Capitolul 3 - Responsabilităţile în ceea ce priveşte sănătatea animală - Regulamentul 429/09-mar-2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor (''Legea privind sănătatea animală'')

Acte UE

Jurnalul Oficial 84L

În vigoare
Versiune de la: 24 Octombrie 2024
CAPITOLUL 3:Responsabilităţile în ceea ce priveşte sănătatea animală
Art. 10: Responsabilităţile în ceea ce priveşte sănătatea animală şi măsurile de biosecuritate
(1)Operatorii:
a)sunt responsabili, în ceea ce priveşte animalele deţinute şi produsele aflate în responsabilitatea lor:
(i)de sănătatea animalelor deţinute;
(ii)de utilizarea prudentă şi responsabilă a medicamentelor de uz veterinar, fără a aduce atingere rolului şi responsabilităţilor medicilor veterinari;
(iii)de reducerea la minimum a riscului de răspândire a bolilor;
(iv)de creşterea corectă a animalelor;
b)după caz, iau măsurile de biosecuritate adecvate în ceea ce priveşte animalele deţinute şi produsele aflate în responsabilitatea lor pentru:
(i)speciile şi categoriile de animale deţinute şi de produse;
(ii)tipul de producţie; şi
(iii)riscurile implicate, ţinând seama:
- de amplasarea geografică şi condiţiile climatice; şi
- de circumstanţele şi practicile locale;
c)atunci când este cazul, iau măsuri de biosecuritate în ceea ce priveşte animalele sălbatice.
(2)Persoanele care lucrează cu animale iau măsuri în vederea reducerii la minimum a riscului de răspândire a bolilor în cadrul relaţiei lor profesionale cu animale şi produse.
(3)Alineatul 1 litera (a) se aplică şi deţinătorilor de animale de companie.
(4)Măsurile de biosecuritate prevăzute la alineatul (1) litera (b) se pun în aplicare, după caz, prin:
a)măsuri de protecţie fizică, care pot include:
(i)închidere, împrejmuire, construirea de acoperişuri, instalarea de garduri din plasă, după caz;
(ii)curăţare, dezinfectare şi combatere a insectelor şi a rozătoarelor;
(iii)în cazul animalelor acvatice, după caz:
- măsuri privind aprovizionarea cu apă şi evacuarea apei;
- bariere naturale sau artificiale pentru cursurile de apă învecinate care să împiedice animalele acvatice să intre sau să iasă din unitate, inclusiv măsuri împotriva inundaţiilor sau a infiltrării apei din cursurile de apă învecinate;
b)măsuri de gestionare, care pot include:
(i)proceduri pentru intrarea şi ieşirea din unitate pentru animale, produse, vehicule şi persoane;
(ii)proceduri pentru utilizarea echipamentului;
(iii)condiţii de circulaţie pe baza riscurilor implicate;
(iv)condiţii pentru introducerea de animale sau produse în unitate;
(v)carantină, izolare sau separare a animalelor nou introduse sau bolnave;
(vi)un sistem pentru eliminarea în condiţii de siguranţă a animalelor moarte şi a altor subproduse de origine animală.
(5)Operatorii, persoanele care lucrează cu animale şi deţinătorii de animale de companie cooperează cu autoritatea competentă şi cu medicii veterinari la aplicarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezentul regulament.
(6)Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, cerinţele minime necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol.
Aceste acte de punere în aplicare reflectă aspectele menţionate la alineatul (1) litera (b).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 266 alineatul (2).
Art. 11: Cunoştinţe privind sănătatea animală
(1)Operatorii şi persoanele care lucrează cu animale au cunoştinţe adecvate despre:
a)bolile animalelor, inclusiv cele care sunt transmisibile la om;
b)principiile de biosecuritate;
c)interacţiunea dintre sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi sănătatea umană;
d)bunele practici de creştere a animalelor pentru speciile de animale aflate în grija lor;
e)rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa antimicrobiană, şi implicaţiile acesteia.
(2)Conţinutul şi nivelul cunoştinţelor necesare conform dispoziţiilor de la alineatul (1) depind de:
a)speciile şi categoriile de animale deţinute sau de produse aflate în responsabilitatea operatorilor şi persoanelor care lucrează cu animale în cauză şi natura relaţiei lor profesionale cu respectivele animale sau produse;
b)tipul de producţie;
c)activităţile desfăşurate.
(3)Cunoştinţele prevăzute la alineatul (1) se dobândesc într-unul dintre următoarele moduri:
a)experienţă sau formare profesională;
b)programe existente în sectorul agricol sau de acvacultură relevante pentru sănătatea animală;
c)educaţie formală;
d)alte tipuri de experienţă sau de formare care conduc la acelaşi nivel de cunoştinţe precum cele de la literele (a), (b) sau (c).
(4)Operatorii care comercializează sau efectuează în alt mod transferul de proprietate asupra unor animale de companie viitoare furnizează viitorului deţinător al animalului de companie informaţii de bază cu privire la aspectele menţionate la alineatul (1) care sunt relevante pentru animalul de companie în cauză.
Art. 12: Responsabilităţile medicilor veterinari şi ale profesioniştilor din domeniul sănătăţii animalelor acvatice
(1)În cursul activităţilor lor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, medicii veterinari:
a)iau toate măsurile necesare pentru a preveni introducerea, dezvoltarea şi răspândirea bolilor;
b)iau măsuri pentru a asigura depistarea timpurie a bolilor prin efectuarea de diagnosticări simple şi diferenţiale în vederea infirmării sau confirmării unei boli;
c)joacă un rol activ în:
(i)creşterea gradului de informare cu privire la sănătatea animală şi cu privire la interacţiunea dintre sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi sănătatea umană;
(ii)prevenirea bolilor;
(iii)depistarea timpurie şi reacţia rapidă la apariţia bolilor;
(iv)creşterea gradului de informare cu privire la rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa la antimicrobiene, şi implicaţiile acesteia;
d)colaborează cu autoritatea competentă relevantă, operatorii, persoanele care lucrează cu animale şi deţinătorii de animale de companie pentru aplicarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezentul regulament.
(2)Profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice pot desfăşura activităţi atribuite, conform prezentului regulament, medicilor veterinari în legătură cu animalele acvatice, cu condiţia să fie autorizaţi în acest sens de statul membru în cauză, conform dreptului intern. În acest caz, profesioniştilor din domeniul sănătăţii animalelor acvatice li se aplică dispoziţiile de la alineatul (1).
(3)Medicii veterinari şi profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice îşi menţin şi îşi dezvoltă capacităţile profesionale legate de domeniile lor de activitate care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
Art. 13: Responsabilităţile statelor membre
(1)Pentru a se asigura faptul că autoritatea competentă relevantă are capacitatea de a lua măsurile necesare şi adecvate pentru sănătatea animală şi de a-şi desfăşura activităţile în temeiul prezentului regulament, fiecare stat membru se asigură, la nivelul administrativ adecvat, că autoritatea competentă dispune de:
a)personal calificat, instalaţii, echipamente, resurse financiare şi o organizare eficace care acoperă întregul său teritoriu;
b)acces la laboratoare care au personal calificat, instalaţii, echipamente şi resurse financiare necesare pentru a asigura o diagnosticare rapidă şi precisă, precum şi diagnosticarea diferenţială pentru bolile listate şi pentru bolile emergente;
c)medici veterinari suficient formaţi care să desfăşoare activităţile menţionate la articolul 12.
(2)Statele membre încurajează operatorii şi persoanele care lucrează cu animale să dobândească, să îşi menţină şi să îşi extindă cunoştinţele adecvate în domeniul sănătăţii animale, astfel cum prevede articolul 11, prin programe corespunzătoare în sectoarele agricol şi al acvaculturii sau prin educaţie formală.
Art. 14: Delegarea de activităţi oficiale de către o autoritatea competentă
(1)Autoritatea competentă poate delega medicilor veterinari, alţii decât cei oficiali, una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
a)punerea în practică a măsurilor din cadrul programelor de eradicare, prevăzute la articolul 32;
b)sprijinirea autorităţii competente relevante în efectuarea supravegherii prevăzute la articolul 26 sau în ceea ce priveşte programele de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 28;
c)activităţi referitoare la:
(i)informarea şi pregătirea cu privire la boală şi controlul acesteia, astfel cum se prevede în partea III, în ceea ce priveşte:
- activităţile de eşantionare şi desfăşurarea de anchete şi investigaţii epidemiologice în conformitate cu articolul 54, articolul 55 alineatul (1) literele (b) - (g), articolele 57, 73, 74, 79 şi 80 în cazul în care se suspectează prezenţa unei boli, şi cu orice acte de punere în aplicare şi delegate adoptate în temeiul respectivelor articole;
- desfăşurarea de activităţi privind măsurile de control al bolilor în cazul apariţiei unui focar de boală, în ceea ce priveşte activităţile enumerate la articolul 61, articolul 65 alineatul (1) literele (a), (b), (e), (f) şi (i), articolul 70 alineatul (1), articolele 79, 80, 81 şi 82 şi în cadrul oricăror acte de punere în aplicare şi delegate adoptate în temeiul respectivelor articole;

- efectuarea vaccinării de urgenţă în conformitate cu articolul 69;
(ii)înregistrarea, autorizarea, trasabilitatea şi circulaţia prevăzute în partea IV;
(iii)emiterea şi completarea documentelor de identificare pentru animalele de companie, astfel cum se prevede la articolul 247 litera (c), articolul 248 alineatul (2) litera (c), articolul 249 alineatul (1) litera (c) şi articolul 250 alineatul (2) litera (c);
(iv)aplicarea şi utilizarea mijloacelor de identificare menţionate la articolul 252 alineatul (1) litera (a) punctul (ii).
(2)Statele membre pot prevedea ca persoanele fizice sau juridice să fie autorizate să desfăşoare activităţile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) punctele (i), (ii) şi (iv) în cazul unor sarcini identificate în mod specific, pentru care persoanele respective au suficiente cunoştinţe specifice. În acest caz, persoanele respective fac obiectul dispoziţiilor de la alineatul (1) al prezentului articol şi au responsabilităţile prevăzute la articolul 12.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 264 cu privire la alte activităţi care pot fi delegate medicilor veterinari pe lângă cele prevăzute la alineatul (1) şi, dacă este cazul, să dispună cu privire la circumstanţele şi condiţiile necesare acestor delegări.
La adoptarea respectivelor acte delegate, Comisia ţine seama de natura acestor activităţi şi de standardele internaţionale relevante.
Art. 15: Informarea publicului
Atunci când există motive întemeiate de suspiciune că anumite animale sau produse provenind din interiorul Uniunii sau introduse din afara Uniunii ar putea prezenta un risc, autoritatea competentă relevantă face demersurile necesare pentru a informa publicul larg cu privire la natura riscului şi la măsurile care se iau sau care urmează să fie luate pentru a preveni sau pentru a ţine sub control riscul respectiv, având în vedere natura, gravitatea şi amploarea riscului şi interesul publicului de a fi informat.
Art. 16: Obligaţiile laboratoarelor, ale instalaţiilor şi ale altor părţi care manipulează agenţi patogeni vaccinuri şi alte produse biologice
(1)Laboratoarele, instalaţiile şi alte persoane fizice sau juridice care manipulează agenţi patogeni în scopuri legate de cercetare, educaţie, diagnostic sau producerea de vaccinuri şi alte produse biologice au obligaţia, ţinând seama de eventualele standarde internaţionale relevante:
a)să ia măsurile de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare adecvate pentru a preveni dispersarea agenţilor patogeni şi contactul acestora cu animale din afara laboratorului sau altei instalaţii care manipulează agenţi patogeni în aceste scopuri;
b)să se asigure că circulaţia agenţilor patogeni, a vaccinurilor şi a altor produse biologice între laboratoare sau alte instalaţii nu generează un risc de răspândire a bolilor listate şi emergente.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 264, referitoare la măsurile de siguranţă pentru prevenirea şi controlul bolilor listate şi emergente în ceea ce priveşte laboratoarele, instalaţiile şi alte persoane fizice sau juridice care manipulează agenţi patogeni, vaccinuri şi alte produse biologice privind:
a)măsurile de biosecuritate, de biosiguranţă şi de bioizolare;
b)cerinţele privind circulaţia agenţilor patogeni, a vaccinurilor şi a altor produse biologice.
Art. 17: Laboratoarele de sănătate animală
(1)Laboratoarele oficiale de sănătate animală, cuprinzând laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene, laboratoarele naţionale de referinţă şi laboratoarele oficiale de sănătate animală cooperează, în exercitarea sarcinilor şi a responsabilităţilor lor, în cadrul unei reţele de laboratoare europene de sănătate animală.
(2)Laboratoarele menţionate la alineatul (1) cooperează sub coordonarea laboratoarelor de referinţă ale Uniunii Europene, pentru a garanta că activităţile de supraveghere, notificare şi raportare a bolilor, programele de eradicare, definirea statutului de indemn de boală şi circulaţia animalelor şi a produselor în cadrul Uniunii, intrarea lor în Uniune şi exporturile către ţări terţe sau teritorii, prevăzute în prezentul regulament, se bazează pe analize, teste şi diagnosticări de laborator de ultimă oră, solide şi fiabile.
(3)Rezultatele şi rapoartele furnizate de laboratoarele oficiale respectă principiile privind secretul profesional şi confidenţialitatea, respectiv obligaţia de notificare a autorităţii competente care le-a desemnat, independent de persoana fizică sau juridică care a solicitat analizele, testele sau diagnosticarea de laborator.
(4)În cazul în care un laborator oficial dintr-un stat membru efectuează analize de diagnosticare pe eşantioane de la animale care provin din alt stat membru, laboratorul oficial notifică autorităţii competente a statului membru din care provin eşantioanele:
a)imediat, orice rezultat care indică o suspiciune sau detectarea unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (a);
b)fără întârzieri nejustificate, orice rezultat care indică o suspiciune sau detectarea unei boli listate astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1) litera (e), alta decât cele menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a).