Titlul ii - ANIMALE ACVATICE ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ANIMALE ACVATICE - Regulamentul 429/09-mar-2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor (''Legea privind sănătatea animală'')

Acte UE

Jurnalul Oficial 84L

În vigoare
Versiune de la: 24 Octombrie 2024
TITLUL II:ANIMALE ACVATICE ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ANIMALE ACVATICE
Art. 172: Obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură
(1)Pentru ca unităţile de acvacultură să fie înregistrate în conformitate cu articolul 173, operatorii acestora, înainte de a începe astfel de activităţi:
a)informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acvacultură de care sunt responsabili;
b)furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
(i)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
(ii)amplasarea unităţii şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
(iii)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură pe care intenţionează să le deţină în unitatea de acvacultură şi capacitatea acesteia din urmă;
(iv)tipul de unitate de acvacultură; şi
(v)orice alte aspecte ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta.
(2)Operatorii menţionaţi la alineatul (1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări semnificative în unităţile de acvacultură în cauză în privinţa informaţiilor menţionate la alineatul (1) litera (b);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii de acvacultură în cauză.
(3)Unităţile de acvacultură care sunt supuse autorizării în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) şi cu articolul 177 nu au obligaţia să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Operatorul poate solicita înregistrarea astfel cum se prevede la alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca acestea să respecte oricare din condiţiile prezentate în continuare:
a)să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din zona respectivă să funcţioneze pe baza unui sistem comun de biosecuritate;
b)să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator şi să facă obiectul unui sistem comun de biosecuritate şi animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină unei singure unităţi epidemiologice.
În cazul în care o cerere de înregistrare cuprinde un grup de unităţi, normele prevăzute în alineatele (1) - (3) de la prezentul articol şi la articolul 173 primul paragraf litera (b) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 175, care se aplică unei singure unităţi de acvacultură, sunt aplicabile grupului de unităţi de acvacultură în ansamblu.
Art. 173: Obligaţiile autorităţii competente privind înregistrarea unităţilor de acvacultură
O autoritate competentă înregistrează:
(a)unităţi de acvacultură în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la articolul 185 alineatul (1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 172 alineatul (1);
(b)grupuri de unităţi de acvacultură în respectivul registru, cu condiţia ca criteriile prevăzute la articolul 172 alineatul (4) să fie respectate.
Autoritatea competentă atribuie fiecărei unităţi sau grup de unităţi menţionate la prezentul articol un număr de înregistrare unic.
Art. 174: Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură
Prin derogare de la articolul 172 alineatul (1), statele membre pot exonera de la cerinţa de înregistrare anumite unităţi de acvacultură care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 175.
Art. 175: Competenţe de executare privind derogările de la obligaţia de a înregistra unităţi de acvacultură
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unităţilor de acvacultură astfel cum se prevede la articolul 172 alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi de acvacultură care pot fi exonerate de către statele membre de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu articolul 174, pe baza:
a)speciilor, categoriilor şi cantităţii (numărului, volumului sau greutăţii) de animale de acvacultură din unitatea de acvacultură în cauză şi a capacităţii unităţii respective;
b)circulaţiei animalelor de acvacultură către şi din unitatea de acvacultură.
(3)Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul 2).
Art. 176: Autorizarea anumitor unităţi de acvacultură şi acte delegate
(1)Operatorii următoarelor tipuri de unităţi de acvacultură solicită autorităţii competente autorizarea în conformitate cu articolul 180 alineatul (1):
a)unităţile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute în scopul de a fi deplasate din respectiva unitate de acvacultură fie vii, fie ca produse provenind de la animale de acvacultură;
b)alte unităţi de acvacultură care prezintă un risc semnificativ din cauza:
(i)speciilor, categoriilor şi numărului de animale de acvacultură deţinute acolo;
(ii)tipului de unitate de acvacultură în cauză;
(iii)circulaţiei animalelor de acvacultură către şi din unitatea de acvacultură în cauză.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre îi pot scuti de la obligaţia de a solicita autorizarea pe operatorii următoarelor tipuri de unităţi:
a)unităţi de acvacultură care produc o cantitate mică de animale de acvacultură pentru distribuţia în vederea consumului uman, dacă prezintă un risc fie:
(i)direct pentru consumatorul final; fie
(ii)pentru unităţile locale de vânzare cu amănuntul care aprovizionează direct consumatorul final;
b)iazuri şi alte instalaţii în care populaţia de animale acvatice este menţinută numai pentru pescuit recreativ prin repopulare cu animale de acvacultură care sunt izolate şi nu pot evada;
c)unităţi de acvacultură care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale în instalaţii închise, cu condiţia ca unităţile în cauză să nu prezinte un risc semnificativ.
(3)Cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, operatorii nu încep activitatea la o unitate de acvacultură astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) şi încetează o astfel de activitate la o unitate de acvacultură prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol atunci când:
a)autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia, în conformitate cu articolul 184 alineatul (2); sau
b)în cazul unei autorizări condiţionate, acordate în conformitate cu articolul 183 alineatul (3), unitatea de acvacultură în cauză nu respectă celelalte cerinţe menţionate la articolul 183 alineatul (4) şi nu obţine o autorizare definitivă în conformitate cu articolul 183 alineatul (3).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)derogările de la cerinţa ca operatorii să solicite autorităţii competente autorizarea tipurilor de unităţi de acvacultură menţionate la alineatul (1) litera (a), în ceea ce priveşte alte tipurile de unităţi decât cele menţionate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) şi (ii), în cazul în care unităţile respective nu prezintă un risc semnificativ;
b)tipurile de unităţi de acvacultură care trebuie să fie autorizate în conformitate cu alineatul (1) litera (b).
(5)La adoptarea actelor delegate, astfel cum se prevede la alineatul (4), Comisia întemeiază actele respective pe următoarele criterii:
a)speciile şi categoriile de animale de acvacultură deţinute într-o unitate de acvacultură;
b)tipul de unitate de acvacultură şi tipul de producţie; şi
c)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură în cauză şi speciei şi categoriei de animale de acvacultură în cauză.
(6)Un operator poate solicita autorizarea pentru un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca cerinţele prevăzute la articolul 177 primul paragraf literele (a) şi (b) să fie respectate.
Art. 177: Autorizarea grupurilor de unităţi de acvacultură de către autoritatea competentă
Autoritatea competentă poate acorda autorizarea în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) pentru a acoperi un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca respectivele unităţi de acvacultură să fie în conformitate cu oricare dintre următoarele condiţii:
(a)să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din respectiva zonă să funcţioneze pe baza unui sistem comun de biosecuritate; cu toate acestea, orice unitate de pe ţărm sau din larg pentru primirea, tratarea, spălarea, curăţarea, sortarea, împachetarea şi ambalarea moluştelor bivalve vii destinate consumului uman (aşa-numitele "centre de expediere"), orice unitate cu rezervoare aprovizionate cu apă de mare curată în care sunt plasate moluşte bivalve vii pe perioada necesară reducerii contaminării astfel încât să fie corespunzătoare pentru consumul uman(aşa-numitele "centre de purificare") şi alte unităţi similare situate în interiorul unei astfel de zone legate din punct de vedere epidemiologic trebuie autorizate individual;
(b)să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator; şi
(i)să opereze printr-un sistem comun de biosecuritate; şi
(ii)animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină aceleiaşi unităţi epidemiologice.
Atunci când o singură autorizare este acordată pentru un grup de unităţi de acvacultură, normele prevăzute la articolul 178 şi la articolele 180 - 184 şi normele adoptate în temeiul articolului 180 alineatul (2) şi articolului 181 alineatul (2) care se aplică unei singure unităţi de acvacultură sunt aplicabile întregului grup de unităţi de acvacultură.
Art. 178: Aprobarea statutului de unităţi de acvacultură izolate
Operatorii de unităţi de acvacultură, care doresc să obţină statutul de unitate izolată:
(a)solicită aprobarea din partea autorităţii competente în conformitate cu articolul 180 alineatul (1);
(b)deplasează animalele de acvacultură către sau dinspre unitatea lor în conformitate cu cerinţele de la articolul 203 alineatul (1) şi cu orice acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 203 alineatul (2) numai după ce unitatea lor a obţinut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu articolul 181 sau 183.
Art. 179: Autorizarea unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor:
(a)se asigură că a fost obţinută autorizarea necesară în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (1); şi
(1)Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(b)solicită autorităţii competente, în conformitate cu articolul 180 alineatul (1), autorizarea pentru sacrificarea sau prelucrarea animalelor acvatice în scop de control al bolilor în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (b), articolul 62 şi articolele 68 alineatul (1), 79 şi 80 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 63, articolelor 70 alineatul (3) şi 71 alineatul (3).
Art. 180: Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării
(1)Pentru a solicita autorizarea unităţii lor, astfel cum se prevede la articolul 176 alineatul (1), articolul 177, articolul 178 litera (a) şi articolul 179, operatorii furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:
a)denumirea şi adresa operatorului în cauză;
b)amplasarea unităţii în cauză şi o descriere a instalaţiilor acesteia;
c)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură relevante pentru autorizare care sunt deţinute în cadrul unităţii;
d)tipul de unitate de acvacultură;
e)în cazul autorizării unui grup de unităţi de acvacultură, informaţii care demonstrează că grupul respectiv respectă condiţiile prevăzute la articolul 177;
f)alte aspecte ale modului de funcţionare a unităţii de acvacultură în cauză care sunt relevante pentru a stabili riscul reprezentat de aceasta;
g)aprovizionarea cu apă a unităţii şi evacuarea apei din unitate;
h)măsurile de biosecuritate ale unităţii.
(2)Operatorii unităţilor astfel cum se prevede la alineatul (1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:
a)orice schimbări în unităţi în privinţa problemelor menţionate la alineatul (1);
b)orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.
(3)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind informaţiile care trebuie furnizate de către operatori în cererea pentru autorizarea unităţii lor, în conformitate cu alineatul (1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 181: Acordarea autorizării şi condiţiile de autorizare şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă acordă autorizarea unităţilor de acvacultură astfel cum se menţionează la articolul 176 alineatul (1) şi la articolul 178 litera (a), grupurilor de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 177 şi unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor menţionate la articolul 179 numai în cazul în care aceste unităţi:
a)respectă următoarele dispoziţii, după caz, privind:
(i)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerinţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) şi orice norme adoptate în conformitate cu articolul 10 alineatul (6);
(ii)cerinţele în materie de supraveghere astfel cum se prevede la articolul 24 şi în cazul în care este relevant pentru tipul de unitate în cauză şi riscul implicat, la articolul 25;
(iii)ţinerea evidenţelor astfel cum se prevede la articolele 186 - 188 şi în orice norme adoptate în temeiul articolelor 189 şi 190;
b)dispun de instalaţii şi echipamente care:
(i)sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii şi răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate de acvacultură în cauză;
(ii)dispun de o capacitate corespunzătoare pentru speciile, categoriile şi cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice în cauză;
c)nu prezintă riscuri inacceptabile de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de reducere a riscurilor;
d)dispun de un sistem care permite operatorului în cauză să demonstreze autorităţii competente că cerinţele prevăzute la literele (a), (b) şi (c) sunt îndeplinite.
(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (i);
b)supravegherea astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (a) punctul (ii);
c)instalaţiile şi echipamentele astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b).
(3)La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate care vor fi adoptate în temeiul alineatului (2), Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;
b)speciile şi categoriile de animale de acvacultură sau acvatice, relevante pentru autorizare;
c)tipul de producţie în cauză;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură şi speciilor şi categoriilor de animale deţinute în respectivele unităţi.
Art. 182: Domeniul de aplicare al autorizării unităţilor
Autoritatea competentă precizează în mod explicit în autorizaţia acordată unei unităţi de acvacultură sau a unei unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor acordată în temeiul articolului 181 alineatul (1), în urma unei solicitări formulate în conformitate cu articolul 176, articolul 177, articolul 178 litera (a), ori cu articolul 179:
(a)pentru ce tipuri de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 176 alineatul (1) şi la articolul 178 litera (a), grupuri de unităţi de acvacultură menţionate la articolul 177 şi unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor menţionate la articolul 179 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 176 alineatul (4) litera (b) se aplică autorizaţia;
(b)pentru ce specii şi categorii de animale de acvacultură se aplică autorizaţia.
Art. 183: Proceduri pentru acordarea autorizaţiei de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă stabileşte procedurile pe care operatorii să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităţilor lor în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) şi articolele 178 şi 179.
(2)La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator în conformitate cu articolul 176 alineatul (1), articolul 178 sau articolul 179, autoritatea competentă face o vizită la faţa locului.
(3)Cu condiţia ca cerinţele menţionate la articolul 181 să fie îndeplinite, autoritatea competentă acordă autorizarea.
(4)În cazul în care o unitate nu îndeplineşte toate cerinţele pentru autorizare astfel cum se menţionează la articolul 181, autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie condiţionată unei unităţi în cazul în care, din cererea operatorului în cauză şi din vizita ulterioară la faţa locului stabilită la alineatul (2) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplineşte toate cerinţele principale pentru a oferi garanţii suficiente că unitatea nu prezintă un risc semnificativ.
(5)În cazul în care autorizaţia condiţionată a fost acordată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, aceasta acordă o autorizare completă numai în cazul în care reiese din o altă vizită la faţa locului a unităţii, efectuată în termen de trei luni de la data acordării autorizaţiei condiţionate, sau din documentaţia pusă la dispoziţie de către operator în termen de trei luni de la data respectivă, că unitatea respectă toate condiţiile de autorizare prevăzute la articolul 181 alineatul (1) şi normele adoptate în conformitate cu articolul 181 alineatul (2).
În cazul în care vizita la faţa locului sau documentaţia menţionată la primul paragraf arată că a avut loc un progres evident, dar că unitatea nu respectă încă toate cerinţele respective, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiţionate nu poate depăşi o perioadă totală de şase luni.
Art. 184: Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor de către autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizaţiile acordate unităţilor în conformitate cu articolul 181 alineatul (1), la intervale adecvate, în funcţie de riscul implicat.
(2)În cazul în care o autoritate competentă identifică deficienţe grave într-o unitate în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 181 alineatul (1) şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 181 alineatul (2), iar operatorul respectivei unităţi nu este în măsură să furnizeze garanţii adecvate că aceste deficienţe vor fi eliminate, autoritatea competentă iniţiază procedurile de retragere a autorizaţiei acordate unităţii.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate doar suspenda, mai degrabă decât să retragă, autorizaţia unei unităţi în cazul în care operatorul poate garanta că va elimina deficienţele respective într-un interval rezonabil de timp.
(3)Autorizaţia se acordă după retragere sau se reacordă după suspendare, în conformitate cu alineatul (2), numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerinţele prezentului regulament, pertinente pentru acest tip de unitate.
Art. 185: Registrul pentru unităţi de acvacultură şi unităţi producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
(1)Fiecare autoritate competentă întocmeşte şi menţine la zi un registru cu:
a)toate unităţile de acvacultură înregistrate în conformitate cu articolul 173;
b)toate unităţile de acvacultură autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1);
c)toate unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1).
(2)Registrul de unităţi de acvacultură prevăzut la alineatul (1) conţine următoarele informaţii:
a)numele şi adresa operatorului unităţii în cauză şi numărul de înregistrare al acesteia;
b)amplasarea unităţii de acvacultură sau, după caz, a grupului de unităţi de acvacultură în cauză;
c)tipul de producţie în unitate;
d)aprovizionarea cu apă a unităţii şi evacuarea apei din unitate, atunci când este cazul;
e)speciile de animale de acvacultură deţinute în unitate;
f)informaţii la zi privind statutul sanitar din unitatea de acvacultură înregistrate sau, dacă este cazul, al grupului de unităţi, în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d).
(3)În cazul unităţilor autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1), autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului, prin mijloace electronice, cel puţin informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (a), (c), (e) şi (f) din prezentul articol, sub rezerva cerinţelor referitoare la protecţia datelor.
(4)Dacă este cazul şi este relevant, o autoritate competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alineatul (1) cu înregistrarea în alte scopuri.
(5)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)informaţiile detaliate relevante care trebuie incluse în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol;
b)disponibilitatea publică a respectivului registru.
Art. 186: Obligaţiile operatorilor de unităţi de acvacultură de a ţine evidenţe
(1)Operatorii de unităţi de acvacultură care fac obiectul obligaţiei de înregistrare în conformitate cu articolul 173 sau al autorizării în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) ţin şi menţin evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:
a)speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură în unitatea lor;
b)circulaţia animalelor de acvacultură şi a produselor de origine animală obţinute din aceste animale către şi din unităţile de acvacultură, indicând, după caz:
(i)locul lor de origine sau de destinaţie;
(ii)data deplasărilor respective;
c)certificatele de sănătate animală pe hârtie sau în format electronic care trebuie să însoţească deplasările animalelor de acvacultură care sosesc la unitatea de acvacultură în conformitate cu articolul 208 şi cu normele adoptate în conformitate cu articolul 211 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi cu articolul 213 alineatul (2);
d)mortalitatea la fiecare unitate epidemiologică şi alte probleme legate de boli în cadrul unităţii de acvacultură în raport cu tipul de producţie;
e)măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru:
(i)speciile şi categoriile de animale de acvacultură din cadrul unităţii;
(ii)tipul de producţie în unitatea de acvacultură;
(iii)tipul şi dimensiunile unităţii de acvacultură;
f)rezultatele oricăror vizite de verificare a sănătăţii animale necesare în conformitate cu articolul 25 alineatul (1). Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Unităţile de acvacultură care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţa tuturor sau a unora dintre informaţiile prevăzute la literele (c), (d) şi (e) de la alineatul (1), cu condiţia ca trasabilitatea să fie asigurată.
(3)Operatorii unităţilor de acvacultură ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1) în cadrul unităţii de acvacultură în cauză şi:
a)le ţin astfel încât trasabilitatea locurilor de origine şi de destinaţie ale animalelor acvatice să poată fi garantată;
b)le pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
c)le păstrează pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, dar care nu poate fi mai mică de trei ani.
Prin derogare de la cerinţa ca evidenţele să fie păstrate în cadrul unităţii în cauză, astfel cum se prevede la primul paragraf, în cazul în care păstrarea lor în unitatea respectivă este fizic imposibilă, evidenţele respective se păstrează în biroul de unde se realizează administrarea afacerii.
Art. 187: Obligaţia de a ţine evidenţe în cadrul unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor
(1)Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor supuse autorizării în conformitate cu articolul 179 ţin şi păstrează evidenţe:
a)ale tuturor deplasărilor în şi din unitatea lor ale animalelor de acvacultură şi ale produselor de origine animală obţinute de la aceste animale;
b)ale evacuării apei din unitate şi ale măsurilor de biosecuritate relevante.
(2)Operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor:
a)ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1) în cadrul unităţii lor şi le pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
b)păstrează respectivele evidenţe pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
Art. 188: Obligaţia de a ţine evidenţe pentru transportatori
(1)Transportatorii de animale acvatice destinate unităţilor de acvacultură sau care urmează să fie eliberate în natură ţin şi menţin evidenţe privind:
a)categoriile, speciile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice transportate de către aceştia;
b)ratele de mortalitate ale animalelor de acvacultură şi ale animalelor acvatice sălbatice în cauză în timpul transportului, în funcţie de tipul de transport şi de speciile de animale de acvacultură şi animale acvatice sălbatice transportate;
c)unităţile de acvacultură şi unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor vizitate de mijloacele de transport;
d)orice schimb de apă care a avut loc în timpul transportului, precizând sursa apei noi şi locurile de eliberare a apei:
e)curăţarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport.
Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.
(2)Transportatorii care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de statul membru în cauză de la cerinţa de a ţine evidenţa tuturor sau a unora dintre informaţiile prevăzute la alineatul (1), cu condiţia ca trasabilitatea să fie asigurată.
(3)Transportatorii ţin evidenţele prevăzute la alineatul (1):
a)în aşa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;
b)pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de trei ani.
Art. 189: Delegarea de competenţe privind ţinerea evidenţelor
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind normele de completare a cerinţelor privind ţinerea evidenţelor prevăzute la articolele 186, 187 şi 188 în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie înregistrate de operatori în plus faţă de cele prevăzute la articolul 186 alineatul (1), articolul 187 alineatul (1) şi articolul 188 alineatul (1).
(2)Comisia are în vedere următoarele aspecte la adoptarea actelor delegate prevăzute la alineatul (1):
a)riscurile prezentate de fiecare tip de unitate de acvacultură sau de transport;
b)speciile şi categoriile de animale acvatice deţinute în cadrul unităţii de acvacultură în cauză sau care sunt transportate la sau de la respectiva unitate;
c)tipul de producţie în unitate;
d)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură sau de unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor;
e)numărul, volumul sau greutatea animalelor acvatice deţinute în cadrul unităţii sau care sunt transportate la sau de la aceasta.
Art. 190: Competenţe de executare privind exonerări de la cerinţele de ţinere a evidenţelor
Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind tipurile de unităţi de acvacultură şi de operatori care pot fi exoneraţi de către statele membre de la cerinţele de ţinere a evidenţelor prevăzute la articolele 186 şi 188, în ceea ce priveşte:
(a)operatorii anumitor categorii de instalaţii de acvacultură şi transportatorii;
(b)unităţile de acvacultură care deţin sau, respectiv, transportatorii care transportă un număr redus de animale de acvacultură sau un număr mic de animale acvatice;
(c)anumite specii şi categorii de animale acvatice.
La adoptarea actelor de punere în aplicare respective, Comisia întemeiază actele respective pe criteriile prevăzute la articolul 189 alineatul (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 191: Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor acvatice
(1)Operatorii iau măsuri adecvate pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice nu pune în pericol statutul sanitar de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:
a)bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
b)bolile emergente.
(2)Operatorii deplasează animalele acvatice în unităţi de acvacultură sau pentru consumul uman sau le eliberează în natură numai în cazul în care animalele în cauză respectă următoarele condiţii:
a)provin, cu excepţia animalelor acvatice sălbatice, de la unităţi care:
(i)au fost înregistrate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 173,
(ii)au fost autorizate de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu articolele 181 şi 182, atunci când acest lucru este impus de articolul 176 alineatul (1), de articolul 177 sau de articolul 178; sau
(iii)au primit o derogare de la cerinţa de înregistrare prevăzută la articolul 173.
b)nu fac obiectul:
(i)restricţiilor de circulaţie care afectează speciile şi categoriile în cauză după cum se prevede în normele stabilite la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolul 62, articolul 64, articolul 65, articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi articolul 81 şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); sau
(ii)măsurilor de urgenţă prevăzute la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în temeiul articolului 259.
Cu toate acestea, operatorii pot deplasa respectivele animale acvatice în cazul în care sunt prevăzute derogări de la restricţiile de circulaţie pentru astfel de deplasări sau eliberări în titlul II din partea III (articolele 53 - 83) sau sunt prevăzute derogări de la măsurile de urgenţă în normele adoptate în temeiul articolului 259.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele de acvacultură, după părăsirea locului lor de origine, sunt transportate direct la locul final de destinaţie.
Art. 192: Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului
(1)Operatorii iau măsurile corespunzătoare şi necesare de prevenire a bolilor pentru a se asigura că:
a)statutul sanitar al animalelor acvatice nu este pus în pericol în cursul transportului;
b)operaţiunile de transport al animalelor acvatice nu cauzează o posibilă răspândirea bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la oameni şi animale pe traseu şi în locurile de destinaţie;
c)curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport şi alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt efectuate în funcţie de riscurile implicate de operaţiunile de transport în cauză;
d)orice schimb de apă şi evacuare a apei în timpul transportului animalelor acvatice destinate acvaculturii sau eliberării în natură se efectuează în locuri şi în condiţii care nu pun în pericol statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al:
(i)animalelor acvatice transportate;
(ii)oricăror animale acvatice de pe traseu şi până la locul de destinaţie;
(iii)animalelor acvatice prezente la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)condiţiile şi cerinţele privind curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport în conformitate cu alineatul (1) litera (c) din prezentul articol şi utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;
b)alte măsuri adecvate de biosecuritate pe timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol;
c)schimbul de apă şi evacuarea apei în timpul transportului, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol.
Art. 193: Schimbarea utilizării prevăzute
(1)Animalele acvatice care sunt deplasate pentru a fi distruse sau sacrificate în conformitate cu următoarele măsuri nu trebuie folosite în niciun alt scop:
a)oricare dintre măsurile de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1) litera (c), articolul 55 alineatul (1), articolele 56, 61, 62, 64, 65 şi 70, articolul 74 alineatele (1) şi (2), articolele 79, 80, 81 şi 82 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 55 alineatul (2), articolul 63, articolul 67, articolul 70 alineatul (3), articolul 71 alineatul (3), articolul 74 alineatul (4) şi articolul 83 alineatul (2);
b)măsurile de urgenţă astfel cum se prevede la articolele 257 şi 258 şi în normele adoptate în conformitate cu articolul 259.
(2)Animalele acvatice deplasate în vederea consumului uman, acvaculturii, eliberării în natură sau a oricărui alt scop, nu trebuie folosite în niciun alt scop decât cel preconizat.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate autoriza o schimbare a utilizării animalelor acvatice într-un scop diferit de cel preconizat iniţial, cu condiţia ca noua utilizare să nu prezinte un risc mai ridicat pentru statutul sanitar al animalelor acvatice de la locul de destinaţie decât scopul preconizat iniţial.
Art. 194: Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie
(1)Operatorii unităţilor de acvacultură şi ai unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor care primesc animale acvatice şi operatorii care primesc animale acvatice pentru eliberarea în natură, înainte ca animalele acvatice să fie descărcate:
a)verifică prezenţa unuia dintre următoarele documente, în cazul în care acesta este necesar:
(i)certificatele de sănătate animală prevăzute la articolul 208 alineatul (1), articolul 209 şi articolul 223 alineatul (1) şi în normele adoptate în temeiul articolelor 189, 211 şi 213;
(ii)documentele de declaraţie pe proprie răspundere prevăzute la articolul 218 alineatul (1) şi în normele adoptate în temeiul articolului 218 alineatele (3) şi (4);
b)după verificarea animalelor acvatice pe care le-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă privind:
(i)animalele acvatice primite;
(ii)documentele menţionate la litera (a) punctele (i) şi (ii).
(2)În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alineatul (1) litera (b), operatorul izolează animalele acvatice vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă de la locul de destinaţie ia o decizie cu privire la acestea.
Art. 195: Cerinţe generale în ceea ce priveşte circulaţia animalelor de acvacultură care tranzitează state membre, dar sunt destinate exportului din Uniune către ţări terţe sau teritorii
Operatorii se asigură că animalele de acvacultură destinate exportului către o ţară terţă sau un teritoriu, care tranzitează teritoriul altui stat membru, îndeplinesc cerinţele stabilite la articolele 191, 192 şi 193.
Art. 196: Mortalitate anormală sau alte simptome de boală gravă
(1)Operatorii deplasează animale acvatice dintr-o unitate de acvacultură sau din natură într-o altă unitate de acvacultură sau le eliberează în natură numai dacă animalele respective:
a)nu prezintă simptome de boală; şi
b)provin dintr-o unitate de acvacultură sau dintr-un mediu unde nu există mortalităţi anormale cu o cauză nedeterminată.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate, pe baza unei evaluări a riscurilor implicate, să autorizeze deplasarea sau eliberarea animalelor acvatice astfel cum se menţionează la alineatul respectiv, cu condiţia ca animalele în cauză să provină dintr-o parte a unităţii de acvacultură, sau din natură, care este independentă de unitatea epidemiologică în care au fost înregistrate mortalitatea anormală sau alte simptome de boală.
În cazul în care deplasarea sau eliberarea menţionate la prezentul alineat se efectuează către alt stat membru, aceasta se autorizează numai de către autoritatea competentă dacă autorităţile competente din statul membru de destinaţie şi, dacă este cazul, din statele membre de tranzit, şi-au dat acordul pentru o astfel de deplasare sau eliberare.
Art. 197: Circulaţia animalelor de acvacultură destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) sau (c) către o unitate de acvacultură sau pentru eliberare în natură într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de aceste boli listate în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4), numai dacă animalele în cauză provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de bolile respective.
(2)Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) sau (c) către o unitate de acvacultură sau pentru eliberare în natură într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment din acesta care face obiectul unui program de eradicare pentru una sau mai multe dintre bolile listate astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (1) sau (2), numai dacă animalele în cauză provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta declarat(ă) indemn(ă) de bolile respective.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind derogările de la cerinţele de circulaţie sau de eliberare prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), datorită:
a)speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;
b)tipului de unitate de origine şi de destinaţie;
c)utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură;
d)locului de destinaţie pentru animalele de acvacultură;
e)tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau de destinaţie.
Art. 198: Derogări acordate de statele membre în ceea ce priveşte obligaţia operatorilor privind circulaţia animalelor de acvacultură între statele membre, zonele sau compartimentele care fac obiectul unui program de eradicare
Prin derogare de la articolul 197 alineatele (1) şi (2), statele membre pot autoriza operatorii să deplaseze animale de acvacultură într-o zonă sau un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatele (1) şi (2) în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), dintr-o altă zonă sau alt compartiment pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleaşi boli listate, cu condiţia ca această circulaţie să nu pună în pericol statutul sanitar din statul membru, din zona sau din compartimentul de destinaţie.
În cazul în care circulaţia respectivă se efectuează către alt stat membru, autoritatea competentă autorizează circulaţia în cauză numai dacă autorităţile competente din statul membru de destinaţie şi, dacă este cazul, din statele membre de tranzit, şi-au dat acordul în acest sens.
Art. 199: Măsurile statelor membre privind eliberarea în natură a animalelor acvatice
Statele membre pot solicita ca animalele acvatice să fie eliberate în natură numai în cazul în care provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) sau cu articolul 37 alineatul (1), în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) pentru care specia de animale acvatice care urmează să fie deplasate este o specie listată, indiferent de statutul sanitar din zona în care animalele acvatice urmează să fie eliberate.
Art. 200: Circulaţia animalelor acvatice sălbatice destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Articolele 196, 197 şi 198 se aplică circulaţiei animalelor acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură.
(2)Operatorii iau măsurile adecvate şi necesare de prevenire a bolilor atunci când deplasează animale acvatice sălbatice între habitate, pentru a se asigura că:
a)aceste deplasări nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice din locul de destinaţie; şi
b)sunt instituite măsuri de diminuare a riscurilor sau alte măsuri de biosecuritate adecvate, în cazul în care este necesar să se asigure conformitatea cu litera (a).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind măsurile de prevenire a bolilor şi de diminuare a riscurilor care trebuie luate de operatori, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol. Până la adoptarea acestor acte delegate, autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate decide cu privire la astfel de măsuri.
Art. 201: Circulaţia animalelor de acvacultură vii destinate consumului uman în statele membre sau în zonele sau în compartimentele din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură vii din speciile listate relevante pentru bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sau (c) destinate consumului uman către un stat membru sau către o zonă sau un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4) sau pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2) în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) numai dacă animalele respective provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4).
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot autoriza operatorii să introducă animale de acvacultură vii într-o zonă sau un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2) în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c), dintr-o altă zonă sau alt compartiment pentru care un astfel de program a fost, de asemenea, instituit pentru aceleaşi boli în respectivul stat membru, cu condiţia ca această deplasare să nu pună în pericol statutul sanitar din statul membru sau din zona sau din compartimentul din acesta.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind derogările prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru deplasările de animale de acvacultură vii care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
a)speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;
b)metodelor de deţinere a animalelor de acvacultură şi tipului de producţie în unităţile de acvacultură de origine şi de destinaţie;
c)utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură;
d)locului de destinaţie pentru animalele de acvacultură;
e)tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau locul de destinaţie.
Art. 202: Circulaţia animalelor acvatice sălbatice vii destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare şi acte delegate
(1)Articolul 201 alineatele (1) şi (2) şi normele adoptate în temeiul articolului 201 alineatul (3) se aplică, de asemenea, circulaţiei animalelor acvatice sălbatice vii destinate consumului uman şi care sunt destinate statelor membre sau zonelor sau compartimentelor din acestea care au fost declarate indemne de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau articolul 37 alineatul (4) sau care fac obiectul unui program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2), în cazul în care măsurile adoptate în temeiul acestora sunt necesare pentru a se asigura că animalele respective nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la animalele acvatice de la locul de destinaţie.
(2)Alineatul (1) din prezentul articol se aplică, de asemenea, animalelor acvatice vii care nu intră în sfera definiţiei animalelor de acvacultură de la articolul 4 alineatul (7).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele de circulaţie pentru animalele acvatice sălbatice destinate consumului uman, de completare a alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 203: Animale acvatice destinate unităţilor izolate pentru acvacultură şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează animale acvatice către o unitate izolată pentru acvacultură numai în cazul în care animalele respective îndeplinesc următoarele condiţii:
a)provin dintr-o altă unitate izolată pentru acvacultură;
b)nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) la speciile de animale listate din cadrul unităţii izolate pentru acvacultură de destinaţie, cu excepţia cazului în care deplasarea în cauză este autorizată în scopuri ştiinţifice.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)norme detaliate privind circulaţia animalelor de acvacultură către unităţi izolate pentru acvacultură, în plus faţă de cea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol;
b)normele speciale pentru circulaţia animalelor de acvacultură către unităţile izolate pentru acvacultură în care măsurile existente de diminuare a riscurilor garantează că respectiva circulaţie nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea animalelor de acvacultură din acea unitate izolată pentru acvacultură şi din unităţile învecinate.
Art. 204: Circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă de la locul de destinaţie poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice pe teritoriul statului membru de destinaţie, atunci când respectiva circulaţie nu îndeplineşte cerinţele de la secţiunile 1 - 3 (articolele 191 - 202), cu excepţia articolului 191 alineatele (1) şi (3) şi a articolelor 192, 193 şi 194.
(2)Autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) acordă derogări, astfel cum se prevede la respectivul alineat, numai în următoarele condiţii:
a)autorităţile competente de la locurile de destinaţie şi de origine:
(i)au convenit asupra condiţiilor pentru astfel de deplasări;
(ii)se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia animalelor acvatice respective să nu pună în pericol statutul sanitar la locurile de tranzit şi de destinaţie cu privire la bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(iii)au notificat, atunci când este cazul, autorităţilor competente din statele membre de tranzit derogarea acordată şi condiţiile în care aceasta a fost acordată;
b)circulaţia în cauză are loc sub supravegherea autorităţilor competente din locurile de origine şi de destinaţie şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente din statul membru de tranzit.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind normele pentru acordarea derogărilor de către autorităţile competente, de completare a celor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 205: Alte utilizări specifice ale animalelor acvatice, cerinţe şi derogări specifice şi delegarea de competenţe
(1)Operatorii iau măsurile preventive necesare pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice care sunt destinate unor scopuri sau utilizări specifice listate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) - (vi) din prezentul articol nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), la animalele acvatice de la locul de destinaţie.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţele specifice de completare a normelor prevăzute în secţiunile 1 - 3 (articolele 191 - 202) şi în ceea ce priveşte circulaţia animalelor acvatice în următoarele scopuri:
(i)grădini zoologice, magazine de animale de companie, angrosişti şi iazuri de grădină;
(ii)expoziţii;
(iii)pescuit sportiv, inclusiv momeală de pescuit;
(iv)evenimente culturale şi evenimente similare;
(v)acvarii comerciale; sau
(vi)asistenţă medicală şi alte scopuri similare.
b)derogările de la secţiunile 1-3 (articolele 191 - 202) cu excepţia articolului 191 alineatele (1) şi (3), a articolului 192, a articolului 193 şi a articolului 194 în ceea ce priveşte circulaţia animalelor acvatice menţionate la litera (a) din prezentul alineat, cu condiţia să se aplice dispoziţii adecvate privind biosecuritatea, astfel încât circulaţia respectivă să nu prezinte un risc semnificativ la adresa statutului sanitar la locul de destinaţie.
Art. 206: Competenţa de executare pentru adoptarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice
(1)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme temporare, prin completarea normelor stabilite în prezentul capitol privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice, sau prin adoptarea unor norme alternative la acestea, în cazul în care:
a)cerinţele de circulaţie prevăzute la articolul 196, articolul 197 alineatul (1), articolul 198, articolul 199, articolul 200 alineatele (1) şi (2), articolul 201, articolul 202 alineatul (1), articolul 203 alineatul (1), articolul 204 alineatele (1) şi (2) şi în normele adoptate în temeiul articolului 197 alineatul (3), articolului 200 alineatul (3), articolului 202 alineatul (3), articolului 203 alineatul (2), articolului 204 alineatul (3) şi al articolului 205 nu sunt eficiente pentru diminuarea riscurilor generate de deplasarea animalelor acvatice; sau
b)bolile listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d) par să se răspândească în pofida cerinţelor privind circulaţia stabilite în conformitate cu secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(2)Din motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător referitoare la o boală listată care reprezintă un risc de impact foarte important şi ţinând seama de aspectele menţionate la articolul 205, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 266 alineatul (3).
Art. 207: Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune
La stabilirea normelor care urmează să fie prevăzute în actele delegate şi în actele de punere în aplicare menţionate la articolul 203 alineatul (2), articolul 204 alineatul (3), articolul 205 şi articolul 206, Comisia întemeiază normele respective pe următoarele elemente:
(a)riscurile implicate de circulaţia menţionată în dispoziţiile respective;
(b)statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) al locurilor de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(c)speciile de animale acvatice listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d);
(d)măsurile de biosecuritate în vigoare la locurile de origine, de tranzit şi de destinaţie;
(e)orice condiţii specifice în care sunt deţinute animalele acvatice;
(f)tiparele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură şi specia şi categoria de animale acvatice în cauză;
(g)alţi factori epidemiologici.
Art. 208: Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)Operatorii deplasează animale de acvacultură numai dacă sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), în cazul în care animalele în cauză sunt din speciile listate pentru bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi sunt destinate introducerii într-un stat membru sau într-ozonă sau într-un compartiment din acesta care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) şi cu articolul 37 alineatul (4) sau în care este instituit un program de eradicare în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) sau (2), în ceea ce priveşte una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c).
(2)Operatorii deplasează animale de acvacultură numai dacă sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine, în conformitate cu articolul 216 alineatul (1), în cazul în care animalele în cauză sunt din speciile listate pentru bolile relevante menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), articolul 56, articolul 64, articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1), articolul 79 şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 67, articolului 68, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 83 alineatul (2) şi articolului 259 pentru una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b).
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală însoţeşte animalele de acvacultură de la locul de origine la locul de destinaţie finală, cu excepţia cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul articolului 214.
Art. 209: Obligaţia operatorilor de a se asigura că alte animale acvatice sunt însoţite de un certificat de sănătate animală
(1)În cazurile în care, din cauza riscului implicat de circulaţia animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură, este necesară certificarea sănătăţii animale în conformitate cu normele prevăzute la articolul 211 alineatul (1) litera (a), operatorii deplasează respectivele animale acvatice numai dacă animalele în cauză sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolul 216 alineatul (1).
(2)Articolul 208 se aplică, de asemenea, animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură, destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură. În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine concluzionează că certificarea nu este fezabilă din cauza naturii locului de origine al animalelor acvatice respective, aceasta poate autoriza circulaţia fără certificat de sănătate animală, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de destinaţie.
(3)Prezentul articol nu se aplică animalelor acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.
Art. 210: Acordarea de derogări de către statele membre în privinţa certificării sănătăţii animale
Prin derogare de la cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolele 208 şi 209, statele membre pot acorda derogări privind circulaţia pe teritoriul lor a anumitor transporturi de animale acvatice fără certificat de sănătate animală, cu condiţia ca acestea să fi instituit un sistem alternativ care să garanteze că transporturile de astfel de animale pot fi urmărite şi că îndeplinesc cerinţele privind sănătatea animală pentru circulaţia în cauză prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
Art. 211: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale pentru animalele acvatice
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)cerinţa privind certificarea sănătăţii animale pentru circulaţia animalelor acvatice, altele decât animalele de acvacultură menţionate la articolul 209 alineatul (1), în cazul în care certificarea sănătăţii animale este imperativă pentru a se asigura că circulaţia în cauză îndeplineşte următoarele cerinţe de sănătate animală pentru speciile listate de animale în cauză:
(i)cerinţele prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207) şi normele adoptate în temeiul secţiunilor respective;
(ii)măsurile de control al bolilor astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (1), articolul 56, articolul 61 alineatul (1), articolele 62 şi 64, şi articolul 65 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1) şi articolele 79 şi 80 sau normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 68, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2);
(iii)măsurile de urgenţă astfel cum se prevede în normele adoptate în temeiul articolului 259;
b)normele speciale pentru certificarea sănătăţii animale astfel cum se prevede la articolele 208 şi 209 în cazul în care măsurile specifice de diminuare a riscurilor luate de către autoritatea competentă garantează:
(i)trasabilitatea animalelor acvatice care sunt deplasate;
(ii)faptul că animalele acvatice deplasate îndeplinesc condiţiile de sănătate animală necesare pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207);
c)derogări de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la articolele 208 şi 209 şi condiţiile pentru astfel de derogări şi pentru circulaţia animalelor acvatice care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:
(i)speciei, categoriilor sau etapei de viaţă a animalelor acvatice în cauză;
(ii)metodelor de deţinere şi tipului de producţie pentru aceste specii şi categorii de animale de acvacultură;
(iii)utilizării preconizate pentru animalele acvatice; sau
(iv locului de destinaţie pentru animalele acvatice.
(2)Comisia stabileşte, prin acte de punere în aplicare, norme privind obligaţia operatorilor, astfel cum se prevede la articolul 209 alineatul (2), de a garanta că animalele acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 212: Conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Certificatul de sănătate animală menţionat la articolele 208, 209 şi 210 conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinaţie şi, în cazul în care este relevant pentru răspândirea bolilor, orice unitate sau loc vizitat pe traseu;
b)o descriere, care să includă specia şi categoria, a animalelor acvatice în cauză;
c)cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) animalelor acvatice;
d)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele acvatice îndeplinesc cerinţele de sănătate animală relevante pentru circulaţie prevăzute în secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
(2)Certificatul de sănătate animală ar putea include şi alte informaţii necesare în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
Art. 213: Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare cu privire la conţinutul certificatelor de sănătate animală
(1)Comisia adoptă acte delegate, conform articolului 264, privind conţinutul certificatelor de sănătate animală astfel cum se prevede la articolul 212 alineatul (1):
a)normele detaliate privind conţinutul respectivelor certificate de sănătate animală prevăzute la articolul 212 alineatul (1) pentru diferite specii şi categorii de animale acvatice;
b)informaţii suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 212 alineatul (1).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme pentru formularele tip de certificate de sănătate animală.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 214: Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor acvatice către locul de destinaţie
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind măsurile specifice de completare a cerinţelor de certificare a sănătăţii animale prevăzute la articolele 208 şi 209 pentru următoarele tipuri de circulaţie a animalelor acvatice:
(a)circulaţia animalelor acvatice care nu îşi pot continua călătoria către locul de destinaţie finală şi care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinaţie diferită, din unul sau mai multe dintre următoarele motive:
(i)traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neaşteptat din motive de bunăstare a animalelor;
(ii)accidente sau evenimente neprevăzute pe traseu;
(iii)acestea au fost respinse la locul de destinaţie într-un alt stat membru sau la frontiera externă a Uniunii;
(iv)acestea au fost respinse într-o ţară terţă sau într-un teritoriu;
(b)circulaţia animalelor acvatice în vederea expoziţiilor şi a evenimentelor sportive, a evenimentelor culturale şi a altor evenimente similare, şi întoarcerea ulterioară a acestora în ţara de origine.
Art. 215: Obligaţia operatorilor de a coopera cu autorităţile competente în vederea certificării sănătăţii animale
Operatorii:
(a)furnizează autorităţii competente, înainte de deplasarea preconizată, toate informaţiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la articolele 208 şi 209 şi în normele adoptate în temeiul articolelor 211, 213 şi 214;
(b)dacă este necesar, se asigură că animalele acvatice în cauză fac obiectul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi fizice, astfel cum se prevede în articolul 216 alineatul (3), precum şi în normele adoptate în temeiul articolului 216 alineatul (4).
Art. 216: Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale şi acte delegate
(1)Autoritatea competentă, la cererea unui operator, emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia animalelor acvatice, în cazurile prevăzute la articolele 208 şi 209 sau în normele adoptate în temeiul articolelor 211 şi 214, cu condiţia ca următoarele cerinţe de sănătate animală să fi fost respectate, după caz:
a)cele prevăzute la articolul 191, articolul 192 alineatul (1), articolul 193, articolul 195, articolul 196, articolul 197 alineatul (1), articolul 198, articolul 199, articolul 200 alineatele (1) şi (2), articolul 201, articolul 203 alineatul (1) şi articolul 204 alineatele (1) şi (2);
b)cele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 192 alineatul (2), articolului 197 alineatul (3), articolului 200 alineatul (3), articolului 201 alineatul (3), articolul 202 alineatul (3), articolului 203 alineatul (2), articolului 204 alineatul (3) şi articolului 205;
c)cele prevăzute în acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 206.
(2)Certificatele de sănătate animală:
a)se verifică, se ştampilează şi se semnează de către un medic veterinar oficial;
b)rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în normele adoptate în temeiul alineatului (4) litera (c), pe parcursul căreia animalele acvatice care fac obiectul certificatelor trebuie să continue să îndeplinească garanţiile privind sănătatea animală cuprinse în acesta.
(3)Medicul veterinar oficial în cauză, înainte de semnarea unui certificat de sănătate animală, verifică, prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi fizice prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4), dacă animalele acvatice vizate de acesta îndeplinesc cerinţele prezentului capitol, dacă este cazul, luând în considerare speciile şi categoriile de animale acvatice în cauză şi cerinţele de sănătate animală.
(4)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate care stabilesc norme privind:
a)tipurile de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice pentru diferitele specii şi categorii de animale acvatice care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în conformitate cu alineatul (3), pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor din prezentul capitol;
b)termenele-limită pentru realizarea unor astfel de controale şi examinări ale documentelor, ale identităţii şi fizice şi pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial, înainte de deplasarea transporturilor de animale acvatice.
c)durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.
Art. 217: Certificate electronice de sănătate animală
Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoţire astfel cum se prevede la articolul 216 alineatul (1) în cazul în care aceste certificate electronice de sănătate animală:
(a)conţin toate informaţiile pe care trebuie să le conţină certificatul tip de sănătate animală, în conformitate cu articolul 212 alineatul (1) şi cu normele adoptate în temeiul articolului 213;
(b)asigură trasabilitatea animalelor acvatice în cauză şi legătura dintre respectivele animale şi certificatul electronic de sănătate animală;
(c)asigură faptul că autorităţile competente din statul membru de origine, de tranzit şi de destinaţie pot avea acces la documentele electronice în orice moment pe durata transportului.
Art. 218: Declaraţia pe proprie răspundere de către operatori pentru deplasările de animale de acvacultură către alte state membre şi acte delegate
(1)Operatorii de la locul de origine emit un document de declaraţie pe proprie răspundere pentru deplasările de animale de acvacultură de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul lor de destinaţie în alt stat membru şi se asigură că aceasta însoţeşte animalele respective, în cazul în care nu există obligaţia ca acestea să fie însoţite de un certificat de sănătate animală astfel cum se prevede la articolele 208 şi 209 sau în orice norme adoptate în temeiul articolelor 211 şi 214.
(2)Documentul de declaraţie pe proprie răspundere prevăzut la alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii privind animalele de acvacultură în cauză:
a)locurile lor de origine şi de destinaţie, iar, atunci când este cazul, orice loc relevant de pe traseu;
b)mijloacele de transport;
c)o descriere a animalelor de acvacultură, a categoriilor, a speciilor şi a cantităţii (număr, volum sau greutate) acestora, după cum este relevant pentru animalele în cauză;
d)informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele de acvacultură îndeplinesc cerinţele de circulaţie prevăzute la secţiunile 1 - 4 (articolele 191 - 207).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 privind:
a)normele detaliate privind conţinutul declaraţiei pe proprie răspundere prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol pentru diferite specii şi categorii de animale de acvacultură;
b)informaţii suplimentare care trebuie să figureze în declaraţia pe proprie răspundere pe lângă cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind un formular tip pentru declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 219: Obligaţia operatorilor privind notificarea circulaţiei animalelor acvatice către alte state membre
(1)Operatorii, cu excepţia transportatorilor, notifică în prealabil autorităţii competente din statul membru de origine intenţia de deplasare a animalelor acvatice dintr-un stat membru către altul, în cazul în care:
a)animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală emis de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolele 208 şi 209 şi cu orice norme adoptate în temeiul articolului 211 şi al articolului 214;

b)animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală pentru animale acvatice în cazul în care sunt deplasate dintr-o zonă de restricţie, astfel cum se menţionează la articolul 208 alineatul (2);

c)animalele de acvacultură şi animalele acvatice sălbatice care sunt deplasate sunt destinate:
(i)unei unităţi care face obiectul unei înregistrări în conformitate cu articolul 173 sau al autorizării în conformitate cu articolele 176 - 179;
(ii)eliberării în natură;
d)este necesară notificarea în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 221.
(2)În sensul notificării prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, operatorii furnizează autorităţii competente din statul lor membru de origine toate informaţiile necesare pentru a îi permite să notifice autorităţii competente din statul membru de destinaţie deplasarea, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).
Art. 220: Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia animalelor acvatice către alte state membre
(1)Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autorităţii competente din statul membru de destinaţie circulaţia animalelor acvatice, astfel cum se menţionează la articolul 219, cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare de la această cerinţă de notificare în conformitate cu articolul 221 alineatul (1) litera (c).
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) se efectuează înaintea deplasării în cauză şi, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului TRACES.
(3)Statele membre desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la alineatul (1).
(4)Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza operatorul în cauză să notifice parţial sau complet circulaţia animalelor acvatice prin intermediul sistemului TRACES autorităţii competente din statul membru de destinaţie.
Art. 221: Delegarea de competenţe şi actele de punere în aplicare pentru notificarea de către operatori şi de către autoritatea competentă referitoare la circulaţia animalelor acvatice
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 264, acte delegate privind:
a)cerinţa privind notificarea de către operatori în conformitate cu articolul 219 a circulaţiei între statele membre a animalelor acvatice din specii sau categorii altele decât cele menţionate la respectivul articolul 219 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), în cazul în care trasabilitatea circulaţiei respective este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală prevăzute în prezentul capitol;
b)informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice de către operatori şi autoritatea competentă, astfel cum se prevede la articolul 219 şi articolul 220 alineatul (1);
c)derogările de la cerinţele de notificare prevăzute la articolul 219 alineatul (1) litera (c) pentru specii şi categorii de animale acvatice sau tipuri de circulaţie care prezintă un risc nesemnificativ;
d)procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES;
e)cerinţele pentru desemnarea de către statele membre a regiunilor astfel cum se prevede la articolul 220 alineatul (3).
(2)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind:
a)detaliile notificărilor efectuate de către:
(i)operatori către autoritatea competentă din statul membru de origine privind circulaţia animalelor acvatice în conformitate cu articolul 219;
(ii)autoritatea competentă din statul membru de origine către statul membru de destinaţie privind circulaţia animalelor acvatice în conformitate cu articolul 220 alineatul (1);
b)termenele pentru:
(i)furnizarea de către operatori a informaţiilor necesare menţionate la articolul 219 alineatul (2) autorităţii competente din statul membru de;
(ii)notificarea circulaţiei de către autoritatea competentă din statul membru de origine, astfel cum se prevede la articolul 220 alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 222: Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori şi acte delegate
(1)Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, aceste produse nu provoacă răspândirea:
a)bolilor listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (d), ţinând seama de statutul sanitar de la locul de producţie, prelucrare şi de destinaţie;
b)bolile emergente.
(2)Operatorii se asigură că produsele de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, nu provin din unităţi sau din structuri din sectorul alimentelor şi nici nu sunt obţinute de la animale care provin din astfel de unităţi sau structuri din sectorul alimentelor care fac obiectul:
a)măsurilor de urgenţă astfel cum se prevede la articolele 257 şi 258 şi în orice norme adoptate în conformitate cu articolul 259, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la normele respective în partea VII (articolele 257 - 262);
b)unor restricţii de circulaţie aplicabile animalelor acvatice şi produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (e), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c), articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a), articolul 76 alineatul (2) litera (b), articolul 76 alineatul (3), articolul 79, articolul 81 şi articolul 82 alineatele (2) şi (3) şi în normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 70 alineatul (3), articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4), articolului 76 alineatul (5) şi articolului 83 alineatul (2), cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la restricţiile de circulaţie respective în aceste norme.
(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele detaliate de completare a celor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol pentru circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, în ceea ce priveşte:
a)bolile, şi speciile de animale acvatice vizate de bolile respective, pentru care se aplică măsurile de urgenţă sau restricţiile de circulaţie la care se face referire la alineatul (2) din prezentul articol;
b)tipurile de produse de origine animală provenind de la animale acvatice;
c)măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală provenind de la animale acvatice la locurile de origine şi de destinaţie;
d)utilizarea prevăzută pentru produsele de origine animală provenind de la animale acvatice;
e)locul de destinaţie a produselor de origine animală provenind de la animale acvatice.
(4)Prezentul articol nu se aplică produselor de origine animală provenind de la animale acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.
Art. 223: Certificate de sănătate animală şi acte delegate
(1)Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, numai în cazul în care respectivele produse sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu alineatul (3):
a)produsele de origine animală de la animale acvatice care:
(i)sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de urgenţă prevăzute în normele adoptate în temeiul articolului 259; şi
(ii)provin de la animale acvatice din speciile care fac obiectul acestor măsuri de urgenţă;
b)produsele de origine animală de la animale acvatice care:
(i)sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor în conformitate cu articolul 32 alineatul (1), articolul 55 alineatul (1) litera (c), articolul 56, articolul 61 alineatul (1) litera (a), articolul 62 alineatul (1), articolul 65 alineatul (1) litera (c) articolul 70 alineatul (1) litera (b), articolul 74 alineatul (1) litera (a) şi articolul 79 şi cu normele adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (2), articolului 63, articolului 67, articolului 71 alineatul (3), articolului 74 alineatul (4) şi articolului 83 alineatul (2); şi

(ii)provin de la animale acvatice din speciile supuse respectivelor măsuri de control al bolilor.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), nu este necesar un astfel de certificat pentru circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice sălbatice, cu condiţia:
a)să fie instituite măsuri alternative de diminuare a riscurilor, autorizate de autoritatea competentă relevantă, care să garanteze că circulaţie respectivă nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate;
b)să fie asigurată trasabilitatea transporturilor de astfel de produse.
(3)Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alineatul (1) însoţeşte produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul de destinaţie.
(4)La cererea operatorului în cauză, autoritatea competentă relevantă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii, conform dispoziţiilor de la alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în prezentul articol să fie respectate.
(5)Articolul 212 şi articolele 214 - 217 şi normele adoptate în temeiul articolului 213 şi al articolului 216 alineatul (4) se aplică certificării pentru circulaţia produselor de origine animală altele decât animale acvatice vii astfel cum se menţionează în alineatul (1) din prezentul articol.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind cerinţele şi normele detaliate cu privire la certificatul de sănătate animală care trebuie să însoţească produsele de origine animală altele decât animale acvatice vii, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, luând în considerare:
a)tipurile de produse de origine animală în cauză;
b)măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor în cauză, care reduc riscurile de răspândire a bolilor;
c)utilizarea prevăzută pentru respectivele produse;
d)locul de destinaţie a respectivelor produse.
Art. 224: Conţinutul certificatelor de sănătate animală şi acte delegate şi de punere în aplicare
(1)Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)unitatea sau locul de origine şi unitatea sau locul de destinaţie;
b)o descriere a produselor de origine animală în cauză;
c)cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) produselor de origine animală;
d)identificarea produselor de origine animală, după cum se prevede la articolul 65 alineatul (1) litera (h) sau în orice norme adoptate în temeiul articolului 67;
e)informaţiile necesare pentru a demonstra că produsele în cauză îndeplinesc cerinţele privind restricţiile de circulaţie prevăzute la articolul 222 alineatul (2) şi în orice norme adoptate în temeiul articolului 222 alineatul (3).
(2)Certificatul de sănătate animală menţionat la alineatul (1) poate include alte informaţii cerute în temeiul altor acte din legislaţia Uniunii.
(3)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 264, privind modificarea şi completarea informaţiilor care trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme privind formularele tip de certificatele de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 225: Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte state membre
(1)Operatorii:
a)informează în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la intenţiile privind circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, în cazul în care transporturile în cauză trebuie însoţite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 223 alineatul (1);
b)furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din statul membru de origine să notifice statului membru de destinaţie circulaţia în cauză, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
(2)Autoritatea competentă din statul membru de origine informează autoritatea competentă din statul membru de destinaţie referitor la circulaţia produselor de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animalele acvatice vii, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1).
(3)Articolele 219 şi 220 şi orice norme adoptate în temeiul articolului 221 se aplică notificării privind produsele de origine animală provenind de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii.
Art. 226: Măsuri naţionale menite să limiteze impactul bolilor, altele decât bolile listate
(1)În cazul în care o boală diferită de bolile listate menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animalelor acvatice sălbatice dintr-un stat membru, statul membru în cauză poate lua măsuri naţionale pentru a împiedica introducerea bolii respective sau în vederea combaterii răspândirii acesteia.
Statele membre se asigură că respectivele măsuri naţionale nu depăşesc limitele acţiunilor necesare şi corespunzătoare pentru a preveni introducerea bolii sau pentru a combate răspândirea bolii respective pe teritoriul statului membru în cauză.
(2)Statele membre notifică în avans Comisiei orice măsură naţională propusă menţionată la alineatul (1) care ar putea să afecteze circulaţia între statele membre.
(3)Comisia aprobă şi, dacă este necesar, modifică măsurile naţionale menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, prin acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
(4)Aprobarea prevăzută la alineatul (3) este acordată numai în cazul în care este necesară instituirea unor restricţii asupra circulaţiei între statele membre pentru a preveni introducerea bolii sau pentru a controla răspândirea acesteia, după cum se menţionează la alineatul (1), având în vedere impactul general la nivelul Uniunii al bolii în cauză şi al măsurilor luate.