Partea iv - ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, TRASABILITATEA ŞI CIRCULAŢIA - Regulamentul 429/09-mar-2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor (''Legea privind sănătatea animală'')
Acte UE
Jurnalul Oficial 84L
În vigoare Versiune de la: 24 Octombrie 2024
PARTEA IV:ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, TRASABILITATEA ŞI CIRCULAŢIA
TITLUL I:ANIMALELE TERESTRE, MATERIALUL GERMINATIV ŞI PRODUSELE DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ANIMALE TERESTRE
Art. 84: Obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile
(1)Operatorii de unităţi care deţin animale terestre sau care colectează, produc, prelucrează sau depozitează material germinativ, în vederea înregistrării unităţilor lor, în conformitate cu articolul 93, înainte de a începe astfel de activităţi:
a)informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acest tip de care sunt responsabili;
b)furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
(i)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
(ii)amplasarea unităţii şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
(iii)categoriile, speciile şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ pe care intenţionează să le deţină în unitate şi capacitatea unităţii;
(iv)tipului de unitate; şi
(v)orice alte aspecte ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.
(2)Operatorii unităţilor menţionate la alineatul (1) informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în unitatea în cauză în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1) litera (b);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.
(3)Unităţile care fac obiectul autorizării în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) nu au obligaţia să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 85: Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile
Prin derogare de la articolul 84 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de unităţi care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 86 alineatul (2). Statele membre informează Comisia cu privire la exonerările respective.
Art. 86: Competenţe de executare privind obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unităţii astfel cum se prevede la articolul 84 alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi care pot fi exonerate de către statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 85, pe baza:
a)speciilor, categoriilor şi numărului sau cantităţilor de animale terestre deţinute şi de material germinativ din unitatea în cauză şi capacităţii respectivei unităţi;
b)tipului de unitate; şi
c)circulaţiei animalelor terestre deţinute sau a materialului germinativ înspre şi dinspre unitate.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 87: Obligaţiile de înregistrare ale transportatorilor de ungulate deţinute şi actele delegate
(1)Transportatorii de ungulate deţinute care transportă astfel de animale între statele membre sau între un stat membru şi o ţară terţă, pentru a fi înregistraţi în conformitate cu articolul 93, înainte de a începe astfel de activităţi:
a)informează autoritatea competentă cu privire la activitatea lor;
b)furnizează autorităţii competente relevante informaţii privind:
(i)denumirea şi adresa transportatorului în cauză;
(ii)categoriile, speciile şi numărul de ungulate deţinute al căror transport este planificat;
(iii)tipul de transport;
(iv)mijlocul de transport.
(2)Transportatorii, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1) litera (b);
b)orice încetare a activităţii de transport.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 264, în completarea normelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, privind obligaţia altor tipuri de transportatori a căror activitate de transport prezintă riscuri specifice şi semnificative pentru anumite specii sau categorii de animale de a furniza informaţii adecvate în scopul înregistrării activităţii lor.
Art. 88: Derogările de la obligaţia de înregistrare a transportatorilor de ungulate deţinute
Prin derogare de la articolul 87 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de transportatori a căror activitate de transport prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 89 alineatul (2). Statele membre informează Comisia cu privire la exonerările respective.
Art. 89: Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a transportatorilor
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către transportatori în scopul înregistrării activităţii acestora prevăzute la articolul 87 alineatele (1) şi (3), inclusiv privind termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de transportatori care pot fi exonerate de către statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 86, pe baza:
a)distanţelor pe care aceştia transportă ungulatele respective; şi
b)categoriilor, speciilor şi numărului de ungulate pe care le transportă.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 90: Obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare independent de o unitate
(1)Pentru a fi înregistraţi în conformitate cu articolul 93, operatorii care desfăşoară operaţiuni de colectare pentru ungulatele şi păsările de curte deţinute, independent de o unitate, inclusiv cei care cumpără şi vând animale, furnizează autorităţii competente, înainte de a îşi începe activitatea, informaţii privind:
a)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
b)speciile şi categoriile de ungulate deţinute şi de păsări de curte care fac obiectul activităţii lor.
(2)Operatorii, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1);
b)orice încetare a activităţii operatorului în cauză.
Art. 91: Derogări de la obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare
Prin derogare de la articolul 90 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de operatori care desfăşoară operaţiuni de colectare care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 92 alineatul (2). Statele membre informează Comisia cu privire la exonerările respective.
Art. 92: Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a operatorilor care desfăşoară operaţiuni de colectare
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării prevăzute la articolul 90 alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de operatori care pot fi exonerate de statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 91, cu condiţia ca activitatea acestor operatori să prezinte un risc nesemnificativ şi pe baza speciilor, categoriilor şi numărului de animale terestre deţinute care fac obiectul activităţii lor.
(3)Actele de punere în aplicare la care se face trimitere în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 93: Obligaţia autorităţii competente privind înregistrarea
O autoritate competentă înregistrează:
(a)unităţile în registrul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 84 alineatul (1);
(b)transportatorii în registrul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), în cazul în care transportatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 87 alineatele (1) şi (3);
(c)operatorii care desfăşoară operaţiuni de colectare, independent de o unitate, în registrul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 90 alineatul (1).
Autoritatea competentă atribuie fiecărei unităţi, fiecărui transportator sau operator, astfel cum se menţionează la primul paragraf literele (a) - (c) un număr de înregistrare unic.
Art. 94: Autorizarea anumitor unităţi şi acte delegate
(1)Operatorii următoarelor tipuri de unităţi solicită autorităţii competente autorizarea în conformitate cu articolul 96 alineatul (1) şi nu îşi încep activităţile până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu articolul 97 alineatul (1):
a)unităţile pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte, din care animalele menţionate sunt deplasate într-un alt stat membru sau care primesc animale dintr-un alt stat membru;
b)unităţi de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvidee, din care materialul germinativ respectiv este deplasat într-un alt stat membru;
c)incubatoare, din care ouăle pentru incubaţie sau păsările de curte sunt deplasate într-un alt stat membru;
d)unităţi pentru păsări de curte, din care păsările de curte destinate altor scopuri decât sacrificarea sau depunerea de ouă pentru incubaţie sunt deplasate într-un alt stat membru;
e)orice alt tip de unitate pentru animale terestre deţinute care prezintă un risc semnificativ şi are obligaţia de a obţine o autorizaţie conform normelor stabilite într-un act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) litera (b).
(2)Operatorii încetează activitatea la o unitate menţionată la alineatul (1) în cazul în care:
a)autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia, în conformitate cu articolul 100 alineatul (2); sau
b)în cazul unei autorizări condiţionate, acordate în conformitate cu articolul 99 alineatul (3), unitatea în cauză nu respectă cerinţele rămase menţionate la articolul 99 alineatul (3) şi nu obţine o autorizaţie definitivă în conformitate cu articolul 97 alineatul (1).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogările de la cerinţa ca operatorii tipurilor de unităţi menţionate la alineatul (1) literele (a) - (d) să solicite autorizarea de către autoritatea competentă, în cazul în care unităţile respective prezintă un risc nesemnificativ;
b)tipurile de unităţi care trebuie să fie autorizate în conformitate cu alineatul (1) litera (e);
c)normele speciale privind încetarea activităţii de către unităţile de material germinativ menţionate la alineatul (1) litera (b).
(4)La adoptarea actelor delegate, astfel cum se prevede la alineatul (3), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele criterii:
a)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute sau de material germinativ dintr-o unitate;
b)numărul de specii şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ deţinute într-o unitate;
c)tipul de unitate şi tipul de producţie; şi
d)circulaţia animalelor terestre deţinute sau a materialului germinativ înspre şi dinspre tipurile respective de unităţi.
Art. 95: Aprobarea statutului de unităţi izolate
Operatorii de unităţi care doresc să obţină statutul de unitate izolată:
(a)solicită aprobarea din partea autorităţii competente în conformitate cu articolul 96 alineatul (1);
(b)deplasează animalele deţinute către sau dinspre unitatea lor în conformitate cu cerinţele de la articolul 137 alineatul (1) şi cu orice acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 137 alineatul (2) numai după ce unitatea lor a obţinut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu articolele 97 şi 99.
Art. 96: Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării şi actele de punere în aplicare
(1)Pentru a solicita autorizarea unităţii lor, astfel cum se prevede la articolul 94 alineatul (1) şi la articolul 95 litera (a), operatorii furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
a)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
b)amplasarea unităţii în cauză şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
c)categoriile, speciile şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ relevante pentru autorizare care se află în unitate;
d)tipul de unitate;
e)alte aspecte referitoare la caracteristici specifice ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul, în cazul în care există, reprezentat de aceasta.
(2)Operatorii unităţilor, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informează autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în unităţi în privinţa aspectelor menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în cererea pentru autorizarea unităţii lor, în conformitate cu alineatul (1), precum şi termenele până la care trebuie să fie furnizate informaţiile prevăzute la alineatul (1) şi la alineatul (2) litera (b).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 97: Acordarea autorizaţiei şi condiţiile de autorizare a unităţilor şi actele delegate
(1)Autorităţile competente autorizează, conform dispoziţiilor articolului 94 alineatul (1) şi ale articolului 95 litera (a), numai unităţile care:
a)respectă următoarele cerinţe, după caz, privind:
(i)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) şi orice norme adoptate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2);
(ii)cerinţele în materie de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 24 şi, în cazul în care este pertinent pentru tipul de unitate în cauză şi riscul implicat, la articolul 25;
(iii)ţinerea evidenţelor. astfel cum se prevede la articolele 102 şi 103 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 106 şi 107;
b)dispun de instalaţii şi echipamente care:
(i)sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii şi răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate de acvacultură în cauză;
(ii)au o capacitatea adecvată pentru numărul de animale terestre sau pentru volumul materialului germinativ în cauză păstrat;
c)nu prezintă un risc inacceptabil de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de diminuare a riscurilor;
d)dispun de un număr suficient de angajaţi cu formare adecvată pentru activitatea unităţii în cauză;
e)dispun de un sistem care să-i permită operatorului în cauză să demonstreze autorităţii competente că respectă cerinţele de la literele (a) - (d).
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (i);
b)supravegherea, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (ii);
c)instalaţiile şi echipamentele, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b);
d)responsabilităţile, competenţa şi formarea specializată a personalului şi a medicilor veterinari, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (d), pentru activitatea unităţilor de material germinativ şi a unităţilor pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte;
e)supravegherea necesară de către autoritatea competentă a unităţilor de material germinativ şi a unităţilor pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte.
(3)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate care vor fi adoptate în temeiul alineatului (2), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;
b)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute relevante pentru autorizare;
c)tipul de producţie în cauză;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate şi speciilor şi categoriilor de animale deţinute în respectivele unităţi.
Art. 98: Domeniul de aplicare al autorizării unităţilor
Autoritatea competentă specifică în mod explicit în autorizaţia acordată unei unităţi în temeiul articolului 97 alineatul (1), în urma unei solicitări formulate conform articolului 94 alineatul (1) sau articolului 95 litera (a):
(a)pentru ce tipuri de unităţi menţionate la articolul 94 alineatul (1) şi la articolul 95 şi în normele adoptate în temeiul articolului 94 alineatul (3) litera (b) se aplică autorizaţia;
(b)pentru ce specii şi categorii de animale terestre deţinute sau de material germinativ provenit de la speciile respective se aplică autorizaţia.
Art. 99: Proceduri pentru acordarea autorizaţiei de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă stabileşte procedurile pe care operatorii să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităţilor lor în conformitate cu articolul 94 alineatul (1), articolul 95 sau articolul 96 alineatul (1).
(2)La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator, în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) sau cu articolul 95 litera (a), autoritatea competentă face o vizită la faţa locului.
(3)Cu condiţia ca cerinţele menţionate la articolul 97 şi la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol să fie îndeplinite, autoritatea competentă acordă autorizaţia.
(4)În cazul în care o unitate nu îndeplineşte toate cerinţele pentru autorizare menţionate la articolul 97, autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie condiţionată pentru o unitate în cazul în care, din cererea operatorului în cauză şi din vizita ulterioară la faţa locului, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplineşte toate cerinţele principale pentru a oferi garanţii suficiente că unitatea nu prezintă un risc semnificativ.
(5)În cazul în care autorizaţia condiţionată a fost acordată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, aceasta acordă o autorizaţie completă numai în cazul în care reiese din o altă vizită la faţa locului a unităţii, efectuată în termen de trei luni de la data acordării autorizaţiei condiţionate, sau din documentaţia pusă la dispoziţie de către operator în termen de trei luni de la data respectivă, că unitatea respectă toate condiţiile de autorizare prevăzute la articolul 97 alineatul (1) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 97 alineatul (2).
În cazul în care vizita la faţa locului sau documentaţia menţionată la primul paragraf arată că a avut loc un progres evident, dar că unitatea nu respectă încă toate cerinţele respective, autoritatea competentă poate prelungi perioada de autorizare condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiţionate nu poate depăşi o perioadă totală de şase luni.
Art. 100: Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizaţiile acordate unităţilor în conformitate cu articolele 97 şi 99, la intervale adecvate, pe baza riscului implicat.
(2)În cazul în care o autoritate competentă identifică deficienţe grave într-o unitate în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 97 alineatul (1) şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 97 alineatul (2), iar operatorul respectivei unităţi nu este în măsură să furnizeze garanţii adecvate că aceste deficienţe vor fi eliminate, autoritatea competentă iniţiază procedurile de retragere a autorizaţiei unităţii.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate doar suspenda, mai degrabă decât să retragă, autorizaţia unei unităţi în cazul în care operatorul poate garanta că va elimina deficienţele într-un interval rezonabil de timp.
(3)Autorizaţia se acordă după retragere sau se reatribuie după suspendarea în conformitate cu alineatul (2) numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerinţele prezentului regulament, pertinente pentru acest tip de unitate.
Art. 101: Registrele ţinute de autoritatea competentă
(1)Fiecare autoritate competentă instituie şi ţine la zi registre cu:
a)toate unităţile şi toţi operatorii înregistraţi de aceasta în temeiul articolului 93;
b)toate unităţile autorizate de aceasta în conformitate cu articolele 97 şi 99.
Aceasta pune registrele menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b) la dispoziţia Comisiei şi a autorităţilor competente ale altor state membre în măsura în care informaţiile conţinute în aceste registre sunt relevante pentru circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ provenit de la acestea între statele membre.
Autoritatea competentă pune registrul cu unităţi autorizate menţionat la primul paragraf litera (b) la dispoziţia publicului în măsura în care informaţiile conţinute în acest registru sunt relevante pentru circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ provenit de la acestea între statele membre.
(2)Dacă este cazul şi dacă este relevant, autoritatea competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi autorizarea prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b) cu înregistrarea în alte scopuri.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind informaţiile detaliate care trebuie cuprinse în registrul prevăzut la alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b), precum şi privind disponibilitatea publică a registrului prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (b).
Art. 102: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor ale operatorilor de unităţi altele decât unităţile de material germinativ
(1)Operatorii de unităţi care fac obiectul obligaţiei de înregistrare în conformitate cu articolul 93 sau al autorizării în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)speciile, categoriile, numărul şi, după caz, identificarea animalelor terestre deţinute din unitatea lor;
b)deplasările animalelor terestre deţinute înspre şi dinspre unitatea lor, precizându-se după caz:
(i)locul lor de origine sau de destinaţie;
(ii)data deplasărilor respective;
c)documentele care trebuie să însoţească animalele terestre deţinute care sosesc în unitate sau părăsesc unitatea conform articolului 112 litera (b), articolului 113 alineatul (1) litera (b), articolului 114 alineatul (1) litera (c), articolului 115 litera (b), articolului 117 litera (b), articolului 143 alineatele (1) şi (2), articolului 164 alineatul (2) şi oricăror norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 şi al articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c);
d)mortalitatea animalelor terestre deţinute din unitatea lor;
e)măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru:
(i)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute din cadrul unităţii;
(ii)tipul de producţie;
(iii)tipul şi dimensiunile unităţii;
f)rezultatele oricăror vizite de verificare a sănătăţii a animalelor necesare în conformitate cu articolul 25 alineatul (1). Evidenţele se ţin şi se păstrează pe hârtie sau în format electronic.
(2)Unităţile care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Operatorii unităţilor ţin evidenţele menţionate la alineatele (1) şi (2) în cadrul unităţii în cauză şi:
a)le pun imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia;
b)le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), operatorii pot fi exoneraţi de obligaţia de a ţine evidenţele unora sau tuturor chestiunilor prevăzute la alineatul (1) în cazul în care operatorul în cauză:
a)are acces la baza de date electronică prevăzută la articolul 109 pentru speciile relevante şi baza de date conţine deja informaţiile de inclus în evidenţele respective; şi
b)dispune introducerea informaţiilor actualizate direct în baza de date electronică.
Art. 103: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către unităţile de material germinativ
(1)Operatorii unităţilor de material germinativ ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)rasa, vârsta, identificarea şi statutul sanitar al animalelor donatoare utilizate pentru producerea materialului germinativ;
b)ora şi locul colectării şi prelucrării şi depozitării materialului germinativ colectat, produs sau prelucrat;
c)identificarea materialului germinativ şi informaţii privind locul de destinaţie, dacă acesta este cunoscut;
d)documentele care trebuie să însoţească materialul germinativ care soseşte în unitate sau părăseşte unitatea în cauză conform articolului 162 şi articolului 164 alineatul (2) şi oricăror norme adoptate în temeiul articolului 162 alineatele (3) şi (4);
e)dacă este cazul, rezultatele testelor clinice şi de laborator;
f)tehnicile de laborator utilizate.
(2)Unităţile care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Operatorii unităţilor de material germinativ ţin evidenţele menţionate la alineatele (1) şi (2) în cadrul unităţii şi:
a)le pun imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia;
b)le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 104: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către transportatori
(1)Transportatorii ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)unităţile pe care le-au vizitat;
b)categoriile, speciile şi numărul de animale terestre deţinute transportate de aceştia;
c)curăţarea, dezinfectarea şi dezinfestarea mijloacelor de transport folosite;
d)detalii privind documentele de însoţire a animalelor în cauză, inclusiv numărul fiecărui document. Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Transportatorii care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Transportatorii ţin evidenţele menţionate la alineatele (1) şi (2):
a)în aşa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia;
b)pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 105: Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către operatorii care efectuează operaţiuni de colectare
(1)Operatorii care efectuează operaţiuni de colectare care fac obiectul obligaţiei de înregistrare prevăzute de articolul 93, ţin şi menţin actualizate evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)speciile, categoriile, numărul şi identificarea animalelor terestre deţinute din responsabilitatea lor;
b)circulaţia animalelor terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor, precizându-se după caz:
(i)locul lor de origine şi de destinaţie;
(ii)data deplasărilor respective;
c)documentele care trebuie să însoţească animalele terestre deţinute deplasate aflate în responsabilitatea lor conform articolului 112 litera (b), articolului 113 alineatul (1) litera (b), articolului 114 alineatul (1) litera (c), articolului 115 litera (b), articolului 117 litera (b), articolului 143 alineatele (1) şi (2), articolului 164 alineatul (2) şi oricăror norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 şi al articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c);
d)mortalitatea animalelor terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor; şi
e)măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru speciile şi categoriile de animale terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor.
Evidenţele se ţin şi se păstrează în format electronic.
(2)Operatorii ale căror activităţi prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Operatorii:
a)pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, evidenţele menţionate la alineatul (1);
b)păstrează respectivele evidenţe pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 106: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte ţinerea evidenţelor
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele de completare a cerinţelor privind ţinerea evidenţelor prevăzute la articolele 102, 103, 104 şi 105 referitoare la:
a)informaţiile care trebuie înregistrate în plus faţă de cele prevăzute la articolul 102 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1), articolul 104 alineatul (1) şi articolul 105 alineatul (1);
b)cerinţele suplimentare privind ţinerea evidenţelor pentru materialul germinativ colectat, produs sau prelucrat într-o unitate de material germinativ, după ce respectiva unitate şi-a încheiat activitatea.
(2)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate, astfel cum se prevede la alineatul (1), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate sau de activitate;
b)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute sau de material germinativ din unitatea în cauză sau cele transportate către sau de la respectiva unitate;
c)tipul de producţie din unitate sau tipul de activitate;
d)tiparele de circulaţie caracteristice şi categoriile de animale vizate;
e)numărul de animale terestre deţinute sau volumul de material germinativ din responsabilitatea operatorului în cauză.
Art. 107: Competenţe de executare privind exonerări de la cerinţele de ţinere a evidenţelor
Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi şi de operatori care pot fi exoneraţi de către statele membre de la cerinţele de ţinere a evidenţelor prevăzute la articolele 102, 103, 104 şi 105, în ceea ce priveşte:
(a)unităţile care deţin sau operatorii care manipulează sau transportă un număr mic de animale terestre deţinute sau volume sau cantităţi mici de material germinativ;
(b)anumite specii sau categorii de animale terestre deţinute sau de material germinativ.
La adoptarea actelor de punere în aplicare respective, Comisia întemeiază actele respective pe criteriile prevăzute la articolul 106 alineatul (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
CAPITOLUL 2:Cerinţe privind trasabilitatea pentru animalele terestre deţinute şi materialul germinativ
Art. 108: Responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte înfiinţarea unui sistem pentru identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute
(1)Statele membre instituie un sistem pentru identificarea şi înregistrarea acelor specii de animale terestre deţinute pentru care prezentul regulament şi orice norme adoptate în temeiul acestuia impun un astfel de sistem. Un astfel de sistem prevede, atunci când este cazul, înregistrarea circulaţiei animalelor respective.
(2)La instituirea sistemului menţionat la alineatul (1), statele membre iau în considerare:
a)specia sau categoriile de animale terestre deţinute în cauză;
b)riscul prezentat de respectiva specie sau categorie.
(3)Sistemul prevăzut la alineatul (1) cuprinde elementele următoare:
a)mijloacele de identificare individuală sau în grup a animalelor terestre deţinute;
b)documente de identificare, documente de circulaţie şi alte documente pentru identificarea şi urmărirea animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la articolul 110;
c)evidenţe ţinute la zi în unităţi, după cum se prevede la articolul 102 alineatul (1) literele (a) şi (b);
d)o bază de date electronică a animalelor terestre deţinute, după cum se prevede la articolul 109 alineatul (1).
(4)Sistemul prevăzut la alineatul (1) se elaborează astfel încât:
a)să asigure o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)să faciliteze trasabilitatea animalelor terestre deţinute şi circulaţia acestora în interiorul şi între statele membre, precum şi intrarea lor în Uniune;
c)să asigure interoperabilitatea, integrarea şi compatibilitatea eficiente ale elementelor sistemului respectiv;
d)în măsura în care este adecvat, să garanteze că sistemul este adaptat la:
(i)sistemul computerizat de informaţii pentru notificările şi rapoartele către Uniune prevăzut la articolul 22;
(ii)sistemul TRACES;
e)să garanteze o abordare coerentă pentru diferitele specii de animale care fac obiectul sistemului.
(5)Statele membre pot, dacă este cazul:
a)utiliza parţial sau în întregime sistemul prevăzut la alineatul (1) în alte scopuri decât cele menţionate la alineatul (4) literele (a) şi (b);
b)integra documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente menţionate la articolul 110 în certificatul de sănătate animală sau declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la articolul 143 alineatele (1) şi (2) şi la articolul 151 alineatul (1), precum şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi articolului 151 alineatele (3) şi (4);
c)desemna o altă autoritate sau autoriza un alt organism sau o altă persoană fizică pentru a asigura aplicarea practică a sistemului de identificare şi de înregistrare prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv în ceea ce priveşte eliberarea de documente de identificare şi elaborarea de modele, astfel cum se prevede la articolul 110 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c).
Art. 109: Obligaţia statelor membre de a stabili şi menţine o bază de date electronică a animalelor terestre deţinute
(1)Statele membre stabilesc şi menţin o bază de date electronică pentru înregistrarea, cel puţin:
a)a următoarelor informaţii referitoare la animale deţinute din specia bovină:
(i)identificarea lor individuală, astfel cum se prevede la articolul 112 litera (a);
(ii)unităţile în care acestea sunt deţinute;
(iii)circulaţia acestora în şi din respectivele unităţi;
b)a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din speciile ovină şi caprină:
(i)identificarea acestora, astfel cum se prevede la articolul 113 alineatul (1) litera (a), şi numărul de animale din unitatea în care acestea sunt deţinute;
(ii)unităţile în care acestea sunt deţinute;
(iii)circulaţia acestora în şi din respectivele unităţi;
c)a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din specia porcină:
(i)identificarea acestora, astfel cum se prevede la articolul 115 şi numărul de animale din unităţile în care acestea sunt deţinute;
(ii)unităţile în care acestea sunt deţinute;
(iii)circulaţia acestora în şi din respectivele unităţi;
d)a următoarelor informaţii referitoare la animale deţinute din specia ecvidee:
(i)codul lor unic, astfel cum se prevede la articolul 114;
(ii)metoda de identificare prevăzută la articolul 114 alineatul (1) litera (b), care face legătura între animalul respectiv şi documentul de identificare menţionat la punctul (iii), în cazul în care este relevant;
(iii)datele de identificare relevante din documentul de identificare, astfel cum se prevede la articolul 114 alineatul (1) litera (c), conform celor stabilite în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
(iv)unităţile în care respectivele animale sunt deţinute de obicei;
e)a informaţiilor referitoare la animalele terestre deţinute din alte specii decât cele menţionate la prezentul alineat literele (a), (b), (c) şi (d), în cazul în care acest lucru este prevăzut de normele adoptate în temeiul alineatului (2).
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 în ceea ce priveşte înregistrarea de informaţii referitoare la speciile de animale altele decât cele menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (d) din prezentul articol în baza de date electronică prevăzută în respectivul alineat, în cazul în care este necesar, ca urmare a riscurilor specifice şi semnificative prezentate de aceste specii, pentru:
a)a asigura aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi de control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)a facilita trasabilitatea animalelor terestre deţinute, circulaţia acestora între statele membre şi intrarea lor în Uniune.
Art. 110: Obligaţia autorităţii competente în ceea ce priveşte documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente pentru identificarea şi urmărirea animalelor terestre deţinute
(1)Fiecare autoritate competentă:
a)eliberează documente de identificare pentru animalele terestre deţinute în cazul în care aceste documente sunt prevăzute la articolul 114 alineatul (1) litera (c) şi la articolul 117 litera (b) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
b)eliberează documente de identificare pentru animalele din specia bovină în conformitate cu articolul 112 litera (b), cu excepţia cazului în care statele membre fac schimburi de date electronice cu alte state membre în cadrul unui sistem de schimb electronic de la data la care Comisia recunoaşte operabilitatea deplină a sistemului respectiv;
c)elaborează modele de documente de circulaţie şi alte documente de identificare şi urmărire pentru animalele terestre deţinute în cazurile prevăzute la articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 115 litera (b), articolul 117 litera (b) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120.
(2)Alineatul (1) litera (b) nu aduce atingere dreptului statelor membre să adopte norme naţionale privind emiterea de paşapoarte pentru animalele care nu sunt destinate circulaţiei între statele membre.
Art. 111: Punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind mijloacele de identificare
Fiecare autoritate competentă informează Comisia şi pune la dispoziţia publicului informaţii privind:
(a)punctele de contact pentru bazele de date electronice create de statele membre în conformitate cu articolul 109 alineatul (1);
(b)autorităţile sau organismele abilitate să elibereze documente de identificare, documente de circulaţie şi alte documente în conformitate cu articolul 110, ţinând seama de articolul 108 alineatul (5) litera (c);
(c)mijloacele de identificare, care urmează să fie folosite pentru fiecare dintre speciile şi categoriile de animale terestre deţinute, în conformitate cu articolul 112 litera (a), articolul 113 alineatul (1) litera (a), articolul 114 alineatul (1), articolul 115 litera (a) şi articolul 117 litera (a) şi cu normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
(d)formatul prevăzut pentru eliberarea documentelor de identitate şi a altor documente menţionate la articolul 110.
Art. 112: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din specia bovină
Operatorii care deţin animale din specia bovină:
(a)garantează că respectivele animale deţinute sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare;
(b)garantează că, pentru respectivele animale deţinute, atunci când sunt deplasate între statele membre, se emite un document de identificare de către autoritatea competentă sau autoritatea desemnată sau organismul autorizat iniţial, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 110 alineatul (1) litera (b);
(c)garantează că respectivul document de identificare:
(i)este păstrat, completat şi actualizat corect de către operatorul în cauză; şi
(ii)însoţeşte respectivele animale terestre deţinute în momentul circulaţiei, dacă respectivul document este necesar în temeiul literei (b);
(d)transmit informaţiile privind circulaţia acestor animale deţinute din şi către unitatea în cauză şi privind toate naşterile şi decesele din respectiva unitate pentru baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
Art. 113: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din speciile ovină şi caprină
(1)Operatorii care deţin animale deţinute din speciile ovină şi caprină:
a)garantează că respectivele animale deţinute sunt identificate fiecare în parte printr-un mijloc fizic de identificare;
b)garantează că respectivele animale deţinute sunt însoţite de un document de circulaţie completat corect, pe baza modelului elaborat de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 110, atunci când sunt deplasate de la unitatea care le deţine în statul membru în cauză;
c)transmit informaţiile privind circulaţia acestor animale deţinute din şi către unitate pentru baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
(2)Statele membre pot să scutească operatorii de la obligaţia de a se asigura că animalele deţinute din speciile ovină şi caprină sunt însoţite de documente de circulaţie în timpul circulaţiei pe teritoriul lor, cu condiţia ca:
a)informaţiile cuprinse în documentul de circulaţie relevant să fie incluse în baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1);
b)sistemul de identificare şi de înregistrare a animalelor deţinute din speciile ovină şi caprină să prevadă un nivel de trasabilitate echivalent cu cel prevăzut în documentele de circulaţie.
Art. 114: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia ecvidee
(1)Operatorii care deţin animale din specia ecvidee se asigură că aceste animale sunt identificate individual prin următoarele:
a)un cod unic, care se înregistrează în baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1);
b)un mijloc fizic de identificare sau o altă metodă care face legătura în mod neechivoc între animalul deţinut şi documentul de identificare menţionat la litera (c) din prezentul alineat şi emis de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 110;
c)un document unic de identificare pe viaţă completat corect.
(2)Operatorii de animale deţinute din specia ecvidee garantează transmiterea informaţiilor privind aceste animale către baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
Art. 115: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia porcină
Operatorii care deţin animale din specia porcină:
(a)garantează că respectivele animale deţinute sunt identificate fiecare în parte printr-un mijloc fizic de identificare;
(b)garantează că respectivele animale deţinute sunt însoţite de un document de circulaţie completat corect, pe baza modelului elaborat de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 110 alineatul (1) litera (b) atunci când acestea sunt deplasate de la unitatea care le deţine în statul membru în cauză;
(c)transmit informaţiile privind unitatea care deţine respectivele animale către baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1).
Art. 116: Derogări privind circulaţia animalelor deţinute din specia porcină
Prin derogare de la articolul 115 litera (b), statele membre pot să scutească operatorii de la obligaţia de a se asigura că animalele deţinute din specia porcină sunt însoţite de documente de circulaţie completate corect pe baza modelului elaborat de autoritatea competentă pentru circulaţia în interiorul statului membru în cauză, cu condiţia ca:
(a)informaţiile cuprinse în astfel de documente de circulaţie să fie incluse în baza de date electronică creată de respectivul stat membru în conformitate cu articolul 109 alineatul (1);
(b)sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute din specia porcină să prevadă un nivel de trasabilitate echivalent cu cel oferit de documentele de circulaţie.
Art. 117: Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor terestre deţinute din alte specii decât bovine, ovine, caprine, porcine şi ecvidee
Operatorii se asigură că animalele terestre deţinute din alte specii decât specia bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee îndeplinesc următoarele cerinţe, atunci când se prevede astfel în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120:
(a)sunt identificate, fie individual, fie pe grupuri;
(b)sunt însoţite de documente de identificare completate în mod corect şi actualizate, de documente de circulaţie sau alte documente de identificare şi trasabilitate a animalelor, în funcţie de speciile de animale în cauză.
Art. 118: Delegarea competenţelor privind identificarea şi înregistrarea
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţele detaliate pentru mijloacele şi metodele de identificare a animalelor terestre deţinute, în conformitate cu articolul 112 litera (a), articolul 113 alineatul (1) litera (a), articolul 114 alineatul (1), articolul 115 litera (a) şi articolul 117 litera (a), inclusiv aplicarea şi utilizarea lor;
b)normele privind informaţiile care trebuie incluse în:
(i)bazele de date electronice prevăzute la articolul 109 alineatul (1) literele (a) - (d);
(ii)documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c) şi articolul 115 litera (b);
c)normele privind schimbul de date electronice între bazele de date electronice ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 110 alineatul (1) litera (b).
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate conform articolului 264 privind:
a)cerinţele detaliate privind mijloacele şi metodele alternative de identificare faţă de cele menţionate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, precum şi excepţiile şi dispoziţiile speciale pentru anumite categorii de animale sau circumstanţele şi condiţiile pentru astfel de excepţii;
b)dispoziţiile specifice pentru documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 115 litera (b) şi articolul 117 litera (b), care trebuie să însoţească animalele atunci când acestea sunt deplasate;
c)cerinţele detaliate pentru identificarea şi înregistrarea pentru animalele terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee în cazul în care este necesar, având în vedere riscurile pe care le prezintă speciile în cauză, pentru:
(i)a asigura aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
(ii)a facilita trasabilitatea animalelor terestre deţinute şi a circulaţiei acestora în interiorul şi între statele membre, precum şi intrarea lor în Uniune;
d)normele privind informaţiile care trebuie incluse în:
(i)baza de date electronică prevăzută la articolul 109 alineatul (1) litera (e);
(ii)documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 117 litera (b).
e)normele privind identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute, astfel cum se prevede la articolele 112 - 117, după intrarea lor în Uniune.
(3)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute în prezentul articol, Comisia întemeiază respectivele norme pe consideraţiile prevăzute la articolul 119 alineatul (2).
Art. 119: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte derogările de la cerinţele de trasabilitate
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind derogările pentru operatori de la cerinţele de identificare şi înregistrare prevăzute la articolele 112, 113, 114 şi 115:
a)în cazurile în care unul sau mai multe dintre elementele enumerate la articolul 108 alineatul (3) nu sunt necesare pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 108 alineatul (4) literele (a) şi (b); şi
b)atunci când alte măsuri de trasabilitate existente în statele membre garantează că nivelul de trasabilitate a animalelor în cauză nu este compromis,
precum şi măsurile tranzitorii necesare pentru aplicarea concretă a acestor derogări.
(2)La stabilirea normelor detaliate care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute la alineatul (1), Comisia
întemeiază normele respective pe următoarele consideraţii:
a)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute în cauză;
b)riscurile implicate pentru respectivele animale terestre deţinute;
c)numărul de animale din cadrul unităţilor în cauză;
d)tipul de producţie în unităţile în care sunt ţinute aceste animale terestre;
e)tiparele de circulaţie pentru speciile şi categoriile de animale terestre deţinute în cauză;
f)consideraţii privind protecţia şi conservarea speciilor de animale terestre deţinute în cauză;
g)eficacitatea celorlalte elemente de trasabilitate ale sistemului de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute, menţionate la articolul 108 alineatul (3).
Art. 120: Competenţe de executare privind trasabilitatea animalelor terestre deţinute
(1)Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, norme:
a)pentru accesul uniform la datele conţinute şi specificaţiile tehnice şi normele de funcţionare pentru bazele de date electronice prevăzute la articolul 109 alineatul (1) literele (a) - (d);
b)privind condiţiile şi modalităţile tehnice pentru schimbul de date electronice între bazele de date electronice ale statelor membre şi recunoaşterea operabilităţii depline a sistemelor de schimb de date, după cum se prevede la articolul 110 alineatul (1) litera (b).
(2)Comisia poate adopta, prin acte de punere în aplicare, norme:
a)pentru aplicarea uniformă a sistemului de identificare şi de înregistrare prevăzut la articolul 108 alineatul (1) pentru diferite specii şi categorii de animale terestre deţinute, pentru a asigura funcţionarea eficientă a acestuia;
b)pentru aplicarea uniformă a articolul 108 alineatul (5) litera (c) cu privire la organismele sau persoanele fizice autorizate, astfel cum se prevede la articolul 108 alineatul (5), şi condiţiile desemnării lor;
c)privind specificaţiile tehnice şi procedurile, formatele, modelele şi normele de funcţionare pentru mijloacele şi metodele de identificare, inclusiv:
(i)perioadele pentru aplicarea mijloacelor şi metodelor de identificare;
(ii)îndepărtarea, modificarea sau înlocuirea mijloacelor sau a metodelor de identificare şi termenele pentru astfel de operaţiuni; şi
(iii)configuraţia codului de identificare;
d)privind specificaţiile tehnice, formatele şi normele de funcţionare pentru documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 115 litera (b) şi articolul 117 litera (b);
e)pentru accesul uniform la datele conţinute şi specificaţiile tehnice şi normele de funcţionare pentru bazele de date electronice prevăzute la articolul 109 alineatul (1) litera (e);
f)privind termenele, obligaţiile şi procedurile pentru transmiterea de informaţii de către operatori sau de către alte persoane fizice sau juridice şi pentru înregistrarea în bazele de date electronice a animalelor terestre deţinute;
g)privind orientările şi procedurile referitoare la identificarea electronică a animalelor, dacă este cazul;
h)privind aplicarea practică a derogărilor de la identificare şi obligaţiile de înregistrare prevăzute în normele adoptate în conformitate cu articolul 119 alineatul (1).
(3)Actele de punere în aplicare prevăzute în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 121: Cerinţe de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee
(1)Operatorii care produc, prelucrează sau depozitează material germinativ, marchează acest material germinativ de la animale deţinute din speciile bovină, caprină, ovină, porcină şi ecvidee în aşa fel încât să poată fi asociat în mod clar cu:
a)animalele donatoare;
b)data colectării; şi
c)unităţile în care a fost colectat, produs, prelucrat şi depozitat materialul germinativ.
(2)Marcajul prevăzut la alineatul (1) este conceput astfel încât să asigure:
a)o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)trasabilitatea materialului germinativ, circulaţia acestuia în interiorul şi între statele membre şi intrarea sa în Uniune.
Art. 122: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animalele terestre deţinute din speciile bovină, caprină, ovină, porcină şi ecvidee de completare a normelor prevăzute la articolul 121;
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ de la animalele terestre deţinute din alte specii decât bovină, caprină, ovină, porcină şi ecvidee, în cazul în care este necesar pentru:
a)aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute în prezentul regulament;
b)trasabilitatea respectivului material germinativ, circulaţia acestuia în interiorul şi între statele membre şi intrarea sa în Uniune.
(3)La adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (1), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele aspecte:
a)specia de animale terestre deţinute de la care provine materialul germinativ;
b)statutul sanitar al animalelor donatoare;
c)riscul implicat de respectivul material germinativ;
d)tipul de material germinativ;
e)tipul de colectare, producţie, prelucrare şi depozitare a materialului germinativ;
f)tiparele de circulaţie pentru speciile şi categoriile relevante de animale terestre deţinute şi materialul germinativ de la acestea;
g)consideraţii privind protecţia şi conservarea speciilor de animale terestre deţinute;
h)alte elemente care ar putea contribui la trasabilitatea materialului germinativ.
Art. 123: Competenţe de executare privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ
Prin acte de punere în aplicare, Comisia stabileşte norme referitoare la:
(a)cerinţele şi specificaţiile tehnice pentru marcarea, astfel cum se prevede la articolul 121 alineatul (1);
(b)cerinţe operaţionale aplicabile cerinţelor de trasabilitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (1).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 124: Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a garanta că circulaţia animalelor terestre deţinute nu pune în pericol statutul sanitar de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
b)bolile emergente.
(2)Operatorii deplasează animale terestre deţinute din unităţile proprii şi primesc astfel de animale numai în cazul în care animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin din unităţi care:
(i)au fost înregistrate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 93; sau
(ii)au fost autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 98, în cazul în care este prevăzut la articolul 94 alineatul (1) sau la articolul 95; sau
(iii)au primit o derogare de la cerinţa de înregistrare prevăzută la articolul 84;
b)îndeplinesc cerinţele de identificare şi înregistrare prevăzute la articolele 112, 113, 114, 115 şi 117 şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120.
Art. 125: Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului
(1)Operatorii iau măsurile preventive corespunzătoare şi necesare pentru a se asigura că:
a)statutul sanitar al animalelor terestre deţinute nu este pus în pericol în cursul transportului;
b)operaţiunile de transport al animalelor terestre deţinute nu cauzează o potenţială răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), la oameni şi animale;
c)curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport, precum şi combaterea insectelor şi a rozătoarelor care le afectează şi alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt efectuate în funcţie de riscurile implicate de operaţiunile de transport în cauză.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)condiţiile şi cerinţele privind curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport, precum şi combaterea insectelor şi a rozătoarelor care le afectează şi utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;
b)alte măsuri adecvate de biosecuritate, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol.
Art. 126: Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute între statele membre
(1)Operatorii deplasează animale terestre deţinute în alt stat membru numai în cazul în care animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:
a)nu prezintă simptome de boală;
b)provin dintr-o unitate înregistrată sau autorizată:
(i)în care nu există mortalităţi anormale cu cauze nedeterminate;
(ii)care nu este supusă restricţiilor de circulaţie care afectează speciile care urmează a fi deplasate în conformitate cu normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1), articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62, articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 79 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolelor 63 şi 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2) sau cu măsurile de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări pentru restricţiile de circulaţie în conformitate cu normele respective;
(iii)care nu este situată într-o zonă de restricţie în conformitate cu normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolele 64 şi 65, articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2) sau cu măsurile de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări în conformitate cu normele respective;
c)nu au intrat în contact cu animale terestre deţinute care au făcut obiectul unor restricţii de circulaţie astfel cum se menţionează la litera (b) punctele (ii) şi (iii) sau cu animale terestre deţinute dintr-o specie listată cu o stare de sănătate inferioară, pentru o perioadă adecvată de timp, înainte de data estimată pentru deplasarea către un alt stat membru, reducând astfel la minimum posibilitatea de răspândire a bolilor, luând în considerare următoarele aspecte:
(i)perioada de incubaţie şi căile de transmitere ale bolilor listate şi ale bolilor emergente în cauză;
(ii)tipul de unitate în cauză;
(iii)specia şi categoria de animale terestre deţinute deplasate;
(iv)alţi factori epidemiologici;
d)îndeplinesc cerinţele aplicabile prevăzute în secţiunile 3 - 8 (articolele 130 - 154).
(2)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele terestre deţinute deplasate către alt stat membru sunt expediate direct la locul lor de destinaţie în alt stat membru, cu excepţia cazului în care trebuie să se oprească la un loc de odihnă din motive de bunăstare a animalelor.
Art. 127: Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie
(1)Operatorii unităţilor şi abatoarelor care primesc animale terestre deţinute provenind dintr-un alt stat membru:
a)verifică dacă:
(i)mijloacele sau metodele de identificare prevăzute la articolul 112 litera (a), articolul 113 alineatul (1) litera (a), articolul 114 alineatul (1) literele (a) şi (b), articolul 115 litera (a) şi la articol 117 litera (a) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 sunt puse în practică;
(ii)documentele de identificare prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 117 litera (b) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120 sunt prezente şi corect completate;
b)verifică dacă sunt prezente certificatele de sănătate animală prevăzute la articolul 143 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) literele (b) şi (c) sau declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la articolul 151 şi în normele adoptate în temeiul articolului 151 alineatele (3) şi (4);
c)după verificarea animalelor terestre deţinute pe care le-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă în ceea ce priveşte:
(i)animalele terestre deţinute recepţionate;
(ii)mijloacele sau metodele de identificare menţionate la litera (a) punctul (i);
(iii)documentele menţionate la litera (a) punctul (ii) şi la litera (b).
(2)În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (c), operatorul izolează animalele vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă de la locul de destinaţie ia o decizie cu privire la acestea.
Art. 128: Interzicerea circulaţiei animalelor terestre deţinute în vederea eradicării bolilor în afara teritoriului unui stat membru
Operatorii nu deplasează animale terestre deţinute care urmează să fie sacrificate în vederea eradicării bolilor ca parte a unui program de eradicare, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatele (1) sau (2), într-un alt stat membru, cu excepţia situaţiei în care statul membru de destinaţie şi, după caz, statul membru de tranzit relevant, autorizează deplasarea în prealabil.
Art. 129: Cerinţă generală aplicabilă operatorilor în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute care tranzitează state membre, dar sunt destinate exportului din Uniune către ţări terţe sau teritorii
Operatorii se asigură că animalele terestre deţinute destinate exportului către o ţară terţă sau un teritoriu care tranzitează teritoriul unui alt stat membru îndeplinesc cerinţele stabilite la articolele 124, 125, 126 şi 128.
Secţiunea 3:Cerinţe specifice privind circulaţia ungulatelor şi a păsărilor de curte către alte state membre
Art. 130: Circulaţia ungulatelor deţinute şi a păsărilor de curte către alte state membre
Operatorii deplasează ungulate deţinute şi păsări de curte dintr-o unitate aflată într-un stat membru către alt stat membru numai în cazul în care animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii în ceea ce priveşte bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d):
(a)nu prezintă simptome clinice sau semne de boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), la data deplasării;
(b)au fost supuse unei perioade de reşedinţă corespunzătoare acestor boli listate luând în considerare speciile şi categoria de ungulate deţinute şi păsări de curte care urmează să fie deplasate;
(c)pentru o perioadă de timp adecvată pentru respectivele boli listate şi pentru specia şi categoria de ungulate sau păsări de curte care urmează să fie deplasate, nu au fost introduse în unitatea de origine ungulate deţinute sau păsări de curte atunci când o cerinţă în acest sens este prevăzută în normele adoptate în conformitate cu articolul 131 sau cu articolul 135;
(d)se prezumă că acestea nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate respective la locul de destinaţie în temeiul:
(i)statutului sanitar în ceea ce priveşte bolile relevante pentru speciile sau categoriile de ungulate deţinute sau păsări de curte deplasate, ţinând seama de statutul sanitar de la locul de destinaţie;
(ii)rezultatelor analizelor de laborator sau ale altor analize necesare pentru a oferi garanţii privind statutul sanitar necesar pentru deplasarea în cauză;
(iii)aplicării măsurilor de vaccinare sau a altor măsuri de prevenire a bolilor sau de diminuare a riscurilor de boli menite să limiteze răspândirea bolii respective la locurile de destinaţie sau de tranzit.
Art. 131: Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte circulaţia ungulatelor deţinute şi a păsărilor de curte către alte state membre
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)perioadele de reşedinţă astfel cum se prevede la articolul 130 litera (b);
b)perioada de timp necesară pentru a limita introducerea ungulatelor deţinute sau a păsărilor de curte în unităţi înainte de deplasarea astfel cum se prevede la articolul 130 litera (c);
c)cerinţe suplimentare pentru a garanta că ungulatele deţinute şi păsările de curte nu prezintă un risc semnificativ în răspândirea bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), în conformitate cu articolul 130 litera (d);
d)alte măsuri necesare de diminuare a riscurilor de completare a cerinţelor stabilite la articolul 130.
(2)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute la alineatul (1), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele consideraţii:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) relevante pentru specia listată sau categoria de ungulate deţinute sau păsări de curte care urmează să fie deplasate;
b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) în unităţile, compartimentele, zonele şi statele membre de origine şi de destinaţie;
c)tipul de unitate în cauză şi tipul de producţie în locurile de origine şi de destinaţie;
d)tipul de circulaţie în cauză;
e)speciile şi categoriile de ungulate deţinute sau păsări de curte care urmează să fie deplasate;
f)vârsta ungulatelor deţinute sau a păsărilor de curte care urmează să fie deplasate;
g)alţi factori epidemiologici.
Art. 132: Ungulate deţinute sau păsări de curte deplasate către un alt stat membru şi destinate sacrificării
(1)Operatorii abatoarelor care primesc ungulate deţinute sau păsări de curte din alt stat membru sacrifică aceste animale în cel mai scurt timp posibil după sosirea lor şi cel mai târziu într-un interval de timp care va fi stabilit prin acte delegate adoptate în temeiul alineatului (2).
(2)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind momentul sacrificării prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 133: Derogări în ceea ce priveşte operaţiunile de colectare
(1)Prin derogare de la articolul 126 alineatul (2), operatorii pot supune ungulatele deţinute şi păsările de curte la cel mult trei operaţiuni de colectare în timpul unei deplasări dintr-un stat membru de origine către un alt stat membru.
(2)Operaţiunile de colectare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol au loc numai într-o unitate autorizată în acest scop în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 99 alineatele (3) şi (4).
Cu toate acestea, statul membru de origine poate permite ca o operaţiune de colectare de pe teritoriul său să se desfăşoare într-un mijloc de transport, colectând ungulatele deţinute sau păsările de curte direct din unităţile lor de origine, cu condiţia ca animalele respective să nu fie descărcate din nou în timpul acestei operaţiuni înainte de sosirea:
a)la unitatea lor sau la locul de destinaţie finală; sau
b)pentru operaţiunea de colectare ulterioară într-o unitate autorizată în acest scop în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 99 alineatele (4) şi (5).
Art. 134: Cerinţe de prevenire a bolilor pentru operaţiuni de colectare
Operatorii care efectuează operaţiuni de colectare se asigură că:
(a)ungulatele deţinute şi păsările de curte colectate au acelaşi statut sanitar; în cazul în care nu au acelaşi statut sanitar, statutul sanitar inferior se aplică tuturor animalelor colectate în cauză;
(b)ungulatele deţinute şi păsările de curte sunt colectate şi deplasate la locul de destinaţie finală în alt stat membru cât mai curând posibil după părăsirea unităţii de origine şi cel târziu într-un interval de timp care urmează a fi stabilit prin acte delegate adoptate în temeiul articolului 135 litera (c);
(c)se iau măsurile de biosecuritate necesare pentru a se asigura că ungulatele deţinute şi păsările de curte colectate:
(i)nu intră în contact cu ungulatele deţinute sau păsările de curte având un statut sanitar inferior;
(ii)nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la ungulatele deţinute sau păsările de curte la locul de desfăşurare a operaţiunii de colectare;
(d)ungulatele deţinute şi păsările de curte sunt identificate în cazul în care acest lucru este necesar conform prezentului regulament şi sunt însoţite de următoarele documente:
(i)documentele de identificare şi circulaţie în cazurile prevăzute la articolul 112 litera (b), articolul 113 alineatul (1) litera (b), articolul 114 alineatul (1) litera (c), articolul 115 litera (b) şi articolul 117 litera (b) şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în conformitate cu articolul 113 alineatul (2) şi articolul 119;
(ii)certificatele de sănătate animală astfel cum se prevede la articolul 143 şi articolul 144 alineatul (1) litera (c), cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) litera (a);
(iii)declaraţia pe proprie răspundere astfel cum se prevede la articolul 151.
Art. 135: Delegarea competenţelor privind operaţiunile de colectare
Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
(a)normele speciale pentru operaţiunile de colectare, în cazul în care sunt în vigoare alte măsuri de reducere a riscurilor, pe lângă cele prevăzute la articolul 134 literele (b) şi (c);
(b)criteriile conform cărora statele membre de origine pot permite ca operaţiunile de colectare să aibă loc în mijloacele de transport, astfel cum este prevăzut la articolul 133 alineatul (2);
(c)intervalul de timp dintre momentul plecării ungulatelor deţinute sau păsărilor de curte din unitatea de origine şi plecarea acestora de la operaţiunea de colectare către destinaţia lor finală într-un alt stat membru, în conformitate cu articolul 134 litera (b);
(d)norme detaliate în ceea ce priveşte măsurile de biosecuritate prevăzute la articolul 134 litera (c).
Secţiunea 5:Circulaţia către alte state membre a animalelor terestre deţinute, altele decât ungulatele deţinute şi păsările de curte
Art. 136: Circulaţia către alte state membre a animalelor terestre deţinute, altele decât ungulatele deţinute şi păsările de curte şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animalele terestre deţinute, altele decât ungulatele deţinute şi păsările de curte, dintr-o unitate aflată într-un stat membru către alt stat membru numai dacă animalele în cauză nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele detaliate pentru a garanta că animalele terestre deţinute, altele decât ungulatele deţinute sau păsările de curte, nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(3)La stabilirea normelor detaliate care urmează să fie prevăzute în actele delegate prevăzute la alineatul (2), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele consideraţii:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) relevante pentru specia sau categoria de animale terestre deţinute care urmează să fie deplasate;
b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al unităţilor, compartimentelor, zonelor şi statelor membre de origine şi al locului de destinaţie;
c)tipurile de unitate şi tipurile de producţie la locul de origine şi la locul de destinaţie;
d)tipurile de circulaţie în ceea ce priveşte utilizarea finală a animalelor la locul de destinaţie;
e)speciile şi categoriile de animale terestre deţinute care urmează să fie deplasate;
f)vârsta animalelor terestre deţinute care urmează să fie deplasate;
g)alţi factori epidemiologici.
Secţiunea 6:Derogarea de la măsurile de diminuare a riscurilor şi suplimentarea acestora, în cazul circulaţiei animalelor terestre deţinute
Art. 137: Animale terestre deţinute destinate unităţilor izolate şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale terestre deţinute către o unitate izolată numai dacă animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin dintr-o altă unitate izolată;
b)nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la speciile sau categoriile de animale listate din cadrul unităţii izolate de destinaţie, cu excepţia cazului în care circulaţia în cauză este autorizată în scopuri ştiinţifice.
(2)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)norme detaliate privind circulaţia animalelor terestre deţinute către unităţi izolate, în plus faţă de circulaţia prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol;
b)norme speciale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute către unităţile izolate în care măsurile existente de diminuare a riscurilor garantează că circulaţia respectivă nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea animalelor terestre deţinute din acea unitate izolată şi din unităţile învecinate.
Art. 138: Circulaţia în scopuri ştiinţifice a animalelor terestre deţinute şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia animalelor terestre deţinute în scopuri ştiinţifice pe teritoriul statului membru de destinaţie, a animalelor terestre deţinute, în cazul in care respectiva circulaţie nu este în conformitate cu cerinţele de la secţiunile 1 - 5 (articolele 124 - 136), cu excepţia articolelor 124 şi 125, a articolului 126 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) şi a articolului 127.
(2)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie acordă derogările astfel cum se prevede la alineatul (1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)autorităţile competente de la locul de destinaţie şi de origine:
(i)au convenit asupra condiţiilor pentru astfel de deplasări;
(ii)se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia animalelor respective să nu pună în pericol statutul sanitar pe traseu şi al locului de destinaţie cu privire la bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d); şi
(iii)au notificat, atunci când este cazul, autorităţilor competente din statele membre de tranzit derogarea acordată şi condiţiile în care a fost acordată; şi
b)aceste deplasări ale respectivelor animale au loc sub supravegherea autorităţilor competente din locurile de origine şi de destinaţie şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente din statul membru de tranzit.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind norme pentru acordarea derogărilor de către autorităţile competente, de completare a celor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 139: Derogări privind utilizarea de agrement, manifestările sportive şi culturale, lucrul în apropierea frontierelor şi păşunatul
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate acorda derogări de la cerinţele prevăzute în secţiunile 2 - 5 (articolele 126 - 136), cu excepţia articolului 126 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi a articolelor 127 şi 128, în ceea ce priveşte circulaţia în interiorul Uniunii a animalelor terestre deţinute între statele membre în cazul în care această circulaţie se efectuează pentru:
a)utilizarea de agrement în apropierea frontierelor;
b)expoziţii şi manifestări sportive, culturale şi evenimente similare organizate în apropierea frontierelor;
c)păşunatul animalelor terestre deţinute în zonele de păşunat comune ale statelor membre; sau
d)munca prestată de animalele terestre deţinute în apropierea frontierelor statelor membre.
(2)Derogările acordate de autoritatea competentă de la locul de destinaţie pentru circulaţia animalelor terestre deţinute, în scopurile prevăzute la alineatul (1) vor fi stabilite de comun acord între statele membre de origine şi de destinaţie şi se vor lua măsuri corespunzătoare de diminuare a riscurilor pentru a se asigura că circulaţia respectivă nu prezintă riscuri semnificative.
(3)Statele membre menţionate la alineatul (2) informează Comisia cu privire la acordarea derogărilor, astfel cum se prevede la alineatul (1).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele pentru acordarea derogărilor de către autoritatea competentă de la locul de destinaţie, de completare a celor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 140: Delegarea de competenţe pentru circuri, expoziţii, evenimente sportive şi utilizare de agrement, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi de animale şi angrosişti
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
(a)cerinţele specifice de completare a normelor prevăzute în secţiunile 2 - 5 (articolele 126 - 136) în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute, în următoarele scopuri:
(i)circuri, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi de animale şi angrosişti;
(ii)expoziţii şi evenimente sportive, culturale şi evenimente similare;
(b)derogările de la secţiunile 2 - 5 (articolele 126 - 136) cu excepţia articolului 126 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi a articolelor 127 şi 128 în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la litera (a) din prezentul articol.
Art. 141: Competenţe de executare pentru adoptarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale terestre deţinute
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme temporare, prin completarea normelor stabilite în prezentul capitol privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale terestre deţinute, sau prin adoptarea unor norme alternative la acestea, în cazul în care:
a)cerinţele privind circulaţia prevăzute la articolul 130, articolul 132 alineatul (1), articolele 133 şi 134, articolul 136 alineatul (1), articolul 137 alineatul (1),articolul 138 alineatele (1) şi (2) şi articolul 139 şi normele adoptate în temeiul articolului 131 alineatul (1), articolului 132 alineatul (2), articolului 135, articolului 136 alineatul (2), articolului 137 alineatul (2), articolului 138 alineatul (3), articolului 139 alineatul (4) şi articolului 140 nu sunt eficiente în diminuarea riscurilor generate de circulaţia acestor animale; sau
b)bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), par să se răspândească în pofida cerinţelor privind circulaţia stabilite în conformitate cu secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Din motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător referitoare la bolile care reprezintă un risc de impact foarte important şi ţinând seama de aspectele menţionate la articolul 142, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 142: Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate şi actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune
La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate şi în actele de punere în aplicare menţionate la articolul 137 alineatul (2), articolul 138 alineatul (3), articolul 139 alineatul (4), articolul 140 şi articolul 141, Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
(a)riscurile pe care le implică deplasările menţionate în dispoziţiile respective;
(b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al locurilor de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(c)speciile de animale listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(d)măsurile de biosecuritate în vigoare la locurile de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(e)orice condiţii specifice din unităţile în care animalele terestre deţinute sunt deţinute;
(f)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate şi specia şi categoria de animale terestre deţinute în cauză;
(g)alţi factori epidemiologici.
Art. 143: Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)Operatorii deplasează următoarele specii şi categorii de animale terestre deţinute către un alt stat membru numai dacă animalele respective sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 149 alineatul (1):
a)ungulate;
b)păsări de curte;
c)animale terestre deţinute, altele decât ungulatele şi păsările de curte, destinate unei unităţi izolate;
d)animale terestre deţinute, altele decât cele menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la prezentul alineat, în cazurile în care este necesar în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 144 alineatul (1) litera (c).
(2)În cazurile în care animalele terestre deţinute sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie, astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56 şi articolul 64 alineatul (1) şi fac obiectul măsurilor de combatere a bolilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 sau articolul 80 sau al normelor adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 67, articolul 71 alineatul (3) şi articolul 74 alineatul (4), articolul 83 alineatul (3) sau articolul 259; şi animalele în cauză sunt din specii cărora li se aplică aceste măsuri de control al bolii, operatorii deplasează aceste animale terestre deţinute pe teritoriul unui stat membru sau dintr-un stat membru într-altul numai dacă animalele ce urmează să fie deplasate sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, în conformitate cu articolul 149 alineatul (1).
Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia animalelor terestre deţinute pe teritoriul statului membru în cauză atunci când autoritatea respectivă consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului acestor animale şi faptul că animalele respective sunt conforme cerinţelor de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală menţionat la alineatul (1) din prezentul articol însoţeşte animalele terestre deţinute de la locul de origine la locul de destinaţie finală, cu excepţia cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul articolului 147.
Art. 144: Delegarea de competenţe privind obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogări de la cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolul 143 alineatul (1), pentru circulaţia animalelor terestre deţinute care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a unei boli din cauza:
(i)speciilor sau categoriilor de animale terestre deţinute care sunt deplasate şi bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) cu privire la care sunt specii listate;
(ii)metodelor de deţinere şi a tipului de producţie pentru aceste specii şi categorii de animalele terestre deţinute;
(iii)utilizării prevăzute pentru animalele terestre deţinute; sau
(iv)locului de destinaţie pentru animalele terestre deţinute, inclusiv cazurile în care locul de destinaţie se află în acelaşi stat membru ca locul lor de origine, dar acestea tranzitează un alt stat membru pentru a ajunge la locul lor de destinaţie;
b)norme speciale pentru certificarea sănătăţii animale, astfel cum se prevede la articolul 143 alineatul (1), în cazul în care sunt luate măsuri specifice de diminuare a riscurilor privind supravegherea sau biosecuritatea, ţinând seama de aspectele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, care asigură:
(i)trasabilitatea animalelor terestre deţinute care sunt deplasate;
(ii)faptul că animalele terestre deţinute deplasate îndeplinesc cerinţele de sănătate animală necesare în sensul circulaţiei prevăzute în secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142);
c)cerinţa de certificare a sănătăţii animale în cazul circulaţiei unor specii şi categorii de animale terestre deţinute, altele decât cele menţionate la articolul 143 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) în cazurile în care certificatele de sănătate animală sunt obligatorii pentru a se asigura că circulaţia în cauză îndeplineşte cerinţele de sănătate necesare în vederea circulaţiei prevăzute la secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
(2)Atunci când stabileşte normele speciale prevăzute la alineatul (1) litera (b), Comisia ia în considerare următoarele aspecte:
a)evaluarea de către autoritatea competentă a biosecurităţii instituite de către operatori, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) litera (b) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (6);
b)abilitatea autorităţii competente de a lua măsurile necesare şi adecvate, precum şi de a întreprinde acţiunile prevăzute în prezentul regulament, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (1);
c)nivelul de cunoştinţe referitoare la sănătatea animală, astfel cum se prevede la articolul 11, şi încurajarea prevăzută la articolul 13 alineatul (2);
d)efectuarea vizitelor de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 25, sau alte supravegheri relevante sau controale oficiale instituite;
e)îndeplinirea de către autoritatea competentă a obligaţiilor sale în temeiul sistemului de notificare şi raportare către Uniune prevăzut la articolele 19 - 22 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 20 alineatul (3) şi articolul 23;
f)aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute la articolul 26 şi a programelor de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 28 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 29 şi 30.
(3)Comisia are în vedere aspectele menţionate la alineatul (1) litera (a) punctele (i) - (iv) atunci când stabileşte cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la alineatul (1) litera (c).
Art. 145: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală la care se face referire la articolul 143 conţine următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinaţie şi, după caz, unităţile pentru operaţiunile de colectare sau de odihnă ale animalelor terestre deţinute în cauză;
b)mijlocul de transport şi transportatorul;
c)o descriere a animalelor terestre deţinute;
d)numărul de animale terestre deţinute;
e)identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute în cazurile prevăzute la articolele 112, 113, 114, 115 şi 117 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în conformitate cu articolul 119; şi
f)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre deţinute îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
(2)Certificatul de sănătate animală ar putea include şi alte informaţii necesare în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
Art. 146: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare cu privire la conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)norme detaliate privind conţinutul certificatelor de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 145 alineatul (1) pentru specii şi categorii diferite de animale terestre deţinute şi pentru tipuri specifice de circulaţie, astfel cum se prevede în normele adoptate în conformitate cu articolul 147;
b)informaţii suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 145 alineatul (1).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 147: Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor terestre deţinute
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 referitor la măsurile specifice care completează sau derogă de la obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 143 şi în normele adoptate în temeiul articolului 144 pentru următoarele tipuri de circulaţie a animalelor terestre deţinute:
(a)circulaţia ungulatelor deţinute şi a păsărilor de curte care fac obiectul unor operaţiuni de colectare prevăzute la articolul 133 înainte de a ajunge la locul de destinaţie finală;
(b)circulaţia animalelor terestre deţinute, care nu îşi pot continua călătoria către locul de destinaţie finală şi care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinaţie diferită, pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive:
(i)traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neaşteptat din motive de bunăstare a animalelor;
(ii)accidente sau evenimente neprevăzute pe traseu;
(iii)au fost respinse la locul de destinaţie într-un stat membru sau la frontiera externă a Uniunii;
(iv)au fost respinse la un centru de colectare sau de odihnă;
(v)au fost respinse într-o ţară terţă sau într-un teritoriu;
(c)circulaţia animalelor terestre deţinute în vederea expoziţiilor şi a evenimentelor sportive, culturale şi similare, şi întoarcerea ulterioară a acestora în ţara de origine.
Art. 148: Obligaţiile operatorilor de a coopera cu autoritatea competentă pentru certificarea sănătăţii animale
Operatorii:
(a)furnizează autorităţii competente toate informaţiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 143 alineatele (1) şi (2) şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 146 alineatul (1) sau articolul 147 înaintea deplasării preconizate;
(b)în cazul în care este necesar, se asigură că animalele terestre deţinute în cauză sunt supuse unor controale de documente, de identitate şi fizice după cum se prevede la articolul 149 alineatul (3).
Art. 149: Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale
(1)Autoritatea competentă, la cererea unui operator, emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia animalelor terestre deţinute, în cazurile prevăzute la articolul 143 sau în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 144 alineatul (1), cu condiţia respectării următoarelor cerinţe de circulaţie:
a)cele prevăzute la articolul 124, articolul 125 alineatul (1), articolele 126, 128, 129, 130, 133 şi 134, precum şi la articolul 136 alineatul (1), articolul 137 alineatul (1), articolul 138 şi articolul 139;
b)cele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 125 alineatul (2), articolului 131 alineatul (1), articolului 135, articolului 136 alineatul (2), articolului 137 alineatul (2), articolului 138 alineatul (3), articolului 139 alineatul (4) şi articolului 140;
c)cele prevăzute în acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 141.
(2)Certificatele de sănătate animală:
a)se verifică, se ştampilează şi se semnează de către un medic veterinar oficial;
b)rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (c), pe parcursul căreia animalele terestre deţinute care fac obiectul certificatelor continuă să îndeplinească garanţiile privind sănătatea animală cuprinse în acestea.
(3)Medicul veterinar oficial în cauză, înainte de a semna un certificat de sănătate animală, verifică prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi controale fizice, astfel cum se prevede în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) dacă animalele terestre deţinute care fac obiectul certificatului îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezentul capitol.
(4)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate care stabilesc norme privind:
a)tipurile de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice pentru diferite specii şi categorii de animale terestre deţinute care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în conformitate cu alineatul (3), pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor din prezentul capitol;
b)termenele pentru realizarea unor astfel de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice şi pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial, înainte de deplasarea transporturilor de animale terestre deţinute;
c)durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.
Art. 150: Certificate electronice de sănătate animală
Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoţire prevăzute la articolul 149 alineatul (1) în cazul în care:
(a)astfel de certificate electronice de sănătate animală conţin toate informaţiile pe care formularele tip de certificat de sănătate animală trebuie să le conţină, în conformitate cu articolul 145 şi orice norme adoptate în conformitate cu articolul 146;
(b)sunt asigurate trasabilitatea animalelor terestre deţinute în cauză şi legătura dintre respectivele animale şi certificatul electronic de sănătate animală;
(c)autorităţile competente din statele membre de origine, de tranzit şi de destinaţie pot avea acces la documentele electronice în orice moment pe durata transportului.
Art. 151: Declaraţia pe proprie răspundere a operatorilor pentru circulaţia către alte state membre
(1)Operatorii de la locul de origine emit un document de declaraţie pe proprie răspundere pentru circulaţia animalelor terestre deţinute de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul lor de destinaţie în alt stat membru şi se asigură că aceasta însoţeşte animalele respective, în cazul în care nu există obligaţia ca acestea să fie însoţite de un certificat de sănătate animală prevăzut la articolul 143 alineatele (1) şi (2).
(2)Documentul de declaraţie pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (1) trebuie să conţină următoarele informaţii privind animalele terestre deţinute în cauză:
a)locul lor de origine, locul lor de destinaţie şi, în măsura în care sunt relevante, orice locuri de colectare sau de odihnă;
b)mijlocul de transport şi transportatorul;
c)o descriere a animalelor terestre deţinute, a speciei, categoriei şi numărului acestora;
d)identificarea şi înregistrarea, dacă este necesar, în conformitate cu articolele 112, 113, 114 şi 115, cu articolul 117 litera (a) şi cu orice norme adoptate în temeiul articolelor 118 şi 120;
e)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre deţinute îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie aplicabile prevăzute la secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)normele detaliate privind conţinutul documentului de declaraţie pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol pentru diferite specii şi categorii de animale;
b)informaţii care trebuie să figureze în documentul de declaraţie pe proprie răspundere în plus faţă de cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de documente de declaraţie pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 152: Obligaţia operatorilor privind notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute către alte state membre
Operatorii, cu excepţia transportatorilor, notifică în prealabil autorităţii competente din statul lor membru de origine intenţia de deplasare a animalelor terestre deţinute din statul membru în cauză către un alt stat membru, în cazul în care:
(a)animalele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolele 149 şi 150 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 149 alineatul (4);
(b)animalele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală pentru animale terestre deţinute atunci când sunt deplasate dintr-o zonă de restricţie şi fac obiectul măsurilor de control al bolilor, astfel cum se menţionează la articolul 143 alineatul (2);
(c)animalelor li se acordă o derogare de la cerinţa de certificare a sănătăţii animale prevăzută la articolul 144 alineatul (1) litera (a) sau fac obiectul unor norme speciale prevăzute la articolul 144 alineatul (1) litera (b);
(d)este necesară o notificare în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 154 alineatul (1).
În sensul primului paragraf din prezentul articol, operatorii trebuie să furnizeze autorităţilor competente din statul lor membru de origine toate informaţiile necesare pentru a le permite să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia animalelor terestre deţinute, în conformitate cu articolul 153 alineatul (1).
Art. 153: Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia către alte state membre
(1)Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la articolul 152.
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) se efectuează înaintea deplasării în cauză şi, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului TRACES.
(3)Statele membre desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la alineatul (1).
(4)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza operatorul în cauză să notifice parţial sau complet circulaţia animalelor terestre deţinute prin intermediul sistemului TRACES autorităţii competente din statul membru de destinaţie.
Art. 154: Delegarea competenţelor şi actele de punere în aplicare pentru notificarea circulaţiei de către operatori şi autoritatea competentă
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţa privind notificarea în prealabil de către operatori, în conformitate cu articolul 152, a circulaţiei, între statele membre, a animalelor terestre deţinute din specii sau categorii de animale, altele decât cele menţionate la literele (a) şi (b) din articolul respectiv, în cazul în care trasabilitatea circulaţiei acestor specii sau categorii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 6 (articolele 124 - 142);
b)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute, astfel cum se prevede la articolele 152 şi 153;
c)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute în cazul întreruperilor de curent electric şi a altor probleme ale sistemului TRACES;
d)cerinţele pentru desemnarea regiunilor de către statele membre pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la articolul 153 alineatul (3).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)detaliile referitoare la notificările privind circulaţia animalelor terestre deţinute din partea:
(i)operatorilor către autoritatea competentă din statul lor membru de origine în conformitate cu articolul 152;
(ii)autorităţii competente din statul membru de origine către statul membru de destinaţie în conformitate cu articolul 153;
b)termenele pentru:
(i)furnizarea de către operator a informaţiilor necesare menţionate la articolul 152 autorităţii competente din statul membru de origine;
(ii)notificarea privind circulaţia animalelor terestre deţinute de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 153 alineatul (1).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 155: Animale terestre sălbatice
(1)Operatorii deplasează animale terestre sălbatice dintr-un habitat dintr-un stat membru către un habitat sau o unitate dintr-un alt stat membru numai în cazul în care:
a)deplasările animalelor sălbatice în cauză din habitatul lor se desfăşoară în aşa fel încât să nu prezinte un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), sau a bolilor emergente pe traseu sau la locul de destinaţie;
b)animalele sălbatice nu provin dintr-un habitat dintr-o zonă de restricţie care face obiectul unor restricţii de circulaţie în ceea ce priveşte specia de animale căreia îi aparţin din cauza apariţiei unei boli listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), sau a unei boli emergente, astfel cum se prevede la articolul 70 alineatul (2) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 70 alineatul (3) litera (b), articolului 71 alineatul (3) şi articolului 83 alineatul (3) sau al măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări în conformitate cu normele respective;
c)animalele sălbatice sunt însoţite de un certificat de sănătate animală sau de alte documente în cazul în care certificarea sănătăţii animale este necesară pentru a garanta faptul că sunt respectate cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la literele (a) şi (b) din prezentul alineat şi în normele adoptate în temeiul articolului 156 alineatul (1) literele (c) şi (d);
d)circulaţia este notificată de către autoritatea competentă din statul membru de origine către autoritatea competentă a statului membru de destinaţie, în cazul în care o certificare a sănătăţii animale este impusă prin normele adoptate în temeiul articolului 156 alineatul (1) litera (c); şi
e)autoritatea competentă a statului membru de origine şi autoritatea competentă a statului membru de destinaţie şi-au dat acordul asupra circulaţiei respective.
(2)În cazul în care se impune o certificare a sănătăţii animale prin normele adoptate în temeiul articolului 156 alineatul (1) litera (c), cerinţele prevăzute la articolul 145, articolul 148, articolul 149 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolul 150 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 146, articolului 147 şi articolului 149 alineatul (4) se aplică circulaţiei animalelor terestre sălbatice.
(3)În cazul în care este necesară notificarea circulaţiei în conformitate cu alineatul (1) litera (d) din prezentul articol, cerinţele prevăzute la articolele 152, şi 153 şi în actele delegate adoptate în temeiul articolului 154 alineatul (1) se aplică circulaţiei animalelor terestre sălbatice.
Art. 156: Împuterniciri privind circulaţia animalelor terestre sălbatice
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia animalelor terestre sălbatice prevăzute la articolul 155 alineatul (1) literele (a) şi (b);
b)cerinţele de sănătate animală pentru introducerea animalelor terestre sălbatice, atunci când acestea sunt deplasate din sălbăticie în unităţi;
c)tipurile de circulaţie a animalelor terestre sălbatice sau situaţiile pentru care un certificat de sănătate animală sau alt document este prevăzut să însoţească această circulaţie, precum şi cerinţele referitoare la conţinutul unor astfel de certificate sau al altor documente;
d)notificarea din partea autorităţii competente din statul membru de origine către autoritatea competentă din statul membru de destinaţie în cazul circulaţiei animalelor terestre sălbatice între statele membre şi informaţiile care trebuie incluse în astfel de notificări.
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme care detaliază cerinţele prevăzute la articolul 155 şi în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, cu privire la:
a)formularele tip de certificate de sănătate animală şi de alte documente care sunt necesare pentru a însoţi circulaţia animalelor terestre sălbatice, în cazurile prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) litera (c) din prezentul articol;
b)detaliile notificării din partea autorităţii competente din statul membru de origine şi termenele pentru astfel de notificări, în cazurile prevăzute în normele adoptate în temeiul alineatului (1) litera (d) din prezentul articol.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 157: Cerinţe generale pentru circulaţia materialului germinativ
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a garanta că circulaţia materialului germinativ nu pune în pericol statutul sanitar al animalelor terestre deţinute de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
b)bolile emergente.
(2)Operatorii deplasează material germinativ din unităţile lor şi primesc astfel de material germinativ numai dacă materialul respectiv îndeplineşte următoarele condiţii:
a)provine din unităţi care au fost:
(i)înscrise în registrul unităţilor de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 93 primul paragraf litera (a) şi nu a fost acordată nicio derogare de către statul membru de origine în temeiul articolului 8 5;
(ii)autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 97 alineatul (1), în cazul în care o astfel de autorizare este prevăzută la articolul 94 alineatul (1) sau la articolul 95;
b)îndeplinesc cerinţele de trasabilitate prevăzute la articolul 121 alineatul (1) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (1).
(3)Operatorii respectă cerinţele prevăzute la articolul 125 pentru transportul de material germinativ provenind de la animale terestre deţinute.
(4)Operatorii nu deplasează material germinativ de la o unitate dintr-un stat membru către o unitate dintr-un alt stat membru, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a statului membru de destinaţie îşi dă autorizarea explicită pentru deplasarea în cauză, în cazul în care se impune distrugerea respectivului material germinativ pe motiv de eradicare a bolilor, ca parte dintr-un program de eradicare, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1) sau (2).
Art. 158: Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie
(1)Operatorii unităţilor de la locul de destinaţie care primesc material germinativ de la o unitate dintr-un alt stat membru:
a)verifică prezenţa:
(i)marcajului în conformitate cu articolul 121 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 122;
(ii)certificatelor de sănătate animală prevăzute la articolul 161;
b)după verificarea materialului germinativ pe care l-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă privind:
(i)materialul germinativ primit;
(ii)marcajul menţionat la litera (a) punctul (i);
(iii)certificatele de sănătate animală menţionate la litera (a) punctul (ii).
(2)În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b), operatorul în cauză ţine materialul germinativ depozitat separat până când autoritatea competentă ia o decizie cu privire la acesta.
Secţiunea 2:Circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
Art. 159: Obligaţiile operatorilor privind circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Operatorii pot deplasa către alt stat membru material germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, numai dacă materialul germinativ în cauză îndeplineşte următoarele condiţii:
a)este colectat, produs, prelucrat şi depozitat în unităţi de material germinativ autorizate în acest sens în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) şi articolul 99;
b)a fost colectat de la animale donatoare care sunt în conformitate cu cerinţele în materie de sănătate animală necesare pentru a se asigura că materialul germinativ nu răspândeşte bolile listate;
c)a fost colectat, produs, prelucrat, depozitat şi transportat în aşa fel încât să se asigure că nu răspândeşte bolile listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d).
(2)Operatorii nu deplasează material germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, dintr-o unitate de material germinativ care este supusă unor restricţii de circulaţie care afectează speciile listate în cauză, astfel cum se prevede:
a)la articolul 55 alineatul (1) literele (a), (c) şi (e), articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 74 alineatul (1) şi articolele 79 şi 80;
b)în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); şi
c)în măsurile de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în temeiul articolului 258.
Restricţiile prevăzute la prezentul alineat nu se aplică în cazurile în care materialul germinativ a fost colectat înainte de apariţia focarului în cauză şi a fost depozitat separat de alt material germinativ.
Art. 160: Delegarea competenţelor privind circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, astfel cum se prevede la articolul 159, prin care se precizează următoarele:
a)normele de colectare, producere, prelucrare şi depozitare a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din unităţile autorizate, după cum se prevede la articolul 159 alineatul (1) litera (a);
b)cerinţele de sănătate animală prevăzute la articolul 159 alineatul (1) litera (b)pentru animalele deţinute donatoare de la care a fost colectat materialul germinativ şi privind izolarea sau punerea în carantină a acelor animale;
c)testele de laborator şi alte teste ce urmează a fi făcute pe animalele deţinute donatoare şi pe materialul germinativ;
d)cerinţele de sănătate animală pentru colectare, producere, prelucrare, depozitare sau alte proceduri şi pentru transport, astfel cum se prevede la articolul 159 alineatul (1) litera (c);
(2)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, astfel cum se prevede la articolul 159, prin care se precizează următoarele: derogările pentru operatori de la normele prevăzute la articolul 159, luând în considerare riscurile aferente materialului germinativ în cauză şi orice măsuri de diminuare a riscurilor în vigoare.
Art. 161: Obligaţiile operatorilor privind certificarea sănătăţii animale în ceea ce priveşte circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte şi acte delegate
(1)Operatorii pot deplasa material germinativ provenind de la animale terestre deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte într-un alt stat membru numai în cazul în care materialul respectiv este însoţit de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3);
(2)În cazurile în care se autorizează ca materialul germinativ provenind de la animale deţinute să părăsească o zonă de restricţie, care face obiectul:
a)măsurilor de control al bolilor, astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 64, articolul 65, articolul 74 alineatul (1) şi articolul 79 şi al normelor adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2), sau
b)măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi al normelor adoptate în temeiul articolului 259,
şi materialul germinativ respectiv provine din speciile care fac obiectul măsurilor de control al bolilor sau al măsurilor de urgenţă, operatorii deplasează acest material germinativ pe teritoriul unui stat membru sau dintr-un stat membru într-altul numai dacă este însoţit de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 149 alineatul (1), cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări de la cerinţa de certificare a sănătăţii animale în conformitate cu normele menţionate în prezentul paragraf.
Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia materialului germinativ pe teritoriul respectivului stat membru atunci când autoritatea respectivă consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului acestui material germinativ şi faptul că materialul germinativ respectiv îndeplineşte cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoţeşte materialul germinativ de la locul de origine la locul de destinaţie.
(4)La cererea unui operator, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia materialului germinativ menţionat la alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în partea IV titlul I capitolul 5 să fie respectate.
(5)Articolele 148, 149 şi 150 şi normele adoptate în temeiul articolului 146, articolului 147 şi articolului 149 alineatul (4) se aplică certificării de sănătate animală pentru materialul germinativ menţionat la alineatul (1) din prezentul articol. Articolul 151 alineatul (1) şi normele adoptate în temeiul articolului 151 alineatul (3) se aplică pentru declaraţia pe proprie răspundere privind circulaţia materialului germinativ.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind derogări de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol referitor la circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate datorită:
a)naturii respectivului material germinativ sau a speciei de animal de la care provin aceste produse;
b)metodelor de producţie şi de prelucrare în cadrul unităţii de la care provine materialul germinativ;
c)utilizării prevăzute pentru materialul germinativ;
d)măsurilor alternative de reducere a riscului existente pentru tipul şi categoria de material germinativ şi unitatea de la care provine materialul germinativ;
e)locului de destinaţie pentru materialul germinativ, atunci când locul de destinaţie se află în acelaşi stat membru ca locul lor de origine, dar materialul germinativ tranzitează un alt stat membru pentru a ajunge la locul său de destinaţie.
Art. 162: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ prevăzut la articolul 161 conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea de la care provine materialul germinativ şi unitatea sau locul de destinaţie;
b)tipul de material germinativ şi specia de animale deţinute donatoare;
c)volumul sau cantitatea de material germinativ;
d)marcarea materialului germinativ, atunci când acest lucru este prevăzut la articolul 121 alineatul (1) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (1);
e)informaţiile necesare pentru a demonstra că materialul germinativ transportat îndeplineşte cerinţele de circulaţie pentru speciile relevante, astfel cum se prevede la articolele 157 şi 159 şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 160.
(2)Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ astfel cum se prevede la articolul 161 poate include alte informaţii cerute în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind informaţiile care trebuie incluse în certificatul de sănătate animală, în temeiul alineatului (1) din prezentul articol;
(4)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind certificarea sănătăţii animale pentru diferite tipuri de material germinativ şi diferite specii de animale.
(5)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală pentru materialul germinativ. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 163: Notificarea circulaţiei către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Operatorii:
a)informează autoritatea competentă din statul membru de origine în prealabil cu privire la intenţiile de deplasare a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte către alt stat membru atunci când:
(i)materialul germinativ în cauză trebuie să fie însoţit de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 161 alineatul (1) sau (2);
(ii)este necesară o notificare a circulaţiei în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (5) litera (a) din prezentul articol în ceea ce priveşte materialul germinativ, ţinând seama de alineatul (3) din prezentul articol;
b)furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din statul membru de origine să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia materialului germinativ, în conformitate cu alineatul (2).
(2)Autoritatea competentă a statului membru de origine notifică, înainte ca circulaţia în cauză să aibă loc şi, ori de câte ori este posibil, prin intermediul TRACES, autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, în conformitate cu normele adoptate în temeiul alineatelor (5) şi (6).
(3)Pentru gestionarea notificărilor, statele membre utilizează regiunile desemnate în conformitate cu articolul 153 alineatul (3).
(4)Articolul 153 alineatul (4) se aplică notificării materialului germinativ de către operatori.
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţa privind notificarea în prealabil de către operatori a circulaţiei materialului germinativ între statele membre în conformitate cu alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din prezentul articol, în cazul în care trasabilitatea acestei circulaţii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 şi 2 (articolele 157 - 160);
b)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei materialului germinativ, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol;
c)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei materialului germinativ în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES.
(6)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)furnizarea informaţiilor privind circulaţia materialului germinativ transmise de operatori către autoritatea competentă din statul lor membru de origine în conformitate cu alineatul (1);
b)notificarea circulaţiei materialului germinativ de către autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinaţie în conformitate cu alineatul (2);
c)termenele pentru:
(i)furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1) de către operator autorităţii competente din statul membru de origine;
(ii)notificarea circulaţiei materialului germinativ de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la alineatul (2).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Secţiunea 4:Circulaţia către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
Art. 164: Materialul germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte
(1)Operatorii pot deplasa materialul germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte către un alt stat membru numai dacă materialul germinativ în cauză nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la speciile listate de la locul de destinaţie, ţinând seama de statutul sanitar de la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, în ceea ce priveşte cerinţele de sănătate animală, certificarea sănătăţii animale şi cerinţele de notificare pentru transporturile de material germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, luând în considerare următoarele aspecte:
a)bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) pentru speciile de animale listate în cauză;
b)specia de animale de la care a fost colectat materialul germinativ şi tipul de material germinativ;
c)statutul sanitar de la locurile de origine şi de destinaţie;
d)tipul de colectare, producţie, prelucrare şi depozitare;
e)alţi factori epidemiologici.
(3)În cazurile în care există cerinţe privind certificarea sănătăţii animale şi notificarea circulaţiei materialului germinativ în conformitate cu alineatul (2):
a)normele prevăzute la articolul 161 alineatele (1) - (5), articolul 162 alineatele (1) şi (2) şi normele adoptate în temeiul articolului 161 alineatul (6) şi al articolului 162 alineatele (3) - (5) se aplică acestei certificări;
b)normele prevăzute la articolul 163 alineatele (1), (2) şi (4) şi normele adoptate în temeiul articolului 163 alineatul (5) se aplică pentru notificarea circulaţiei.
Art. 165: Materialul germinativ utilizat în scopuri ştiinţifice şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia în scopuri ştiinţifice a materialului germinativ pe teritoriul statului membru de destinaţie atunci când respectiva circulaţie nu îndeplineşte cerinţele din articolele 159 - 164.
(2)Autoritatea competentă acordă derogările prevăzute la alineatul (1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)autorităţile competente de la locurile de destinaţie şi de origine:
(i)au convenit asupra condiţiilor pentru deplasările propuse;
(ii)se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia respectivă să nu pună în pericol statutul sanitar pe traseu şi la locul de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(iii)au notificat, atunci când este cazul, autorităţilor competente din statele membre de tranzit derogarea acordată şi condiţiile în care a fost acordată;
b)această circulaţie are loc sub supravegherea autorităţilor competente din locurile de origine şi de destinaţie şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente ale oricăror state membre de tranzit.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele pentru acordarea derogărilor de către autorităţile competente, de completare a normelor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 166: Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori şi acte delegate
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animală în Uniune, aceste produse nu provoacă răspândirea:
a)bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), ţinând seama de statutul sanitar de la locul de producţie, prelucrare sau de destinaţie;
b)bolile emergente.
(2)Operatorii se asigură că produsele de origine animală nu provin din unităţi sau unităţi din sectorul alimentar sau nu sunt obţinute de la animale care provin din unităţi care fac obiectul:
a)măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 sau al oricăror norme adoptate în temeiul articolului 259, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la cerinţa din alineatul (1) din prezentul articol în normele adoptate în temeiul articolului 259;
b)unor restricţii de circulaţie aplicabile animalelor terestre deţinute şi produselor de origine animală, astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1) litera (c), articolul 55 alineatul (1) litera (e), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 76 alineatul (2) litera (b), articolul 76 alineatul (3), articolul 79, articolul 81 şi articolul 82 alineatele (2) şi (3) şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 76 alineatul (5) şi articolului 83 alineatul (2), cu excepţia cazului în care au fost prevăzute în respectivele norme derogări de la acele restricţii de circulaţie.
(3)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind cerinţele detaliate în completarea celor prevăzute la:
a)alineatul (1) din prezentul articol privind măsurile preventive, inclusiv măsurile de diminuare a riscurilor; şi
b)alineatul (2) litera (b) din prezentul articol în ceea ce priveşte restricţiile pentru circulaţia produselor de origine animală.
(4)La adoptarea actelor delegate menţionate la alineatul (3), Comisia întemeiază actele respective pe:
a)boala listată în cauză, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) şi a speciilor pe care le afectează boala în cauză, precum şi
b)riscurile implicate.
Art. 167: Obligaţiile operatorilor în materie de certificate de sănătate animală şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală în interiorul unui stat membru sau către un alt stat membru, numai în cazul în care produsele respective sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3):
a)produse de origine animală care:
(i)sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de urgenţă astfel cum se prevede în normele adoptate în temeiul articolului 259;
(ii)provin de la animale din speciile care fac obiectul acestor măsuri de urgenţă;
b)produse de origine animală care:
(i)sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 64, articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a) şi articolele 79 şi 80 şi al oricăror norme adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2);
(ii)provin de la animale din speciile care fac obiectul acestor măsuri de control al bolilor.
Autoritatea competentă relevantă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia produselor de origine animală pe teritoriul statului membru în cauză atunci când autoritatea respectivă consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului acestor produse şi faptul că produsele respective îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.
(2)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoţeşte produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul de destinaţie.
(3)La cererea operatorului în cauză, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia produselor de origine animală menţionate la alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în prezentul articol să fie respectate.
(4)Articolele 148, 149 şi 150 şi normele adoptate în temeiul articolului 146, articolului 147 şi articolului 149 alineatul (4) se aplică certificării sănătăţii animale pentru circulaţia produselor de origine animală astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind derogările de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol şi cu condiţiile pentru aceste derogări în ceea ce priveşte circulaţia produselor de origine animală, care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
a)tipurilor de produse de origine animală în cauză;
b)măsurilor de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală, reducând astfel riscurile de răspândire a bolilor;
c)utilizării prevăzute pentru produsele de origine animală;
d)locului de destinaţie a produselor de origine animală.
Art. 168: Conţinutul certificatelor de sănătate animală şi acte delegate şi de punere în aplicare
(1)Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală prevăzut la articolul 167 alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine şi unitatea sau locul de destinaţie;
b)o descriere a produselor de origine animală în cauză;
c)cantitatea produselor de origine animală;
d)identificarea produselor de origine animală, după cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (h) sau în orice norme adoptate în temeiul articolului 67 al doilea paragraf litera (a);
e)informaţii necesare pentru a demonstra că produsele de origine animală îndeplinesc cerinţele privind restricţiile de circulaţie prevăzute la articolul 166 alineatul (2) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 166 alineatul (3).
(2)Certificatul de sănătate animală prevăzut la alineatul (1) poate include alte informaţii cerute în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind informaţiile care trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală pentru produsele de origine animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 169: Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte state membre
(1)Operatorii:
a)informează în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la intenţiile privind circulaţia produselor de origine animală în cazul în care transporturile în cauză trebuie însoţite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 167 alineatul (1);
b)furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din statul membru de origine să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia în cauză, în conformitate cu alineatul (2).
(2)Autoritatea competentă a statului membru de origine notifică, înainte ca circulaţia să aibă loc şi, ori de câte ori este posibil, prin intermediul TRACES, autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia produselor de origine animală, în conformitate cu normele adoptate în temeiul alineatelor (5) şi (6).
(3)Pentru gestionarea notificărilor, statele membre utilizează regiunile desemnate în conformitate cu articolul 153 alineatul (3).
(4)Articolul 153 alineatul (4) se aplică notificării deplasării produselor de origine animală de către operatori.
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei produselor de origine animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol;
b)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei produselor de origine animală în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES.
(6)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)informaţiile ce trebuie furnizate de operatori către autoritatea competentă din statul lor membru de origine privind circulaţia produselor de origine animală, în conformitate cu alineatul (1);
b)notificarea circulaţiei produselor de origine animală transmisă de către autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinaţie în conformitate cu alineatul (2);
c)termenele pentru:
(i)furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1) de către operatorul în cauză autorităţii competente din statul membru de origine;
(ii)notificarea circulaţiei produselor de origine animală transmisă de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la alineatul (2).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 170: Măsurile naţionale privind controlul bolilor şi circulaţia animalelor şi a materialului germinativ
(1)Statele membre sunt libere să adopte măsuri la nivel naţional pentru a controla bolile listate, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1) literele (d) şi (e), în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre şi a materialului germinativ provenind de la acestea pe teritoriul lor.
(2)Respectivele măsuri la nivel naţional:
a)ţin seama de normele privind circulaţia animalelor şi a materialului germinativ prevăzute în capitolele 3 (articolele 124 - 154), 4 (articolele 155 şi 156) şi 5 (articolele 157 - 165) şi nu sunt în contradicţie cu normele respective;
b)nu îngreunează circulaţia animalelor şi a produselor între statele membre;
c)nu depăşesc limitele a ceea ce este corespunzător şi necesar pentru a preveni introducerea şi răspândirea bolilor listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (d) şi (e).
Art. 171: Măsuri naţionale pentru limitarea impactului bolilor, altele decât bolile listate
În cazul în care o boală, alta decât bolile listate, constituie un risc semnificativ pentru starea de sănătate a animalelor terestre deţinute dintr-un stat membru, statul membru în cauză poate lua măsuri naţionale pentru a controla această boală şi a restricţiona circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ, cu condiţia ca aceste măsuri să nu:
(a)îngreuneze circulaţia animalelor şi a produselor între statele membre;
(b)depăşească limitele a ceea ce este corespunzător şi necesar pentru a controla respectiva boală.
Art. 172: Obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură
(1)Pentru ca unităţile de acvacultură să fie înregistrate în conformitate cu articolul 173, operatorii acestora, înainte de a începe astfel de activităţi:
a)informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acvacultură de care sunt responsabili;
b)furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
(i)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
(ii)amplasarea unităţii şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
(iii)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură pe care intenţionează să le deţină în unitatea de acvacultură şi capacitatea acesteia din urmă;
(iv)tipul de unitate de acvacultură; şi
(v)orice alte aspecte ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.
(2)Operatorii menţionaţi la alineatul (1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări semnificative în unităţile de acvacultură în cauză în privinţa informaţiilor menţionate la alineatul (1) litera (b);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii de acvacultură în cauză.
(3)Unităţile de acvacultură care sunt supuse autorizării în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) şi cu articolul 177 nu au obligaţia să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Operatorul poate solicita înregistrarea astfel cum se prevede la alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca acestea să respecte oricare din condiţiile prezentate în continuare:
a)să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din zona respectivă să funcţioneze pe baza unui sistem comun de biosecuritate;
b)să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator şi să facă obiectul unui sistem comun de biosecuritate şi animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină unei singure unităţi epidemiologice.
În cazul în care o cerere de înregistrare cuprinde un grup de unităţi, normele prevăzute în alineatele (1) - (3) de la prezentul articol şi la articolul 173 primul paragraf litera (b) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 175, care se aplică unei singure unităţi de acvacultură, sunt aplicabile grupului de unităţi de acvacultură în ansamblu.
Art. 173: Obligaţiile autorităţii competente privind înregistrarea unităţilor de acvacultură
O autoritate competentă înregistrează:
(a)unităţi de acvacultură în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la articolul 185 alineatul (1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 172 alineatul (1);
(b)grupuri de unităţi de acvacultură în respectivul registru, cu condiţia ca criteriile prevăzute la articolul 172 alineatul (4) să fie respectate.
Autoritatea competentă atribuie fiecărei unităţi sau grup de unităţi menţionate la prezentul articol un număr de înregistrare unic.
Art. 174: Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură
Prin derogare de la articolul 172 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite unităţi de acvacultură care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 175.
Art. 175: Competenţe de executare privind derogările de la obligaţia de a înregistra unităţi de acvacultură
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unităţilor de acvacultură astfel cum se prevede la articolul 172 alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi de acvacultură care pot fi exonerate de către statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 174, pe baza:
a)speciilor, categoriilor şi cantităţii (numărului, volumului sau greutăţii) de animale de acvacultură din unitatea de acvacultură în cauză şi a capacităţii unităţii respective;
b)circulaţiei animalelor de acvacultură către şi din unitatea de acvacultură.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul 2).
Art. 176: Autorizarea anumitor unităţi de acvacultură şi acte delegate
(1)Operatorii următoarelor tipuri de unităţi de acvacultură solicită autorităţii competente autorizarea în conformitate cu articolul 180 alineatul (1):
a)unităţile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute în scopul de a fi deplasate din respectiva unitate de acvacultură fie vii, fie ca produse provenind de la animale de acvacultură;
b)alte unităţi de acvacultură care prezintă un risc semnificativ din cauza:
(i)speciilor, categoriilor şi numărului de animale de acvacultură deţinute acolo;
(ii)tipului de unitate de acvacultură în cauză;
(iii)circulaţiei animalelor de acvacultură către şi din unitatea de acvacultură în cauză.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre îi pot scuti de la obligaţia de a solicita autorizarea pe operatorii următoarelor tipuri de unităţi:
a)unităţi de acvacultură care produc o cantitate mică de animale de acvacultură pentru distribuţia în vederea consumului uman, dacă prezintă un risc fie:
(i)direct pentru consumatorul final; fie
(ii)pentru unităţile locale de vânzare cu amănuntul care aprovizionează direct consumatorul final;
b)iazuri şi alte instalaţii în care populaţia de animale acvatice este menţinută numai pentru pescuit recreativ prin repopulare cu animale de acvacultură care sunt izolate şi nu pot evada;
c)unităţi de acvacultură care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale în instalaţii închise, cu condiţia ca unităţile în cauză să nu prezinte un risc semnificativ.
(3)Cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, operatorii nu încep activitatea la o unitate de acvacultură astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) şi încetează o astfel de activitate la o unitate de acvacultură prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol atunci când:
a)autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia, în conformitate cu articolul 184 alineatul (2); sau
b)în cazul unei autorizări condiţionate, acordate în conformitate cu articolul 183 alineatul (3), unitatea de acvacultură în cauză nu respectă celelalte cerinţe menţionate la articolul 183 alineatul (4) şi nu obţine o autorizare definitivă în conformitate cu articolul 183 alineatul (3).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogările de la cerinţa ca operatorii să solicite autorităţii competente autorizarea tipurilor de unităţi de acvacultură menţionate la alineatul (1) litera (a), în ceea ce priveşte alte tipurile de unităţi decât cele menţionate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) şi (ii), în cazul în care unităţile respective nu prezintă un risc semnificativ;
b)tipurile de unităţi de acvacultură care trebuie să fie autorizate în conformitate cu alineatul (1) litera (b).
(5)La adoptarea actelor delegate, astfel cum se prevede la alineatul (4), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele criterii:
a)speciile şi categoriile de animale de acvacultură deţinute într-o unitate de acvacultură;
b)tipul de unitate de acvacultură şi tipul de producţie; şi
c)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură în cauză şi speciei şi categoriei de animale de acvacultură în cauză.
(6)Un operator poate solicita autorizarea pentru un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca cerinţele prevăzute la articolul 177 primul paragraf literele (a) şi (b) să fie respectate.
Art. 177: Autorizarea grupurilor de unităţi de acvacultură de către autoritatea competentă
Autoritatea competentă poate acorda autorizarea în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca respectivele unităţi de acvacultură să fie în conformitate cu oricare dintre următoarele condiţii:
(a)să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din respectiva zonă să funcţioneze pe baza unui sistem comun de biosecuritate; cu toate acestea, orice unitate de pe ţărm sau din larg pentru primirea, tratarea, spălarea, curăţarea, sortarea, împachetarea şi ambalarea moluştelor bivalve vii destinate consumului uman (aşa-numitele "centre de expediere"), orice unitate cu rezervoare aprovizionate cu apă de mare curată în care sunt plasate moluşte bivalve vii pe perioada necesară reducerii contaminării astfel încât să fie corespunzătoare pentru consumul uman(aşa-numitele "centre de purificare") şi alte unităţi similare situate în interiorul unei astfel de zone legate din punct de vedere epidemiologic trebuie autorizate individual;
(b)să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator; şi
(i)să opereze printr-un sistem comun de biosecuritate; şi
(ii)animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină aceleiaşi unităţi epidemiologice.
Atunci când o singură autorizare este acordată pentru un grup de unităţi de acvacultură, normele prevăzute la articolul 178 şi la articolele 180 - 184 şi normele adoptate în temeiul articolului 180 alineatul (2) şi articolului 181 alineatul (2) care se aplică unei singure unităţi de acvacultură sunt aplicabile întregului grup de unităţi de acvacultură.
Art. 178: Aprobarea statutului de unităţi de acvacultură izolate
Operatorii de unităţi de acvacultură, care doresc să obţină statutul de unitate izolată:
(a)solicită aprobarea din partea autorităţii competente în conformitate cu articolul 180 alineatul (1);
(b)deplasează animalele de acvacultură către sau dinspre unitatea lor în conformitate cu cerinţele de la articolul 203 alineatul (1) şi cu orice acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 203 alineatul (2) numai după ce unitatea lor a obţinut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu articolul 181 sau 183.
Art. 179: Autorizarea unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor:
(a)se asigură că a fost obţinută autorizarea necesară în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (1); şi
(1)Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(b)solicită autorităţii competente, în conformitate cu articolul 180 alineatul (1), autorizarea pentru sacrificarea sau prelucrarea animalelor acvatice în scop de control al bolilor în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (b), articolul 62 şi articolele 68 alineatul (1), 79 şi 80 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 63, articolelor 70 alineatul (3) şi 71 alineatul (3).
Art. 180: Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării
(1)Pentru a solicita autorizarea unităţii lor, astfel cum se prevede la articolul 176 alineatul (1), articolul 177, articolul 178 litera (a) şi articolul 179, operatorii furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
a)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
b)amplasarea unităţii în cauză şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
c)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură relevante pentru autorizare care sunt deţinute în cadrul unităţii;
d)tipul de unitate de acvacultură;
e)în cazul autorizării unui grup de unităţi de acvacultură, informaţii care demonstrează că grupul respectiv respectă condiţiile prevăzute la articolul 177;
f)alte aspecte ale modului de funcţionare a unităţii de acvacultură în cauză care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta;
g)aprovizionarea cu apă a unităţii şi evacuarea apei din unitate;
h)măsurile de biosecuritate ale unităţii.
(2)Operatorii unităţilor astfel cum se prevede la alineatul (1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în unităţi în privinţa problemelor menţionate la alineatul (1);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în cererea pentru autorizarea unităţii lor, în conformitate cu alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 181: Acordarea autorizării şi condiţiile de autorizare şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă acordă autorizarea unităţilor de acvacultură astfel cum se menţionează la articolul 176 alineatul (1) şi la articolul 178 litera (a), grupurilor de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 177 şi unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor menţionate la articolul 179 numai în cazul în care aceste unităţi:
a)respectă următoarele dispoziţii, după caz, privind:
(i)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) şi orice norme adoptate în conformitate cu articolul 10 alineatul (6);
(ii)cerinţele în materie de supraveghere astfel cum se prevede la articolul 24 şi în cazul în care este relevant pentru tipul de unitate în cauză şi riscul implicat, la articolul 25;
(iii)ţinerea evidenţelor astfel cum se prevede la articolele 186 - 188 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 189 şi 190;
b)dispun de instalaţii şi echipamente care:
(i)sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii şi răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate de acvacultură în cauză;
(ii)dispun de o capacitate corespunzătoare pentru speciile, categoriile şi cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice în cauză;
c)nu prezintă riscuri inacceptabile de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de reducere a riscurilor;
d)dispun de un sistem care permite operatorului în cauză să demonstreze autorităţii competente că cerinţele prevăzute la literele (a), (b) şi (c) sunt îndeplinite.
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (i);
b)supravegherea astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (ii);
c)instalaţiile şi echipamentele astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b).
(3)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate care vor fi adoptate în temeiul alineatului (2), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;
b)speciile şi categoriile de animale de acvacultură sau acvatice, relevante pentru autorizare;
c)tipul de producţie în cauză;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură şi speciilor şi categoriilor de animale deţinute în respectivele unităţi.
Art. 182: Domeniul de aplicare al autorizării unităţilor
Autoritatea competentă precizează în mod explicit în autorizaţia acordată unei unităţi de acvacultură sau a unei unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor acordată în temeiul articolului 181 alineatul (1), în urma unei solicitări formulate în conformitate cu articolul 176, articolul 177, articolul 178 litera (a), ori cu articolul 179:
(a)pentru ce tipuri de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 176 alineatul (1) şi la articolul 178 litera (a), grupuri de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 177 şi unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor menţionate la articolul 179 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 176 alineatul (4) litera (b) se aplică autorizaţia;
(b)pentru ce specii şi categorii de animale de acvacultură se aplică autorizaţia.
Art. 183: Proceduri pentru acordarea autorizaţiei de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă stabileşte procedurile pe care operatorii să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităţilor lor în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) şi articolele 178 şi 179.
(2)La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator în conformitate cu articolul 176 alineatul (1), articolul 178 sau articolul 179, autoritatea competentă face o vizită la faţa locului.
(3)Cu condiţia ca cerinţele menţionate la articolul 181 să fie îndeplinite, autoritatea competentă acordă autorizarea.
(4)În cazul în care o unitate nu îndeplineşte toate cerinţele pentru autorizare astfel cum se menţionează la articolul 181, autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie condiţionată unei unităţi în cazul în care, din cererea operatorului în cauză şi din vizita ulterioară la faţa locului stabilită la alineatul (2) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplineşte toate cerinţele principale pentru a oferi garanţii suficiente că unitatea nu prezintă un risc semnificativ.
(5)În cazul în care autorizaţia condiţionată a fost acordată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, aceasta acordă o autorizare completă numai în cazul în care reiese din o altă vizită la faţa locului a unităţii, efectuată în termen de trei luni de la data acordării autorizaţiei condiţionate, sau din documentaţia pusă la dispoziţie de către operator în termen de trei luni de la data respectivă, că unitatea respectă toate condiţiile de autorizare prevăzute la articolul 181 alineatul (1) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 181 alineatul (2).
În cazul în care vizita la faţa locului sau documentaţia menţionată la primul paragraf arată că a avut loc un progres evident, dar că unitatea nu respectă încă toate cerinţele respective, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiţionate nu poate depăşi o perioadă totală de şase luni.
Art. 184: Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizaţiile acordate unităţilor în conformitate cu articolul 181 alineatul (1), la intervale adecvate, în funcţie de riscul implicat.
(2)În cazul în care o autoritate competentă identifică deficienţe grave într-o unitate în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 181 alineatul (1) şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 181 alineatul (2), iar operatorul respectivei unităţi nu este în măsură să furnizeze garanţii adecvate că aceste deficienţe vor fi eliminate, autoritatea competentă iniţiază procedurile de retragere a autorizaţiei acordate unităţii.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate doar suspenda, mai degrabă decât să retragă, autorizaţia unei unităţi în cazul în care operatorul poate garanta că va elimina deficienţele respective într-un interval rezonabil de timp.
(3)Autorizaţia se acordă după retragere sau se reacordă după suspendare, în conformitate cu alineatul (2), numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerinţele prezentului regulament, pertinente pentru acest tip de unitate.
Secţiunea 3:Registrul pentru unităţi de acvacultură şi unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
Art. 185: Registrul pentru unităţi de acvacultură şi unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
(1)Fiecare autoritate competentă întocmeşte şi menţine la zi un registru cu:
a)toate unităţile de acvacultură înregistrate în conformitate cu articolul 173;
b)toate unităţile de acvacultură autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1);
c)toate unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1).
(2)Registrul de unităţi de acvacultură prevăzut la alineatul (1) conţine următoarele informaţii:
a)numele şi adresa operatorului unităţii în cauză şi numărul de înregistrare al acesteia;
b)amplasarea unităţii de acvacultură sau, după caz, a grupului de unităţi de acvacultură în cauză;
c)tipul de producţie în unitate;
d)aprovizionarea cu apă a unităţii şi evacuarea apei din unitate, atunci când este cazul;
e)speciile de animale de acvacultură deţinute în unitate;
f)informaţii la zi privind statutul sanitar din unitatea de acvacultură înregistrate sau, dacă este cazul, al grupului de unităţi, în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d).
(3)În cazul unităţilor autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1), autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului, prin mijloace electronice, cel puţin informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (a), (c), (e) şi (f) din prezentul articol, sub rezerva cerinţelor referitoare la protecţia datelor.
(4)Dacă este cazul şi este relevant, o autoritate competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alineatul (1) cu înregistrarea în alte scopuri.
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)informaţiile detaliate relevante care trebuie incluse în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol;
b)disponibilitatea publică a respectivului registru.
Art. 186: Obligaţiile operatorilor de unităţi de acvacultură de a ţine evidenţe
(1)Operatorii de unităţi de acvacultură care fac obiectul obligaţiei de înregistrare în conformitate cu articolul 173 sau al autorizării în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) ţin şi menţin evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură în unitatea lor;
b)circulaţia animalelor de acvacultură şi a produselor de origine animală obţinute din aceste animale către şi din unităţile de acvacultură, indicând, după caz:
(i)locul lor de origine sau de destinaţie;
(ii)data deplasărilor respective;
c)certificatele de sănătate animală pe hârtie sau în format electronic care trebuie să însoţească deplasările animalelor de acvacultură care sosesc la unitatea de acvacultură în conformitate cu articolul 208 şi cu normele adoptate în conformitate cu articolul 211 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi cu articolul 213 alineatul (2);
d)mortalitatea la fiecare unitate epidemiologică şi alte probleme legate de boli în cadrul unităţii de acvacultură în raport cu tipul de producţie;
e)măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru:
(i)speciile şi categoriile de animale de acvacultură din cadrul unităţii;
(ii)tipul de producţie în unitatea de acvacultură;
(iii)tipul şi dimensiunile unităţii de acvacultură;
f)rezultatele oricăror vizite de verificare a sănătăţii animale necesare în conformitate cu articolul 25 alineatul (1). Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Unităţile de acvacultură care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţa tuturor sau a unora dintre informaţiile prevăzute la literele (c), (d) şi (e) de la alineatul (1), cu condiţia ca trasabilitatea să fie asigurată.
(3)Operatorii unităţilor de acvacultură ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1) în cadrul unităţii de acvacultură în cauză şi:
a)le ţin astfel încât trasabilitatea locurilor de origine şi de destinaţie ale animalelor acvatice să poată fi garantată;
b)le pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
c)le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.
Prin derogare de la cerinţa ca evidenţele să fie păstrate în cadrul unităţii în cauză, astfel cum se prevede la primul paragraf, în cazul în care păstrarea lor în unitatea respectivă este fizic imposibilă, evidenţele respective se păstrează în biroul de unde se realizează administrarea afacerii.
Art. 187: Obligaţia de a ţine evidenţe în cadrul unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
(1)Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor supuse autorizării în conformitate cu articolul 179 ţin şi păstrează evidenţe:
a)ale tuturor deplasărilor în şi din unitatea lor ale animalelor de acvacultură şi ale produselor de origine animală obţinute de la aceste animale;
b)ale evacuării apei din unitate şi ale măsurilor de biosecuritate relevante.
(2)Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor:
a)ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1) în cadrul unităţii lor şi le pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
b)păstrează respectivele evidenţe pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
Art. 188: Obligaţia de a ţine evidenţe pentru transportatori
(1)Transportatorii de animale acvatice destinate unităţilor de acvacultură sau care urmează să fie eliberate în natură ţin şi menţin evidenţe privind:
a)categoriile, speciile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice transportate de către aceştia;
b)ratele de mortalitate ale animalelor de acvacultură şi ale animalelor acvatice sălbatice în cauză în timpul transportului, în funcţie de tipul de transport şi de speciile de animale de acvacultură şi animale acvatice sălbatice transportate;
c)unităţile de acvacultură şi unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor vizitate de mijloacele de transport;
d)orice schimb de apă care a avut loc în timpul transportului, precizând sursa apei noi şi locurile de eliberare a apei:
e)curăţarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport.
Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Transportatorii care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţa tuturor sau a unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1), cu condiţia ca trasabilitatea să fie asigurată.
(3)Transportatorii ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1):
a)în aşa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
b)pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 189: Delegarea de competenţe privind ţinerea evidenţelor
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele de completare a cerinţelor privind ţinerea evidenţelor prevăzute la articolele 186, 187 şi 188 în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie înregistrate de operatori în plus faţă de cele prevăzute la articolul 186 alineatul (1), articolul 187 alineatul (1) şi articolul 188 alineatul (1).
(2)Comisia are în vedere următoarele aspecte la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (1):
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate de acvacultură sau de transport;
b)speciile şi categoriile de animale acvatice deţinute în cadrul unităţii de acvacultură în cauză sau care sunt transportate la sau de la respectiva unitate;
c)tipul de producţie în unitate;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură sau de unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor;
e)numărul, volumul sau greutatea animalelor acvatice deţinute în cadrul unităţii sau care sunt transportate la sau de la aceasta.
Art. 190: Competenţe de executare privind exonerări de la cerinţele de ţinere a evidenţelor
Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi de acvacultură şi de operatori care pot fi exoneraţi de către statele membre de la cerinţele de ţinere a evidenţelor prevăzute la articolele 186 şi 188, în ceea ce priveşte:
(a)operatorii anumitor categorii de instalaţii de acvacultură şi transportatorii;
(b)unităţile de acvacultură care deţin sau, respectiv, transportatorii care transportă un număr redus de animale de acvacultură sau un număr mic de animale acvatice;
(c)anumite specii şi categorii de animale acvatice.
La adoptarea actelor de punere în aplicare respective, Comisia întemeiază actele respective pe criteriile prevăzute la articolul 189 alineatul (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 191: Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor acvatice
(1)Operatorii iau măsuri adecvate pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice nu pune în pericol statutul sanitar de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
b)bolile emergente.
(2)Operatorii deplasează animalele acvatice în unităţi de acvacultură sau pentru consumul uman sau le eliberează în natură numai în cazul în care animalele în cauză respectă următoarele condiţii:
a)provin, cu excepţia animalelor acvatice sălbatice, de la unităţi care:
(i)au fost înregistrate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 173,
(ii)au fost autorizate de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu articolele 181 şi 182, atunci când acest lucru este impus de articolul 176 alineatul (1), de articolul 177 sau de articolul 178; sau
(iii)au primit o derogare de la cerinţa de înregistrare prevăzută la articolul 173.
b)nu fac obiectul:
(i)restricţiilor de circulaţie care afectează speciile şi categoriile în cauză după cum se prevede în normele stabilite la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolul 62, articolul 64, articolul 65, articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi articolul 81 şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); sau
(ii)măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în temeiul articolului 259.
Cu toate acestea, operatorii pot deplasa respectivele animale acvatice în cazul în care sunt prevăzute derogări de la restricţiile de circulaţie pentru astfel de deplasări sau eliberări în titlul II din partea III (articolele 53 - 83) sau sunt prevăzute derogări de la măsurile de urgenţă în normele adoptate în temeiul articolului 259.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele de acvacultură, după părăsirea locului lor de origine, sunt transportate direct la locul final de destinaţie.
Art. 192: Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului
(1)Operatorii iau măsurile corespunzătoare şi necesare de prevenire a bolilor pentru a se asigura că:
a)statutul sanitar al animalelor acvatice nu este pus în pericol în cursul transportului;
b)operaţiunile de transport al animalelor acvatice nu cauzează o posibilă răspândirea bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la oameni şi animale pe traseu şi în locurile de destinaţie;
c)curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport şi alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt efectuate în funcţie de riscurile implicate de operaţiunile de transport în cauză;
d)orice schimb de apă şi evacuare a apei în timpul transportului animalelor acvatice destinate acvaculturii sau eliberării în natură se efectuează în locuri şi în condiţii care nu pun în pericol statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al:
(i)animalelor acvatice transportate;
(ii)oricăror animale acvatice de pe traseu şi până la locul de destinaţie;
(iii)animalelor acvatice prezente la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)condiţiile şi cerinţele privind curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport în conformitate cu alineatul (1) litera (c) din prezentul articol şi utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;
b)alte măsuri adecvate de biosecuritate pe timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol;
c)schimbul de apă şi evacuarea apei în timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol.
Art. 193: Schimbarea utilizării prevăzute
(1)Animalele acvatice care sunt deplasate pentru a fi distruse sau sacrificate în conformitate cu următoarele măsuri nu trebuie folosite în niciun alt scop:
a)oricare dintre măsurile de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1) litera (c), articolul 55 alineatul (1), articolele 56, 61, 62, 64, 65 şi 70, articolul 74 alineatele (1) şi (2), articolele 79, 80, 81 şi 82 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 63, articolul 67, articolul 70 alineatul (3), articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (4) şi articolul 83 alineatul (2);
b)măsurile de urgenţă astfel cum se prevede la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 259.
(2)Animalele acvatice deplasate în vederea consumului uman, acvaculturii, eliberării în natură sau a oricărui alt scop, nu trebuie folosite în niciun alt scop decât cel preconizat.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate autoriza o schimbare a utilizării animalelor acvatice într-un scop diferit de cel preconizat iniţial, cu condiţia ca noua utilizare să nu prezinte un risc mai ridicat pentru statutul sanitar al animalelor acvatice de la locul de destinaţie decât scopul preconizat iniţial.
Art. 194: Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie
(1)Operatorii unităţilor de acvacultură şi ai unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor care primesc animale acvatice şi operatorii care primesc animale acvatice pentru eliberarea în natură, înainte ca animalele acvatice să fie descărcate:
a)verifică prezenţa unuia dintre următoarele documente, în cazul în care acesta este necesar:
(i)certificatele de sănătate animală prevăzute la articolul 208 alineatul (1), articolul 209 şi articolul 223 alineatul (1) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 189, 211 şi 213;
(ii)documentele de declaraţie pe proprie răspundere prevăzute la articolul 218 alineatul (1) şi în normele adoptate în temeiul articolului 218 alineatele (3) şi (4);
b)după verificarea animalelor acvatice pe care le-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă privind:
(i)animalele acvatice primite;
(ii)documentele menţionate la litera (a) punctele (i) şi (ii).
(2)În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b), operatorul izolează animalele acvatice vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă de la locul de destinaţie ia o decizie cu privire la acestea.
Art. 195: Cerinţe generale în ceea ce priveşte circulaţia animalelor de acvacultură care tranzitează state membre, dar sunt destinate exportului din Uniune către ţări terţe sau teritorii
Operatorii se asigură că animalele de acvacultură destinate exportului către o ţară terţă sau un teritoriu, care tranzitează teritoriul altui stat membru, îndeplinesc cerinţele stabilite la articolele 191, 192 şi 193.
Secţiunea 2:Animale acvatice destinate unităţilor de acvacultură sau care urmează a fi eliberate în natură
Art. 196: Mortalitate anormală sau alte simptome de boală gravă
(1)Operatorii deplasează animale acvatice dintr-o unitate de acvacultură sau din natură într-o altă unitate de acvacultură sau le eliberează în natură numai dacă animalele respective:
a)nu prezintă simptome de boală; şi
b)provin dintr-o unitate de acvacultură sau dintr-un mediu unde nu există mortalităţi anormale cu o cauză nedeterminată.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate, pe baza unei evaluări a riscurilor implicate, să autorizeze deplasarea sau eliberarea animalelor acvatice astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, cu condiţia ca animalele în cauză să provină dintr-o parte a unităţii de acvacultură, sau din natură, care este independentă de unitatea epidemiologică în care au fost înregistrate mortalitatea anormală sau alte simptome de boală.
În cazul în care deplasarea sau eliberarea menţionate la prezentul alineat se efectuează către alt stat membru, aceasta se autorizează numai de către autoritatea competentă dacă autorităţile competente din statul membru de destinaţie şi, dacă este cazul, din statele membre de tranzit, şi-au dat acordul pentru o astfel de deplasare sau eliberare.
Art. 197: Circulaţia animalelor de acvacultură destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) sau (c) către o unitate de acvacultură sau pentru eliberare în natură într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de aceste boli listate în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4), numai dacă animalele în cauză provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de bolile respective.
(2)Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) sau (c) către o unitate de acvacultură sau pentru eliberare în natură într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment din acesta care face obiectul unui program de eradicare pentru una sau mai multe dintre bolile listate astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1) sau (2), numai dacă animalele în cauză provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta declarat(ă) indemn(ă) de bolile respective.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind derogările de la cerinţele de circulaţie sau de eliberare prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), datorită:
a)speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;
b)tipului de unitate de origine şi de destinaţie;
c)utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură;
d)locului de destinaţie pentru animalele de acvacultură;
e)tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau de destinaţie.
Art. 198: Derogări acordate de statele membre în ceea ce priveşte obligaţia operatorilor privind circulaţia animalelor de acvacultură între statele membre, zonele sau compartimentele care fac obiectul unui program de eradicare
Prin derogare de la articolul 197 alineatele (1) şi (2), statele membre pot autoriza operatorii să deplaseze animale de acvacultură într-o zonă sau un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatele (1) şi (2) în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), dintr-o altă zonă sau alt compartiment pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleaşi boli listate, cu condiţia ca această circulaţie să nu pună în pericol statutul sanitar din statul membru, din zona sau din compartimentul de destinaţie.
În cazul în care circulaţia respectivă se efectuează către alt stat membru, autoritatea competentă autorizează circulaţia în cauză numai dacă autorităţile competente din statul membru de destinaţie şi, dacă este cazul, din statele membre de tranzit, şi-au dat acordul în acest sens.
Art. 199: Măsurile statelor membre privind eliberarea în natură a animalelor acvatice
Statele membre pot solicita ca animalele acvatice să fie eliberate în natură numai în cazul în care provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) sau cu articolul 37 alineatul (1), în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) pentru care specia de animale acvatice care urmează să fie deplasate este o specie listată, indiferent de statutul sanitar din zona în care animalele acvatice urmează să fie eliberate.
Art. 200: Circulaţia animalelor acvatice sălbatice destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Articolele 196, 197 şi 198 se aplică circulaţiei animalelor acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură.
(2)Operatorii iau măsurile adecvate şi necesare de prevenire a bolilor atunci când deplasează animale acvatice sălbatice între habitate, pentru a se asigura că:
a)aceste deplasări nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice din locul de destinaţie; şi
b)sunt instituite măsuri de diminuare a riscurilor sau alte măsuri de biosecuritate adecvate, în cazul în care este necesar să se asigure conformitatea cu litera (a).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind măsurile de prevenire a bolilor şi de diminuare a riscurilor care trebuie luate de operatori, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol. Până la adoptarea acestor acte delegate, autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate decide cu privire la astfel de măsuri.
Art. 201: Circulaţia animalelor de acvacultură vii destinate consumului uman în statele membre sau în zonele sau în compartimentele din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură vii din speciile listate relevante pentru bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sau (c) destinate consumului uman către un stat membru sau către o zonă sau un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4) sau pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2) în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) numai dacă animalele respective provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4).
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot autoriza operatorii să introducă animale de acvacultură vii într-o zonă sau un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2) în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), dintr-o altă zonă sau alt compartiment pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleaşi boli în respectivul stat membru, cu condiţia ca această deplasare să nu pună în pericol statutul sanitar din statul membru sau din zona sau din compartimentul din acesta.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind derogările prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru deplasările de animale de acvacultură vii care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
a)speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;
b)metodelor de deţinere a animalelor de acvacultură şi tipului de producţie în unităţile de acvacultură de origine şi de destinaţie;
c)utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură;
d)locului de destinaţie pentru animalele de acvacultură;
e)tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau locul de destinaţie.
Art. 202: Circulaţia animalelor acvatice sălbatice vii destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Articolul 201 alineatele (1) şi (2) şi normele adoptate în temeiul articolului 201 alineatul (3) se aplică, de asemenea, circulaţiei animalelor acvatice sălbatice vii destinate consumului uman şi care sunt destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau articolul 37 alineatul (4) sau care fac obiectul unui program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2), în cazul în care măsurile adoptate în temeiul acestora sunt necesare pentru a se asigura că animalele respective nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice de la locul de destinaţie.
(2)Alineatul (1) din prezentul articol se aplică, de asemenea, animalelor acvatice vii care nu intră în sfera definiţiei animalelor de acvacultură de la articolul 4 alineatul (7).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele de circulaţie pentru animalele acvatice sălbatice destinate consumului uman, de completare a alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol.
Secţiunea 4:Derogări de la secţiunile 1 - 3 (articolele 191 - 202) şi măsuri suplimentare de diminuare a riscurilor
Art. 203: Animale acvatice destinate unităţilor izolate pentru acvacultură şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale acvatice către o unitate izolată pentru acvacultură numai în cazul în care animalele respective îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin dintr-o altă unitate izolată pentru acvacultură;
b)nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la speciile de animale listate din cadrul unităţii izolate pentru acvacultură de destinaţie, cu excepţia cazului în care deplasarea în cauză este autorizată în scopuri ştiinţifice.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)norme detaliate privind circulaţia animalelor de acvacultură către unităţi izolate pentru acvacultură, în plus faţă de cea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol;
b)normele speciale pentru circulaţia animalelor de acvacultură către unităţile izolate pentru acvacultură în care măsurile existente de diminuare a riscurilor garantează că respectiva circulaţie nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea animalelor de acvacultură din acea unitate izolată pentru acvacultură şi din unităţile învecinate.
Art. 204: Circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice pe teritoriul statului membru de destinaţie, atunci când respectiva circulaţie nu îndeplineşte cerinţele de la secţiunile 1 - 3 (articolele 191 - 202), cu excepţia articolului 191 alineatele (1) şi (3) şi a articolelor 192, 193 şi 194.
(2)Autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) acordă derogări, astfel cum se prevede la respectivul alineat, numai în următoarele condiţii:
a)autorităţile competente de la locurile de destinaţie şi de origine:
(i)au convenit asupra condiţiilor pentru astfel de deplasări;
(ii)se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia animalelor acvatice respective să nu pună în pericol statutul sanitar la locurile de tranzit şi de destinaţie cu privire la bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(iii)au notificat, atunci când este cazul, autorităţilor competente din statele membre de tranzit derogarea acordată şi condiţiile în care aceasta a fost acordată;
b)circulaţia în cauză are loc sub supravegherea autorităţilor competente din locurile de origine şi de destinaţie şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente din statul membru de tranzit.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind normele pentru acordarea derogărilor de către autorităţile competente, de completare a celor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 205: Alte utilizări specifice ale animalelor acvatice, cerinţe şi derogări specifice şi delegarea de competenţe
(1)Operatorii iau măsurile preventive necesare pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice care sunt destinate unor scopuri sau utilizări specifice listate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) - (vi) din prezentul articol nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), la animalele acvatice de la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţele specifice de completare a normelor prevăzute în secţiunile 1 - 3 (articolele 191 - 202) şi în ceea ce priveşte circulaţia animalelor acvatice în următoarele scopuri:
(i)grădini zoologice, magazine de animale de companie, angrosişti şi iazuri de grădină;
(ii)expoziţii;
(iii)pescuit sportiv, inclusiv momeală de pescuit;
(iv)evenimente culturale şi evenimente similare;
(v)acvarii comerciale; sau
(vi)asistenţă medicală şi alte scopuri similare.
b)derogările de la secţiunile 1-3 (articolele 191 - 202) cu excepţia articolului 191 alineatele (1) şi (3), a articolului 192, a articolului 193 şi a articolului 194 în ceea ce priveşte circulaţia animalelor acvatice menţionate la litera (a) din prezentul alineat, cu condiţia să se aplice dispoziţii adecvate privind biosecuritatea, astfel încât circulaţia respectivă să nu prezinte un risc semnificativ la adresa statutului sanitar la locul de destinaţie.
Art. 206: Competenţa de executare pentru adoptarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme temporare, prin completarea normelor stabilite în prezentul capitol privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice, sau prin adoptarea unor norme alternative la acestea, în cazul în care:
a)cerinţele de circulaţie prevăzute la articolul 196, articolul 197 alineatul (1), articolul 198, articolul 199, articolul 200 alineatele (1) şi (2), articolul 201, articolul 202 alineatul (1), articolul 203 alineatul (1), articolul 204 alineatele (1) şi (2) şi în normele adoptate în temeiul articolului 197 alineatul (3), articolului 200 alineatul (3), articolului 202 alineatul (3), articolului 203 alineatul (2), articolului 204 alineatul (3) şi al articolului 205 nu sunt eficiente pentru diminuarea riscurilor generate de deplasarea animalelor acvatice; sau
b)bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) par să se răspândească în pofida cerinţelor privind circulaţia stabilite în conformitate cu secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Din motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător referitoare la o boală listată care reprezintă un risc de impact foarte important şi ţinând seama de aspectele menţionate la articolul 205, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 207: Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune
La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate şi în actele de punere în aplicare menţionate la articolul 203 alineatul (2), articolul 204 alineatul (3), articolul 205 şi articolul 206, Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
(a)riscurile implicate de circulaţia menţionată în dispoziţiile respective;
(b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al locurilor de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(c)speciile de animale acvatice listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(d)măsurile de biosecuritate în vigoare la locurile de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(e)orice condiţii specifice în care sunt deţinute animalele acvatice;
(f)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură şi specia şi categoria de animale acvatice în cauză;
(g)alţi factori epidemiologici.
Art. 208: Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură numai dacă sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), în cazul în care animalele în cauză sunt din speciile listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi sunt destinate introducerii într-un stat membru sau într-ozonă sau într-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) şi cu articolul 37 alineatul (4) sau în care este instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2), în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c).
(2)Operatorii deplasează animale de acvacultură numai dacă sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), în cazul în care animalele în cauză sunt din speciile listate pentru bolile relevante menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 64, articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 67, articolului 68, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 83 alineatul (2) şi articolului 259 pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b).
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală însoţeşte animalele de acvacultură de la locul de origine la locul de destinaţie finală, cu excepţia cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul articolului 214.
Art. 209: Obligaţia operatorilor de a se asigura că alte animale acvatice sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)În cazurile în care, din cauza riscului implicat de circulaţia animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură, este necesară certificarea sănătăţii animale în conformitate cu normele prevăzute la articolul 211 alineatul (1) litera (a), operatorii deplasează respectivele animale acvatice numai dacă animalele în cauză sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolul 216 alineatul (1).
(2)Articolul 208 se aplică, de asemenea, animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură, destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură. În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine concluzionează că certificarea nu este fezabilă din cauza naturii locului de origine al animalelor acvatice respective, aceasta poate autoriza circulaţia fără certificat de sănătate animală, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de destinaţie.
(3)Prezentul articol nu se aplică animalelor acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.
Art. 210: Acordarea de derogări de către statele membre în privinţa certificării sănătăţii animale
Prin derogare de la cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolele 208 şi 209, statele membre pot acorda derogări privind circulaţia pe teritoriul lor a anumitor transporturi de animale acvatice fără certificat de sănătate animală, cu condiţia ca acestea să fi instituit un sistem alternativ care să garanteze că transporturile de astfel de animale pot fi urmărite şi că îndeplinesc cerinţele privind sănătatea animală pentru circulaţia în cauză prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
Art. 211: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale pentru animalele acvatice
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţa privind certificarea sănătăţii animale pentru circulaţia animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură menţionate la articolul 209 alineatul (1), în cazul în care certificarea sănătăţii animale este imperativă pentru a se asigura că circulaţia în cauză îndeplineşte următoarele cerinţe de sănătate animală pentru speciile listate de animale în cauză:
(i)cerinţele prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207) şi normele adoptate în temeiul secţiunilor respective;
(ii)măsurile de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolele 62 şi 64, şi articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1) şi articolele 79 şi 80 sau normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 68, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2);
(iii)măsurile de urgenţă astfel cum se prevede în normele adoptate în temeiul articolului 259;
b)normele speciale pentru certificarea sănătăţii animale astfel cum se prevede la articolele 208 şi 209 în cazul în care măsurile specifice de diminuare a riscurilor luate de către autoritatea competentă garantează:
(i)trasabilitatea animalelor acvatice care sunt deplasate;
(ii)faptul că animalele acvatice deplasate îndeplinesc condiţiile de sănătate animală necesare pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207);
c)derogări de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la articolele 208 şi 209 şi condiţiile pentru astfel de derogări şi pentru circulaţia animalelor acvatice care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
(i)speciei, categoriilor sau etapei de viaţă a animalelor acvatice în cauză;
(ii)metodelor de deţinere şi tipului de producţie pentru aceste specii şi categorii de animale de acvacultură;
(iii)utilizării preconizate pentru animalele acvatice; sau
(iv locului de destinaţie pentru animalele acvatice.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind obligaţia operatorilor, astfel cum se prevede la articolul 209 alineatul (2), de a garanta că animalele acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 212: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală menţionat la articolele 208, 209 şi 210 conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinaţie şi, în cazul în care este relevant pentru răspândirea bolilor, orice unitate sau loc vizitat pe traseu;
b)o descriere, care să includă specia şi categoria, a animalelor acvatice în cauză;
c)cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) animalelor acvatice;
d)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele acvatice îndeplinesc cerinţele de sănătate animală relevante pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
(2)Certificatul de sănătate animală ar putea include şi alte informaţii necesare în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
Art. 213: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare cu privire la conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Comisia adoptă acte delegate, conform articolului 264, privind conţinutul certificatelor de sănătate animală astfel cum se prevede la articolul 212 alineatul (1):
a)normele detaliate privind conţinutul respectivelor certificate de sănătate animală prevăzute la articolul 212 alineatul (1) pentru diferite specii şi categorii de animale acvatice;
b)informaţii suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 212 alineatul (1).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 214: Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor acvatice către locul de destinaţie
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind măsurile specifice de completare a cerinţelor de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolele 208 şi 209 pentru următoarele tipuri de circulaţie a animalelor acvatice:
(a)circulaţia animalelor acvatice care nu îşi pot continua călătoria către locul de destinaţie finală şi care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinaţie diferită, din unul sau mai multe dintre următoarele motive:
(i)traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neaşteptat din motive de bunăstare a animalelor;
(ii)accidente sau evenimente neprevăzute pe traseu;
(iii)acestea au fost respinse la locul de destinaţie într-un alt stat membru sau la frontiera externă a Uniunii;
(iv)acestea au fost respinse într-o ţară terţă sau într-un teritoriu;
(b)circulaţia animalelor acvatice în vederea expoziţiilor şi a evenimentelor sportive, a evenimentelor culturale şi a altor evenimente similare, şi întoarcerea ulterioară a acestora în ţara de origine.
Art. 215: Obligaţia operatorilor de a coopera cu autorităţile competente în vederea certificării sănătăţii animale
Operatorii:
(a)furnizează autorităţii competente, înainte de deplasarea preconizată, toate informaţiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la articolele 208 şi 209 şi în normele adoptate în temeiul articolelor 211, 213 şi 214;
(b)dacă este necesar, se asigură că animalele acvatice în cauză fac obiectul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi fizice, astfel cum se prevede în articolul 216 alineatul (3), precum şi în normele adoptate în temeiul articolului 216 alineatul (4).
Art. 216: Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă, la cererea unui operator, emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia animalelor acvatice, în cazurile prevăzute la articolele 208 şi 209 sau în normele adoptate în temeiul articolelor 211 şi 214, cu condiţia ca următoarele cerinţe de sănătate animală să fi fost respectate, după caz:
a)cele prevăzute la articolul 191, articolul 192 alineatul (1), articolul 193, articolul 195, articolul 196, articolul 197 alineatul (1), articolul 198, articolul 199, articolul 200 alineatele (1) şi (2), articolul 201, articolul 203 alineatul (1) şi articolul 204 alineatele (1) şi (2);
b)cele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 192 alineatul (2), articolului 197 alineatul (3), articolului 200 alineatul (3), articolului 201 alineatul (3), articolul 202 alineatul (3), articolului 203 alineatul (2), articolului 204 alineatul (3) şi articolului 205;
c)cele prevăzute în acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 206.
(2)Certificatele de sănătate animală:
a)se verifică, se ştampilează şi se semnează de către un medic veterinar oficial;
b)rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (c), pe parcursul căreia animalele acvatice care fac obiectul certificatelor trebuie să continue să îndeplinească garanţiile privind sănătatea animală cuprinse în acesta.
(3)Medicul veterinar oficial în cauză, înainte de semnarea unui certificat de sănătate animală, verifică, prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi fizice prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4), dacă animalele acvatice vizate de acesta îndeplinesc cerinţele prezentului capitol, dacă este cazul, luând în considerare speciile şi categoriile de animale acvatice în cauză şi cerinţele de sănătate animală.
(4)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate care stabilesc norme privind:
a)tipurile de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice pentru diferitele specii şi categorii de animale acvatice care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în conformitate cu alineatul (3), pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor din prezentul capitol;
b)termenele-limită pentru realizarea unor astfel de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice şi pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial, înainte de deplasarea transporturilor de animale acvatice.
c)durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.
Art. 217: Certificate electronice de sănătate animală
Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoţire astfel cum se prevede la articolul 216 alineatul (1) în cazul în care aceste certificate electronice de sănătate animală:
(a)conţin toate informaţiile pe care trebuie să le conţină certificatul tip de sănătate animală, în conformitate cu articolul 212 alineatul (1) şi cu normele adoptate în temeiul articolului 213;
(b)asigură trasabilitatea animalelor acvatice în cauză şi legătura dintre respectivele animale şi certificatul electronic de sănătate animală;
(c)asigură faptul că autorităţile competente din statul membru de origine, de tranzit şi de destinaţie pot avea acces la documentele electronice în orice moment pe durata transportului.
Art. 218: Declaraţia pe proprie răspundere de către operatori pentru deplasările de animale de acvacultură către alte state membre şi acte delegate
(1)Operatorii de la locul de origine emit un document de declaraţie pe proprie răspundere pentru deplasările de animale de acvacultură de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul lor de destinaţie în alt stat membru şi se asigură că aceasta însoţeşte animalele respective, în cazul în care nu există obligaţia ca acestea să fie însoţite de un certificat de sănătate animală astfel cum se prevede la articolele 208 şi 209 sau în orice norme adoptate în temeiul articolelor 211 şi 214.
(2)Documentul de declaraţie pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii privind animalele de acvacultură în cauză:
a)locurile lor de origine şi de destinaţie, iar, atunci când este cazul, orice loc relevant de pe traseu;
b)mijloacele de transport;
c)o descriere a animalelor de acvacultură, a categoriilor, a speciilor şi a cantităţii (număr, volum sau greutate) acestora, după cum este relevant pentru animalele în cauză;
d)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele de acvacultură îndeplinesc cerinţele de circulaţie prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)normele detaliate privind conţinutul declaraţiei pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru diferite specii şi categorii de animale de acvacultură;
b)informaţii suplimentare care trebuie să figureze în declaraţia pe proprie răspundere pe lângă cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind un formular tip pentru declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 219: Obligaţia operatorilor privind notificarea circulaţiei animalelor acvatice către alte state membre
(1)Operatorii, cu excepţia transportatorilor, notifică în prealabil autorităţii competente din statul membru de origine intenţia de deplasare a animalelor acvatice dintr-un stat membru către altul, în cazul în care:
a)animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală emis de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolele 208 şi 209 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 211 şi al articolului 214;
b)animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală pentru animale acvatice în cazul în care sunt deplasate dintr-o zonă de restricţie, astfel cum se menţionează la articolul 208 alineatul (2);
c)animalele de acvacultură şi animalele acvatice sălbatice care sunt deplasate sunt destinate:
(i)unei unităţi care face obiectul unei înregistrări în conformitate cu articolul 173 sau al autorizării în conformitate cu articolele 176 - 179;
(ii)eliberării în natură;
d)este necesară notificarea în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 221.
(2)În sensul notificării prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, operatorii furnizează autorităţii competente din statul lor membru de origine toate informaţiile necesare pentru a îi permite să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie deplasarea, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).
Art. 220: Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia animalelor acvatice către alte state membre
(1)Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia animalelor acvatice, astfel cum se menţionează la articolul 219, cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare de la această cerinţă de notificare în conformitate cu articolul 221 alineatul (1) litera (c).
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) se efectuează înaintea deplasării în cauză şi, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului TRACES.
(3)Statele membre desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la alineatul (1).
(4)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza operatorul în cauză să notifice parţial sau complet circulaţia animalelor acvatice prin intermediul sistemului TRACES autorităţii competente din statul membru de destinaţie.
Art. 221: Delegarea de competenţe şi actele de punere în aplicare pentru notificarea de către operatori şi de către autoritatea competentă referitoare la circulaţia animalelor acvatice
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţa privind notificarea de către operatori în conformitate cu articolul 219 a circulaţiei între statele membre a animalelor acvatice din specii sau categorii altele decât cele menţionate la respectivul articolul 219 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), în cazul în care trasabilitatea circulaţiei respective este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală prevăzute în prezentul capitol;
b)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice de către operatori şi autoritatea competentă, astfel cum se prevede la articolul 219 şi articolul 220 alineatul (1);
c)derogările de la cerinţele de notificare prevăzute la articolul 219 alineatul (1) litera (c) pentru specii şi categorii de animale acvatice sau tipuri de circulaţie care prezintă un risc nesemnificativ;
d)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES;
e)cerinţele pentru desemnarea de către statele membre a regiunilor astfel cum se prevede la articolul 220 alineatul (3).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)detaliile notificărilor efectuate de către:
(i)operatori către autoritatea competentă din statul membru de origine privind circulaţia animalelor acvatice în conformitate cu articolul 219;
(ii)autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinaţie privind circulaţia animalelor acvatice în conformitate cu articolul 220 alineatul (1);
b)termenele pentru:
(i)furnizarea de către operatori a informaţiilor necesare menţionate la articolul 219 alineatul (2) autorităţii competente din statul membru de;
(ii)notificarea circulaţiei de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 220 alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
CAPITOLUL 3:Producţia, prelucrarea şi distribuţia în Uniune de produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii
Art. 222: Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori şi acte delegate
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, aceste produse nu provoacă răspândirea:
a)bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), ţinând seama de statutul sanitar de la locul de producţie, prelucrare şi de destinaţie;
b)bolile emergente.
(2)Operatorii se asigură că produsele de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, nu provin din unităţi sau din structuri din sectorul alimentelor şi nici nu sunt obţinute de la animale care provin din astfel de unităţi sau structuri din sectorul alimentelor care fac obiectul:
a)măsurilor de urgenţă astfel cum se prevede la articolele 257 şi 258 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 259, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la normele respective în partea VII (articolele 257 - 262);
b)unor restricţii de circulaţie aplicabile animalelor acvatice şi produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (e), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 76 alineatul (2) litera (b), articolul 76 alineatul (3), articolul 79, articolul 81 şi articolul 82 alineatele (2) şi (3) şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 76 alineatul (5) şi articolului 83 alineatul (2), cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la restricţiile de circulaţie respective în aceste norme.
(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele detaliate de completare a celor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol pentru circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, în ceea ce priveşte:
a)bolile, şi speciile de animale acvatice vizate de bolile respective, pentru care se aplică măsurile de urgenţă sau restricţiile de circulaţie la care se face referire la alineatul (2) din prezentul articol;
b)tipurile de produse de origine animală provenind de la animale acvatice;
c)măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală provenind de la animale acvatice la locurile de origine şi de destinaţie;
d)utilizarea prevăzută pentru produsele de origine animală provenind de la animale acvatice;
e)locul de destinaţie a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice.
(4)Prezentul articol nu se aplică produselor de origine animală provenind de la animale acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.
Art. 223: Certificate de sănătate animală şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, numai în cazul în care respectivele produse sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3):
a)produsele de origine animală de la animale acvatice care:
(i)sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de urgenţă prevăzute în normele adoptate în temeiul articolului 259; şi
(ii)provin de la animale acvatice din speciile care fac obiectul acestor măsuri de urgenţă;
b)produsele de origine animală de la animale acvatice care:
(i)sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor în conformitate cu articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (c), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c) articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a) şi articolul 79 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); şi
(ii)provin de la animale acvatice din speciile supuse respectivelor măsuri de control al bolilor.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), nu este necesar un astfel de certificat pentru circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice sălbatice, cu condiţia:
a)să fie instituite măsuri alternative de diminuare a riscurilor, autorizate de autoritatea competentă relevantă, care să garanteze că circulaţie respectivă nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate;
b)să fie asigurată trasabilitatea transporturilor de astfel de produse.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoţeşte produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul de destinaţie.
(4)La cererea operatorului în cauză, autoritatea competentă relevantă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii, conform dispoziţiilor de la alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în prezentul articol să fie respectate.
(5)Articolul 212 şi articolele 214 - 217 şi normele adoptate în temeiul articolului 213 şi al articolului 216 alineatul (4) se aplică certificării pentru circulaţia produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii astfel cum se menţionează în alineatul (1) din prezentul articol.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele şi normele detaliate cu privire la certificatul de sănătate animală care trebuie să însoţească produsele de origine animală altele decât animale acvatice vii, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, luând în considerare:
a)tipurile de produse de origine animală în cauză;
b)măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor în cauză, care reduc riscurile de răspândire a bolilor;
c)utilizarea prevăzută pentru respectivele produse;
d)locul de destinaţie a respectivelor produse.
Art. 224: Conţinutul certificatelor de sănătate animală şi acte delegate şi de punere în aplicare
(1)Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine şi unitatea sau locul de destinaţie;
b)o descriere a produselor de origine animală în cauză;
c)cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) produselor de origine animală;
d)identificarea produselor de origine animală, după cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (h) sau în orice norme adoptate în temeiul articolului 67;
e)informaţiile necesare pentru a demonstra că produsele în cauză îndeplinesc cerinţele privind restricţiile de circulaţie prevăzute la articolul 222 alineatul (2) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 222 alineatul (3).
(2)Certificatul de sănătate animală menţionat la alineatul (1) poate include alte informaţii cerute în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind modificarea şi completarea informaţiilor care trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind formularele tip de certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 225: Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte state membre
(1)Operatorii:
a)informează în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la intenţiile privind circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, în cazul în care transporturile în cauză trebuie însoţite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 223 alineatul (1);
b)furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din statul membru de origine să notifice statului membru de destinaţie circulaţia în cauză, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Autoritatea competentă din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinaţie referitor la circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animalele acvatice vii, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).
(3)Articolele 219 şi 220 şi orice norme adoptate în temeiul articolului 221 se aplică notificării privind produsele de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii.
Art. 226: Măsuri naţionale menite să limiteze impactul bolilor, altele decât bolile listate
(1)În cazul în care o boală diferită de bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animalelor acvatice sălbatice dintr-un stat membru, statul membru în cauză poate lua măsuri naţionale pentru a împiedica introducerea bolii respective sau în vederea combaterii răspândirii acesteia.
Statele membre se asigură că respectivele măsuri naţionale nu depăşesc limitele acţiunilor necesare şi corespunzătoare pentru a preveni introducerea bolii sau pentru a combate răspândirea bolii respective pe teritoriul statului membru în cauză.
(2)Statele membre notifică în avans Comisiei orice măsură naţională propusă menţionată la alineatul (1) care ar putea să afecteze circulaţia între statele membre.
(3)Comisia aprobă şi, dacă este necesar, modifică măsurile naţionale menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, prin acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)Aprobarea prevăzută la alineatul (3) este acordată numai în cazul în care este necesară instituirea unor restricţii asupra circulaţiei între statele membre pentru a preveni introducerea bolii sau pentru a controla răspândirea acesteia, după cum se menţionează la alineatul (1), având în vedere impactul general la nivelul Uniunii al bolii în cauză şi al măsurilor luate.
TITLUL III:ANIMALE DIN ALTE SPECII DECÂT CELE DEFINITE CA ANIMALE TERESTRE ŞI ACVATICE ŞI MATERIALUL GERMINATIV ŞI PRODUSELE DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENIND DE LA ACESTE ALTE ANIMALE
Art. 227: Cerinţele de sănătate animală privind alte animale şi materialul germinativ şi produsele de origine animală provenind de la aceste alte animale
În cazul în care alte animale aparţin unor specii listate pentru o boală listată astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), iar respectivele alte animale sau materialul germinativ sau produsele de origine animală provenind de la acestea reprezintă un risc pentru sănătatea publică sau cea animală din Uniune, se aplică una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:
(a)cerinţele privind înregistrarea, autorizarea, ţinerea evidenţelor şi registrele pentru unităţile şi transportatorii prevăzuţi la titlul I capitolul 1 şi titlul II capitolul 1 (articolele 84 - 101 şi, respectiv, articolele 172 - 175);
(b)cerinţele privind trasabilitatea prevăzute la articolele 108 - 111 şi articolul 117 pentru alte animale şi la articolul 122 pentru materialul germinativ;
(c)cerinţele de circulaţie:
(i)pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul terestru sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor terestre, ţinând seama de criteriile prevăzute la articolul 228 alineatul (3) literele (d) şi (e), de cerinţele prevăzute la secţiunea 1 (articolele 124 şi 125) şi în partea IV titlul I capitolul 3 secţiunea 6 (articolele 137 - 142), precum şi în partea IV titlul I capitolul 4 (articolele 155 şi 156);
(ii)pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul acvatic sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor acvatice, ţinând seama de criteriile prevăzute la articolul 228 alineatul (3) literele (d) şi (e) şi de cerinţele prevăzute în partea IV titlul II capitolul 2 secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207);
(iii)pentru materialul germinativ, cerinţele generale de circulaţie prevăzute la articolele 157 şi 158 şi cerinţele speciale de circulaţie către alte state membre prevăzute la articolele 164 şi 165;
(iv)pentru produsele de origine animală, obligaţiile generale de sănătate animală ale operatorilor referitor la producţia, prelucrarea şi distribuţia în Uniune a produselor de origine animală prevăzute la articolele 166 şi 222;
(d)obligaţia de certificare a sănătăţii animale care revine operatorilor şi autorităţilor competente şi declaraţia pe proprie răspundere pentru operatori:
(i)pentru alte animale, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 143 - 151 sau la articolele 208 - 218;
(ii)pentru materialul germinativ, conform normelor prevăzute la articolele 161 şi 162;
(iii)pentru produsele de origine animală, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 167 şi 168 sau la articolele 223 şi 224;
(e)obligaţia de a notifica circulaţia care revine operatorilor şi autorităţilor competente, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolele 152, 153, 154, 163 şi 169 şi la articolele 219 - 221 şi 225.
Art. 228: Delegarea de competenţe şi actele de punere în aplicare privind cerinţele de sănătate animală pentru alte animale şi materialul germinativ şi produsele de origine animală provenind de la alte animale
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind eventuale cerinţe specifice pentru alte animale, precum şi pentru materialul germinativ sau produsele de origine animală provenind de la acestea, care sunt necesare pentru a diminua riscul implicat de bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d), astfel cum se prevede la articolul 227.
(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme detaliate pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute la alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(3)La adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare prevăzute la alineatele (1) şi (2), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele criterii:
a)speciile sau categoriile de alte animale listate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) ca specii listate pentru una sau mai multe boli listate, pentru care se aplică una sau mai multe măsuri de prevenire şi de control prevăzute în prezentul regulament;
b)profilul bolii listate în cauză, care priveşte speciile şi categoriile de alte animale menţionate la litera (a);
c)fezabilitatea, disponibilitatea şi eficacitatea măsurilor de prevenire şi de control al bolilor pentru speciile listate care fac obiectul acestor măsuri;
d)mediul de viaţă terestru sau acvatic prevalent pentru respectivele alte animale;
e)tipurile de boli care afectează aceste alte animale, care pot fi fie boli care afectează în mod normal animalele terestre, fie care afectează în mod normal animalele acvatice, indiferent de mediul de viaţă prevalent menţionat la litera (d).