Partea ii - NOTIFICAREA ŞI RAPORTAREA BOLILOR, SUPRAVEGHEREA, PROGRAMELE DE ERADICARE, STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ - Regulamentul 429/09-mar-2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor (''Legea privind sănătatea animală'')
Acte UE
Jurnalul Oficial 84L
În vigoare Versiune de la: 24 Octombrie 2024
PARTEA II:NOTIFICAREA ŞI RAPORTAREA BOLILOR, SUPRAVEGHEREA, PROGRAMELE DE ERADICARE, STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ
Art. 18: Notificarea în interiorul statelor membre
(1)Statele membre se asigură că operatorii şi alte persoane fizice sau juridice relevante:
a)notifică de îndată autorităţii competente relevante în cazul în care există motive de a suspecta prezenţa la animale a unei boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), sau în cazul în care este detectată prezenţa unei astfel de boli la animale;
b)de îndată ce este posibil, notifică autorităţii competente relevante în cazul în care există motive de a suspecta prezenţa la animale a unei boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e), alta decât cele menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), sau în cazul în care este detectată prezenţa unei astfel de boli la animale;
c)notifică unui medic veterinar ratele anormale ale mortalităţii şi alte semne de boală gravă sau scăderea semnificativă a ratelor de producţie fără o cauză determinată, în vederea unei investigări aprofundate, inclusiv trimiterea unor probe pentru analize de laborator, dacă situaţia o impune.
(2)Statele membre pot decide asupra posibilităţii ca notificările menţionate la alineatul (1) litera (c) să fie transmise autorităţii competente.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)criteriile utilizate pentru a se stabili dacă s-au întrunit circumstanţele în care se impune notificarea descrisă la alineatul (1) litera (c);
b)normele detaliate referitoare la investigarea aprofundată prevăzută la alineatul (1) litera (c).
Art. 19: Notificarea către Uniune
(1)Statele membre notifică imediat Comisia şi celelalte state membre cu privire la orice apariţie a unui focar al unei boli listate dintre cele menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e), pentru care se impune o notificare imediată în vederea aplicării la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, ţinând seama de profilul bolii.
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) cuprinde următoarele informaţii referitoare la apariţia focarului:
a)agentul patogen şi, dacă este cazul, subtipul acestuia;
b)datele relevante, în special cea a apariţiei suspiciunii şi cea a confirmării apariţiei focarului;
c)tipul şi locul de apariţie a focarului;
d)apariţia oricăror alte focare înrudite;
e)animalele implicate în apariţia focarului respectiv;
f)orice măsuri de control al bolii adoptate în legătură cu focarul apărut;
g)originea posibilă sau cunoscută a bolii listate;
h)metoda de diagnosticare utilizată.
Art. 20: Raportarea către Uniune
(1)Statele membre transmit Comisiei şi celorlalte state membre rapoarte cuprinzând informaţii privind bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) pentru care:
a)nu este necesară o notificare imediată a apariţiei unui focar în conformitate cu articolul 19 alineatul (1);
b)este necesară notificarea imediată a apariţiei unui focar în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), dar trebuie transmise Comisiei şi celorlalte state membre informaţii suplimentare privind:
(i)supravegherea conform normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 30;
(ii)un program de eradicare conform normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 35.
(2)Rapoartele prevăzute la alineatul (1) cuprind informaţii privind:
a)depistarea bolilor listate menţionate la alineatul (1);
b)rezultatele supravegherii, atunci când aceasta este necesară conform normelor adoptate în conformitate cu articolul 29 litera (d) punctul (ii) sau cu articolul 30 alineatul (1) litera (b) punctul (ii);
c)rezultatele programelor de supraveghere, atunci când acestea sunt necesare conform articolului 28 alineatul (3) şi normelor adoptate în conformitate cu articolul 29 litera (d) punctul (ii) sau cu articolul 30 alineatul (1) litera (b) punctul (ii);
d)programele de eradicare, atunci când acestea sunt necesare conform articolului 34 şi normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare adoptat conform articolului 35.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, în ceea ce priveşte dispoziţiile de completare a cerinţelor de la alineatul (2), precum şi raportarea cu privire la alte chestiuni legate de supraveghere şi de programele de eradicare, atunci când aceasta este necesară pentru asigurarea aplicării eficiente a normelor de prevenire şi control al bolilor cuprinse în prezentul regulament.
Art. 21: Regiunile de notificare şi de raportare
Statele membre stabilesc regiuni de notificare şi de raportare în scopul notificării şi raportării prevăzute la articolele 19 şi 20.
Art. 22: Sistemul computerizat de informare pentru notificarea şi raportarea bolilor către Uniune
Comisia creează şi administrează un sistem computerizat de informare pentru gestionarea mecanismelor şi instrumentelor pentru respectarea cerinţelor de notificare şi raportare, astfel cum prevăd articolele 19, 20 şi 21.
Art. 23: Competenţe de executare privind notificarea şi raportarea către Uniune şi sistemul computerizat de informare
Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, norme cu privire la cerinţele de notificare şi de raportare şi la sistemul computerizat de informare prevăzut la articolele 19 - 22, în ceea ce priveşte:
(a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) care fac obiectul unei notificări imediate de către statele membre, precum şi măsurile necesare referitoare la notificare, în conformitate cu articolul 19;
(b)informaţiile pe care trebuie să le furnizeze statele membre în cadrul raportării prevăzute la articolul 20;
(c)procedurile pentru crearea şi utilizarea sistemului computerizat de informare prevăzut la articolul 22 şi măsurile tranzitorii privind migrarea datelor şi a informaţiilor din sistemele existente înspre noul sistem şi privind operabilitatea sa deplină;
(d)formatul şi structura datelor care urmează să fie introduse în sistemul computerizat de informare prevăzut la articolul 22;
(e)termenele şi frecvenţa notificării şi raportării prevăzute la articolele 19 şi 20, care se stabilesc astfel încât să asigure transparenţa şi aplicarea la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, în funcţie de profilul bolii şi de tipul de focar apărut.
(f)lista regiunilor de notificare şi raportare prevăzute la articolul 21.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 24: Obligaţia de supraveghere a operatorilor
În scopul depistării prezenţei bolilor listate şi a bolilor emergente, operatorii au obligaţia:
(a)de a observa sănătatea şi comportamentul animalelor aflate în responsabilitatea lor;
(b)de a observa orice schimbare a parametrilor normali de producţie apărută la unităţile, animalele sau materialul germinativ aflat în responsabilitatea lor, care poate da naştere la suspiciunea că ar fi cauzată de o boală listată sau de o boală emergentă;
(c)de a urmări eventuale rate anormale ale mortalităţii sau alte semne de boală gravă la animalele aflate în responsabilitatea lor.
Art. 25: Vizite de verificare a sănătăţii animale
(1)Operatorii se asigură că unităţile aflate în responsabilitatea lor primesc vizite de verificare a sănătăţii animale din partea unui medic veterinar, atunci când este cazul, având în vedere riscurile pe care le prezintă unitatea în cauză, ţinând seama de:
a)tipul de unitate;
b)speciile şi categoriile de animale deţinute din cadrul unităţii;
c)situaţia epidemiologică din zonă sau din regiune în ceea ce priveşte bolile listate şi emergente la care sunt susceptibile animalele din unitate;
d)orice alte modalităţi de supraveghere sau controale oficiale relevante la care se supun animalele deţinute şi tipul de unitate în cauză.
Vizitele de verificare a sănătăţii animale se efectuează cu o frecvenţă proporţională cu riscurile pe care le prezintă unitatea în cauză.
Ele pot fi combinate cu vizite şi în alte scopuri.
(2)Vizitele de verificare a sănătăţii animale menţionate la alineatul (1) se efectuează în scopul prevenirii bolilor, în special prin intermediul:
a)furnizării de consiliere operatorului în cauză în ceea ce priveşte biosecuritatea şi alte chestiuni din domeniul sănătăţi animale, relevante pentru tipul de unitate şi pentru speciile şi categoriile de animale deţinute din unitatea respectivă.
b)depistării oricăror semne care indică apariţia unei boli listate sau a unei boli emergente şi al informării cu privire la acestea;
(3)Comisia poate prevedea, prin acte de punere în aplicare, cerinţe minime necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 26: Obligaţia de supraveghere a autorităţii competente
(1)Autoritatea competentă efectuează supravegheri pentru depistarea prezenţei bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (e) şi a bolilor emergente relevante.
(2)Supravegherea este concepută astfel încât să asigure depistarea timpurie a prezenţei bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) şi a bolilor emergente prin intermediul colectării, reunirii şi analizării informaţiilor relevante referitoare la situaţia epidemiologică.
(3)Autoritatea competentă utilizează, ori de câte ori este posibil şi oportun, rezultatele supravegherii realizate de operatori şi informaţiile obţinute prin intermediul vizitelor de verificare a sănătăţii animale, în conformitate cu articolele 24 şi, respectiv, 25.
(4)Autoritatea competentă se asigură că supravegherea îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 27 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 29 litera (a).
(5)Autoritatea competentă se asigură că informaţiile obţinute prin supravegherea prevăzută la alineatul (1) sunt colectate şi utilizate într-un mod eficace şi eficient.
Art. 27: Metodologia, frecvenţa şi intensitatea supravegherii
Concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi tiparele de eşantionare pentru supravegherea prevăzută la articolul 26 sunt adecvate şi proporţionale cu obiectivele supravegherii, ţinând seama de:
(a)profilul bolii;
(b)factorii de risc implicaţi;
(c)statutul sanitar din:
(i)statul membru, zona sau compartimentul care face obiectul monitorizării;
(ii)statele membre şi ţările terţe sau teritoriile care fie au graniţă comună, fie reprezintă locul de provenienţă al unor animale sau produse care intră în statul membru, zona sau compartimentul vizat;
(d)supravegherea desfăşurată de operatori în conformitate cu articolul 24, inclusiv vizitele de verificare a sănătăţii animale astfel cum se menţionează la articolul 25, sau de alte autorităţi publice.
Art. 28: Programele de supraveghere ale Uniunii
(1)Autoritatea competentă desfăşoară supravegherea astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (1) în cadrul unui program de supraveghere, atunci când o boală este relevantă pentru Uniune în conformitate cu articolul 29 litera (c).
(2)Statele membre care instituie un program de supraveghere în conformitate cu alineatul (1) îl înaintează Comisiei.
(3)Statele membre care pun în aplicare un program de supraveghere conform dispoziţiilor de la alineatul (1) transmit Comisiei cu regularitate rapoarte privind rezultatele punerii în aplicare a programului respectiv.
Art. 29: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la:
(a)concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi tiparele de eşantionare pentru supraveghere, conform dispoziţiilor articolului 27;
(b)criteriile pentru confirmarea oficială şi definiţiile de caz ale bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (e) şi, dacă este cazul, ale bolilor emergente;
(c)criteriile folosite pentru a stabili relevanţa unei boli care urmează să facă obiectul unui program de supraveghere relevant pentru Uniune, în sensul articolului 30 alineatului (1) litera (a), ţinând seama de profilul bolii şi de factorii de risc implicaţi;
(d)cerinţele privind programele de supraveghere astfel cum se prevede la articolul 28 alineatul (1) în ceea ce priveşte:
(i)conţinutul programelor de supraveghere;
(ii)informaţiile care trebuie incluse la transmiterea programelor de supraveghere conform dispoziţiilor articolului 28 alineatul (2) şi a rapoartelor periodice conform dispoziţiilor articolului 28 alineatul (3);
(iii)perioada de aplicare a programelor de supraveghere.
Art. 30: Competenţe de executare
(1)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, cerinţele privind supravegherea şi programele de supraveghere astfel cum se prevede la articolele 26 şi 28, precum şi în normele adoptate în temeiul articolului 29 cu privire la:
a)stabilirea bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (e) care urmează să facă obiectul programelor de supraveghere, în conformitate cu articolul 28, inclusiv acoperirea geografică a programelor respective;
b)formatul şi procedura pentru:
(i)transmiterea spre informare a programelor de supraveghere respective către Comisie şi către celelalte state membre;
(ii)raportarea către Comisie a rezultatelor supravegherii.
(2)Comisia poate, prin acte de punere în aplicare, să definească criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua programele de supraveghere prevăzute la articolul 28.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 31: Programele obligatorii şi opţionale de eradicare
(1)Statele membre care nu sunt indemne sau nu se ştie dacă sunt indemne de una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (b), pentru întregul teritoriu sau pentru zone ori compartimente din acesta, au obligaţia:
a)de a institui un program de eradicare sau pentru a demonstra statutul de indemn de boala listată în cauză, care să fie desfăşurat în cadrul populaţiilor de animale afectate de boala respectivă şi care să acopere părţile relevante din teritoriul statelor membre în cauză sau din zonele ori compartimentele relevante ale acestora ("program obligatoriu de eradicare"); acest program se aplică până la îndeplinirea condiţiilor pentru solicitarea statutului de indemn de boală pentru teritoriul statelor membre sau pentru zonele în cauză, conform articolului 36 alineatul (1), sau pentru compartimentele prevăzute la articolul 37 alineatul (2);
b)de a supune Comisiei, spre aprobare, proiectul de program obligatoriu de eradicare.
(2)Statele membre care nu sunt indemne sau despre care nu se ştie dacă sunt indemne de una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (c) şi care decid să instituie un program de eradicare a bolii listate în cauză în cadrul populaţiilor de animale afectate de boala respectivă, program care să acopere părţile relevante din teritoriul statelor membre în cauză sau din zone ori compartimente ale acestora ("program opţional de eradicare") supun Comisiei spre aprobare un proiect al programului menţionat, în cazul în care statele membre în cauză solicită recunoaşterea, în interiorul Uniunii, a unor garanţii privind sănătatea animală în ceea ce priveşte boala respectivă, pentru circulaţia animalelor sau a produselor.
Un astfel de program opţional de eradicare se aplică până când:
a)sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru teritoriul statului membru sau pentru zona în cauză, conform articolului 36 alineatul (1), sau pentru compartimentele prevăzute la articolul 37 alineatul (2); sau
b)se constată că condiţiile pentru acordarea statutului de indemn de boală nu pot fi îndeplinite şi programul respectiv nu mai corespunde obiectivului urmărit; sau
c)statul membru în cauză retrage programul.
(3)Comisia aprobă, prin acte de punere în aplicare:
a)proiectele de program obligatoriu de eradicare transmise Comisiei spre aprobare în conformitate cu alineatul (1);
b)proiectele de program opţional de eradicare transmise Comisiei spre aprobare în conformitate cu alineatul (2), dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul capitol.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)În cazuri imperioase de urgenţă justificate în mod corespunzător legate de o boală listată care prezintă riscul de a avea un impact extrem de semnificativ, Comisia adoptă actele de punere în aplicare imediat aplicabile menţionate la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Comisia poate, din motive justificate în mod corespunzător, prin acte de punere în aplicare, să aprobe o modificare propusă de statul membru în cauză sau să retragă aprobarea pentru programele de eradicare aprobate în conformitate cu dispoziţiile de la alineatul (3) literele (a) şi (b) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)strategiile de control al bolii, obiectivele intermediare şi finale pentru boli specifice şi perioadele de aplicare a programelor de eradicare;
b)derogările de la cerinţele privind supunerea spre aprobare a programelor de eradicare, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) din prezentul articol, atunci când aprobarea nu este necesară pentru că normele cu privire la aceste programe au fost adoptate conform dispoziţiilor articolului 32 alineatul (2) şi articolului 35;
c)informaţiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze Comisiei şi celorlalte state membre cu privire la derogările de la cerinţa de aprobare a programelor de eradicare astfel cum se menţionează la litera (b) din prezentul alineat.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 de modificare sau de încetare a aplicării normelor adoptate în temeiul literei (b) din prezentul alineat.
Art. 32: Măsurile adoptate conform programelor obligatorii şi opţionale de eradicare
(1)Programele de eradicare cuprind cel puţin următoarele măsuri:
a)măsuri de control al bolii pentru eradicarea agentului patogen din unităţile, compartimentele şi zonele în care s-a răspândit boala şi pentru prevenirea reinfectării;
b)măsuri de supraveghere desfăşurată conform normelor stabilite la articolele 26 - 30, pentru a se demonstra:
(i)eficacitatea măsurilor de control al bolii menţionate la litera (a);
(ii)statutul de indemn de boala listată în cauză;
c)măsuri de control al bolii care trebuie aplicate în cazul unor rezultate pozitive ale supravegherii.
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la următoarele elemente pentru a asigura eficacitatea programelor de eradicare:
a)măsurile de control al bolii menţionate la alineatul (1) litera (a);
b)măsurile de control al bolii care trebuie luate pentru a se evita reinfectarea populaţiei de animale vizate cu boala în cauză în unităţi, zone şi compartimente;
c)concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi tiparele de eşantionare pentru supraveghere;
d)măsurile de control al bolii care trebuie luate în eventualitatea unor rezultate pozitive ale supravegherii pentru boala listată, conform dispoziţiilor de la alineatul (1) litera (c);
e)criteriile de vaccinare, atunci când aceasta este relevantă şi adecvată pentru boala sau speciile în cauză.
Art. 33: Conţinutul programelor obligatorii şi opţionale de eradicare transmise spre aprobare Comisiei
Statele membre includ următoarele informaţii în cererile de aprobare a programelor obligatorii şi opţionale de eradicare transmise Comisiei conform dispoziţiilor de la articolul 31 alineatele (1) şi (2):
(a)o descriere a situaţiei epidemiologice a bolii listate care face obiectul programului obligatoriu sau opţional de eradicare în cauză;
(b)o descriere şi demarcarea ariei geografice şi administrative sau a compartimentului care face obiectul programului de eradicare;
(c)o descriere a măsurilor de control al bolii incluse în programul de eradicare, conform articolului 32 alineatul (1) şi conform normelor adoptate în temeiul articolului 32 alineatul (2);
(d)o descriere a modului de organizare, a supravegherii şi a rolurilor părţilor implicate în programul de eradicare;
(e)durata estimată a programului de eradicare;
(f)obiectivele intermediare şi strategiile de control al bolii pentru punerea în aplicare a programului de eradicare.
Art. 34: Raportarea
Statele membre care pun în aplicare programe de eradicare transmit Comisiei:
(a)rapoarte care îi permit Comisiei să monitorizeze realizarea obiectivelor intermediare ale programelor de eradicare aflate în curs astfel cum se menţionează la articolul 33 litera (f);
(b)un raport final, după finalizarea respectivului program de eradicare.
Art. 35: Competenţe de executare
Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile, formatul şi cerinţele procedurale prevăzute la articolele 31 - 34 cu privire la:
(a)transmiterea spre aprobare a proiectelor de programe obligatorii sau opţionale de eradicare;
(b)indicatorii de performanţă;
(c)raportarea către Comisie şi către celelalte state membre a rezultatelor punerii în aplicare a programelor obligatorii sau opţionale de eradicare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 36: Statele membre şi zonele indemne de boală
(1)Un stat membru poate solicita Comisiei aprobarea statutului său de indemn de boală în legătură cu una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), pentru una sau mai multe specii de animale relevante, pentru întregul său teritoriu sau pentru una sau mai multe zone ale acestuia, cu condiţia să fie îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
a)toate speciile listate pentru boala la care se referă cererea de statut de indemn de boală sunt absente de pe întregul teritoriu al statului membru în cauză sau din zona ori zonele la care face referire cererea;
b)se ştie că agentul patogen nu poate supravieţui pe întregul teritoriu al statului membru sau în zona ori zonele la care face referire cererea, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 39 litera (a) punctul (ii);
c)în cazul în care bolile listate respective se transmit numai prin vectori, niciunul dintre vectori nu este prezent sau se ştie că niciunul dintre vectori nu poate supravieţui pe întregul teritoriu al statului membru sau în zona ori zonele la care face referire cererea, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 39 litera (a) punctul (ii);
d)statutul de indemn de boala listată a fost demonstrat prin:
(i)intermediul unui program de eradicare care a respectat normele stabilite la articolul 32 alineatul (1) şi normele adoptate în temeiul alineatul (2) din respectivul articol; sau
(ii)date istorice şi de supraveghere.
(2)Cererile de statut de indemn de boală ale statelor membre includ dovezi care să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile privind statutul de indemn de boală prevăzute la alineatul (1).
(3)În anumite cazuri specifice, un stat membru poate solicita Comisiei aprobarea statutului său de indemn de boală în legătură cu una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), în special aprobarea statutului de nevaccinare pentru întregul său teritoriu sau pentru una sau mai multe zone ale acestuia, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a)statutul de indemn de boala listată a fost demonstrat:
(i)prin intermediul unui program de eradicare conform cu normele stabilite la articolul 32 alineatul (1) şi normele adoptate în temeiul alineatului (2) din respectivul articol; sau
(ii)prin date istorice şi de supraveghere;
b)s-a demonstrat că vaccinarea împotriva bolii ar conduce la costuri care ar depăşi sumele rezultate din menţinerea statutului de indemn de boală fără vaccinare.
(4)Comisia aprobă, prin acte de punere în aplicare, cererile statelor membre privind statutul de indemn de boală sau statutul de nevaccinare, cu eventualele modificări necesare, dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) şi, după caz, cele de la alineatul (3).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 37: Compartimentele
(1)Un stat membru poate solicita Comisiei recunoaşterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru boli listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) şi protejarea statutului de indemn de boală al unui astfel de compartiment în cazul apariţiei unui focar al uneia sau mai multor boli listate pe teritoriul său, cu condiţia ca:
a)introducerea bolii sau bolilor listate menţionate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ţinând seama de profilul bolii;
b)compartimentul la care se referă cererea să facă obiectul unui sistem unic comun de gestionare a biosecurităţii conceput pentru asigurarea statutului de indemn de boală al tuturor unităţilor care îi aparţin; şi
c)compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă pentru circulaţia animalelor şi a produselor provenite din acestea conform:
(i)articolelor 99 şi 100, pentru compartimentele care deţin animale terestre şi produse provenite din acestea;
(ii)articolelor 183 şi 184, pentru compartimentele care deţin animale de acvacultură şi produse provenite din acestea.
(2)Un stat membru poate solicita Comisiei recunoaşterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), cu condiţia ca:
a)introducerea bolii sau bolilor listate menţionate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ţinând seama de profilul bolii;
b)să fie îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
(i)condiţiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1);
(ii)unităţile din compartimentul la care se referă cererea să îşi fi început sau să îşi fi reluat activităţile şi să fi instituit un sistem comun de gestionare a biosecurităţii conceput pentru a asigura statutul de indemn de boală al compartimentului respectiv;
c)compartimentul la care se referă cererea să facă obiectul unui sistem unic comun de gestionare a biosecurităţii, conceput pentru asigurarea statutului de indemn de boală al tuturor unităţilor care îi aparţin; şi
d)compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă pentru circulaţia animalelor şi a produselor provenite din acestea conform:
(i)articolelor 99 şi 100, pentru compartimentele care deţin animale terestre şi produse provenite din acestea;
(ii)articolelor 183 şi 184, pentru compartimentele care deţin animale de acvacultură şi produse provenite din acestea.
(3)Cererile statelor membre de recunoaştere a statutului de indemn de boală al compartimentelor conform dispoziţiilor de la alineatele (1) şi (2) includ dovezi care să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele menţionate.
(4)Comisia, prin acte de punere în aplicare:
a)recunoaşte, cu eventualele modificări necesare, statutul de indemn de boală al compartimentelor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau la alineatul (2) şi la alineatul (3);
b)stabileşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) pentru care se pot institui compartimente indemne de boală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 264 privind dispoziţii complementare celor prevăzute în prezentul articol cu privire la:
a)cerinţele pentru recunoaşterea statutului de indemn de boală al compartimentelor, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, pe baza profilului bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), cu privire cel puţin la:
(i)supraveghere şi alte dovezi necesare pentru demonstrarea statutului de indemn de boală;
(ii)măsurile de biosecuritate;
b)normele detaliate pentru aprobarea de către autoritatea competentă a statutului de indemn de boală al compartimentelor, astfel cum este prevăzut la alineatele (1) şi (2); şi
c)norme privind compartimentele care sunt situate pe teritoriul mai multor state membre.
Art. 38: Listele statelor membre, zonelor sau compartimentelor indemne de boală
Fiecare stat membru instituie şi menţine o listă actualizată a teritoriului sau zonelor sale cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la articolul 36 alineatele (1) şi (3), şi a compartimentelor sale cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la articolul 37 alineatele (1) şi (2), după caz.
Statele membre fac publice aceste liste. Comisia ajută statele membre să pună informaţiile conţinute de respectivele liste la dispoziţia publicului, oferind pe pagina sa de internet legăturile către paginile de internet informative ale statelor membre.
Art. 39: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte statutul de indemn de boală al statelor membre şi al zonelor
Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
(a)normele detaliate privind statutul de indemn de boală al statelor membre şi al zonelor acestora, pe baza diferitelor profiluri ale bolilor, referitoare la:
(i)criteriile care trebuie utilizate pentru a confirma afirmaţiile statelor membre că nicio specie listată nu este prezentă sau nu poate supravieţui pe teritoriul lor şi dovezile care să susţină afirmaţiile respective, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) litera (a);
(ii)criteriile care trebuie utilizate şi probele necesare pentru a dovedi afirmaţiile că niciun agent patogen sau vector nu poate supravieţui, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) literele (b) şi (c);
(iii)criteriile care trebuie utilizate şi condiţiile care trebuie aplicate pentru a determina statutul de indemn de boala respectivă, astfel cum prevede articolul 36 alineatul (1) litera (d);
(iv)rezultatele supravegherii şi alte probe necesare pentru dovedirea statutului de indemn de boală;
(v)măsurile de biosecuritate;
(vi)restricţiile şi condiţiile pentru vaccinare în statele membre şi în zonele acestora indemne de boală;
(vii)stabilirea de zone de separare între zonele indemne de boală sau zonele incluse în programe de eradicare de zonele de restricţie ("zone-tampon");
(viii)zonele care sunt situate pe teritoriul mai multor state membre;
(b)derogările de la cerinţa de aprobare de către Comisie a statutului de indemn de boală pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), astfel cum se prevede la articolul 36 alineatul (1), dacă o astfel de aprobare nu este necesară date fiind normele detaliate privind statutul de indemn de boală care au fost stabilite prin normele adoptate în temeiul literei (a) din prezentul articol;
(c)informaţiile care trebuie furnizate de statele membre Comisiei şi celorlalte state membre pentru dovedirea statutului de indemn de boală, fără adoptarea unui act de punere în aplicare în conformitate cu articolul 36 alineatul (4), astfel cum se prevede la litera (b) din prezentul articol.
Art. 40: Competenţe de executare
Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, cerinţele detaliate referitoare la informaţiile care trebuie furnizate de statele membre Comisiei şi celorlalte state membre pentru susţinerea declarării statutului de indemn de boală al teritoriilor, zonelor şi compartimentelor în conformitate cu articolele 36 - 39, precum şi formatele şi procedurile pentru:
(a)cererile de recunoaştere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al statului membru în cauză sau pentru zone ori compartimente din acesta;
(b)schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie cu privire la statele membre sau la zonele ori compartimentele din acestea care sunt indemne de boală.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 41: Menţinerea statutului de indemn de boală
(1)Statele membre îşi pot menţine statutul de indemn de boală, pentru teritoriul propriu sau pentru zone ori compartimente din acesta, atâta vreme cât:
a)continuă să fie îndeplinite condiţiile pentru dobândirea statutului de indemn de boală stabilite la articolul 36 alineatul (1) şi la articolul 37 alineatele (1) şi (2) şi în normele stabilite în temeiul alineatului (3) din prezentul articol şi al articolului 39;
b)se desfăşoară o supraveghere, ţinând seama de cerinţele prevăzute la articolul 27, pentru a se verifica faptul că teritoriul, zona sau compartimentul în cauză continuă să fie indemne de boala listată pentru care s-a aprobat sau s-a recunoscut statutul de indemn de boală;
c)se aplică restricţii privind circulaţia animalelor, şi dacă este cazul a produselor provenind de la animale, din specii listate pentru boala listată pentru care a fost aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală în cadrul teritoriului, al zonei sau al compartimentului în cauză, conform normelor stabilite în părţile IV şi V;
d)se aplică alte măsuri de biosecuritate pentru prevenirea introducerii bolii listate pentru care s-a aprobat sau s-a recunoscut statutul de indemn de boală.
(2)Un stat membru informează imediat Comisia dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1) pentru menţinerea statutului de indemn de boală.
(3)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolului 264 cu privire la următoarele condiţii pentru menţinerea statutului de indemn de boală:
a)supravegherea prevăzută la alineatul (1) litera (b);
b)măsurile de biosecuritate prevăzute la alineatul (1) litera (d).
Art. 42: Suspendarea, retragerea şi restabilirea statutului de indemn de boală
(1)Atunci când un stat membru ia cunoştinţă de faptul că a fost încălcată oricare dintre condiţiile pentru menţinerea statutului de stat membru, zonă sau compartiment indemn de boală, sau are motive să suspecteze acest lucru, întreprinde imediat următoarele:
a)dacă este cazul, în funcţie de risc, suspendă sau restricţionează circulaţia animalelor din specia listată pentru boala listată pentru care i s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală către alte state membre, zone sau compartimente cu un statut sanitar superior pentru boala listată;
b)dacă este cazul, pentru prevenirea răspândirii unei boli listate pentru care s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală, aplică măsurile de control al bolii prevăzute în partea III titlul II.
(2)Măsurile prevăzute la alineatul (1) se revocă în cazul în care investigaţia ulterioară confirmă că:
a)presupusa încălcare nu a avut loc; sau
b)presupusa încălcare nu a avut un impact semnificativ, iar statul membru în cauză poate da asigurări că sunt îndeplinite din nou condiţiile pentru menţinerea statutului său de indemn de boală.
(3)Atunci când investigaţia ulterioară realizată de către statul membru în cauză confirmă apariţia sau existenţa unei probabilităţi ridicate privind apariţia unui focar al bolii listate pentru care obţinuse statutul de indemn de boală sau a altor încălcări semnificative ale condiţiilor pentru menţinerea statutului de indemn de boală, astfel cum sunt prevăzute la articolul 41 alineatul (1), statul membru informează imediat Comisia.
(4)Comisia retrage, prin acte de punere în aplicare, fără întârzieri nejustificate, aprobarea statutului de indemn de boală al statului membru sau al zonei, statut acordat conform articolului 36 alineatul (4), sau recunoaşterea statutului de indemn de boală al unui compartiment, statut acordat conform articolului 37 alineatul (4), după primirea, de la statul membru în cauză, a informaţiilor conform cărora nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru menţinerea statutului de indemn de boală.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(5)Din motive imperioase de extremă urgenţă justificate corespunzător, atunci când boala listată menţionată la alineatul (3) din prezentul articol se răspândeşte cu rapiditate şi există riscul unui impact extrem de semnificativ asupra sănătăţii animale sau publice, asupra economiei sau asupra societăţii, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la dispoziţiile de completare a normelor aplicabile pentru suspendarea, retragerea şi restabilirea statutului de indemn de boală, astfel cum sunt stabilite la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.