelor, în funcţie de speciile de animale în cauză.
Art. 118: Delegarea competenţelor privind identificarea şi înregistrarea
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţele detaliate pentru mijloacele şi metodele de identificare a animalelor terestre deţinute, în conformitate cu articolul 112 litera (a), articolul 113 alineatul (1) litera (a), articolul 114 alineatul (1), articolul 115 litera (a) şi articolul 117 litera (a), inclusiv aplicarea şi utilizarea lor;
b)normele privind informaţiile care trebuie incluse în:
(i)bazele de date electronice prevăzute la articolul 109 alineatul (1) literele (a) - (d);
(ii)documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c) şi articolul 115 litera (b);
c)normele privind schimbul de date electronice între bazele de date electronice ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 110 alineatul (1) litera (b).
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 264 privind:
a)cerinţele detaliate privind mijloacele şi metodele alternative de identificare faţă de cele menţionate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, precum şi excepţiile şi dispoziţiile speciale pentru anumite categorii de animale sau circumstanţele şi condiţiile pentru astfel de excepţii;
b)dispoziţiile specifice pentru documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 115 litera (b) şi articolul 117 litera (b), care trebuie să însoţească animalele atunci când acestea sunt deplasate;
c)cerinţele detaliate pentru identificarea şi înregistrarea pentru animalele terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee în cazul în care este necesar, având în vedere riscurile pe care le prezintă speciile în cauză, pentru:
(i)a asigura aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
(ii)a facilita trasabilitatea animalelor terestre deţinute şi a circulaţiei acestora în interiorul şi între statele membre, precum şi intrarea lor în Uniune;
d)normele privind informaţiile care trebuie incluse în:
(i)baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1) litera (e);
(ii)documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 117 litera (b).
e)normele privind identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute, astfel cum se prevede la articolele 112 - 117, după intrarea lor în Uniune.
(3)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute în prezentul articol, Comisia întemeiază respectivele norme pe consideraţiile prevăzute la articolul 119 alineatul (2).
Art. 119: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte derogările de la cerinţele de trasabilitate
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind derogările pentru operatori de la cerinţele de identificare şi înregistrare prevăzute la articolele 112, 113, 114 şi 115:
a)în cazurile în care unul sau mai multe dintre elementele enumerate la articolul 108 alineatul (3) nu sunt necesare pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 108 alineatul (4) literele (a) şi (b); şi
b)atunci când alte măsuri de trasabilitate existente în statele membre garantează că nivelul de trasabilitate a animalelor în cauză nu este compromis,
precum şi măsurile tranzitorii necesare pentru aplicarea concretă a acestor derogări.
(2)La stabilirea normelor detaliate care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute la alineatul (1), Comisia
întemeiază normele respective pe următoarele consideraţii:
a)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute în cauză;
b)riscurile implicate pentru respectivele animale terestre deţinute;
c)numărul de animale din cadrul unităţilor în cauză;
d)tipul de producţie în unităţile în care sunt ţinute aceste animale terestre;
e)tiparele de circulaţie pentru speciile şi categoriile de animale terestre deţinute în cauză;
f)consideraţii privind protecţia şi conservarea speciilor de animale terestre deţinute în cauză;
g)eficacitatea celorlalte elemente de trasabilitate ale sistemului de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute, menţionate la articolul 108 alineatul (3).
Art. 120: Competenţe de executare privind trasabilitatea animalelor terestre deţinute
(1)Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, norme:
a)pentru accesul uniform la datele conţinute şi specificaţiile tehnice şi normele de funcţionare pentru bazele de date electronice prevăzute la articolul 109 alineatul (1) literele (a) - (d);
b)privind condiţiile şi modalităţile tehnice pentru schimbul de date electronice între bazele de date electronice ale statelor membre şi recunoaşterea operabilităţii depline a sistemelor de schimb de date, după cum se prevede la articolul 110 alineatul (1) litera (b).
(2)Comisia poate adopta, prin acte de punere în aplicare, norme:
a)pentru aplicarea uniformă a sistemului de identificare şi de înregistrare prevăzut la articolul 108 alineatul (1) pentru diferite specii şi categorii de animale terestre deţinute, pentru a asigura funcţionarea eficientă a acestuia;
b)pentru aplicarea uniformă a articolul 108 alineatul (5) litera (c) cu privire la organismele sau persoanele fizice autorizate, astfel cum se prevede la articolul 108 alineatul (5), şi condiţiile desemnării lor;
c)privind specificaţiile tehnice şi procedurile, formatele, modelele şi normele de funcţionare pentru mijloacele şi metodele de identificare, inclusiv:
(i)perioadele pentru aplicarea mijloacelor şi metodelor de identificare;
(ii)îndepărtarea, modificarea sau înlocuirea mijloacelor sau a metodelor de identificare şi termenele pentru astfel de operaţiuni; şi
(iii)configuraţia codului de identificare;
d)privind specificaţiile tehnice, formatele şi normele de funcţionare pentru documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 115 litera (b) şi articolul 117 litera (b);
e)pentru accesul uniform la datele conţinute şi specificaţiile tehnice şi normele de funcţionare pentru bazele de date electronice prevăzute la articolul 109 alineatul (1) litera (e);
f)privind termenele, obligaţiile şi procedurile pentru transmiterea de informaţii de către operatori sau de către alte persoane fizice sau juridice şi pentru înregistrarea în bazele de date electronice a animalelor terestre deţinute;
g)privind orientările şi procedurile referitoare la identificarea electronică a animalelor, dacă este cazul;
h)privind aplicarea practică a derogărilor de la identificare şi obligaţiile de înregistrare prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 119 alineatul (1).
(3)Actele de punere în aplicare prevăzute în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 121: Cerinţe de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee
(1)Operatorii care produc, prelucrează sau depozitează material germinativ, marchează acest material germinativ de la animale deţinute din speciile bovină, caprină, ovină, porcină şi ecvidee în aşa fel încât să poată fi asociat în mod clar cu:
a)animalele donatoare;
b)data colectării; şi
c)unităţile în care a fost colectat, produs, prelucrat şi depozitat materialul germinativ.
(2)Marcajul prevăzut la alineatul (1) este conceput astfel încât să asigure:
a)o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)trasabilitatea materialului germinativ, circulaţia acestuia în interiorul şi între statele membre şi intrarea sa în Uniune.
Art. 122: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animalele terestre deţinute din speciile bovină, caprină, ovină, porcină şi ecvidee de completare a normelor prevăzute la articolul 121;
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animalele terestre deţinute din alte specii decât bovină, caprină, ovină, porcină şi ecvidee, în cazul în care este necesar pentru:
a)aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)trasabilitatea respectivului material germinativ, circulaţia acestuia în interiorul şi între statele membre şi intrarea sa în Uniune.
(3)La adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (1), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele aspecte:
a)specia de animale terestre deţinute de la care provine materialul germinativ;
b)statutul sanitar al animalelor donatoare;
c)riscul implicat de respectivul material germinativ;
d)tipul de material germinativ;
e)tipul de colectare, producţie, prelucrare şi depozitare a materialului germinativ;
f)tiparele de circulaţie pentru speciile şi categoriile relevante de animale terestre deţinute şi materialul germinativ de la acestea;
g)consideraţii privind protecţia şi conservarea speciilor de animale terestre deţinute;
h)alte elemente care ar putea contribui la trasabilitatea materialului germinativ.
Art. 123: Competenţe de executare privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ
Prin acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme referitoare la:
(a)cerinţele şi specificaţiile tehnice pentru marcarea, astfel cum se prevede la articolul 121 alineatul (1);
(b)cerinţe operaţionale aplicabile cerinţelor de trasabilitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (1).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 124: Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a garanta că circulaţia animalelor terestre deţinute nu pune în pericol statutul sanitar de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
b)bolile emergente.
(2)Operatorii deplasează animale terestre deţinute din unităţile proprii şi primesc astfel de animale numai în cazul în care animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin din unităţi care:
(i)au fost înregistrate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 93; sau
(ii)au fost autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 98, în cazul în care este prevăzut la articolul 94 alineatul (1) sau la articolul 95; sau
(iii)au primit o derogare de la cerinţa de înregistrare prevăzută la articolul 84;
b)îndeplinesc cerinţele de identificare şi înregistrare prevăzute la articolele 112, 113, 114, 115 şi 117 şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120.
Art. 125: Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului
(1)Operatorii iau măsurile preventive corespunzătoare şi necesare pentru a se asigura că:
a)statutul sanitar al animalelor terestre deţinute nu este pus în pericol în cursul transportului;
b)operaţiunile de transport al animalelor terestre deţinute nu cauzează o potenţială răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), la oameni şi animale;
c)curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport, precum şi combaterea insectelor şi a rozătoarelor care le afectează şi alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt efectuate în funcţie de riscurile implicate de operaţiunile de transport în cauză.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)condiţiile şi cerinţele privind curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport, precum şi combaterea insectelor şi a rozătoarelor care le afectează şi utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;
b)alte măsuri adecvate de biosecuritate, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol.
Art. 126: Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute între statele membre
(1)Operatorii deplasează animale terestre deţinute în alt stat membru numai în cazul în care animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:
a)nu prezintă simptome de boală;
b)provin dintr-o unitate înregistrată sau autorizată:
(i)în care nu există mortalităţi anormale cu cauze nedeterminate;
(ii)care nu este supusă restricţiilor de circulaţie care afectează speciile care urmează a fi deplasate în conformitate cu normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1), articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62, articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 79 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolelor 63 şi 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2) sau cu măsurile de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări pentru restricţiile de circulaţie în conformitate cu normele respective;
(iii)care nu este situată într-o zonă de restricţie în conformitate cu normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolele 64 şi 65, articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2) sau cu măsurile de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări în conformitate cu normele respective;
c)nu au intrat în contact cu animale terestre deţinute care au făcut obiectul unor restricţii de circulaţie astfel cum se menţionează la litera (b) punctele (ii) şi (iii) sau cu animale terestre deţinute dintr-o specie listată cu o stare de sănătate inferioară, pentru o perioadă adecvată de timp, înainte de data estimată pentru deplasarea către un alt stat membru, reducând astfel la minimum posibilitatea de răspândire a bolilor, luând în considerare următoarele aspecte:
(i)perioada de incubaţie şi căile de transmitere ale bolilor listate şi ale bolilor emergente în cauză;
(ii)tipul de unitate în cauză;
(iii)specia şi categoria de animale terestre deţinute deplasate;
(iv)alţi factori epidemiologici;
d)îndeplinesc cerinţele aplicabile prevăzute în secţiunile 3 - 8 (articolele 130 - 154).
(2)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele terestre deţinute deplasate către alt stat membru sunt expediate direct la locul lor de destinaţie în alt stat membru, cu excepţia cazului în care trebuie să se oprească la un loc de odihnă din motive de bunăstare a animalelor.
Art. 127: Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie
(1)Operatorii unităţilor şi abatoarelor care primesc animale terestre deţinute provenind dintr-un alt stat membru:
a)verifică dacă:
(i)mijloacele sau metodele de identificare prevăzute la articolul 112 litera (a), articolul 113 alineatul (1) litera (a), articolul 114 alineatul (1) literele (a) şi (b), articolul 115 litera (a) şi la articol 117 litera (a) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 sunt puse în practică;
(ii)documentele de identificare prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 117 litera (b) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 sunt prezente şi corect completate;
b)verifică dacă sunt prezente certificatele de sănătate animală prevăzute la articolul 143 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c) sau declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la articolul 151 şi în normele adoptate în temeiul articolului 151 alineatele (3) şi (4);
c)după verificarea animalelor terestre deţinute pe care le-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă în ceea ce priveşte:
(i)animalele terestre deţinute recepţionate;
(ii)mijloacele sau metodele de identificare menţionate la litera (a) punctul (i);
(iii)documentele menţionate la litera (a) punctul (ii) şi la litera (b).
(2)În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (c), operatorul izolează animalele vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă de la locul de destinaţie ia o decizie cu privire la acestea.
Art. 128: Interzicerea circulaţiei animalelor terestre deţinute în vederea eradicării bolilor în afara teritoriului unui stat membru
Operatorii nu deplasează animale terestre deţinute care urmează să fie sacrificate în vederea eradicării bolilor ca parte a unui program de eradicare, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatele (1) sau (2), într-un alt stat membru, cu excepţia situaţiei în care statul membru de destinaţie şi, după caz, statul membru de tranzit relevant, autorizează deplasarea în prealabil.
Art. 129: Cerinţă generală aplicabilă operatorilor în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute care tranzitează state membre, dar sunt destinate exportului din Uniune către ţări terţe sau teritorii
Operatorii se asigură că animalele terestre deţinute destinate exportului către o ţară terţă sau un teritoriu care tranzitează teritoriul unui alt stat membru îndeplinesc cerinţele stabilite la articolele 124, 125, 126 şi 128.
Art. 130: Circulaţia ungulatelor deţinute şi a păsărilor de curte către alte state membre
Operatorii deplasează ungulate deţinute şi păsări de curte dintr-o unitate aflată într-un stat membru către alt stat membru numai în cazul în care animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii în ceea ce priveşte bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d):
(a)nu prezintă simptome clinice sau semne de boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), la data deplasării;
(b)au fost supuse unei perioade de reşedinţă corespunzătoare acestor boli listate luând în considerare speciile şi categoria de ungulate deţinute şi păsări de curte care urmează să fie deplasate;
(c)pentru o perioadă de timp adecvată pentru respectivele boli listate şi pentru specia şi categoria de ungulate sau păsări de curte care urmează să fie deplasate, nu au fost introduse în unitatea de origine ungulate deţinute sau păsări de curte atunci când o cerinţă în acest sens este prevăzută în normele adoptate în conformitate cu articolul 131 sau cu articolul 135;
(d)se prezumă că acestea nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate respective la locul de destinaţie în temeiul:
(i)statutului sanitar în ceea ce priveşte bolile relevante pentru speciile sau categoriile de ungulate deţinute sau păsări de curte deplasate, ţinând seama de statutul sanitar de la locul de destinaţie;
(ii)rezultatelor analizelor de laborator sau ale altor analize necesare pentru a oferi garanţii privind statutul sanitar necesar pentru deplasarea în cauză;
(iii)aplicării măsurilor de vaccinare sau a altor măsuri de prevenire a bolilor sau de diminuare a riscurilor de boli menite să limiteze răspândirea bolii respective la locurile de destinaţie sau de tranzit.
Art. 131: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte circulaţia ungulatelor deţinute şi a păsărilor de curte către alte state membre
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)perioadele de reşedinţă astfel cum se prevede la articolul 130 litera (b);
b)perioada de timp necesară pentru a limita introducerea ungulatelor deţinute sau a păsărilor de curte în unităţi înainte de deplasarea astfel cum se prevede la articolul 130 litera (c);
c)cerinţe suplimentare pentru a garanta că ungulatele deţinute şi păsările de curte nu prezintă un risc semnificativ în răspândirea bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), în conformitate cu articolul 130 litera (d);
d)alte măsuri necesare de diminuare a riscurilor de completare a cerinţelor stabilite la articolul 130.
(2)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute la alineatul (1), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele consideraţii:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) relevante pentru specia listată sau categoria de ungulate deţinute sau păsări de curte care urmează să fie deplasate;
b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) în unităţile, compartimentele, zonele şi statele membre de origine şi de destinaţie;
c)tipul de unitate în cauză şi tipul de producţie în locurile de origine şi de destinaţie;
d)tipul de circulaţie în cauză;
e)speciile şi categoriile de ungulate deţinute sau păsări de curte care urmează să fie deplasate;
f)vârsta ungulatelor deţinute sau a păsărilor de curte care urmează să fie deplasate;
g)alţi factori epidemiologici.
Art. 132: Ungulate deţinute sau păsări de curte deplasate către un alt stat membru şi destinate sacrificării
(1)Operatorii abatoarelor care primesc ungulate deţinute sau păsări de curte din alt stat membru sacrifică aceste animale în cel mai scurt timp posibil după sosirea lor şi cel mai târziu într-un interval de timp care va fi stabilit prin acte delegate adoptate în temeiul alineatului (2).
(2)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind momentul sacrificării prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 133: Derogări în ceea ce priveşte operaţiunile de colectare
(1)Prin derogare de la articolul 126 alineatul (2), operatorii pot supune ungulatele deţinute şi păsările de curte la cel mult trei operaţiuni de colectare în timpul unei deplasări dintr-un stat membru de origine către un alt stat membru.
(2)Operaţiunile de colectare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol au loc numai într-o unitate autorizată în acest scop în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 99 alineatele (3) şi (4).
Cu toate acestea, statul membru de origine poate permite ca o operaţiune de colectare de pe teritoriul său să se desfăşoare într-un mijloc de transport, colectând ungulatele deţinute sau păsările de curte direct din unităţile lor de origine, cu condiţia ca animalele respective să nu fie descărcate din nou în timpul acestei operaţiuni înainte de sosirea:
a)la unitatea lor sau la locul de destinaţie finală; sau
b)pentru operaţiunea de colectare ulterioară într-o unitate autorizată în acest scop în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 99 alineatele (4) şi (5).
Art. 134: Cerinţe de prevenire a bolilor pentru operaţiuni de colectare
Operatorii care efectuează operaţiuni de colectare se asigură că:
(a)ungulatele deţinute şi păsările de curte colectate au acelaşi statut sanitar; în cazul în care nu au acelaşi statut sanitar, statutul sanitar inferior se aplică tuturor animalelor colectate în cauză;
(b)ungulatele deţinute şi păsările de curte sunt colectate şi deplasate la locul de destinaţie finală în alt stat membru cât mai curând posibil după părăsirea unităţii de origine şi cel târziu într-un interval de timp care urmează a fi stabilit prin acte delegate adoptate în temeiul articolului 135 litera (c);
(c)se iau măsurile de biosecuritate necesare pentru a se asigura că ungulatele deţinute şi păsările de curte colectate:
(i)nu intră în contact cu ungulatele deţinute sau păsările de curte având un statut sanitar inferior;
(ii)nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la ungulatele deţinute sau păsările de curte la locul de desfăşurare a operaţiunii de colectare;
(d)ungulatele deţinute şi păsările de curte sunt identificate în cazul în care acest lucru este necesar conform prezentului regulament şi sunt însoţite de următoarele documente:
(i)documentele de identificare şi circulaţie în cazurile prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 115 litera (b) şi articolul 117 litera (b) şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în conformitate cu articolul 113 alineatul (2) şi articolul 119;
(ii)certificatele de sănătate animală astfel cum se prevede la articolul 143 şi articolul 144 alineatul (1) litera (c), cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) litera (a);
(iii)declaraţia pe proprie răspundere astfel cum se prevede la articolul 151.
Art. 135: Delegarea competenţelor privind operaţiunile de colectare
Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
(a)normele speciale pentru operaţiunile de colectare, în cazul în care sunt în vigoare alte măsuri de reducere a riscurilor, pe lângă cele prevăzute la articolul 134 literele (b) şi (c);
(b)criteriile conform cărora statele membre de origine pot permite ca operaţiunile de colectare să aibă loc în mijloacele de transport, astfel cum este prevăzut la articolul 133 alineatul (2);
(c)intervalul de timp dintre momentul plecării ungulatelor deţinute sau păsărilor de curte din unitatea de origine şi plecarea acestora de la operaţiunea de colectare către destinaţia lor finală într-un alt stat membru, în conformitate cu articolul 134 litera (b);
(d)norme detaliate în ceea ce priveşte măsurile de biosecuritate prevăzute la articolul 134 litera (c).
Art. 136: Circulaţia către alte state membre a animalelor terestre deţinute, altele decât ungulatele deţinute şi păsările de curte şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animalele terestre deţinute, altele decât ungulatele deţinute şi păsările de curte, dintr-o unitate aflată într-un stat membru către alt stat membru numai dacă animalele în cauză nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele detaliate pentru a garanta că animalele terestre deţinute, altele decât ungulatele deţinute sau păsările de curte, nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(3)La stabilirea normelor detaliate care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute la alineatul (2), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele consideraţii:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) relevante pentru specia sau categoria de animale terestre deţinute care urmează să fie deplasate;
b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al unităţilor, compartimentelor, zonelor şi statelor membre de origine şi al locului de destinaţie;
c)tipurile de unitate şi tipurile de producţie la locul de origine şi la locul de destinaţie;
d)tipurile de circulaţie în ceea ce priveşte utilizarea finală a animalelor la locul de destinaţie;
e)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute care urmează să fie deplasate;
f)vârsta animalelor terestre deţinute care urmează să fie deplasate;
g)alţi factori epidemiologici.
Art. 137: Animale terestre deţinute destinate unităţilor izolate şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale terestre deţinute către o unitate izolată numai dacă animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin dintr-o altă unitate izolată;
b)nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la speciile sau categoriile de animale listate din cadrul unităţii izolate de destinaţie, cu excepţia cazului în care circulaţia în cauză este autorizată în scopuri ştiinţifice.
(2)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)norme detaliate privind circulaţia animalelor terestre deţinute către unităţi izolate, în plus faţă de circulaţia prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol;
b)norme speciale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute către unităţile izolate în care măsurile existente de diminuare a riscurilor garantează că circulaţia respectivă nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea animalelor terestre deţinute din acea unitate izolată şi din unităţile învecinate.
Art. 138: Circulaţia în scopuri ştiinţifice a animalelor terestre deţinute şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia animalelor terestre deţinute în scopuri ştiinţifice pe teritoriul statului membru de destinaţie, a animalelor terestre deţinute, în cazul in care respectiva circulaţie nu este în conformitate cu cerinţele de la secţiunile 1 - 5 (articolele 124 - 136), cu excepţia articolelor 124 şi 125, a articolului 126 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) şi a articolului 127.
(2)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie acordă derogările astfel cum se prevede la alineatul (1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)autorităţile competente de la locul de destinaţie şi de origine:
(i)au convenit asupra condiţiilor pentru astfel de deplasări;
(ii)se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia animalelor respective să nu pună în pericol statutul sanitar pe traseu şi al locului de destinaţie cu privire la bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d); şi
(iii)au notificat, atunci când este cazul, autorităţilor competente din statele membre de tranzit derogarea acordată şi condiţiile în care a fost acordată; şi
b)aceste deplasări ale respectivelor animale au loc sub supravegherea autorităţilor competente din locurile de origine şi de destinaţie şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente din statul membru de tranzit.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind norme pentru acordarea derogărilor de către autorităţile competente, de completare a celor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 139: Derogări privind utilizarea de agrement, manifestările sportive şi culturale, lucrul în apropierea frontierelor şi păşunatul
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate acorda derogări de la cerinţele prevăzute în secţiunile 2 - 5 (articolele 126 - 136), cu excepţia articolului 126 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi a articolelor 127 şi 128, în ceea ce priveşte circulaţia în interiorul Uniunii a animalelor terestre deţinute între statele membre în cazul în care această circulaţie se efectuează pentru:
a)utilizarea de agrement în apropierea frontierelor;
b)expoziţii şi manifestări sportive, culturale şi evenimente similare organizate în apropierea frontierelor;
c)păşunatul animalelor terestre deţinute în zonele de păşunat comune ale statelor membre; sau
d)munca prestată de animalele terestre deţinute în apropierea frontierelor statelor membre.
(2)Derogările acordate de autoritatea competentă de la locul de destinaţie pentru circulaţia animalelor terestre deţinute, în scopurile prevăzute la alineatul (1) vor fi stabilite de comun acord între statele membre de origine şi de destinaţie şi se vor lua măsuri corespunzătoare de diminuare a riscurilor pentru a se asigura că circulaţia respectivă nu prezintă riscuri semnificative.
(3)Statele membre menţionate la alineatul (2) informează Comisia cu privire la acordarea derogărilor, astfel cum se prevede la alineatul (1).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele pentru acordarea derogărilor de către autoritatea competentă de la locul de destinaţie, de completare a celor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 140: Delegarea de competenţe pentru circuri, expoziţii, evenimente sportive şi utilizare de agrement, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi de animale şi angrosişti
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
(a)cerinţele specifice de completare a normelor prevăzute în secţiunile 2 - 5 (articolele 126 - 136) în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute, în următoarele scopuri:
(i)circuri, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi de animale şi angrosişti;
(ii)expoziţii şi evenimente sportive, culturale şi evenimente similare;
(b)derogările de la secţiunile 2 - 5 (articolele 126 - 136) cu excepţia articolului 126 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi a articolelor 127 şi 128 în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la litera (a) din prezentul articol.
Art. 141: Competenţe de executare pentru adoptarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale terestre deţinute
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme temporare, prin completarea normelor stabilite în prezentul capitol privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale terestre deţinute, sau prin adoptarea unor norme alternative la acestea, în cazul în care:
a)cerinţele privind circulaţia prevăzute la articolul 130, articolul 132 alineatul (1), articolele 133 şi 134, articolul 136 alineatul (1), articolul 137 alineatul (1),articolul 138 alineatele (1) şi (2) şi articolul 139 şi normele adoptate în temeiul articolului 131 alineatul (1), articolului 132 alineatul (2), articolului 135, articolului 136 alineatul (2), articolului 137 alineatul (2), articolului 138 alineatul (3), articolului 139 alineatul (4) şi articolului 140 nu sunt eficiente în diminuarea riscurilor generate de circulaţia acestor animale; sau
b)bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), par să se răspândească în pofida cerinţelor privind circulaţia stabilite în conformitate cu secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Din motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător referitoare la bolile care reprezintă un risc de impact foarte important şi ţinând seama de aspectele menţionate la articolul 142, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 142: Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate şi actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune
La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate şi în actele de punere în aplicare menţionate la articolul 137 alineatul (2), articolul 138 alineatul (3), articolul 139 alineatul (4), articolul 140 şi articolul 141, Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
(a)riscurile pe care le implică deplasările menţionate în dispoziţiile respective;
(b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al locurilor de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(c)speciile de animale listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(d)măsurile de biosecuritate în vigoare la locurile de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(e)orice condiţii specifice din unităţile în care animalele terestre deţinute sunt deţinute;
(f)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate şi specia şi categoria de animale terestre deţinute în cauză;
(g)alţi factori epidemiologici.
Art. 143: Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)Operatorii deplasează următoarele specii şi categorii de animale terestre deţinute către un alt stat membru numai dacă animalele respective sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 149 alineatul (1):
a)ungulate;
b)păsări de curte;
c)animale terestre deţinute, altele decât ungulatele şi păsările de curte, destinate unei unităţi izolate;
d)animale terestre deţinute, altele decât cele menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la prezentul alineat, în cazurile în care este necesar în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) litera (c).
(2)În cazurile în care animalele terestre deţinute sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie, astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56 şi articolul 64 alineatul (1) şi fac obiectul măsurilor de combatere a bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 sau articolul 80 sau al normelor adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 67, articolul 71 alineatul (3) şi articolul 74 alineatul (4), articolul 83 alineatul (3) sau articolul 259; şi animalele în cauză sunt din specii cărora li se aplică aceste măsuri de control al bolii, operatorii deplasează aceste animale terestre deţinute pe teritoriul unui stat membru sau dintr-un stat membru într-altul numai dacă animalele ce urmează să fie deplasate sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 149 alineatul (1).
Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia animalelor terestre deţinute pe teritoriul statului membru în cauză atunci când autoritatea respectivă consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului acestor animale şi faptul că animalele respective sunt conforme cerinţelor de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală menţionat la alineatul (1) din prezentul articol însoţeşte animalele terestre deţinute de la locul de origine la locul de destinaţie finală, cu excepţia cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul articolului 147.
Art. 144: Delegarea de competenţe privind obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogări de la cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolul 143 alineatul (1), pentru circulaţia animalelor terestre deţinute care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a unei boli din cauza:
(i)speciilor sau categoriilor de animale terestre deţinute care sunt deplasate şi bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) cu privire la care sunt specii listate;
(ii)metodelor de deţinere şi a tipului de producţie pentru aceste specii şi categorii de animalele terestre deţinute;
(iii)utilizării prevăzute pentru animalele terestre deţinute; sau
(iv)locului de destinaţie pentru animalele terestre deţinute, inclusiv cazurile în care locul de destinaţie se află în acelaşi stat membru ca locul lor de origine, dar acestea tranzitează un alt stat membru pentru a ajunge la locul lor de destinaţie;
b)norme speciale pentru certificarea sănătăţii animale, astfel cum se prevede la articolul 143 alineatul (1), în cazul în care sunt luate măsuri specifice de diminuare a riscurilor privind supravegherea sau biosecuritatea, ţinând seama de aspectele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, care asigură:
(i)trasabilitatea animalelor terestre deţinute care sunt deplasate;
(ii)faptul că animalele terestre deţinute deplasate îndeplinesc cerinţele de sănătate animală necesare în sensul circulaţiei prevăzute în secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142);
c)cerinţa de certificare a sănătăţii animale în cazul circulaţiei unor specii şi categorii de animale terestre deţinute, altele decât cele menţionate la articolul 143 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) în cazurile în care certificatele de sănătate animală sunt obligatorii pentru a se asigura că circulaţia în cauză îndeplineşte cerinţele de sănătate necesare în vederea circulaţiei prevăzute la secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
(2)Atunci când stabileşte normele speciale prevăzute la alineatul (1) litera (b), Comisia ia în considerare următoarele aspecte:
a)evaluarea de către autoritatea competentă a biosecurităţii instituite de către operatori, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) litera (b) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (6);
b)abilitatea autorităţii competente de a lua măsurile necesare şi adecvate, precum şi de a întreprinde acţiunile prevăzute în prezentul regulament, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (1);
c)nivelul de cunoştinţe referitoare la sănătatea animală, astfel cum se prevede la articolul 11, şi încurajarea prevăzută la articolul 13 alineatul (2);
d)efectuarea vizitelor de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 25, sau alte supravegheri relevante sau controale oficiale instituite;
e)îndeplinirea de către autoritatea competentă a obligaţiilor sale în temeiul sistemului de notificare şi raportare către Uniune prevăzut la articolele 19 - 22 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 20 alineatul (3) şi articolul 23;
f)aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute la articolul 26 şi a programelor de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 28 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 29 şi 30.
(3)Comisia are în vedere aspectele menţionate la alineatul (1) litera (a) punctele (i) - (iv) atunci când stabileşte cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la alineatul (1) litera (c).
Art. 145: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală la care se face referire la articolul 143 conţine următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinaţie şi, după caz, unităţile pentru operaţiunile de colectare sau de odihnă ale animalelor terestre deţinute în cauză;
b)mijlocul de transport şi transportatorul;
c)o descriere a animalelor terestre deţinute;
d)numărul de animale terestre deţinute;
e)identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute în cazurile prevăzute la articolele 112, 113, 114, 115 şi 117 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în conformitate cu articolul 119; şi
f)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre deţinute îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
(2)Certificatul de sănătate animală ar putea include şi alte informaţii necesare în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
Art. 146: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare cu privire la conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)norme detaliate privind conţinutul certificatelor de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 145 alineatul (1) pentru specii şi categorii diferite de animale terestre deţinute şi pentru tipuri specifice de circulaţie, astfel cum se prevede în normele adoptate în conformitate cu articolul 147;
b)informaţii suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 145 alineatul (1).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 147: Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor terestre deţinute
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 referitor la măsurile specifice care completează sau derogă de la obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 143 şi în normele adoptate în temeiul articolului 144 pentru următoarele tipuri de circulaţie a animalelor terestre deţinute:
(a)circulaţia ungulatelor deţinute şi a păsărilor de curte care fac obiectul unor operaţiuni de colectare prevăzute la articolul 133 înainte de a ajunge la locul de destinaţie finală;
(b)circulaţia animalelor terestre deţinute, care nu îşi pot continua călătoria către locul de destinaţie finală şi care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinaţie diferită, pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive:
(i)traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neaşteptat din motive de bunăstare a animalelor;
(ii)accidente sau evenimente neprevăzute pe traseu;
(iii)au fost respinse la locul de destinaţie într-un stat membru sau la frontiera externă a Uniunii;
(iv)au fost respinse la un centru de colectare sau de odihnă;
(v)au fost respinse într-o ţară terţă sau într-un teritoriu;
(c)circulaţia animalelor terestre deţinute în vederea expoziţiilor şi a evenimentelor sportive, culturale şi similare, şi întoarcerea ulterioară a acestora în ţara de origine.
Art. 148: Obligaţiile operatorilor de a coopera cu autoritatea competentă pentru certificarea sănătăţii animale
Operatorii:
(a)furnizează autorităţii competente toate informaţiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 143 alineatele (1) şi (2) şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 146 alineatul (1) sau articolul 147 înaintea deplasării preconizate;
(b)în cazul în care este necesar, se asigură că animalele terestre deţinute în cauză sunt supuse unor controale de documente, de identitate şi fizice după cum se prevede la articolul 149 alineatul (3).
Art. 149: Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale
(1)Autoritatea competentă, la cererea unui operator, emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia animalelor terestre deţinute, în cazurile prevăzute la articolul 143 sau în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 144 alineatul (1), cu condiţia respectării următoarelor cerinţe de circulaţie:
a)cele prevăzute la articolul 124, articolul 125 alineatul (1), articolele 126, 128, 129, 130, 133 şi 134, precum şi la articolul 136 alineatul (1), articolul 137 alineatul (1), articolul 138 şi articolul 139;
b)cele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 125 alineatul (2), articolului 131 alineatul (1), articolului 135, articolului 136 alineatul (2), articolului 137 alineatul (2), articolului 138 alineatul (3), articolului 139 alineatul (4) şi articolului 140;

c)cele prevăzute în acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 141.
(2)Certificatele de sănătate animală:
a)se verifică, se ştampilează şi se semnează de către un medic veterinar oficial;
b)rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (c), pe parcursul căreia animalele terestre deţinute care fac obiectul certificatelor continuă să îndeplinească garanţiile privind sănătatea animală cuprinse în acestea.
(3)Medicul veterinar oficial în cauză, înainte de a semna un certificat de sănătate animală, verifică prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi controale fizice, astfel cum se prevede în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) dacă animalele terestre deţinute care fac obiectul certificatului îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezentul capitol.
(4)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate care stabilesc norme privind:
a)tipurile de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice pentru diferite specii şi categorii de animale terestre deţinute care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în conformitate cu alineatul (3), pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor din prezentul capitol;
b)termenele pentru realizarea unor astfel de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice şi pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial, înainte de deplasarea transporturilor de animale terestre deţinute;
c)durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.
Art. 150: Certificate electronice de sănătate animală
Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoţire prevăzute la articolul 149 alineatul (1) în cazul în care:
(a)astfel de certificate electronice de sănătate animală conţin toate informaţiile pe care formularele tip de certificat de sănătate animală trebuie să le conţină, în conformitate cu articolul 145 şi orice norme adoptate în conformitate cu articolul 146;
(b)sunt asigurate trasabilitatea animalelor terestre deţinute în cauză şi legătura dintre respectivele animale şi certificatul electronic de sănătate animală;
(c)autorităţile competente din statele membre de origine, de tranzit şi de destinaţie pot avea acces la documentele electronice în orice moment pe durata transportului.
Art. 151: Declaraţia pe proprie răspundere a operatorilor pentru circulaţia către alte state membre
(1)Operatorii de la locul de origine emit un document de declaraţie pe proprie răspundere pentru circulaţia animalelor terestre deţinute de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul lor de destinaţie în alt stat membru şi se asigură că aceasta însoţeşte animalele respective, în cazul în care nu există obligaţia ca acestea să fie însoţite de un certificat de sănătate animală prevăzut la articolul 143 alineatele (1) şi (2).
(2)Documentul de declaraţie pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (1) trebuie să conţină următoarele informaţii privind animalele terestre deţinute în cauză:
a)locul lor de origine, locul lor de destinaţie şi, în măsura în care sunt relevante, orice locuri de colectare sau de odihnă;
b)mijlocul de transport şi transportatorul;
c)o descriere a animalelor terestre deţinute, a speciei, categoriei şi numărului acestora;
d)identificarea şi înregistrarea, dacă este necesar, în conformitate cu articolele 112, 113, 114 şi 115, cu articolul 117 litera (a) şi cu orice norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
e)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre deţinute îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie aplicabile prevăzute la secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)normele detaliate privind conţinutul documentului de declaraţie pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol pentru diferite specii şi categorii de animale;
b)informaţii care trebuie să figureze în documentul de declaraţie pe proprie răspundere în plus faţă de cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de documente de declaraţie pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 152: Obligaţia operatorilor privind notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute către alte state membre
Operatorii, cu excepţia transportatorilor, notifică în prealabil autorităţii competente din statul lor membru de origine intenţia de deplasare a animalelor terestre deţinute din statul membru în cauză către un alt stat membru, în cazul în care:
(a)animalele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolele 149 şi 150 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 149 alineatul (4);
(b)animalele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală pentru animale terestre deţinute atunci când sunt deplasate dintr-o zonă de restricţie şi fac obiectul măsurilor de control al bolilor, astfel cum se menţionează la articolul 143 alineatul (2);
(c)animalelor li se acordă o derogare de la cerinţa de certificare a sănătăţii animale prevăzută la articolul 144 alineatul (1) litera (a) sau fac obiectul unor norme speciale prevăzute la articolul 144 alineatul (1) litera (b);
(d)este necesară o notificare în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 154 alineatul (1).
În sensul primului paragraf din prezentul articol, operatorii trebuie să furnizeze autorităţilor competente din statul lor membru de origine toate informaţiile necesare pentru a le permite să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia animalelor terestre deţinute, în conformitate cu articolul 153 alineatul (1).
Art. 153: Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia către alte state membre
(1)Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la articolul 152.
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) se efectuează înaintea deplasării în cauză şi, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului TRACES.
(3)Statele membre desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la alineatul (1).
(4)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza operatorul în cauză să notifice parţial sau complet circulaţia animalelor terestre deţinute prin intermediul sistemului TRACES autorităţii competente din statul membru de destinaţie.
Art. 154: Delegarea competenţelor şi actele de punere în aplicare pentru notificarea circulaţiei de către operatori şi autoritatea competentă
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţa privind notificarea în prealabil de către operatori, în conformitate cu articolul 152, a circulaţiei, între statele membre, a animalelor terestre deţinute din specii sau categorii de animale, altele decât cele menţionate la literele (a) şi (b) din articolul respectiv, în cazul în care trasabilitatea circulaţiei acestor specii sau categorii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142);
b)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute, astfel cum se prevede la articolele 152 şi 153;
c)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute în cazul întreruperilor de curent electric şi a altor probleme ale sistemului TRACES;
d)cerinţele pentru desemnarea regiunilor de către statele membre pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la articolul 153 alineatul (3).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)detaliile referitoare la notificările privind circulaţia animalelor terestre deţinute din partea:
(i)operatorilor către autoritatea competentă din statul lor membru de origine în conformitate cu articolul 152;
(ii)autorităţii competente din statul membru de origine către statul membru de destinaţie în conformitate cu articolul 153;
b)termenele pentru:
(i)furnizarea de către operator a informaţiilor necesare menţionate la articolul 152 autorităţii competente din statul membru de origine;
(ii)notificarea privind circulaţia animalelor terestre deţinute de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 153 alineatul (1).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 155: Animale terestre sălbatice
(1)Operatorii deplasează animale terestre sălbatice dintr-un habitat dintr-un stat membru către un habitat sau o unitate dintr-un alt stat membru numai în cazul în care:
a)deplasările animalelor sălbatice în cauză din habitatul lor se desfăşoară în aşa fel încât să nu prezinte un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), sau a bolilor emergente pe traseu sau la locul de destinaţie;
b)animalele sălbatice nu provin dintr-un habitat dintr-o zonă de restricţie care face obiectul unor restricţii de circulaţie în ceea ce priveşte specia de animale căreia îi aparţin din cauza apariţiei unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), sau a unei boli emergente, astfel cum se prevede la articolul 70 alineatul (2) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 70 alineatul (3) litera (b), articolului 71 alineatul (3) şi articolului 83 alineatul (3) sau al măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări în conformitate cu normele respective;
c)animalele sălbatice sunt însoţite de un certificat de sănătate animală sau de alte documente în cazul în care certificarea sănătăţii animale este necesară pentru a garanta faptul că sunt respectate cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la literele (a) şi (b) din prezentul alineat şi în normele adoptate în temeiul articolului 156 alineatul (1) literele (c) şi (d);
d)circulaţia este notificată de către autoritatea competentă din statul membru de origine către autoritatea competentă a statului membru de destinaţie, în cazul în care o certificare a sănătăţii animale este impusă prin normele adoptate în temeiul articolului 156 alineatul (1) litera (c); şi
e)autoritatea competentă a statului membru de origine şi autoritatea competentă a statului membru de destinaţie şi-au dat acordul asupra circulaţiei respective.
(2)În cazul în care se impune o certificare a sănătăţii animale prin normele adoptate în temeiul articolului 156 alineatul (1) litera (c), cerinţele prevăzute la articolul 145, articolul 148, articolul 149 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolul 150 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 146, articolului 147 şi articolului 149 alineatul (4) se aplică circulaţiei animalelor terestre sălbatice.
(3)În cazul în care este necesară notificarea circulaţiei în conformitate cu alineatul (1) litera (d) din prezentul articol, cerinţele prevăzute la articolele 152, şi 153 şi în actele delegate adoptate în temeiul articolului 154 alineatul (1) se aplică circulaţiei animalelor terestre sălbatice.
Art. 156: Împuterniciri privind circulaţia animalelor terestre sălbatice
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia animalelor terestre sălbatice prevăzute la articolul 155 alineatul (1) literele (a) şi (b);
b)cerinţele de sănătate animală pentru introducerea animalelor terestre sălbatice, atunci când acestea sunt deplasate din sălbăticie în unităţi;
c)tipurile de circulaţie a animalelor terestre sălbatice sau situaţiile pentru care un certificat de sănătate animală sau alt document este prevăzut să însoţească această circulaţie, precum şi cerinţele referitoare la conţinutul unor astfel de certificate sau al altor documente;
d)notificarea din partea autorităţii competente din statul membru de origine către autoritatea competentă din statul membru de destinaţie în cazul circulaţiei animalelor terestre sălbatice între statele membre şi informaţiile care trebuie incluse în astfel de notificări.
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme care detaliază cerinţele prevăzute la articolul 155 şi în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, cu privire la:
a)formularele tip de certificate de sănătate animală şi de alte documente care sunt necesare pentru a însoţi circulaţia animalelor terestre sălbatice, în cazurile prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) litera (c) din prezentul articol;
b)detaliile notificării din partea autorităţii competente din statul membru de origine şi termenele pentru astfel de notificări, în cazurile prevăzute în normele adoptate în temeiul alineatului (1) litera (d) din prezentul articol.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 157: Cerinţe generale pentru circulaţia materialului germinativ
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a garanta că circulaţia materialului germinativ nu pune în pericol statutul sanitar al animalelor terestre deţinute de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
b)bolile emergente.
(2)Operatorii deplasează material germinativ din unităţile lor şi primesc astfel de material germinativ numai dacă materialul respectiv îndeplineşte următoarele condiţii:
a)provine din unităţi care au fost:
(i)înscrise în registrul unităţilor de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 93 primul paragraf litera (a) şi nu a fost acordată nicio derogare de către statul membru de origine în temeiul articolului 8 5;
(ii)autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 97 alineatul (1), în cazul în care o astfel de autorizare este prevăzută la articolul 94 alineatul (1) sau la articolul 95;
b)îndeplinesc cerinţele de trasabilitate prevăzute la articolul 121 alineatul (1) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (1).
(3)Operatorii respectă cerinţele prevăzute la articolul 125 pentru transportul de material germinativ provenind de la animale terestre deţinute.
(4)Operatorii nu deplasează material germinativ de la o unitate dintr-un stat membru către o unitate dintr-un alt stat membru, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a statului membru de destinaţie îşi dă autorizarea explicită pentru deplasarea în cauză, în cazul în care se impune distrugerea respectivului material germinativ pe motiv de eradicare a bolilor, ca parte dintr-un program de eradicare, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1) sau (2).
Art. 158: Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie
(1)Operatorii unităţilor de la locul de destinaţie care primesc material germinativ de la o unitate dintr-un alt stat membru:
a)verifică prezenţa:
(i)marcajului în conformitate cu articolul 121 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 122;
(ii)certificatelor de sănătate animală prevăzute la articolul 161;
b)după verificarea materialului germinativ pe care l-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă privind:
(i)materialul germinativ primit;
(ii)marcajul menţionat la litera (a) punctul (i);
(iii)certificatele de sănătate animală menţionate la litera (a) punctul (ii).
(2)În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b), operatorul în cauză ţine materialul germinativ depozitat separat până când autoritatea competentă ia o decizie cu privire la acesta.
Art. 159: Obligaţiile operatorilor privind circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Operatorii pot deplasa către alt stat membru material germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, numai dacă materialul germinativ în cauză îndeplineşte următoarele condiţii:
a)este colectat, produs, prelucrat şi depozitat în unităţi de material germinativ autorizate în acest sens în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 99;
b)a fost colectat de la animale donatoare care sunt în conformitate cu cerinţele în materie de sănătate animală necesare pentru a se asigura că materialul germinativ nu răspândeşte bolile listate;
c)a fost colectat, produs, prelucrat, depozitat şi transportat în aşa fel încât să se asigure că nu răspândeşte bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d).
(2)Operatorii nu deplasează material germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, dintr-o unitate de material germinativ care este supusă unor restricţii de circulaţie care afectează speciile listate în cauză, astfel cum se prevede:
a)la articolul 55 alineatul (1) literele (a), (c) şi (e), articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 74 alineatul (1) şi articolele 79 şi 80;
b)în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); şi
c)în măsurile de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în temeiul articolului 258.
Restricţiile prevăzute la prezentul alineat nu se aplică în cazurile în care materialul germinativ a fost colectat înainte de apariţia focarului în cauză şi a fost depozitat separat de alt material germinativ.
Art. 160: Delegarea competenţelor privind circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, astfel cum se prevede la articolul 159, prin care se precizează următoarele:
a)normele de colectare, producere, prelucrare şi depozitare a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din unităţile autorizate, după cum se prevede la articolul 159 alineatul (1) litera (a);
b)cerinţele de sănătate animală prevăzute la articolul 159 alineatul (1) litera (b)pentru animalele deţinute donatoare de la care a fost colectat materialul germinativ şi privind izolarea sau punerea în carantină a acelor animale;
c)testele de laborator şi alte teste ce urmează a fi făcute pe animalele deţinute donatoare şi pe materialul germinativ;
d)cerinţele de sănătate animală pentru colectare, producere, prelucrare, depozitare sau alte proceduri şi pentru transport, astfel cum se prevede la articolul 159 alineatul (1) litera (c);
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, astfel cum se prevede la articolul 159, prin care se precizează următoarele: derogările pentru operatori de la normele prevăzute la articolul 159, luând în considerare riscurile aferente materialului germinativ în cauză şi orice măsuri de diminuare a riscurilor în vigoare.
Art. 161: Obligaţiile operatorilor privind certificarea sănătăţii animale în ceea ce priveşte circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte şi acte delegate
(1)Operatorii pot deplasa material germinativ provenind de la animale terestre deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte într-un alt stat membru numai în cazul în care materialul respectiv este însoţit de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3);
(2)În cazurile în care se autorizează ca materialul germinativ provenind de la animale deţinute să părăsească o zonă de restricţie, care face obiectul:
a)măsurilor de control al bolilor, astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 64, articolul 65, articolul 74 alineatul (1) şi articolul 79 şi al normelor adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2), sau
b)măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi al normelor adoptate în temeiul articolului 259,
şi materialul germinativ respectiv provine din speciile care fac obiectul măsurilor de control al bolilor sau al măsurilor de urgenţă, operatorii deplasează acest material germinativ pe teritoriul unui stat membru sau dintr-un stat membru într-altul numai dacă este însoţit de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 149 alineatul (1), cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări de la cerinţa de certificare a sănătăţii animale în conformitate cu normele menţionate în prezentul paragraf.
Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia materialului germinativ pe teritoriul respectivului stat membru atunci când autoritatea respectivă consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului acestui material germinativ şi faptul că materialul germinativ respectiv îndeplineşte cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoţeşte materialul germinativ de la locul de origine la locul de destinaţie.
(4)La cererea unui operator, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia materialului germinativ menţionat la alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în partea IV titlul I capitolul 5 să fie respectate.
(5)Articolele 148, 149 şi 150 şi normele adoptate în temeiul articolului 146, articolului 147 şi articolului 149 alineatul (4) se aplică certificării de sănătate animală pentru materialul germinativ menţionat la alineatul (1) din prezentul articol. Articolul 151 alineatul (1) şi normele adoptate în temeiul articolului 151 alineatul (3) se aplică pentru declaraţia pe proprie răspundere privind circulaţia materialului germinativ.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind derogări de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol referitor la circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate datorită:
a)naturii respectivului material germinativ sau a speciei de animal de la care provin aceste produse;
b)metodelor de producţie şi de prelucrare în cadrul unităţii de la care provine materialul germinativ;
c)utilizării prevăzute pentru materialul germinativ;
d)măsurilor alternative de reducere a riscului existente pentru tipul şi categoria de material germinativ şi unitatea de la care provine materialul germinativ;
e)locului de destinaţie pentru materialul germinativ, atunci când locul de destinaţie se află în acelaşi stat membru ca locul lor de origine, dar materialul germinativ tranzitează un alt stat membru pentru a ajunge la locul său de destinaţie.
Art. 162: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ prevăzut la articolul 161 conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea de la care provine materialul germinativ şi unitatea sau locul de destinaţie;
b)tipul de material germinativ şi specia de animale deţinute donatoare;
c)volumul sau cantitatea de material germinativ;
d)marcarea materialului germinativ, atunci când acest lucru este prevăzut la articolul 121 alineatul (1) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (1);
e)informaţiile necesare pentru a demonstra că materialul germinativ transportat îndeplineşte cerinţele de circulaţie pentru speciile relevante, astfel cum se prevede la articolele 157 şi 159 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 160.
(2)Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ astfel cum se prevede la articolul 161 poate include alte informaţii cerute în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind informaţiile care trebuie incluse în certificatul de sănătate animală, în temeiul alineatului (1) din prezentul articol;
(4)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind certificarea sănătăţii animale pentru diferite tipuri de material germinativ şi diferite specii de animale.
(5)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală pentru materialul germinativ. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 163: Notificarea circulaţiei către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Operatorii:
a)informează autoritatea competentă din statul membru de origine în prealabil cu privire la intenţiile de deplasare a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte către alt stat membru atunci când:
(i)materialul germinativ în cauză trebuie să fie însoţit de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 161 alineatul (1) sau (2);
(ii)este necesară o notificare a circulaţiei în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (5) litera (a) din prezentul articol în ceea ce priveşte materialul germinativ, ţinând seama de alineatul (3) din prezentul articol;
b)furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din statul membru de origine să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia materialului germinativ, în conformitate cu alineatul (2).
(2)Autoritatea competentă a statului membru de origine notifică, înainte ca circulaţia în cauză să aibă loc şi, ori de câte ori este posibil, prin intermediul TRACES, autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, în conformitate cu normele adoptate în temeiul alineatelor (5) şi (6).
(3)Pentru gestionarea notificărilor, statele membre utilizează regiunile desemnate în conformitate cu articolul 153 alineatul (3).
(4)Articolul 153 alineatul (4) se aplică notificării materialului germinativ de către operatori.
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţa privind notificarea în prealabil de către operatori a circulaţiei materialului germinativ între statele membre în conformitate cu alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din prezentul articol, în cazul în care trasabilitatea acestei circulaţii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 şi 2 (articolele 157 - 160);
b)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei materialului germinativ, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol;
c)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei materialului germinativ în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES.
(6)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)furnizarea informaţiilor privind circulaţia materialului germinativ transmise de operatori către autoritatea competentă din statul lor membru de origine în conformitate cu alineatul (1);
b)notificarea circulaţiei materialului germinativ de către autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinaţie în conformitate cu alineatul (2);
c)termenele pentru:
(i)furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1) de către operator autorităţii competente din statul membru de origine;
(ii)notificarea circulaţiei materialului germinativ de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la alineatul (2).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 164: Materialul germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Operatorii pot deplasa materialul germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte către un alt stat membru numai dacă materialul germinativ în cauză nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la speciile listate de la locul de destinaţie, ţinând seama de statutul sanitar de la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, în ceea ce priveşte cerinţele de sănătate animală, certificarea sănătăţii animale şi cerinţele de notificare pentru transporturile de material germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, luând în considerare următoarele aspecte:
a)bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) pentru speciile de animale listate în cauză;
b)specia de animale de la care a fost colectat materialul germinativ şi tipul de material germinativ;
c)statutul sanitar de la locurile de origine şi de destinaţie;
d)tipul de colectare, producţie, prelucrare şi depozitare;
e)alţi factori epidemiologici.
(3)În cazurile în care există cerinţe privind certificarea sănătăţii animale şi notificarea circulaţiei materialului germinativ în conformitate cu alineatul (2):
a)normele prevăzute la articolul 161 alineatele (1) - (5), articolul 162 alineatele (1) şi (2) şi normele adoptate în temeiul articolului 161 alineatul (6) şi al articolului 162 alineatele (3) - (5) se aplică acestei certificări;
b)normele prevăzute la articolul 163 alineatele (1), (2) şi (4) şi normele adoptate în temeiul articolului 163 alineatul (5) se aplică pentru notificarea circulaţiei.
Art. 165: Materialul germinativ utilizat în scopuri ştiinţifice şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia în scopuri ştiinţifice a materialului germinativ pe teritoriul statului membru de destinaţie atunci când respectiva circulaţie nu îndeplineşte cerinţele din articolele 159 - 164.
(2)Autoritatea competentă acordă derogările prevăzute la alineatul (1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)autorităţile competente de la locurile de destinaţie şi de origine:
(i)au convenit asupra condiţiilor pentru deplasările propuse;
(ii)se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia respectivă să nu pună în pericol statutul sanitar pe traseu şi la locul de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(iii)au notificat, atunci când este cazul, autorităţilor competente din statele membre de tranzit derogarea acordată şi condiţiile în care a fost acordată;
b)această circulaţie are loc sub supravegherea autorităţilor competente din locurile de origine şi de destinaţie şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente ale oricăror state membre de tranzit.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele pentru acordarea derogărilor de către autorităţile competente, de completare a normelor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 166: Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori şi acte delegate
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animală în Uniune, aceste produse nu provoacă răspândirea:
a)bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), ţinând seama de statutul sanitar de la locul de producţie, prelucrare sau de destinaţie;
b)bolile emergente.
(2)Operatorii se asigură că produsele de origine animală nu provin din unităţi sau unităţi din sectorul alimentar sau nu sunt obţinute de la animale care provin din unităţi care fac obiectul:
a)măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 sau al oricăror norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la cerinţa din alineatul (1) din prezentul articol în normele adoptate în temeiul articolului 259;
b)unor restricţii de circulaţie aplicabile animalelor terestre deţinute şi produselor de origine animală, astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1) litera (c), articolul 55 alineatul (1) litera (e), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 76 alineatul (2) litera (b), articolul 76 alineatul (3), articolul 79, articolul 81 şi articolul 82 alineatele (2) şi (3) şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 76 alineatul (5) şi articolului 83 alineatul (2), cu excepţia cazului în care au fost prevăzute în respectivele norme derogări de la acele restricţii de circulaţie.
(3)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele detaliate în completarea celor prevăzute la:
a)alineatul (1) din prezentul articol privind măsurile preventive, inclusiv măsurile de diminuare a riscurilor; şi
b)alineatul (2) litera (b) din prezentul articol în ceea ce priveşte restricţiile pentru circulaţia produselor de origine animală.
(4)La adoptarea actelor delegate menţionate la alineatul (3), Comisia întemeiază actele respective pe:
a)boala listată în cauză, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) şi a speciilor pe care le afectează boala în cauză, precum şi
b)riscurile implicate.
Art. 167: Obligaţiile operatorilor în materie de certificate de sănătate animală şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală în interiorul unui stat membru sau către un alt stat membru, numai în cazul în care produsele respective sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3):
a)produse de origine animală care:
(i)sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de urgenţă astfel cum se prevede în normele adoptate în temeiul articolului 259;
(ii)provin de la animale din speciile care fac obiectul acestor măsuri de urgenţă;
b)produse de origine animală care:
(i)sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 64, articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a) şi articolele 79 şi 80 şi al oricăror norme adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2);
(ii)provin de la animale din speciile care fac obiectul acestor măsuri de control al bolilor.
Autoritatea competentă relevantă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia produselor de origine animală pe teritoriul statului membru în cauză atunci când autoritatea respectivă consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului acestor produse şi faptul că produsele respective îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.
(2)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoţeşte produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul de destinaţie.
(3)La cererea operatorului în cauză, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia produselor de origine animală menţionate la alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în prezentul articol să fie respectate.
(4)Articolele 148, 149 şi 150 şi normele adoptate în temeiul articolului 146, articolului 147 şi articolului 149 alineatul (4) se aplică certificării sănătăţii animale pentru circulaţia produselor de origine animală astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind derogările de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol şi cu condiţiile pentru aceste derogări în ceea ce priveşte circulaţia produselor de origine animală, care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
a)tipurilor de produse de origine animală în cauză;
b)măsurilor de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală, reducând astfel riscurile de răspândire a bolilor;
c)utilizării prevăzute pentru produsele de origine animală;
d)locului de destinaţie a produselor de origine animală.
Art. 168: Conţinutul certificatelor de sănătate animală şi acte delegate şi de punere în aplicare
(1)Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală prevăzut la articolul 167 alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine şi unitatea sau locul de destinaţie;
b)o descriere a produselor de origine animală în cauză;
c)cantitatea produselor de origine animală;
d)identificarea produselor de origine animală, după cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (h) sau în orice norme adoptate în temeiul articolului 67 al doilea paragraf litera (a);
e)informaţii necesare pentru a demonstra că produsele de origine animală îndeplinesc cerinţele privind restricţiile de circulaţie prevăzute la articolul 166 alineatul (2) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 166 alineatul (3).
(2)Certificatul de sănătate animală prevăzut la alineatul (1) poate include alte informaţii cerute în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind informaţiile care trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală pentru produsele de origine animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 169: Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte state membre
(1)Operatorii:
a)informează în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la intenţiile privind circulaţia produselor de origine animală în cazul în care transporturile în cauză trebuie însoţite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 167 alineatul (1);
b)furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din statul membru de origine să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia în cauză, în conformitate cu alineatul (2).
(2)Autoritatea competentă a statului membru de origine notifică, înainte ca circulaţia să aibă loc şi, ori de câte ori este posibil, prin intermediul TRACES, autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia produselor de origine animală, în conformitate cu normele adoptate în temeiul alineatelor (5) şi (6).
(3)Pentru gestionarea notificărilor, statele membre utilizează regiunile desemnate în conformitate cu articolul 153 alineatul (3).
(4)Articolul 153 alineatul (4) se aplică notificării deplasării produselor de origine animală de către operatori.
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei produselor de origine animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol;
b)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei produselor de origine animală în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES.
(6)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)informaţiile ce trebuie furnizate de operatori către autoritatea competentă din statul lor membru de origine privind circulaţia produselor de origine animală, în conformitate cu alineatul (1);
b)notificarea circulaţiei produselor de origine animală transmisă de către autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinaţie în conformitate cu alineatul (2);
c)termenele pentru:
(i)furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1) de către operatorul în cauză autorităţii competente din statul membru de origine;
(ii)notificarea circulaţiei produselor de origine animală transmisă de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la alineatul (2).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 170: Măsurile naţionale privind controlul bolilor şi circulaţia animalelor şi a materialului germinativ
(1)Statele membre sunt libere să adopte măsuri la nivel naţional pentru a controla bolile listate, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1) literele (d) şi (e), în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre şi a materialului germinativ provenind de la acestea pe teritoriul lor.
(2)Respectivele măsuri la nivel naţional:
a)ţin seama de normele privind circulaţia animalelor şi a materialului germinativ prevăzute în capitolele 3 (articolele 124 - 154), 4 (articolele 155 şi 156) şi 5 (articolele 157 - 165) şi nu sunt în contradicţie cu normele respective;
b)nu îngreunează circulaţia animalelor şi a produselor între statele membre;
c)nu depăşesc limitele a ceea ce este corespunzător şi necesar pentru a preveni introducerea şi răspândirea bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (d) şi (e).
Art. 171: Măsuri naţionale pentru limitarea impactului bolilor, altele decât bolile listate
În cazul în care o boală, alta decât bolile listate, constituie un risc semnificativ pentru starea de sănătate a animalelor terestre deţinute dintr-un stat membru, statul membru în cauză poate lua măsuri naţionale pentru a controla această boală şi a restricţiona circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ, cu condiţia ca aceste măsuri să nu:
(a)îngreuneze circulaţia animalelor şi a produselor între statele membre;
(b)depăşească limitele a ceea ce este corespunzător şi necesar pentru a controla respectiva boală.
Art. 172: Obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură
(1)Pentru ca unităţile de acvacultură să fie înregistrate în conformitate cu articolul 173, operatorii acestora, înainte de a începe astfel de activităţi:
a)informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acvacultură de care sunt responsabili;
b)furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
(i)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
(ii)amplasarea unităţii şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
(iii)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură pe care intenţionează să le deţină în unitatea de acvacultură şi capacitatea acesteia din urmă;
(iv)tipul de unitate de acvacultură; şi
(v)orice alte aspecte ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.
(2)Operatorii menţionaţi la alineatul (1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări semnificative în unităţile de acvacultură în cauză în privinţa informaţiilor menţionate la alineatul (1) litera (b);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii de acvacultură în cauză.
(3)Unităţile de acvacultură care sunt supuse autorizării în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) şi cu articolul 177 nu au obligaţia să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Operatorul poate solicita înregistrarea astfel cum se prevede la alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca acestea să respecte oricare din condiţiile prezentate în continuare:
a)să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din zona respectivă să funcţioneze pe baza unui sistem comun de biosecuritate;
b)să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator şi să facă obiectul unui sistem comun de biosecuritate şi animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină unei singure unităţi epidemiologice.
În cazul în care o cerere de înregistrare cuprinde un grup de unităţi, normele prevăzute în alineatele (1) - (3) de la prezentul articol şi la articolul 173 primul paragraf litera (b) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 175, care se aplică unei singure unităţi de acvacultură, sunt aplicabile grupului de unităţi de acvacultură în ansamblu.
Art. 173: Obligaţiile autorităţii competente privind înregistrarea unităţilor de acvacultură
O autoritate competentă înregistrează:
(a)unităţi de acvacultură în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la articolul 185 alineatul (1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 172 alineatul (1);
(b)grupuri de unităţi de acvacultură în respectivul registru, cu condiţia ca criteriile prevăzute la articolul 172 alineatul (4) să fie respectate.
Autoritatea competentă atribuie fiecărei unităţi sau grup de unităţi menţionate la prezentul articol un număr de înregistrare unic.
Art. 174: Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură
Prin derogare de la articolul 172 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite unităţi de acvacultură care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 175.
Art. 175: Competenţe de executare privind derogările de la obligaţia de a înregistra unităţi de acvacultură
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unităţilor de acvacultură astfel cum se prevede la articolul 172 alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi de acvacultură care pot fi exonerate de către statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 174, pe baza:
a)speciilor, categoriilor şi cantităţii (numărului, volumului sau greutăţii) de animale de acvacultură din unitatea de acvacultură în cauză şi a capacităţii unităţii respective;
b)circulaţiei animalelor de acvacultură către şi din unitatea de acvacultură.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul 2).
Art. 176: Autorizarea anumitor unităţi de acvacultură şi acte delegate
(1)Operatorii următoarelor tipuri de unităţi de acvacultură solicită autorităţii competente autorizarea în conformitate cu articolul 180 alineatul (1):
a)unităţile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute în scopul de a fi deplasate din respectiva unitate de acvacultură fie vii, fie ca produse provenind de la animale de acvacultură;
b)alte unităţi de acvacultură care prezintă un risc semnificativ din cauza:
(i)speciilor, categoriilor şi numărului de animale de acvacultură deţinute acolo;
(ii)tipului de unitate de acvacultură în cauză;
(iii)circulaţiei animalelor de acvacultură către şi din unitatea de acvacultură în cauză.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre îi pot scuti de la obligaţia de a solicita autorizarea pe operatorii următoarelor tipuri de unităţi:
a)unităţi de acvacultură care produc o cantitate mică de animale de acvacultură pentru distribuţia în vederea consumului uman, dacă prezintă un risc fie:
(i)direct pentru consumatorul final; fie
(ii)pentru unităţile locale de vânzare cu amănuntul care aprovizionează direct consumatorul final;
b)iazuri şi alte instalaţii în care populaţia de animale acvatice este menţinută numai pentru pescuit recreativ prin repopulare cu animale de acvacultură care sunt izolate şi nu pot evada;
c)unităţi de acvacultură care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale în instalaţii închise, cu condiţia ca unităţile în cauză să nu prezinte un risc semnificativ.
(3)Cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, operatorii nu încep activitatea la o unitate de acvacultură astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) şi încetează o astfel de activitate la o unitate de acvacultură prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol atunci când:
a)autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia, în conformitate cu articolul 184 alineatul (2); sau
b)în cazul unei autorizări condiţionate, acordate în conformitate cu articolul 183 alineatul (3), unitatea de acvacultură în cauză nu respectă celelalte cerinţe menţionate la articolul 183 alineatul (4) şi nu obţine o autorizare definitivă în conformitate cu articolul 183 alineatul (3).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogările de la cerinţa ca operatorii să solicite autorităţii competente autorizarea tipurilor de unităţi de acvacultură menţionate la alineatul (1) litera (a), în ceea ce priveşte alte tipurile de unităţi decât cele menţionate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) şi (ii), în cazul în care unităţile respective nu prezintă un risc semnificativ;
b)tipurile de unităţi de acvacultură care trebuie să fie autorizate în conformitate cu alineatul (1) litera (b).
(5)La adoptarea actelor delegate, astfel cum se prevede la alineatul (4), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele criterii:
a)speciile şi categoriile de animale de acvacultură deţinute într-o unitate de acvacultură;
b)tipul de unitate de acvacultură şi tipul de producţie; şi
c)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură în cauză şi speciei şi categoriei de animale de acvacultură în cauză.
(6)Un operator poate solicita autorizarea pentru un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca cerinţele prevăzute la articolul 177 primul paragraf literele (a) şi (b) să fie respectate.
Art. 177: Autorizarea grupurilor de unităţi de acvacultură de către autoritatea competentă
Autoritatea competentă poate acorda autorizarea în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca respectivele unităţi de acvacultură să fie în conformitate cu oricare dintre următoarele condiţii:
(a)să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din respectiva zonă să funcţioneze pe baza unui sistem comun de biosecuritate; cu toate acestea, orice unitate de pe ţărm sau din larg pentru primirea, tratarea, spălarea, curăţarea, sortarea, împachetarea şi ambalarea moluştelor bivalve vii destinate consumului uman (aşa-numitele "centre de expediere"), orice unitate cu rezervoare aprovizionate cu apă de mare curată în care sunt plasate moluşte bivalve vii pe perioada necesară reducerii contaminării astfel încât să fie corespunzătoare pentru consumul uman(aşa-numitele "centre de purificare") şi alte unităţi similare situate în interiorul unei astfel de zone legate din punct de vedere epidemiologic trebuie autorizate individual;
(b)să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator; şi
(i)să opereze printr-un sistem comun de biosecuritate; şi
(ii)animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină aceleiaşi unităţi epidemiologice.
Atunci când o singură autorizare este acordată pentru un grup de unităţi de acvacultură, normele prevăzute la articolul 178 şi la articolele 180 - 184 şi normele adoptate în temeiul articolului 180 alineatul (2) şi articolului 181 alineatul (2) care se aplică unei singure unităţi de acvacultură sunt aplicabile întregului grup de unităţi de acvacultură.
Art. 178: Aprobarea statutului de unităţi de acvacultură izolate
Operatorii de unităţi de acvacultură, care doresc să obţină statutul de unitate izolată:
(a)solicită aprobarea din partea autorităţii competente în conformitate cu articolul 180 alineatul (1);
(b)deplasează animalele de acvacultură către sau dinspre unitatea lor în conformitate cu cerinţele de la articolul 203 alineatul (1) şi cu orice acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 203 alineatul (2) numai după ce unitatea lor a obţinut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu articolul 181 sau 183.
Art. 179: Autorizarea unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor:
(a)se asigură că a fost obţinută autorizarea necesară în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (1); şi
(1)Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(b)solicită autorităţii competente, în conformitate cu articolul 180 alineatul (1), autorizarea pentru sacrificarea sau prelucrarea animalelor acvatice în scop de control al bolilor în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (b), articolul 62 şi articolele 68 alineatul (1), 79 şi 80 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 63, articolelor 70 alineatul (3) şi 71 alineatul (3).
Art. 180: Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării
(1)Pentru a solicita autorizarea unităţii lor, astfel cum se prevede la articolul 176 alineatul (1), articolul 177, articolul 178 litera (a) şi articolul 179, operatorii furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
a)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
b)amplasarea unităţii în cauză şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
c)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură relevante pentru autorizare care sunt deţinute în cadrul unităţii;
d)tipul de unitate de acvacultură;
e)în cazul autorizării unui grup de unităţi de acvacultură, informaţii care demonstrează că grupul respectiv respectă condiţiile prevăzute la articolul 177;
f)alte aspecte ale modului de funcţionare a unităţii de acvacultură în cauză care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta;
g)aprovizionarea cu apă a unităţii şi evacuarea apei din unitate;
h)măsurile de biosecuritate ale unităţii.
(2)Operatorii unităţilor astfel cum se prevede la alineatul (1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în unităţi în privinţa problemelor menţionate la alineatul (1);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în cererea pentru autorizarea unităţii lor, în conformitate cu alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 181: Acordarea autorizării şi condiţiile de autorizare şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă acordă autorizarea unităţilor de acvacultură astfel cum se menţionează la articolul 176 alineatul (1) şi la articolul 178 litera (a), grupurilor de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 177 şi unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor menţionate la articolul 179 numai în cazul în care aceste unităţi:
a)respectă următoarele dispoziţii, după caz, privind:
(i)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) şi orice norme adoptate în conformitate cu articolul 10 alineatul (6);
(ii)cerinţele în materie de supraveghere astfel cum se prevede la articolul 24 şi în cazul în care este relevant pentru tipul de unitate în cauză şi riscul implicat, la articolul 25;
(iii)ţinerea evidenţelor astfel cum se prevede la articolele 186 - 188 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 189 şi 190;
b)dispun de instalaţii şi echipamente care:
(i)sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii şi răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate de acvacultură în cauză;
(ii)dispun de o capacitate corespunzătoare pentru speciile, categoriile şi cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice în cauză;
c)nu prezintă riscuri inacceptabile de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de reducere a riscurilor;
d)dispun de un sistem care permite operatorului în cauză să demonstreze autorităţii competente că cerinţele prevăzute la literele (a), (b) şi (c) sunt îndeplinite.
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (i);
b)supravegherea astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (ii);
c)instalaţiile şi echipamentele astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b).
(3)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate care vor fi adoptate în temeiul alineatului (2), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;
b)speciile şi categoriile de animale de acvacultură sau acvatice, relevante pentru autorizare;
c)tipul de producţie în cauză;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură şi speciilor şi categoriilor de animale deţinute în respectivele unităţi.
Art. 182: Domeniul de aplicare al autorizării unităţilor
Autoritatea competentă precizează în mod explicit în autorizaţia acordată unei unităţi de acvacultură sau a unei unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor acordată în temeiul articolului 181 alineatul (1), în urma unei solicitări formulate în conformitate cu articolul 176, articolul 177, articolul 178 litera (a), ori cu articolul 179:
(a)pentru ce tipuri de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 176 alineatul (1) şi la articolul 178 litera (a), grupuri de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 177 şi unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor menţionate la articolul 179 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 176 alineatul (4) litera (b) se aplică autorizaţia;
(b)pentru ce specii şi categorii de animale de acvacultură se aplică autorizaţia.
Art. 183: Proceduri pentru acordarea autorizaţiei de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă stabileşte procedurile pe care operatorii să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităţilor lor în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) şi articolele 178 şi 179.
(2)La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator în conformitate cu articolul 176 alineatul (1), articolul 178 sau articolul 179, autoritatea competentă face o vizită la faţa locului.
(3)Cu condiţia ca cerinţele menţionate la articolul 181 să fie îndeplinite, autoritatea competentă acordă autorizarea.
(4)În cazul în care o unitate nu îndeplineşte toate cerinţele pentru autorizare astfel cum se menţionează la articolul 181, autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie condiţionată unei unităţi în cazul în care, din cererea operatorului în cauză şi din vizita ulterioară la faţa locului stabilită la alineatul (2) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplineşte toate cerinţele principale pentru a oferi garanţii suficiente că unitatea nu prezintă un risc semnificativ.
(5)În cazul în care autorizaţia condiţionată a fost acordată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, aceasta acordă o autorizare completă numai în cazul în care reiese din o altă vizită la faţa locului a unităţii, efectuată în termen de trei luni de la data acordării autorizaţiei condiţionate, sau din documentaţia pusă la dispoziţie de către operator în termen de trei luni de la data respectivă, că unitatea respectă toate condiţiile de autorizare prevăzute la articolul 181 alineatul (1) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 181 alineatul (2).
În cazul în care vizita la faţa locului sau documentaţia menţionată la primul paragraf arată că a avut loc un progres evident, dar că unitatea nu respectă încă toate cerinţele respective, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiţionate nu poate depăşi o perioadă totală de şase luni.
Art. 184: Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizaţiile acordate unităţilor în conformitate cu articolul 181 alineatul (1), la intervale adecvate, în funcţie de riscul implicat.
(2)În cazul în care o autoritate competentă identifică deficienţe grave într-o unitate în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 181 alineatul (1) şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 181 alineatul (2), iar operatorul respectivei unităţi nu este în măsură să furnizeze garanţii adecvate că aceste deficienţe vor fi eliminate, autoritatea competentă iniţiază procedurile de retragere a autorizaţiei acordate unităţii.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate doar suspenda, mai degrabă decât să retragă, autorizaţia unei unităţi în cazul în care operatorul poate garanta că va elimina deficienţele respective într-un interval rezonabil de timp.
(3)Autorizaţia se acordă după retragere sau se reacordă după suspendare, în conformitate cu alineatul (2), numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerinţele prezentului regulament, pertinente pentru acest tip de unitate.
Art. 185: Registrul pentru unităţi de acvacultură şi unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
(1)Fiecare autoritate competentă întocmeşte şi menţine la zi un registru cu:
a)toate unităţile de acvacultură înregistrate în conformitate cu articolul 173;
b)toate unităţile de acvacultură autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1);
c)toate unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1).
(2)Registrul de unităţi de acvacultură prevăzut la alineatul (1) conţine următoarele informaţii:
a)numele şi adresa operatorului unităţii în cauză şi numărul de înregistrare al acesteia;
b)amplasarea unităţii de acvacultură sau, după caz, a grupului de unităţi de acvacultură în cauză;
c)tipul de producţie în unitate;
d)aprovizionarea cu apă a unităţii şi evacuarea apei din unitate, atunci când este cazul;
e)speciile de animale de acvacultură deţinute în unitate;
f)informaţii la zi privind statutul sanitar din unitatea de acvacultură înregistrate sau, dacă este cazul, al grupului de unităţi, în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d).
(3)În cazul unităţilor autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1), autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului, prin mijloace electronice, cel puţin informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (a), (c), (e) şi (f) din prezentul articol, sub rezerva cerinţelor referitoare la protecţia datelor.
(4)Dacă este cazul şi este relevant, o autoritate competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alineatul (1) cu înregistrarea în alte scopuri.
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)informaţiile detaliate relevante care trebuie incluse în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol;
b)disponibilitatea publică a respectivului registru.
Art. 186: Obligaţiile operatorilor de unităţi de acvacultură de a ţine evidenţe
(1)Operatorii de unităţi de acvacultură care fac obiectul obligaţiei de înregistrare în conformitate cu articolul 173 sau al autorizării în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) ţin şi menţin evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură în unitatea lor;
b)circulaţia animalelor de acvacultură şi a produselor de origine animală obţinute din aceste animale către şi din unităţile de acvacultură, indicând, după caz:
(i)locul lor de origine sau de destinaţie;
(ii)data deplasărilor respective;
c)certificatele de sănătate animală pe hârtie sau în format electronic care trebuie să însoţească deplasările animalelor de acvacultură care sosesc la unitatea de acvacultură în conformitate cu articolul 208 şi cu normele adoptate în conformitate cu articolul 211 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi cu articolul 213 alineatul (2);
d)mortalitatea la fiecare unitate epidemiologică şi alte probleme legate de boli în cadrul unităţii de acvacultură în raport cu tipul de producţie;
e)măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru:
(i)speciile şi categoriile de animale de acvacultură din cadrul unităţii;
(ii)tipul de producţie în unitatea de acvacultură;
(iii)tipul şi dimensiunile unităţii de acvacultură;
f)rezultatele oricăror vizite de verificare a sănătăţii animale necesare în conformitate cu articolul 25 alineatul (1). Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Unităţile de acvacultură care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţa tuturor sau a unora dintre informaţiile prevăzute la literele (c), (d) şi (e) de la alineatul (1), cu condiţia ca trasabilitatea să fie asigurată.
(3)Operatorii unităţilor de acvacultură ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1) în cadrul unităţii de acvacultură în cauză şi:
a)le ţin astfel încât trasabilitatea locurilor de origine şi de destinaţie ale animalelor acvatice să poată fi garantată;
b)le pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
c)le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.
Prin derogare de la cerinţa ca evidenţele să fie păstrate în cadrul unităţii în cauză, astfel cum se prevede la primul paragraf, în cazul în care păstrarea lor în unitatea respectivă este fizic imposibilă, evidenţele respective se păstrează în biroul de unde se realizează administrarea afacerii.
Art. 187: Obligaţia de a ţine evidenţe în cadrul unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
(1)Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor supuse autorizării în conformitate cu articolul 179 ţin şi păstrează evidenţe:
a)ale tuturor deplasărilor în şi din unitatea lor ale animalelor de acvacultură şi ale produselor de origine animală obţinute de la aceste animale;
b)ale evacuării apei din unitate şi ale măsurilor de biosecuritate relevante.
(2)Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor:
a)ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1) în cadrul unităţii lor şi le pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
b)păstrează respectivele evidenţe pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
Art. 188: Obligaţia de a ţine evidenţe pentru transportatori
(1)Transportatorii de animale acvatice destinate unităţilor de acvacultură sau care urmează să fie eliberate în natură ţin şi menţin evidenţe privind:
a)categoriile, speciile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice transportate de către aceştia;
b)ratele de mortalitate ale animalelor de acvacultură şi ale animalelor acvatice sălbatice în cauză în timpul transportului, în funcţie de tipul de transport şi de speciile de animale de acvacultură şi animale acvatice sălbatice transportate;
c)unităţile de acvacultură şi unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor vizitate de mijloacele de transport;
d)orice schimb de apă care a avut loc în timpul transportului, precizând sursa apei noi şi locurile de eliberare a apei:
e)curăţarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport.
Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Transportatorii care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţa tuturor sau a unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1), cu condiţia ca trasabilitatea să fie asigurată.
(3)Transportatorii ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1):
a)în aşa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
b)pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 189: Delegarea de competenţe privind ţinerea evidenţelor
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele de completare a cerinţelor privind ţinerea evidenţelor prevăzute la articolele 186, 187 şi 188 în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie înregistrate de operatori în plus faţă de cele prevăzute la articolul 186 alineatul (1), articolul 187 alineatul (1) şi articolul 188 alineatul (1).
(2)Comisia are în vedere următoarele aspecte la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (1):
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate de acvacultură sau de transport;
b)speciile şi categoriile de animale acvatice deţinute în cadrul unităţii de acvacultură în cauză sau care sunt transportate la sau de la respectiva unitate;
c)tipul de producţie în unitate;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură sau de unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor;
e)numărul, volumul sau greutatea animalelor acvatice deţinute în cadrul unităţii sau care sunt transportate la sau de la aceasta.
Art. 190: Competenţe de executare privind exonerări de la cerinţele de ţinere a evidenţelor
Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi de acvacultură şi de operatori care pot fi exoneraţi de către statele membre de la cerinţele de ţinere a evidenţelor prevăzute la articolele 186 şi 188, în ceea ce priveşte:
(a)operatorii anumitor categorii de instalaţii de acvacultură şi transportatorii;
(b)unităţile de acvacultură care deţin sau, respectiv, transportatorii care transportă un număr redus de animale de acvacultură sau un număr mic de animale acvatice;
(c)anumite specii şi categorii de animale acvatice.
La adoptarea actelor de punere în aplicare respective, Comisia întemeiază actele respective pe criteriile prevăzute la articolul 189 alineatul (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 191: Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor acvatice
(1)Operatorii iau măsuri adecvate pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice nu pune în pericol statutul sanitar de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
b)bolile emergente.
(2)Operatorii deplasează animalele acvatice în unităţi de acvacultură sau pentru consumul uman sau le eliberează în natură numai în cazul în care animalele în cauză respectă următoarele condiţii:
a)provin, cu excepţia animalelor acvatice sălbatice, de la unităţi care:
(i)au fost înregistrate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 173,
(ii)au fost autorizate de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu articolele 181 şi 182, atunci când acest lucru este impus de articolul 176 alineatul (1), de articolul 177 sau de articolul 178; sau
(iii)au primit o derogare de la cerinţa de înregistrare prevăzută la articolul 173.
b)nu fac obiectul:
(i)restricţiilor de circulaţie care afectează speciile şi categoriile în cauză după cum se prevede în normele stabilite la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolul 62, articolul 64, articolul 65, articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi articolul 81 şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); sau
(ii)măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în temeiul articolului 259.
Cu toate acestea, operatorii pot deplasa respectivele animale acvatice în cazul în care sunt prevăzute derogări de la restricţiile de circulaţie pentru astfel de deplasări sau eliberări în titlul II din partea III (articolele 53 - 83) sau sunt prevăzute derogări de la măsurile de urgenţă în normele adoptate în temeiul articolului 259.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele de acvacultură, după părăsirea locului lor de origine, sunt transportate direct la locul final de destinaţie.
Art. 192: Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului
(1)Operatorii iau măsurile corespunzătoare şi necesare de prevenire a bolilor pentru a se asigura că:
a)statutul sanitar al animalelor acvatice nu este pus în pericol în cursul transportului;
b)operaţiunile de transport al animalelor acvatice nu cauzează o posibilă răspândirea bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la oameni şi animale pe traseu şi în locurile de destinaţie;
c)curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport şi alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt efectuate în funcţie de riscurile implicate de operaţiunile de transport în cauză;
d)orice schimb de apă şi evacuare a apei în timpul transportului animalelor acvatice destinate acvaculturii sau eliberării în natură se efectuează în locuri şi în condiţii care nu pun în pericol statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al:
(i)animalelor acvatice transportate;
(ii)oricăror animale acvatice de pe traseu şi până la locul de destinaţie;
(iii)animalelor acvatice prezente la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)condiţiile şi cerinţele privind curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport în conformitate cu alineatul (1) litera (c) din prezentul articol şi utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;
b)alte măsuri adecvate de biosecuritate pe timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol;
c)schimbul de apă şi evacuarea apei în timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol.
Art. 193: Schimbarea utilizării prevăzute
(1)Animalele acvatice care sunt deplasate pentru a fi distruse sau sacrificate în conformitate cu următoarele măsuri nu trebuie folosite în niciun alt scop:
a)oricare dintre măsurile de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1) litera (c), articolul 55 alineatul (1), articolele 56, 61, 62, 64, 65 şi 70, articolul 74 alineatele (1) şi (2), articolele 79, 80, 81 şi 82 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 63, articolul 67, articolul 70 alineatul (3), articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (4) şi articolul 83 alineatul (2);
b)măsurile de urgenţă astfel cum se prevede la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 259.
(2)Animalele acvatice deplasate în vederea consumului uman, acvaculturii, eliberării în natură sau a oricărui alt scop, nu trebuie folosite în niciun alt scop decât cel preconizat.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate autoriza o schimbare a utilizării animalelor acvatice într-un scop diferit de cel preconizat iniţial, cu condiţia ca noua utilizare să nu prezinte un risc mai ridicat pentru statutul sanitar al animalelor acvatice de la locul de destinaţie decât scopul preconizat iniţial.
Art. 194: Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie
(1)Operatorii unităţilor de acvacultură şi ai unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor care primesc animale acvatice şi operatorii care primesc animale acvatice pentru eliberarea în natură, înainte ca animalele acvatice să fie descărcate:
a)verifică prezenţa unuia dintre următoarele documente, în cazul în care acesta este necesar:
(i)certificatele de sănătate animală prevăzute la articolul 208 alineatul (1), articolul 209 şi articolul 223 alineatul (1) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 189, 211 şi 213;
(ii)documentele de declaraţie pe proprie răspundere prevăzute la articolul 218 alineatul (1) şi în normele adoptate în temeiul articolului 218 alineatele (3) şi (4);
b)după verificarea animalelor acvatice pe care le-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă privind:
(i)animalele acvatice primite;
(ii)documentele menţionate la litera (a) punctele (i) şi (ii).
(2)În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b), operatorul izolează animalele acvatice vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă de la locul de destinaţie ia o decizie cu privire la acestea.
Art. 195: Cerinţe generale în ceea ce priveşte circulaţia animalelor de acvacultură care tranzitează state membre, dar sunt destinate exportului din Uniune către ţări terţe sau teritorii
Operatorii se asigură că animalele de acvacultură destinate exportului către o ţară terţă sau un teritoriu, care tranzitează teritoriul altui stat membru, îndeplinesc cerinţele stabilite la articolele 191, 192 şi 193.
Art. 196: Mortalitate anormală sau alte simptome de boală gravă
(1)Operatorii deplasează animale acvatice dintr-o unitate de acvacultură sau din natură într-o altă unitate de acvacultură sau le eliberează în natură numai dacă animalele respective:
a)nu prezintă simptome de boală; şi
b)provin dintr-o unitate de acvacultură sau dintr-un mediu unde nu există mortalităţi anormale cu o cauză nedeterminată.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate, pe baza unei evaluări a riscurilor implicate, să autorizeze deplasarea sau eliberarea animalelor acvatice astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, cu condiţia ca animalele în cauză să provină dintr-o parte a unităţii de acvacultură, sau din natură, care este independentă de unitatea epidemiologică în care au fost înregistrate mortalitatea anormală sau alte simptome de boală.
În cazul în care deplasarea sau eliberarea menţionate la prezentul alineat se efectuează către alt stat membru, aceasta se autorizează numai de către autoritatea competentă dacă autorităţile competente din statul membru de destinaţie şi, dacă este cazul, din statele membre de tranzit, şi-au dat acordul pentru o astfel de deplasare sau eliberare.
Art. 197: Circulaţia animalelor de acvacultură destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) sau (c) către o unitate de acvacultură sau pentru eliberare în natură într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de aceste boli listate în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4), numai dacă animalele în cauză provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de bolile respective.
(2)Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) sau (c) către o unitate de acvacultură sau pentru eliberare în natură într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment din acesta care face obiectul unui program de eradicare pentru una sau mai multe dintre bolile listate astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1) sau (2), numai dacă animalele în cauză provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta declarat(ă) indemn(ă) de bolile respective.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind derogările de la cerinţele de circulaţie sau de eliberare prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), datorită:
a)speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;
b)tipului de unitate de origine şi de destinaţie;
c)utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură;
d)locului de destinaţie pentru animalele de acvacultură;
e)tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau de destinaţie.
Art. 198: Derogări acordate de statele membre în ceea ce priveşte obligaţia operatorilor privind circulaţia animalelor de acvacultură între statele membre, zonele sau compartimentele care fac obiectul unui program de eradicare
Prin derogare de la articolul 197 alineatele (1) şi (2), statele membre pot autoriza operatorii să deplaseze animale de acvacultură într-o zonă sau un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatele (1) şi (2) în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), dintr-o altă zonă sau alt compartiment pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleaşi boli listate, cu condiţia ca această circulaţie să nu pună în pericol statutul sanitar din statul membru, din zona sau din compartimentul de destinaţie.
În cazul în care circulaţia respectivă se efectuează către alt stat membru, autoritatea competentă autorizează circulaţia în cauză numai dacă autorităţile competente din statul membru de destinaţie şi, dacă este cazul, din statele membre de tranzit, şi-au dat acordul în acest sens.
Art. 199: Măsurile statelor membre privind eliberarea în natură a animalelor acvatice
Statele membre pot solicita ca animalele acvatice să fie eliberate în natură numai în cazul în care provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) sau cu articolul 37 alineatul (1), în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) pentru care specia de animale acvatice care urmează să fie deplasate este o specie listată, indiferent de statutul sanitar din zona în care animalele acvatice urmează să fie eliberate.
Art. 200: Circulaţia animalelor acvatice sălbatice destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Articolele 196, 197 şi 198 se aplică circulaţiei animalelor acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură.
(2)Operatorii iau măsurile adecvate şi necesare de prevenire a bolilor atunci când deplasează animale acvatice sălbatice între habitate, pentru a se asigura că:
a)aceste deplasări nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice din locul de destinaţie; şi
b)sunt instituite măsuri de diminuare a riscurilor sau alte măsuri de biosecuritate adecvate, în cazul în care este necesar să se asigure conformitatea cu litera (a).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind măsurile de prevenire a bolilor şi de diminuare a riscurilor care trebuie luate de operatori, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol. Până la adoptarea acestor acte delegate, autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate decide cu privire la astfel de măsuri.
Art. 201: Circulaţia animalelor de acvacultură vii destinate consumului uman în statele membre sau în zonele sau în compartimentele din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură vii din speciile listate relevante pentru bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sau (c) destinate consumului uman către un stat membru sau către o zonă sau un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4) sau pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2) în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) numai dacă animalele respective provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4).
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot autoriza operatorii să introducă animale de acvacultură vii într-o zonă sau un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2) în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), dintr-o altă zonă sau alt compartiment pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleaşi boli în respectivul stat membru, cu condiţia ca această deplasare să nu pună în pericol statutul sanitar din statul membru sau din zona sau din compartimentul din acesta.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind derogările prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru deplasările de animale de acvacultură vii care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
a)speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;
b)metodelor de deţinere a animalelor de acvacultură şi tipului de producţie în unităţile de acvacultură de origine şi de destinaţie;
c)utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură;
d)locului de destinaţie pentru animalele de acvacultură;
e)tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau locul de destinaţie.
Art. 202: Circulaţia animalelor acvatice sălbatice vii destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Articolul 201 alineatele (1) şi (2) şi normele adoptate în temeiul articolului 201 alineatul (3) se aplică, de asemenea, circulaţiei animalelor acvatice sălbatice vii destinate consumului uman şi care sunt destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau articolul 37 alineatul (4) sau care fac obiectul unui program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2), în cazul în care măsurile adoptate în temeiul acestora sunt necesare pentru a se asigura că animalele respective nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice de la locul de destinaţie.
(2)Alineatul (1) din prezentul articol se aplică, de asemenea, animalelor acvatice vii care nu intră în sfera definiţiei animalelor de acvacultură de la articolul 4 alineatul (7).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele de circulaţie pentru animalele acvatice sălbatice destinate consumului uman, de completare a alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 203: Animale acvatice destinate unităţilor izolate pentru acvacultură şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale acvatice către o unitate izolată pentru acvacultură numai în cazul în care animalele respective îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin dintr-o altă unitate izolată pentru acvacultură;
b)nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la speciile de animale listate din cadrul unităţii izolate pentru acvacultură de destinaţie, cu excepţia cazului în care deplasarea în cauză este autorizată în scopuri ştiinţifice.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)norme detaliate privind circulaţia animalelor de acvacultură către unităţi izolate pentru acvacultură, în plus faţă de cea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol;
b)normele speciale pentru circulaţia animalelor de acvacultură către unităţile izolate pentru acvacultură în care măsurile existente de diminuare a riscurilor garantează că respectiva circulaţie nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea animalelor de acvacultură din acea unitate izolată pentru acvacultură şi din unităţile învecinate.
Art. 204: Circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice pe teritoriul statului membru de destinaţie, atunci când respectiva circulaţie nu îndeplineşte cerinţele de la secţiunile 1 - 3 (articolele 191 - 202), cu excepţia articolului 191 alineatele (1) şi (3) şi a articolelor 192, 193 şi 194.
(2)Autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) acordă derogări, astfel cum se prevede la respectivul alineat, numai în următoarele condiţii:
a)autorităţile competente de la locurile de destinaţie şi de origine:
(i)au convenit asupra condiţiilor pentru astfel de deplasări;
(ii)se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia animalelor acvatice respective să nu pună în pericol statutul sanitar la locurile de tranzit şi de destinaţie cu privire la bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(iii)au notificat, atunci când este cazul, autorităţilor competente din statele membre de tranzit derogarea acordată şi condiţiile în care aceasta a fost acordată;
b)circulaţia în cauză are loc sub supravegherea autorităţilor competente din locurile de origine şi de destinaţie şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente din statul membru de tranzit.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind normele pentru acordarea derogărilor de către autorităţile competente, de completare a celor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 205: Alte utilizări specifice ale animalelor acvatice, cerinţe şi derogări specifice şi delegarea de competenţe
(1)Operatorii iau măsurile preventive necesare pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice care sunt destinate unor scopuri sau utilizări specifice listate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) - (vi) din prezentul articol nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), la animalele acvatice de la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţele specifice de completare a normelor prevăzute în secţiunile 1 - 3 (articolele 191 - 202) şi în ceea ce priveşte circulaţia animalelor acvatice în următoarele scopuri:
(i)grădini zoologice, magazine de animale de companie, angrosişti şi iazuri de grădină;
(ii)expoziţii;
(iii)pescuit sportiv, inclusiv momeală de pescuit;
(iv)evenimente culturale şi evenimente similare;
(v)acvarii comerciale; sau
(vi)asistenţă medicală şi alte scopuri similare.
b)derogările de la secţiunile 1-3 (articolele 191 - 202) cu excepţia articolului 191 alineatele (1) şi (3), a articolului 192, a articolului 193 şi a articolului 194 în ceea ce priveşte circulaţia animalelor acvatice menţionate la litera (a) din prezentul alineat, cu condiţia să se aplice dispoziţii adecvate privind biosecuritatea, astfel încât circulaţia respectivă să nu prezinte un risc semnificativ la adresa statutului sanitar la locul de destinaţie.
Art. 206: Competenţa de executare pentru adoptarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme temporare, prin completarea normelor stabilite în prezentul capitol privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice, sau prin adoptarea unor norme alternative la acestea, în cazul în care:
a)cerinţele de circulaţie prevăzute la articolul 196, articolul 197 alineatul (1), articolul 198, articolul 199, articolul 200 alineatele (1) şi (2), articolul 201, articolul 202 alineatul (1), articolul 203 alineatul (1), articolul 204 alineatele (1) şi (2) şi în normele adoptate în temeiul articolului 197 alineatul (3), articolului 200 alineatul (3), articolului 202 alineatul (3), articolului 203 alineatul (2), articolului 204 alineatul (3) şi al articolului 205 nu sunt eficiente pentru diminuarea riscurilor generate de deplasarea animalelor acvatice; sau
b)bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) par să se răspândească în pofida cerinţelor privind circulaţia stabilite în conformitate cu secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Din motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător referitoare la o boală listată care reprezintă un risc de impact foarte important şi ţinând seama de aspectele menţionate la articolul 205, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 207: Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune
La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate şi în actele de punere în aplicare menţionate la articolul 203 alineatul (2), articolul 204 alineatul (3), articolul 205 şi articolul 206, Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
(a)riscurile implicate de circulaţia menţionată în dispoziţiile respective;
(b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al locurilor de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(c)speciile de animale acvatice listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(d)măsurile de biosecuritate în vigoare la locurile de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(e)orice condiţii specifice în care sunt deţinute animalele acvatice;
(f)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură şi specia şi categoria de animale acvatice în cauză;
(g)alţi factori epidemiologici.
Art. 208: Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură numai dacă sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), în cazul în care animalele în cauză sunt din speciile listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi sunt destinate introducerii într-un stat membru sau într-ozonă sau într-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) şi cu articolul 37 alineatul (4) sau în care este instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2), în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c).
(2)Operatorii deplasează animale de acvacultură numai dacă sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), în cazul în care animalele în cauză sunt din speciile listate pentru bolile relevante menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 64, articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 67, articolului 68, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 83 alineatul (2) şi articolului 259 pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b).
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală însoţeşte animalele de acvacultură de la locul de origine la locul de destinaţie finală, cu excepţia cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul articolului 214.
Art. 209: Obligaţia operatorilor de a se asigura că alte animale acvatice sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)În cazurile în care, din cauza riscului implicat de circulaţia animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură, este necesară certificarea sănătăţii animale în conformitate cu normele prevăzute la articolul 211 alineatul (1) litera (a), operatorii deplasează respectivele animale acvatice numai dacă animalele în cauză sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolul 216 alineatul (1).
(2)Articolul 208 se aplică, de asemenea, animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură, destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură. În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine concluzionează că certificarea nu este fezabilă din cauza naturii locului de origine al animalelor acvatice respective, aceasta poate autoriza circulaţia fără certificat de sănătate animală, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de destinaţie.
(3)Prezentul articol nu se aplică animalelor acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.
Art. 210: Acordarea de derogări de către statele membre în privinţa certificării sănătăţii animale
Prin derogare de la cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolele 208 şi 209, statele membre pot acorda derogări privind circulaţia pe teritoriul lor a anumitor transporturi de animale acvatice fără certificat de sănătate animală, cu condiţia ca acestea să fi instituit un sistem alternativ care să garanteze că transporturile de astfel de animale pot fi urmărite şi că îndeplinesc cerinţele privind sănătatea animală pentru circulaţia în cauză prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
Art. 211: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale pentru animalele acvatice
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţa privind certificarea sănătăţii animale pentru circulaţia animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură menţionate la articolul 209 alineatul (1), în cazul în care certificarea sănătăţii animale este imperativă pentru a se asigura că circulaţia în cauză îndeplineşte următoarele cerinţe de sănătate animală pentru speciile listate de animale în cauză:
(i)cerinţele prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207) şi normele adoptate în temeiul secţiunilor respective;
(ii)măsurile de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolele 62 şi 64, şi articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1) şi articolele 79 şi 80 sau normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 68, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2);
(iii)măsurile de urgenţă astfel cum se prevede în normele adoptate în temeiul articolului 259;
b)normele speciale pentru certificarea sănătăţii animale astfel cum se prevede la articolele 208 şi 209 în cazul în care măsurile specifice de diminuare a riscurilor luate de către autoritatea competentă garantează:
(i)trasabilitatea animalelor acvatice care sunt deplasate;
(ii)faptul că animalele acvatice deplasate îndeplinesc condiţiile de sănătate animală necesare pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207);
c)derogări de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la articolele 208 şi 209 şi condiţiile pentru astfel de derogări şi pentru circulaţia animalelor acvatice care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
(i)speciei, categoriilor sau etapei de viaţă a animalelor acvatice în cauză;
(ii)metodelor de deţinere şi tipului de producţie pentru aceste specii şi categorii de animale de acvacultură;
(iii)utilizării preconizate pentru animalele acvatice; sau
(iv locului de destinaţie pentru animalele acvatice.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind obligaţia operatorilor, astfel cum se prevede la articolul 209 alineatul (2), de a garanta că animalele acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 212: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală menţionat la articolele 208, 209 şi 210 conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinaţie şi, în cazul în care este relevant pentru răspândirea bolilor, orice unitate sau loc vizitat pe traseu;
b)o descriere, care să includă specia şi categoria, a animalelor acvatice în cauză;
c)cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) animalelor acvatice;
d)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele acvatice îndeplinesc cerinţele de sănătate animală relevante pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
(2)Certificatul de sănătate animală ar putea include şi alte informaţii necesare în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
Art. 213: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare cu privire la conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Comisia adoptă acte delegate, conform articolului 264, privind conţinutul certificatelor de sănătate animală astfel cum se prevede la articolul 212 alineatul (1):
a)normele detaliate privind conţinutul respectivelor certificate de sănătate animală prevăzute la articolul 212 alineatul (1) pentru diferite specii şi categorii de animale acvatice;
b)informaţii suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 212 alineatul (1).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 214: Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor acvatice către locul de destinaţie
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind măsurile specifice de completare a cerinţelor de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolele 208 şi 209 pentru următoarele tipuri de circulaţie a animalelor acvatice:
(a)circulaţia animalelor acvatice care nu îşi pot continua călătoria către locul de destinaţie finală şi care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinaţie diferită, din unul sau mai multe dintre următoarele motive:
(i)traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neaşteptat din motive de bunăstare a animalelor;
(ii)accidente sau evenimente neprevăzute pe traseu;
(iii)acestea au fost respinse la locul de destinaţie într-un alt stat membru sau la frontiera externă a Uniunii;
(iv)acestea au fost respinse într-o ţară terţă sau într-un teritoriu;
(b)circulaţia animalelor acvatice în vederea expoziţiilor şi a evenimentelor sportive, a evenimentelor culturale şi a altor evenimente similare, şi întoarcerea ulterioară a acestora în ţara de origine.
Art. 215: Obligaţia operatorilor de a coopera cu autorităţile competente în vederea certificării sănătăţii animale
Operatorii:
(a)furnizează autorităţii competente, înainte de deplasarea preconizată, toate informaţiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la articolele 208 şi 209 şi în normele adoptate în temeiul articolelor 211, 213 şi 214;
(b)dacă este necesar, se asigură că animalele acvatice în cauză fac obiectul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi fizice, astfel cum se prevede în articolul 216 alineatul (3), precum şi în normele adoptate în temeiul articolului 216 alineatul (4).
Art. 216: Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă, la cererea unui operator, emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia animalelor acvatice, în cazurile prevăzute la articolele 208 şi 209 sau în normele adoptate în temeiul articolelor 211 şi 214, cu condiţia ca următoarele cerinţe de sănătate animală să fi fost respectate, după caz:
a)cele prevăzute la articolul 191, articolul 192 alineatul (1), articolul 193, articolul 195, articolul 196, articolul 197 alineatul (1), articolul 198, articolul 199, articolul 200 alineatele (1) şi (2), articolul 201, articolul 203 alineatul (1) şi articolul 204 alineatele (1) şi (2);
b)cele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 192 alineatul (2), articolului 197 alineatul (3), articolului 200 alineatul (3), articolului 201 alineatul (3), articolul 202 alineatul (3), articolului 203 alineatul (2), articolului 204 alineatul (3) şi articolului 205;
c)cele prevăzute în acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 206.
(2)Certificatele de sănătate animală:
a)se verifică, se ştampilează şi se semnează de către un medic veterinar oficial;
b)rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (c), pe parcursul căreia animalele acvatice care fac obiectul certificatelor trebuie să continue să îndeplinească garanţiile privind sănătatea animală cuprinse în acesta.
(3)Medicul veterinar oficial în cauză, înainte de semnarea unui certificat de sănătate animală, verifică, prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi fizice prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4), dacă animalele acvatice vizate de acesta îndeplinesc cerinţele prezentului capitol, dacă este cazul, luând în considerare speciile şi categoriile de animale acvatice în cauză şi cerinţele de sănătate animală.
(4)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate care stabilesc norme privind:
a)tipurile de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice pentru diferitele specii şi categorii de animale acvatice care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în conformitate cu alineatul (3), pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor din prezentul capitol;
b)termenele-limită pentru realizarea unor astfel de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice şi pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial, înainte de deplasarea transporturilor de animale acvatice.
c)durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.
Art. 217: Certificate electronice de sănătate animală
Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoţire astfel cum se prevede la articolul 216 alineatul (1) în cazul în care aceste certificate electronice de sănătate animală:
(a)conţin toate informaţiile pe care trebuie să le conţină certificatul tip de sănătate animală, în conformitate cu articolul 212 alineatul (1) şi cu normele adoptate în temeiul articolului 213;
(b)asigură trasabilitatea animalelor acvatice în cauză şi legătura dintre respectivele animale şi certificatul electronic de sănătate animală;
(c)asigură faptul că autorităţile competente din statul membru de origine, de tranzit şi de destinaţie pot avea acces la documentele electronice în orice moment pe durata transportului.
Art. 218: Declaraţia pe proprie răspundere de către operatori pentru deplasările de animale de acvacultură către alte state membre şi acte delegate
(1)Operatorii de la locul de origine emit un document de declaraţie pe proprie răspundere pentru deplasările de animale de acvacultură de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul lor de destinaţie în alt stat membru şi se asigură că aceasta însoţeşte animalele respective, în cazul în care nu există obligaţia ca acestea să fie însoţite de un certificat de sănătate animală astfel cum se prevede la articolele 208 şi 209 sau în orice norme adoptate în temeiul articolelor 211 şi 214.
(2)Documentul de declaraţie pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii privind animalele de acvacultură în cauză:
a)locurile lor de origine şi de destinaţie, iar, atunci când este cazul, orice loc relevant de pe traseu;
b)mijloacele de transport;
c)o descriere a animalelor de acvacultură, a categoriilor, a speciilor şi a cantităţii (număr, volum sau greutate) acestora, după cum este relevant pentru animalele în cauză;
d)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele de acvacultură îndeplinesc cerinţele de circulaţie prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)normele detaliate privind conţinutul declaraţiei pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru diferite specii şi categorii de animale de acvacultură;
b)informaţii suplimentare care trebuie să figureze în declaraţia pe proprie răspundere pe lângă cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind un formular tip pentru declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 219: Obligaţia operatorilor privind notificarea circulaţiei animalelor acvatice către alte state membre
(1)Operatorii, cu excepţia transportatorilor, notifică în prealabil autorităţii competente din statul membru de origine intenţia de deplasare a animalelor acvatice dintr-un stat membru către altul, în cazul în care:
a)animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală emis de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolele 208 şi 209 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 211 şi al articolului 214;

b)animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală pentru animale acvatice în cazul în care sunt deplasate dintr-o zonă de restricţie, astfel cum se menţionează la articolul 208 alineatul (2);

c)animalele de acvacultură şi animalele acvatice sălbatice care sunt deplasate sunt destinate:
(i)unei unităţi care face obiectul unei înregistrări în conformitate cu articolul 173 sau al autorizării în conformitate cu articolele 176 - 179;
(ii)eliberării în natură;
d)este necesară notificarea în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 221.
(2)În sensul notificării prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, operatorii furnizează autorităţii competente din statul lor membru de origine toate informaţiile necesare pentru a îi permite să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie deplasarea, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).
Art. 220: Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia animalelor acvatice către alte state membre
(1)Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia animalelor acvatice, astfel cum se menţionează la articolul 219, cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare de la această cerinţă de notificare în conformitate cu articolul 221 alineatul (1) litera (c).
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) se efectuează înaintea deplasării în cauză şi, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului TRACES.
(3)Statele membre desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la alineatul (1).
(4)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza operatorul în cauză să notifice parţial sau complet circulaţia animalelor acvatice prin intermediul sistemului TRACES autorităţii competente din statul membru de destinaţie.
Art. 221: Delegarea de competenţe şi actele de punere în aplicare pentru notificarea de către operatori şi de către autoritatea competentă referitoare la circulaţia animalelor acvatice
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţa privind notificarea de către operatori în conformitate cu articolul 219 a circulaţiei între statele membre a animalelor acvatice din specii sau categorii altele decât cele menţionate la respectivul articolul 219 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), în cazul în care trasabilitatea circulaţiei respective este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală prevăzute în prezentul capitol;
b)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice de către operatori şi autoritatea competentă, astfel cum se prevede la articolul 219 şi articolul 220 alineatul (1);
c)derogările de la cerinţele de notificare prevăzute la articolul 219 alineatul (1) litera (c) pentru specii şi categorii de animale acvatice sau tipuri de circulaţie care prezintă un risc nesemnificativ;
d)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES;
e)cerinţele pentru desemnarea de către statele membre a regiunilor astfel cum se prevede la articolul 220 alineatul (3).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)detaliile notificărilor efectuate de către:
(i)operatori către autoritatea competentă din statul membru de origine privind circulaţia animalelor acvatice în conformitate cu articolul 219;
(ii)autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinaţie privind circulaţia animalelor acvatice în conformitate cu articolul 220 alineatul (1);
b)termenele pentru:
(i)furnizarea de către operatori a informaţiilor necesare menţionate la articolul 219 alineatul (2) autorităţii competente din statul membru de;
(ii)notificarea circulaţiei de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 220 alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 222: Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori şi acte delegate
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, aceste produse nu provoacă răspândirea:
a)bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), ţinând seama de statutul sanitar de la locul de producţie, prelucrare şi de destinaţie;
b)bolile emergente.
(2)Operatorii se asigură că produsele de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, nu provin din unităţi sau din structuri din sectorul alimentelor şi nici nu sunt obţinute de la animale care provin din astfel de unităţi sau structuri din sectorul alimentelor care fac obiectul:
a)măsurilor de urgenţă astfel cum se prevede la articolele 257 şi 258 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 259, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la normele respective în partea VII (articolele 257 - 262);
b)unor restricţii de circulaţie aplicabile animalelor acvatice şi produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (e), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 76 alineatul (2) litera (b), articolul 76 alineatul (3), articolul 79, articolul 81 şi articolul 82 alineatele (2) şi (3) şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 76 alineatul (5) şi articolului 83 alineatul (2), cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la restricţiile de circulaţie respective în aceste norme.
(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele detaliate de completare a celor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol pentru circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, în ceea ce priveşte:
a)bolile, şi speciile de animale acvatice vizate de bolile respective, pentru care se aplică măsurile de urgenţă sau restricţiile de circulaţie la care se face referire la alineatul (2) din prezentul articol;
b)tipurile de produse de origine animală provenind de la animale acvatice;
c)măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală provenind de la animale acvatice la locurile de origine şi de destinaţie;
d)utilizarea prevăzută pentru produsele de origine animală provenind de la animale acvatice;
e)locul de destinaţie a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice.
(4)Prezentul articol nu se aplică produselor de origine animală provenind de la animale acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.
Art. 223: Certificate de sănătate animală şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, numai în cazul în care respectivele produse sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3):
a)produsele de origine animală de la animale acvatice care:
(i)sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de urgenţă prevăzute în normele adoptate în temeiul articolului 259; şi
(ii)provin de la animale acvatice din speciile care fac obiectul acestor măsuri de urgenţă;
b)produsele de origine animală de la animale acvatice care:
(i)sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor în conformitate cu articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (c), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c) articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a) şi articolul 79 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); şi

(ii)provin de la animale acvatice din speciile supuse respectivelor măsuri de control al bolilor.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), nu este necesar un astfel de certificat pentru circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice sălbatice, cu condiţia:
a)să fie instituite măsuri alternative de diminuare a riscurilor, autorizate de autoritatea competentă relevantă, care să garanteze că circulaţie respectivă nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate;
b)să fie asigurată trasabilitatea transporturilor de astfel de produse.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoţeşte produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul de destinaţie.
(4)La cererea operatorului în cauză, autoritatea competentă relevantă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii, conform dispoziţiilor de la alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în prezentul articol să fie respectate.
(5)Articolul 212 şi articolele 214 - 217 şi normele adoptate în temeiul articolului 213 şi al articolului 216 alineatul (4) se aplică certificării pentru circulaţia produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii astfel cum se menţionează în alineatul (1) din prezentul articol.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele şi normele detaliate cu privire la certificatul de sănătate animală care trebuie să însoţească produsele de origine animală altele decât animale acvatice vii, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, luând în considerare:
a)tipurile de produse de origine animală în cauză;
b)măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor în cauză, care reduc riscurile de răspândire a bolilor;
c)utilizarea prevăzută pentru respectivele produse;
d)locul de destinaţie a respectivelor produse.
Art. 224: Conţinutul certificatelor de sănătate animală şi acte delegate şi de punere în aplicare
(1)Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine şi unitatea sau locul de destinaţie;
b)o descriere a produselor de origine animală în cauză;
c)cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) produselor de origine animală;
d)identificarea produselor de origine animală, după cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (h) sau în orice norme adoptate în temeiul articolului 67;
e)informaţiile necesare pentru a demonstra că produsele în cauză îndeplinesc cerinţele privind restricţiile de circulaţie prevăzute la articolul 222 alineatul (2) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 222 alineatul (3).
(2)Certificatul de sănătate animală menţionat la alineatul (1) poate include alte informaţii cerute în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind modificarea şi completarea informaţiilor care trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind formularele tip de certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 225: Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte state membre
(1)Operatorii:
a)informează în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la intenţiile privind circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, în cazul în care transporturile în cauză trebuie însoţite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 223 alineatul (1);
b)furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din statul membru de origine să notifice statului membru de destinaţie circulaţia în cauză, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Autoritatea competentă din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinaţie referitor la circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animalele acvatice vii, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).
(3)Articolele 219 şi 220 şi orice norme adoptate în temeiul articolului 221 se aplică notificării privind produsele de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii.
Art. 226: Măsuri naţionale menite să limiteze impactul bolilor, altele decât bolile listate
(1)În cazul în care o boală diferită de bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animalelor acvatice sălbatice dintr-un stat membru, statul membru în cauză poate lua măsuri naţionale pentru a împiedica introducerea bolii respective sau în vederea combaterii răspândirii acesteia.
Statele membre se asigură că respectivele măsuri naţionale nu depăşesc limitele acţiunilor necesare şi corespunzătoare pentru a preveni introducerea bolii sau pentru a combate răspândirea bolii respective pe teritoriul statului membru în cauză.
(2)Statele membre notifică în avans Comisiei orice măsură naţională propusă menţionată la alineatul (1) care ar putea să afecteze circulaţia între statele membre.
(3)Comisia aprobă şi, dacă este necesar, modifică măsurile naţionale menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, prin acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)Aprobarea prevăzută la alineatul (3) este acordată numai în cazul în care este necesară instituirea unor restricţii asupra circulaţiei între statele membre pentru a preveni introducerea bolii sau pentru a controla răspândirea acesteia, după cum se menţionează la alineatul (1), având în vedere impactul general la nivelul Uniunii al bolii în cauză şi al măsurilor luate.
Art. 227: Cerinţele de sănătate animală privind alte animale şi materialul germinativ şi produsele de origine animală provenind de la aceste alte animale
În cazul în care alte animale aparţin unor specii listate pentru o boală listată astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), iar respectivele alte animale sau materialul germinativ sau produsele de origine animală provenind de la acestea reprezintă un risc pentru sănătatea publică sau cea animală din Uniune, se aplică una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:
(a)cerinţele privind înregistrarea, autorizarea, ţinerea evidenţelor şi registrele pentru unităţile şi transportatorii prevăzuţi la titlul I capitolul 1 şi titlul II capitolul 1 (articolele 84 - 101 şi, respectiv, articolele 172 - 175);
(b)cerinţele privind trasabilitatea prevăzute la articolele 108 - 111 şi articolul 117 pentru alte animale şi la articolul 122 pentru materialul germinativ;
(c)cerinţele de circulaţie:
(i)pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul terestru sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor terestre, ţinând seama de criteriile prevăzute la articolul 228 alineatul (3) literele (d) şi (e), de cerinţele prevăzute la secţiunea 1 (articolele 124 şi 125) şi în partea IV titlul I capitolul 3 secţiunea 6 (articolele 137 - 142), precum şi în partea IV titlul I capitolul 4 (articolele 155 şi 156);
(ii)pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul acvatic sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor acvatice, ţinând seama de criteriile prevăzute la articolul 228 alineatul (3) literele (d) şi (e) şi de cerinţele prevăzute în partea IV titlul II capitolul 2 secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207);
(iii)pentru materialul germinativ, cerinţele generale de circulaţie prevăzute la articolele 157 şi 158 şi cerinţele speciale de circulaţie către alte state membre prevăzute la articolele 164 şi 165;
(iv)pentru produsele de origine animală, obligaţiile generale de sănătate animală ale operatorilor referitor la producţia, prelucrarea şi distribuţia în Uniune a produselor de origine animală prevăzute la articolele 166 şi 222;
(d)obligaţia de certificare a sănătăţii animale care revine operatorilor şi autorităţilor competente şi declaraţia pe proprie răspundere pentru operatori:
(i)pentru alte animale, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 143 - 151 sau la articolele 208 - 218;
(ii)pentru materialul germinativ, conform normelor prevăzute la articolele 161 şi 162;
(iii)pentru produsele de origine animală, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 167 şi 168 sau la articolele 223 şi 224;

(e)obligaţia de a notifica circulaţia care revine operatorilor şi autorităţilor competente, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolele 152, 153, 154, 163 şi 169 şi la articolele 219 - 221 şi 225.
Art. 228: Delegarea de competenţe şi actele de punere în aplicare privind cerinţele de sănătate animală pentru alte animale şi materialul germinativ şi produsele de origine animală provenind de la alte animale
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind eventuale cerinţe specifice pentru alte animale, precum şi pentru materialul germinativ sau produsele de origine animală provenind de la acestea, care sunt necesare pentru a diminua riscul implicat de bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d), astfel cum se prevede la articolul 227.
(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme detaliate pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute la alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(3)La adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare prevăzute la alineatele (1) şi (2), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele criterii:
a)speciile sau categoriile de alte animale listate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) ca specii listate pentru una sau mai multe boli listate, pentru care se aplică una sau mai multe măsuri de prevenire şi de control prevăzute în prezentul regulament;
b)profilul bolii listate în cauză, care priveşte speciile şi categoriile de alte animale menţionate la litera (a);
c)fezabilitatea, disponibilitatea şi eficacitatea măsurilor de prevenire şi de control al bolilor pentru speciile listate care fac obiectul acestor măsuri;
d)mediul de viaţă terestru sau acvatic prevalent pentru respectivele alte animale;
e)tipurile de boli care afectează aceste alte animale, care pot fi fie boli care afectează în mod normal animalele terestre, fie care afectează în mod normal animalele acvatice, indiferent de mediul de viaţă prevalent menţionat la litera (d).
Art. 229: Cerinţele pentru intrare în Uniune a animalelor, materialului germinativ şi produselor de origine animală
(1)Statele membre permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, material germinativ şi produse de origine animală provenind din ţări terţe sau teritorii, numai dacă aceste transporturi îndeplinesc cerinţele următoare, cu excepţia cazului în care astfel de animale, material germinativ sau produse de origine animală fac obiectul unei derogări acordate în temeiul articolului 239 alineatul (2):
a)fără a aduce atingere articolului 230 alineatul (2), provin dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu terţ listate în conformitate cu articolul 230 alineatul (1) pentru respectivele specii şi categorii de animale sau respectivul material germinativ sau respectivele produse de origine animală ori provin dintr-o zonă sau un compartiment din acestea;
b)provin de la unităţi care sunt autorizate şi listate, în cazul în care autorizarea şi listarea respective se prevăd la articolul 233;
c)îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune prevăzute la articolul 234 alineatul (1) şi în orice acte delegate adoptate în temeiul articolului 234 alineatul (2), în cazul în care sunt prevăzute astfel de cerinţe pentru animalele, materialul germinativ sau produsele de origine animală în cauză;
d)sunt însoţite de un certificat de sănătate animală şi de declaraţii şi de alte documente cerute la articolul 237 alineatul (1) sau în normele adoptate în temeiul articolului 237 alineatul (4);
(2)Operatorii responsabili pentru transportul în cauză prezintă transporturile de animale, materiale germinative şi produse de origine animală provenind din ţări sau teritorii terţe în vederea controlului oficial astfel cum se prevede la articolul 47 din Regulamentul (UE) 2017/625.

Art. 230: Listele ţărilor terţe şi a teritoriilor din care este permisă introducerea în Uniune de animale, material germinativ şi produse de origine animală şi actele de punere în aplicare şi actele delegate
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, lista ţărilor terţe şi a teritoriilor din care se permite introducerea în Uniune a anumitor specii şi categorii de animale, material germinativ şi produse de origine animală, pe baza următoarelor criterii:
a)legislaţia privind sănătatea animală a ţării terţe sau a teritoriului în cauză şi normele privind intrarea în respectiva ţară terţă sau pe teritoriul respectiv a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală din alte ţări terţe şi teritorii;
b)garanţiile oferite de către autoritatea competentă din ţara terţă sau teritoriul în cauză referitor la punerea în aplicare eficientă şi controlul legislaţiei privind sănătatea animală menţionate la litera (a);
c)organizarea, structura, resursele şi competenţele juridice ale autorităţii competente din ţara terţă sau din teritoriul în cauză;
d)procedurile de certificare a sănătăţii animale în ţara terţă sau în teritoriul în cauză;
e)statutul sanitar din ţara terţă sau din teritoriul în cauză ori din zonele şi compartimentele acestea, cu privire la:
(i)bolile listate şi bolile emergente;
(ii)orice aspect de sănătate animală şi publică sau situaţia de mediu în ţara terţă sau în teritoriul în cauză, sau în zonele sau compartimentele acestora, care poate prezenta un risc pentru sănătatea animală sau publică sau pentru statutul ecologic al Uniunii;
f)garanţiile pe care le poate oferi autoritatea competentă din ţara terţă sau teritoriul în cauză în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de sănătate animală corespunzătoare în vigoare în Uniune sau aplicarea unor condiţii echivalente;
g)regularitatea şi rapiditatea cu care ţara terţă sau teritoriul în cauză furnizează informaţii cu privire la bolile animale infecţioase sau contagioase de pe teritoriul său Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animală (OIE), în special informaţii privind bolile enumerate în Codurile OIE;
h)rezultatele controalelor efectuate de Comisie în ţara terţă sau în teritoriul în cauză;
i)orice experienţă dobândită în urma intrărilor anterioare de animale, material germinativ şi produse de origine animală din ţara terţă sau teritoriul în cauză şi rezultatele controalelor oficiale efectuate la punctul de intrare în Uniune asupra acestor animale, material germinativ şi produse de origine animală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Până la adoptarea listelor prevăzute la alineatul (1) şi cu condiţia ca astfel de liste să nu fi fost întocmite în conformitate cu legislaţia Uniunii menţionată la articolul 270 alineatul (2), statele membre stabilesc ţările terţe şi teritoriile din care anumite specii şi categorii de animale, material germinativ sau produse de origine animală pot intra în Uniune.
În sensul primului paragraf din prezentul alineat, statele membre iau în considerare criteriile de includere în liste a ţărilor terţe şi a teritoriilor prevăzute la alineatul (1) literele (a) - (i) din prezentul articol.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind derogări de la alineatul (2) din prezentul articol, care să limiteze posibilitatea statelor membre de a decide din care dintre ţările terţe şi teritorii poate intra în Uniune o anumită specie şi categorie de animale, material germinativ sau produse de origine animală, atunci când este necesar din cauza riscului pe care îl presupune respectiva specie şi categorie de animale, material germinativ sau produs de origine animală.
Art. 231: Informaţiile care trebuie incluse în listele de ţări terţe şi teritorii
Comisia precizează următoarele informaţii pentru fiecare ţară terţă sau teritoriu din listele prevăzute la articolul 230 alineatul (1):
(a)speciile şi categoriile de animale, material germinativ sau produse de origine animală care pot intra în Uniune provenind din respectiva ţară terţă sau respectivul teritoriu;
(b)dacă animalele, materialul germinativ sau produsele de origine animală menţionate în conformitate cu litera (a) pot intra în Uniune în cazul în care provin de pe întregul teritoriu al acestei ţări terţe sau al acestui teritoriul sau numai dintr-una sau mai multe zone sau compartimente ale acesteia/acestuia;
(c)condiţiile specifice şi garanţiile privind sănătatea animală în ceea ce priveşte bolile listate.
Art. 232: Suspendarea şi retragerea de pe liste a ţărilor terţe şi a teritoriilor şi acte de punere în aplicare
(1)Comisia, prin acte de punere în aplicare, retrage o ţară sau un teritoriu de pe listele prevăzute la articolul 230 alineatul (1) sau suspendă intrarea în Uniune a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu, sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acestea, pentru oricare din următoarele motive:
a)ţara terţă sau teritoriul în cauză, ori una sau mai multe zone sau compartimente ale acestora, nu mai îndeplineşte criteriile stabilite la articolul 230 alineatul (1), în cazul în care sunt relevante pentru intrarea în Uniune a unei anumite specii şi categorii de animale, material germinativ sau produs de origine animală;
b)situaţia veterinară în ţara terţă sau teritoriul în cauză, sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acestea, este de aşa natură încât este necesară o suspendare sau o retragere de pe liste pentru a proteja statutul sanitar al animalelor din Uniune;
c)Comisia a solicitat ţării terţe sau teritoriului în cauză să furnizeze informaţii actualizate cu privire la situaţia veterinară şi alte aspecte menţionate la articolul 230 alineatul (1) şi ţara terţă sau teritoriul nu a furnizat aceste informaţii;
d)ţara terţă sau teritoriul în cauză a refuzat să consimtă la efectuarea unor controale de către Comisie, în numele Uniunii, pe teritoriul său.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de un risc important de a introduce în Uniune o boală listată astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
(3)Comisia, prin acte de punere în aplicare, poate reintroduce pe listele menţionate la articolul 230 alineatul (1) o ţară terţă sau un teritoriu, ori o zonă sau compartiment din acestea, care a fost retras(ă) de pe respectivele liste, sau poate autoriza din nou intrarea în Uniune a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală dintr-o ţară terţă sau un teritoriu, sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acestea, din care intrarea în Uniune a fost suspendată, pentru unul dintre următoarele motive:
a)pentru motivele menţionate la alineatul (1) litera (a) sau (c) din prezentul articol, cu condiţia ca ţara terţă sau teritoriul să demonstreze că respectă criteriile de includere pe listă stabilite la articolul 230 alineatul (1);
b)pentru motivele menţionate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol, cu condiţia ca ţara terţă sau teritoriul în cauză să furnizeze garanţiile adecvate că situaţia veterinară care a dus la suspendare sau retragere a fost rezolvată sau nu mai reprezintă o ameninţare pentru sănătatea animală sau publică a Uniunii;
c)pentru motivele menţionate la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol, cu condiţia ca:
(i)ţara terţă sau teritoriul în cauză să fi consimţit la efectuarea unor controale de către Comisie, în numele Uniunii, pe teritoriul său; şi
(ii) rezultatele respectivelor controale efectuate de Comisie să arate că ţara terţă sau teritoriul în cauză sau zonele şi compartimentele din acestea respectă criteriile de includere pe listă stabilite la articolul 230 alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 233: Autorizarea şi listarea unităţilor
(1)Statele membre permit intrarea în Uniune a animalelor terestre şi materialului germinativ de la acestea care provin de la un tip de unitate pentru care se cere autorizarea în Uniune în conformitate cu articolul 94 alineatul (2) şi cu normele adoptate în temeiul articolului 94 alineatul (3) şi articolului 95, în cazul în care respectiva unitate din ţara terţă sau din teritoriul în cauză:
a)respectă cerinţele privind sănătatea animală din respectiva ţară terţă sau teritoriu, care sunt echivalente cu normele pentru respectivul tip de unităţi aplicabile în Uniune;
b)este autorizată şi inclusă pe o listă de către autoritatea competentă din ţara terţă sau teritoriul de origine, cu excepţia cazului în care măsurile alternative de diminuare a riscurilor instituite în ţara terţă respectivă sau în teritoriul respectiv oferă garanţii echivalente pentru sănătatea animală din Uniune.
(2)Comisia colectează listele de unităţi autorizate menţionate la alineatul (1) litera (b) primite de la autorităţile competente din ţările terţe sau teritoriile în cauză.
(3)Comisia furnizează statelor membre toate listele noi sau actualizate de unităţi autorizate primite de la ţările terţe sau teritoriile în cauză şi le pune la dispoziţia publicului.
(4)Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, orice norme necesare pentru asigurarea aplicării uniforme a alineatului (1) litera (b).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 234: Cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a speciilor şi categoriilor de animale, material germinativ şi produse de origine animală
(1)Cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a speciilor şi categoriilor de animale, material germinativ şi produse de origine animală din ţări terţe sau teritorii:
a)sunt la fel de stricte ca cerinţele de sănătate animală prevăzute în prezentul regulament şi ca normele adoptate în temeiul acestora care se aplică circulaţiei de specii sau categorii de animale, material germinativ sau produse de origine animală în cauză în cadrul Uniunii sau
b)oferă garanţii echivalente cu cerinţele de sănătate animală aplicabile speciilor şi categoriilor de animale, material germinativ sau produse de origine animală prevăzute în partea IV (articolele 84 - 228) din prezentul regulament.
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele de sănătate animală pentru:
a)intrarea în Uniune a speciilor şi categoriilor de animale, material germinativ şi produse de origine animală din ţări terţe sau teritorii;
b)circulaţia în Uniune şi manipularea acestor animale, material germinativ şi produse de origine animală după intrarea lor în Uniune, în cazul în care este necesar pentru diminuarea riscurilor implicate.
(3)Până la adoptarea de acte delegate de stabilire a cerinţelor de sănătate animală în ceea ce priveşte o anumită specie şi categorie de animale, material germinativ sau produs de origine animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre, după evaluarea prealabilă a riscurilor implicate, pot aplica norme naţionale, cu condiţia ca normele respective să fie conforme cu cerinţele prevăzute la respectivul alineat şi cu condiţia să ţină seama de aspectele menţionate la articolele 235 şi 236.
Art. 235: Aspectele care trebuie luate în considerare pentru actele delegate prevăzute la articolul 234 cu privire la intrarea în Uniune a animalelor
Comisia ia în considerare următoarele aspecte atunci când stabileşte în actele delegate prevăzute la articolul 234 alineatul (2) cerinţele de sănătate animală în vederea introducerii în Uniune a anumitor specii şi categorii de animale:
(a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) şi bolile emergente;
(b)statutul sanitar din Uniune privind bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) şi bolile emergente;
(c)speciile listate în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) şi bolile emergente;
(d)vârsta şi sexul animalelor în cauză;
(e)originea animalelor în cauză;
(f)tipul de unitate în cauză şi tipul de producţie în locurile de origine şi de destinaţie;
(g)locul de destinaţie prevăzut;
(h)utilizarea preconizată a animalelor în cauză;
(i)orice măsură de limitare a riscurilor existentă în ţările terţe sau teritoriile de origine sau de tranzit sau după sosirea animalelor în cauză pe teritoriul Uniunii;
(j)cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei respectivelor animale pe teritoriul Uniunii;
(k)alţi factori epidemiologici;
(l)standardele de sănătate animală aplicabile comerţului internaţional, relevante pentru speciile şi categoriile animalelor respective.
Art. 236: Aspectele care trebuie luate în considerare pentru actele delegate prevăzute la articolul 234 cu privire la intrarea în Uniune a materialului germinativ şi a produselor de origine animală
Comisia ia în considerare următoarele aspecte atunci când stabileşte în actele delegate prevăzute la articolul 234 alineatul (2) cerinţele de sănătate animală în vederea introducerii în Uniune a materialului germinativ şi a produselor de origine animală:
(a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) şi bolile emergente;
(b)statutul sanitar al animalelor de la care provin materialul germinativ şi produsele de origine animală şi al Uniunii privind bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d), precum şi bolile emergente;
(c)tipul şi natura materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză, tratamentele, metodele de prelucrare şi alte măsuri de limitare a riscurilor care au fost aplicate la locul de origine, de expediere sau de destinaţie;
(d)tipul de unitate şi tipul de producţie în locurile de origine şi de destinaţie;
(e)locul de destinaţie prevăzut;
(f)utilizarea prevăzută a materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză;
(g)cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză pe teritoriul Uniunii;
(h)alţi factori epidemiologici;
(i)standardele de sănătate animală aplicabile comerţului internaţional, relevante pentru materialul germinativ şi produsele de origine animală respective.
Art. 237: Certificate de sănătate animală, declaraţii şi alte documente pentru intrarea în Uniune
(1)Statele membre permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală numai dacă aceste transporturi sunt însoţite fie de unul dintre următoarele documente, fie de ambele:
a)un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din ţara terţă sau teritoriul de origine, cu excepţia cazului în care se prevede o derogare în temeiul alineatului (4) litera (a);
b)declaraţii sau alte documente, atunci când sunt cerute în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (b).
(2)Statele membre nu permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, material germinativ şi produse de origine animală cu excepţia cazului în care certificatul de sănătate animală menţionat la alineatul (1) litera (a) a fost verificat şi semnat de un medic veterinar oficial dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu în conformitate cu cerinţele de certificare echivalente celor stabilite la articolul 149 alineatul (3) sau articolul 216 alineatul (3) şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 149 alineatul (4) sau articolul 216 alineatul (4).
(3)Statele membre permit ca certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES să înlocuiască certificatele de sănătate animală de însoţire menţionate la alineatul (1) în cazul în care aceste certificate electronice de sănătate animală:
a)conţin toate informaţiile pe care trebuie să le conţină certificatul de sănătate animală la care se face referire în alineatul (1) litera (a) din prezentul articol în conformitate cu articolul 238 alineatul (1) şi cu normele adoptate în temeiul articolului 238 alineatul (3);
b)garantează trasabilitatea transporturilor de animale, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză şi fac legătura dintre respectivele transporturi şi certificatul electronic de sănătate animală.
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogările de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) litera (a) şi la alineatul (2) din prezentul articol pentru transporturile de animale, material germinativ şi produse de origine animală şi în normele speciale privind certificarea sănătăţii animale pentru respectivele transporturi, atunci când transporturile în cauză prezintă un risc nesemnificativ pentru sănătatea animală sau publică din Uniune, datorită unuia sau mai multora dintre următorii factori:
(i)speciile şi categoriile de animale, material germinativ sau produse de origine animală în cauză;
(ii)metodele de deţinere şi tipurile de producţie ale animalelor, materialului germinativ şi produselor de origine animală în cauză;
(iii)utilizarea prevăzută a acestora;
(iv)măsurile alternative de diminuare a riscurilor existente în ţările terţe sau teritoriile de origine sau de tranzit sau după sosirea pe teritoriul Uniunii, care asigură o protecţie a sănătăţii animale şi publice din Uniune echivalentă celei prevăzute în prezentul regulament;
(v)furnizarea de către ţara terţă sau teritoriul în cauză a unor garanţii privind respectarea cerinţelor pentru intrarea în Uniune, demonstrată prin alte mijloace decât un certificat de sănătate animală;
b)normele care impun transporturilor de animale, material germinativ şi produse de origine animală care intră în Uniune să fie însoţite de declaraţii sau alte documente necesare pentru a demonstra că animalele, materialul germinativ şi produsele de origine animală în cauză îndeplinesc condiţiile de sănătate animală privind intrarea în Uniune prevăzute în normele adoptate în temeiul articolului 234 alineatul (2).
Art. 238: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală la care se face referire la articolul 237 alineatul (1) litera (a) conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)denumirea şi adresa:
(i)unităţii sau locului de origine;
(ii)unităţii sau locului de destinaţie;
(iii)după caz, unităţilor pentru operaţiunile de colectare sau de odihnă a animalelor deţinute în cauză;
b)o descriere a animalelor, materialului germinativ sau produselor de origine animală în cauză;
c)numărul sau volumul de animale, material germinativ sau produse de origine animală în cauză;
d)dacă este cazul, identificarea şi înregistrarea animalelor, a materialului germinativ sau a produselor de origine animală în cauză;
(e)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele, materialul germinativ şi produse de origine animală în cauză îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune prevăzute la articolul 229 şi articolul 234 alineatul (2) şi în normele adoptate în temeiul articolului 234 alineatul (1) şi articolului 239.
(2)Certificatul de sănătate animală menţionat la articolul 237 alineatul (1) litera (a) poate include şi alte informaţii necesare în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)informaţiile care trebuie incluse în certificatul de sănătate animală menţionat la articolul 237 alineatul (1) litera (a), în plus faţă de cele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol;
b)informaţiile care trebuie incluse în declaraţiile sau în alte documente menţionate la articolul 237 alineatul (1) litera (b);
c)formularele tip de certificate de sănătate animală, declaraţii şi alte documente menţionate la articolul 237 alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)Până la instituirea normelor din actele punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (3), în ceea ce priveşte o anumită specie şi categorie de animale, material germinativ sau produs de origine animală, statul membru, după evaluarea prealabilă a riscurilor implicate, poate aplica norme naţionale, cu condiţia ca respectivele norme naţionale să fie conforme cu condiţiile stabilite la alineatul (1).
Art. 239: Derogări şi cerinţe suplimentare pentru anumite categorii de animale, material germinativ şi produse de origine animală
(1)Pentru anumite tipuri de intrări de animale, material germinativ şi produse de origine animală, aplicarea normelor stabilite la articolul 229 alineatul (1), articolul 233 şi articolul 237 poate să nu fie corespunzătoare şi poate fi necesară adoptarea de către Comisie, prin acte delegate, a unor norme speciale care să ia în considerare riscurile specifice, destinaţia finală, tipul de utilizare finală şi alte asemenea circumstanţe.
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind normele speciale menţionate la alineatul (1) din prezentul articol privind derogările de la cerinţele prevăzute la articolul 229 alineatul (1), articolul 233 şi articolul 237 şi cerinţele suplimentare pentru intrarea în Uniune a următoarelor:
a)animale:
(i)destinate circurilor, evenimentelor, expoziţiilor, prezentărilor, spectacolelor şi unităţilor izolate;
(ii)destinate unei utilizări în scopuri ştiinţifice sau de diagnosticare;
(iii)pentru care Uniunea nu este destinaţia finală;
(iv)care provin din Uniune şi sunt deplasate către o ţară terţă sau un teritoriu şi apoi sunt deplasate înapoi în Uniune din acea ţară terţă sau acel teritoriu;
(v)care provin din Uniune şi sunt transportate printr-o ţară terţă sau un teritoriu în drum către o altă parte a Uniunii;
(vi)care sunt destinate păşunatului temporar în apropiere de frontierele Uniunii;
(vii)care prezintă un risc nesemnificativ pentru statutul sanitar din Uniune;
b)produse de origine animală:
(i)destinate utilizării personale;
(ii)pentru consumul de către echipaj şi pasageri pe mijloacele de transport care sosesc din ţări terţe sau teritorii;
c)material germinativ şi produse de origine animală:
(i)destinate a fi utilizate ca mostre comerciale;
(ii)destinate a fi utilizate ca mostre pentru cercetare şi diagnostic;
(iii)pentru care Uniunea nu este destinaţia finală;
(iv)care provin din Uniune şi sunt deplasate într-o ţară terţă sau într-un teritoriu şi apoi sunt deplasate înapoi în Uniune din acea ţară terţă sau acel teritoriu;
(v)care provin din Uniune şi sunt transportate printr-o ţară terţă sau printr-un teritoriu în drum către o altă parte a Uniunii;
(vi)care prezintă un risc nesemnificativ pentru statutul sanitar din Uniune. Aceste acte delegate ţin seama de aspectele menţionate la articolele 235 şi 236.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)formularele tip de certificate de sănătate animală, declaraţii şi alte documente corespunzătoare categoriilor de animale, materialului germinativ şi produselor de origine animală menţionate la alineatul (2) din prezentul articol;
b)indicarea, pentru produsele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, a codurilor din Nomenclatura combinată, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în alte norme relevante ale Uniunii.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 240: Agenţii patogeni şi acte delegate
(1)Operatorii, veterinarii, profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice şi persoanele care lucrează cu animale care aduc agenţi patogeni în Uniune:
a)iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că introducerea respectivilor agenţi patogeni în Uniune nu prezintă riscuri pentru sănătatea animală sau sănătatea publică din Uniune cu privire la bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d), precum şi la bolile emergente;
b)ia măsuri de control al bolilor şi măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că intrarea acestor agenţi patogeni în Uniune nu prezintă niciun risc de bioterorism.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, oricărei alte persoane fizice sau juridice care aduce astfel de agenţi în Uniune în mod intenţionat.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264, prin care să stabilească cerinţele pentru introducerea în Uniune a agenţilor patogeni privind:
a)ambalajul agenţilor patogeni;
b)alte măsuri suplimentare de diminuare a riscurilor necesare pentru a împiedica eliberarea şi răspândirea agenţilor patogeni.
Art. 241: Materialul vegetal şi acte de punere în aplicare
(1)Statele membre iau măsuri pentru a restricţiona intrarea în Uniune a transporturilor de material vegetal în cazul unei situaţii epidemiologice nefavorabile în ţările terţe sau teritorii privind bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) sau bolile emergente, atunci când acest lucru este impus de normele adoptate în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind măsurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol prin care să stabilească:
a)cerinţele specifice de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a materialului vegetal care acţionează ca o cale de transmitere a bolilor listate sau emergente;
b)cerinţele privind:
(i)certificarea sănătăţii animale, luând în considerare normele prevăzute la articolul 237 alineatul (1) litera (a) şi articolul 237 alineatele (2) şi (3); sau
(ii)declaraţiile sau alte documente, luând în considerare normele prevăzute la articolul 237 alineatul (1) litera (b).
(3)Comisia stabileşte cerinţele în materie de sănătate animală prevăzute la alineatul (2) pe baza următoarelor criterii:
a)dacă o boală listată sau emergentă care poate fi transmisă prin material vegetal reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animală sau umană din Uniune;
b)probabilitatea ca animalele din speciile listate pentru o anumită boală listată sau emergentă să fie în contact direct sau indirect cu materialul vegetal menţionat la alineatul (2);
c)disponibilitatea şi eficacitatea măsurilor alternative de diminuare a riscurilor în ceea ce priveşte materialul vegetal în cauză, care pot elimina sau minimiza riscul de transmitere menţionat la litera (a).
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme care să indice, pentru materialul vegetal menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, codurile din Nomenclatura combinată, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în alte norme relevante ale Uniunii.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 242: Mijloacele de transport, echipamentele, materialele de ambalare, apa şi furajele şi nutreţul pentru transport şi acte delegate şi acte de punere în aplicare
(1)Operatorii care aduc animale şi produse în Uniune iau măsurile adecvate şi necesare de prevenire a bolilor în timpul transportului, astfel cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) şi articolul 192 alineatul (1).
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţele specifice de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a:
(i)mijloacelor de transport pentru animale şi produse;
(ii)echipamentelor, materialelor de ambalaj sau apei de transport pentru animale şi produselor sau furajelor şi nutreţului care pot transmite boli ale animalelor;
b)cerinţele privind:
(i)certificarea sănătăţii animale, luând în considerare normele prevăzute la articolul 237 alineatul (1) litera (a) şi articolul 237 alineatele (2) şi (3); sau
(ii)declaraţiile sau alte documente, luând în considerare normele prevăzute la articolul 237 alineatul (1) litera (b).
(3)Comisia stabileşte cerinţele în materie de sănătate animală prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol în cazul unei situaţii epidemiologice nefavorabile privind una sau mai multe dintre bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) sau bolile emergente, care prezintă un risc important pentru sănătatea animală sau umană din Uniune:
a)într-o ţară terţă învecinată sau într-un teritoriu;
b)în ţara terţă sau într-un teritoriu de origine;
c)în ţara terţă sau într-un teritoriu de tranzit.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme care să indice, pentru mărfurile menţionate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol, codurile din Nomenclatura combinată, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în alte norme relevante ale Uniunii.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 243: Exportul din Uniune
(1)Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că exportul şi reexportul de animale şi produse din Uniune către o ţară terţă sau un teritoriu au loc în conformitate cu normele privind circulaţia animalelor şi a produselor între statele membre prevăzute în partea IV (articolele 84 - 228), luând în acelaşi timp în considerare statutul sanitar din ţara terţă sau din teritoriul de destinaţie ori din zona sau compartimentul relevante din acestea, cu privire la bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d), precum şi la bolile emergente.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), dacă se solicită de către autoritatea competentă a unei ţări terţe sau a unui teritoriu care importă animalele sau produsele în cauză sau dacă este stabilit în procedurile juridice şi administrative în vigoare în respectiva ţară terţă sau respectivul teritoriu, exportul şi reexportul din Uniune pot avea loc în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în ţara terţă sau teritoriul respectiv, cu condiţia ca exporturile sau reexporturile în cauză să nu pună în pericol sănătatea publică sau animală.
(3)În cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile unui acord bilateral încheiat între Uniune şi o ţară terţă sau un teritoriu, animalele şi produsele exportate din Uniune către această ţară terţă sau acest teritoriu sunt conforme cu dispoziţiile respective.
Art. 244: Domeniul de aplicare al părţii VI
(1)Prezenta parte se aplică circulaţiei necomerciale a animalelor de companie într-un stat membru dintr-un alt stat membru sau dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu.
(2)Prezenta parte se aplică fără a aduce atingere:
a)Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1).
b)oricărei măsuri naţionale adoptate, publicate şi puse la dispoziţia publicului de către statele membre referitoare la restricţionarea circulaţiei anumitor specii sau rase de animale de companie pe baza unor consideraţii, altele decât cele referitoare la sănătatea animală.
Art. 245: Dispoziţii generale
(1)Nu se interzice, restricţionează sau obstrucţionează circulaţia necomercială a animalelor de companie care respectă cerinţele de sănătate animală prevăzute în prezenta parte pentru alte motive de sănătate animală decât cele care rezultă din aplicarea prezentei părţi.
(2)În cazul în care circulaţia necomercială a unui animal de companie este pusă în practică de o persoană autorizată, o astfel de circulaţie necomercială poate avea loc numai în termen de cinci zile de la deplasarea proprietarului animalului de companie.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, în ceea ce priveşte cerinţele de completare a normelor stabilite la alineatul (2) din prezentul articol în ceea ce priveşte următoarele:
a)documentaţia privind circulaţia necomercială a unui animal de companie pusă în practică de către o persoană autorizată;
b)acordarea unor derogări de la termenul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, cerinţele privind formatul, limbile şi valabilitatea declaraţiei prin care persoana autorizată este autorizată în scris să pună în practică circulaţia necomercială a animalului de companie în numele proprietarului animalului de companie. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 246: Numărul maxim de animale de companie
(1)Numărul de animale de companie din speciile listate în partea A din anexa I care pot fi deplasate în timpul unei singure circulaţii necomerciale nu poate fi mai mare de cinci.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), numărul de animale de companie din speciile listate în partea A din anexa I poate fi mai mare de cinci dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)circulaţia necomercială în cauză are loc în scopul participării la concursuri, expoziţii sau evenimente sportive sau în vederea pregătirii pentru un astfel de eveniment;
b)proprietarul animalului de companie sau persoana autorizată în cauză prezintă o dovadă scrisă a faptului că animalele de companie sunt înregistrate fie în vederea participării la un eveniment astfel cum se menţionează la litera (a), fie într-o asociaţie care organizează astfel de evenimente;
c)animalele de companie au vârsta mai mare de şase luni.
(3)Pentru a se preveni circulaţia comercială a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa I mascată în mod fraudulos sub forma circulaţiei necomerciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind normele care stabilesc numărul maxim al animalelor de companie din speciile respective care pot fi deplasate în timpul unei singure circulaţii necomerciale.
Art. 247: Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea A din anexa I
Animalele de companie din speciile listate în partea A din anexa I pot fi deplasate într-un stat membru dintr-un alt stat membru numai dacă:
(a)sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare, în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (a);
(b)respectă măsurile relevante preventive şi de diminuare a riscurilor adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (b) în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(c)sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 254 litera (d).
Art. 248: Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa I
(1)În măsura în care Comisia a adoptat un act delegat în conformitate cu articolul 252 alineatul (1) litera (b) în ceea ce priveşte animalele de companie aparţinând uneia dintre speciile listate în partea B din anexa I, circulaţia necomercială a animalelor de companie din specia respectivă într-un stat membru dintr-un alt stat membru se efectuează sub rezerva respectării condiţiilor stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.
(2)Animalele de companie din speciile menţionate la alineatul (1) pot fi deplasate într-un stat membru dintr-un alt stat membru numai dacă:
a)sunt identificate sau descrise, fie individual, fie prin identificare în grupuri, în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (a);
b)respectă măsurile relevante preventive şi de diminuare a riscurilor adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (b)în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
c)sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 254 litera (d).
(3)În aşteptarea adoptării actelor delegate relevante menţionate la alineatul (1), statele membre pot aplica normele naţionale circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa I pe teritoriul lor dintr-un alt stat membru, cu condiţia ca normele respective:
a)să se aplice proporţional cu riscurile pentru sănătatea publică sau animală prezentate de circulaţia necomercială a animalelor de companie din speciile respective; şi
b)să nu fie mai stricte decât cele aplicate circulaţiei animalelor din respectivele specii, în conformitate cu partea IV.
Art. 249: Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea A din anexa I
(1)Animalele de companie din speciile listate în partea A din anexa I pot fi deplasate într-un stat membru dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu numai dacă:
a)sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare, în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (a);
b)respectă măsurile relevante preventive şi de diminuare a riscurilor adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (b) în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
c)sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 254 litera (d).
(2)Animalele de companie din speciile listate în partea A din anexa I pot fi deplasate într-un stat membru dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu, altele decât cele listate în conformitate cu articolul 253 alineatul (1) litera (d), numai printr-un punct de intrare listat în acest sens. Fiecare stat membru întocmeşte o listă a respectivelor puncte de intrare de pe teritoriul său şi pune la dispoziţia publicului lista respectivă.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind condiţiile de acordare a unor derogări de la alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 250: Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa I
(1)În măsura în care Comisia a adoptat un act delegat în conformitate cu articolul 252 alineatul (1) litera (b) în ceea ce priveşte animalele de companie aparţinând uneia dintre speciile listate în partea B din anexa I, circulaţia necomercială a animalelor de companie din specia respectivă într-un stat membru dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu se efectuează sub rezerva respectării condiţiilor stabilite la alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Animalele de companie din speciile menţionate la alineatul (1) pot fi deplasate într-un stat membru dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu numai dacă:
a)sunt identificate sau descrise, fie individual, fie prin identificare în grupuri, în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (a);
b)respectă măsurile relevante preventive şi de diminuare a riscurilor adoptate în temeiul articolului 252 alineatul (1) litera (b) în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
c)sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 254 litera (d);
d)atunci când provin dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu altele decât cele listate în temeiul articolului 253 alineatul (1) litera (d), acestea intră printr-un punct de intrare listat în acest sens. Fiecare stat membru întocmeşte o listă a respectivelor puncte de intrare de pe teritoriul său şi pune la dispoziţia publicului lista respectivă.
(3)În aşteptarea adoptării actelor delegate relevante menţionate la alineatul (1), statele membre pot aplica norme naţionale circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa I pe teritoriul lor dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu, cu condiţia ca normele respective:
a)să se aplice proporţional cu riscurile pentru sănătatea publică sau animală prezentate de circulaţia necomercială a animalelor de companie din speciile respective; şi
b)să nu fie mai stricte decât cele aplicate intrării în Uniune a animalelor din respectivele specii, în conformitate cu partea V.
Art. 251: Derogare de la condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie între anumite ţări şi teritorii
Prin derogare de la articolele 249 şi 250, circulaţia necomercială a animalelor de companie între următoarele ţări şi teritorii poate continua în condiţiile stabilite prin normele naţionale ale ţărilor şi teritoriilor respective:
(a)San Marino şi Italia;
(b)Vatican şi Italia;
(c)Monaco şi Franţa;
(d)Andorra şi Franţa;
(e)Andorra şi Spania;
(f)Norvegia şi Suedia;
(g)Insulele Feroe şi Danemarca;
(h)Groenlanda şi Danemarca.
Art. 252: Delegarea de competenţe privind identificarea animalelor de companie şi măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţele detaliate specifice speciei pentru:
(i)mijloacele de identificare a animalelor de companie din speciile listate în anexa I prevăzute la articolul 247 litera (a), articolul 248 alineatul (2) litera (a), articolul 249 alineatul (1) litera (a) şi articolul 250 alineatul (2) litera (a);
(ii)aplicarea şi utilizarea respectivelor mijloace de identificare;
b)cerinţele detaliate specifice speciei pentru măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor, pentru a asigura faptul că animalele de companie nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1) litera (d) din cauza circulaţiei animalelor de companie din speciile listate în anexa I, după cum se prevede la articolul 247 litera (b), articolul 248 alineatul (2) litera (b), articolul 249 alineatul (1) litera (b) şi articolul 250 alineatul (2) litera (b).
(2)În cazul unor riscuri emergente, dacă motive imperioase de urgenţă impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 265 se aplică normelor adoptate în temeiul alineatului (1) litera (b) din prezentul articol.
(3)Măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor, specifice speciei, autorizate printr-un act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) litera (b) din prezentul articol, se bazează pe informaţii ştiinţifice adecvate, fiabile şi validate şi se aplică proporţional cu riscurile pentru sănătatea publică sau animală legate de circulaţia necomercială a animalelor de companie care ar putea fi afectate de bolile listate astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1) litera (d).
(4)Actele delegate prevăzute la alineatul (1) litera (b) pot include, de asemenea:
a)norme de clasificare a statelor membre sau a unor părţi ale acestora în funcţie de statutul sanitar şi de sistemele lor de supraveghere şi de raportare privind anumite boli care ar putea să fie răspândite prin circulaţia animalelor de companie din speciile listate în anexa I;
b)condiţiile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a rămâne eligibile pentru aplicarea măsurilor preventive şi de diminuare a riscurilor prevăzute la alineatul (1) litera (b);
c)condiţiile pentru aplicarea şi documentarea măsurilor preventive şi de diminuare a riscurilor prevăzute la alineatul (1) litera (b);
d)criteriile pentru acordarea şi, după caz, documentarea derogărilor, în anumite circumstanţe specificate, de la aplicarea măsurilor preventive şi de diminuare a riscurilor prevăzute la alineatul (1) litera (b);
e)criteriile pentru acordarea şi documentarea derogărilor, în anumite circumstanţe specificate, de la condiţiile prevăzute la articolele 247 - 250.
Art. 253: Acte de punere în aplicare privind măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor
(1)Comisia, prin acte de punere în aplicare, în ceea ce priveşte animalele de companie din speciile listate în partea A din anexa I:
a)stabileşte norme privind formatul, structura şi limbile oricăror documente necesare în temeiul articolului 252 alineatul (4) literele (c) şi (d);
b)adoptă o listă a statelor membre care respectă condiţiile prevăzute la articolul 252 alineatul (4) litera (d) şi înlătură state membre de pe lista respectivă, în cazul în care apar modificări în legătură cu condiţiile respective;
c)adoptă o listă a statelor membre care respectă normele de clasificare a statelor membre sau a unor părţi ale acestora prevăzute la articolul 252 alineatul (4) litera (a) şi înlătură state membre de pe lista respectivă, în cazul în care apar modificări în legătură cu condiţiile respective;
d)adoptă o listă a ţărilor terţe şi a teritoriilor care respectă condiţiile prevăzute la articolul 252 alineatul (4) litera (d) şi înlătură ţări terţe sau teritorii de pe lista respectivă, în cazul în care apar modificări în legătură cu condiţiile respective.
(2)Prin acte de punere în aplicare în ceea ce priveşte animalele de companie din speciile listate în partea B din anexa I, Comisia poate adopta o listă a ţărilor terţe şi a teritoriilor care respectă condiţiile prevăzute la articolul 252 alineatul (4) litera (d) şi poate înlătura ţări terţe sau teritorii de pe lista respectivă, în cazul în care apar modificări în legătură cu condiţiile respective.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)Din motive imperioase temeinic justificate legate de riscuri importante, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile de actualizare a listelor prevăzute la alineatul (1) literele (b) şi (d) din prezentul articol în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 266 alineatul (3).
Art. 254: Delegarea de competenţe privind documentele de identificare
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
(a)rubricile pentru introducerea de informaţii care urmează să fie incluse în documentele de identificare prevăzute la articolul 247 litera (c), articolul 248 alineatul (2) litera (c), articolul 249 alineatul (1) litera (c) şi articolul 250 alineatul (2) litera (c);
(b)distribuirea documentelor de identificare necompletate prevăzute la articolul 247 litera (c);
(c)condiţiile pentru acordarea de derogări de la formatul documentelor de identificare prevăzute la articolul 247 litera (c) şi la articolul 249 alineatul (1) litera (c);
(d)emiterea, completarea şi, după caz, aprobarea documentelor de identificare prevăzute la articolul 247 litera (c), articolul 248 alineatul (2) litera (c), articolul 249 alineatul (1) litera (c) şi articolul 250 alineatul (2) litera (c).
Art. 255: Acte de punere în aplicare privind documentele de identificare
(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte modelul de documente de identificare astfel cum se prevede la articolul 247 litera (c) şi la articolul 249 alineatul (1) litera (c). Respectivul model conţine rubricile prevăzute la articolul 254 litera (a), precum şi cerinţele privind limbile, formatul, valabilitatea sau caracteristicile de securitate ale documentelor de identificare în cauză.
(2)Comisia poate adopta, prin acte de punere în aplicare:
a)modelul de documente de identificare astfel cum se prevede la articolul 248 alineatul (2) litera (c) şi la articolul 250 alineatul (2) litera (c) care conţine rubricile respective prevăzute la articolul 254 litera (a), precum şi cerinţele privind limbile, formatul, valabilitatea sau caracteristicile de securitate ale documentelor de identificare în cauză.
b)normele necesare pentru tranziţia la modelul de document de identificare prevăzut la articolul 247 litera (c).
(3)Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 256: Obligaţii cu privire la informare
(1)Statele membre pun la dispoziţia publicului informaţii clare şi uşor accesibile privind cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie, inclusiv:
a)condiţiile de acordare a anumitor derogări prevăzute la articolul 252 alineatul (4) litera (d);
b)condiţiile de acordare a derogărilor prevăzute la articolul 252 alineatul (4) litera (e);
c)cerinţele pentru aplicarea mijloacelor de identificare, astfel cum se prevede la articolul 252 alineatul (1) litera (a) punctul (ii);
d)condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale pe teritoriul statelor membre a animalelor de companie din speciile menţionate în partea B din anexa I, care sunt prevăzute în normele lor naţionale, astfel cum se prevede la articolul 248 alineatul (3) şi la articolul 250 alineatul (3);
e)condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale pe teritoriile statelor membre a animalelor de companie din anumite ţări şi teritorii, care sunt prevăzute în normele lor naţionale, astfel cum se prevede la articolul 251;
f)orice informaţie relevantă privind anumite măsuri preventive şi de diminuare a riscurilor astfel cum se prevede la articolul 252 alineatul (1) litera (b);
(2)Statele membre creează pagini de internet care oferă informaţiile prevăzute la alineatul (1) şi transmit Comisiei adresa de internet a paginilor respective.
(3)Comisia acordă asistenţă statelor membre pentru a pune la dispoziţia publicului informaţiile respective, oferind pe pagina sa de internet:
a)linkurile către paginile de internet informative ale statelor membre;
b)informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (d) şi informaţiile puse la dispoziţia publicului, astfel cum se prevede la articolul 244 alineatul (2) litera (b), şi în alte limbi, dacă este cazul.
Art. 257: Măsurile de urgenţă care trebuie luate de către autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia a apărut un focar de boală listată sau de boală emergentă, sau un pericol
(1)În cazul apariţiei unui focar de boală listată sau de boală emergentă sau al apariţiei unui pericol care este susceptibil să constituie un risc grav la adresa sănătăţii publice sau animale, autoritatea competentă din statul membru respectiv, în funcţie de gravitatea situaţiei şi a bolii sau a pericolului în cauză, ia de îndată una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgenţă pentru a preveni răspândirea bolii sau a pericolului:
a)pentru bolile listate:
(i)menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), măsurile de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 1 (articolele 53 - 71);
(ii)menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (b), măsurile de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 2 articolele 72 - 75 şi articolele 77 - 81;
(iii)menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (c), măsurile de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 2 articolele 76 - 78 şi articolele 80 şi 82;
b)pentru bolile emergente şi pericole:
(i)restricţii privind circulaţia animalelor şi produselor provenind de la unităţile sau, în cazul în care este relevant, din zonele sau compartimentele de restricţie în care a apărut focarul sau pericolul, precum şi privind mijloacele de transport şi alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele sau produsele respective;
(ii)carantina animalelor şi izolarea produselor;
(iii)măsuri de supraveghere şi trasabilitate;
(iv)orice măsuri de urgenţă de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 1 (articolele 53 - 71) care sunt adecvate;
c)orice altă măsură de urgenţă pe care o consideră corespunzătoare pentru a controla şi preveni în mod eficace şi eficient răspândirea bolii sau a riscului.
(2)Autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) informează Comisia şi celelalte state membre:
a)de îndată cu privire la apariţia unui focar sau a unui pericol astfel cum se menţionează la alineatul (1);
b)fără întârziere referitor la măsurile de urgenţă luate în temeiul alineatului (1).
Art. 258: Măsurile de urgenţă care urmează să fie adoptate de un stat membru, altul decât statul membru în care a apărut focarul sau pericolul
(1)Autoritatea competentă dintr-un stat membru, altul decât statul membru în care a apărut focarul sau pericolul menţionat la articolul 257 alineatul (1), în funcţie de gravitatea situaţiei şi de boala sau pericolul în cauză, adoptă una sau mai multe din măsurile de urgenţă menţionate la articolul 257 alineatul (1), în cazul în care se detectează pe teritoriul său animale sau produse din statul membru menţionat la articolul 257 alineatul (1) sau mijloacele de transport sau orice alt material care ar fi putut intra în contact cu respectivele animale şi produse.
(2)Autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) din prezentul articol poate, în cazul în care există un risc grav, până la adoptarea măsurilor de urgenţă de către Comisie în conformitate cu articolul 259, să ia măsurile de urgenţă menţionate la articolul 257 alineatul (1) în mod provizoriu, în funcţie de gravitatea situaţiei, în ceea ce priveşte animalele sau produsele provenind de la unităţile sau din alte locuri sau, dacă este relevant, din zonele de restricţie din statul membru în care a apărut boala sau pericolul menţionat la articolul 257 alineatul (1) sau mijloacele de transport sau alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele respective.
(3)Un stat membru poate adopta măsurile prevăzute la articolul 257 alineatul (1) în cazul unui focar, apărut într-o ţară terţă sau într-un teritoriu care se învecinează cu Uniunea, al unei boli prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (a) sau al unei boli emergente, în măsura în care măsurile respective sunt necesare pentru prevenirea răspândirii bolii pe teritoriul Uniunii.
(4)Autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) şi autoritatea competentă din statul membru menţionat la alineatul (3) informează Comisia şi celelalte state membre:
a)de îndată cu privire la apariţia unui focar sau a unui pericol menţionate la alineatul (1);
b)fără întârziere referitor la măsurile de urgenţă luate în temeiul alineatelor (1) şi (2).
Art. 259: Măsurile de urgenţă ale Comisiei
(1)În cazul apariţiei unui focar sau a unui pericol, astfel cum se menţionează la articolul 257 alineatul (1), şi al măsurilor de urgenţă adoptate de autorităţile competente ale statelor membre în conformitate cu articolul 257 alineatul (1) şi cu articolul 258 alineatele (1), (2), şi (3), Comisia examinează situaţia şi măsurile de urgenţă luate şi adoptă, printr-un act de punere în aplicare, una sau mai multe dintre măsurile de urgenţă prevăzute la articolul 257 alineatul (1) în ceea ce priveşte animalele şi produsele în cauză şi mijloacele de transport ale acestora şi alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele sau produsele respective, în oricare dintre următoarele cazuri:
a)atunci când Comisia nu a fost informată cu privire la orice măsuri adoptate în temeiul articolului 257 alineatul (1) şi articolului 258 alineatele (1), (2) şi (3);
b)atunci când Comisia consideră că măsurile adoptate în temeiul articolului 257 alineatul (1) şi articolului 258 alineatele (1), (2) şi (3) sunt inadecvate;
c)atunci când Comisia consideră că este necesar să aprobe sau să înlocuiască măsurile adoptate de autorităţile competente ale statelor membre în temeiul articolului 257 alineatul (1) şi articolului 258 alineatele (1), (2) şi (3) pentru a evita perturbări nejustificate în circulaţia animalelor şi a produselor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Din motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător referitoare la riscuri grave de răspândire a unei boli sau a unui pericol, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu articolul 266 alineatul (3).
Art. 260: Măsurile de urgenţă care trebuie luate de autoritatea competentă
În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru ia cunoştinţă de animale sau produse originare dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu sau ia cunoştinţă de mijloace de transport sau materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de animale şi produse care ar putea constitui un risc grav în Uniune din cauza unor eventuale infecţii sau contaminări cu boli listate sau boli emergente sau din cauza pericolelor, autoritatea competentă respectivă:
(a)ia de îndată una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgenţă necesare în vederea atenuării riscului respectiv, în funcţie de gravitatea situaţiei:
(i)distrugerea animalelor şi a produselor în cauză;
(ii)carantina animalelor şi izolarea produselor;
(iii)măsuri de supraveghere şi trasabilitate;
(iv)orice măsuri de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II capitolul 1 (articolele 53 - 71) care sunt adecvate;
(v)orice altă măsură de urgenţă pe care o consideră adecvată pentru a preveni răspândirea bolii sau unui pericol în Uniune;
(b)informează de îndată Comisia şi celelalte state membre cu privire la riscurile asociate cu animalele şi produsele în cauză şi cu privire la originea animalelor şi produselor respective, prin intermediul sistemului TRACES şi informează de îndată cu privire la măsurile de urgenţă adoptate în temeiul literei (a).
Art. 261: Măsurile de urgenţă ale Comisiei
(1)În cazul în care o boală listată, o boală emergentă sau un pericol care ar putea constitui un risc grav apare sau se răspândeşte într-o ţară terţă sau într-un teritoriu sau în cazul în care orice alt motiv grav legat de sănătatea animală sau publică justifică acest lucru, Comisia poate, printr-un act de punere în aplicare şi acţionând din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru, să adopte una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgenţă, în funcţie de gravitatea situaţiei:
a)suspenda intrarea în Uniune a transporturilor de animale şi produse şi a mijloacelor de transport sau a altor materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de transporturi, care pot răspândi boala sau pericolul respectiv în Uniune;
b)stabili cerinţe speciale pentru intrarea în Uniune a animalelor şi produselor şi a mijloacelor de transport şi a altor materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de animale şi produse care pot răspândi boala sau pericolul respectiv în Uniune;
c)lua orice alte măsuri de control al bolii de urgenţă pentru a preveni răspândirea acestei boli sau a pericolului în Uniune.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Din motive imperioase temeinic justificate şi legate de riscuri importante, Comisia, după consultarea cu statul membru în cauză, adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 262: Măsurile de urgenţă luate de către statele membre atunci când Comisia nu acţionează
(1)În cazul în care un stat membru a solicitat Comisiei să ia măsuri de urgenţă în conformitate cu articolul 261, iar Comisia nu face acest lucru, statul membru respectiv:
a)poate, până la adoptarea de măsuri de urgenţă de către Comisie în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, să ia una sau mai multe măsuri de urgenţă prevăzute la articolul 260 litera (a) cu titlu provizoriu în ceea ce priveşte animalele şi produsele şi orice mijloace de transport şi alte materiale care ar fi putut intra în contact cu astfel de animale şi produse, originare din ţara terţă sau teritoriul menţionat(ă) la articolul 261 alineatul (1), în funcţie de gravitatea situaţiei de pe teritoriul său;
b)informează fără întârziere Comisia şi autorităţile competente din celelalte state membre cu privire la astfel de măsuri de urgenţă, precizând motivul adoptării lor.
(2)Comisia examinează situaţia şi măsurile de urgenţă adoptate de către statul membru în cauză în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol şi, în cazul în care este necesar, adoptă, printr-un act de punere în aplicare, una sau mai multe măsuri de urgenţă prevăzute la articolul 261.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(3)Din motive imperioase temeinic justificate legate de riscuri importante, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 263: Modificări ale anexei III
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind modificări ale anexei III, limitate exclusiv la luarea în considerare a schimbărilor de la nivelul taxonomiei.
Art. 264: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Este deosebit de importantă organizarea de către Comisie a unor consultări cu experţi, inclusiv cu experţi din statele membre, înainte de adoptarea respectivelor acte delegate.
(3)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 3 alineatul (5), articolul 5 alineatul (2), articolul 5 alineatul (4), articolul 14 alineatul (3), articolul 16 alineatul (2), articolul 18 alineatul (3), articolul 20 alineatul (3), articolul 29, articolul 31 alineatul (5), articolul 32 alineatul (2), articolul 37 alineatul (5), articolul 39, articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (6), articolul 47 alineatul (1), articolul 48 alineatul (3) articolul 53 alineatul (2), articolul 54 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (2), articolul 63, articolul 64 alineatul (4), articolul 67, articolul 68 alineatul (2), articolul 68 alineatul (3), articolul 70 alineatul (3), articolul 72 alineatul (2), articolul 73 alineatul (3), articolul 74 alineatul (4), articolul 76 alineatul (5), articolul 77 alineatul (2) articolul 87 alineatul (3), articolul 94 alineatul (3), articolul 97 alineatul (2), articolul 101 alineatul (3), articolul 106 alineatul (1), articolul 109 alineatul (2), articolul 118 alineatele (1) şi (2), articolul 119 alineatul (1), articolul 122 alineatul (1) articolul 122 alineatul (2), articolul 125 alineatul (2), articolul 131 alineatul (1), articolul 132 alineatul (2), articolul 135, articolul 136 alineatul (2), articolul 137 alineatul (2), articolul 138 alineatul (3), articolul 139 alineatul (4), articolul 140, articolul 144 alineatul (1), articolul 146 alineatul (1), articolul 147, articolul 149 alineatul (4), articolul 151 alineatul (3), articolul 154 alineatul (1), articolul 156 alineatul (1), articolul 160 alineatul (1), articolul 160 alineatul (2), articolul 161 alineatul (6), articolul 162 alineatele (3) şi (4) articolul 163 alineatul (5), articolul 164 alineatul (2), articolul 165 alineatul (3), articolul 166 alineatul (3), articolul 167 alineatul (5), articolul 168 alineatul (3), articolul 169 alineatul (5), articolul 176 alineatul (4), articolul 181 alineatul (2), articolul 185 alineatul (5), articolul 189 alineatul (1), articolul 192 alineatul (2), articolul 197 alineatul (3), articolul 200 alineatul (3), articolul 201 alineatul (3), articolul 202 alineatul (3), articolul 203 alineatul (2), articolul 204 alineatul (3), articolul 205 alineatul (2), articolul 211 alineatul (1), articolul 213 alineatul (1), articolul 214, articolul 216 alineatul (4), articolul 218 alineatul (3), articolul 221 alineatul (1), articolul 222 alineatul (3), articolul 223 alineatul (5), articolul 224 alineatul (3), articolul 228 alineatul (1), articolul 230 alineatul (3), articolul 234 alineatul (2), articolul 237 alineatul (4), articolul 239 alineatul (2), articolul 240 alineatul (2), articolul 241 alineatul (2), articolul 242 alineatul (2), articolul 245 alineatul (3), articolul 246 alineatul (3), articolul 249 alineatul (3), articolul 252 alineatul (1), articolul 254, articolul 263, articolul 271 alineatul (2), articolul 272 alineatul (2), articolul 279 alineatul (2), şi articolul 280 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 20 aprilie 2016.
Cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani Comisia întocmeşte un raport privind delegarea de competenţe. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(4)Delegarea competenţelor menţionată la alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(5)După ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul dispoziţiilor enumerate la alineatul (3) intră în vigoare numai dacă nu a fost exprimată nicio obiecţie, nici de către Parlamentul European, nici de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea respectivului act către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
(7)Comisia acordă un termen de cel puţin şase luni între momentul adoptării actelor delegate iniţiale menţionate la articolul 3 alineatul (5), articolul 14 alineatul (3), articolul 16 alineatul (2), articolul 20 alineatul (3), articolul 122 alineatul (2), articolul 164 alineatul (2) şi articolul 228 alineatul (1), şi data de la care acestea încep să se aplice.
Art. 265: Procedura de urgenţă
(1)Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare şi se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecţie în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European şi Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgenţă.
(2)Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecţii la un act delegat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 264 alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere în urma notificării deciziei Parlamentului European sau Consiliului de a formula obiecţii.
Art. 266: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare şi hrană pentru animale, instituit în temeiul articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din acelaşi regulament.
(4)Comisia acordă un termen de cel puţin şase luni între momentul adoptării actelor iniţiale de punere în aplicare, menţionate la articolul 25 alineatul (3), articolul 120 şi articolul 228 alineatul (2), şi data de la care acestea încep să se aplice, atunci când respectivele acte de punere în aplicare se referă la punerea în aplicare a articolului 117.
Art. 267: Protecţia datelor
(1)Statele membre aplică Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) atunci când prelucrează date cu caracter personal pe teritoriul lor în temeiul prezentului regulament.
(1)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(2)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de Comisie în temeiul prezentului regulament.
(2)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
Art. 268: Sancţiuni
Statele membre stabilesc sancţiunile care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a respectivelor norme. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporţionale şi disuasive.
Statele membre notifică dispoziţiile în cauză Comisiei până la 22 aprilie 2022 cel târziu şi notifică fără întârziere Comisiei orice modificare ulterioară a acestora.
Art. 269: Măsuri suplimentare sau mai stricte ale statelor membre
(1)În plus faţă de ceea ce rezultă din alte dispoziţii din prezentul regulament, prin care se permite statelor membre să adopte măsuri naţionale, statele membre pot aplica pe teritoriul lor măsuri suplimentare sau mai stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte:
a)responsabilităţile pentru sănătatea animală astfel cum se prevede în partea I capitolul 3 (articolele 10 - 17);
b)notificarea în interiorul statelor membre astfel cum se prevede la articolul 18;
c)supravegherea astfel cum se prevede în partea II capitolul 2 (articolele 24 - 30);
d)înregistrarea, autorizarea, ţinerea evidenţelor şi registrele astfel cum se prevede în titlul I capitolul 1 (articolele 84 - 107) şi în partea IV titlul II capitolul 1 (articolele 172 - 190);
e)cerinţele de trasabilitate pentru animalele terestre deţinute şi materialul germinativ astfel cum se prevede în partea IV, titlul I, capitolul 2 (articolele 108 - 123).
(2)Măsurile naţionale menţionate la alineatul (1) sunt conforme cu normele stabilite prin prezentul regulament şi nu:
a)îngreunează circulaţia animalelor şi a produselor între statele membre;
b)sunt incompatibile cu normele menţionate la alineatul (1).
Art. 270: Abrogări
(1)Deciziile 78/642/CEE, 89/455/CEE şi 90/678/CEE şi Directivele 79/110/CEE, 81/6/CEE, 90/423/CEE, 92/36/CEE şi 98/99/CE se abrogă.
(2)Se abrogă următoarele acte începând cu 21 aprilie 2021:
- Directiva 64/432/CEE;
- Directiva 77/391/CEE;
- Directiva 78/52/CEE;
- Directiva 80/1095/CEE;
- Directiva 82/894/CEE;
- Directiva 88/407/CEE;
- Directiva 89/556/CEE;
- Directiva 90/429/CEE;
- Directiva 91/68/CEE;
- Decizia 91/666/CEE;
- Directiva 92/35/CEE;
- Directiva 92/65/CEE;
- Directiva 92/66/CEE;
- Directiva 92/118/CEE;
- Directiva 92/119/CEE;
- Decizia 95/410/CE;
- Directiva 2000/75/CE;
- Decizia 2000/258/CE;
- Directiva 2001/89/CE;
- Directiva 2002/60/CE;
- Directiva 2002/99/CE;
- Directiva 2003/85/CE;
- Regulamentul (CE) nr. 21/2004;
- Directiva 2004/68/CE;
- Directiva 2005/94/CE;
- Directiva 2006/88/CE;
- Directiva 2008/71/CE;
- Directiva 2009/156/CE;
- Directiva 2009/158/CE;
- Regulamentul (UE) nr. 576/2013.
Trimiterile la actele abrogate respective se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa V la prezentul regulament.
Art. 271: Măsuri tranzitorii legate de modificarea Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 şi de abrogarea Regulamentului (CE) nr. 21/2004 şi a Directivei 2008/71/CE
(1)Fără a aduce atingere articolului 270 alineatul (2) şi articolului 278 din prezentul regulament, articolele 1 - 10 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, Regulamentul (CE) nr. 21/2004 şi Directiva 2008/71/CE, precum şi actele adoptate în temeiul acestora, continuă să se aplice, în locul articolelor corespondente din prezentul regulament, timp de trei ani după data aplicării prezentului regulament sau până la o dată anterioară care urmează să fie stabilită într-un act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind data anterioară prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol.
Data respectivă va fi data aplicării normelor corespunzătoare care urmează să fie adoptate în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 109 alineatul (2) şi la articolul 119 şi în temeiul actelor de punere în aplicare prevăzute la articolul 120 din prezentul regulament.

Art. 272: Măsuri tranzitorii legate de abrogări ale Directivelor 92/66/CEE, 2000/75/CE, 2001/89/CE, 2002/60/CE, 2003/85/CE şi 2005/94/CE
(1)Fără a aduce atingere articolului 270 alineatul (2) din prezentul regulament, Directivele 92/66/CEE, 2000/75/CE, 2001/89/CE, 2002/60/CE, 2003/85/CE şi 2005/94/CE, precum şi actele adoptate în temeiul acestora, continuă să se aplice, în locul articolelor corespunzătoare din prezentul regulament, timp de trei ani după data aplicării prezentului regulament sau până la o dată anterioară acesteia care urmează să fie stabilită într-un act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind data anterioară prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol.
Data respectivă va fi data aplicării normelor corespunzătoare care urmează să fie adoptate în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 47, articolele 48 alineatul (3), articolul 53 alineatul (2), articolul 54 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (2), articolul 63, articolul 64 alineatul (4), articolul 67, articolul 68 alineatul (2) şi articolul 70 alineatul (3) din prezentul regulament.
Art. 273: Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2160/2003
La articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, se adaugă textul următor:
"Respectivele măsuri speciale includ măsurile întemeiate pe dispoziţiile cuprinse în Decizia 95/410/CE în ultima sa versiune înainte de a fi abrogată şi în Deciziile 2003/644/CE (*) şi 2004/235/CE (**) ale Comisiei în versiunile de la momentul abrogării Directivei 90/539/CEE.
(*)Decizia 2003/644/CE a Comisiei din 8 septembrie 2003 de stabilire a garanţiilor suplimentare privind salmonella pentru transporturile către Finlanda şi Suedia de păsări de reproducţie şi de pui de o zi destinaţi introducerii în efective de păsări de reproducţie sau în efective de păsări pentru producţie (JO L 228, 12.9.2003, p. 29).
(**)Decizia 2004/235/CE a Comisiei din 1 martie 2004 de stabilire a garanţiilor suplimentare, cu privire la salmonella, pentru expedierile de găini ouătoare către Finlanda şi Suedia (JO L 72, 11.3.2004, p. 86)."
Art. 274: Măsuri tranzitorii legate de data adoptării anumitor acte delegate şi de punere în aplicare
Fără a aduce atingere datei aplicării prevăzute la articolul 283, Comisia adoptă actele delegate prevăzute la articolul 31 alineatul (5) primul paragraf, articolul 32 alineatul (2), articolul 39, articolul 41 alineatul (3), articolul 54 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (2), articolul 64 alineatul (4), articolul 67, articolul 68 alineatul (2), articolul 74 alineatul (4), articolul 77 alineatul (2), articolul 97 alineatul (2), articolul 122 alineatul (1), articolul 131 alineatul (1), articolul 132 alineatul (2), articolul 135, articolul 137 alineatul (2), articolul 146 alineatul (1), articolul 149 alineatul (4), articolul 154 alineatul (1), articolul 162 alineatul (3), articolul 163 alineatul (5), articolul 166 alineatul (3), articolul 169 alineatul (5), articolul 181 alineatul (2), articolul 185 alineatul (5), articolul 213 alineatul (1), articolul 216 alineatul (4), articolul 221 alineatul (1), articolul 222 alineatul (3), articolul 224 alineatul (3), articolul 234 alineatul (2), articolul 239 alineatul (2) şi actele de punere în aplicare prevăzute la articolele 8 şi 9, cel târziu la 20 aprilie 2019. În conformitate cu articolul 283, respectivele acte delegate şi de punere în aplicare se aplică de la data aplicării prevăzute la articolul respectiv.

Art. 275: Revizuirea prealabilă şi modificările anexei II
Cel târziu până la 20 aprilie 2019, Comisia revizuieşte lista bolilor conţinute în anexa II. În cazul în care din respectiva revizuire rezultă că pentru aplicarea normelor stabilite în prezentul regulament este necesară modificarea anexei II, prin adăugiri sau eliminări de pe lista în cauză, astfel de modificări se adoptă de Comisie cel târziu în termenul menţionat în prima teză din prezentul articol.
Art. 276: Revizuirea
Cel târziu la 20 aprilie 2019, Comisia revizuieşte legislaţia existentă privind identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia ecvidee.
Comisia ia în considerare rezultatele respectivei revizuiri în cadrul aplicării articolelor 118, 119 şi 120.
Art. 277: Măsuri tranzitorii legate de abrogarea Regulamentului (UE) nr. 576/2013 privind circulaţia necomercială a animalelor de companie
Fără a aduce atingere articolul 270 alineatul (2) din prezentul regulament, Regulamentul (UE) nr. 576/2013 continuă să se aplice până la 21 aprilie 2026 în ceea ce priveşte circulaţia necomercială a animalelor de companie, în locul părţii VI din prezentul regulament.
Art. 278: Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1760/2000
Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 se modifică după cum urmează:
1.Articolele 1 - 10 se elimină.
2.Articolul 22 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 22
(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta respectarea dispoziţiilor prezentului regulament.
Controalele prevăzute sunt efectuate fără a aduce atingere controalelor la care Comisia poate proceda în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.
Orice sancţiune impusă de un stat membru unui agent sau unei organizaţii care comercializează carne de vită şi mânzat este eficace, disuasivă şi proporţională.
(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (1), în cazul în care agenţii şi organizaţiile care comercializează carne de vită şi mânzat au etichetat carnea de vită şi mânzat fără respectarea obligaţiilor lor prevăzute în titlul II, statele membre, după caz şi în conformitate cu principiul proporţionalităţii, solicită scoaterea de pe piaţă a cărnii de vită şi mânzat. Pe lângă sancţiunile menţionate la alineatul (1), statele membre pot:
a) dacă această carne este conformă cu normele veterinare şi de igienă relevante, să autorizeze ca această carne de vită şi mânzat:
(i)să fie introdusă pe piaţă după etichetarea corespunzătoare în conformitate cu cerinţele Uniunii; sau
(ii)să fie trimisă direct spre transformare în produse, altele decât cele indicate la articolul 12 punctul 1;
b) dispune suspendarea sau retragerea autorizaţiei operatorilor şi organizaţiilor în cauză.
(3) Experţii Comisiei, împreună cu autorităţile competente:
a) verifică dacă statele membre se conformează dispoziţiilor prezentului regulament;
b) efectuează controale la faţa locului pentru a se asigura că toate controalele au fost realizate în conformitate cu prezentul regulament.
(4) Orice stat membru pe teritoriul căruia se efectuează controale la faţa locului acordă experţilor Comisiei ajutorul de care aceştia au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Rezultatele controalelor efectuate se discută împreună cu autoritatea competentă a statului membru în cauză, înaintea redactării şi difuzării unui raport final. Raportul respectiv conţine, după caz, recomandări pentru statele membre referitoare la îmbunătăţirea conformităţii cu prezentul regulament."
3.Articolul 22b se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 22b: Exercitarea delegării de competenţe
(1) Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 13 alineatul (6), articolul 14 alineatul (4) şi articolul 15a se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 20 aprilie 2016. Cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani Comisia întocmeşte un raport privind delegarea de competenţe. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 13 alineatul (6), articolul 14 alineatul (4) şi articolul 15a poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) După ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 alineatul (6), articolului 14 alineatul (4) şi articolului 15a intră în vigoare numai dacă nu a fost exprimată nicio obiecţie, nici de către Parlamentul European, nici de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea respectivului act către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."
4.Articolul 23 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 23: Procedura comitetului
(1) Pentru actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (6) din prezentul regulament, Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare şi hrană pentru animale, instituit în temeiul articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(*)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (**).
(**)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obţinut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de preşedintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului."
Art. 279: Operatori existenţi şi unităţi existente
(1)Unităţile înregistrate sau autorizate şi operatorii înregistraţi sau autorizaţi în conformitate cu Directiva 64/432/CEE, Directiva 88/407/CEE, Directiva 89/556/CEE, Directiva 90/429/CEE, Directiva 91/68/CEE, Directiva 92/65/CEE, Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, Regulamentul (CE) nr. 21/2004, Directiva 2006/88/CE, Directiva 2008/71/CE, Directiva 2009/156/CE sau Directiva 2009/158/CE înainte de data aplicării prezentului regulament se consideră ca fiind înregistrate (înregistraţi) sau autorizate (autorizaţi), după caz, în conformitate cu prezentul regulament şi, ca atare, ca făcând obiectul obligaţiilor relevante prevăzute în temeiul prezentului regulament.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele necesare pentru a asigura o tranziţie lină de la normele existente înaintea prezentului regulament, menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, în special pentru protejarea drepturilor dobândite şi a aşteptărilor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în cauză.
Art. 280: State membre, zone şi compartimente existente indemne de boală şi programele existente de eradicare şi de supraveghere ale statelor membre
(1)Statele membre şi zonele cu un statut aprobat de indemn de boală pentru una sau mai multe dintre bolile listate prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), pentru una sau mai multe specii relevante de animale, în conformitate cu Directiva 64/432/CEE, Directiva 91/68/CEE, Directiva 92/65/CEE, Directiva 2006/88/CE, Directiva 2009/156/CE sau Directiva 2009/158/CE, sunt considerate a deţine un statut aprobat de indemn de boală în conformitate cu prezentul regulament şi, ca atare, fac obiectul obligaţiilor relevante prevăzute în prezentul regulament.
(2)Statele membre şi zonele cu un program aprobat de eradicare sau de supraveghere pentru una sau mai multe dintre bolile listate prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), pentru una sau mai multe specii relevante de animale, în conformitate cu Directiva 64/432/CEE, Directiva 91/68/CEE, Directiva 92/65/CEE, Directiva 2006/88/CE, Directiva 2009/156/CE sau Directiva 2009/158/CE, sunt considerate a deţine un program aprobat de eradicare în conformitate cu prezentul regulament şi, ca atare, fac obiectul obligaţiilor relevante prevăzute în prezentul regulament.
(3)Compartimentele aprobate cu un statut aprobat de indemn de boală pentru una sau mai multe dintre bolile listate prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) sau (c), în conformitate cu Directivele 2005/94/CE şi 2006/88/CE, sunt considerate a deţine un statut recunoscut de indemn de boală în temeiul articolului 37 din prezentul regulament şi, ca atare, fac obiectul obligaţiilor relevante prevăzute în prezentul regulament.
(4)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind normele necesare pentru a asigura o tranziţie lină de la normele existente înaintea prezentului regulament, menţionate la alineatele (1), (2) şi (3).
Art. 281:
[textul din Art. 281 din partea IX a fost abrogat la 14-dec-2019 de Art. 164, alin. (1), punctul 3. din titlul VIII, capitolul II din Regulamentul 625/15-mar-2017]
Art. 282: Evaluarea
Comisia evaluează prezentul regulament împreună cu actele delegate menţionate la articolul 264 şi transmite cel târziu la 22 aprilie 2026 rezultatele evaluării în cadrul unui raport adresat Parlamentului European şi Consiliului.
Art. 283: Intrarea în vigoare şi aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la 21 aprilie 2021, cu excepţia articolului 270 alineatul (1) şi a articolului 274 care se aplică de la data intrării sale în vigoare.
Prezentul regulament est obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 9 martie 2016.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

J.A. HENNIS-PLASSCHAERT

ANEXA I:SPECII DE ANIMALE DE COMPANIE
PARTEA A:
Câini (Canis lupus familiaris)
Pisici (Felis silvestris catus)
Dihori domestici (Mustela putorius furo)
PARTEA B:
Nevertebrate (cu excepţia albinelor, a moluştelor din încrengătura Mollusca şi a crustaceelor din subîncrengătura Crustacea)
Animale acvatice ornamentale
Amfibieni
Reptile
Păsări: specimene de specii de păsări, altele decât găini, curci, bibilici, raţe, gâşte, prepeliţe, porumbei, fazani, potârnichi şi păsări alergătoare (Ratitae).
Mamifere: rozătoare şi iepuri, altele decât cele destinate producţiei de alimente.
ANEXA II:LISTA CU BOLI ALE ANIMALELOR
- Infecţia cu virusul pestei bovine
- Infecţia cu virusul febrei Văii de Rift
- Infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis
- Infecţia cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae şi M. tuberculosis)
- Infecţia cu virusul rabic
- Infecţia cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)
- Infestarea cu Echinococcus multilocularis
- Infecţia cu virusul bolii hemoragice epizootice
- Antraxul
- Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)
- Boala virală Ebola
- Paratuberculoza
- Encefalita japoneză
- Febra West Nile
- Febra Q
- Infecţia cu virusul dermatozei nodulare contagioase
- Infecţia cu Mycoplasma mycoides subspecia mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)
- Rinotraheita infecţioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă
- Diareea virală bovină
- Campilobacterioza genitală bovină
- Trichomonoza
- Leucoza enzootică bovină
- Variola ovină şi caprină
- Infecţia cu virusul pestei micilor rumegătoare
- Pleuropneumonia contagioasă a caprelor
- Epididimita ovină (Brucella ovis)
- Infecţia cu Burkholderia mallei (morvă)
- Infecţia cu virusul arteritei ecvine
- Anemia infecţioasă ecvină
- Durina
- Encefalomielita ecvină venezueleană
- Metrita contagioasă ecvină
- Encefalomielita ecvină (de est şi de vest)
- Infecţia cu virusul bolii lui Aujeszky
- Infecţia cu virusul sindromului respirator şi de reproducţie porcin
- Infecţia cu virusul bolii de Newcastle
- Micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum şi M. meleagridis)
- Infecţia cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum şi S. arizonae
- Infecţia cu virusurile gripei aviare slab patogene
- Chlamidioza aviară
- Infestarea cu Varroa spp. (varrooză)
- Infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup)
- Loca americană
- Infestarea cu Tropilaelaps spp.
- Infecţia cu Batrachochytrium salamandrivorans
- Necroza hematopoietică epizootică
- Septicemia hemoragică virală
- Necroza hematopoietică infecţioasă
- Infecţia cu virusul AIS (anemia infecţioasă a somonului) cu deleţie în HPR (regiunea înalt polimorfică)
- Herpesul crapului koi
- Infecţia cu Mikrocytos mackini
- Infecţia cu Perkinsus marinus
- Infecţia cu Bonamia ostreae
- Infecţia cu Bonamia exitiosa
- Infecţia cu Marteilia refringens
- Infecţia cu virusul sindromului Taura
- Infecţia cu virusul bolii «cap galben»
- Infecţia cu virusul bolii petelor albe

ANEXA III:SPECII DE UNGULATE

Taxon

Ordin

Familie

Genul/specia

Perisodactile

Ecvidee

Equus spp.

Tapiride

Tapirus spp.

Rinoceride

Ceratotherium spp., Dicerorhinus spp., Diceros spp., Rhinoceros spp.

Artiodactile

Antilocapride

Antilocapra ssp.

Bovidee

Addax ssp., Aepyceros ssp., Alcelaphus ssp., Ammelaphus ssp., Ammodorcas ssp., Ammotragus ssp., Antidorcas ssp., Antilope ssp., Arbitragus ssp., Beatragus ssp., Bison ssp., Bos ssp. (inclusiv Bibos, Novibos, Poephagus), Boselaphus ssp., Bubalus ssp. (inclusiv Anoa), Budorcas ssp., Capra ssp., Cephalophus ssp., Connochaetes ssp., Damaliscus ssp.(inclusiv Beatragus), Dorcatragus ssp., Eudor- cas ssp., Gazella ssp., Hemitragus ssp., Hippotragus ssp., Kobus ssp., Litocranius ssp., Madoqua ssp., Naemorhedus ssp. (inclusiv Nemorhaedus şi Capricornis), Nanger ssp., Neotragus ssp., Nilgiritragus ssp., Oreamnos ssp., Oreotragus ssp., Oryx ssp., Ourebia ssp., Ovibos ssp., Ovis ssp., Pantholops ssp., Philan- tomba ssp., Pelea ssp., Procapra ssp., Pseudois ssp., Pseudoryx ssp., Raphicerus ssp., Redunca ssp., Rupicapra ssp., Saiga ssp., Sigmoceros-Alecelaphus ssp., Strepticeros ssp., Sylvicapra ssp., Syncerus ssp., Taurotragus ssp., Tetracerus ssp., Tragelaphus ssp. (inclusiv Boocerus).

Camelide

Camelus ssp., Lama ssp., Vicugna ssp.

Cervide

Alces ssp., Axis-Hyelaphus ssp., Blastocerus ssp., Capreolus ssp., Cervus ssp., Dama ssp., Elaphodus ssp., Elaphurus ssp., Hippocamelus ssp., Hydropotes ssp., Mazama ssp., Megamuntiacus ssp., Muntiacus ssp., Odocoileus ssp., Ozoto- ceros ssp., Przewalskium ssp., Pudu ssp., Rangifer ssp., Rucervus ssp., Rusa ssp.

Girafide

Giraffa ssp., Okapia ssp.

Hippopotamidae

Hexaprotodon-Choeropsis ssp., Hippopotamus ssp.

Moschide

Moschus ssp.

Suide

Babyrousa ssp., Hylochoerus ssp., Phacochoerus ssp., Porcula ssp., Potamochoerus ssp., Sus ssp.

Tayassuidae

Catagonus ssp., Pecari-Tayassu ssp.

Tragulide

Hyemoschus ssp., Tragulus-Moschiola ssp.

Proboscidieni

Elefantide

Elephas ssp., Loxodonta ssp.

ANEXA IV:CRITERII PENTRU APLICAREA NORMELOR DE PREVENIRE ŞI CONTROL AL BOLILOR MENŢIONATE LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (1) PENTRU BOLILE LISTATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5
Prezenta anexă are drept scop să detalieze criteriile pe care Comisia le va lua în considerare la stabilirea normelor de prevenire şi control al bolilor care urmează să fie aplicate diverselor categorii de boli listate, în conformitate cu articolul 5.
În cadrul procesului de grupare pe categorii trebuie să se ţină seama de profilul bolii în cauză, de nivelul impactului acesteia asupra sănătăţii publice, asupra sănătăţii şi bunăstării animalelor şi asupra economiei şi de disponibilitatea, fezabilitatea şi eficacitatea instrumentelor de diagnosticare şi ale diverselor seturi de măsuri de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte boala respectivă.
Secţiunea 1:Criterii pentru aplicarea normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a)
Bolile cărora li se aplică normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) se consideră a avea cel mai sever impact în domeniile sănătăţii animale, al sănătăţii publice, economic, social sau al mediului în Uniune. Bolile respective trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
(a)boala în cauză:
(i)nu este prezentă pe teritoriul Uniunii;
(ii)este prezentă numai în cazuri excepţionale (în urma introducerii în împrejurări atipice); sau
(iii)este prezentă numai într-o parte foarte restrânsă a teritoriului Uniunii; şi
(b)boala în cauză este foarte uşor transmisibilă; pe lângă transmiterea directă şi indirectă, există şi posibilitatea răspândirii acesteia pe calea aerului, a apei sau prin vectori; boala poate afecta mai multe specii de animale deţinute şi sălbatice sau o singură specie de animale deţinute de importanţă economică şi poate conduce la rate ridicate ale morbidităţii şi rate semnificative ale mortalităţii.
Pe lângă criteriile prevăzute la literele (a) şi (b), bolile respective trebuie să îndeplinească unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
(c)boala în cauză are un potenţial zoonotic cu consecinţe semnificative asupra sănătăţii publice, inclusiv un potenţial epidemic sau pandemic sau prezintă posibile ameninţări semnificative la adresa siguranţei alimentare;
(d)boala în cauză are un impact semnificativ asupra economiei Uniunii, atrăgând costuri substanţiale, legate în principal de impactul său direct asupra sănătăţii şi productivităţii animalelor;
(e)boala în cauză are un impact semnificativ asupra unuia sau mai multora dintre următoarele elemente:
(i)societatea, având în special un impact asupra pieţelor forţei de muncă;
(ii)bunăstarea animalelor, provocând suferinţă unui număr mare de animale;
(iii)mediul, având în vedere impactul direct al bolii sau măsurile adoptate în vederea eradicării acesteia;
(iv) pe termen lung, asupra biodiversităţii sau protecţiei speciilor sau raselor pe cale de dispariţie, inclusiv eventuala dispariţie a speciilor sau raselor respective sau daune pe termen lung cauzate acestora.
Secţiunea 2:Criterii pentru aplicarea normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (b)
Bolile cărora li se aplică normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sunt controlate în toate statele membre cu scopul eradicării lor în întreaga Uniune.
Bolile respective trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
(a)boala în cauză este de natură endemică şi este prezentă pe întregul teritoriu al Uniunii sau pe o parte din acesta; cu toate acestea, mai multe state membre sau zone ale Uniunii sunt indemne de boală; şi
(b)boala în cauză este moderat spre foarte uşor transmisibilă; pe lângă transmiterea directă şi indirectă, există şi posibilitatea răspândirii acesteia pe calea aerului, a apei sau prin vectori; aceasta poate afecta una sau mai multe specii de animale şi poate conduce la o rată ridicată a morbidităţii, cu o rată, în general, scăzută a mortalităţii.
Pe lângă criteriile prevăzute la literele (a) şi (b), bolile respective trebuie să îndeplinească unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
(c)boala în cauză are un potenţial zoonotic cu consecinţe semnificative asupra sănătăţii publice, inclusiv un potenţial epidemic sau prezintă posibile ameninţări semnificative la adresa siguranţei alimentare;
(d)boala în cauză are un impact semnificativ asupra economiei Uniunii, atrăgând costuri substanţiale, legate în principal de impactul său direct asupra sănătăţii şi productivităţii animalelor;
(e)boala în cauză are un impact semnificativ asupra unuia sau mai multora dintre următoarele elemente:
(i)societatea, având în special un impact asupra pieţelor forţei de muncă;
(ii)bunăstarea animalelor, provocând suferinţă unui număr mare de animale;
(iii)mediul, având în vedere impactul direct al bolii sau măsurile adoptate în vederea eradicării acesteia;
(iv)pe termen lung, asupra biodiversităţii sau protecţiei speciilor sau raselor pe cale de dispariţie, inclusiv eventuala dispariţie a speciilor sau raselor respective sau daune pe termen lung cauzate acestora.
O boală căreia i se aplică măsurile menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), care nu a fost eradicată cu succes şi promptitudine într-o zonă a Uniunii şi care a obţinut, în zona respectivă a Uniunii, un caracter endemic, poate face obiectul unor măsuri de prevenire şi control al bolilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (b), în zona respectivă a Uniunii.
Secţiunea 3:Criterii pentru aplicarea normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (c)
Bolile pentru care, în unele state membre, sunt relevante normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (c) şi care necesită măsuri pentru a preveni răspândirea lor în zone ale Uniunii care sunt oficial indemne de boală sau care au programe de eradicare a bolilor listate respective.
Bolile respective trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
(a)în cazul animalelor terestre, boala în cauză este de natură endemică şi este prezentă pe întregul teritoriu al Uniunii sau pe o parte din acesta sau, în cazul animalelor acvatice, mai multe state membre sau zone ale Uniunii sunt indemne de boală; şi
(b)(i) în cazul animalelor terestre, boala în cauză este moderat spre foarte uşor transmisibilă, în principal prin transmiterea directă şi indirectă; boala afectează în principal o singură sau mai multe specii de animale, în mod obişnuit nu conduce la o rată ridicată a morbidităţii şi are o rată a mortalităţii neglijabilă sau nulă; efectul cel mai adesea observat este pierderea de productivitate;
(ii)în cazul animalelor acvatice, boala este moderat spre foarte uşor transmisibilă, în principal prin transmiterea directă şi indirectă; boala afectează una sau mai multe specii de animale şi poate conduce la o rată ridicată a morbidităţii, cu o rată, de obicei, scăzută a mortalităţii; efectul cel mai adesea observat este pierderea de productivitate.
Pe lângă criteriile prevăzute la literele (a) şi (b), bolile respective trebuie să îndeplinească unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
(c)boala în cauză are un potenţial zoonotic cu consecinţe semnificative asupra sănătăţii publice sau prezintă posibile ameninţări semnificative la adresa siguranţei alimentare;
(d)boala în cauză are un impact semnificativ asupra economiei din unele zone ale Uniunii, legat în principal de impactul său direct asupra anumitor tipuri de sisteme de producţie zootehnică.
(e)boala în cauză are un impact semnificativ asupra unuia sau mai multora dintre următoarele elemente:
(i)societatea, având în special un impact asupra pieţelor forţei de muncă;
(ii)bunăstarea animalelor, provocând suferinţă unui număr mare de animale;
(iii)mediul, având în vedere impactul direct al bolii sau al măsurilor adoptate în vederea eradicării acesteia;
(iv)pe termen lung, asupra biodiversităţii sau protecţiei speciilor sau raselor pe cale de dispariţie, inclusiv eventuala dispariţie a speciilor sau raselor respective sau daune pe termen lung cauzate acestora.
Secţiunea 4:Criterii pentru aplicarea normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d)
Normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) se aplică bolilor care îndeplinesc criteriile de la secţiunea 1, 2 sau 3 şi altor boli care îndeplinesc criteriile din secţiunea 5 în cazul în care riscul prezentat de boala în cauză poate fi diminuat în mod eficace şi proporţional prin măsuri privind circulaţia animalelor şi a produselor de origine animală pentru a preveni sau a limita apariţia şi răspândirea sa.
Secţiunea 5:Criterii pentru aplicarea normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e)
Normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) se aplică bolilor care îndeplinesc criteriile de la secţiunea 1, 2 sau 3 şi altor boli în cazul cărora este necesară supravegherea din motive legate de sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea umană, economie, societate sau mediu.
ANEXA V:TABELUL DE CORESPONDENŢĂ MENŢIONAT LA ARTICOLUL 270 ALINEATUL (2)
1.Directiva 64/432/CEE

Directiva 64/432/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial), articolul 21, articolul 153 alineatul (3) şi articolul 220 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolele 124 şi 126

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 124 alineatul (2), articolul 126 alineatul (1) şi articolul 149 alineatele (3) şi (4)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 126 alineatul (1) litera (c)

Articolul 4 alineatele (2) şi (3)

Articolul 125 alineatele (1) şi (2)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 143 alineatul (1), articolul 145 şi articolul 146

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 149 alineatele (3) şi (4)

Articolul 5 alineatul (2) litera (a)

Articolul 147 litera (a)

Articolul 5 alineatul (2) litera (b)

Articolul 144 alineatul (1) litera (b)

Articolul 5 alineatul (3)

-

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 153 alineatele (1) şi (2)

Articolul 5 alineatul (5)

Articolul 147 litera (a)

Articolul 6

Articolele 130, 131 şi 132

Articolul 6a

-

Articolul 7

Articolul 126 alineatul (1) litera (c), articolul 132, articolul 134 litera (a) şi articolul 135

Articolul 8

Articolele 18, 19, 20 şi articolul 23 litera (a)

Articolul 9

Articolul 31 alineatul (1), alineatul (3) litera (a) şi alineatul (5), articolele 32, 33 şi 36

Articolul 10

Articolul 31 alineatul (2) şi alineatul (3) litera (b), articolele 32, 33 şi 36

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 94 alineatul (1) litera (a), articolele 97 şi 98

Articolul 11 alineatul (2)

Articolele 102, 106 şi 107

Articolul 11 alineatul (3)

Articolele 98 şi 99

Articolul 11 alineatul (4)

Articolul 100

Articolul 11 alineatele (5) şi (6)

Articolul 97 alineatul (1) litera (d) şi alineatul (2) litera (d)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 125

Articolul 12 alineatul (2)

Articolele 104 şi 106

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 125 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 143

Articolul 12 alineatele (5) şi (6)

-

Articolul 13 alineatele (1) şi (2)

Articolele 90, 92, 93 litera (c), 94, 97, 98, 99, 102, 106 şi 107

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 100

Articolul 13 alineatul (4)

-

Articolul 13 alineatele (5) şi (6)

Articolul 101

Articolul 14 alineatele (1) şi (2)

-

Articolul 14 alineatul (3) literele A şi B

-

Articolul 14 alineatul (3) litera C

Articolul 109 alineatul (1) literele (a) şi (c)

Articolul 14 alineatele (4) - (6)

-

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 268

Articolul 15 alineatele (2) - (4)

-

Articolul 16

-

Articolul 17

-

Articolul 17a

-

Articolul 18

Articolul 109 alineatul (1) literele (a) şi (c)

Articolul 19

-

Articolul 20

-

2.Directiva 77/391/CEE

Directiva 77/391/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 31 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolele 32, 33 şi articolul 36 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 34

Articolul 2 alineatul (4)

Articolele 36 şi 41

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 31 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolele 32, 33 şi articolul 36 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 34

Articolul 3 alineatul (4)

Articolele 36 şi 41

Articolul 4

Articolul 31 alineatul (1), articolele 32, 33, 34, 36 şi 41

Articolul 5

-

Articolul 6

-

Articolul 7

-

Articolul 8

-

Articolul 9

-

Articolul 10

-

Articolul 11

-

Articolul 12

-

Articolul 13

-

Articolul 14

-

Articolul 15

-

3.Directiva 78/52/CEE

Directiva 78/52/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 31 alineatul (1) şi articolul 32

Articolul 3 alineatul (2)

-

Articolul 3 alineatul (3)

-

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 31 alineatul (1) şi articolul 32

Articolul 4

Articolele 32, 35, articolul 102 alineatele (2) şi (4) şi articolul 112

Articolul 5

Articolele 18, 46 şi 47

Articolul 6 alineatul (1)

Articolele 72 - 76

Articolul 6 alineatul (2)

Articolele 77 şi 78

Articolul 6 alineatul (3)

Articolele 79 şi 80

Articolul 7

Articolele 79 şi 80

Articolul 8

Articolele 79 şi 80

Articolul 9

Articolele 79 şi 80

Articolul 10

Articolele 79 şi 80

Articolul 11

Articolele 79 şi 80

Articolul 12

Articolele 79 şi 80

Articolul 13

Articolele 18, 46 şi 47

Articolul 14 alineatul (1)

Articolele 72 - 76

Articolul 14 alineatul (2)

Articolele 77 şi 78

Articolul 14 alineatul (3)

Articolele 79 şi 80

Articolul 15

Articolele 79 şi 80

Articolul 16

Articolele 79 şi 80

Articolul 17

Articolele 79 şi 80

Articolul 18

Articolele 79 şi 80

Articolul 19

Articolele 79 şi 80

Articolul 20

Articolele 79 şi 80

Articolul 21

-

Articolul 22

Articolele 18, 19, 20, 46 şi 47

Articolul 23

Articolele 79 şi 80

Articolul 24

Articolele 79 şi 80

Articolul 25

Articolele 79 şi 80

Articolul 26

Articolele 79 şi 80

Articolul 27

Articolul 124 alineatul (1) şi articolul 126 alineatul (1) litera (c)

Articolul 28

-

Articolul 29

-

Articolul 30

-

4.Directiva 80/1095/CEE

Directiva 80/1095/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 31 alineatul (1) şi articolul 36

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolul 31 alineatul (1) şi articolul 35

Articolul 3 a

Articolul 31 alineatul (1) şi articolul 35

Articolul 4

Articolele 32, 33 şi 35

Articolul 4a

Articolele 32, 33 şi 35

Articolul 5

-

Articolul 6

Articolul 31 alineatul (1) litera (b), articolul 31 alineatul (3) şi articolul 32

Articolul 7

Articolele 36, 39 şi 40

Articolul 8

Articolele 41 şi 42

Articolul 9

-

Articolul 11

-

Articolul 12

-

Articolul 12a

-

Articolul 13

-

5.Directiva 82/894/CEE

Directiva 82/894/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 19, 21, 22 şi 23

Articolul 4

Articolele 19, 20, 21, 22 şi 23

Articolul 5

Articolul 23

Articolul 6

-

Articolul 7

-

Articolul 8

-

6.Directiva 88/407/CEE

Directiva 88/407/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 159 şi 160

Articolul 4

Articolul 160

Articolul 5

Articolele 94, 97, 100 şi 101

Articolul 6 alineatul (1)

Articolele 161 şi 162

Articolul 6 alineatele (2), (3) şi (4)

Articolul 258

Articolul 8

Articolul 229 alineatul (1) litera (a) şi articolul 230

Articolul 9

Articolul 229 alineatul (1) litera (b) şi articolul 233

Articolul 10

Articolul 229 alineatul (1) litera (c), articolele 234 şi 236

Articolul 11

Articolul 229 alineatul (1) litera (d), articolele 237 şi 238

Articolul 12

Articolele 260 - 262

Articolul 15

Articolele 257 - 259

Articolul 16

-

Articolul 17

-

Articolul 18

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

Articolul 22

-

7.Directiva 89/556/CEE

Directiva 89/556/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 159, 160, 161

Articolul 5 alineatul (1)

Articolele 94 şi 97

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 101

Articolul 5 alineatele (2a) şi (3)

Articolele 97, 98 şi 100

Articolul 6

Articolele 161 şi 162

Articolul 7

Articolul 229 alineatul (1) litera (a) articolul 230

Articolul 8

Articolul 229 alineatul (1) litera (b) şi articolul 233

Articolul 9

Articolul 229 alineatul (1) litera (c), articolele 234 şi 236

Articolul 10

Articolul 229 alineatul (1) litera (d), articolele 237 şi 238

Articolul 11

Articolele 260 - 262

Articolul 14

Articolele 257 - 259

Articolul 15

-

Articolul 16

-

Articolul 17

-

Articolul 18

-

Articolul 19

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

8.Directiva 90/429/CEE

Directiva 90/429/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 159 şi 160

Articolul 4

-

Articolul 5 alineatul (1)

Articolele 94, 97, 98 şi 100

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 101

Articolul 6 alineatul (1)

Articolele 161 şi 162

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 258

Articolul 7

Articolul 229 alineatul (1) litera (a) şi articolul 230

Articolul 8

Articolul 229 alineatul (1) litera (b) şi articolul 233

Articolul 9

Articolul 229 alineatul (1) litera (c), articolele 234 şi 236

Articolul 10

Articolul 229 alineatul (1) litera (d), articolele 237 şi 238

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 229

Articolul 11 alineatele (2) şi (3)

Articolul 260

Articolul 12

Articolul 237

Articolul 13

-

Articolul 14

-

Articolul 15

Articolele 257 - 262

Articolul 16

-

Articolul 17

-

Articolul 18

-

Articolul 19

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

Articolul 22

-

9.Directiva 91/68/CEE

Directiva 91/68/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial), articolul 21, articolul 153 alineatul (3) şi articolul 220 alineatul (3)

Articolul 3 alineatele (1), (2), (3) şi (5)

Articolul 126 alineatul (1) litera (b), articolele 130 şi 131

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 139

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 124 alineatul (2) litera (b), articolul 126 alineatul (1), articolele 130, 131 şi articolul 149 alineatul (3) şi alineatul (4) literele (a) şi (b)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 128

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 131

Articolul 4a

Articolele 130 şi 131

Articolul 4b alineatele (1) şi (2)

Articolele 130 şi 131

Articolul 4b alineatul (3)

Articolul 126 alineatul (2)

Articolul 4b alineatul (4)

Articolul 133

Articolul 4b alineatul (5)

Articolul 132

Articolul 4b alineatul (6)

Articolul 124 alineatul (1), articolul 125 şi articolul 126 alineatul (1) litera (b)

Articolul 4c alineatele (1) şi (2)

Articolele 130 şi 131

Articolul 4c alineatul (3)

Articolele 133 şi 135

Articolul 5

Articolul 131

Articolul 6

Articolul 131 şi articolul 145 alineatul (1) litera (e)

Articolul 7 alineatele (1) - (3)

Articolele 31, 32, 33 şi 35

Articolul 7 alineatul (4)

-

Articolul 8 alineatele (1) - (3)

Articolele 36, 39 şi 40

Articolul 8 alineatul (4)

-

Articolul 8a alineatul (1)

Articolul 94 alineatul (1) litera (a), articolele 97, 98 şi 134

Articolul 8a alineatul (2)

Articolele 102 şi 106

Articolul 8a alineatul (3)

Articolele 98, 99 şi 101

Articolul 8a alineatul (4)

Articolul 100

Articolul 8a alineatul (5)

Articolul 97 alineatul (1) litera (d) şi alineatul (2) litera (d)

Articolul 8b alineatul (1)

Articolele 84, 90, 92, articolul 93 litera (c), articolul 94 alineatul (1) litera (a), articolele 97, 98, 102, 105 şi 134

Articolul 8b alineatul (2)

Articolul 94 alineatul (1) litera (a), articolele 97 şi 98

Articolul 8b alineatul (3)

Articolul 100

Articolul 8b alineatul (4)

-

Articolul 8c alineatul (1)

Articolele 87 şi 125

Articolul 8c alineatul (2)

Articolul 104

Articolul 8c alineatul (3)

Articolul 125 alineatul (1) litera (a) şi articolul 126 alineatul (1) litera (b)

Articolul 8c alineatele (4) şi (5)

-

Articolul 9 alineatele (1) - (4)

Articolele 143, 145, 146, 147, 148, 149 şi 153

Articolul 9 alineatul (7)

Articolul 153

Articolul 10

-

Articolul 11

-

Articolul 12

Articolul 144 litera (b)

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 17

-

Articolul 18

-

10.Decizia 91/666/CEE

Decizia 91/666/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 48 alineatele (1) şi (3)

Articolul 2

-

Articolul 3

Articolul 48

Articolul 4

Articolele 48, 49 şi 50

Articolul 5

Articolul 48 alineatul (3) şi articolul 50

Articolul 6

Articolul 16 şi articolul 48 alineatul (2) litera (c) şi alineatul (3) litera (b)

Articolul 7

Articolul 48 alineatul (3) şi articolul 50

Articolul 8

-

Articolul 9

-

Articolul 10

-

Articolul 11

-

Articolul 12

-

11.Directiva 92/35/CEE

Directiva 92/35/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolul 18

Articolul 4

Articolele 53 - 57 şi 59

Articolul 5

Articolele 46 şi 47

Articolul 6

Articolele 60 - 68

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 57

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 43 alineatul (2) litera (d)

Articolul 8

Articolul 64

Articolul 9

Articolele 65, 66 şi 67

Articolul 10

Articolele 65, 66 şi 67

Articolul 11

Articolele 67 şi 68

Articolul 12

Articolul 71 alineatul (1)

Articolul 13

Articolul 65 alineatul (2)

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 16

-

Articolul 17

Articolele 43 şi 44

Articolul 18

-

Articolul 19

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

Articolul 22

-

12.Directiva 92/65/CEE

Directiva 92/65/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 170, 171 şi 269

Articolul 4

Articolele 124, 126, 18, 31, 84, articolul 93 litera (a) şi articolul 151

Articolul 5

Articolele 95, 97, 136, 137, 143, 144 şi 149

Articolul 6 litera (A)

Articolele 124, 126, 130, 131, 137, 140 şi articolele 143 - 146

Articolul 6 litera (B)

-

Articolul 7 litera (A)

Articolele 124, 126, 130, 131, 137, 140 şi articolele 143 - 146

Articolul 7 litera (B)

-

Articolul 8

Articolele 124, 126, 136 şi articolele 143 - 146

Articolul 9

Articolele 124, 126, 136 şi articolele 143 - 146

Articolul 10 alineatele (1) - (4)

Articolele 124, 126, 136 şi articolele 143 - 146

Articolul 10 alineatele (5) - (7)

-

Articolul 10a

-

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 157

Articolul 11 alineatele (2) şi (3)

Articolele 157, 159, 160 şi articolele 143 - 146

Articolul 11 alineatul (4)

Articolele 97 şi 101

Articolul 11 alineatul (5)

Articolul 164

Articolul 12 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (2)

Articolele 257 - 259

Articolul 12 alineatul (3)

Articolele 84, 90, 92, articolul 93 litera (c), articolele 102 şi 106

Articolul 12 alineatul (4)

Articolele 143 - 149 şi 152 - 154

Articolul 12 alineatul (5)

-

Articolul 12 alineatul (6)

Articolul 268

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 136, articolele 143 - 149 şi articolul 151

Articolul 13 alineatul (2)

Articolele 95, 97 şi articolele 98 - 101

Articolul 14

Articolele 31, 32 şi 33

Articolul 15

Articolele 36, 39, 40 şi 41

Articolul 16

Articolul 229 alineatul (1) şi articolul 234 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 229 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 229 alineatul (1) litera (a), articolele 230 şi 233

Articolul 17 alineatul (3)

Articolele 230, 233 şi 234

Articolul 17 alineatul (4)

Articolul 230

Articolul 17 alineatele (5) şi (6)

-

Articolul 18 alineatul (1) prima liniuţă

Articolul 237

Articolul 18 alineatul (1) a doua, a treia şi a patra liniuţă

-

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 234 alineatul (3)

Articolul 19

Articolele 234 şi 239

Articolul 20

Articolul 229 alineatul (2) şi articolele 260 - 262

Articolul 21

Articolele 144, 146, articolul 162 alineatele (4) şi (5), articolele 209, 211 şi 213

Articolul 22

-

Articolul 23

Articolele 140 şi 205

Articolul 24

Articolul 229 alineatul (1) litera (d), articolul 237 şi articolul 239 alineatul (2)

Articolul 25

-

Articolul 26

-

Articolul 27

-

Articolul 28

-

Articolul 29

-

Articolul 30

-

13.Directiva 92/66/CEE

Directiva 92/66/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolul 18

Articolul 4

Articolele 53 - 56 şi articolul 59

Articolul 5

Articolele 60 - 63

Articolul 6

Articolul 63

Articolul 7

Articolul 57 şi articolul 43 alineatul (2) litera (d)

Articolul 8

Articolele 55 şi 56

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 64

Articolul 9 alineatele (2) - (7)

Articolele 65 - 68

Articolul 10

Articolele 65, 66 şi 67

Articolul 11

Articolul 67 litera (b), articolul 68 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 12

Articolul 54, articolul 61 alineatul (1) litera (h) şi articolul 63 litera (c)

Articolul 13

Articolul 65 alineatul (2)

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 16

Articolele 46, 47, şi 69

Articolul 17

Articolul 47

Articolul 18

Articolul 65 alineatul (1) litera (e), articolul 67 litera (a) şi articolul 69

Articolul 19 alineatele (1) - (3)

Articolele 53 - 56 şi articolul 59

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 57 şi articolele 60 - 63

Articolul 19 alineatul (5)

Articolul 71 alineatul (2)

Articolul 20

-

Articolul 21

Articolele 43 şi 44

Articolul 22

-

Articolul 23

-

Articolul 24

-

Articolul 25

-

Articolul 26

-

Articolul 27

-

14.Directiva 92/118/CEE

Directiva 92/118/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 166, 222, articolul 227 litera (c) punctul (iv) şi articolul 228

Articolul 4 alineatul (1)

Articolele 166, 222, articolul 227 litera (c) punctul (iv) şi articolul 228

Articolul 4 alineatul (2)

-

Articolul 5

Articolele 166 şi 222

Articolul 6

Articolul 16 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (b)

Articolul 7 alineatul (1)

-

Articolul 7 alineatul (2)

Articolele 257 - 259

Articolul 7 alineatele (3) şi (4)

-

Articolul 7 alineatul (5)

Articolul 268

Articolul 8

-

Articolul 9

Articolele 229 şi 234

Articolul 10 alineatele (1) - (4) şi alineatul (6)

Articolele 229, 234, 237 şi 239

Articolul 10 alineatul (5)

-

Articolul 11

Articolul 239 alineatul (2) litera (c) punctul (ii)

Articolul 12

-

Articolul 13

Articolul 239 alineatul (2) litera (c) punctul (i)

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 16

Articolul 239 alineatul (2) litera (c) punctul (v)

Articolul 17

-

Articolul 18

-

Articolul 19

-

Articolul 20

-

15.Directiva 92/119/CEE

Directiva 92/119/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolul 18

Articolul 4

Articolele 53 - 57 şi articolul 59

Articolul 5

Articolele 60 - 63

Articolul 6

Articolul 70 şi articolul 71 alineatul (2)

Articolul 7

Articolul 63

Articolul 8

Articolul 57 şi articolul 43 alineatul (2) litera (d)

Articolul 9

Articolele 55 şi 57

Articolul 10

Articolul 64 şi articolul 71 alineatul (3)

Articolul 11

Articolele 65 - 68 şi articolul 71 alineatul (2)

Articolul 12

Articolele 65 - 68 şi articolul 71 alineatul (2)

Articolul 13

Articolul 67 litera (a)

Articolul 14

Articolul 65 alineatul (2) şi articolul 71 alineatele (1) şi (3)

Articolul 15

-

Articolul 16

Articolul 63 litera (b), articolul 67 litera (b), articolul 68 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 17

-

Articolul 18

-

Articolul 19

Articolele 46, 47 şi 69

Articolul 20

Articolele 43 şi 44

Articolul 21

-

Articolul 22

-

Articolul 23

-

Articolul 24

-

Articolul 25

-

Articolul 26

-

Articolul 27

-

Articolul 28

-

16.Decizia 95/410/CE

Decizia 95/410/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolele 130 - 132 şi articolul 273

Articolul 2

Articolul 131 alineatul (1) litera (c)

Articolul 3

Articolele 143, 145 şi 146

Articolul 4

-

Articolul 5

-

Articolul 6

-

17.Directiva 2000/75/CE

Directiva 2000/75/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolul 18

Articolul 4 alineatele (1) şi (2)

Articolele 54 şi 55

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 53

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 56

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 70

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 59

Articolul 5

Articolele 46 şi 47

Articolul 6

Articolele 60 - 64, articolul 71 alineatul (2) şi articolul 69

Articolul 7

Articolul 57

Articolul 8

Articolele 64, 68 şi articolul 71 alineatul (3)

Articolul 9

Articolele 65, 67, 69 şi articolul 71 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (1)

Articolele 65 şi 67

Articolul 10 alineatul (2)

Articolele 46 şi 47

Articolul 11

-

Articolul 12

Articolul 71 alineatul (3)

Articolul 13

Articolul 71 alineatul (1)

Articolul 14

Articolul 65 alineatul (2)

Articolul 15

-

Articolul 16

-

Articolul 17

-

Articolul 18

Articolele 43 şi 44

Articolul 19

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

Articolul 22

-

Articolul 23

-

18.Regulamentul (CE) nr. 1760/2000

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 108

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolul 108 alineatul (3) şi articolul 111

Articolul 4

Articolul 112 litera (a), articolele 118, 119 şi 120

Articolul 4a

Articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 4b

Articolul 118 alineatul (2) litera (e)

Articolul 4c

Articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 4d

Articolul 118 alineatul (1) litera (a)

Articolul 5

Articolul 109 alineatul (1) litera (a) şi articolul 118 alineatul (1) litera (b)

Articolul 6

Articolul 110 alineatul (1) litera (b), articolul 112 litera (b) şi articolul 118 alineatul (1) litera(c)

Articolul 6a

Articolul 110 alineatul (2)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolele 102, 106, 107 şi articolul 112 litera (d)

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 118 alineatul (2) litera (a)

Articolul 7 alineatele (3) şi (4)

Articolul 102 alineatul (3)

Articolul 7 alineatul (5)

Articolul 102 alineatul (4)

Articolul 7 alineatul (6)

Articolul 106

Articolul 9a

Articolul 11 şi articolul 13 alineatul (2)

Articolul 10 literele (a) - (c)

Articolele 118, 119 şi 120

Articolul 10 literele (d) şi (e)

-

Articolul 10 litera (f)

Articolul 270

Articolul 11

-

Articolul 12

-

Articolul 13

-

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 15a

-

Articolul 22

-

Articolul 22a

-

Articolul 22b

-

Articolul 23

-

Articolul 23a

-

Articolul 23b

-

Articolul 24

-

Articolul 25

-

19.Directiva 2001/89/CE

Directiva 2001/89/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 18, 19, 20 şi 23

Articolul 4

Articolele 54 - 56 şi articolul 59

Articolul 5

Articolele 60 - 63 şi articolul 71 alineatele (2) şi (3)

Articolul 6

Articolele 63 şi 71

Articolul 7

Articolele 62, 63, articolul 65 alineatul (1) litera (b) şi articolul 67

Articolul 8

Articolul 57

Articolul 9

Articolul 64

Articolul 10

Articolele 65 - 68

Articolul 11

Articolele 65 - 68

Articolul 12

Articolul 61 alineatul (1) litera (f), articolul 63 litera (b), articolul 65 alineatul (1) litera (f), articolul 67 litera (b) şi articolul 68 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 13

Articolul 61 alineatul (3), articolul 63 litera (d) şi articolul 68 alineatul (2) literele (a) şi (c)

Articolul 14

Articolele 62 şi 63

Articolul 15

Articolul 70

Articolul 16

Articolul 70 şi articolele 31 - 35

Articolul 17

Articolul 16, articolul 17 alineatul (2), articolul 54 alineatele (2) şi (3), articolul 58 alineatul (2), articolul 61 alineatul (1) literele (g) şi (h), articolul 63 litera (c), articolul 65 alineatul (1) litera (b) şi articolul 67 litera (c)

Articolul 18

Articolele 16, 46, 47, 48 şi 52

Articolul 19

Articolul 65 alineatul (1) litera (e), articolele 67 şi 69

Articolul 20

Articolul 70

Articolul 21

-

Articolul 22

Articolele 43 şi 44

Articolul 23

Articolul 43 alineatul (2) litera (d) şi articolul 44

Articolul 24

-

Articolul 25

-

Articolul 26

-

Articolul 27

-

Articolul 28

-

Articolul 29

-

Articolul 30

-

Articolul 31

-

Articolul 32

-

20.Directiva 2002/60/CE

Directiva 2002/60/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 18, 19, 20 şi 23

Articolul 4

Articolele 54 - 56, şi articolul 59

Articolul 5

Articolele 60 - 63 şi articolul 71 alineatele (2) şi (3)

Articolul 6

Articolele 63 şi 71

Articolul 7

Articolele 62 şi 63

Articolul 8

Articolul 57

Articolul 9

Articolul 64

Articolul 10

Articolele 65 - 68

Articolul 11

Articolele 65 - 68

Articolul 12

Articolul 61 alineatul (1) litera (f), articolul 63 litera (b), articolul 65 alineatul (1) litera (f), articolul 67 litera (b) şi articolul 68 alineatul (1) litera (b)

Articolul 13

Articolul 61 alineatul (3), articolul 63 litera (d) şi articolul 68 alineatul (2) literele (a) şi (c)

Articolul 14

Articolele 62 şi 63

Articolul 15

Articolul 70

Articolul 16

Articolul 70 şi articolele 31 - 35

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 61 alineatul (1) litera (f), articolul 63, articolul 65 alineatul (1) literele (f) şi (i) şi articolul 67 literele (a) şi (d)

Articolul 17 alineatele (2) şi (3)

Articolul 71 alineatele (2) şi (3)

Articolul 18

Articolul 16, articolul 17 alineatul (2), articolul 54 alineatele (2) şi (3), articolul 58 alineatul (2), articolul 61 alineatul (1) literele (g) şi (h), articolul 63 litera (c), articolul 65 alineatul (1) litera (b) şi articolul 67 litera (c)

Articolul 19

Articolele 16, 46 şi 47

Articolul 20

-

Articolul 21

Articolele 43 şi 44

Articolul 22

Articolul 43 alineatul (2) litera (d) şi articolul 44

Articolul 23

-

Articolul 24

-

Articolul 25

-

Articolul 26

-

Articolul 27

-

Articolul 28

-

Articolul 29

-

Articolul 30

-

21.Directiva 2002/99/CE

Directiva 2002/99/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 166, 222 şi articolul 227 litera (c) punctul (iv)

Articolul 4

Articolul 65 alineatul (1) literele (c), (d), (g), (h) şi (i), articolul 67, articolul 166, articolul 222, articolul 227 litera (c) punctul (iv) şi articolul 228 alineatul (1)

Articolul 5

Articolele 167, 168, 223, 224 şi articolul 227 litera (d) punctul (iii)

Articolul 6

-

Articolul 7

Articolul 234 alineatele (1) şi (2)

Articolul 8

Articolele 230, 231, şi 232

Articolul 9

Articolele 237 şi 238

Articolul 10

-

Articolul 11

-

Articolul 12

-

Articolul 13

-

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 16

-

22.Directiva 2003/85/CE

Directiva 2003/85/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 18, 19, 20 şi 23

Articolul 4

Articolele 54 - 56

Articolul 5

Articolul 55 alineatul (1) literele (d) şi (e) şi alineatul (2)

Articolul 6

Articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (i) şi alineatul (2) şi articolul 56 litera (b)

Articolul 7

Articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii)

Articolul 8

Articolul 55 alineatul (1) litera (f) şi alineatul (2)

Articolul 9

Articolul 59

Articolul 10

Articolele 60, 61 şi 63

Articolul 11

Articolul 61 alineatul (1) litera (f), articolul 63 litera (b), articolul 65 alineatul (1) litera (f), articolul 67 litera (b) şi articolul 68 alineatul (1) litera (b)

Articolul 12

Articolul 65 alineatul (1) literele (g), (h), şi (i) şi articolul 67

Articolul 13

Articolul 57

Articolul 14

Articolele 61 - 63

Articolul 15

Articolele 61 - 63, articolul 70 şi articolul 71 alineatul (2)

Articolul 16

Articolele 61, 62 şi 63

Articolul 17

Articolul 71

Articolul 18

Articolele 61 şi 63

Articolul 19

Articolele 62 şi 63

Articolul 20

Articolul 71

Articolul 21

Articolul 43 alineatul (2) litera (d), articolul 64, articolul 65 alineatul (1) literele (d), (h) şi (i) şi alineatul (2) şi articolul 67

Articolul 22

Articolele 65 - 67

Articolul 23

Articolele 65 - 67

Articolul 24

Articolul 67 şi articolul 71 alineatul (1)

Articolul 25

Articolul 65 alineatul (1) literele (c), (d) punctul (i), (g), (h) şi (i) şi articolul 67

Articolul 26

Articolul 65 alineatul (1) literele (c), (d) punctul (i), (g), (h) şi (i) şi articolele 67 şi 166

Articolul 27

Articolul 65 alineatul (1) literele (c), (d) punctul (i), (g), (h) şi (i) şi articolele 67 şi 166

Articolul 28

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) punctul (iii) şi articolul 67

Articolul 29

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) punctul (ii) şi articolul 67

Articolul 30

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) punctele (ii) şi (iii) şi articolul 67

Articolul 31

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) punctul (ii) şi articolul 67

Articolul 32

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi articolul 67

Articolul 33

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) punctul (ii) şi articolul 67

Articolul 34

Articolul 67, articolul 143 alineatul (2), articolul 161 alineatul (2), articolul 167 alineatul (1) litera (b)

Articolul 35

Articolul 71 alineatele (1) şi (2)

Articolul 36

Articolul 68

Articolul 37

Articolele 65 - 67

Articolul 38

Articolele 65 - 67

Articolul 39

Articolul 65 alineatul (1) literele (c), (d) punctul (i), (g), (h) şi (i) şi articolele 67 şi 166

Articolul 40

Articolul 65 alineatul (1) literele (c), (d) punctul (i), (g), (h) şi (i) şi articolele 67 şi 166

Articolul 41

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) punctul (ii) şi articolul 67

Articolul 42

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi articolul 67

Articolul 43

Articolul 71 alineatul (1)

Articolul 44

Articolul 68

Articolul 45

Articolele 64, 67 şi 71

Articolul 46

Articolele 65 şi 67

Articolul 47

Articolul 65 alineatul (1) litera (h) şi articolul 67

Articolul 48

Articolul 66

Articolul 49

Articolele 16, 46 şi 47

Articolul 50

Articolele 46, 47 şi 69

Articolul 51

Articolele 47 şi 69

Articolul 52

Articolele 46 şi 47

Articolul 53

Articolele 46 şi 47

Articolul 54

Articolele 47, 65, 67 şi articolul 69 alineatele (2) şi (3)

Articolul 55

Articolele 47, 65, 67 şi articolul 69 alineatele (2) şi (3)

Articolul 56

Articolul 47, articolul 67 litera (c), articolul 68 alineatul (1) litera (c) şi articolul 69 alineatele (2) şi (3)

Articolul 57

Articolul 47, articolul 67 litera (c), articolul 68 alineatul (1) litera (c) şi articolul 69 alineatele (2) şi (3)

Articolul 58

Articolul 68

Articolul 59

Articolele 36, 38, 39, 40 şi 68

Articolul 60

Articolele 36, 38, 39, 40 şi 68

Articolul 61

Articolele 36, 38, 39, 40 şi 68

Articolul 62

Articolul 68

Articolul 63

Articolul 143 alineatul (2), articolul 161 alineatul (2) şi articolul 167 alineatul (1) litera (b)

Articolul 64

Articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 67, articolul 69 alineatul (3) şi articolul 131

Articolul 65

Articolul 16

Articolul 66

-

Articolul 67

-

Articolul 68

-

Articolul 69

-

Articolul 70

Articolul 16

Articolul 71

Articolul 54 alineatele (2) şi (3), articolul 58 alineatul (2), articolul 61 alineatul (1) literele (g) şi (h), articolul 63 litera (c), articolul 65 alineatul (1) litera (b), articolul 67 litera (c), articolul 68 alineatul (1) litera (c) şi alineatul (2) litera (b)

Articolul 72

Articolul 43

Articolul 73

Articolul 45

Articolul 74

Articolul 43 alineatul (2) litera (d)

Articolul 75

Articolul 44

Articolul 76

Articolul 43 alineatul (2) litera (d) şi articolul 44

Articolul 77

Articolul 44

Articolul 78

Articolul 43 alineatul (2) litera (d)

Articolul 79

Articolul 52

Articolul 80

Articolele 48 şi 51

Articolul 81

Articolul 48 alineatul (3) şi articolul 50

Articolul 82

Articolul 48 alineatul (3) şi articolul 50

Articolul 83

Articolul 49

Articolul 84

Articolul 48 alineatul (3) şi articolul 50

Articolul 85

Articolele 70 şi 71

Articolul 86

Articolul 268

Articolul 87

-

Articolul 88

Articolul 71 alineatul (3)

Articolul 89

-

Articolul 90

-

Articolul 91

-

Articolul 92

-

Articolul 93

-

Articolul 94

-

Articolul 95

-

23.Regulamentul (CE) nr. 21/2004

Regulamentul (CE) nr. 21/2004

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 108

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 108 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 111

Articolul 4 alineatele (1) şi (2)

Articolul 113 litera (a), articolele 118, 119 şi 120

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 118 alineatul (2) litera (a)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 118 alineatul (2) litera (e)

Articolul 4 alineatele (5) - (7)

Articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 4 alineatul (8)

Articolul 111

Articolul 4 alineatul (9)

Articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 5

Articolele 102, 106, 107 şi 111

Articolul 6

Articolul 111 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2), articolul 118 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), articolele 119 şi 120 alineatul (2) litera (d)

Articolul 7

Articolul 101

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 109 alineatul (1) litera (b) şi articolul 118 alineatul (1) litera (b)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 113 alineatul (1) litera (c)

Articolul 8 alineatele (3) - (5)

Articolul 109 şi articolul 118 alineatul (1) litera (b)

Articolul 9

Articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 10 alineatul (1)

-

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 120 alineatul (2) litera (c)

Articolul 11

Articolul 11 şi articolul 13 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (1)

-

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 268

Articolul 12 alineatele (4) - (7)

-

Articolul 13

-

Articolul 14

-

Articolul 15

-

Articolul 16

-

Articolul 17

-

24.Directiva 2004/68/CE

Directiva 2004/68/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 229 alineatul (1) litera (a) şi articolul 231

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 232 alineatul (1)

Articolul 4

Articolul 230 alineatul (1)

Articolul 5

Articolul 230 alineatele (1) şi (3) şi articolul 231

Articolul 6

Articolele 234 şi 235

Articolul 7

Articolul 229 alineatul (2), articolul 234 alineatul (2) litera (a), articolul 235 şi articolul 238 alineatul (1) litera (e)

Articolul 8

Articolul 234, articolul 237 alineatul (4) litera (a) şi articolul 239 alineatul (2) litera (a)

Articolul 9

Articolul 234 alineatul (2), articolul 235 şi articolul 237 alineatul (4) litera (a)

Articolul 10

Articolele 234 alineatul (2), articolul 235 şi articolul 237 alineatul (4) litera (a)

Articolul 11

Articolul 229 alineatul (1) litera (d), articolele 237 şi 238

Articolul 12

-

Articolul 13

-

Articolul 14

-

Articolul 16

-

Articolul 17

-

Articolul 18

-

Articolul 19

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

25.Directiva 2005/94/CE

Directiva 2005/94/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolul 10

Articolul 4

Articolele 26, 28 şi 29

Articolul 5

Articolele 18, 19, 20 şi 23

Articolul 6

Articolul 57

Articolul 7

Articolele 54 - 56

Articolul 8

Articolul 55 alineatul (2)

Articolul 9

Articolul 59

Articolul 10

Articolul 55 alineatul (1) literele (e) şi (f) şi articolul 56

Articolul 11

Articolele 61 şi 63

Articolul 12

Articolele 63 şi 71

Articolul 13

Articolele 61 şi 63

Articolul 14

Articolul 63 litera (a)

Articolul 15

Articolul 62 şi articolul 63 litera (e)

Articolul 16

Articolul 64

Articolul 17

Articolele 65 - 67

Articolul 18

Articolul 65 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi articolul 67

Articolul 19

Articolele 65 - 67

Articolul 20

Articolul 65 alineatul (1) litera (d) punctul (ii) şi articolul 67

Articolul 21

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (i) şi articolul 67

Articolul 22

Articolul 65 alineatul (1) literele (c) şi (i) şi articolul 67

Articolul 23

Articolul 65 alineatul (1) litera (c) şi articolul 67

Articolul 24

Articolul 65 alineatul (1) litera (c) şi articolul 67

Articolul 25

Articolul 65 alineatul (1) litera (c) şi articolul 67

Articolul 26

Articolul 65 alineatul (1) litera (c) şi articolul 67

Articolul 27

Articolul 65 alineatul (1) litera (d) punctul (ii) şi articolul 67

Articolul 28

Articolul 65 alineatul (1) litera (f) şi articolul 67 litera (b)

Articolul 29

Articolul 68

Articolul 30

Articolele 65 - 67

Articolul 31

Articolul 68

Articolul 32

Articolele 65, 67 şi articolul 71 alineatele (2) şi (3)

Articolul 33

Articolul 67 şi articolul 71 alineatul (3)

Articolul 34

Articolul 71

Articolul 35

Articolele 54 şi 61

Articolul 36

Articolele 61 - 63

Articolul 37

Articolele 61 - 63

Articolul 38

Articolele 61, 63, 65 şi 67

Articolul 39

Articolele 61, 63 şi articolul 71 alineatul (2)

Articolul 40

Articolul 61, 63 şi articolul 71

Articolul 41

Articolul 61, 63 şi articolul 71 alineatele (2) şi (3)

Articolul 42

Articolul 62 şi articolul 63 litera (e)

Articolul 43

Articolul 64

Articolul 44

Articolele 65 şi 67

Articolul 45

Articolul 68

Articolul 46

Articolul 64 alineatul (4), articolul 67 şi articolul 71 alineatele (2) şi (3)

Articolul 47

Articolele 54, 55, 61, 63 şi 71

Articolul 48

Articolul 68 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 49

Articolul 61 alineatul (3) şi articolul 68

Articolul 50

Articolul 16, articolul 54 alineatul (2) literele (b) şi (c) şi alineatul (3), articolul 58 alineatul (2), articolul 61 alineatul (1) literele (g) şi (h), articolul 63 litera (c), articolul 65 alineatul (1) litera (b), articolul 67 litera (c), articolul 68 alineatul (1) litera (c) şi alineatul (2) litera (b)

Articolul 51

-

Articolul 52

Articolele 46 şi 47

Articolul 53

Articolul 69

Articolul 54

Articolul 47, articolul 65 alineatul (1) litera (e), articolele 67, 69 şi articolul 71 alineatul (3)

Articolul 55

Articolele 47, articolul 65 alineatul (1) litera (e), articolele 67, 69 şi articolul 71 alineatul (3)

Articolul 56

Articolele 46 şi 47

Articolul 57

Articolul 47

Articolul 58

Articolele 48 - 50

Articolul 59

Articolul 52

Articolul 60

-

Articolul 61

Articolul 268

Articolul 62

Articolele 43 - 44

Articolul 63

-

Articolul 64

-

Articolul 65

-

Articolul 66

-

Articolul 67

-

Articolul 68

-

Articolul 69

-

26.Directiva 2006/88/CE

Directiva 2006/88/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 2 şi articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3

Articolul 4 (parţial)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolele 172, 173, 176 şi 177

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 179

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 185 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolele 172, 173, 174 şi 175

Articolul 4 alineatul (5)

-

Articolul 5

Articolul 181

Articolul 6

Articolul 185

Articolul 7

-

Articolul 8

Articolele 186, 187, 188 şi 189

Articolul 9

Articolul 181 alineatul (1) litera (a) punctul (i), alineatele (2) şi (3)

Articolul 10

Articolul 181 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) şi alineatele (2) şi (3)

Articolul 11

Articolele 191 şi 204

Articolul 12

Articolul 191

Articolul 13

Articolul 192

Articolul 14 alineatele (1) şi (2)

Articolele 208 şi 211

Articolul 14 alineatele (3) şi (4)

Articolele 219 şi 220

Articolul 15 alineatele (1) şi (2)

Articolele 196 şi 197

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 193

Articolul 15 alineatul (4)

Articolele 196, 197 şi 199

Articolul 16

Articolul 197

Articolul 17

Articolul 197

Articolul 18

Articolele 201 şi 202

Articolul 19

Articolele 201 şi 202

Articolul 20

Articolul 200

Articolul 21

Articolele 200, 203, 205 şi 226

Articolul 22

Articolul 229 alineatul (1) litera (a)

Articolul 23

Articolele 230 şi 231

Articolul 24

Articolul 229 alineatul (1) litera (d) şi articolul 237

Articolul 25

Articolele 234, 237 şi 238

Articolul 26

Articolul 18

Articolul 27

Articolele 19 şi 20

Articolul 28

Articolele 53 - 55 şi 72 - 74

Articolul 29

Articolul 57 şi articolul 77 alineatul (1) litera (b)

Articolul 30

Articolele 59 şi 78

Articolul 31

-

Articolul 32

Articolele 60, 61, 62 şi 64

Articolul 33

Articolele 65 - 67

Articolul 34

Articolul 61 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi articolul 63

Articolul 35

Articolul 61 alineatul (3) şi articolul 63

Articolul 36

-

Articolul 37

Articolul 68

Articolul 38

Articolele 77, 79 şi articolul 80 alineatul (3)

Articolul 39

Articolele 79 şi 80

Articolul 40

Articolul 81

Articolul 41

Articolul 257 alineatul (1) literele (b) şi (c)

Articolul 42

Articolul 71 alineatul (3)

Articolul 43

Articolul 226

Articolul 44

Articolele 27, 28, 31 şi 32

Articolul 45

Articolul 33

Articolul 46

Articolul 31 alineatul (2)

Articolul 47

Articolele 43 şi 44

Articolul 48

Articolele 46 şi 47

Articolul 49

Articolul 36

Articolul 50

Articolele 36 şi 37

Articolul 51

Articolul 38

Articolul 52

Articolul 41

Articolul 53

Articolul 42

Articolul 54

-

Articolul 55

-

Articolul 56

-

Articolul 57 litera (a)

-

Articolul 57 litera (b)

Articolul 54 alineatul (2) litera (c) şi alineatul (3), articolul 58, articolul 61 alineatul (1) literele (g) şi (h), articolul 63 litera (c), articolul 65 alineatul (1) litera (b) şi articolul 67 litera (c)

Articolul 57 litera (c)

-

Articolul 58

-

Articolul 59

Articolul 38 şi articolul 18 5 (parţial)

Articolul 60

Articolul 268

Articolul 61

-

Articolul 62

-

Articolul 63

-

Articolul 64

-

Articolul 65

-

Articolul 66

-

Articolul 67

-

27.Directiva 2008/71/CE

Directiva 2008/71/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolele 101 şi 111

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 118 alineatul (2) şi articolul 119

Articolul 4 alineatul (1)

Articolele 102, 107 şi 119

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 102 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 115 litera (a), articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a) şi articolul 120

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 115 litera (a), articolul 118 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2) litera (a) şi articolul 120

Articolul 6 alineatul (2)

-

Articolul 7

Articolul 109 alineatul (1) litera (c) şi alineatul (2)

Articolul 8

Articolul 118 alineatul (2) litera (e)

Articolul 9

Articolul 268

Articolul 10

-

Articolul 11

-

Articolul 12

-

Articolul 13

-

28.Directiva 2009/156/CE

Directiva 2009/156/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

Articolele 126 şi 139

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 130 şi articolul 149 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolele 130 şi 131

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 128

Articolul 4 alineatul (4)

Articolele 114, 118 şi 120

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 126 alineatul (1) litera (b), articolul 130 şi articolul 131

Articolul 4 alineatul (6)

Articolele 31 - 35

Articolul 5

Articolele 130 şi 131

Articolul 6

Articolele 130, 131 şi articolul 144 alineatul (1) litera (b)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 126 alineatul (2) şi articolul 133

Articolul 7 alineatul (2)

Articolele 131 şi 132

Articolul 7 alineatul (3)

Articolele 130, 131 şi 132

Articolul 8

Articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolele 118, 120 şi articolele 143 - 146

Articolul 9

Articolele 257 - 259 (parţial)

Articolul 10

-

Articolul 11

-

Articolul 12 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 229 alineatul (1) litera (a), articolele 230 şi 231

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 234

Articolul 12 alineatul (5)

-

Articolul 13

Articolele 234 şi 235

Articolul 14

Articolul 234

Articolul 15

Articolul 234

Articolul 16

Articolele 234, 235 şi 237

Articolul 17

Articolul 234

Articolul 18

-

Articolul 19 literele (a) - (c)

Articolele 234 şi 239

Articolul 19 litera (d)

-

Articolul 20

-

Articolul 21

-

Articolul 22

-

Articolul 23

-

Articolul 24

-

29.Directiva 2009/158/CE

Directiva 2009/158/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 4 (parţial)

Articolul 3

-

Articolul 4

-

Articolul 5

Articolele 126, 130, 131, 159 şi 160

Articolul 6

Articolele 124, 126 şi 159

Articolul 7

Articolul 101

Articolul 8

Articolele 159 şi 160

Articolul 9

Articolele 130 şi 131

Articolul 10

Articolele 130, 131 şi articolul 149 alineatele (3) şi (4)

Articolul 11

Articolele 130, 131 şi articolul 149 alineatele (3) şi (4)

Articolul 12

Articolele 130 şi 131

Articolul 13

Articolele 131 şi 273

Articolul 14

Articolul 131

Articolul 15 alineatul (1) litera (a)

Articolele 159 şi 160

Articolul 15 alineatul (1) literele (b) - (d)

Articolele 130 şi 131

Articolul 15 alineatul (2)

Articolele 31 - 35 şi articolul 36 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 42

Articolul 16

Articolele 31 - 35

Articolul 17

Articolele 36, 39 şi 40

Articolul 18

Articolul 117, articolul 118 alineatul (2) litera (e), articolul 122 alineatul (2), articolul 124, articolul 125, articolul 126 alineatul (1) litera (a) şi alineatul (2), articolul 132 şi articolul 157 alineatul (3)

Articolul 19

Articolele 130 şi 131

Articolul 20

Articolul 143 alineatul (1) litera (a) şi articolele 144, 145, 149, 161 şi 162

Articolul 21

Articolul 139, articolul 144 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 22

-

Articolul 23

Articolul 229 alineatul (1) litera (a), articolul 230 şi articolul 231

Articolul 24

Articolul 234

Articolul 25

Articolul 234

Articolul 26

Articolul 237

Articolul 27

-

Articolul 28

Articolele 234, 235 şi 236

Articolul 29

Articolele 234, 235 şi 239

Articolul 30

Articolul 234

Articolul 31

Articolele 257 - 259

Articolul 32

-

Articolul 33

-

Articolul 34

-

Articolul 35

-

Articolul 36

-

Articolul 37

-

Articolul 38

-

30.Regulamentul (UE) nr. 576/2013

Regulamentul (UE) nr. 576/2013

Prezentul regulament

Articolul 1

-

Articolul 2

Articolul 3 alineatele (5) şi (6) şi articolul 244

Articolul 3

Articolul 4 (parţial)

Articolul 4

Articolul 245 alineatul (1)

Articolul 5 alineatele (1) şi (2)

Articolul 246 alineatele (1) şi (2)

Articolul 5 alineatul (3)

-

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 3 alineatele (4) - (6)

Articolul 5 alineatul (5)

Articolul 246 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (6)

-

Articolul 6

Articolul 247, articolul 252 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 7

Articolul 252 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (4) litera (d)

Articolul 8 alineatele (1) şi (3)

Articolul 252 alineatul (1) literele (b) şi (d)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 253 alineatul (1) litera (b)

Articolul 9

Articolul 248 şi articolul 252 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 10

Articolul 249 şi articolul 252 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 11

Articolul 252 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (4) litera (d)

Articolul 12

Articolul 252 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (4) litera (d)

Articolul 13

Articolul 252 alineatul (4) litera (d) şi articolul 253 alineatul (1) litera (d)

Articolul 14

Articolul 250 şi articolul 252 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 15

Articolul 252 alineatul (4) şi articolul 253 alineatul (1) litera (d)

Articolul 16

Articolul 251

Articolul 17

Articolul 247 litera (a) şi articolul 252 alineatul (1) litera (a)

Articolul 18

Articolul 252 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), articolul 14 alineatul (1) litera (c) punctul (iv) şi alineatul (2)

Articolul 19

Articolul 252 alineatul (1) litera (a), alineatele (2), (3) şi alineatul (4) literele (a), (b) şi (c)

Articolul 20

Articolul 253 alineatul (1) litera (c)

Articolul 21

Articolul 254 litera (a) şi articolul 255 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (b)

Articolul 22

Articolul 254 litera (d)

Articolul 23

Articolul 254 litera (b)

Articolul 24

Articolul 254 litera (c)

Articolul 25

Articolul 254 litera (a) şi articolul 255 alineatul (1)

Articolul 26

Articolul 254 litera (d)

Articolul 27

Articolul 254 litera (c)

Articolul 28

Articolul 254 litera (a) şi articolul 255 alineatul (2) litera (a)

Articolul 29

Articolul 254 litera (d)

Articolul 30

Articolul 254 litera (a) şi articolul 255 alineatul (2) litera (a)

Articolul 31

Articolul 254 litera (d)

Articolul 32

Articolul 252 alineatul (4) litera (e)

Articolul 33

-

Articolul 34

-

Articolul 35

-

Articolul 36

Articolele 257 - 262

Articolul 37

Articolul 256

Articolul 38

-

Articolul 39

-

Articolul 40

-

Articolul 41

-

Articolul 42

Articolul 268

Articolul 43

-

Articolul 44

-

Articolul 45

-

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 84L din data de 31 martie 2016