Partea 1 - DISPOZIŢII GENERALE DE APLICARE - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 8 Decembrie 2015
PARTEA 1:DISPOZIŢII GENERALE DE APLICARE
Art. 1
În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
1.cod:
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar;
2.Carnetul ATA reprezintă:
documentul vamal internaţional pentru admiterea temporară întocmit în temeiul Convenţiei ATA sau al Convenţiei de la Istanbul;
3.comitet:
Comitetul Codului Vamal instituit prin articolul 247a şi 248a din cod;
4.Consiliul de Cooperare Vamală:
organizaţia înfiinţată prin Convenţia de instituire a unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950;
5.date necesare pentru identificarea mărfurilor:
pe de o parte, datele folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial permiţând autorităţilor vamale să determine clasificarea tarifară şi, pe de altă parte, cantitatea mărfurilor;
6.mărfuri cu caracter necomercial:
mărfuri a căror punere sub regimul vamal în cauză se face ocazional şi a căror natură şi cantitate arată că sunt destinate uzului privat, personal sau familial al destinatarilor sau persoanelor care le transportă sau care au destinaţia evidentă de cadouri;
7.măsuri de politică comercială:
măsuri netarifare stabilite, ca parte a politicii comerciale comune, sub forma dispoziţiilor comunitare ce reglementează importul şi exportul de mărfuri, cum ar fi măsurile de supraveghere sau de salvgardare, restricţiile cantitative sau limitative şi interdicţiile la import sau export;
8.nomenclatura vamală:
una dintre nomenclaturile prevăzute la articolul 20 alineatul (6) din cod;
9.sistemul armonizat:
Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor;
10.tratat:
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;
11.Convenţia de la Istanbul reprezintă:
Convenţia privind admiterea temporară adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990.
12.Operator economic:
O persoană care, în cadrul activităţilor sale profesionale, exercită activităţi reglementate de legislaţia vamală.
13.Autorizaţie unică:
O autorizaţie care implică administraţiile vamale din mai multe state membre pentru una dintre următoarele proceduri:
- procedura declaraţiei simplificate, prevăzută la articolul 76 alineatul (1) din cod; sau
- procedura de vămuire la domiciliu, prevăzută la articolul 76 alineatul (1) din cod; sau
- regimurile vamale economice, prevăzută la articolul 84 alineatul (1) litera (b) din cod; sau
- destinaţia finală, în temeiul articolului 21 alineatul (1) din cod.
14.Autorizaţie integrată:
o autorizaţie de utilizare a mai multor proceduri menţionate la punctul 13; aceasta poate lua forma unei autorizaţii unice integrate, în cazul în care sunt implicate mai multe administraţii vamale.
15.Autoritate vamală de autorizare:
autoritatea care acordă o autorizaţie.
16.Numărul EORI (numărul de înregistrare şi identificare a operatorilor economici):
- un număr, unic în Comunitatea Europeană, pe care autoritatea vamală a unui stat membru sau autoritatea desemnată sau autorităţile desemnate îl atribuie operatorilor economici şi altor persoane, în conformitate cu normele stabilite în capitolul 6.
17.Declaraţia sumară de intrare:
- declaraţia sumară menţionată la articolul 36a din cod, care trebuie depusă pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii, sub rezerva dispoziţiilor contrare din prezentul regulament.
18.Declaraţie sumară de ieşire înseamnă: Declaraţia sumară menţionată la articolul 182c din cod, care trebuie depusă pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Comunităţii, sub rezerva unor dispoziţii contrare prevăzute de prezentul regulament.
Art. 1a
Pentru aplicarea articolelor 291-300, ţările din Uniunea Economică Benelux se consideră ca un singur stat membru.
Art. 2
În cazul în care o persoană care depune o cerere pentru o decizie nu este în măsură să prezinte toate documentele şi informaţiile necesare pentru luarea unei hotărâri, autorităţile vamale au obligaţia de a furniza documentele şi informaţiile pe care le au la dispoziţie.
Art. 3
Decizia referitoare la o garanţie favorabilă persoanei care a semnat un angajament de plată a sumei datorate la prima cerere scrisă a autorităţilor vamale se revocă în cazul în care angajamentul respectiv nu este respectat.
Art. 4
Revocarea nu afectează mărfurile care, la data intrării ei în vigoare, sunt plasate deja sub un regim vamal în baza autorizaţiei care face obiectul revocării.
Cu toate acestea, autorităţile vamale pot cere ca aceste mărfuri să primească, în termenul pe care îl stabilesc, una dintre destinaţiile vamale admise.
Art. 4a
(1)Autorităţile vamale pot prevedea, pe baza principiilor stabilite prin reglementările vamale, condiţiile şi modalităţile pe care le stabilesc prin care formalităţile să fie îndeplinite prin procedee informatice.
În acest sens:
- «procedeu informatic» înseamnă:
a)schimbul de mesaje standard SED cu autorităţile vamale;
b)introducerea de informaţii solicitate pentru îndeplinirea formalităţilor necesare în sistemele informatice vamale;
- «SED» (schimb electronic de date) înseamnă transmiterea de date structurate în conformitate cu standardele de mesaje agreate între un sistem informatic şi un altul, pe cale electronică;
- «mesaj standard» înseamnă o structură predefinită şi recunoscută pentru transmisia electronică de date.
(2)Condiţiile stabilite pentru îndeplinirea formalităţilor prin procedee informatice trebuie să cuprindă, între altele, măsuri pentru verificarea sursei de date şi pentru protejarea datelor împotriva riscului de acces neautorizat, pierdere, deteriorare sau distrugere.
Art. 4b
În cazul în care formalităţile sunt îndeplinite prin procedee informatice, autorităţile vamale stabilesc proceduri de înlocuire a semnăturii olografe cu o altă tehnică care se poate baza pe utilizarea de coduri.
Art. 4c
Pentru programele de testare care folosesc procedee informatice şi au ca scop testarea posibilităţilor de simplificare, autorităţile vamale pot, în perioada strict necesară pentru realizarea programului, să renunţe la solicitarea următoarelor informaţii:
(a)declaraţia prevăzută la articolul 178 alineatul (1);
(b)prin derogare de la dispoziţiile articolului 222 alineatul (1), datele referitoare la unele casete din Documentul Administrativ Unic care nu sunt necesare identificării mărfii şi care nu reprezintă elemente pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export.
Aceste informaţii trebuie totuşi să poată fi prezentate la cerere, în cadrul unei operaţiuni de control.
Valoarea drepturilor de import care trebuie percepute în timpul perioadei acoperite de o derogare acordată în conformitate cu primul paragraf nu este mai mică decât cea care ar fi aplicată în absenţa derogării.
Statele membre care doresc să se angajeze în astfel de programe vor prezenta în prealabil Comisiei toate detaliile despre programul de testare propus, inclusiv durata prevăzută. De asemenea, vor informa Comisia în legătură cu aplicarea acestuia şi rezultatele. Comisia trebuie să informeze toate celelalte state membre cu privire la aceasta.
CAPITOLUL 4:Schimb de date efectuat între autorităţile vamale cu ajutorul tehnologiilor informaţiei şi reţelelor informatice
Art. 4d
(1)Fără a aduce atingere unor împrejurări excepţionale şi dispoziţiilor privind regimul respectiv care, dacă este cazul, se aplică mutatis mutandis, în cazul în care statele membre au creat, în cooperare cu Comisia, sisteme electronice pentru schimbul de informaţii privind regimurile vamale sau operatorii economici, autorităţile vamale utilizează aceste sisteme pentru schimbul de informaţii între birourile vamale în cauză.
(2)În cazul în care birourile vamale care intervin într-o procedură sunt situate în state membre diferite, mesajele care se utilizează în cadrul acestor schimburi de date sunt conforme cu structura şi caracteristicile definite de comun acord de autorităţile vamale.
Art. 4e
(1)Pe lângă condiţiile menţionate la articolul 4a alineatul (2), autorităţile vamale definesc şi gestionează dispozitive de securitate apte să asigure funcţionarea eficientă, fiabilă şi sigură a diferitelor sisteme.
(2)Pentru a garanta nivelul de securitate a sistemului prevăzut la alineatul (1), fiecare introducere, modificare şi ştergere de date se înregistrează cu precizarea motivului acestei prelucrări, a momentului exact în care s-a produs şi a persoanei care a realizat-o. Datele originale sau orice date care au făcut obiectul acestei prelucrări sunt păstrate timp de cel puţin trei ani calendaristici, de la sfârşitul anului la care se referă aceste date, cu excepţia unei dispoziţii contrare.
(3)Autorităţile vamale controlează periodic securitatea.
(4)Autorităţile vamale respective se informează reciproc şi, dacă este cazul, informează operatorul economic în cauză cu privire la orice bănuială de violare a securităţii.
Art. 4f
(1)Autorităţile vamale aplică o gestionare a riscurilor care vizează stabilirea nivelurilor de risc asociate mărfurilor care fac obiectul unui control sau al unei supravegheri vamale, precum şi a necesităţii de a supune sau nu aceste mărfuri unor controale vamale specifice şi, în caz afirmativ, de a preciza locul acestora.
(2)Determinarea acestor niveluri de risc se bazează pe o apreciere a probabilităţii ca evenimentul asociat unui risc să survină şi a incidenţei acestuia, în cazul în care evenimentul respectiv ar surveni efectiv. Baza pe care vor fi selectate trimiterile poştale sau declaraţiile care urmează a fi supuse controalelor vamale presupune un element aleatoriu.
Art. 4g
(1)Gestionarea riscurilor la nivel comunitar, menţionată la articolul 13 alineatul (2) din cod, se efectuează în conformitate cu un cadru comun de gestionare electronică a riscurilor care cuprinde următoarele elemente:
a)un sistem comunitar de gestionare a riscurilor în domeniul vamal pentru punerea în aplicare a gestionării riscurilor care este utilizat pentru a comunica, între autorităţile vamale din statele membre şi Comisie, toate informaţiile privind riscurile, care ar contribui la îmbunătăţirea controalelor vamale;
b)domenii de control prioritare comune;
c)criterii şi standarde comune de risc pentru aplicarea armonizată a unor controale vamale în cazuri speciale.
(2)Cu ajutorul sistemului menţionat la alineatul (1) litera (a), autorităţile vamale schimbă informaţii privind riscurile, în următoarele împrejurări:
a)autorităţile vamale estimează că riscurile sunt semnificative şi necesită un control vamal, iar rezultatele acestui control indică faptul că a survenit evenimentul, astfel cum a fost menţionat la articolul 4 alineatul (25) din cod;
b)rezultatele unui control nu indică faptul că a survenit evenimentul, astfel cum a fost menţionat la articolul 4 alineatul (25) din cod, dar autorităţile vamale estimează că ameninţarea prezintă un risc ridicat în altă parte în Comunitate.
Art. 4h
(1)Domeniile prioritare comune de control vizează destinaţii vamale, tipuri de mărfuri, itinerarii de transport, moduri de transport sau operatori economici, care urmează a fi supuse unor niveluri ridicate de analiză de risc şi unor controale vamale mai stricte pentru o anumită perioadă.
(2)Aplicarea unor domenii prioritare comune de control se bazează pe o abordare comună a analizei riscurilor şi, pentru a se garanta niveluri echivalente de controale vamale, pe criterii şi standarde de risc comune pentru selectarea mărfurilor sau a operatorilor economici care urmează a fi controlaţi.
(3)Controalele vamale în domeniile prioritare comune de control se efectuează fără a aduce atingere altor controale efectuate în mod obişnuit de către autorităţile vamale.
Art. 4i
(1)Criteriile şi standardele de risc comune, menţionate la articolul 4g alineatul (1) litera (c), cuprind următoarele elemente:
a)descrierea riscului (riscurilor);
b)factorii sau indicatorii de risc care trebuie utilizaţi pentru selectarea mărfurilor sau a operatorilor economici care urmează a fi supuşi unor controale vamale;
c)natura controalelor vamale pe care trebuie să le efectueze autorităţile vamale;
d)durata de aplicare a controalelor vamale menţionate la litera (c).
Informaţiile obţinute ca urmare a aplicării elementelor menţionate la primul paragraf sunt difuzate prin intermediul unui sistem comunitar de gestionare a riscurilor în domeniul vamal, menţionat la articolul 4g alineatul (1) litera (a). Autorităţile vamale le utilizează în sistemele lor de gestionare a riscurilor.
(2)Autorităţile vamale informează Comisia cu privire la rezultatele controalelor vamale efectuate în conformitate cu alineatul (1).
Art. 4j
În stabilirea domeniilor prioritare comune de control şi în aplicarea criteriilor şi a standardelor de risc, comune se ţine seama de următoarele elemente:
(a)proporţionalitatea cu privire la risc;
(b)urgenţa aplicării necesare a controalelor;
(c)incidenţa probabilă asupra schimburilor comerciale, asupra diferitelor state membre şi asupra resurselor supuse controalelor.
Art. 4k
(1)Numărul EORI se foloseşte pentru identificarea operatorilor economici şi a altor persoane, în relaţiile acestora cu autorităţile vamale.
Structura numărului EORI îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa 38.
(2)În cazul în care autoritatea responsabilă cu atribuirea numărului EORI nu este autoritatea vamală, fiecare stat membru desemnează autoritatea sau autorităţile responsabile cu înregistrarea operatorilor economici şi a altor persoane, precum şi cu atribuirea de numere EORI acestora.
Autorităţile vamale din statul membru transmit Comisiei detaliile privind numele şi adresa autorităţii sau autorităţilor responsabile cu atribuirea de numere EORI. Comisia publică aceste informaţii pe internet.
(3)Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (1), statele membre pot folosi drept număr EORI un număr deja atribuit de către autorităţile competente unui operator economic sau unei alte persoane, în scopuri fiscale, statistice sau de altă natură.
Art. 4l
(1)Un operator economic stabilit pe teritoriul vamal al Comunităţii este înregistrat de către autoritatea vamală sau de către autoritatea desemnată a statului membru în care este stabilit. Operatorii economici depun o cerere de înregistrare înainte de a-şi începe activităţile menţionate la articolul 1 punctul 12. Cu toate acestea, operatorii economici care nu au depus cerere de înregistrare pot să o facă în cursul primei lor operaţiuni.
(2)În cazurile menţionate la articolul 4k alineatul (3), statele membre pot renunţa la obligaţia unui operator economic sau a unei alte persoane de a solicita un număr EORI.
(3)În cazul în care un operator economic care nu este stabilit pe teritoriul vamal comunitar nu are un număr EORI, acesta este înregistrat de către autoritatea vamală sau de către autoritatea desemnată a statului membru în care realizează pentru prima dată una dintre activităţile următoare:
a)depune, pe teritoriul Comunităţii, o declaraţie sumară sau o declaraţie vamală, alta decât:
(i)o declaraţie vamală făcută în conformitate cu articolele 225-238; sau
(ii)o declaraţie vamală realizată în cadrul regimului de admitere temporară;
b)depune, pe teritoriul Comunităţii, o declaraţie sumară de ieşire sau de intrare;
c)administrează o magazie pentru depozitare temporară în temeiul articolului 185 alineatul (1);
d)depune o cerere de autorizare în temeiul articolelor 324a sau 372;
e)solicită un certificat de operator economic autorizat, în temeiul articolului 14a.
f)activează ca transportator în conformitate cu articolul 181b în cazul în care transportul se realizează pe cale maritimă, navigabilă interioară sau aeriană, cu excepţia cazului în care i se atribuie un număr de identificare unic acordat de o ţară terţă care a fost pus la dispoziţie în cadrul unui program de parteneriat cu comercianţii dintr-o ţară terţă recunoscut de Uniune; această dispoziţie se aplică fără a aduce atingere literei (b);
g)activează ca transportator conectat la sistemul vamal şi doreşte să primească oricare dintre notificările prevăzute la articolul 183 alineatele (6) şi (8) sau la articolul 184d alineatul (2).
(4)Persoanele altele decât operatorii economici nu sunt înregistrate, în afară de cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)asemenea înregistrare este impusă de legislaţia unui stat membru;
b)persoanei nu i s-a atribuit anterior un număr EORI;
c)persoana efectuează operaţiuni pentru care trebuie furnizat un număr EORI, în conformitate cu anexa 30A sau cu anexa 37, titlul I.
(5)În cazurile menţionate la alineatul (4):
a)o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii, alta decât operatorii economici menţionaţi la alineatul (1), este înregistrată de către autoritatea vamală sau de către autoritatea desemnată a statului membru în care este stabilită;
b)o persoană care nu este stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii, alta decât operatorii economici menţionaţi la alineatul (3), este înregistrată de către autoritatea vamală sau de către autoritatea desemnată a statului membru în care aceasta efectuează activităţi reglementate de legislaţia vamală.
(6)Operatorii economici şi celelalte persoane interesate au un singur număr EORI.
(7)În sensul prezentului capitol, articolul 4 alineatul (2) din cod se aplică mutatis mutandis pentru a determina dacă o persoană este stabilită într-un stat membru.
Art. 4m
(1)Datele privind înregistrarea şi identificarea operatorilor economici sau, când este cazul, a altor persoane, prelucrate în sistemul menţionat la articolul 4o, cuprinde informaţiile enumerate în anexa 38d, cu respectarea condiţiilor specifice stabilite la articolul 4o alineatele (4) şi (5).
(2)În momentul înregistrării operatorilor economici şi a altor persoane pentru numărul EORI, statele membre le pot solicita acestora să prezinte date suplimentare faţă de cele enumerate în anexa 38d, în cazul în care aceste date sunt necesare în scopuri stabilite de legislaţiile lor interne.
(3)Statele membre pot solicita operatorilor economici sau, când este cazul, altor persoane, să furnizeze informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) prin mijloace electronice.
Art. 4n
Numărul EORI se foloseşte, dacă este necesar, în toate comunicările dintre operatorii economici sau celelalte persoane şi autorităţile vamale. El se foloseşte, de asemenea, pentru schimburile de informaţii dintre autorităţile vamale, precum şi pentru schimburile de informaţii dintre acestea şi alte autorităţi, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele 4p şi 4q.
Art. 4o
(1)Statele membre cooperează cu Comisia în vederea dezvoltării unui sistem electronic central de informaţii şi comunicaţii care să conţină datele enumerate în anexa 38d, furnizate de toate statele membre.
(2)Autorităţile vamale cooperează cu Comisia la prelucrarea şi schimbul dintre autorităţile vamale, precum şi dintre Comisie şi autorităţile vamale, de date de înregistrare şi de identificare ale operatorilor economici şi ale celorlalte persoane, enumerate în anexa 38d, folosind sistemul menţionat la alineatul (1).
Datele care nu sunt enumerate în anexa 38d nu se prelucrează în sistemul central.
(3)Statele membre se asigură că sistemele lor naţionale sunt actualizate permanent, sunt complete şi exacte.
(4)Statele membre încarcă în mod periodic în sistemul central datele enumerate în anexa 38d, punctele 1-4, privind operatorii economici şi celelalte persoane, ori de câte ori se atribuie noi numere EORI sau când apar modificări ale datelor în cauză.
(5)Statele membre încarcă, de asemenea, în mod periodic în sistemul central, atunci când sunt disponibile în sistemele naţionale, datele enumerate în anexa 38d, punctele 5-12, privind operatorii economici şi celelalte persoane, ori de câte ori se atribuie noi numere EORI sau când apar modificări ale datelor în cauză.
(6)Numai numerele EORI atribuite în conformitate cu articolul 4l alineatele (1)-(5) se încarcă în sistemul central, împreună cu alte date menţionate în anexa 38d.
(7)În momentul în care se constată că un operator economic sau o altă persoană îşi încetează activităţile menţionate la articolul 1 punctul 12, statele membre reflectă această situaţie în datele enumerate în anexa 38d, punctul 11.
Art. 4p
În fiecare stat membru, autoritatea desemnată în conformitate cu articolul 4k alineatul (2) acordă autorităţilor vamale din statul membru în cauză acces direct la datele menţionate în anexa 38d.
Art. 4q
(1)În fiecare stat membru, următoarele autorităţi, hotărând de la caz la caz, pot să-şi acorde reciproc acces direct la datele menţionate la punctele 1-4 din anexa 38d de care dispun:
a)autorităţile vamale;
b)autorităţile veterinare;
c)autorităţile sanitare;
d)autorităţile statistice;
e)autorităţile fiscale;
f)autorităţile care răspund de lupta împotriva fraudei;
g)autorităţile care răspund de politicile comerciale, inclusiv autorităţile din sectorul agricol, dacă este cazul;
h)autorităţile care răspund de securitatea frontierelor.
(2)Autorităţile menţionate la alineatul (1) pot stoca datele menţionate la respectivul alineat sau pot face schimb reciproc de date numai dacă o astfel de prelucrare este necesară în vederea îndeplinirii obligaţiilor lor legale cu privire la circulaţia mărfurilor plasate sub un regim vamal.
(3)Autorităţile vamale din statele membre transmit Comisiei detaliile privind adresele autorităţilor menţionate la alineatul (1). Comisia publică aceste informaţii pe internet.
Art. 4r
Un număr EORI şi datele enumerate în anexa 3 8d se prelucrează în sistemul central pentru perioada de timp prevăzută de legislaţia statelor membre care au încărcat datele menţionate la articolul 4o alineatele (4) şi (5).
Art. 4s
(1)Prezentul regulament lasă intact şi nu aduce atingere în niciun fel nivelului de protecţie a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu legislaţia comunitară şi cea naţională, şi în special nu modifică nici obligaţiile statelor membre cu privire la prelucrarea de către acestea a datelor personale, în temeiul Directivei 95/46/CE, nici obligaţiile instituţiilor şi organelor comunitare cu privire la prelucrarea de către acestea, în exercitarea competenţelor lor, a datelor personale, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001.
(2)Datele de identificare şi de înregistrare ale operatorilor economici şi ale celorlalte persoane, constituite de setul de date enumerate în anexa 38d, punctele 1, 2 şi 3, pot fi publicate de Comisie pe internet numai dacă aceştia şi-au dat acordul de bunăvoie, în scris şi în cunoştinţă de cauză. Atunci când este dat, respectivul acord se comunică, în conformitate cu legislaţia internă a statelor membre, fie autorităţii sau autorităţilor statelor membre desemnate în conformitate cu articolul 4k alineatul (2), fie autorităţilor vamale.
(3)Drepturile persoanelor cu privire la datele lor de înregistrare enumerate în anexa 38d şi prelucrate în sistemele naţionale se exercită în conformitate cu legislaţia statului membru care a stocat datele cu caracter personal respective, şi în special, atunci când este cazul, cu dispoziţiile de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE.
Art. 4t
Autorităţile naţionale de supraveghere a protecţiei datelor şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele lor respective, cooperează activ şi asigură o supraveghere coordonată a sistemului menţionat la articolul 4o alineatul (1).
*) Până la 1 iulie 2010, această modificare, în măsura în care se referă la articolul 4o alineatul (4), se aplică numai în cazul în care datele în cauză sunt disponibile în sistemele naţionale.
**) Modificarea, în măsura în care se referă la articolul 4o alineatul (1), se aplică de la 24 aprilie 2009.
***) Un stat membru poate aplica aceste modificări, în măsura în care se referă la articolul 4l, înainte de 1 iulie 2009. În acest caz, statul respectiv informează Comisia cu privire la data aplicării. Comisia publică informaţiile respective.
Art. 5
În sensul acestui titlu:
1.informaţii obligatorii:
reprezintă informaţiile tarifare sau informaţiile referitoare la origine obligatorii pentru administraţiile tuturor statelor membre ale Comunităţii atunci când condiţiile prevăzute la articolele 6 şi 7 sunt respectate;
2.solicitant:
- în ceea ce priveşte tariful vamal: reprezintă persoana care solicită autorităţilor vamale informaţii tarifare obligatorii;
- în ceea ce priveşte originea: reprezintă persoana care solicită autorităţilor vamale informaţii obligatorii privind originea şi are motive întemeiate de a face acest lucru;
3.titular:
reprezintă persoana în numele căreia se eliberează informaţiile obligatorii.
CAPITOLUL 2:Procedura de obţinere a informaţiilor obligatorii - Notificarea solicitantului şi transmiterea către Comisie
Art. 6
(1)Cererile de informaţii obligatorii se întocmesc în scris, fie către autorităţile vamale competente din statul membru sau statele membre în care urmează a se aplica aceste informaţii, fie către autorităţile vamale competente din statul membru de reşedinţă al solicitantului.
Cererile pentru informaţii tarifare obligatorii se întocmesc cu ajutorul unui formular conform modelului din anexa 1B.
(2)Cererea privind informaţiile tarifare obligatorii se referă la un singur tip de mărfuri. Cererea de informaţii privind originea se referă la un singur tip de mărfuri şi un singur set de circumstanţe ce conferă originea.
(3)_
A.Cererile pentru informaţiile tarifare obligatorii trebuie să includă următoarele date:
a)numele şi adresa titularului;
b)numele şi adresa solicitantului, în cazul în care acesta nu este titularul;
c)nomenclatura vamală în care urmează a se încadra mărfurile. În cazul în care solicitantul doreşte să obţină încadrarea mărfurilor într-una dintre nomenclaturile prevăzute la articolul 20 alineatul (3) litera (b) şi alineatul (6) litera (b) din cod, în cererea de informaţii obligatorii privind tarifele se face în mod expres menţiune la nomenclatura respectivă;
d)descrierea amănunţită a mărfurilor permiţând identificarea lor şi determinarea încadrării în nomenclatura vamală;
e)compoziţia mărfurilor şi metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia, în cazul în care încadrarea depinde de acest lucru;
f)mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau orice alte documente disponibile care pot ajuta autorităţile vamale la stabilirea încadrării corecte a mărfurilor din nomenclatura vamală se ataşează ca anexe;
g)încadrarea avută în vedere;
h)acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat în limba oficială (sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de către autorităţile vamale;
i)orice date ce urmează a se considera confidenţiale;
j)indicarea de către solicitant dacă, după cunoştinţele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori s-au eliberat informaţii tarifare obligatorii pentru mărfuri identice sau similare;
k)acceptul ca informaţiile furnizate să fie înregistrate într-o bancă de date a Comisiei şi ca elementele informaţiei tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schiţă, broşură etc., să fie făcute publice prin internet, cu excepţia informaţiilor pe care solicitantul le-a indicat ca fiind confidenţiale; se aplică prevederile în vigoare în ceea ce priveşte protecţia informaţiilor.
B.Cererile pentru informaţii obligatorii privind originea trebuie să includă următoarele date:
a)numele şi adresa titularului;
b)numele şi adresa solicitantului, în cazul în care acesta nu este titularul;
c)temeiul juridic, în sensul articolelor 22 şi 27 din cod;
d)descrierea amănunţită a mărfurilor şi încadrarea lor tarifară;
e)compoziţia mărfurilor şi metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia şi preţul lor de uzină, dacă este necesar;
f)condiţiile care permit identificarea originii, materiile prime folosite şi originea acestora, încadrarea tarifară, valorile corespunzătoare şi descrierea circumstanţelor (reguli de schimbare a poziţiei tarifare, valoarea adăugată, descrierea operaţiunii sau transformării sau orice altă regulă specifică) ce permit întrunirea condiţiilor; trebuie menţionate în mod special regula exactă de origine aplicată şi originea mărfurilor;
g)mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau alte documente disponibile privind compoziţia mărfurilor şi materialele componente şi care pot ajuta la descrierea procesului de fabricaţie sau transformare suferit de materiale;
h)acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat în limba oficială (sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de către autorităţile vamale;
i)orice date ce urmează a se considera confidenţiale, fie faţă de public, fie faţă de administraţii;
j)indicarea de către solicitant dacă, după cunoştinţele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori s-au eliberat informaţii obligatorii privind tarifele sau originea pentru mărfuri sau materiale identice sau similare cu cele menţionate la litera (d) sau (f);
k)acceptul ca informaţiile furnizate să poată fi stocate într-o bază de date a Comisiei cu acces public; totuşi, în afara articolului 15 din cod, se aplică dispoziţiile ce reglementează protecţia informaţiilor în vigoare în statele membre.
(4)În cazul în care, la primirea cererii, autorităţile vamale consideră că cererea nu conţine toate datele necesare pentru formularea unui răspuns în cunoştinţă de cauză, acestea cer solicitantului să prezinte informaţiile lipsă. Termenele de trei luni şi 150 de zile menţionate în articolul 7 încep din momentul în care autorităţile vamale au toate datele pentru a lua o decizie; autorităţile vamale trebuie să notifice solicitantului pentru primirea cererii acestuia şi să-i comunice data de la care începe termenul respectiv.
(5)Lista autorităţilor vamale desemnate de statele membre să primească cererile sau să elibereze informaţii obligatorii se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene.
Art. 7
(1)Informaţiile obligatorii se notifică solicitantului în scris cât mai curând posibil.
a)În ceea ce priveşte tariful vamal: dacă nu este posibilă notificarea solicitantului în termen de 3 luni de la acceptarea cererii, autorităţile vamale contactează solicitantul pentru a explica motivul întârzierii şi pentru a indica data la care anticipează că vor putea furniza informaţiile.
b)În ceea ce priveşte originea: notificarea trebuie efectuată în termen de 150 de zile de la data acceptării cererii.
(2)Informaţiile obligatorii se furnizează cu ajutorul unui formular în conformitate cu modelul din anexa 1 (informaţii tarifare obligatorii) sau anexa 1A (informaţii obligatorii privind originea). Notificarea trebuie să precizeze ce date urmează a se considera ca fiind furnizate pe bază confidenţială. Se va menţiona posibilitatea de a face recurs, prevăzută la articolul 243 din cod.
Art. 8
(1)În ceea ce priveşte informaţiile tarifare obligatorii, autorităţile vamale ale statelor membre transmit Comisiei, în cel mai scurt termen, următoarele elemente:
a)o copie a cererii de furnizare a informaţiilor tarifare obligatorii (care figurează în anexa 1b);
b)o copie a informaţiilor tarifare obligatorii comunicate (exemplarul 2 care figurează în anexa 1);
c)datele menţionate în exemplarul 4 care figurează în anexa 1.
În ceea ce priveşte informaţiile obligatorii referitoare la origine, acestea transmit, în cel mai scurt termen, elementele pertinente ale informaţiilor obligatorii comunicate cu privire la origine.
Transmisiile se efectuează prin mijloace telematice.
(2)La cererea unui stat membru, elementele obţinute în conformitate cu alineatul (1) îi sunt transmise de către Comisie în cel mai scurt termen. Aceste transmisii se efectuează prin mijloace telematice.
(3)Datele transmise din cererea de informaţii tarifare obligatorii, informaţiile tarifare obligatorii notificate şi datele care figurează în exemplarul 4 din anexa 1 sunt înregistrate într-o bancă centrală de date a Comisiei. Datele din informaţia tarifară obligatorie, inclusiv orice fotografie, schiţă, broşură etc., pot fi făcute cunoscute publicului pe internet, cu excepţia informaţiilor confidenţiale care figurează la rubricile 3 şi 8 din informaţia tarifară obligatorie comunicată.
Art. 9
(1)În cazul în care există informaţii obligatorii diferite:
- Comisia trebuie, la iniţiativa proprie, sau la cererea reprezentantului unui stat membru, să înscrie problema pe agenda Comitetului în vederea dezbaterii la şedinţa care se va desfăşura luna următoare sau, în lipsa acesteia, la următoarea şedinţă;
- în conformitate cu procedura Comitetului, Comisia va adopta o măsură pentru a asigura aplicarea uniformă a nomenclaturii vamale şi a regulilor de origine, unde ele sunt valabile, cât mai curând cu putinţă şi până la şase luni de la şedinţa menţionată la prima liniuţă.
(2)În sensul aplicării alineatului (1), informaţiile obligatorii privind originea se consideră diferite în cazul în care conferă origini diferite mărfurilor care:
- se încadrează la aceeaşi poziţie tarifară şi a căror origine a fost stabilită pe baza aceloraşi reguli şi
- au fost obţinute prin aceleaşi procedee de fabricaţie.
Art. 10
(1)Fără să aducă atingere dispoziţiilor articolelor 5 şi 64 din cod, informaţiile obligatorii se pot invoca numai de către titular.
(2)_
a)În ceea ce priveşte tariful vamal: autorităţile vamale pot cere titularului, atunci când completează formalităţile vamale, să informeze autorităţile vamale că se află în posesia informaţiilor tarifare obligatorii cu privire la mărfurile ce sunt vămuite.
b)În ceea ce priveşte originea: autorităţile responsabile cu verificarea aplicabilităţii informaţiilor obligatorii privind originea pot cere titularului, atunci când completează formalităţile, să informeze autorităţile respective că se află în posesia informaţiilor obligatorii privind originea mărfurilor pentru care sunt efectuate formalităţile.
(3)Titularul de informaţii obligatorii le poate folosi pentru anumite mărfuri numai în cazul în care face dovada:
a)în ceea ce priveşte tariful vamal: faţă de autorităţile vamale că mărfurile respective sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţiile prezentate;
b)în ceea ce priveşte originea: faţă de autorităţile menţionate la alineatul (2) litera (b) că mărfurile în cauză şi circumstanţele care le determină originea sunt conforme sub toate aspectele cu cele descrise în informaţiile prezentate.
(4)Autorităţile vamale (pentru informaţii tarifare obligatorii) sau autorităţile menţionate la alineatul (2) litera (b) (pentru informaţii obligatorii privind originea) pot cere ca aceste informaţii să fie traduse în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru interesat.
Art. 11
Informaţiile tarifare obligatorii furnizate de autorităţile vamale ale unui stat membru începând de la 1 ianuarie 1991 devin obligatorii pentru autorităţile competente ale tuturor statelor membre în aceleaşi condiţii.
Art. 12
(1)La adoptarea unuia dintre documentele sau a uneia dintre măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod, autorităţile vamale întreprind demersurile necesare pentru asigurarea condiţiilor ca informaţiile obligatorii să fie de la acea dată numai în conformitate cu documentul sau măsura respectivă.
(2)_
a)Pentru informaţii tarifare obligatorii, în sensul alineatului (1) de mai sus, data ce se ia în considerare va fi precum urmează:
- pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (i) din cod privind amendamentele la nomenclatura vamală, data aplicabilităţii lor;
- pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (i) din cod şi care stabilesc sau afectează încadrarea mărfurilor în nomenclatura vamală, data publicării lor în seria L a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene;
- pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod privind amendamentele la notele explicative la Nomenclatura Combinată, data publicării lor în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene;
- pentru deciziile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod, data deciziei;
- pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod referitoare la adoptarea unui aviz de clasificare sau a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura Sistemului Armonizat emise de Organizaţia Mondială a Comerţului, data comunicării de către Comisie în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene.
b)Pentru informaţiile obligatorii, în sensul alineatului (1), data ce se ia în considerare este precum urmează:
- pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (i) din cod privind determinarea originii mărfurilor şi regulile stipulate în articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii), data intrării lor în vigoare;
- pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod referitoare la amendamentele la notele explicative şi avizele adoptate la nivelul Comunităţii, data publicării acestora în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene;
- pentru deciziile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod, data deciziei;
- pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod referitoare la observaţiile privind originea sau notele explicative emise de Organizaţia Mondială a Comerţului, data comunicării de către Comisie în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene;
- pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod privind anexa la Acordul Organizaţiei Mondiale a Comerţului privind regulile de origine şi cele adoptate în acorduri internaţionale, data intrării în vigoare.
(3)Comisia comunică autorităţilor vamale cât de curând posibil datele de adoptare a măsurilor şi documentelor prevăzute în prezentul articol.
Art. 13
În cazul în care, ca urmare a punctului 2 de la articolul 12 alineatul (4) şi articolul 12 alineatul (5) din cod, informaţiile obligatorii sunt anulate sau încetează a mai fi valabile, autorităţile vamale care le-au furnizat trebuie să anunţe Comisia în cel mai scurt timp.
Art. 14
(1)În cazul în care titularul informaţiilor obligatorii care şi-au pierdut valabilitatea din motive prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod doreşte să folosească posibilitatea de a invoca astfel de informaţii pe o perioadă de timp în conformitate cu dispoziţiile alineatului (6) din articolul menţionat, el notifică autorităţile vamale, punând la dispoziţie documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificări pentru a se stabili dacă se îndeplinesc condiţiile relevante.
(2)În cazurile excepţionale în care Comisia, în conformitate cu dispoziţiile de la ultimul paragraf de la articolul 12 alineatul (7) din cod, adoptă o măsură derogatorie de la dispoziţiile alineatului (6) din articolul menţionat sau în cazul în care nu se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informaţiile tarifare obligatorii sau informaţiile obligatorii privind originea, autorităţile vamale trebuie să notifice în scris pe titular.
Art. 14a
(1)Fără a aduce atingere utilizării altor simplificări prevăzute de legislaţia vamală, autorităţile vamale pot, ca urmare a unei cereri a unui operator economic şi în conformitate cu articolul 5 a din cod, să elibereze următoarele certificate de operator economic autorizat (denumite în continuare «certificate AEO»):
a)un certificat AEO - Simplificări vamale pentru operatorii economici care solicită să beneficieze de simplificările prevăzute de legislaţia vamală şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 14h, 14i şi 14j;
b)un certificat AEO - Securitate şi siguranţă pentru operatorii economici care solicită să beneficieze de facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale care vizează securitatea şi siguranţa, aplicate la intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii sau la ieşirea acestor mărfuri de pe teritoriul menţionat anterior şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 14h - 14k;
c)un certificat AEO - Simplificări vamale/securitate şi siguranţă pentru operatorii economici care solicită să beneficieze de simplificările indicate la litera (a) şi de facilităţile indicate la litera (b) şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 14h - 14k.
(2)Autorităţile vamale ţin seama în mod corespunzător de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special de cele ale întreprinderilor mici şi mijlocii.
Art. 14b
(1)În cazul în care titularul unui certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c) solicită una sau mai multe autorizaţii menţionate la articolele 260, 263, 269, 272, 276, 277, 282, 283, 313a, 313b, 324a, 324e, 372, 454a, 912g, autorităţile vamale nu reexaminează condiţiile care au fost deja examinate cu ocazia acordării certificatului AEO.
(2)Atunci când o declaraţie sumară de intrare a fost depusă de titularul unui certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) literele (b) sau (c), biroul vamal competent poate informa operatorul economic autorizat, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii, că transportul a fost selectat pentru un control fizic suplimentar ca urmare a unei analize a riscurilor în ceea ce priveşte securitatea şi siguranţa. Operatorul economic autorizat nu este informat decât în cazul în care acest lucru nu dăunează controlului care urmează a fi efectuat.
Statele membre pot, cu toate acestea, să procedeze la un control fizic chiar în cazul în care un operator economic autorizat nu a fost informat, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii, că transportul a fost selectat pentru un astfel de control. Atunci când mărfurile sunt destinate să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii, primul paragraf şi paragraful al doilea se aplică mutatis mutandis.
(3)Titularii unui certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c), care importă sau exportă mărfuri, pot depune declaraţii sumare de intrare şi de ieşire care includ datele supuse unor cerinţe reduse, menţionate în secţiunea 2.5. din anexa 30a.
Transportatorii, transportatorii de mărfuri sau comisionarii în vamă care sunt titularii unui certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) şi efectuează importul sau exportul de mărfuri pentru titularii unui certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) pot, de asemenea, să depună declaraţii sumare de intrare şi de ieşire care includ datele supuse unor cerinţe reduse incluse în secţiunea 2.5 din anexa 30a.
Se poate cere titularilor unui certificat AEO, cărora li se aplică cerinţele reduse în materie de date, să furnizeze date suplimentare pentru a asigura buna funcţionarea a sistemelor prevăzute de acordurile internaţionale încheiate cu ţări terţe privind recunoaşterea reciprocă a certificatelor AEO şi a măsurilor legate de securitate.
(4)Titularul unui certificat AEO este supus unui număr mai mic de controale fizice şi documentare decât ceilalţi operatori economici. Autorităţile vamale pot decide altfel pentru a se ţine seama de o ameninţare excepţională sau de obligaţiile de control prevăzute de alte dispoziţii comunitare.
În cazul în care, ca urmare a unei analize a riscurilor, autoritatea vamală competentă decide, cu toate acestea, să procedeze la o examinare suplimentară a unui transport, acoperit de o declaraţie sumară de intrare sau de ieşire sau printr-o declaraţie vamală prezentată de un operator economic autorizat, aceasta efectuează cu prioritate controalele necesare. La cererea operatorului economic autorizat şi sub rezerva unui acord cu autoritatea vamală respectivă, controalele pot fi efectuate într-un alt loc decât biroul vamal respectiv.
(5)Avantajele prevăzute la alineatele (1) - (4) se acordă cu condiţia ca operatorul economic respectiv să furnizeze numerele certificatelor AEO necesare.
Art. 14c
(1)Cererea de certificat AEO este prezentată în scris sau în format electronic, în conformitate cu modelul inclus în anexa 1c.
(2)În cazul în care autoritatea vamală estimează că cererea nu conţine toate elementele cerute, aceasta invită solicitantul, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii, să furnizeze informaţiile utile, justificându-şi cererea.
Termenele menţionate la articolele 14l alineatul (1) şi 14o alineatul (2) încep să curgă de la data la care autoritatea vamală dispune de toate elementele de informare necesare pentru a hotărî. Autoritatea vamală informează operatorul economic cu privire la acceptarea cererii sale şi la data de la care curge termenul respectiv.
Art. 14d
(1)Cererea este prezentată uneia dintre următoarele autorităţi vamale:
a)autoritatea vamală a statului membru în care se ţine contabilitatea principală a solicitantului, în conformitate cu convenţiile vamale respective şi în care se realizează cel puţin o parte dintre operaţiunile acoperite de certificatul AEO;
b)autoritatea vamală a statului membru în care contabilitatea principală a solicitantului este, în conformitate cu convenţiile vamale respective, accesibilă autorităţii vamale competente în sistemul informatic al solicitantului cu ajutorul tehnologiilor informaţiei şi reţelelor informatice, în care se exercită activităţile de gestionare generală a serviciilor logistice ale solicitantului şi în care se realizează cel puţin o parte din operaţiunile pe care trebuie să le acopere certificatul AEO.
Contabilitatea principală a solicitantului, menţionată la literele (a) şi (b), include înregistrările contabile şi documentele care permit autorităţii vamale să verifice existenţa condiţiilor şi criteriilor necesare pentru obţinerea certificatului AEO.
(2)În cazul în care autoritatea vamală competentă nu poate fi determinată în conformitate cu modalităţile prevăzute la alineatul (1), cererea este prezentată uneia din următoarele autorităţi vamale:
a)autoritatea vamală a statului membru în care se ţine contabilitatea principală a solicitantului, în conformitate cu convenţiile vamale respective;
b)autoritatea vamală a statului membru în care contabilitatea principală a solicitantului este accesibilă în temeiul convenţiilor vamale respective, astfel cum se indică la alineatul (1) litera (b), şi în care se exercită activităţile de gestionare generală a serviciilor logistice ale solicitantului.
(3)În cazul în care o parte din înregistrările contabile şi documentele respective se păstrează într-un alt stat membru decât cel al autorităţii vamale căreia i-a fost adresată cererea în conformitate cu alineatul (1) sau (2), solicitantul completează, în mod corespunzător, rubricile 13, 16, 17 şi 18 din formularul de cerere din anexa 1c.
(4)În cazul în care solicitantul dispune de o instalaţie de depozitare sau de alte spaţii într-un alt stat membru decât cel al autorităţii vamale căreia i-a fost adresată cererea în conformitate cu alineatul (1) sau (2), el indică acest lucru la rubrica 13 din formularul de cerere din anexa 1 c, pentru a facilita examinarea condiţiilor aplicabile instalaţiei de depozitare sau altor spaţii de către autorităţile vamale din acest stat membru.
(5)Procedura de consultare menţionată la articolul 14m se aplică în cazurile menţionate la alineatele (2), (3) şi (4) din prezentul articol.
(6)Solicitantul stabileşte un punct de contact central uşor accesibil sau desemnează o persoană de contact din administraţia sa pentru ca autorităţile vamale să poată dispune de toate informaţiile necesare pentru a stabili respectarea condiţiilor de acordare a certificatului AEO.
(7)Solicitantul este obligat, în măsura posibilului, să transmită datele necesare autorităţilor vamale prin mijloace electronice.
Art. 14e
Comisiei i se comunică de către statele membre o listă a autorităţilor lor competente cărora trebuie să li se adreseze cererile şi orice modificare ulterioară adusă acestora. Comisia transmite aceste informaţii celorlalte state membre sau le publică pe Internet.
De asemenea, aceste autorităţi acţionează ca autorităţi vamale emitente ale certificatelor AEO.
Art. 14f
Cererea nu este acceptată în unul dintre următoarele cazuri:
(a)cererea nu respectă articolele 14c şi 14d;
(b)solicitantul a fost condamnat pentru o infracţiune gravă legată de activitatea sa economică sau este implicat într-o procedură de faliment la momentul prezentării cererii;
(c)reprezentantul în vamă al solicitantului a fost condamnat pentru o infracţiune gravă legată de reglementările vamale, comisă în cadrul activităţii sale de reprezentant legal;
(d)cererea este prezentată în termen de trei ani de la data revocării certificatului AEO, astfel cum prevede articolul 14v alineatul (4).
Art. 14g
Nu este necesar ca solicitantul să fie stabilit pe teritoriul vamal al Comunităţii în următoarele cazuri:
(a)în cazul în care un acord internaţional între Comunitate şi o ţară terţă în care operatorul economic este stabilit prevede recunoaşterea reciprocă a certificatelor AEO şi defineşte modalităţile administrative de realizare a controalelor adecvate care trebuie efectuate, dacă este cazul, în numele autorităţii vamale a statului membru respectiv;
(b)în cazul în care o cerere de acordare a unui certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) este prezentată de către o companie aeriană sau maritimă care nu este stabilită în Comunitate dar care dispune aici de un birou regional şi beneficiază deja de simplificările prevăzute la articolele 324e, 445 sau 448.
În cazul prevăzut la primul paragraf litera (b), se consideră că solicitantul a îndeplinit condiţiile menţionate la articolele 14h, 14i şi 14j, dar acesta trebuie să îndeplinească condiţiile enunţate la articolul 14k alineatul (2).
Art. 14h
(1)Antecedentele în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor vamale menţionate la articolul 5a alineatul (2) prima liniuţă din cod sunt considerate ca fiind adecvate în cazul în care, în cursul celor trei ani anteriori prezentării cererii, niciuna din următoarele persoane nu a comis o încălcare gravă sau încălcări repetate ale legislaţiei vamale:
a)solicitantul;
b)persoanele responsabile din societatea solicitantului sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia;
c)dacă este cazul, reprezentantul în vamă al solicitantului;
d)persoana responsabilă cu problemele vamale din societatea solicitantului.
Cu toate acestea, antecedentele în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor vamale pot fi considerate adecvate în cazul în care autoritatea vamală competentă estimează că aceste încălcări au o importanţă neglijabilă în raport cu numărul sau amploarea operaţiunilor vamale şi nu creează îndoieli cu privire la buna credinţă a solicitantului.
(2)În cazul în care persoanele care exercită controlul asupra societăţii solicitantului sunt stabilite sau rezidente într-o ţară terţă, autorităţile vamale evaluează respectarea de către acestea a cerinţelor vamale pe baza înregistrărilor contabile şi a informaţiilor disponibile.
(3)În cazul în care solicitantul este stabilit de mai puţin de trei ani, autorităţile vamale evaluează respectarea de către acesta a cerinţelor vamale pe baza înregistrărilor contabile şi a informaţiilor disponibile.
Art. 14i
Pentru a permite autorităţilor vamale să stabilească faptul că solicitantul dispune de un sistem eficient de gestionare a documentelor comerciale şi, dacă este cazul, a celor de transport, menţionat la articolul 5 a alineatul (2) a doua liniuţă din cod, solicitantul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
(a)să utilizeze un sistem contabil care să fie compatibil cu principiile contabile general admise, aplicate în statul membru unde se ţine contabilitatea şi care va facilita controalele vamale prin audit;
(b)să permită accesul fizic sau electronic al autorităţii vamale la registrele vamale şi, dacă este cazul, la registrele sale de transport;
(c)să dispună de un sistem logistic care să facă distincţia între mărfurile comunitare şi mărfurile necomunitare;
(d)să dispună de o organizare administrativă care să corespundă tipului şi dimensiunii întreprinderii şi care să fie adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri şi de un sistem de control intern care să permită constatarea tranzacţiilor ilegale sau defectuoase;
(e)dacă este cazul, să dispună proceduri satisfăcătoare de gestionare a licenţelor şi a autorizaţiilor referitoare la măsurile privind politica comercială sau la schimburile de produse agricole;
(f)să dispună de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor şi a informaţiilor întreprinderii şi de protecţie împotriva pierderii datelor;
(g)să sensibilizeze personalul cu privire la necesitatea de a informa autorităţile vamale în cazul unor dificultăţi în îndeplinirea cerinţelor şi de a stabili contacte corespunzătoare pentru a informa autorităţile vamale cu privire la astfel de situaţii;
(h)să fi luat măsuri adecvate de securitate a tehnologiilor informaţiei pentru a proteja sistemul informatic al solicitantului împotriva oricărei intruziuni neagreate şi a-şi securiza documentaţia.
Un solicitant care cere un certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) nu este obligat să răspundă cerinţei enunţate la primul paragraf litera (c) din prezentul articol.
Art. 14j
(1)Condiţia privind solvabilitatea financiară a solicitantului, menţionată la articolul 5a alineatul (2) a treia liniuţă din cod, este considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care această solvabilitate poate fi atestată pentru ultimii trei ani.
În sensul prezentului articol, se înţelege prin solvabilitate o bună situaţie financiară, suficientă pentru a permite solicitantului să-şi îndeplinească obligaţiile, având în vedere caracteristicile tipului de activitate comercială.
(2)În cazul în care solicitantul este stabilit de mai puţin de trei ani, solvabilitatea sa financiară este analizată în baza înregistrărilor contabile şi a informaţiilor disponibile.
Art. 14k
(1)Standardele de securitate şi de siguranţă ale solicitantului, menţionate la articolul 5a alineatul (2) a patra liniuţă din cod, sunt considerate ca fiind satisfăcătoare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)clădirile utilizate în cadrul operaţiunilor acoperite de certificat sunt construite din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal şi oferă o protecţie împotriva intruziunilor ilegale;
b)există măsuri de control adecvate pentru a împiedica accesul neautorizat în zonele de expediere, pe cheiurile de încărcare şi în zonele de încărcare;
c)măsurile privind manipularea mărfurilor includ protecţia împotriva introducerii, substituirii sau pierderii de materiale şi alterarea unor unităţi de încărcare;
d)există, dacă este cazul, proceduri care permit asigurarea gestionării licenţelor de import şi/sau de export legate de interdicţii sau de restricţii şi distingerea acestor mărfuri de alte mărfuri;
e)solicitantul a luat măsuri care permit identificarea cu precizie a partenerilor săi comerciali, astfel încât să securizeze lanţul logistic internaţional;
f)solicitantul efectuează, în măsura în care legislaţia permite acest lucru, o anchetă de securitate privind eventualii viitori salariaţi, care ocupă posturi sensibile sub aspectul securităţii şi procedează la un control periodic al antecedentelor acestora;
g)solicitantul se asigură că personalul respectiv participă activ la programe de sensibilizare cu privire la chestiunile de securitate.
(2)În cazul în care o companie aeriană sau maritimă care nu este stabilită în Comunitate dar care dispune de un birou regional aici şi beneficiază de simplificările definite la articolele 324e, 445 sau 448 prezintă o cerere de certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (b), aceasta trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:
a)să fie titularul unui certificat de securitate şi/sau de siguranţă recunoscut la nivel internaţional, eliberat pe baza convenţiilor internaţionale care reglementează sectoarele de transport respective;
c)să fie titularul unui certificat eliberat într-o ţară situată în afara teritoriului vamal al Comunităţii, în cazul în care un acord bilateral încheiat între Comunitatea Europeană şi această ţară terţă prevede acceptarea certificatului menţionat anterior, sub rezerva condiţiilor stabilite în acest acord.
În cazul în care compania aeriană sau maritimă este titulara unui certificat menţionat la litera (a) de la alineatul menţionat anterior, aceasta trebuie să îndeplinească criteriile enunţate la alineatul (1). Autoritatea vamală emitentă consideră că criteriile definite la alineatul (1) sunt îndeplinite în măsura în care criteriile respective pentru eliberarea acestui certificat internaţional sunt identice sau comparabile cu cele enunţate la alineatul menţionat anterior.
În cazul în care compania aeriană este un agent abilitat, condiţiile stabilite la alineatul (1) sunt considerate ca fiind îndeplinite în ceea ce priveşte amplasamentele şi operaţiunile pentru care solicitantul a obţinut statutul de agent abilitat, în măsura în care condiţiile pentru acordarea statutului de agent abilitat sunt identice sau comparabile cu cele enunţate la alineatul (1).
(3)În cazul în care solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal al Comunităţii şi este un agent abilitat sau un expeditor cunoscut, conform definiţiilor de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, şi îndeplineşte cerinţele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 185/2010, condiţiile stabilite la alineatul (1) sunt considerate îndeplinite în ceea ce priveşte amplasamentele şi operaţiunile pentru care solicitantul a obţinut statutul de agent abilitat sau de expeditor cunoscut, în măsura în care condiţiile pentru acordarea statutului de agent abilitat sau de expeditor cunoscut sunt identice sau comparabile cu cele prevăzute la alineatul (1).
(4)În cazul în care solicitantul, stabilit în Comunitate, este titularul unui certificat de securitate şi/sau de siguranţă recunoscut la nivel internaţional, eliberat pe baza unor convenţii internaţionale, a unui certificat de securitate şi/sau de siguranţă european, eliberat pe baza legislaţiei comunitare, a unui standard internaţional al Organizaţiei internaţionale de standardizare sau a unui standard european al organismelor europene de standardizare, criteriile enunţate la alineatul (1) sunt considerate ca fiind îndeplinite în măsura în care criteriile necesare pentru eliberarea certificatelor respective sunt identice sau comparabile cu cele prevăzute de prezentul regulament.
(b)să fie un agent abilitat, conform definiţiei de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) („agent abilitat „) şi să îndeplinească cerinţele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 185/2010 al Comisiei (**);
(*) JO L 97, 9.4.2008, p. 72.
(**) JO L 55, 5.3.2010, p. 1.
Art. 14l
(1)Autoritatea vamală emitentă comunică solicitarea autorităţilor vamale din toate celelalte state membre în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii menţionate anterior, în conformitate cu articolul 14c, cu ajutorul sistemului de comunicare menţionat la articolul 14x.
(2)În cazul în care autoritatea vamală a unui alt stat membru dispune de informaţii utile, care pot influenţa acordarea certificatului, aceasta le comunică autorităţii vamale pentru eliberarea certificatelor în termen de 3 5 de zile calendaristice de la data comunicării prevăzută la alineatul (1), cu ajutorul sistemului de comunicare menţionat la articolul 14x.
Art. 14m
(1)Autorităţile vamale din statele membre se consultă în cazul în care autoritatea vamală emitentă nu poate verifica respectarea unuia sau a mai multor criterii stabilite la articolele 14g - 14k datorită lipsei de informaţii sau a imposibilităţii de a verifica aceste informaţii. În acest caz, autorităţile vamale din statele membre procedează la consultarea, în termen de 60 de zile calendaristice de la data notificării informaţiei de către autoritatea vamală emitentă, pentru a permite acordarea certificatului AEO sau respingerea cererii în termenele prevăzute la articolul 14o alineatul (2).
În cazul în care autoritatea vamală consultată nu răspunde în termen de 60 de zile lucrătoare, autoritatea consultantă poate considera, sub responsabilitatea autorităţii consultate, că respectivele criterii care au făcut obiectul consultării sunt respectate. Acest termen poate fi prelungit în cazul în care solicitantul procedează la ajustări pentru a răspunde acestor criterii şi informează cu privire la aceasta autoritatea consultată şi autoritatea consultantă.
(2)În cazul în care, ca urmare a examinării menţionate la articolul 14n, autoritatea vamală consultată stabileşte că solicitantul nu corespunde unuia sau mai multor criterii prevăzute, ea transmite rezultatele acestei examinări, documentate corespunzător, autorităţii vamale emitente, care respinge cererea. Se aplică dispoziţiile articolului 14o alineatele (4), (5) şi (6).
Art. 14n
(1)Autoritatea vamală emitentă examinează dacă sunt respectate condiţiile şi criteriile pentru eliberarea certificatului AEO, enunţate la articolele 14g - 14k. Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 14k este examinată pentru toate spaţiile în care solicitantul îşi exercită activităţile vamale. Această examinare şi rezultatele sale sunt documentate de autoritatea vamală.
În cazul în care numărul spaţiilor este important şi când termenul de eliberare a certificatului nu permite examinarea fiecăruia dintre ele, dar când autoritatea vamală este sigură că solicitantul aplică în toate spaţiile sale standardele de securitate utilizate în mod obişnuit, aceasta poate decide să nu examineze decât o parte reprezentativă a spaţiilor respective.
(2)Autoritatea vamală emitentă poate accepta concluziile formulate de către un expert în domeniile menţionate la articolele 14i, 14j şi 14k în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor şi a criteriilor stabilite la articolele menţionate anterior. Acest expert nu poate avea legătură cu solicitantul.
Art. 14o
(1)Autoritatea vamală emitentă eliberează certificatul AEO, stabilit în conformitate cu modelul din anexa 1d.
(2)Autoritatea vamală eliberează certificatul AEO sau respinge cererea de eliberare a acestuia în termen de 120 de zile calendaristice de la data primirii cererii, în conformitate cu articolul 14c. În cazul în care autoritatea vamală nu este în măsură să respecte acest termen, acesta poate fi prelungit cu 60 de zile calendaristice. În acest caz, autoritatea vamală informează solicitantul cu privire la motivele prelungirii, înaintea expirării termenului de 120 de zile calendaristice.
(3)Perioada menţionată la alineatul (2) prima teză poate fi de asemenea prelungită în cazul în care, pe parcursul examinării criteriilor, solicitantul procedează la ajustări pentru a îndeplini criteriile menţionate anterior şi informează autoritatea competentă cu privire la aceasta.
(4)În cazul în care rezultatele examinării efectuate în conformitate cu articolele 14l, 14m şi 14n riscă să ducă la respingerea cererii, autoritatea vamală emitentă le comunică solicitantului şi îi acordă posibilitatea de a reacţiona în termen de 30 de zile calendaristice înainte ca cererea să fie efectiv respinsă. Termenul menţionat la alineatul (2) prima teză se suspendă în consecinţă.
(5)Respingerea unei cereri nu duce la revocarea automată a autorizaţiilor existente, eliberate în temeiul legislaţiei vamale.
(6)În cazul respingerii unei cereri, autoritatea vamală informează solicitantul cu privire la motivele care au determinat această decizie. Decizia de respingere se notifică solicitantului în termenele prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4),
Art. 14p
Autoritatea vamală emitentă informează autorităţile vamale din celelalte state membre, în termen de cinci zile lucrătoare şi cu ajutorul sistemului de comunicare menţionat la articolul 14x, că a fost eliberat un certificat AEO. Respingerea cererii se notifică în acelaşi termen.
Art. 14q
(1)Certificatul AEO produce efecte din a zecea zi lucrătoare de la data eliberării sale.
(2)Certificatul AEO este recunoscut în toate statele membre.
(3)Durata de valabilitate a certificatului AEO nu este limitată.
(4)Autorităţile vamale controlează în permanenţă respectarea, de către operatorul economic autorizat, a condiţiilor şi criteriilor care îi sunt aplicabile.
(5)Autoritatea vamală emitentă procedează la o reexaminare a criteriilor şi condiţiilor în următoarele cazuri:
a)modificări importante ale legislaţiei comunitare relevante;
b)existenţa unor elemente care permit în mod rezonabil să se considere că operatorul economic autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile aplicabile.
În cazul în care un certificat AEO a fost eliberat unui solicitant stabilit de mai puţin de trei ani, se asigură un control riguros în cursul primului an ulterior eliberării.
Se aplică articolul 14n alineatul (2).
Concluziile reexaminării sunt puse la dispoziţia autorităţilor vamale din toate statele membre prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x.
Art. 14r
(1)Autoritatea vamală emitentă suspendă statutul de operator economic autorizat în următoarele cazuri:
a)în cazul în care nerespectarea condiţiilor sau a criteriilor de eliberare a certificatului AEO a fost constatată;
b)în cazul în care autorităţile vamale au motive suficiente să considere că operatorul economic autorizat a comis un act pasibil de urmărire penală şi legat de o încălcare a legislaţiei vamale.
Cu toate acestea, în cazul menţionat la primul paragraf litera (b), autoritatea vamală poate decide să nu suspende statutul de operatorul economic autorizat în cazul în care consideră că o infracţiune are o importanţă neglijabilă având în vedere numărul sau volumul operaţiunilor vamale şi nu suscită nicio îndoială în ceea ce priveşte buna credinţă a operatorului economic autorizat.
Înainte de a lua o decizie, autorităţile vamale comunică concluziile lor operatorului economic respectiv. Acesta este autorizat să îşi reglementeze situaţia şi/sau să-şi exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Cu toate aceasta, suspendarea produce efecte imediat ce natura sau nivelul ameninţării cu privire la securitatea şi siguranţa cetăţenilor, la sănătatea publică sau mediul înconjurător cere acest lucru. Autoritatea vamală care procedează la suspendare informează de îndată autorităţile vamale din celelalte state membre, prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x, pentru ca acestea să poată lua deciziile necesare.
(2)În cazul în care titularul certificatului AEO nu reglementează situaţia menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) în termenul de 30 de zile calendaristice, menţionat la alineatul (1) paragraful al treilea, autoritatea vamală competentă informează operatorul economic în cauză de faptul că statutul său de operator economic autorizat se suspendă pe o perioadă de 30 de zile calendaristice, pentru ca acesta să poată lua măsurile necesare pentru reglementarea situaţiei sale. Autorităţile vamale din celelalte state membre sunt, de asemenea, informate cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x.
(3)În cazul în care titularul certificatului AEO a comis un act menţionat la alineatul (1) primul paragraf litera (b), autoritatea vamală emitentă suspendă statutul de operator economic autorizat pe toată durata procedurii judiciare. Ea informează titularul certificatului cu privire la aceasta. Autorităţile vamale din celelalte state membre sunt, de asemenea, informate cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x.
(4)În cazul în care operatorul economic respectiv nu a fost în măsură să-şi reglementeze situaţia în 30 de zile calendaristice, dar poate furniza dovezi că pot fi respectate condiţiile în cazul în care termenul de suspendare este prelungit, autoritatea vamală emitentă suspendă statutul de operator economic autorizat pentru încă 30 de zile calendaristice.
Art. 14s
(1)Suspendarea nu aduce atingere procedurilor vamale începute înainte de data suspendării şi care nu sunt încă încheiate.
(2)Suspendarea nu are efecte automate asupra autorizaţiilor acordate fără trimitere la certificatul AEO, cu condiţia ca motivele suspendării să nu privească, de asemenea, autorizaţiile menţionate anterior.
(3)Suspendarea nu are efecte automate asupra autorizaţiilor de utilizare a simplificărilor vamale acordate pe baza certificatului AEO şi ale căror condiţii sunt îndeplinite în continuare.
(4)În cazul unui certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (c), atunci când condiţiile prevăzute la articolul 14k sunt singurele pe care operatorul economic în cauză nu le îndeplineşte, statutul de operator economic autorizat este parţial suspendat şi un nou certificat AEO, astfel cum este menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a), poate fi eliberat la cererea operatorului menţionat anterior.
Art. 14t
(1)Atunci când operatorul economic a luat, la cererea autorităţilor vamale, măsurile necesare pentru a se conforma condiţiilor şi criteriilor pe care trebuie să le respecte orice operator economic autorizat, autoritatea vamală emitentă anulează suspendarea şi informează operatorul economic în cauză cu privire la aceasta, precum şi autorităţile vamale din celelalte state membre. Suspendarea poate fi anulată înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul 14r alineatul (2) sau alineatul (4).
În situaţia menţionată la articolul 14s alineatul (4), autoritatea vamală care a procedat la suspendare, restabileşte certificatul suspendat. Aceasta revocă ulterior certificatul AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a).
(2)În cazul în care operatorul economic în cauză nu ia măsurile necesare în cursul perioadei de suspendare, prevăzută la articolul 14r alineatul (2) sau alineatul (4), autoritatea vamală emitentă revocă certificatul AEO şi informează imediat autorităţile vamale din celelalte state membre cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x.
În situaţia menţionată la articolul 14s alineatul (4), certificatul iniţial este revocat în consecinţă şi doar noul certificat, astfel cum este prevăzut la articolul 14a alineatul (1) litera (a), este valabil.
Art. 14u
(1)În cazul în care un operator economic autorizat se află temporar în incapacitatea de a respecta unul din criteriile stabilite la articolul 14a, acesta poate cere suspendarea statutului său de operator economic autorizat. În acest caz, el informează autoritatea vamală emitentă cu privire la aceasta, precizând data la care va putea îndeplini din nou criteriile. El comunică, de asemenea, autorităţii vamale emitente toate măsurile prevăzute, precum şi calendarul de punere în aplicare a acestora.
Autoritatea vamală respectivă adresează această notificare autorităţilor vamale din celelalte state membre, prin sistemul de comunicare prevăzut la articolul 14x.
(2)În cazul în care operatorul economic autorizat nu-şi reglementează situaţia în perioada indicată în notificarea sa, autoritatea vamală emitentă îi poate acorda un termen suplimentar rezonabil, cu condiţia ca acesta să fi acţionat cu bună-credinţă. Această prelungire se notifică autorităţilor vamale din celelalte state membre, prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x.
În toate celelalte cazuri, certificatul AEO este revocat, iar autoritatea vamală emitentă informează imediat autorităţile vamale din celelalte state membre cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x.
(3)În cazul în care măsurile necesare nu sunt luate în perioada de suspendare, se aplică articolul 14v.
Art. 14v
(1)Autoritatea vamală emitentă revocă certificatul AEO în următoarele cazuri:
a)în cazul în care operatorul economic autorizat nu ia măsurile menţionate la articolul 14t alineatul (1);
b)în cazul în care operatorul economic autorizat a comis o încălcare gravă a legislaţiei vamale şi atunci când au fost epuizate toate căile de atac;
c)în cazul în care operatorul economic autorizat nu ia măsurile necesare în perioada de suspendare prevăzute la articolul 14u;
d)atunci când operatorul economic autorizat cere acest lucru.
Cu toate acestea, în cazul menţionat la litera (b), autoritatea vamală poate decide să nu revoce certificatul AEO atunci când consideră că încălcarea legislaţiei are o importanţă neglijabilă în ceea ce priveşte numărul sau volumul operaţiunilor vamale şi nu creează nicio îndoială în ceea ce priveşte buna credinţă a respectivului operator economic autorizat.
(2)Revocarea certificatelor produce efecte din ziua următoare datei notificării.
În cazul unui certificat AEO, astfel cum este menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (c), În cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 14k sunt singurele pe care operatorul economic în cauză nu le îndeplineşte, certificatul este revocat de către autoritatea vamală emitentă şi se eliberează un nou certificat AEO, astfel cum se prevede la articolul 14a alineatul (1) litera (a).
(3)Autoritatea vamală emitentă informează imediat autorităţile vamale din celelalte state membre cu privire la revocarea unui certificat AEO, prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 14x.
(4)Operatorul economic în cauză nu este autorizat să prezinte o nouă cerere de certificat AEO în termen de trei ani de la data retragerii, cu excepţia cazurilor de revocare menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d).
Art. 14w
(1)Operatorul economic autorizat informează autoritatea vamală emitentă cu privire la orice eveniment survenit după eliberarea certificatului şi este în măsură să aibă o influenţă asupra menţinerii sau asupra conţinutului acestuia din urmă.
(2)Toate informaţiile utile de care dispune autoritatea vamală emitentă sunt comunicate autorităţilor vamale din celelalte state membre în care operatorul economic autorizat îşi exercită activităţile vamale.
(3)În cazul în care o autoritate vamală revocă o autorizaţie specifică acordată unui operator economic autorizat, pe baza certificatului său AEO, pentru utilizarea unei anumite simplificări vamale stabilite, astfel cum se prevede la articolele 260, 263, 269, 272, 276, 277, 282, 283, 313a, 313b, 324a, 324e, 372, 454a şi 912g, ea informează cu privire la aceasta autoritatea vamală care a eliberat certificatul AEO.
(4)Autoritatea vamală emitentă pune imediat la dispoziţia autorităţii naţionale competente responsabile cu securitatea aviaţiei civile următoarele informaţii minime de care dispune referitoare la statutul de operator economic autorizat:
(a)certificatul AEO - securitate şi siguranţă (AEOS) şi certificatul AEO - simplificări vamale/securitate şi siguranţă (AEOF), inclusiv numele titularului certificatului şi, dacă este cazul, modificarea sau revocarea acestora sau suspendarea statutului de operator economic autorizat, precum şi motivele care stau la baza acestor decizii;
(b)informaţii cu privire la faptul dacă amplasamentul specific în cauză a fost vizitat de către autorităţile vamale, data ultimei vizite şi scopul vizitei (monitorizare, reevaluare, proces de autorizare);
(c)orice reevaluări ale certificatelor AEOS şi AEOF şi rezultatele acestora.
Autorităţile vamale naţionale, în acord cu autoritatea naţională competentă responsabilă cu securitatea aviaţiei civile, stabileşte modalităţile detaliate pentru efectuarea schimbului de informaţii menţionat la primul paragraf care nu este inclus în sistemul electronic de informare şi de comunicare menţionat la articolul 14x, până cel târziu la 1 martie 2015.
Autorităţile naţionale responsabile cu siguranţa aviaţiei civile care prelucrează informaţiile respective le utilizează exclusiv în scopul programelor relevante privind agenţii abilitaţi sau expeditorii cunoscuţi şi iau măsuri tehnice şi organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea acestor informaţii.
Art. 14x
(1)Un sistem electronic de informare şi de comunicare, definit de comun acord de Comisie şi autorităţile vamale, se utilizează în scopul comunicării şi schimbului de informaţii între aceste autorităţi, precum şi pentru transmiterea de informaţii Comisiei şi operatorilor economici.
(2)Comisia şi autorităţile vamale stochează şi au acces, prin intermediul sistemului menţionat la alineatul (1), la următoarele informaţii:
a)datele, transmise prin mijloace electronice, care sunt incluse în cereri;
b)certificatele AEO şi, dacă este cazul, modificarea acestora, revocarea acestora sau suspendarea statutului de operator economic autorizat;
c)orice altă informaţie utilă.
(2a) După caz, în special atunci când statutul de operator economic autorizat este luat ca bază pentru acordarea aprobării sau a unor autorizaţii sau facilităţi în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, accesul la informaţiile menţionate la articolul 14w alineatul (4) literele (a) şi (c) poate fi acordat, de asemenea, autorităţii naţionale competente responsabile cu securitatea aviaţiei civile.
(3)Autoritatea vamală emitentă notifică eliberarea, modificarea, revocarea unui certificat AEO sau suspendarea statutului de operator economic autorizat birourilor de analiză a riscurilor din statul membru de care depinde autoritatea respectivă. De asemenea, aceasta informează toate autorităţile emitente din toate celelalte state membre.
(4)Comisia poate pune lista operatorilor economici autorizaţi la dispoziţia publicului, pe internet, cu acordul prealabil al operatorilor menţionaţi anterior. Această listă se actualizează.
*) Modificarea articolului 14b alineatele (2) şi (3) se aplica de la 1 iulie 2009.
[textul din partea 1, titlul III a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 4. din Regulamentul 1602/24-iul-2000]
Art. 35
Prezentul capitol prevede, pe de o parte, pentru textilele şi articolele textile cuprinse în secţiunea XI a Nomenclaturii Combinate şi, pe de altă parte, pentru alte produse decât textilele şi articole textile, prelucrările sau transformările care se consideră a corespunde criteriilor prevăzute la articolul 24 din cod şi care conferă produselor menţionate originea ţării în care s-au efectuat.
Prin "ţară" se înţelege, după caz, o ţară terţă sau Comunitatea.
SUBSECŢIUNEA 1:Textile şi articole textile cuprinse în secţiunea XI a Nomenclaturii Combinate
Art. 36
În cazul textilelor şi articolelor textile care se încadrează în secţiunea XI a Nomenclaturii Combinate, potrivit dispoziţiilor articolului 37, se consideră transformare completă prelucrarea sau transformarea ce conferă originea în temeiul articolului 24 din cod.
Art. 37
Operaţiunile de prelucrare sau transformare în urma cărora produsele obţinute se încadrează într-una dintre poziţiile tarifare ale Nomenclaturii Combinate, diferită de cele aferente diferitelor materiale neoriginare, se consideră transformare completă.
Cu toate acestea, pentru produsele enumerate în anexa 10, se consideră complete numai transformările specifice prevăzute în coloana 3 din respectiva anexă în legătură cu fiecare produs obţinut, indiferent dacă ele presupun o schimbare a încadrării tarifare.
Metoda de aplicare a regulilor din anexa 10 este descrisă în notele introductive din anexa 9.
Art. 38
În aplicarea articolului precedent, următoarele prelucrări sau transformări sunt întotdeauna considerate insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă se schimbă sau nu poziţia tarifară:
a)manipulările destinate să asigure păstrarea în aceeaşi stare a produselor pe durata transportului şi depozitării (ventilaţie, întindere, uscare, eliminare a părţilor deteriorate şi alte operaţiuni similare);
b)operaţiuni simple constând în înlăturarea prafului, cernere, triere, clasificarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de produse), spălarea, debitarea;
c)_
(i)schimbări de ambalaje şi separări sau unificări de transporturi de mărfuri;
(ii)simpla punere în saci, lăzi, cutii, fixarea pe planşete şi alte operaţiuni simple de ambalare;
d)aplicarea de însemne, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;
e)simpla asamblare a părţilor în vederea constituirii unui produs complet;
f)o combinaţie de două sau mai multe operaţiuni prevăzute la literele (a)-(e).
SUBSECŢIUNEA 2:Alte produse decât textile sau articole textile, care se încadrează la secţiunea XI din Nomenclatura Combinată
Art. 39
În cazul produselor obţinute care sunt enumerate în anexa 11, sunt considerate ca operaţiuni de prelucrare sau transformare, care conferă originea, în temeiul articolului 24 din cod, prelucrările sau transformările enumerate în coloana 3 din anexă.
Metoda de aplicare a regulilor din anexa 11 este descrisă în notele introductive din anexa 9.
SUBSECŢIUNEA 3:Dispoziţii comune pentru toate produsele
Art. 40
În cazul în care listele din anexele 10 şi 11 prevăd că originea este dobândită dacă valoarea materialelor fără origine folosite nu depăşeşte un anume procent din preţul franco fabrică al produselor obţinute, acest procent se calculează după cum urmează:
- termenul "valoare" reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare sau, dacă aceasta nu se cunoaşte şi nu se poate stabili, primul preţ verificabil plătit pentru aceste materiale în ţara de transformare;
- expresia "preţ franco fabrică" reprezintă preţul de fabrică al produsului obţinut din care s-au dedus toate taxele interne care sunt, sau pot fi, restituite când respectivul produs se exportă;
- sintagma "valoarea dobândită ca rezultat al operaţiunilor de asamblare" reprezintă creşterea în valoare care rezultă din operaţiunile de asamblarea propriu-zise, inclusiv orice operaţiune de finisare şi de control, şi, eventual, din incorporarea oricăror piese originare din ţara în care au fost efectuate aceste operaţiuni, inclusiv profitul şi costurile generale suportate în ţara respectivă ca urmare a operaţiunilor menţionate anterior.
Art. 41
(1)Accesoriile, piesele de schimb sau sculele livrate o dată cu orice echipament, maşină, aparat sau vehicul şi care fac parte din echipamentul standard se consideră că au aceeaşi provenienţă cu acel (acea) echipament, maşină, aparat sau vehicul."
(2)Piesele de schimb esenţiale destinate echipamentelor, maşinilor, aparatelor sau vehiculelor puse în liberă circulaţie sau exportate anterior se consideră ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective, cu condiţia respectării condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune.
Art. 42
Prezumţia de origine menţionată la articolul precedent se acceptă numai:
- dacă aceasta este necesară pentru importul în ţara de destinaţie;
- în cazul în care utilizarea respectivelor piese de schimb esenţiale în echipamente, maşini, aparate sau vehicule în faza de producţie a acestora nu ar fi împiedicat conferirea originii comunitare sau a originii ţării de producţie echipamentelor, maşinilor, aparatelor sau vehiculelor.
Art. 43
În sensul articolului 41, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)"echipament, maşină, aparat sau vehicul": mărfurile enumerate în secţiunile XVI, XVII şi XVIII ale Nomenclaturii Combinate;
b)"piese de schimb esenţiale": piese care sunt:
- componente în absenţa cărora nu se poate asigura funcţionarea corectă a produselor menţionate la litera (a) şi puse în liberă circulaţie sau exportate anterior;
- caracteristice acestor mărfuri şi
- destinate pentru întreţinerea curentă şi înlocuirea unor piese de acelaşi tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.
Art. 44
În cazul în care se prezintă o cerere autorităţilor competente sau instituţiilor abilitate ale statelor membre în vederea obţinerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esenţiale în sensul articolului 41, certificatul şi cererea referitoare la acesta trebuie să includă în caseta 6 (Numărul de ordine - Mărci şi numere - Numărul şi natura coletelor - Descrierea mărfurilor) o declaraţie a persoanei interesate din care să rezulte că respectivele mărfuri sunt destinate întreţinerii curente a unui echipament, a unei maşini, a unui aparat sau vehicul exportat anterior, împreună cu descrierea exactă a echipamentului, maşinii, aparatului sau vehiculului respectiv.
În măsura în care este posibil, persoana interesată precizează, de asemenea, datele înscrise pe certificatul de origine (autoritatea emitentă, numărul şi data eliberării certificatului) sub acoperirea căruia s-a exportat echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul pentru a cărui întreţinere sunt destinate piesele.
Art. 45
În cazul în care originea pieselor de schimb esenţiale menţionate la articolul 41 trebuie dovedită în vederea punerii lor în liberă circulaţie în cadrul Comunităţii prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să includă datele prevăzute la articolul 44.
Art. 46
Pentru a asigura aplicarea regulilor prevăzute în prezenta secţiune, autorităţile competente ale statelor membre pot solicita dovezi suplimentare, îndeosebi:
- prezentarea facturii sau a unei copii a facturii aferente echipamentului, maşinii, aparatului sau vehiculului pus în liberă circulaţie sau exportat anterior;
- contractul sau o copie a contractului sau orice alt document care să dovedească faptul că livrarea se efectuează în cadrul serviciului normal de întreţinere.
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii privind certificatele de origine universale
Art. 47
Atunci când originea unei mărfi este sau trebuie dovedită la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să fie întocmit de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de către ţara emitentă;
b)să conţină toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referă, în special:
- numărul de colete, natura lor, mărcile şi numerele coletelor;
- tipul de marfă;
- greutatea brută şi netă a mărfii; aceste date putând fi totuşi înlocuite cu alte date, cum ar fi numărul sau volumul, atunci când marfa este supusă unor modificări considerabile de greutate pe durata transportului sau când greutatea sa nu poate fi apreciată sau când identificarea se realizează în mod normal prin alte caracteristici de acest fel;
- numele expeditorului;
c)să certifice fără nici un dubiu că marfa respectivă este originară dintr-o anumită ţară.
Art. 48
(1)Certificatele de origine eliberate de autorităţile competente sau organismele abilitate ale statelor membre trebuie să respecte condiţiile stabilite la articolul 47 literele (a) şi (b).
(2)Certificatele şi cererile aferente se întocmesc pe formulare care corespund modelelor din anexa 12.
(3)Aceste de certificate de origine atestă că mărfurile sunt originare din Comunitate.
Cu toate acestea, atunci când necesităţile de export impun, certificatele pot atesta că mărfurile sunt originare dintr-un anumit stat membru.
În orice situaţie, simpla certificare a originii comunitare este admisă atunci când condiţiile prevăzute la articolul 24 din cod sunt îndeplinite numai ca urmare a unui cumul de operaţiuni efectuate în mai multe state membre.
Art. 49
Certificatele de origine se eliberează pe baza cererii scrise a persoanei interesate.
Dacă circumstanţele justifică acest lucru, în special în cazul în care solicitantul desfăşoară permanent operaţiuni de export, statele membre pot renunţa să solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operaţiune de export, cu condiţia respectării dispoziţiilor în materie de origine.
În cazurile justificate de cerinţele comerciale, se pot elibera una sau mai multe copii suplimentare ale certificatului de origine.
Aceste copii se întocmesc în conformitate cu modelul din anexa 12.
Art. 50
(1)Formatul certificatului este 210 x 297 mm, se acceptă o toleranţă în lungime de la maximum 5 mm în minus până la 8 mm în plus. Hârtia folosită este de culoare albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris şi cântărind cel puţin 64 g/m2 sau între 25 şi 30 g/m2 când se foloseşte hârtie pentru poştă aeriană. Faţa originalului are imprimat un fond ghioşat, de culoare sepia, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.
(2)Formularul de cerere se tipăreşte în limba oficială sau în una ori mai multe dintre limbile oficiale ale statului membru exportator; formularul certificatului de origine se tipăreşte în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii sau, în funcţie de uzanţele şi cerinţele comerciale, în orice altă limbă.
(3)Statele membre îşi rezervă dreptul de a tipări formularele certificatelor de origine sau pot încredinţa tipărirea lor unor imprimerii aprobate de acestea. În acest din urmă caz, fiecare certificat trebuie să facă trimitere la această aprobare. Fiecare certificat de origine trebuie să aibă inscripţionate numele şi adresa imprimeriei sau un semn prin care aceasta să poată fi identificată. Aceasta are, de asemenea, un număr de serie tipărit sau ştampilat, cu ajutorul căruia să poată fi identificată.
Art. 51
Formularele de cerere şi certificatele de origine se completează la maşina de scris sau de mână cu litere de tipar, în mod identic, în una din limbile oficiale ale Comunităţii sau, în funcţie de uzanţele şi cerinţele comerciale, în orice altă limbă.
Art. 52
Fiecare certificat de origine menţionat la articolul 48 are un număr de serie prin care să poată fi identificat. Cererea pentru certificat şi toate exemplarele certificatului trebuie să aibă acelaşi număr.
Autorităţile competente sau organismele abilitate ale statelor membre pot numerota aceste documente în ordinea eliberării lor.
Art. 53
Autorităţile competente ale statelor membre decid ce date suplimentare, dacă este cazul, să se înscrie în cerere. Aceste date suplimentare trebuie să se limiteze la strictul necesar.
Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu dispoziţiile pe care le adoptă în conformitate cu alineatul precedent. Comisia comunică de îndată aceste informaţii celorlalte state membre.
Art. 54
Autorităţile competente sau organismele abilitate ale statelor membre care au eliberat certificate de origine trebuie să păstreze cererile timp de minimum doi ani.
Cu toate acestea, cererile pot fi păstrate şi sub formă de copii, cu condiţia ca ele să aibă aceeaşi valoare probantă în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.
SUBSECŢIUNEA 2:Dispoziţii specifice referitoare la certificate de origine pentru anumite produse agricole care beneficiază de regimuri speciale de import
Art. 55
Articolele 56-65 definesc condiţiile în care sunt utilizate certificatelor de origine referitoare la produse agricole originare din ţări terţe pentru care s-au instituit regimuri speciale de import nepreferenţiale, în măsura în care aceste regimuri se referă la dispoziţiile următoare.
SUBSECŢIUNEA 21:a) Certificate de origine
Art. 56
(1)Certificatele de origine aferente produselor agricole originare din ţări terţe pentru care se instituie regimuri speciale de import nepreferenţiale se întocmesc pe formulare în conformitate cu modelul din anexa 13.
(2)Astfel de certificate se eliberează de către autorităţile guvernamentale competente ale ţărilor terţe interesate denumite în continuare "autorităţi emitente", dacă produsele la care se referă certificatele se consideră ca originare din aceste ţări în sensul dispoziţiilor în vigoare în cadrul Comunităţii.
(3)Aceste certificate trebuie, de asemenea, să certifice toate informaţiile necesare prevăzute în legislaţia comunitară privind regimurile speciale de import menţionate la articolul 55.
(4)Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice privind regimurile speciale de import menţionate la articolul 55, termenul de valabilitate al certificatelor de origine este de 10 luni de la data eliberării lor de către autorităţile emitente.
Art. 57
(1)Certificatele de origine întocmite în conformitate cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni constau dintr-un singur exemplar identificat prin menţiunea "original" înscrisă lângă titlul documentului.
Dacă sunt necesare exemplare suplimentare, acestea poartă menţiunea "copie" înscrisă lângă titlul documentului.
(2)Autorităţile competente din cadrul Comunităţii acceptă ca valabil numai originalul certificatului de origine.
Art. 58
(1)Formatul certificatul de origine este 210x297 mm; se admite o toleranţă de la maximum 5 mm în minus la 8 mm în plus în ceea ce priveşte lungimea. Hârtia trebuie să fie albă, fără pastă mecanică şi să cântărească cel puţin 40 g/m2. Faţa originalului are imprimat un fond ghioşat, de culoare galbenă, care să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.
(2)Formularele certificatului se tipăresc şi se completează în una din limbile oficiale ale Comunităţii.
Art. 59
(1)Formularele certificatului se completează la maşina de scris cu caractere de tipar sau cu ajutorul unui sistem mecanografic sau printr-un procedeu similar.
(2)Certificatul nu trebuie să conţină ştersături sau suprascriere. Orice modificare se face prin tăierea menţiunilor eronate şi prin adăugarea, după caz, a datelor corecte. Aceste modificări trebuie aprobate de către persoana care le-a făcut şi vizate de autorităţile emitente.
Art. 60
(1)Certificatele de origine eliberate în conformitate cu articolele 56-59 trebuie să conţină în caseta 5 datele suplimentare ce pot fi cerute, după caz, pentru aplicarea regimurilor speciale de import aferente în conformitate cu dispoziţiile articolului 56 alineatul (3).
(2)Spaţiile nefolosite din casetele 5, 6 şi 7 se barează cu un X astfel încât să nu se poată face adăugiri ulterioare.
Art. 61
Fiecare certificat de origine trebuie să aibă un număr de serie, tipărit sau netipărit, care să-l individualizeze şi trebuie să prezinte ştampila autorităţii emitente, precum şi semnătura persoanei sau persoanelor abilitate.
Certificatul se eliberează atunci când se exportă produsele la care se referă şi autorităţile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat eliberat.
Art. 62
În mod excepţional, certificatele de origine menţionate mai sus pot fi eliberate după exportul produselor la care se referă, în cazul în care nu au fost eliberate la data exportului ca urmare a unor erori involuntare, omisiuni sau circumstanţe speciale.
Autorităţile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la articolele 56-61 decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul corespunzător.
Certificatele eliberate retroactiv poartă următoarea menţiune:
- expedido a posteriori,
- udstedt efterfolgende,
- Nachtraglich ausgestellt,
- Issued retrospectively,
- Delivre a posteriori,
- rilasciato a posteriori,
- afgegeven a posteriori,
- emitido a posteriori,
- eliberat ulterior
în rubrica "Observaţii".
- Izdano naknadno,
SUBSECŢIUNEA 22:b) Cooperarea administrativă
Art. 63
(1)Atunci când regimurile speciale de import pentru anumite produse agricole prevăd folosirea certificatului de origine menţionat la articolele 56-62, aplicarea regimurilor respective este condiţionată de instituirea unei proceduri de cooperare administrativă, fără a aduce atingere unei eventuale derogări prevăzute în regimul special de import în cauză.
În acest sens, ţările terţe interesate transmit Comisiei Comunităţilor Europene:
- numele şi adresele autorităţilor emitente ale certificatelor de origine, precum şi specimenele ştampilelor pe care le folosesc;
- numele şi adresele autorităţilor guvernamentale către care trebuie trimise cererile de control a posteriori al certificatelor de origine prevăzute la articolul 64 de mai jos.
Comisia transmite toate informaţiile de mai sus autorităţilor competente ale statelor membre.
(2)În cazul în care ţările terţe interesate nu transmit Comisiei informaţiile prevăzute la alineatul (1), autorităţile competente ale Comunităţii refuză dreptul de acces la regimurile speciale de import.
Art. 64
(1)Controlul a posteriori al certificatelor de origine prevăzute la articolele 56-62 se face prin sondaj şi ori de câte ori există îndoieli asupra autenticităţii sau exactităţii informaţiilor pe care le conţin acestea.
În ceea ce priveşte originea, controlul se desfăşoară la iniţiativa autorităţilor vamale.
În scopul aplicării reglementărilor agricole, controlul se poate desfăşura, când este cazul, de către alte autorităţi competente.
(2)Pentru aplicarea dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile competente din Comunitate returnează certificatul de origine sau o copie a acestuia autorităţii guvernamentale desemnate de către ţara exportatoare, indicând, dacă este cazul, motivele de formă sau de fond care justifică ancheta. Dacă se prezintă o factură, originalul sau copia acesteia se anexează la certificatul de origine returnat. Autorităţile furnizează, de asemenea, toate informaţiile obţinute care sugerează că datele înscrise pe certificate sunt incorecte sau că certificatul nu este autentic.
În cazul în care aplicarea regimurilor speciale de import este suspendată până la obţinerea rezultatelor controlului, autorităţile vamale din Comunitate acordă liberul de vamă produselor sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.
Art. 65
(1)Rezultatele controalelor a posteriori se comunică autorităţilor competente din cadrul Comunităţii în cel mai scurt termen posibil.
Rezultatele menţionate trebuie să facă posibil să se stabilească dacă certificatele de origine returnate în condiţiile prevăzute la articolul 64 se aplică mărfurilor efectiv exportate şi dacă acestea din urmă pot efectiv să conducă la aplicarea respectivului regim special de import.
(2)Dacă nu se dă un răspuns la cererile de control a posteriori într-un termen limită de maximum 6 luni, autorităţile competente din cadrul Comunităţii refuză definitiv acordarea dreptului de a beneficia de regimuri speciale de import.
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 66
Prezenta secţiune stabileşte regulile referitoare la definirea conceptului de «produse originare», precum şi procedurile şi metodele de cooperare administrativă aferente, în scopul aplicării sistemului generalizat de preferinţe tarifare (SGP) acordate de Uniunea Europeană ţărilor în curs de dezvoltare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), denumit în continuare «sistemul».
(*)JO L 303, 31.10.2012, p. 1.
Art. 66a
(1)Articolele 68-71 şi 90-97j se aplică de la data aplicării sistemului de autocertificare a originii de către exportatorii înregistraţi («sistemul exportatorilor înregistraţi») de către ţările beneficiare şi statele membre.
(2)Articolele 97k - 97w se aplică atât timp cât ţările beneficiare şi statele membre eliberează certificate de origine tip A şi, respectiv, certificate de circulaţie EUR.1, sau exportatorii lor întocmesc declaraţii pe factură, în conformitate cu articolele 91 şi 91a.
Art. 67
(1)În scopul aplicării prezentei secţiuni şi a secţiunii IA din prezentul capitol, se aplică următoarele definiţii:
a)«ţară beneficiară» reprezintă o ţară sau un teritoriu, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 978/2012;
b)«fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;
c)«material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului;
d)«produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operaţiune de fabricare;
e)«mărfuri» reprezintă atât materialele, cât şi produsele;
f)«cumul bilateral» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare din Uniunea Europeană, să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva ţară beneficiară;
g)«cumul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia» reprezintă un sistem care permite ca produsele originare din Norvegia, Elveţia sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva ţară beneficiară înainte de a fi importate în Uniunea Europeană;
h)«cumul regional» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare dintr-o ţară care face parte dintr-un grup regional să fie considerate materiale originare din altă ţară din acelaşi grup regional (sau dintr-o ţară din alt grup regional în cazul în care este autorizat cumulul între grupuri) atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva ţară;
i)«cumul extins» reprezintă un sistem, autorizat de Comisie la cererea unei ţări beneficiare, care permite ca anumite materiale, originare dintr-o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în vigoare, să fie considerate originare din ţara beneficiară respectivă atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva ţară;
j)«materiale fungibile» reprezintă materialele de aceeaşi natură şi calitate comercială, având aceleaşi caracteristici tehnice şi fizice şi neputând fi distinse unele de altele odată încorporate în produsul final;
k)«grup regional» reprezintă un grup de ţări între care se aplică cumulul regional;
l)«valoarea în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (Acordul OMC privind evaluarea în vamă);
m)«valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 13a, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ care poate fi stabilit plătit pentru materiale în ţara de producţie; în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispoziţiile prezentei litere se aplică mutatis mutandis;
n)«preţ franco fabrică» reprezintă preţul plătit pentru un produs fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate şi toate celelalte costuri de producţie aferente, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat.
În cazul în care preţul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în ţara de producţie, preţul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;
o)conţinut maxim de materiale neoriginare" reprezintă conţinutul maxim de materiale neoriginare permis astfel încât o fabricare să poată fi considerată prelucrare sau transformare suficientă pentru a conferi produsului caracterul de produs originar. Poate fi exprimat ca procentaj din preţul franco fabrică al produsului sau ca procentaj din greutatea netă a materialelor utilizate, clasificate la un anumit grup de capitole sau la un anumit capitol, o anumită poziţie sau o anumită subpoziţie;
p)«greutate netă» reprezintă greutatea mărfurilor în sine, fără materiale sau recipiente de ambalat de orice natură;
q)capitole", "poziţii" şi "subpoziţii" reprezintă capitolele, poziţiile şi subpoziţiile (coduri de patru sau şase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat, cu modificările efectuate în conformitate cu recomandarea din 26 iunie 2004 a Consiliului de cooperare vamală;
r)«clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziţie sau subpoziţie din Sistemul armonizat;
s)«transport» reprezintă produsele care sunt:
fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie
- sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice;
t)«exportator» reprezintă persoana care exportă mărfurile către Uniunea Europeană sau către o ţară beneficiară şi care este în măsură să facă dovada originii respectivelor mărfuri, indiferent dacă este sau nu fabricantul mărfurilor sau dacă întreprinde el însuşi formalităţile de export;
u)«exportator înregistrat» înseamnă:
(i)un exportator care este stabilit într-o ţară beneficiară şi este înregistrat pe lângă autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă în scopul exportului de produse în cadrul sistemului, fie în Uniune, fie către altă ţară beneficiară cu care cumulul regional este posibil; sau
(ii)un exportator care este stabilit într-un stat membru şi este înregistrat pe lângă autorităţile vamale din statul membru respectiv în scopul exportului de produse originare din Uniune care urmează să fie utilizate ca materiale într-o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral; sau
(iii)un re-expeditor de mărfuri care este stabilit într-un stat membru şi este înregistrat pe lângă autorităţile vamale din statul membru respectiv în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare în vederea re-expedierii de produse originare în altă parte din interiorul teritoriului vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia, Elveţia sau Turcia (denumit în continuare «re-expeditor înregistrat»);
v)«atestat de origine» înseamnă un atestat întocmit de către exportatorul sau re-expeditorul mărfurilor care indică faptul că produsele care fac obiectul atestatului respectă regulile de origine ale sistemului.
(11)(1a)În sensul alineatului (1) litera (a), în cazul în care se face trimitere la o «ţară beneficiară», termenul reprezintă, de asemenea, şi nu poate depăşi limitele mării teritoriale a respectivei ţări sau a respectivului teritoriu în sensul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (Convenţia de la Montego Bay, 10 decembrie 1982).
(2)În sensul alineatului (1) litera (n), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menţionat la alineatul (1) litera (n) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.
(3)În sensul alineatului (1) litera (u), în cazul în care exportatorul este reprezentat în scopul efectuării formalităţilor de export, iar reprezentantul exportatorului este, de asemenea, un exportator înregistrat, reprezentantul respectiv nu îşi va utiliza numărul său de exportator înregistrat.
Art. 68
(1)Pentru a asigura o aplicare adecvată a sistemului, ţările beneficiare se angajează:
a)să creeze şi să menţină structurile şi sistemele administrative necesare pentru aplicarea şi gestionarea, pe teritoriul lor, a normelor şi procedurilor prevăzute la prezenta secţiune, inclusiv, acolo unde este cazul, dispoziţiile necesare pentru aplicarea cumulului;
b)să asigure cooperarea autorităţilor lor competente cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) litera (b) constă în:
a)furnizarea, la cererea Comisiei, a oricărui sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a sistemului în ţara în cauză, inclusiv cu ocazia vizitelor de control la faţa locului efectuate de Comisie sau de autorităţile vamale ale statelor membre;
b)fără a aduce atingere articolelor 97g şi 97h, verificarea caracterului originar al produselor, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune, inclusiv prin vizite la faţa locului, la cererea Comisiei sau a autorităţilor vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
(3)Ţările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menţionat la alineatul (1) cu cel puţin trei luni înainte de data la care intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
Art. 69
(1)Ţările beneficiare notifică Comisiei autorităţile situate pe teritoriul lor care:
a)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză sau acţionează sub autoritatea guvernului şi deţin competenţa de a înregistra exportatorii în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele privind înregistrarea, precum şi de a revoca înregistrarea;
b)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză şi sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre, astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
Ele informează Comisia cu privire la denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor menţionate. Notificarea se transmite Comisiei cu cel puţin trei luni înainte de data la care ţările beneficiare intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
(2)Statele membre informează Comisia cu privire la denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor lor vamale care:
a)deţin competenţa de a înregistra exportatorii şi re-expeditorii de mărfuri în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele privind înregistrarea, precum şi de a revoca înregistrarea;
b)sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu autorităţile competente din ţările beneficiare, astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.
Art. 69a
(1)Comisia instituie sistemul REX şi îl pune la dispoziţie până la 1 ianuarie 2017.
(2)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare şi autorităţile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 13c, alocă fără întârziere numărul de exportator înregistrat exportatorului sau, după caz, re-expeditorului de mărfuri şi introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare şi data de la care înregistrarea este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
În cazul în care autorităţile competente consideră că informaţiile furnizate în cerere sunt incomplete, acestea informează exportatorul fără întârziere.
Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare şi autorităţile vamale ale statelor membre actualizează datele pe care le-au înregistrat. Acestea modifică datele menţionate imediat după ce au fost informate de exportatorul înregistrat în conformitate cu articolul 93.
Art. 69b
(1)Comisia se asigură că accesul la sistemul REX este acordat în conformitate cu prezentul articol.
(2)Comisia are acces să consulte toate datele.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare au acces să consulte datele privind exportatorii înregistraţi de către acestea.
(4)Autorităţile vamale ale statelor membre au acces să consulte datele înregistrate de acestea, de către autorităţile vamale ale altor state membre şi de către autorităţile competente din ţările beneficiare, precum şi de cele din Norvegia, Elveţia şi Turcia. Accesul la date menţionat are loc în scopul efectuării verificării declaraţiilor în conformitate cu articolul 68 din Codul Vamal sau al controlului declaraţiilor în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din Codul Vamal.
(5)Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităţilor competente ale ţărilor beneficiare.
În măsura în care prin acordul menţionat la articolul 97g, Norvegia şi Elveţia au convenit cu Uniunea să utilizeze acelaşi sistem REX, Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităţilor vamale din aceste ţări. Un acces securizat la sistemul REX va fi, de asemenea, acordat Turciei după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii.
(6)În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, autorităţile competente din ţara beneficiară îşi păstrează accesul la sistemul REX atât cât este necesar pentru a le permite să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul articolului 71.
(7)Comisia pune următoarele date la dispoziţia publicului, cu acordul dat de exportator prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 13c:
a)numele exportatorului înregistrat;
b)adresa locului în care este stabilit exportatorul înregistrat;
c)detaliile de contact, astfel cum se specifică în caseta 2 din formularul prevăzut în anexa 13c;
d)o descriere cu titlu orientativ a mărfurilor care fac obiectul tratamentului preferenţial, inclusiv o listă orientativă a poziţiilor sau capitolelor din Sistemul armonizat, astfel cum se specifică în caseta 4 din formularul prevăzut în anexa 13c;
e)numărul EORI sau numărul de identificare a operatorului (TIN) corespunzător exportatorului înregistrat. Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.
(8)Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziţia publicului:
a)numărul exportatorului înregistrat;
b)data de la care înregistrarea este valabilă;
c)data revocării înregistrării, după caz;
d)informaţii care indică dacă înregistrarea este valabilă şi pentru exporturile către Norvegia, Elveţia şi Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii;
e)data ultimei sincronizări între sistemul REX şi site-ul internet public.
Art. 69c
(1)Datele înregistrate în sistemul REX se prelucrează numai în scopul aplicării sistemului astfel cum se prevede în prezenta secţiune.
(2)Exportatorii înregistraţi primesc informaţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE. În plus, aceştia primesc, de asemenea, următoarele informaţii:
a)informaţii privind temeiul juridic al operaţiunilor de prelucrare la care urmează să fie supuse datele;
b)perioada de păstrare a datelor.
Exportatorii înregistraţi primesc aceste informaţii prin intermediul unei notificări anexate cererii de obţinere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 13c.
(3)Fiecare autoritate competentă din ţările beneficiare menţionate la articolul 69 alineatul (1) litera (a) şi fiecare autoritate vamală din statele membre menţionate la articolul 69 alineatul (2) litera (a) care a introdus date în sistemul REX este considerată ca fiind operatorul responsabil cu prelucrarea acestor date.
Comisia se consideră ca fiind operator asociat în ceea ce priveşte prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistraţi vor obţine toate drepturile lor.
(4)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor care sunt stocate în sistemul REX enumerate în anexa 13c şi prelucrate în cadrul sistemelor naţionale se exercită în conformitate cu legislaţia în materie de protecţie a datelor care transpune Directiva 95/46/CE din statul membru care stochează datele lor.
(5)Statele membre care copiază în sistemele lor naţionale datele din sistemul REX la care au acces, păstrează actualizate datele copiate.
(6)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor lor de înregistrare de către Comisia Europeană se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(7)Orice cerere formulată de un exportator înregistrat de exercitare a dreptului de acces, rectificare, ştergere sau blocare a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se depune la operatorul de date şi este prelucrată de acesta.
În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere Comisiei fără să fi încercat să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date a exportatorului înregistrat.
În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reuşit să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere către Comisie, care acţionează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a şterge sau de a bloca datele.
(8)Autorităţile naţionale de supraveghere a protecţiei datelor şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, cooperează şi asigură o supraveghere coordonată a datelor de înregistrare.
Autorităţile menţionate, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, fac schimb de informaţii relevante, îşi oferă reciproc asistenţă la efectuarea auditurilor şi inspecţiilor, examinează dificultăţile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluţii comune la orice probleme survenite şi promovează cunoaşterea drepturilor privind protecţia datelor, după caz.
Art. 70
Comisia publică pe site-ul său de internet datele de la care ţările beneficiare încep aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi. Comisia actualizează aceste informaţii.
Art. 70a
(1)Unitatea de avut în vedere în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni o reprezintă produsul respectiv, care este considerat unitatea de bază la determinarea încadrării folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.
Rezultă că:
a)atunci când un produs alcătuit dintr-un grup sau un ansamblu de articole este încadrat potrivit Sistemului Armonizat într-o singură poziţie tarifară, întregul reprezintă unitatea de avut în vedere;
b)atunci când o expediţie constă dintr-un număr identic de produse încadrate la aceeaşi poziţie tarifară din Sistemul Armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.
(2)Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este încadrat cu produsul pe care îl conţine, acesta trebuie considerat ca făcând un tot cu produsul în scopul determinării originii.
Art. 71
În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, obligaţia de a oferi cooperarea administrativă prevăzută la articolele 69, 69a, 86 alineatul (10) şi 97g se aplică în continuare pentru acea ţară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.
SUBSECŢIUNEA 2:Definirea conceptului de produse originare
Art. 72
Următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o ţară beneficiară:
(a)produsele obţinute integral în ţara respectivă în sensul articolului 75;
(b)produsele obţinute în ţara respectivă care conţin materiale ce nu au fost obţinute integral acolo, cu condiţia ca aceste materiale să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 76.
Art. 72a
(1)Atunci când mărfurile originare într-o ţară membră a unui grup regional sunt prelucrate sau transformate în altă ţară din acelaşi grup regional, ele au originea ţării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca:
a)valoarea adăugată în acea ţară în sensul alineatului (3) să fie mai mare decât cea mai mare valoare în vamă a produselor folosite care provin din una dintre celelalte ţări ale grupului regional şi
b)prelucrarea sau transformarea efectuată în acea ţară să o depăşească pe aceea stabilită la articolul 70 şi, în cazul produselor textile, toate operaţiunile menţionate în anexa 16.
(2)Atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile privind originea de la alineatul (1) literele (a) şi (b), produsele au originea ţării din grupul regional care deţine valoarea cea mai ridicată în vamă a produselor care provin din alte ţări ale grupului regional.
(3)«Valoarea adăugată» reprezintă preţul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate originare din altă ţară a grupului regional.
(4)Dovada statutului orignar al mărfurilor exportate dintr-o ţară a unui grup regional într-o altă ţară din acelaşi grup cu scopul de a fi utilizate în prelucrări şi transformări ulterioare sau de a fi reexportate fără a fi prelucrate sau transformate se stabileşte cu ajutorul unui certificat de origine tip A emis în prima ţară.
(5)Dovada statutului originar al mărfurilor exportate dintr-o ţară a unui grup regional către Comunitate, dobândit sau menţinut în condiţiile articolului 72, ale prezentului articol şi ale articolului 72b, se stabileşte cu ajutorul unui certificat de origine tip A sau a declaraţiei pe factură eliberată în ţara respectivă pe baza unui certificat de origine tip A eliberat în conformitate cu dispoziţiile alineatului (4).
(6)Ţara de origine se indică în rubrica 12a certificatului de origine tip A sau în declaraţia pe factură, acea ţară fiind:
- în cazul produselor exportate fără a mai fi prelucrate sau transformate în conformitate cu alineatul (4), ţara de fabricaţie;
- în cazul produselor exportate după ce au mai fost prelucrate sau transformate, ţara de origine determinată în conformitate cu alineatul (1).
Art. 72b
(1)Articolele 72 şi 72a se aplică numai în cazul în care:
a)dispoziţiile ce reglementează schimburile comerciale în contextul cumulului regional, ca între ţările grupului regional, sunt identice cu cele prevăzute în prezenta secţiune;
b)fiecare ţară din grupul regional s-a angajat să respecte sau să asigure respectarea condiţiilor prezentei secţiuni şi să asigure cooperarea administrativă necesară atât cu Comunitatea, cât şi cu celelalte ţări ale grupului regional pentru a asigura eliberarea corectă a certificatelor de origine tip A şi verificarea certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură.
Acest angajament se transmite Comisiei prin intermediul următoarelor secretariate, după caz:
(i)grupul I: Secretariatul general al Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN);
(ii)grupul II: Comitetul mixt permanent pentru origine - Comunitatea Ţărilor Andine - Piaţa Comună a Americii Centrale şi Panama (Comité Conjunto Permanente de Origen Comunidad Andina - Mercado Común Centroamericano y Panamá);
(iii)grupul III: Secretariatul Asociaţiei Sud-Asiatice de Cooperare Regională (SAARC).
(2)Comisia informează statele membre când sunt respectate condiţiile stabilite în alineatul (1), în cazul fiecărui grup regional.
(3)Articolul 78 alineatul (1) litera (b) nu se aplică produselor originare din oricare din ţările grupului regional în cazul în care ele tranzitează teritoriul oricărei alte ţări din acelaşi grup, chiar dacă ele au mai fost prelucrate sau transformate, sau nu, în ţara tranzitată.
Art. 73
(1)Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea caracterului de produs originar stabilite la prezenta subsecţiune trebuie să fie îndeplinite în ţara beneficiară în cauză.
(2)Dacă produsele originare exportate din ţara beneficiară către altă ţară sunt returnate, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra autorităţilor competente că:
a)produsele returnate sunt aceleaşi cu cele exportate şi
b)nu au fost supuse niciunei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea ţară sau pe durata exportului.
Art. 74
(1)Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulaţie în Uniunea Europeană sunt aceleaşi cu cele exportate din ţara beneficiară din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună sau a adăugării sau aplicării de marcaje, etichete, sigilii sau orice alte documente pentru a asigura respectarea cerinţelor interne specifice, aplicabile în Uniune, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulaţie.
(2)Produsele importate într-o ţară beneficiară în scopul cumulului în temeiul articolelor 84, 8 5 sau 86 sunt aceleaşi cu cele exportate din ţara din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună înainte de a fi declarate în vederea regimului vamal relevant în ţara de import.
(3)Depozitarea produselor sau a transporturilor este permisă cu condiţia ca acestea să rămână sub supraveghere vamală în ţara sau ţările de tranzit.
(4)Este permisă divizarea transporturilor dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea acestuia, cu condiţia ca mărfurile în cauză să rămână sub supraveghere vamală în ţara sau ţările de tranzit.
(5)Se consideră că dispoziţiile de la alineatele (1)-(4) sunt respectate, cu excepţia cazurilor în care autorităţile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autorităţile vamale pot solicita declarantului să facă dovada conformităţii, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, cum ar fi conosamente, sau dovezi factuale sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau orice alte dovezi legate de mărfurile în sine.
Art. 75
(1)Următoarele sunt considerate ca fiind obţinute integral într-o ţară beneficiară:
a)produsele minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor ţării respective;
b)plantele şi produsele vegetale crescute şi recoltate în ţara respectivă;
c)animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d)produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
e)produsele obţinute de la animale sacrificate născute şi crescute în ţara respectivă;
f)produsele obţinute din activităţi de vânătoare sau de pescuit în ţara respectivă;
g)produsele de acvacultura, dacă peştii, crustaceele şi moluştele sunt născute şi crescute în ţara respectivă;
h)produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute de navele ţării respective din mările aflate în afara oricăror ape teritoriale;
i)produsele obţinute pe navele-uzină ale ţării respective exclusiv din produsele menţionate la litera (h);
j)articolele uzate colectate în ţara respectivă şi care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
k)deşeurile şi rebuturile provenind din operaţiuni de fabricare desfăşurate în ţara respectivă;
l)produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara oricăror ape teritoriale, cu condiţia ca ţara respectivă să aibă drepturi exclusive de exploatare;
m)produsele fabricate în ţara respectivă exclusiv din produsele enunţate la literele (a)-(l).
(2)Termenii «navele ţării respective» şi «navele-uzină ale ţării respective» utilizaţi la alineatul (1) literele (h) şi (i) se aplică numai navelor şi navelor-uzină care respectă următoarele cerinţe:
a)sunt înmatriculate în ţara beneficiară sau într-un stat membru,
b)navighează sub pavilionul ţării beneficiare sau al unui stat membru,
c)îndeplinesc una din următoarele condiţii:
(i)sunt deţinute în proporţie de cel puţin 50 % de cetăţeni ai ţării beneficiare sau ai statelor membre sau
(ii)sunt deţinute de societăţi
- care au sediul social şi sediul principal de activitate în ţara beneficiară sau în statele membre şi
- care sunt deţinute în proporţie de cel puţin 50 % de ţara beneficiară sau de statele membre ori de instituţii publice sau de cetăţeni ai ţării beneficiare sau ai statelor membre.
(3)Fiecare dintre condiţiile prevăzute la alineatul (2) poate fi îndeplinită în statele membre sau în diferite ţări beneficiare atât timp cât toate ţările beneficiare implicate beneficiază de cumulul regional în conformitate cu articolul 86 alineatele (1) şi (5). În acest caz, produsele respective se consideră a fi originare din ţara beneficiară sub al cărei pavilion navighează nava sau nava-fabrică în conformitate cu alineatul (2) litera (b).
Primul paragraf se aplică numai dacă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 86 alineatul (2) literele (a), (c) şi (d).
Art. 76
(1)Fără a aduce atingere articolelor 78 şi 79, produsele care nu sunt obţinute integral în ţara beneficiară în sensul articolului 75 sunt considerate ca fiind originare din ţara respectivă dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite în anexa 13a pentru mărfurile în cauză.
(2)Dacă un produs care a obţinut caracterul de produs originar dintr-o ţară în conformitate cu alineatul (1) este supus, în respectiva ţară, unor alte prelucrări şi este utilizat ca material la fabricarea unui alt produs, nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi utilizate la fabricarea lui.
Art. 77
(1)Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerinţele articolului 76 alineatul (1), fiecare produs se evaluează separat.
Cu toate acestea, în cazul în care regula aplicabilă se bazează pe respectarea unui conţinut maxim de materiale neoriginare, pentru a se ţine seama de fluctuaţiile costurilor şi ale cursurilor de schimb valutar, valoarea materialelor neoriginare se poate calcula pe baza unor valori medii, în conformitate cu alineatul (2).
(2)În cazul menţionat la alineatul (1) al doilea paragraf, preţul franco fabrică mediu al produsului şi valoarea medie a materialelor neoriginare utilizate se calculează pe baza sumei preţurilor franco fabrică facturate pentru toate vânzările de produse efectuate în cursul exerciţiului financiar precedent, respectiv pe baza sumei valorilor tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor în cursul exerciţiului financiar precedent, astfel cum este definit în ţara exportatoare, sau, dacă nu sunt disponibile cifrele pentru întregul exerciţiu financiar, în cursul unei perioade mai scurte de timp, de cel puţin trei luni.
(3)Exportatorii care au optat pentru calculul pe bază de valori medii aplică în mod sistematic aceeaşi metodă în cursul exerciţiului de după exerciţiul financiar de referinţă sau, dacă este cazul, în cursul exerciţiului de după perioada mai scurtă de timp luată ca referinţă. Exportatorii pot înceta să aplice această metodă în cazul în care constată, în cursul unui anumit exerciţiu financiar sau al unei anumite perioade reprezentative mai scurte de cel puţin trei luni, dispariţia fluctuaţiilor costurilor sau ale ratelor de schimb valutar care justificau utilizarea ei.
(4)Pentru a verifica respectarea conţinutului maxim de materiale neoriginare, mediile menţionate la alineatul (2) substituie preţul franco fabrică şi, respectiv, valoarea materialelor neoriginare.
Art. 78
(1)Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operaţiuni de prelucrare sau transformare sunt considerate insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, fie că sunt sau nu îndeplinite condiţiile de la articolul 76:
a)operaţiunile destinate să asigure conservarea în stare bună a produselor în timpul transportului şi al depozitării;
b)divizarea şi gruparea coletelor;
c)spălarea, curăţarea; îndepărtarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;
d)călcarea sau presarea textilelor şi a articolelor textile;
e)operaţiunile simple de vopsire şi de lustruire;
f)decorticarea şi albirea parţială sau totală a orezului; lustruirea şi glasarea cerealelor şi a orezului;
g)operaţiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; măcinarea totală sau parţială a zahărului cristalizat;
h)înlăturarea pieliţei, scoaterea sâmburilor şi cojirea fructelor, nucilor şi legumelor;
i)ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j)cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);
k)simpla îmbuteliere în sticle, doze, flacoane, simpla ambalare în saci, lăzi, cutii, simpla fixare pe cartoane sau planşete şi orice alte operaţiuni simple de ambalare;
l)aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, siglelor şi a altor semne distinctive similare;
m)simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
n)simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
o)simpla asamblare a unor părţi de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părţi;
p)o combinaţie de două sau mai multe operaţiuni enumerate la literele (a)-(o);
q)sacrificarea animalelor.
(2)În scopul aplicării alineatului (1), operaţiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici maşini, aparate sau instrumente fabricate sau instalate special pentru realizarea respectivelor operaţiuni.
(3)Pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea suferită de un anumit produs într-o ţară beneficiară trebuie considerată insuficientă în sensul alineatului (1), se iau în considerare toate operaţiunile la care este supus respectivul produs în ţara beneficiară.
Art. 79
(1)Prin derogare de la articolul 76 şi sub rezerva alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol, materialele neorig inare care, conform condiţiilor stabilite în lista din anexa 13a, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuşi utilizate, cu condiţia ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă stabilită pentru produsul respectiv să nu depăşească:
a)15% din greutatea produsului, pentru produsele clasificate la capitolele 2 şi 4 - 24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescăreşti prelucrate de la capitolul 16;
b)15% din preţul franco fabrică al produsului pentru celelalte produse, cu excepţia produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, pentru care se aplică toleranţele menţionate la notele 6 şi 7 din partea I a anexei 13a.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu autorizează depăşirea procentajelor corespunzătoare conţinutului maxim de materiale neoriginare specificate în regulile stabilite în lista din anexa 13a.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică produselor obţinute integral într-o ţară beneficiară în sensul articolului 75. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 78 şi articolului 80 alineatul (2), toleranţa prevăzută la respectivele alineate se aplică totuşi sumei tuturor materialelor utilizate la fabricarea unui produs şi în privinţa cărora regula stabilită în lista din anexa 13a pentru produsul în cauză impune obţinerea integrală.
Art. 80
(1)Unitatea de luat în considerare în scopul aplicării dispoziţiilor prezentei secţiuni o reprezintă produsul care este considerat unitatea de bază la stabilirea clasificării conform Sistemului armonizat.
(2)Atunci când un transport constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeaşi poziţie din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat atunci când se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.
(3)Atunci când, conform regulii generale de interpretare 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conţine, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii.
Art. 81
Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o maşină, un aparat sau un vehicul care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţul franco fabrică al acestuia sunt considerate parte integrantă din echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul respectiv.
Art. 82
Seturile, aşa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare.
Un set format din componente originare şi neoriginare este totuşi considerat ca fiind originar în ansamblu, cu condiţia ca valoarea componentelor neoriginare să nu depăşească 15% din preţul franco fabrică al setului.
Art. 83
Pentru a determina caracterul originar al unui produs nu se ia în considerare originea următoarelor elemente care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:
(a)energie şi combustibil;
(b)instalaţii şi echipamente;
(c)maşini şi unelte;
(d)orice alte mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
SUBSECŢIUNEA 3:Cumul
Art. 84
Cumulul bilateral permite ca produsele originare din Uniunea Europeană să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară atunci când sunt încorporate într-un produs fabricat în ţara respectivă, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată acolo să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
Subsecţiunile 2 şi 7 se aplică mutatis mutandis exporturilor din Uniune către o ţară beneficiară în scopul cumulului bilateral.
Art. 85
(1)În măsura în care Norvegia, Elveţia şi Turcia acordă preferinţe tarifare generalizate unor produse originare din ţările beneficiare şi aplică o definiţie a conceptului de origine care corespunde celei prevăzute în prezenta secţiune, cumulul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia permite ca produsele originare din Norvegia, Elveţia sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o ţară beneficiară, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în aceste ţări să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
(2)Alineatul (1) se aplică cu condiţia ca Turcia, Norvegia şi Elveţia să acorde, prin reciprocitate, acelaşi tratament produselor originare din ţările beneficiare care încorporează materiale originare din Uniunea Europeană.
(3)Alineatul (1) nu se aplică produselor clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat.
(4)Comisia va publica în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2).
Art. 86
(1)Cumulul regional se aplică următoarelor patru grupuri regionale distincte:
a)grupul I: Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar/Birmania, Thailanda, Vietnam;
b)grupul II: Bolivia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru, Venezuela;
c)grupul III: Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka;
d)grupul IV: Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay.
(2)Cumulul regional între ţările din acelaşi grup se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)ţările care participă la cumul sunt, în momentul exportului produsului către Uniune, ţări beneficiare care nu fac obiectul unei retrageri temporare a regimului preferenţial în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012;
b)pentru cumulul regional între ţările dintr-un grup regional se aplică regulile de origine stabilite în prezenta secţiune;
c)ţările din grupul regional s-au angajat:
(i)să respecte sau să asigure respectarea dispoziţiilor prezentei secţiuni; şi
(ii)să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea, cât şi în relaţiile dintre ele;
d)angajamentele menţionate la litera (c) au fost notificate Comisiei de către secretariatul grupului regional în cauză sau de către alt organism mixt competent reprezentând toţi membrii grupului respectiv.
În sensul literei (b), în cazul în care operaţiunea care conferă caracterul de produs originar prevăzută în anexa 13a partea II nu este aceeaşi pentru toate ţările care participă la cumul, originea produselor exportate dintr-o ţară în altă ţară din acelaşi grup regional în scopul aplicării cumulului regional se stabileşte pe baza regulii care s-ar aplica dacă produsele ar fi exportate către Uniune.
Dacă ţările dintr-un grup regional au îndeplinit deja, înainte de 1 ianuarie 2011, condiţiile prevăzute la primul paragraf literele (c) şi (d), nu mai este necesar să semneze un nou angajament.
(3)Materialele enumerate în anexa 13b sunt excluse de la cumulul regional prevăzut la alineatul (2) dacă:
a)preferinţa tarifară aplicabilă în Uniunea Europeană nu este aceeaşi pentru toate ţările care participă la cumul şi
b)materialele în cauză ar beneficia, prin cumul, de un tratament tarifar mai favorabil decât cel care li s-ar acorda dacă ar fi exportate direct către Uniunea Europeană.
(4)Cumulul regional între ţările beneficiare din acelaşi grup regional se aplică numai cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară în care materialele fac obiectul unei noi prelucrări sau utilizări să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) şi, în cazul produselor textile, mai amplă decât operaţiunile prevăzute în anexa 16.
Atunci când nu este îndeplinită condiţia prevăzută la primul paragraf, produsele au ca origine ţara din grupul regional căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate originare din ţările din grupul regional.
Ţara care figurează ca ţară de origine pe dovada de origine întocmită de exportatorul produsului către Uniune sau, înainte de aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, eliberată de autorităţile ţării beneficiare de export, este:
- în cazul produselor exportate fără a mai fi fost prelucrate sau transformate, ţara beneficiară care figurează pe dovada de origine menţionată la articolul 95a alineatul (1) sau la articolul 97m alineatul (5) a treia liniuţă;
- în cazul produselor exportate după ce au fost prelucrate sau transformate, ţara de origine determinată în conformitate cu al doilea paragraf.
(5)La cererea autorităţilor dintr-o ţară beneficiară din grupul I sau grupul III, Comisia poate autoriza cumulul regional între ţări din grupurile respective dacă este convinsă că este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiţii:
a)condiţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt îndeplinite; şi
b)ţările care vor participa la cumulul regional şi-au luat şi au comunicat împreună Comisiei angajamentul:
(i)să respecte sau să asigure respectarea dispoziţiilor prezentei secţiuni şi
(ii)să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea Europeană, cât şi în relaţiile dintre ele.
Cererea menţionată la primul paragraf trebuie însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la respectivul paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Comisia va decide asupra cererii ţinând seama de toate elementele legate de cumul pe care le consideră relevante, inclusiv de materialele care vor fi cumulate.
(6)În cazul exportului către Uniunea Europeană a unor produse fabricate într-o ţară beneficiară din grupul I sau din grupul III utilizând materiale originare dintr-o ţară din celălalt grup, originea produselor respective se determină după cum urmează:
a)materialele originare dintr-o ţară dintr-un grup regional sunt considerate ca fiind materiale originare dintr-o ţară din celălalt grup regional atunci când sunt încorporate într-un produs obţinut în al doilea grup regional, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară din al doilea grup regional să fie mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) şi, în cazul produselor textile, mai amplă decât operaţiunile prevăzute în anexa 16.
b)atunci când nu este îndeplinită condiţia prevăzută la litera (a), produsele au ca origine ţara participantă la cumul căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate originare din ţările participante la cumul.
Atunci când ţara de origine se determină în conformitate cu primul paragraf litera (b), respectiva ţară este indicată drept ţară de origine pe dovada de origine furnizată de exportatorul care exportă produsul către Uniunea Europeană sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, eliberată de autorităţile din ţara exportatoare beneficiară.
(7)La cererea autorităţilor din orice ţară beneficiară, Comisia poate autoriza aplicarea cumulului extins între o ţară beneficiară şi o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în vigoare, cu condiţia să fie îndeplinită fiecare dintre următoarele condiţii:
a)ţările care participă la cumul s-au angajat să respecte sau să asigure respectarea prezentei secţiuni şi să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secţiuni atât în relaţiile cu Uniunea Europeană, cât şi în relaţiile dintre ele.
b)angajamentul menţionat la litera (a) a fost notificat Comisiei de către ţara beneficiară în cauză.
Cererea menţionată la primul paragraf trebuie să cuprindă o listă a materialelor care fac obiectul cumulului şi să fie însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la literele (a) şi (b) din acelaşi paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Dacă materialele în cauză suferă modificări, se depune o nouă cerere.
Materialele clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat sunt excluse de la cumulul extins.
(8)În cazul cumulului extins menţionat la alineatul (7), originea materialelor utilizate şi documentele care constituie dovada de origine se determină în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant. Originea produselor care urmează să fie exportate către Uniunea Europeană se determină în conformitate cu regulile de origine prevăzute în prezenta secţiune.
Pentru ca un produs să obţină caracterul de produs originar, nu este necesar ca materialele originare dintr-o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb, utilizate într-o ţară beneficiară la fabricarea produsului destinat exportului către Uniunea Europeană, să fie supuse unei prelucrări sau transformări suficiente, atâta timp cât prelucrarea sau transformarea realizată în ţara beneficiară în cauză a fost mai amplă decât operaţiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).
(9)Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) următoarele:
a)data de la care se aplică cumulul între ţările din grupul I şi grupul III, prevăzut la alineatul (5), ţările care participă la respectivul cumul şi, dacă este cazul, lista materialelor care fac obiectul cumulului;
b)data de la care se aplică cumulul extins, ţările care participă la respectivul cumul şi lista materialelor care fac obiectul cumulului.
(10)Subsecţiunea 2, articolele 90, 91, 92, 93, 94, 95 şi subsecţiunea 7 se aplică mutatis mutandis exporturilor dintr-o ţară beneficiară către altă ţară beneficiară în scopul cumulului regional.
Art. 87
În cazul în care cumulul bilateral sau cumulul cu Norvegia, Elveţia sau Turcia se aplică simultan cu cumulul regional, produsul obţinut dobândeşte originea uneia dintre ţările din grupul regional în cauză, determinată în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) primul şi al doilea paragraf.
Art. 88
(1)
[textul din Art. 88, alin. (1) din partea 1, titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 3 a fost abrogat la 21-mar-2015 de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 428/10-mar-2015]
(2)Dacă la prelucrarea sau transformarea unui produs se folosesc materiale fungibile originare şi neoriginare, autorităţile vamale ale statelor membre pot să autorizeze, la cererea în scris a operatorilor economici, gestionarea materialelor în Uniunea Europeană după metoda separării contabile, în vederea exportării lor ulterioare către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral, fără ca respectivele materiale să facă obiectul unor stocuri distincte.
(3)Autorităţile vamale ale statelor membre pot supune acordarea autorizaţiei menţionate la alineatul (2) oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.
Autorizaţia se acordă numai dacă prin aplicarea metodei menţionate la alineatul (2) se poate garanta că numărul de produse obţinute care ar putea fi considerate «originare din Uniunea Europeană» este în orice moment acelaşi cu numărul de produse care ar fi fost obţinute aplicând o metodă de separare fizică a stocurilor.
În cazul în care este autorizată, metoda se aplică, iar utilizarea sa se înregistrează conform principiilor generale de contabilitate aplicabile în Uniunea Europeană.
(4)Beneficiarul metodei menţionate la alineatul (2) întocmeşte sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi, solicită dovezile de origine pentru cantităţile de produse care pot fi considerate originare din Uniunea Europeană. La cererea autorităţilor vamale ale statelor membre, beneficiarul furnizează o declaraţie privind modul în care au fost gestionate cantităţile respective.
(5)Autorităţile vamale ale statelor membre supraveghează utilizarea autorizaţiei menţionate la alineatul (2).
Ele pot retrage autorizaţia în următoarele cazuri:
a)dacă beneficiarul se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie, indiferent sub ce formă, sau
b)dacă beneficiarul nu îndeplineşte oricare dintre celelalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune sau în secţiunea IA.
SUBSECŢIUNEA 4:Derogări
Art. 89
(1)Comisia, din proprie iniţiativă sau ca răspuns la solicitarea unei ţări beneficiare, poate acorda unei ţări beneficiare o derogare temporară de la dispoziţiile prezentei secţiuni, în cazul în care:
a)factori interni sau externi o privează temporar de capacitatea de a respecta regulile pentru obţinerea originii prevăzute la articolul 72, aşa cum putea anterior, sau
b)necesită timp pentru a se pregăti în vederea respectării regulilor pentru obţinerea originii prevăzute la articolul 72.
(2)Derogarea temporară se limitează la durata efectelor factorilor interni sau externi care au motivat-o sau la perioada necesară ţării beneficiare pentru a se conforma regulilor.
(3)Cererea de derogare se adresează în scris Comisiei. Cererea precizează motivele pentru care se solicită derogarea, astfel cum sunt indicate la alineatul (1), şi cuprinde documentele justificative corespunzătoare.
(4)Atunci când se acordă o derogare, ţara beneficiară în cauză îndeplineşte toate cerinţele prevăzute referitoare la informaţiile care trebuie furnizate Comisiei cu privire la utilizarea derogării şi la gestionarea cantităţilor pentru care este acordată derogarea.
SUBSECŢIUNEA 5:Subsecţiunea 5: Proceduri la export în ţara beneficiară şi în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 90
(1)Sistemul se aplică în următoarele cazuri:
a)în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerinţele din prezenta secţiune şi care sunt exportate de un exportator înregistrat;
b)în cazul oricărui transport format din unul sau mai multe colete care conţin produse originare exportate de orice exportator, dacă valoarea totală a produselor originare expediate nu depăşeşte 6 000 EUR.
(2)Valoarea produselor originare dintr-un transport este valoarea tuturor produselor originare dintr-un transport care fac obiectul unui atestat de origine întocmit în ţara de export.
Art. 90a
(1)Dovada statutului originar al produselor comunitare în sensul articolului 67 alineatul (2) este oferită prin:
a)prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor tip EUR.1, al cărui model se află în anexa 21, sau prin
b)prezentarea unei declaraţii în conformitate cu articolul 89.
(2)Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor tip EUR.1 «GSP beneficiary countries» şi «EC» sau «Pays beneficiaires du SPG» şi «CE».
(3)Dispoziţiile acestei secţiuni privind emiterea, folosirea şi verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A trebuie aplicate mutatis mutandis certificatelor de circulaţie a mărfurilor tip EUR.l şi, cu excepţia dispoziţiilor privind emiterea acestora, şi a declaraţiilor pe factură.
Art. 90b
(1)Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în ţara exportatoare şi trebuie depusă în acest interval de timp la autorităţile vamale ale ţării importatoare.
(2)Dovezile de origine care se depun la autorităţile vamale ale ţării importatoare după data finală precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 67, atunci când neprezentarea acestor documente până la ultima dată stabilită se datorează unor împrejurări excepţionale.
(3)În cazul prezentării cu întârziere, autorităţile vamale din ţara importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele au fost prezentate înainte de data finală precizată.
(4)La cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta o singură dovadă de origine autorităţilor vamale la importul primului transport de mărfuri, atunci când acestea:
a)sunt importate în cadrul unor schimburi comerciale frecvente şi continue, care prezintă o valoare comercială semnificativă;
b)fac parte din acelaşi contract de vânzare, ale cărui părţi sunt stabilite în ţara exportatoare sau în Comunitate;
c)sunt încadrate în acelaşi cod (de opt cifre) din Nomenclatura Combinată;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din Comunitate.
Această procedură se aplică în cazul cantităţilor şi pe o perioadă determinate de autorităţile vamale competente. Această perioadă nu poate depăşi în nici un caz trei luni.
Art. 90c
(1)Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice către persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferinţele tarifare prevăzute la articolul 67, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unei declaraţii pe factură, cu condiţia ca aceste importuri să nu fie de natură comercială şi să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea acestei secţiuni şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declaraţiei.
(2)Importurile care sunt ocazionale şi sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora nu se consideră ca fiind de natură comercială dacă este evident din natura şi cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.
În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depăşească 500 EUR în cazul coletelor mici şi 1 200 EUR în cazul produselor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Art. 91
(1)Ţările beneficiare încep înregistrarea exportatorilor la 1 ianuarie 2017.
Cu toate acestea, în cazul în care ţara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta informează Comisia în scris până la 1 iulie 2016 cu privire la faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.
(2)O perioadă de 12 luni de la data la care ţara beneficiară începe înregistrarea exportatorilor, autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă continuă să elibereze certificate de origine tip A la cererea exportatorilor care încă nu sunt înregistraţi la momentul depunerii cererii de certificat.
Fără a aduce atingere articolului 97k alineatul (5), certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.
Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare care întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăşi şase luni.
(3)Exportatorii dintr-o ţară beneficiară, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care ţara beneficiară intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
(4)Toate ţările beneficiare trebuie să aplice sistemul exportatorilor înregistraţi cel târziu de la 30 iunie 2020.
Art. 91a
(1)La 1 ianuarie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre încep înregistrarea exportatorilor şi a re-expeditorilor mărfurilor stabiliţi pe teritoriile lor.
(2)Începând cu 1 ianuarie 2018, autorităţile vamale din toate statele membre încetează eliberarea certificatelor de circulaţie EUR.1 în scopul cumulului în temeiul articolului 84.
(3)Până la 31 decembrie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre eliberează certificate de circulaţie EUR.1 sau certificate de origine tip A înlocuitoare la cererea exportatorilor sau a re-expeditorilor de mărfuri care încă nu sunt înregistraţi. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care produsele originare trimise către Uniune sunt însoţite de atestate de origine întocmite de un exportator înregistrat într-o ţară beneficiară.
(4)Exportatorii din Uniune, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu 1 ianuarie 2017.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).
(5)Reexpeditorii de mărfuri care sunt înregistraţi pot întocmi atestate de origine înlocuitoare din data de la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 92 alineatul (5). Această dispoziţie se aplică indiferent dacă mărfurile sunt însoţite de un certificat de origine tip A eliberat în ţara beneficiară, de o declaraţie pe factură sau de un atestat de origine întocmit de către exportator.
Art. 92
(1)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă din ţara beneficiară din care mărfurile urmează să fie exportate şi din care mărfurile sunt considerate originare sau în care mărfurile au suferit o prelucrare care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 86 alineatul (4) primul paragraf sau la articolul 86 alineatul (6) litera (a).
Cererea se depune utilizându-se formularul care figurează în anexa 13c şi conţine toate informaţiile solicitate în acesta.
(2)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator sau un re-expeditor de mărfuri stabilit într-un stat membru trebuie să depună o cerere la autorităţile vamale ale statului membru respectiv, utilizând formularul care figurează în anexa 13c.
(3)Exportatorii sunt înregistraţi în comun în scopul exportului în cadrul sistemului generalizat de preferinţe al Uniunii şi în al Norvegiei, al Elveţiei şi al Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Un număr de exportator înregistrat se atribuie exportatorului de către autorităţile competente din ţara beneficiară în vederea exportului în cadrul SGP al Uniunii, Norvegiei, Elveţiei şi Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii, în măsura în care aceste ţări au recunoscut ţara în care a avut loc înregistrarea ca ţară beneficiară.
(4)Cererea de obţinere a statutului de exportator înregistrat trebuie să conţină toate datele menţionate în anexa 13c.
(5)Înregistrarea este valabilă de la data la care autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru primesc o cerere completă de înregistrare, în conformitate cu alineatul (4).
(6)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, re-expeditorul mărfurilor cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau re-expeditor de mărfuri şi cu privire la data de la care înregistrarea este valabilă.
Art. 92a
În cazul în care se adaugă o ţară la lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat în sistemul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX şi să fie valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puţin în sistemul SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei, după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii, nu trebuie să depună o cerere la autorităţile sale competente pentru a se înregistra în sistemul Uniunii.
Art. 93
(1)Exportatorii înregistraţi informează imediat autorităţile competente ale ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru cu privire la modificarea informaţiilor pe care le-au furnizat în scopul înregistrării lor.
(2)Exportatorii înregistraţi care nu mai îndeplinesc condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului sau care nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul sistemului, informează în acest sens autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă sau autorităţile vamale din statul membru respectiv.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:
a)nu mai există;
b)nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului;
c)a informat autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru că nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul sistemului;
d)în mod intenţionat sau din neglijenţă, întocmeşte sau permite întocmirea unui atestat de origine care conţine informaţii incorecte şi care duce la obţinerea eronată a tratamentului tarifar preferenţial.
(4)Autorităţile competente dintr-o ţară beneficiară sau autorităţile vamale dintr-un stat membru pot revoca înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat nu îşi menţine actualizate datele de înregistrare.
(5)Revocarea înregistrării va produce efecte numai în viitor, şi anume pentru atestatele de origine întocmite după data revocării. Revocarea înregistrării nu are niciun efect asupra valabilităţii atestatelor de origine întocmite înainte de informarea exportatorului înregistrat cu privire la revocare.
(6)Autoritatea competentă a unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul înregistrat cu privire la revocarea înregistrării sale şi cu privire la data de la care revocarea produce efecte.
(7)Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri dispune de căi de atac în cazul revocării înregistrării sale.
(8)Revocarea unui exportator înregistrat se anulează în cazul unei revocări involuntare. Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri este autorizat să utilizeze numărul de exportator înregistrat care îi este atribuit în momentul înregistrării.
(9)Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată pot depune o nouă cerere pentru a deveni exportator înregistrat în conformitate cu articolul 92. Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată în conformitate cu alineatele (4) şi (5) pot fi înregistraţi din nou numai dacă dovedesc autorităţii competente a ţării beneficiare sau autorităţilor vamale ale statului membru care i-a înregistrat faptul că au remediat situaţia care a condus la revocarea înregistrării lor.
(10)Datele referitoare la o înregistrare revocată se păstrează în sistemul REX de către autoritatea competentă a ţării beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru care le-a introdus în sistemul respectiv maximum zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După trecerea celor zece ani calendaristici, autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru şterg aceste date.
Art. 93a
(1)Comisia revocă toate înregistrările exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în cazul în care ţara beneficiară este eliminată de pe lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 sau dacă preferinţele tarifare acordate ţării beneficiare au fost retrase temporar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012.
(2)În cazul în care o ţară este reintrodusă în lista respectivă sau retragerea temporară a preferinţelor tarifare acordate ţării beneficiare ia sfârşit, Comisia reactivează înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în sistem şi să fi rămas valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii. În caz contrar, exportatorii se înregistrează din nou în conformitate cu articolul 92.
(3)În cazul revocării înregistrărilor tuturor exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în conformitate cu alineatul (1), datele privind înregistrările revocate se păstrează în sistemul REX cel puţin zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După perioada de zece ani şi dacă ţara beneficiară nu mai este o ţară beneficiară mai mult de zece ani pentru Uniune, Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii, Comisia va şterge datele privind înregistrările revocate din sistemul REX.
Art. 94
(1)Exportatorii, înregistraţi sau nu, îndeplinesc următoarele obligaţii:
a)ţin o contabilitate comercială adecvată privind producţia şi furnizarea de mărfuri eligibile pentru tratament preferenţial;
b)pun la dispoziţie toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare;
c)păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare;
d)păstrează, timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede o astfel de perioadă, registre:
(i)ale atestatelor de origine întocmite;
(ii)cu evidenţa materialelor originare şi neoriginare utilizate, precum şi a producţiei şi a stocurilor.
Registrele şi atestatele de origine menţionate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate şi confirmarea caracterului originar al acestora.
(2)Obligaţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică şi furnizorilor care prezintă exportatorilor declaraţia furnizorului ce atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.
(3)Reexpeditorii de mărfuri, indiferent dacă sunt înregistraţi sau nu, care întocmesc atestate de origine înlocuitoare în conformitate cu articolul 97d păstrează atestatele de origine iniţiale pe care le-au înlocuit timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine înlocuitor sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede acest lucru.
Art. 95
(1)Exportatorul întocmeşte un atestat de origine atunci când produsele care fac obiectul atestatului sunt exportate, dacă produsele respective pot fi considerate originare din ţara beneficiară în cauză sau din altă ţară beneficiară în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) al doilea paragraf sau cu articolul 86 alineatul (6) primul paragraf litera (b).
(2)Un atestat de origine poate fi întocmit şi după efectuarea exportului produselor în cauză («atestat retroactiv»). Un astfel de atestat retroactiv se acceptă în cazul în care este prezentat autorităţilor vamale din statul membru de depunere a declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie, în termen de maximum doi ani după efectuarea importului.
În cazul în care divizarea unui transport are loc în conformitate cu articolul 74 şi termenul de doi ani menţionat la primul paragraf este respectat, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din ţara exportatoare a produselor. Această dispoziţie se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unui transport are loc în altă ţară beneficiară sau în Norvegia, Elveţia sau, după caz, Turcia.
(3)Atestatul de origine este prezentat de către exportator clientului său din Uniune şi conţine informaţiile prevăzute în anexa 13d. Acesta se întocmeşte în engleză, franceză sau spaniolă.
Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv şi a mărfurilor în cauză.
(4)Alineatele (1)-(3) se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine întocmite în Uniune în scopul cumulului bilateral.
Art. 95a
(1)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul cumulului bilateral sau regional, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare dintr-o ţară cu care este posibil cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul materialelor respective. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde, după caz, menţiunea «EU cumulation», «regional cumulation», «Cumul UE», «cumul regional» sau «Acumulacion UE», «Acumulacion regional».
(2)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării unui cumul în temeiul articolului 85, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu regulile de origine din cadrul SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau, în caz că este aplicabil, al Turciei, după caz. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde menţiunea «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation», «Cumul Norvege», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie» sau «Acumulacion Noruega», «Acumulacion Suiza», «Acumulacion Turquia».
(3)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării cumulului extins în temeiul articolului 86 alineatele (7) şi (8), exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu dispoziţiile acordului de liber schimb relevant încheiat între Uniune şi partea în cauză.
În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde menţiunea «extended cumulation with country x», «cumul etendu avec le pays x» sau «Acumulacion ampliada con el pais x».
Art. 96
(1)Pentru fiecare transport se întocmeşte un atestat de origine.
(2)Un atestat de origine este valabil timp de douăsprezece luni de la data întocmirii.
(3)Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe loturi dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiţii:
a)constituie produse demontate sau neasamblate în sensul regulii generale de interpretare 2 litera (a) din Sistemul armonizat,
b)sunt clasificate la secţiunea XVI sau XVII sau la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat şi
c)sunt destinate să fie importate în mai multe tranşe.
SUBSECŢIUNEA 6:Subsecţiunea 6: Proceduri la punerea în liberă circulaţie în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 96a
Pentru ca importatorii să fie eligibili să depună cereri pentru a beneficia de sistem la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care ţara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 91.
Art. 97
(1)În cazul în care un declarant solicită acordarea unui tratament preferenţial în cadrul sistemului, acesta face referire la atestatul de origine în declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie. Referinţa la atestatul de origine va fi data eliberării sale în format aaaallzz, unde aaaa este anul, ll este luna, iar zz este ziua. În cazul în care valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR, declarantul indică şi numărul exportatorului înregistrat.
(2)Dacă declarantul solicită aplicarea sistemului în conformitate cu alineatul (1) fără a deţine un atestat de origine la momentul acceptării declaraţiei vamale pentru punerea în liberă circulaţie, respectiva declaraţie este considerată incompletă în sensul articolului 253 alineatul (1) şi tratată ca atare.
(3)Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulaţie, declarantul se asigură că mărfurile respectă dispoziţiile prezentei secţiuni, verificând, în special:
(i)pe site-ul de internet public, că exportatorul este înregistrat în sistemul REX, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR; şi
(ii)că atestatul de origine a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d.
Art. 97a
(1)Pentru următoarele produse, întocmirea şi prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:
a)produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici a căror valoare nu depăşeşte 500 EUR;
b)produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor a căror valoare nu depăşeşte 1 200 EUR.
(2)Produsele menţionate la alineatul (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)nu constituie importuri cu caracter comercial;
b)au fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru a beneficia de sistem;
c)nu există îndoieli asupra veridicităţii declaraţiei menţionate la litera (b).
(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)importurile sunt ocazionale;
b)importurile constau exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor lor;
c)prin natura şi cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt importate în scopuri comerciale.
Art. 97b
(1)Constatarea unor mici neconcordanţe între menţiunile înscrise pe un atestat de origine şi cele făcute pe documentele prezentate autorităţilor vamale în vederea
îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso fado la anularea atestatului de origine dacă se stabileşte în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.
(2)Erori formale evidente, precum erorile de dactilografiere pe un atestat de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să ridice dubii în privinţa corectitudinii afirmaţiilor din respectivul document.
(3)Atestatele de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale ale ţării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menţionate la articolul 96 pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanţe excepţionale. în alte cazuri de neprezentare la timp, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
Art. 97c
(1)Procedura menţionată la articolul 96 alineatul (3) se aplică pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Autorităţile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile în liberă circulaţie succesive trebuie să verifice dacă loturile expediate în tranşe corespund produselor demontate sau neasamblate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.
Art. 97d
(1)În cazul în care produsele nu au fost încă puse în liberă circulaţie, atestatul de origine poate fi înlocuit cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare, întocmite de re-expeditorul mărfurilor, cu scopul de a expedia toate sau o parte din produse în alt loc de pe teritoriul vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar în cazul în care atestatul de origine iniţial a fost întocmit în conformitate cu articolele 95 şi 96 şi anexa 13d.
(2)Re-expeditorii trebuie să fie înregistraţi în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare pentru produse originare care urmează să fie expediate în alt loc de pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul iniţial care urmează să fie divizat depăşeşte 6 000 EUR.
Cu toate acestea, re-expeditorilor neînregistraţi le este permisă întocmirea de atestate de origine înlocuitoare, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul iniţial care urmează să fie divizat depăşeşte 6 000 EUR, în cazul în care aceştia anexează o copie a atestatului de origine iniţial întocmit în ţara beneficiară.
(3)Numai re-expeditorii înregistraţi în sistemul REX pot întocmi atestate de origine înlocuitoare în ceea ce priveşte produsele originare care urmează să fie trimise către Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce această ţară îndeplineşte anumite condiţii. Această dispoziţie se aplică indiferent de valoarea produselor originare conţinute în transportul iniţial şi indiferent dacă ţara de origine este enumerată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012.
(4)Un atestat de origine înlocuitor este valabil douăsprezece luni de la data întocmirii atestatului de origine iniţial.
(5)În cazul în care un atestat de origine este înlocuit, re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine iniţial:
a)detaliile referitoare la atestatul sau atestatele de origine înlocuitoare;
b)numele şi adresa re-expeditorului;
c)destinatarul sau destinatarii din Uniune sau, după caz, din Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii.
Atestatul de origine iniţial se marchează cu cuvântul «Replaced», «Remplacee» sau «Sustituida».
(6)Re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine înlocuitor:
a)toate detaliile referitoare la produsele reexpediate;
b)data la care a fost întocmit atestatul de origine iniţial;
c)informaţiile menţionate în anexa 13d;
d)numele şi adresa re-expeditorului produselor din Uniune şi, dacă este cazul, numărul său de exportator înregistrat;
e)numele şi adresa destinatarului din Uniune sau, după caz, din Norvegia, Elveţia sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplineşte anumite condiţii;
f)data şi locul unde a fost făcută înlocuirea.
Atestatul de origine înlocuitor se marchează cu menţiunea «Replacement statement», «Attestation de remplacement» sau «Comunicacion de sustitucion».
(7)Alineatele (1)-(6) se aplică atestatelor care înlocuiesc atestate de origine înlocuitoare.
(8)Subsecţiunea 7 din prezenta secţiune se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine înlocuitoare.
(9)În cazul produselor care beneficiază de preferinţele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 89, atestatul înlocuitor prevăzut la prezentul articol poate fi întocmit numai dacă produsele respective sunt destinate Uniunii.
Art. 97e
(1)Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autorităţile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează ele însele, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicaţiei de origine de pe declaraţie sau îndeplinirea condiţiilor stabilite la articolul 74.
(2)Autorităţile vamale pot suspenda aplicarea preferinţei tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 97h dacă:
a)informaţiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 73 sau la articolul 74,
b)declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1).
(3)În aşteptarea fie a informaţiilor solicitate declarantului, menţionate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menţionate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauţie considerate necesare.
Art. 97f
(1)Autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită ţării beneficiare o cerere de verificare, dacă:
a)mărfurile nu sunt aceleaşi cu cele menţionate pe atestatul de origine;
b)declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele în cauză, dacă se solicită un astfel de atestat;
c)fără a aduce atingere articolului 90 litera (b) şi articolului 97d alineatul (1), atestatul de origine deţinut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în ţara beneficiară;
d)atestatul de origine nu a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d;
e)nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la articolul 74.
(2)Ca urmare a unei cereri de verificare în sensul articolului 97h adresate autorităţilor competente din ţara beneficiară, autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem dacă:
a)au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu era abilitat să întocmească atestatul de origine;
b)au primit un răspuns conform căruia produsele în cauză nu sunt originare dintr-o ţară beneficiară sau condiţiile stabilite la articolul 73 nu sunt îndeplinite;
c)atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privinţa valabilităţii atestatului de origine sau a exactităţii informaţiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor în cauză şi
(i)nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 97h, sau
(ii)au primit un răspuns care nu oferă explicaţii satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere.
SUBSECŢIUNEA 7:Subsecţiunea 7: Controlul originii aplicabil de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 97g
(1)Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autorităţile competente din ţara beneficiară procedează la:
a)verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre,
b)controale regulate asupra exportatorilor, din proprie iniţiativă.
În măsura în care Norvegia, Elveţia şi Turcia au încheiat cu Uniunea Europeană un acord prin care părţile se angajează să îşi acorde reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă, primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităţilor din Norvegia, Elveţia şi Turcia pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor prin care respectivele autorităţi sunt invitate să consolideze cooperarea cu autorităţile competente din ţara beneficiară.
Cumulul extins prevăzut la articolul 86 alineatele (7) şi (8) este autorizat numai dacă o ţară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să ofere ţării beneficiare un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităţilor vamale ale statelor membre conform dispoziţiilor pertinente din acordul de liber schimb în cauză.
(2)Prin controalele menţionate la alineatul (1) litera (b) se asigură respectarea continuă de către exportatori a obligaţiilor care le revin. Controalele sunt efectuate la intervale de timp stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. în acest scop, autorităţile competente din ţările beneficiare le solicită exportatorilor să furnizeze copii sau o listă a atestatelor de origine pe care le-au întocmit.
(3)Autorităţile competente din ţările beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative şi să efectueze orice verificări ale registrelor contabile ale exportatorului şi, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv la sediul acestora, precum şi orice alte verificări pe care le consideră necesare.
Art. 97h
(1)Verificarea ulterioară a atestatelor de origine se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privinţa autenticităţii lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerinţe prevăzute în prezenta secţiune.
Atunci când solicită cooperarea autorităţilor competente dintr-o ţară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autorităţile vamale ale unui stat membru indică pe cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate asupra valabilităţii atestatului de origine sau asupra caracterului originar al produselor.
În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine şi orice alte informaţii suplimentare sau documente care sugerează că informaţiile indicate în atestat sunt incorecte.
Pentru comunicarea rezultatelor, statul membru solicitant stabileşte un termen iniţial de şase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepţia cererilor adresate Norvegiei, Elveţiei sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul acestora pe baza unui atestat de origine întocmit într-o ţară beneficiară, în cazul cărora acest termen este extins la opt luni.
(2)În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul menţionat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conţine suficiente informaţii pentru a stabili originea reală a produselor, autorităţilor competente li se va trimite o a doua comunicare. Acesată comunicare stabileşte un termen suplimentar care nu trebuie să depăşească şase luni.
(3)În cazul în care verificarea prevăzută la alineatul (1) sau orice alte informaţii disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre sau a Comisiei efectuează investigaţiile necesare sau dispune efectuarea de urgenţă a unor investigaţii pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea încălcări. În acest sens, Comisia sau autorităţile vamale ale statelor membre pot participa la investigaţiile respective.
SUBSECŢIUNEA 8:Subsecţiunea 8: Alte dispoziţii aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 97i
[textul din Art. 97^I din partea 1, titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 8 a fost abrogat la 21-mar-2015 de Art. 1, punctul 21. din Regulamentul 428/10-mar-2015]
Art. 97j
(1)Subsecţiunile 1, 2 şi 3 se aplică mutatis mutandis pentru a stabili dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o ţară beneficiară când sunt exportate către Ceuta şi Melilla sau originare din Ceuta şi Melilla când sunt exportate către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
(2)Subsecţiunile 5, 6 şi 7 se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o ţară beneficiară către Ceuta şi Melilla şi produselor exportate din Ceuta şi Melilla către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
(3)Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea subsecţiunilor 1, 2, 3, 5, 6 şi 7 în Ceuta şi Melilla.
(4)În scopul aplicării dispoziţiilor alineatelor (1) şi (2), Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.
SECŢIUNEA 1A:SECŢIUNEA 1A: Proceduri şi metode de cooperare administrativă aplicabile cu privire la exporturile care utilizează certificate de origine tip A, declaraţii pe factură şi certificate de circulaţie EUR.1.
SUBSECŢIUNEA 1:Principii generale
Art. 97k
(1)Fiecare ţară beneficiară asigură aplicarea sau aplică:
a)regulile privind originea produselor exportate, stabilite în secţiunea 1;
b)normele privind completarea şi emiterea certificatelor de origine tip A, al căror specimen este prezentat în anexa 17;
c)dispoziţiile cu privire la utilizarea declaraţiilor pe factură, al căror specimen este prezentat în anexa 18;
d)dispoziţiile cu privire la metodele de cooperare administrativă menţionate la articolul 97s;
e)dispoziţiile cu privire la acordarea derogărilor menţionate la articolul 89.
(2)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special:
a)prin furnizarea, la cererea Comisiei, a oricărui sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a sistemului în ţara în cauză, inclusiv cu ocazia vizitelor de control la faţa locului efectuate de Comisie sau de autorităţile vamale ale statelor membre;
b)fără a aduce atingere articolelor 97s şi 97t, prin verificarea caracterului originar al produselor, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute în prezenta secţiune, inclusiv prin vizite la faţa locului, la cererea Comisiei sau a autorităţilor vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
(3)În cazul în care, într-o ţară beneficiară, se desemnează o autoritate competentă care să emită certificate de origine tip A, se verifică documente care constituie dovezi de origine şi se emit certificate de origine tip A în vederea exporturilor către Uniunea Europeană, se consideră că respectiva ţară beneficiară a acceptat condiţiile prevăzute la alineatul (1).
(4)În cazul în care o ţară sau un teritoriu este admis(ă) sau readmis(ă) ca ţară beneficiară în privinţa produselor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea ţară sau din acel teritoriu beneficiază de sistemul generalizat de preferinţe, cu condiţia să fi fost exportate din ţara sau teritoriul beneficiar la data menţionată la articolul 97s sau după această dată.
(5)Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în ţara exportatoare şi trebuie depusă în acest interval de timp pe lângă autorităţile vamale ale ţării importatoare.
(6)În sensul subsecţiunilor 2 şi 3 din prezenta secţiune, în cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat(ă) din lista ţărilor beneficiare menţionată la articolul 97s alineatul (2), obligaţiile stabilite la articolul 97k alineatul (2), articolul 97l alineatul (5), 97t alineatele (3), (4), (6) şi (7) şi articolul 97u alineatul (1) se aplică în continuare acelei ţări sau acelui teritoriu, timp de trei ani de la data eliminării din lista respectivă.
(7)Obligaţiile menţionate la alineatul (6) se aplică Republicii Singapore timp de trei ani începând de la 1 ianuarie 2014.
SUBSECŢIUNEA 2:Proceduri la export în ţara beneficiară
Art. 97l
(1)Certificatele de origine tip A, al căror model este prezentat în anexa 17, se emit pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia, însoţită de orice alte documente justificative, pentru a dovedi că produsele pentru export îndeplinesc condiţiile necesare în vederea emiterii unui certificat de origine tip A.
(2)Autorităţile competente din ţările beneficiare pun certificatul de origine tip A la dispoziţia exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, autorităţile competente din ţările beneficiare pot, de asemenea, să emită un certificat de origine tip A după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:
a)nu a fost emis în momentul exportului din cauza unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe speciale; sau
b)s-a dovedit autorităţilor competente că certificatul de origine tip A a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice; sau
c)destinaţia finală a produselor în cauză a fost determinată în timpul transportului sau a depozitării şi după o eventuală divizare a transportului, în conformitate cu articolul 74.
(3)Autorităţile competente din ţările beneficiare pot emite retroactiv un certificat doar după ce verifică dacă informaţiile cuprinse în cererea exportatorului pentru un certificat de origine tip A eliberat retroactiv coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare şi că nu a fost eliberat un certificat de origine tip A în momentul exportului produselor respective. Menţiunea «Issued retrospectively», «Delivre a posteriori» sau «emitido a posteriori» trebuie să figureze în caseta 4 a certificatului de origine tip A eliberat retroactiv.
(4)În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităţilor competente care l-au emis un duplicat întocmit pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Cuvântul «Duplicate», «Duplicata» sau «Copia», data eliberării şi numărul de serie al certificatului original trebuie indicate în caseta 4 a duplicatului certificatului de origine tip A. Duplicatul este valabil de la aceeaşi dată ca şi originalul.
(5)Pentru a verifica dacă produsul pentru care se solicită un certificat de origine tip A respectă regulile de origine aplicabile, autorităţile guvernamentale competente au dreptul să solicite prezentarea oricăror documente justificative sau să efectueze orice verificări pe care le consideră adecvate.
(6)Completarea casetelor 2 şi 10 din certificatul de origine tip A este opţională. Caseta 12 poartă menţiunea «Uniunea Europeană» sau numele unuia dintre statele membre. Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în caseta 11. Semnătura înscrisă în caseta rezervată autorităţilor guvernamentale competente care emit certificatul, precum şi cea a semnatarului autorizat al exportatorului, înscrisă în caseta 12, trebuie să fie olografe.
Art. 97m
(1)Declaraţia pe factură poate fi întocmită de orice exportator care îşi desfăşoară activitatea într-o ţară beneficiară pentru orice transport format din unul sau mai multe colete conţinând produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR, cu condiţia ca pentru această procedură să se aplice cooperarea administrativă menţionată la articolul 97k alineatul (2).
(2)Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale sau a altor autorităţi guvernamentale competente din ţara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză.
(3)Declaraţia pe factură se întocmeşte de către exportator fie în franceză, fie în engleză, prin dactilografierea, ştampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediţie sau pe orice alte documente comerciale, a declaraţiei al cărei text este prezentat în anexa 18. Dacă este întocmită de mână, declaraţia trebuie scrisă cu cerneală şi cu litere de tipar. Declaraţiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului.
(4)Utilizarea unei declaraţii pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)se completează o singură declaraţie pe factură pentru fiecare transport;
b)dacă mărfurile din transport au fost deja supuse, în ţara exportatoare, unei verificări în ceea ce priveşte definiţia noţiunii de «produse originare», exportatorul poate menţiona această verificare în declaraţia pe factură.
(5)În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 84, 8 5 sau 86, autorităţile guvernamentale competente din ţara beneficiară cărora li s-a solicitat emiterea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe următoarele elemente:
- în cazul cumulului bilateral, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului şi emisă în conformitate cu dispoziţiile subsecţiunii 5;
- în cazul cumulului cu Norvegia, Elveţia sau Turcia, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului şi emisă în conformitate cu regulile de origine SGP ale Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după caz;
- în cazul cumulului regional, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului, şi anume un certificat de origine tip A, al cărui model este prezentat în anexa 17, sau, după caz, o declaraţie pe factură, al cărei text este prezentat în anexa 18;
- în cazul cumulului extins, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului şi emisă în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniunea Europeană şi ţara în cauză.
În cazurile menţionate la primul paragraf prima, a doua, a treia şi a patra liniuţă, rubrica 4 a certificatului de origine tip A poartă, după caz, menţiunea «EU cumulation», «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation», «regional cumulation», «extended cumulation with country x» sau «Cumul UE», «Cumul Norvege», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie», «cumul regional», «cumul etendu avec le pays x».
SUBSECŢIUNEA 3:Proceduri la punerea în liberă circulaţie în Uniunea Europeană
Art. 97n
(1)Certificatele de origine tip A sau declaraţiile pe factură sunt prezentate autorităţilor vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile privind declaraţia vamală.
(2)Dovezile de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale ale ţării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menţionate la articolul 97k alineatul (5) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanţe excepţionale. în alte cazuri de neprezentare la timp, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
Art. 97o
(1)În cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale 2 litera (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat care se clasifică la secţiunea XVI sau XVII sau la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat sunt importate în tranşe, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranşe.
(2)La cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei tranşe atunci când mărfurile:
a)sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente şi continue cu o valoare comercială semnificativă;
b)fac obiectul aceluiaşi contract de vânzare, ale cărui părţi contractante sunt stabilite în ţara exportatoare sau în statul membru (statele membre);
c)sunt clasificate la acelaşi cod (opt cifre) al Nomenclaturii combinate;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din acelaşi stat membru.
Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale competente.
Art. 97p
(1)În cazul în care produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui singur stat membru, este posibil să se înlocuiască dovada de origine iniţială cu unul sau mai multe certificate de origine tip A în scopul expedierii unora sau a tuturor acestor produse în altă parte în Uniunea Europeană sau, dacă este cazul, în Norvegia, Elveţia sau Turcia.
(2)Certificatele de origine tip A înlocuitoare sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele. Certificatul înlocuitor se întocmeşte pe baza unei cereri scrise a reexportatorului.
(3)În rubrica din dreapta sus a certificatului înlocuitor se indică numele ţării intermediare în care este emis. Rubrica 4 cuprinde menţiunile «Replacement certificate» sau «Certificat de remplacement», precum şi data emiterii şi seria certificatului de origine iniţial. Numele reexportatorului se indică în rubrica 1. Numele destinatarului final poate fi indicat în rubrica 2. în rubricile 3 - 9 se preiau toate caracteristicile produselor reexportate de pe certificatul iniţial, iar în rubrica 10 se indică datele facturii reexportatorului.
(4)Viza autorităţii vamale care a emis certificatul înlocuitor se aplică în rubrica 11. Responsabilitatea autorităţilor se limitează la emiterea certificatului înlocuitor. Datele din rubrica 12 referitoare la ţara de origine şi la ţara de destinaţie se preiau din certificatul iniţial. Această rubrică este semnată de reexportator. Reexportatorul care semnează cu bună credinţă această rubrică nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise pe certificatul iniţial.
(5)Biroul vamal căruia i se cere să efectueze operaţiunea menţionată la alineatul (1) notează pe certificatul iniţial greutatea, numărul şi natura produselor reexpediate şi indică seria certificatului sau certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează certificatul iniţial timp de cel puţin trei ani. La certificatul înlocuitor se poate anexa o fotocopie a certificatului iniţial.
(6)În cazul produselor care beneficiază de preferinţe tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu dispoziţiile articolului 89, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt destinate Uniunii.
Art. 97q
(1)Produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferinţele tarifare menţionate la articolul 66, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declaraţie pe factură, cu condiţia:
a)ca respectivele produse:
(i)să nu constituie importuri cu caracter comercial;
(ii)să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru a beneficia de sistem;
b)să nu existe îndoieli asupra veridicităţii declaraţiei menţionate la litera (a) punctul (ii).
(2)Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)importurile sunt ocazionale;
b)importurile constau exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora;
c)prin natura şi cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt importate în scopuri comerciale.
(3)Valoarea totală a produselor menţionate la alineatul (2) nu depăşeşte 500 EUR, în cazul coletelor mici, sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.
Art. 97r
(1)Constatarea unor mici neconcordanţe între datele înscrise pe certificatul de origine tip A sau pe declaraţia pe factură şi cele înscrise pe documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso facto la anularea certificatului sau a declaraţiei dacă se stabileşte în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.
(2)Erorile formale evidente pe un certificat de origine tip A, pe un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.l sau pe o declaraţie pe factură nu conduc la respingerea documentului dacă nu sunt de natură să ridice dubii în privinţa corectitudinii afirmaţiilor din respectivul document.
SUBSECŢIUNEA 4:Metode de cooperare administrativă
Art. 97s
(1)Ţările beneficiare comunică Comisiei denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt împuternicite să emită certificate de origine tip A, specimenele ştampilelor folosite de aceste autorităţi, precum şi denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale responsabile cu verificarea certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură.
Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor vamale ale statelor membre. Atunci când informaţiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ştampile conform instrucţiunilor date de autorităţile guvernamentale competente ale ţărilor beneficiare. Aceste informaţii sunt de uz strict oficial; totuşi, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulaţie, autorităţile vamale în cauză pot autoriza importatorul sau reprezentantul său autorizat să consulte specimenele ştampilelor.
Ţările beneficiare care au furnizat deja informaţiile prevăzute la primul paragraf nu au obligaţia de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.
(2)În scopul aplicării articolului 97k alineatul (4), Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care o ţară sau un teritoriu admis(ă) sau readmis(ă) ca ţară beneficiară în privinţa produselor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012 şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol.
(3)La cererea autorităţilor competente din ţările beneficiare, Comisia va trimite ţărilor beneficiare specimene ale ştampilelor utilizate de autorităţile vamale ale statelor membre pentru emiterea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l.
Art. 97t
(1)Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privinţa autenticităţii lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerinţe prevăzute în prezenta secţiune.
(2)Atunci când solicită o verificare ulterioară, autorităţile vamale ale statelor membre înapoiază autorităţilor guvernamentale competente din ţara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A, factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, şi declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. în sprijinul cererii de verificare se furnizează toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte.
Dacă autorităţile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferinţelor tarifare pe perioada cât aşteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauţie pe care le consideră necesare.
(3)Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităţilor vamale ale statelor membre în termen de maximum şase luni sau, în cazul cererilor adresate Norvegiei, Elveţiei sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, pe baza unui certificat de origine tip A sau a unei declaraţii pe factură întocmite într-o ţară beneficiară, în termen de maximum opt luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură încât să stabilească dacă dovada de origine în cauză se aplică produselor exportate efectiv şi dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din ţara beneficiară.
(4)În cazul certificatelor de origine tip A emise în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include unul sau mai multe exemplare ale certificatului sau certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l sau, dacă este necesar, ale declaraţiei sau declaraţiilor pe factură corespunzătoare.
(5)În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul de şase luni menţionat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a stabili originea reală a produselor, autorităţilor competente li se trimite o a doua comunicare. Dacă, după cea de-a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de-a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autorităţile solicitante refuză dreptul la preferinţe tarifare, cu excepţia unor situaţii excepţionale.
(6)În cazul în care procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile demonstrează că sunt încălcate regulile de origine, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre, efectuează verificările necesare sau dispune efectuarea de urgenţă a unor verificări pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea încălcări. în acest context, Comisia sau autorităţile vamale ale statelor membre pot participa la anchete.
(7)În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză, iar autorităţile guvernamentale competente din ţara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor şi ale tuturor documentelor de export aferente. Aceste documente se păstrează timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului în care a fost emis certificatul de origine tip A.
Art. 97u
(1)Articolele 97s şi 97t se aplică, de asemenea, între ţările din acelaşi grup regional în vederea comunicării de informaţii Comisiei sau autorităţilor vamale ale statelor membre şi a verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declaraţiilor pe factură emise în conformitate cu dispoziţiile privind cumulul regional de origine.
(2)În scopul aplicării articolelor 85, 97m şi 97p, acordul încheiat între Uniunea Europeană, Norvegia, Elveţia şi Turcia cuprinde, inter alia, angajamentul de a-şi oferi reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă.
În scopul aplicării articolului 86 alineatele (7) şi (8) şi articolului 97k, ţara cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare şi care a acceptat să participe la un cumul extins cu o ţară beneficiară acceptă, de asemenea, să ofere ţării beneficiare respective un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităţilor vamale ale statelor membre conform dispoziţiilor pertinente ale acordului de liber schimb în cauză.
SUBSECŢIUNEA 5:Proceduri în vederea cumulului bilateral
Art. 97v
(1)Dovada caracterului originar al produselor din Uniunea Europeană se face:
a)fie prin prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor tip EUR.l, al cărui model figurează în anexa 21,
b)fie prin prezentarea unei declaraţii pe factură, al cărei text figurează în anexa 18. Declaraţia pe factură poate fi întocmită de orice exportator pentru loturile expediate care conţin produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR sau de un exportator autorizat din Uniunea Europeană.
(2)Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.l menţiunile «GSP beneficiary countries» şi «EU» sau «Pays beneficiaires du SPG» şi «UE».
(3)Dispoziţiile prezentei secţiuni cu privire la emiterea, utilizarea şi verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l şi, cu excepţia dispoziţiilor privind emiterea lor, declaraţiilor pe factură.
(4)Autorităţile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care expediază frecvent produse originare din Uniunea Europeană în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declaraţii pe factură, indiferent de valoarea produselor în cauză, dacă respectivul exportator oferă autorităţilor vamale toate garanţiile necesare verificării:
a)caracterului originar al produselor, şi
b)respectării celorlalte cerinţe aplicabile în statele membre.
(5)Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiţii pe care le consideră adecvate. Autorităţile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală, care trebuie să figureze pe declaraţia pe factură.
(6)Autorităţile vamale supraveghează utilizarea autorizaţiei de către exportatorul autorizat. Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment.
Autorităţile vamale retrag autorizaţia în oricare dintre următoarele cazuri:
a)exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (4);
b)exportatorul autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile menţionate la alineatul (5);
c)exportatorul autorizat se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie.
(7)Un exportator autorizat poate să nu semneze o declaraţie pe factură dacă prezintă autorităţilor vamale un angajament scris prin care acceptă responsabilitatea deplină pentru orice declaraţie pe factură în care este menţionat ca şi cum ar fi semnat-o olograf.
SUBSECŢIUNEA 6:Ceuta şi Melilla
Art. 97w
Dispoziţiile prezentei secţiuni cu privire la emiterea, utilizarea şi verificarea ulterioară a dovezilor de origine se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o ţară beneficiară către Ceuta şi Melilla şi produselor exportate din Ceuta şi Melilla către o ţară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.
Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.
Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentei secţiuni în Ceuta şi Melilla.
SECŢIUNEA 2:Ţările şi teritoriile care beneficiază de măsurile tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor ţări sau teritorii.
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 97x
(1)În sensul prezentei secţiuni se aplică următoarele definiţii:
a)«fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;
b)«material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului;
c)«produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operaţiune de fabricare;
d)«mărfuri» reprezintă atât materialele, cât şi produsele;
e)«valoare în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (Acordul OMC privind evaluarea în vamă);
f)«preţ franco fabrică» reprezintă, în lista din anexa 15, preţul plătit pentru produs franco fabrică fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;
În cazul în care preţul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în ţara beneficiară, preţul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat.
g)«valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 15, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ care poate fi stabilit plătit pentru materiale în Uniunea Europeană sau în ţara beneficiară în sensul articolului 98 alineatul (1); în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispoziţiile prezentului paragraf se aplică mutatis mutandis;
h)«capitole», «poziţii» şi «subpoziţii» reprezintă capitolele, poziţiile şi subpoziţiile (coduri de patru sau şase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat;
i)«clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziţie sau subpoziţie din Sistemul armonizat;
j)«transport» reprezintă produsele care sunt:
- fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar,
- fie sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice.
(2)În sensul alineatului (1) litera (f), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menţionat la alinatul (1) litera (f) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.
SUBSECŢIUNEA 1:Definirea conceptului de produse originare
Art. 98
(1)În conformitate cu dispoziţiile privind măsurile tarifare preferenţiale, adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor ţări, grupuri de ţări sau teritorii (denumite în continuare «ţări sau teritorii beneficiare»), cu excepţia celor menţionate în secţiunea 1 din prezentul capitol şi a ţărilor şi teritoriilor de peste mări asociate Comunităţii, sunt considerate produse originare dintr-o ţară sau dintr-un teritoriu beneficiar:
a)produse obţinute integral în ţara sau teritoriul beneficiar respectivă, în sensul articolului 99;
b)produse obţinute în acea republică beneficiară, la fabricarea cărora sunt folosite alte produse decât cele de la litera (a), cu condiţia ca produsele respective să fi suferit un proces suficient de prelucrare sau transformare în sensul articolului 100.
(2)În scopul acestei secţiuni, produsele originare din Comunitate în sensul alineatului (3) care sunt supuse într-o republică beneficiară unui proces de prelucrare sau transformare dincolo de cele descrise la articolul 101 sunt considerate ca originare în ţara sau teritoriul beneficiar respectivă.
(3)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis la stabilirea originii produselor obţinute în Comunitate.
Art. 99
(1)Următoarele produse se consideră ca fiind obţinute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate:
a)produse minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor ţării respective;
b)produse vegetale recoltate în ţara respectivă;
c)animale vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d)produse obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
d1)produsele obţinute de la animale sacrificate născute şi crescute în ţara respectivă;
e)produse obţinute din vânat şi pescuit în ţara respectivă;
f)produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare în afara apelor teritoriale pe navele ţării respective;
g)produse obţinute pe nave-uzină ale ţării respective exclusiv din produsele menţionate la litera (f);
h)articole uzate colectate în ţara respectivă şi care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
i)deşeuri şi rebuturi provenind din operaţiuni de fabricaţie desfăşurate în ţara respectivă;
j)produse extrase din solul sau subsolul marin din afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţară să aibă dreptul exclusiv de exploatare;
k)produse fabricate în ţara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j).
(2)Termenii «navele ţării respective» şi «nave-uzină ale ţării respective» de la alineatul (1) literele (f) şi (g) se aplică numai navelor şi navelor-uzină:
- care sunt înregistrate sau înmatriculate în ţara sau teritoriul beneficiar sau într-un stat membru;
- care navighează sub pavilionul republicii beneficiare sau al unui stat membru;
- care sunt deţinute în proporţie de 50 % de către cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai unui stat membru sau de către o societate cu sediul în acea republică sau într-un stat membru, în care directorul sau directorii, preşedintele Consiliului de administraţie sau al Consiliului de supraveghere şi majoritatea membrilor sunt resortisanţi ai republicii beneficiare respective sau ai unui stat membru şi la care, în cazul firmelor, cel puţin jumătate din capital aparţine republicii beneficiare respective, statelor membre sau organelor de stat sau resortisanţilor republicii beneficiare respective sau ai statelor membre;
- ai căror căpitani şi ofiţeri sunt toţi cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai statelor membre şi
- al căror echipaj este constituit în proporţie de cel puţin 75 % din cetăţeni ai republicii beneficiare sau ai statelor membre.
(3)Termenii «republică beneficiară» şi «Comunitate» acoperă şi apele teritoriale ale acelei republici sau ale statelor membre.
(4)Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peştele prins, se consideră parte a teritoriului republicii beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparţin, cu condiţia ca ele să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).
Art. 100
În sensul articolului 98, produsele care nu au fost obţinute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate se consideră că au suferit suficiente prelucrări şi transformări atunci când sunt îndeplinite condiţiile enumerate în lista din anexa 15.
Aceste condiţii indică, pentru toate produsele acoperite de această secţiune, prelucrarea sau transformarea care trebuie aplicate materialelor neoriginare folosite în procesul de fabricaţie şi se aplică numai în legătură cu astfel de materiale.
Dacă un produs care a dobândit statut originar ca urmare a faptului că a îndeplinit condiţiile prevăzute în listă se foloseşte la fabricarea unui alt produs, condiţiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică şi lui şi nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi folosite la fabricarea sa.
Art. 101
(1)Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele prelucrări sau transformări se consideră insuficiente pentru acordarea caracterului originar, fie că se îndeplinesc sau nu condiţiile din articolul 100:
a)manipulările destinate să asigure conservarea în aceeaşi stare a produselor în timpul transportului şi stocării;
b)distribuirea şi colectarea coletelor;
c)spălarea, curăţarea; înlăturarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor materiale de acoperire;
d)călcarea sau presarea textilelor;
e)operaţiunile simple de vopsire şi de lustruire;
f)decorticarea, albirea parţială sau totală, netezirea, glasarea (pentru cereale şi orez);
g)operaţiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; măcinarea totală sau parţială a zahărului cristalizat;
h)curăţarea de coajă, cotor, înlăturarea sâmburilor fructelor şi legumelor;
i)ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j)cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe clase, pe sortimente (inclusiv compunerea de seturi de mărfuri);
k)simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, pe planşete, precum şi orice altă operaţiune simplă de ambalat;
l)aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, logourilor sau a altor semne distinctive similare;
m)simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
m1)simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
n)simpla grupare a părţilor în vederea constituirii unui produs complet sau demontarea produselor în părţi;
o)cumularea a două sau mai multe operaţiuni prevăzute la literele (a)-(n);
p)sacrificarea animalelor.
(2)Toate operaţiunile efectuate fie într-o republică beneficiară, fie în Comunitate asupra unui anumit produs sunt luate în considerare împreună atunci când se stabileşte dacă prelucrarea sau transformarea suferite de acel produs trebuie privite ca insuficiente în sensul alineatului (1).
Art. 101a
(1)Unitatea de luat în considerare pentru aplicarea dispoziţiilor din această secţiune o reprezintă produsul, care se consideră unitatea de bază atunci când se stabileşte încadrarea folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.
În consecinţă, rezultă că:
a)atunci când un produs alcătuit dintr-un grup sau ansamblu de articole este încadrat potrivit Sistemului Armonizat într-o singură poziţie tarifară, întregul reprezintă unitatea de luat în considerare;
b)atunci când o expediţie este alcătuită dintr-un număr identic de produse încadrate în aceeaşi poziţie tarifară a Sistemului Armonizat, la aplicarea dispoziţiilor din această secţiune fiecare produs trebuie considerat individual.
(2)Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este inclus împreună cu produsul în scopul încadrării, acesta se include cu scopul stabilirii originii.
Art. 102
(1)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 100, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiţia ca valoarea lor totală să nu depăşească 10 % din preţul franco fabrică al produsului.
Atunci când pe listă sunt indicate unul sau mai multe procentaje pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, aceste procentaje nu trebuie depăşite prin aplicarea primului paragraf.
(2)Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat.
Art. 103
Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele expediate împreună cu un echipament, utilaj, aparat sau vehicul care fac parte din dotarea normală şi incluse în preţ sau nefacturate separat sunt privite ca făcând parte din echipamentul, utilajul, aparatul sau vehiculul respectiv.
Art. 104
Seturile, aşa cum sunt ele definite în regula generală 3 a Sistemului Armonizat, sunt privite ca seturi originare dacă produsele componente sunt originare. Cu toate acestea, când un set se compune din produse originare şi neoriginare, setul în întregime va fi privit ca originar cu condiţia ca valoarea produselor neoriginare să nu depăşească 15 % din preţul franco fabrică al setului.
Art. 105
Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se verifice originea următoarelor produse care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:
(a)energie şi combustibil;
(b)instalaţii şi utilaje;
(c)maşini şi unelte;
(d)mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
Art. 106
Condiţiile stabilite în această secţiune privind obţinerea statutului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în ţara sau teritoriul beneficiar sau în Comunitate.
Dacă produsele originare exportate din ţara sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate într-o altă ţară sunt returnate, ele trebuie considerate ca neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra autorităţilor competente că:
- produsele returnate sunt aceleaşi cu cele exportate şi
- ele nu au suferit nici o operaţiune în afara celor necesare păstrării lor în bune condiţii pe timpul şederii în acea ţară sau pe durata exportului.
Art. 107
(1)Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din ţara sau teritoriul beneficiar către Comunitate şi din Comunitate către ţara sau teritoriul beneficiar:
a)produsele transportate fără tranzitarea teritoriului unei alte ţări;
b)produsele ce constituie o singură expediţie, transportate prin alte teritorii decât ţara sau teritoriul beneficiar sau Comunitate, cu, dacă este cazul, transbordare sau antrepozitare temporară în acele ţări, cu condiţia ca produsele să rămână sub supravegherea autorităţilor vamale din ţara tranzitată sau de depozitare şi să nu fie supuse altor operaţiuni, cu excepţia descărcării, reîncărcării sau oricăror alte operaţiuni care au ca scop păstrarea lor în bună stare;
c)produse care sunt transportate prin conductă fără întrerupere, cu traversarea altor teritorii decât cele ale republicii beneficiare exportatoare sau al Comunităţii.
(2)Dovada că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în alineatul (1) litera (b) se face către autorităţile vamale competente prin prezentarea:
a)unui document unic de transport sub acoperirea căruia se realizează transportul din ţara exportatoare prin ţara de tranzit; sau
b)unui atestat eliberat de autorităţile vamale ale ţării de tranzit:
- care să facă o descriere exactă a produselor;
- care să specifice data de descărcare şi reîncărcare a produselor şi, dacă este cazul, numele navelor şi al altor mijloace de transport folosite şi
- care să ateste condiţiile în care mărfurile au rămas în ţara de tranzit;
c)sau, în lipsa acestora, orice documente justificative.
Art. 108
(1)Produsele originare, trimise dintr-o republică beneficiară pentru a fi expuse în altă ţară şi vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, cu condiţia ca produsele să întrunească cerinţele acestei secţiuni, care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare din ţara sau teritoriul beneficiar şi cu condiţia de a se arăta autorităţilor vamale competente că:
a)un exportator a expediat produsele de pe teritoriul republicii beneficiare direct în ţara în care se ţine expoziţia şi le-a expus acolo;
b)produsele au fost vândute sau înstrăinate în alt fel de exportator unei persoane din Comunitate;
c)produsele au fost expediate în timpul desfăşurării expoziţiei sau imediat după aceea către Comunitate în aceeaşi stare în care au fost expuse;
d)produsele nu au fost folosite, de la expedierea lor pentru expoziţie, în alt scop decât demonstraţia la expoziţie.
(2)Autorităţilor vamale comunitare trebuie să le fie prezentat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în modul obişnuit. Acesta trebuie să conţină numele şi adresa expoziţiei. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare suplimentare privind natura produselor şi condiţiile în care au fost expuse.
(3)Alineatul (1) se aplică tuturor expoziţiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine şi pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal.
SUBSECŢIUNEA 2:Dovada originii
Art. 109
Produsele originare din ţara sau teritoriul beneficiar beneficiază de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, la prezentarea unuia dintre următoarele:
(a)un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, al cărui model se găseşte în anexa 21;
(b)în cazurile menţionate la articolul 116 alineatul (1), o declaraţie, al cărei text apare în anexa 22, dată de exportator pe o factură, bon de livrare sau alt document comercial care descrie produsul respectiv îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lui (denumită în continuare «declaraţia pe factură»).
Caseta 7 din certificatele de circulaţie EUR.1 sau declaraţiile pe factură conţin menţiunea «Autonomous trade measures» sau «Mesures commerciales autonomes».
SUBSECŢIUNEA 21:CERTIFICATUL DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR EUR.1
Art. 110
(1)Produsele originare, în conformitate cu prezenta secţiune, sunt admise la importul în Comunitate pentru a beneficia de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, cu condiţia ca acestea să fi fost transportate direct în Comunitate în temeiul articolului 107, prin prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autorităţile vamale, fie de alte autorităţi guvernamentale competente ale unei ţări sau ale unui teritoriu beneficiar, sub rezerva ca această ţară sau teritoriu:
- să fi comunicat Comisiei informaţiile cerute de articolul 121 şi
- să ajute Comunitatea permiţând autorităţilor vamale ale statelor membre să verifice autenticitatea documentului sau acurateţea informaţiilor privind originea reală a produselor respective.
(2)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca dovadă documentară necesară în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 98.
(3)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai în urma unei cereri scrise a exportatorului sau a reprezentantului său autorizat. O astfel de cerere se întocmeşte pe un formular al cărui model apare în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispoziţiile acestei subsecţiuni.
Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se păstrează cel puţin trei ani de către autorităţile competente ale republicii beneficiare sau ale statelor membre exportatoare.
(4)Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerinţele pentru eliberarea certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităţilor competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferenţial şi să permită controale ale evidenţelor sale contabile şi verificări de către autorităţile menţionate privind împrejurările în care au fost obţinute produsele.
(5)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul acestei secţiuni.
(6)Întrucât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 constituie dovada aplicării regimurilor preferenţiale prevăzute la articolul 98, autorităţilor guvernamentale competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii mărfurilor şi a celorlalte declaraţii din certificat.
(7)Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condiţiile prevăzute la alineatul (5), autorităţile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator sunt răspunzătoare de luarea măsurilor necesare pentru a verifica originea produselor şi a altor afirmaţii din certificat.
(8)Autorităţilor guvernamentale competente din ţara sau teritoriul beneficiar sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să asigure completarea riguroasă a formularelor menţionate la alineatul (1).
(9)Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităţilor vamale.
(10)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autorităţile competente ale republicii beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate. El trebuie pus la dispoziţia exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.
Art. 111
în cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale ţării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul regulii generale 2 (a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidenţa secţiunilor XVI şi XVII sau poziţiilor nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranşe, trebuie depusă o singură dovadă a originii acestor produse autorităţilor vamale, cu ocazia importului primei tranşe.
Art. 112
Dovezile de origine se predau autorităţilor vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din Cod. Autorităţile respective pot cere o traducere a dovezii de origine şi pot, de asemenea, solicita ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie a importatorului în sensul că produsele întrunesc condiţiile necesare aplicării acestei secţiuni.
Art. 113
(1)Prin derogare de la articolul 110 alineatul (10), certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepţional după exportul produselor la care se referă, dacă:
a)nu a fost eliberat la momentul exportului datorită unor erori sau omisiuni accidentale sau circumstanţe speciale sau
b)se demonstrează, spre satisfacţia autorităţilor vamale, că a fost emis certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
(2)Autorităţile competente pot elibera un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea din documentele de export corespunzătoare şi că nu a fost eliberat certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispoziţiile acestei secţiuni în momentul exportului produselor la care se referă.
(3)Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele menţiuni:
- «EXPEDITO A POSTERIORI»;
- «UDSTEDT EFTERFOLGENDE»;
- «NACHTRÄGLICH AUSGESTELLT»;
POZĂ - A SE VEDEA ACTUL MODIFICATOR-
- «ISSUED RETROSPECTIVELY»;
- «DELIVRE A POSTERIORI»;
- «RILASCIATO A POSTERIORI»;
- «AFGEGEVEN A POSTERIORI»;
- «EMITIDO A POSTERIORI»;
- «ANNETTU JÄLKIKATEEN»;
- «UTFARDAT I EFTERHAND».
ELIBERAT ULTERIOR
- «IZDANO NAKNADNO».
(4)Menţiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în rubrica «Observaţii» a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 114
(1)În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate cere autorităţilor competente care l-au emis să-i elibereze un duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia lor.
(2)Duplicatul eliberat astfel trebuie să conţină una din următoarele menţiuni:
- «DUPLICADO»;
- «DUPLIKAT»;
- «DUPLIKAT»;
POZĂ - A SE VEDEA ACTUL MODIFICATOR-
- «DUPLICATE»;
- «DUPLICATA»;
- «DUPLICATO»;
- «DUPLICAAT»;
- «SEGUNDA VIA»;
- «KAKSOISKAPPALE»;
- «DUPLIKAT».
- DUPLICAT
- «DUPLIKAT».
(3)Menţiunea prevăzută la alineatul (2) se înscrie în rubrica «Observaţii» de pe certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
(4)Duplicatul, care trebuie să poarte data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor original EUR.1, intră în vigoare la acea dată.
Art. 115
Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, cu scopul de a trimite aceste produse în altă parte în Comunitate. Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 înlocuitoare se emit de către biroul vamal sub al căror control sunt plasate mărfurile.
SUBSECŢIUNEA 22:DECLARAŢIA PE FACTURĂ
Art. 116
(1)Declaraţia pe factură se întocmeşte:
a)de către un exportator autorizat din Comunitate în sensul articolului 117 sau
b)de către orice exportator pentru orice expediţie de mărfuri constând din unul sau mai multe colete conţinând produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte EUR 6 000 şi cu condiţia ca ajutorul prevăzut la articolul 110 alineatul (1) să se aplice acestei proceduri.
(2)Declaraţia pe factură se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate ca având originea în Comunitate sau într-o republică beneficiară şi îndeplinesc cerinţele acestei secţiuni.
(3)Exportatorul care completează o declaraţie pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităţilor vamale sau a altor autorităţi guvernamentale competente ale ţării exportatoare toate documentele necesare care dovedesc statutul originar al produselor respective şi, în acelaşi timp, îndeplinesc celelalte cerinţe din această secţiune.
(4)Declaraţia pe factură trebuie completată de către exportator prin redactarea la maşina de scris, imprimarea sau tipărirea pe factură, bon de livrare sau alt document comercial, a declaraţiei, al cărei text apare în anexa 22, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a ţării exportatoare. Dacă declaraţia este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală şi cu litere mari de tipar.
(5)Declaraţiile pe factură trebuie să poarte semnătura originală olografă a exportatorului. Cu toate acestea, unui exportator autorizat în sensul articolului 117 nu i se cere să semneze o declaraţie pe factură, cu condiţia ca el să înmâneze autorităţilor guvernamentale o declaraţie scrisă prin care se angajează că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declaraţie pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către el.
(6)În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declaraţii pe factură se supune următoarelor condiţii speciale:
a)se completează o declaraţie pentru fiecare expediţie;
b)dacă mărfurile dintr-o partidă de mărfuri au fost deja supuse verificării în ţara exportatoare referitor la definiţia «produselor originare», exportatorul poate menţiona această verificare în declaraţia pe factură.
Dispoziţiile primului paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligaţia de a îndeplini orice alte formalităţi solicitate de regulamentele vamale sau poştale.
Art. 117
(1)Autorităţile vamale ale Comunităţii pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediţii frecvente de produse originare din Comunitate în sensul articolului 98 alineatul (2) şi care oferă autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor să completeze declaraţii pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective.
(2)Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiţii pe care le consideră adecvate.
(3)Autorităţile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală care trebuie să apară pe declaraţie.
(4)Autorităţile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizaţiei de către exportatorul autorizat.
(5)Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (1), nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) sau se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie.
Art. 118
(1)Dovada de origine este valabilă patru luni începând de la data emiterii ei în ţara exportatoare şi se prezintă autorităţilor vamale ale ţării importatoare în perioada respectivă de timp.
(2)Dovezile de origine care se prezintă autorităţilor vamale din ţara importatoare după expirarea datei de prezentare precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 98 atunci când neprezentarea acestor documente până la data-limită se datorează unor circumstanţe excepţionale.
(3)În alte cazuri de prezentare întârziată, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta dovezile de origine în situaţia în care produsele au fost prezentate înainte de data-limită.
(4)La cererea importatorului şi în condiţiile prevăzute de autorităţile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta autorităţilor vamale o singură dovadă de origine, cu ocazia efectuării importului primei tranşe, atunci când mărfurile:
a)sunt importate în cadrul unor schimburi comerciale frecvente şi continue cu valoare comercială semnificativă;
b)fac obiectul aceluiaşi contract de vânzare, ale cărei părţi contractante sunt stabilite în ţara exportatoare sau în Comunitate;
c)sunt încadrate în acelaşi cod (cu opt cifre) al Nomenclaturii Combinate;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din Comunitate.
Această procedură se aplică pentru cantităţile şi pentru o perioadă stabilite de autorităţile vamale competente. Această perioadă nu poate depăşi în nici un caz trei luni.
Art. 119
(1)Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice altor persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferinţele tarifare prevăzute la articolul 98, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau completarea unei declaraţii pe factură, cu condiţia ca aceste importuri să nu fie de natură comercială şi să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea acestei secţiuni şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declaraţiei.
(2)Importurile care sunt ocazionale şi sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura şi cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.
În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depăşească EUR 500, în cazul coletelor mici, şi EUR 1 200, în cazul bunurilor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Art. 120
Constatarea unor mici neconcordanţe între datele înscrise în dovada originii şi cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipsofacto la nulitatea dovezii originii, dacă se stabileşte că acesta din urmă corespunde produselor prezentate.
Erori formale evidente, precum erori de redactare pe o dovadă de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privinţa corectitudinii declaraţiilor din document.
SUBSECŢIUNEA 3:Metode de cooperare administrativă
Art. 121
(1)Republicile beneficiare informează Comisia cu privire la numele şi adresele autorităţilor guvernamentale situate pe teritoriul acestora şi care sunt abilitate să emită certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, împreună cu specimenele ştampilelor folosite de aceste autorităţi, şi cu privire la numele şi adresele autorităţilor guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.l şi al declaraţiilor pe factură. Ştampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite această informaţie autorităţilor vamale ale statelor membre. Când aceste comunicări fac referire la un amendament al unor comunicări precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare al acelor noi ştampile în conformitate cu instrucţiunile oferite de autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare. Aceste informaţii sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulaţie, autorităţile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte imprimările specimenelor menţionate în prezentul alineat.
(2)Comisia trebuie să trimită republicilor beneficiare specimene ale ştampilelor folosite de autorităţile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 122
(1)Verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau a declaraţiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statului membru importator sau autorităţile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentelor, cu originea produselor respective sau cu îndeplinirea celorlalte cerinţe din această secţiune.
(2)Pentru aplicarea dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile competente ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare înapoiază certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente autorităţilor competente din ţara sau teritoriul beneficiar sau din statul membru exportator, menţionând, atunci când este cazul, motivele pentru iniţierea unei verificări. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada privind originea sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a verificării.
Dacă autorităţile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferenţial menţionat la articolul 98 produselor respective pe durata aşteptării rezultatelor verificării, se acordă liberul de vamă cu condiţia ca importatorul să ia toate măsurile de precauţie considerate necesare.
(3)Atunci când cererea de verificare ulterioară a fost întocmită în conformitate cu alineatul (1), această verificare se efectuează, iar rezultatele ei se comunică autorităţilor vamale ale statului membru importator sau autorităţilor guvernamentale competente ale republicii beneficiare importatoare în decurs de maximum şase luni. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură, încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică la produsele exportate efectiv şi dacă aceste produse pot fi considerate ca originare din ţara sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate.
(4)Dacă în cazul existenţei unor îndoieli întemeiate nu se primeşte nici un răspuns în termenul de şase luni precizat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a se determina autenticitatea documentului respectiv, trebuie să se trimită o a doua informare către autorităţile competente. Dacă după a doua informare rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în decurs de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticităţii documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autorităţile solicitante trebuie, cu excepţia cazurilor excepţionale, să refuze dreptul la tratament tarifar preferenţial.
(5)Atunci când procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile par să indice că dispoziţiile acestei secţiuni sunt încălcate, ţara sau teritoriul beneficiar exportatoare întreprinde, din proprie iniţiativă sau la cererea Comunităţii, investigaţiile adecvate cu gradul de urgenţă necesar pentru identificarea şi prevenirea unor astfel de contravenţii. În acest scop, Comunitatea poate participa la cercetări.
(6)În scopul unei verificări ulterioare a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR. 1, autorităţile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator păstrează cel puţin trei ani copii ale certificatelor şi ale oricăror documente de export referitoare la acestea.
SUBSECŢIUNEA 4:Ceuta şi Melilla
Art. 123
(1)Termenul «Comunitate» folosit în prezenta secţiune nu acoperă Ceuta şi Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produsele originare din Ceuta şi Melilla.
(2)Această secţiune se aplică mutatis mutandis pentru a se stabili dacă produsele pot fi privite ca originare din republicile beneficiare exportatoare beneficiind de preferinţe la importul în Ceuta şi Melilla sau originare din Ceuta şi Melilla.
(3)Ceuta şi Melilla se consideră teritoriu unic.
(4)Dispoziţiile acestei secţiuni privind eliberarea, folosirea şi verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta şi Melilla.
(5)Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziţii în Ceuta şi Melilla.
Art. 141
(1)Pentru aplicarea dispoziţiilor articolelor 28-36 din cod şi a celor din prezentul titlu, statele membre respectă dispoziţiile stipulate în anexa 23.
Dispoziţiile prevăzute în prima coloană a anexei 23 se aplică în conformitate cu nota interpretativă corespunzătoare care apare în coloana a doua.
(2)Dacă pentru stabilirea valorii în vamă este necesar să se facă referire la principii contabile general acceptate, se aplică dispoziţiile anexei 24.
Art. 142
(1)În sensul prezentului titlu termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)"acord": Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale purtate între 1973 şi 1979 şi prevăzute la articolul 31 alineatul (1) prima liniuţă din cod;
b)"mărfuri produse": mărfuri cultivate, fabricate şi extrase;
c)"mărfuri identice": mărfuri produse în aceeaşi ţară şi care sunt identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privinţa caracteristicilor fizice, calităţii şi renumelui. Existenţa unor diferenţe minore de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiţiei.
d)"mărfuri similare": mărfuri produse în aceeaşi ţară şi care, deşi nu seamănă în toate privinţele, prezintă caracteristici şi materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor şi existenţa unei mărci de fabrică sau de comerţ se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu;
e)"mărfuri de aceeaşi natură sau de acelaşi tip": mărfuri care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de o anumită ramură industrială sau sector al unei ramuri industriale şi care include mărfuri identice sau similare.
(2)Expresiile "mărfuri identice" şi "mărfuri similare" nu se aplică mărfurilor care conţin sau presupun, după caz, activităţi de engineering, dezvoltare, artă sau design ori planuri şi schiţe, pentru care nu s-a făcut nici o modificare în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activităţi au fost realizate în Comunitate.
Art. 143
(1)În sensul titlului II capitolul 3 din Cod şi al prezentului titlu, persoanele sunt considerate a fi înrudite doar dacă:
a)una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administraţie al întreprinderii celeilalte persoane şi reciproc;
b)au calitatea juridică de asociaţi;
c)una este angajatul celeilalte;
d)oricare dintre aceste persoane posedă, controlează sau deţine direct sau indirect 5% sau mai mult din acţiunile sau părţile emise cu drept de vot de ambele persoane;
e)una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;
f)ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o a treia persoană;
g)împreună controlează în mod direct sau indirect o a treia persoană sau
h)sunt membre ale aceleiaşi familii. Persoanele se consideră ca aparţinând aceleiaşi familii numai dacă sunt legate prin oricare din următoarele relaţii:
- soţ şi soţie;
- ascendenţi şi descendenţi, în linie directă de gradul I;
- fraţi şi surori (buni, consangvini şi uterini);
- ascendenţi şi descendenţi, în linie directă de gradul II;
- unchi sau mătuşă şi nepot sau nepoată;
- socri şi ginere sau noră;
- cumnaţi şi cumnate.
(2)În sensul prezentului titlu, se consideră că persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt legate între ele numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).
Art. 144
(1)Atunci când se determină valoarea în vamă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 29 din cod, a mărfurilor al căror preţ nu a fost plătit efectiv la data avută în vedere, pentru determinarea valorii în vamă, preţul de plătit la data avută în vedere pentru achitare se ia, de regulă, ca bază pentru evaluarea în vamă.
(2)Comisia şi statele membre se consultă în cadrul comitetului cu privire la aplicarea dispoziţiilor alineatului (1).
Art. 145
(1)În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri similare cumpărate în contextul unei tranzacţii unice, preţul plătit sau de plătit în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din cod este un preţ calculat proporţional, în funcţie de cantităţile declarate în raport cu cantitatea totală cumpărată.
O repartizare proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică de asemenea în cazul pierderii parţiale sau în cazul unei daune, înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfii care trebuie evaluată.
(2)După punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, modificarea de către vânzător, în favoarea cumpărătorului, a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri poate fi înscrisă în evidenţa contabilă în vederea stabilirii valorii acestora în vamă în temeiul articolului 29 din cod, în cazul în care se demonstrează, la cererea autorităţilor vamale:
a)că aceste mărfuri erau defecte în momentul menţionat la articolul 6 7 din cod;
b)că vânzătorul a efectuat modificarea în conformitate cu obligaţia contractuală de garanţie prevăzută de contractul de vânzare încheiat înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor menţionate anterior şi
c)că defectul mărfurilor menţionate n-a fost luat în considerare în contractul de vânzare aferent.
(3)Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat în conformitate cu alineatul (2), poate fi înscris în evidenţa contabilă numai dacă această modificare a avut loc într-un termen de douăsprezece luni de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor.
Art. 146
În cazul în care preţul plătit efectiv sau de plătit menţionat la articolul 29 alineatul (1) din cod include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în ţara de origine sau exportatoare cu privire la mărfurile avute în vedere, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiţia să se demonstreze faţă de autorităţile vamale în cauză că mărfurile respective au fost sau vor fi exonerate de aceasta în beneficiul cumpărătorului.
Art. 147
(1)În sensul articolului 29 din cod , faptul că mărfurile care fac obiectul unei tranzacţii sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulaţie se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vândute în vederea exportului către teritoriul vamal al Comunităţii. În cazul unor vânzări succesive înainte de evaluare, numai ultima vânzare care a dus la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal comunitar sau vânzarea care are loc pe teritoriul vamal comunitar înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor constituie un astfel de indiciu.
Atunci când se declară un preţ cu referire la o vânzare care are loc înaintea ultimei vânzări pe baza căreia au fost introduse mărfurile pe teritoriul vamal comunitar, trebuie să se demonstreze autorităţilor vamale în mod corespunzător că această vânzare de mărfuri a avut loc în scopul exportării pe teritoriul vamal respectiv.
Se aplică dispoziţiile articolelor 178-181a
(2)În cazul utilizării mărfurilor într-o terţă ţară între data vânzării şi data punerii în liberă circulaţie, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacţie.
(3)Cumpărătorul nu trebuie să îndeplinească altă condiţie decât aceea de a fi parte la contractul de vânzare.
Art. 148
În cazul în care, la aplicarea articolului 29 alineatul (1) litera (b) din cod, se stabileşte că vânzarea sau preţul mărfurilor importate se supune unei condiţii sau unei prestaţii a cărei valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă efectuată de cumpărător către vânzător a unei părţi din preţul efectiv plătit sau de plătit, atât timp cât condiţia sau prestaţia în cauză nu se referă:
a)nici la o activitate menţionată la articolul 29 alineatul (3) litera (b) din cod;
b)nici la un element care se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu dispoziţiilor articolului 32 din cod.
Art. 149
(1)Pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 29 alineatul (3) litera (b) din cod, "activităţi de comercializare" reprezintă toate activităţile legate de acţiunile de publicitate şi de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum şi toate activităţile legate de garanţiile aferente.
(2)Astfel de activităţi desfăşurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie ce revine cumpărătorului pe baza unui acord încheiat cu vânzătorul.
Art. 150
(1)În sensul articolului 30 alineatul (2) litera (a) din cod (valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice vândute în aceleaşi condiţii comerciale şi în cantitate sensibil egală cu a mărfurilor de evaluat. În absenţa unei astfel de vânzări, se face referire la valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute în condiţii comerciale diferite şi/sau în cantităţi diferite, ajustate pentru a ţine seama de diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării, indiferent dacă acestea conduc la o creştere sau o scădere a valorii.
(2)În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (c) din cod se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare este ajustată pentru a ţine seama de diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate şi, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
(3)În cazul în care, pentru aplicarea prezentului articol, se constată existenţa a două sau mai multe valori de tranzacţie pentru mărfuri identice, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacţie cea mai mică.
(4)În sensul dispoziţiilor prezentului articol, valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacţie a mărfurilor identice, produse de aceeaşi persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).
(5)În sensul prezentului articol, "valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice importate" reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 151
(1)La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (b) din cod (valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri similare în cadrul unei vânzări în aceleaşi condiţii comerciale şi în cantitate sensibil egală ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Când nu se găseşte o astfel de vânzare, se foloseşte valoarea tranzacţiei cu mărfuri similare vândute în alte condiţii comerciale şi/sau în cantităţi diferite, ajustată pentru a reflecta diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca această ajustare să se poată face pe baza probelor demonstrabile care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării, indiferent dacă aceasta conduce la o creştere sau o scădere a valorii.
(2)În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (e) din cod se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare se ajustează pentru a ţine seama de diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate şi, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
(3)În cazul în care, la aplicarea prezentului articol, se constată existenţa a două sau mai multe valori de tranzacţie ale mărfurilor similare, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacţie cea mai mică.
(4)În sensul prezentului articol, valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacţie a mărfurilor similare, produse de aceeaşi persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).
(5)În sensul prezentului articol, "valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare importate" reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.
Art. 152
(1)_
a)În cazul în care mărfurile importate, sau mărfurile identice sau similare importate se vând în cadrul Comunităţii în aceeaşi stare, valoarea în vamă a mărfurilor importate menţionată la articolul 30 alineatul (2) litera (c) din cod are la bază preţul unitar care corespunde vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate în cea mai mare cantitate totală la data sau în jurul datei importului mărfurilor de evaluat, către persoane care nu sunt legate de vânzător, cu condiţia deducerii următoarelor elemente:
(i)comisioane plătite în mod obişnuit sau convenite a fi plătite, ori pentru marjele obişnuite practicate pentru asigurarea profitului şi cheltuielilor generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) ocazionate de vânzarea în cadrul Comunităţii a mărfurilor de aceeaşi categorie sau de acelaşi tip importate;
(ii)cheltuieli obişnuite de transport şi asigurare, precum şi cheltuieli conexe efectuate în Comunitate;
(iii)drepturi de import şi alte impuneri datorate în Comunitate pentru importul sau vânzarea de mărfuri.
a1)Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile importate în consignaţie poate fi stabilită în mod direct în conformitate cu dispoziţiile articolului 30 alineatul (2) litera (c) din cod. În acest scop, preţurile unitare sunt notificate Comisiei de către statele membre, iar Comisia le transmite prin intermediul TARIC, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 (*).
(*)JO L 256, 7.9.1987, p. 1.
Preţurile unitare se calculează şi se notifică după cum urmează:
(i)după aplicarea deducerilor prevăzute la litera (a), Comisiei îi este comunicat de către statele membre un preţ unitar per 100 kg net pentru fiecare categorie de mărfuri. Statele membre pot stabili sume forfetare pentru costurile menţionate la litera (a) punctul (ii), care se vor aduce la cunoştinţa Comisiei;
(ii)preţul unitar se poate utiliza pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate pentru perioade de paisprezece zile, fiecare perioadă începând într-o zi de vineri;
(iii)perioada de referinţă pentru stabilirea preţurilor unitare este perioada de paisprezece zile care se încheie în ziua de joi care precede săptămâna în cursul căreia trebuie stabilite noi preţuri unitare;
(iv)preţurile unitare sunt notificate Comisiei de către statele membre în euro, până la ora 12.00 a zilei de luni din săptămâna în cursul căreia acestea sunt transmise de către Comisie. În cazul în care această zi este nelucrătoare, notificarea se efectuează în ziua lucrătoare imediat precedentă. Preţurile unitare nu se aplică decât în cazul în care notificarea respectivă este transmisă de către Comisie.
Mărfurile menţionate la primul paragraf al prezentei litere sunt enumerate în anexa 26.
b)În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu s-a vândut la data sau în jurul datei la care sunt importate mărfurile de evaluat, valoarea în vamă a mărfurilor importate, stabilită în conformitate cu prezentul articol, are la bază, potrivit dispoziţiilor alineatului (1) litera (a), preţul unitar la care se vând în Comunitate mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate în aceeaşi stare la data cea mai apropiată de după data importului mărfurilor de evaluat, dar în termen de 90 de zile de la data unui astfel de import.
(2)În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu se vând în Comunitate în aceeaşi stare, atunci, la cererea importatorului, valoarea în vamă se calculează pe baza preţului unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală, după o transformare sau prelucrare ulterioară, către persoane din Comunitate care nu sunt legate de vânzători, ţinându-se seama de valoarea adăugată prin această prelucrare sau transformare şi de deducerile prevăzute la alineatul (1) litera (a).
(3)În sensul prezentului articol, preţul unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă preţul cu care se vinde cel mai mare număr de unităţi de produs către persoane care nu sunt legate de persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vânzări.
(4)În sensul prezentului articol, la stabilirea preţului unitar nu se ia în considerare vânzarea în Comunitate către o persoană care, direct sau indirect, gratuit sau cu costuri reduse, furnizează elemente prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod în vederea folosirii pentru producerea şi vânzarea la export a mărfurilor importate.
(5)În sensul alineatului (1) litera (b), "data cea mai apropiată" reprezintă data la care se efectuează vânzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate într-o cantitate suficientă pentru a se putea stabili preţul unitar.
Art. 153
(1)La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (d) din cod (valoarea calculată), autorităţile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu are reşedinţa în Comunitate să prezinte spre examinare documente contabile sau alte documente pentru a se stabili această valoare. Cu toate acestea, informaţiile comunicate de către producătorul mărfurilor în scopul stabilirii valorii în vamă, în conformitate cu prezentul articol, se pot verifica într-o ţară necomunitară de către autorităţile vamale ale unui stat membru cu acordul producătorului şi cu condiţia ca aceste autorităţi să anunţe cu suficient timp înainte autorităţile din ţara respectivă, iar acestea din urmă să-şi dea consimţământul cu privire la efectuarea anchetei.
(2)Costul sau valoarea materialelor şi a operaţiunilor de fabricaţie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuţă din cod include costul activităţilor menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii) din cod.
Acesta include, de asemenea, valoarea, repartizată într-o proporţie corespunzătoare, a oricărui produs sau serviciu prevăzut la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod, care se furnizează direct sau indirect de către cumpărător pentru producerea mărfurilor importate. Valoarea activităţilor prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se produc în Comunitate se include numai în măsura în care aceste activităţi intră în sarcina producătorului.
(3)În cazul în care la stabilirea unei valori calculate sunt folosite alte informaţii decât cele furnizate de producător sau în numele acestuia, autorităţile vamale îl informează pe declarant, dacă acesta din urmă solicită acest lucru, cu privire la sursa acestor informaţii, datele folosite şi calculele efectuate pe baza acestor date, sub rezerva articolului 15 din cod.
(4)"Cheltuielile generale", prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) a doua liniuţă din cod, cuprind costurile directe şi indirecte de producţie şi de comercializare a mărfurilor pentru export care nu sunt incluse la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuţă din cod.
Art. 154
În cazul în care containerele menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din cod fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general acceptate.
Art. 155
În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare şi schiţele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.
Art. 156
- Articolul 33 litera (c) din cod se aplică mutatis mutandis în cazul în care valoarea în vamă se determină prin aplicarea altei metode decât cea a valorii de tranzacţie.
Art. 156a
(1)Autorităţile vamale pot, la cererea celui interesat, să permită ca:
- prin derogare de la articolul 32 alineatul (2) din cod, anumite elemente de adăugat la preţul plătit efectiv sau de plătit care nu sunt cuantificabile în momentul naşterii datoriei vamale;
- prin derogare de la articolul 33 din cod, anumite elemente care nu se includ în valoarea în vamă, în cazul în care sumele totale aferente acestor elemente nu sunt diferite de preţul plătit sau de plătit în momentul naşterii datoriei vamale,
să fie calculate pe baza unor criterii corespunzătoare şi specifice.
În acest caz, valoarea declarată în vamă nu este considerată provizorie în conformitate cu articolul 254 a doua liniuţă.
(2)Autorizaţia nu poate fi acordată decât dacă:
a)încheierea procedurii prevăzute la articolul 259 reprezintă, în aceste circumstanţe, un cost administrativ disproporţionat;
b)recurgerea la aplicarea articolelor 30 şi 31 din cod devine necorespunzătoare în aceste circumstanţe speciale;
c)există motive întemeiate să se considere că valoarea drepturilor de import care urmează să fie percepute în perioada de valabilitate a autorizaţiei nu este mai mică decât valoarea calculată în lipsa acestei autorizaţii;
d)aceasta nu duce la denaturarea concurenţei.
Art. 157
(1)În sensul articolului 32, alineatul (1) litera (c) din cod, redevenţele şi drepturile de licenţă reprezintă în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de:
- producerea de mărfuri importate (mai ales brevete, desene, modele şi tehnologii de fabricaţie) sau
- vânzarea la export a mărfurilor importate (mai ales mărci de comerţ sau de fabrică, modele înregistrate) sau
- utilizarea sau revânzarea mărfurilor importate (mai ales drepturi de autor, procedee de fabricaţie incorporate inseparabil în mărfurile importate).
(2)Fără a se aduce atingere articolului 32 alineatul (5) din cod, la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 29 din cod se adaugă o redevenţă sau un drept de licenţă la preţul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată:
- este legată de mărfurile supuse de evaluat şi
- constituie o condiţie a vânzării acestor mărfuri.
Art. 158
(1)În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Comunitate, se aplică o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevenţa sau dreptul de licenţă sunt se referă la aceste mărfuri.
(2)În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau trebuie ca înainte de revânzare să sufere numai operaţiuni minore, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevenţa sau dreptul de licenţă să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate.
(3)În cazul în care redevenţele sau drepturile de licenţă se referă parţial la mărfurile importate şi parţial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective şi cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă menţionată în anexa 23, care este aferentă articolului 32 alineatul (2) din cod.
Art. 159
Redevenţa sau dreptul de licenţă care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerţ se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai în cazul în care:
- redevenţa sau dreptul de licenţă se referă la mărfuri care se revând în aceeaşi stare sau care se supun numai unor operaţiuni minore după importare;
- mărfurile se comercializează sub marca, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte o redevenţa sau un drept de licenţă şi
- cumpărătorul nu are libertatea de a-şi procura aceste mărfuri de la alţi furnizori care nu sunt legate de vânzător.
Art. 160
În cazul în care cumpărătorul achită redevenţe sau drepturi de licenţă către un terţ, condiţiile menţionate la articolul 157 alineatul (2) nu se consideră îndeplinite decât dacă vânzătorul sau o persoană legată de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată.
Art. 161
În cazul în care modalitatea de calculare a valorii unei redevenţe sau a unui drept de licenţă se raportează la preţul mărfurilor importate, se poate presupune că plata acestei redevenţe sau drept de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedeşte altfel.
Cu toate acestea, în cazul în care valoarea unei redevenţe sau a unui drept de licenţă se calculează independent de preţul mărfurilor importate, plata redevenţei sau dreptului de licenţă se poate referi la mărfurile de evaluat.
Art. 162
În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (c) din cod, nu se ia în considerare ţara de reşedinţă a beneficiarului plăţii redevenţei sau dreptului de licenţă.
Art. 163
(1)În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (e) şi al articolului 33 litera (a) din cod, locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii reprezintă:
a)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare sau portul de transbordare, dacă transbordarea este certificată de autorităţile vamale ale portului respectiv;
b)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă şi apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea, situat fie la vărsarea fluviului sau canalului, fie în amonte, cu condiţia să se facă dovada către autorităţile vamale că navlul până la portul de descărcare este mai mare decât cel până la primul port;
c)pentru mărfurile transportate pe cale ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat primul birou vamal;
d)pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera terestră a teritoriului vamal al Comunităţii.
(2)Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi transportate spre o destinaţie din altă parte a acelui teritoriu, cu tranzitarea teritoriului Belarusului, al Rusiei, al Elveţiei, al Bosniei şi Herţegovinei, al Republicii Federale Iugoslavia sau al fostei Republici iugoslave a Macedoniei, valoarea în vamă se stabileşte în funcţie de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, cu condiţia ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile ţărilor respective pe o rută obişnuită care traversează aceste teritorii până la locul de destinaţie.
(3)Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi apoi transportate pe cale maritimă spre o destinaţie aflată în altă parte a acestui teritoriu, valoarea în vamă se stabileşte în funcţie de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, dacă mărfurile sunt transportate direct pe o rută obişnuită spre locul de destinaţie.
(4)Alineatele (2) şi (3) din prezentul articol se aplică şi în cazul în care mărfurile, din motive strict legate de transportul lor, sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritoriul Belarusului, al Rusiei, al Elveţiei, al Bosniei şi Herţegovinei, al Republicii Federale Iugoslavia sau al fostei Republici iugoslave a Macedoniei.
(5)Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi transportate direct dintr-un departament francez de peste mări către altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii sau viceversa, locul de introducere care se ia în considerare este locul prevăzut la alineatele (1) şi (2), situat în acea parte a teritoriului de vamal al Comunităţii de unde provin mărfurile, dacă acestea au fost descărcate sau transbordate acolo şi acest lucru a fost certificat de către autorităţile vamale.
(6)În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (5), se consideră loc de introducere locul prevăzut la alineatul (1) situat în partea teritoriului vamal al Comunităţii către care sunt expediate mărfurile.
Art. 164
La aplicarea articolului 32 alineatul (1) litera (e) şi a articolului 33 litera (a) din cod:
a)în cazul în care mărfurile se transportă cu acelaşi mod de transport până la un punct situat dincolo de locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, cheltuielile de transport se repartizează proporţional cu distanţa parcursă în afara şi în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii, cu condiţia de a se face dovada către autorităţile vamale privind cheltuielile angajate pe baza unui tarif obligatoriu şi general, pentru transportul mărfurilor către locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii;
b)în cazul în care mărfurile sunt facturate la un preţ unic franco destinaţie care corespunde preţului de la locul de introducere, cheltuielile aferente transportului în Comunitate nu se deduc din acest preţ. Se permite totuşi o astfel de deducere dacă se face dovada faţă de autorităţile vamale că preţul franco frontieră este mai mic decât preţul unic franco destinaţie;
c)în cazul în care transportul este gratuit sau este asigurat de către cumpărător, cheltuielile de transport până la locul de introducere, calculate potrivit tarifului uzual practicat pentru aceleaşi moduri de transport, se includ în valoarea în vamă.
Art. 165
(1)Taxele poştale achitate până la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia taxelor poştale suplimentare percepute în ţara importatoare.
(2)Cu toate acestea, pentru determinarea valorii mărfurilor care fac obiectul unor expediţii fără caracter comercial, aceste taxe nu presupun efectuarea niciunei ajustări a valorii declarate.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică mărfurilor transportate prin intermediul serviciilor poştale expres cunoscute sub numele de "EMS-Datapost" ("EMS-Jetpost" în Danemarca, "EMS-Kurierpostsendungen" în Germania, "CAI-Post" în Italia).
Art. 166
Cheltuielile de transport aerian care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se stabilesc prin aplicarea regulilor şi procentelor indicate în anexa 25.
[textul din partea 1, titlul V, capitolul 5 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 7. din Regulamentul 444/11-mar-2002]
Art. 168
În sensul articolelor 169-172, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)"curs înregistrat":
- ultimul curs de schimb de vânzare înregistrat pentru tranzacţii comerciale pe cea mai reprezentativă piaţă de schimb sau pe cele mai reprezentative pieţe de schimb din statul membru în cauză sau
- orice altă descriere a cursului de schimb înregistrat ca atare şi desemnat de statul membru ca "curs înregistrat", cu condiţia ca el să reflecte în modul cel mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în cadrul tranzacţiilor comerciale;
b)"publicat": adus la cunoştinţa publicului într-un mod stabilit de statul membru interesat;
c)"monedă": orice unitate monetară folosită ca mijloc de decontare fie între autorităţile monetare, fie pe piaţa internaţională.
Art. 169
(1)În cazul în care elementele folosite la determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimate în momentul acestei determinări în altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb de folosit la determinarea acestei valori, exprimat în moneda statului membru respectiv este cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii şi publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare.
(2)Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice următoare cu excepţia cazului în care este înlocuit de un curs stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolului 171.
(3)În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri, în conformitate cu alineatul (1) sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, ultimul curs înregistrat şi publicat pentru această monedă, în decursul celor 14 zile precedente, se consideră curs înregistrat pentru ziua de miercuri în cauză.
Art. 170
În cazul în care cursul de schimb nu poate fi stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolului 169, cursul de schimb care se foloseşte pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 35 din cod se desemnează de către statul membru în cauză şi reflectă cât mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în tranzacţii comerciale, exprimată în moneda acestui stat membru.
Art. 171
(1)În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul stabilit în conformitate cu articolul 169 pentru a intra în vigoare în luna următoare, el îl înlocuieşte pe acesta din urmă începând din prima zi de miercuri a lunii respective, devenind cursul ce se foloseşte pentru aplicarea articolului 35 din cod.
(2)În cazul în care în cursul perioadei de aplicare menţionate în dispoziţiile precedente cursul de schimb înregistrat într-o zi de miercuri şi care este publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, el îl înlocuieşte pe acesta din urmă şi intră în vigoare în următoarea zi de miercuri, devenind cursul folosit în conformitate cu articolul 35 din cod. Cursul de înlocuire rămâne în vigoare până la sfârşit lunii curente, dacă acest curs nu se înlocuieşte ca urmare a aplicării dispoziţiilor din prima teză a prezentului alineat.
(3)În cazul în care într-un stat membru cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, pentru aplicarea alineatelor (1) şi (2) în acel acest stat membru, cursul înregistrat este cursul cel mai recent înregistrat şi publicat anterior zilei de miercuri respective.
Art. 172
În cazul în care autorităţile vamale ale unui stat membru autorizează un declarant să furnizeze sau să prezinte ulterior anumite date ale declaraţiei de punere în liberă circulaţie sub forma unei declaraţii periodice, la cererea declarantului, această autorizaţie poate prevedea folosirea unui curs unic la conversia în moneda naţională a statului membru respectiv a elementelor care servesc la stabilirea valorii în vamă exprimate într-o monedă anume. În acest caz, cursul folosit, dintre cursurile înregistrate în conformitate cu prezentul capitol, este cursul aplicabil în prima zi a perioadei care face obiectul declaraţiei.
[textul din partea 1, titlul V, capitolul 7 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 215/08-feb-2006]
Art. 178
(1)În cazul în care este necesară stabilirea valorii în vamă în scopul aplicării articolelor 28-36 din cod, o declaraţie cu elementele referitoare la valoarea în vamă (declaraţia de valoare) este anexată la declaraţia vamală întocmită pentru mărfurile importate. Declaraţia de valoare se întocmeşte pe un formular D.V. 1 corespunzător modelului din anexa 28, însoţit, după caz, unul sau mai multe formulare D.V. 1 bis corespunzător modelului din anexa 29.
(2)Declaraţia de valoare prevăzută în alineatul (1) este dată numai de o persoană stabilită în Comunitate care se află în posesia faptelor relevante.
A doua liniuţă a articolului 64 alineatul (2) litera (b) şi articolului 64 alineatul (3) ale codului se aplică mutatis mutandis.
(3)Autorităţile vamale pot renunţa la cerinţa ca declaraţia să fie întocmită pe formularul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor în cauză nu se poate determina în conformitate cu dispoziţiile articolului 29 din cod. În astfel de cazuri, persoana prevăzută la alineatul (2) furnizează autorităţilor vamale sau dispune furnizarea către autorităţilor vamale a oricăror alte informaţii suplimentare care pot fi cerute pentru a stabili valoarea în vamă în conformitate cu alt articol din cod; astfel de informaţii suplimentare se furnizează sub forma şi în condiţiile prevăzute de autorităţile vamale.
(4)Depunerea într-un birou vamal a unei declaraţii cerute în conformitate cu alineatul (1), fără a aduce atingere posibilei aplicări a dispoziţiilor penale, este echivalentă cu angajarea responsabilităţii persoanei menţionate la alineatul (2) în legătură cu:
- exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie;
- autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente şi
- furnizarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.
(5)Acest articol nu se aplică cu privire la mărfurile a căror valoare în vamă este determinată prin sistemul de proceduri simplificate stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolelor 173-177.
Art. 179
(1)Cu excepţia cazului în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, autorităţile vamale renunţă total sau parţial să ceară declaraţia prevăzută la articolul 178 alineatul (1):
a)în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unui transport nu depăşeşte 10 000 EUR, cu condiţia ca acestea să nu reprezinte transporturi fracţionate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar sau
b)în cazul în care importurile respective nu au caracter comercial sau
c)în cazul în care furnizarea elementelor în cauză nu este necesară pentru aplicarea Tarifului Vamal al Comunităţilor Europene sau în cazul în care drepturile vamale prevăzute în acest tarif nu vor fi percepute datorită aplicării unei reglementări vamale specifice.
(2)Valoarea exprimată în ECU prevăzută la alineatul (1) litera (a) se converteşte în conformitate cu articolul 18 din cod. Autorităţile vamale pot rotunji în sus sau în jos suma rezultată în urma efectuării conversiei.
Autorităţile vamale pot menţine nemodificată contravaloarea în moneda naţională a sumei fixate în ECU dacă, la adaptarea anuală prevăzută la articolul 18 din cod, conversia acestei sume, înaintea rotunjirii menţionate anterior, conduce la o modificare cu mai puţin de 5% a contravalorii exprimate în moneda naţională sau la o reducere a acesteia.
(3)În cazul unui trafic continuu de mărfuri de import furnizate de acelaşi vânzător către acelaşi cumpărător în aceleaşi condiţii comerciale, autorităţile vamale pot renunţa să ceară ca elementele prevăzute la articolul 178 alineatul (1) să fie furnizate în totalitate în susţinerea fiecărei declaraţii vamale, dar trebuie să le solicite date ori câte ori împrejurările se modifică şi cel puţin o dată la trei ani.
(4)Scutirea acordată în conformitate cu prezentul articol poate fi anulată şi se poate cere prezentarea unui formular D.V. 1 în cazul în care se constată că nu a fost sau nu mai este respectată o condiţie necesară pentru acordarea unei astfel de scutiri.
Art. 180
În cazul în care sunt folosite sisteme informatice sau în cazul în care mărfurile respective fac obiectul unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, autorităţile vamale pot admite variaţii de la forma de prezentare a elementelor solicitate pentru stabilirea valorii în vamă.
Art. 181
(1)Persoana menţionată la articolul 178 alineatul (2) prezintă autorităţilor vamale un exemplar al facturii în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor importate. În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris, acest exemplar se păstrează de către autorităţile vamale.
(2)În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris şi când factura pentru mărfurile importate este întocmită în numele unei persoane stabilite în alt stat membru decât acela în care este declarată valoarea în vamă, declarantul prezintă autorităţilor vamale un al doilea exemplar al acestei facturi. Un exemplar se păstrează de către autorităţile vamale; celălalt, purtând ştampila biroului în cauză, precum şi numărul de înregistrare al declaraţiei la biroul vamal menţionat, se înapoiază declarantului pentru a fi trimis persoanei în numele căreia s-a întocmit factura.
(3)Autorităţile vamale pot prevedea ca dispoziţiile alineatului (2) să se aplice şi pentru cazul în care persoana pe numele căreia s-a întocmit factura este stabilită în statul membru în care se declară valoarea în vamă.
Art. 181a
(1)Nu este necesar ca autorităţile vamale să determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacţie, în cazul în care, în conformitate cu procedura descrisă la alineatul (2), au îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală, plătită sau plătibilă, menţionată la articolul 29 din cod.
(2)Atunci când autorităţile vamale au suspiciuni, precum cele descrise la alineatul (1), ele pot solicita informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 178 alineatul (4). În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o decizie finală, autorităţile vamale trebuie să informeze persoana în cauză, în scris, dacă se solicită acest lucru, cu privire la motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli şi să îi acorde acesteia un termen rezonabil de răspuns. Decizia finală şi motivaţiile acesteia sunt comunicate în scris persoanei interesate.
Art. 181b
În înţelesul prezentului capitol şi al anexei 30A:
Transportator: înseamnă persoana care introduce mărfurile sau îşi asumă responsabilitatea transportului acestora pe teritoriul vamal al Comunităţii, menţionată la articolul 36b alineatul (3) din cod. Cu toate acestea,
- în cazul unui transport combinat, menţionat la articolul 183b, transportator înseamnă persoana care va opera mijlocul de transport care, după intrarea pe teritoriul vamal al Comunităţii, se va deplasa ca mijloc de transport activ autonom;
- în cazul transportului maritim sau aerian efectuat în condiţiile existenţei unui acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale, menţionate la articolul 183c, transportator înseamnă persoana care a încheiat un contract şi care a emis un conosament maritim sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor spre teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 181c
Nu se cere o declaraţie sumară de intrare pentru următoarele mărfuri:
(a)energia electrică;
(b)mărfurile care intră printr-un sistem de conducte;
(c)scrisorile, cărţile poştale şi imprimatele, inclusiv pe suport electronic;
(d)mărfurile care intră sub incidenţa regulilor Uniunii Poştale Universale;
(e)mărfurile pentru care este autorizată o declaraţie vamală efectuată prin orice altă acţiune, conform articolelor 230, 232 şi 233, cu excepţia (în cazul în care sunt transportate în cadrul unui contract de transport) bunurilor de uz gospodăresc aşa cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului (*), a paleţilor, a containerelor şi a mijloacelor de transport rutier, feroviar, aerian, maritim şi fluvial;
(*)JO L 324, 10.12.2009, p. 23.
(f)mărfurile care se află în bagajele personale ale călătorilor;
(g)mărfurile pentru care este autorizată o declaraţie vamală verbală, conform articolelor 225, 227 şi 229 alineatul (1), cu excepţia (în cazul în care sunt transportate în cadrul unui contract de transport) bunurilor de uz gospodăresc aşa cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009, a paleţilor, a containerelor şi a mijloacelor de transport rutier, feroviar, aerian, maritim şi fluvial;
(h)mărfurile acoperite de carnete ATA şi CPD;
(i)mărfurile care circulă în conformitate cu formularul 302 prevăzut de Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
(j)mărfurile transportate la bordul navelor de linii maritime regulate, autorizate corespunzător, în conformitate cu articolul 313b şi mărfurile de la bordul navelor sau al aeronavelor care sunt transportate între porturi sau aeroporturi comunitare fără escale în porturi sau aeroporturi situate în afara teritoriului vamal al Comunităţii;
(k)mărfurile scutite, în temeiul Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice, din 18 aprilie 1961, al Convenţiei de la Viena privind relaţiile consulare din 24 aprilie 1963 sau al altor convenţii consulare sau al Convenţiei de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile speciale.
[textul din Art. 181^C, alin. (K) din partea 1, titlul VI, capitolul 1, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-iul-2009 de Art. 1, punctul 4., litera D. din Regulamentul 312/16-apr-2009]
(l)armele şi echipamentele militare introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii de către autorităţile responsabile de apărarea unui stat membru, în cadrul unui transport militar sau al unui transport efectuat în exclusivitate pentru autorităţile militare;
(m)următoarele mărfuri introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi provenind direct de la platformele de foraj sau de exploatare sau de la turbinele eoliene operate de o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii:
(i)mărfuri care au fost încorporate în astfel de platforme sau în turbine eoliene, în scopul construirii, al reparării, al întreţinerii sau al transformării acestora;
(ii)mărfuri care au fost utilizate pentru dotarea sau echiparea respectivelor platforme sau a respectivelor turbine eoliene;
(iii)alte mărfuri utilizate sau consumate pe platforme sau pe turbinele eoliene respective; şi
(iv)deşeurile nepericuloase provenind de pe platforme sau de la turbinele eoliene;
(n)mărfurile care fac parte dintr-un transport a cărui valoare intrinsecă nu depăşeşte 22 EUR, cu condiţia ca autorităţile vamale să accepte, cu acordul operatorului economic, realizarea unei analize de risc utilizând informaţiile conţinute în sistemul utilizat de operatorul economic sau furnizate de acest sistem.
(o)mărfurile transportate dinspre teritorii situate pe teritoriul vamal al Comunităţii, în care Directiva 2006/112/CE a Consiliului (*) sau Directiva 2008/118/CE a Consiliului (**) nu se aplică, precum şi mărfuri transportate dinspre Insula Helgoland, Republica San Marino şi Vatican înspre teritoriul vamal al Comunităţii.
(*)JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
(**)JO L 9, 14.1.2009, p. 12.
Art. 181d
În cazul în care un acord internaţional între Comunitate şi o ţară terţă prevede recunoaşterea controalelor de securitate executate în ţara exportatoare, se aplică condiţiile stabilite în acest acord.
Art. 183
(1)Declaraţia sumară de intrare este întocmită prin mijloace electronice. Aceasta include datele prevăzute pentru această declaraţie în anexa 30a şi se completează în conformitate cu notele explicative incluse în această anexă.
Declaraţia sumară de intrare este autentificată de către persoana care o întocmeşte.
- Articolul 199 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis.
(2)Autorităţile vamale nu acceptă depunerea unei declaraţii sumare de intrare întocmite pe suport de hârtie sau o altă procedură care să o înlocuiască, stabilită de comun acord între autorităţile vamale, decât în una dintre următoarele împrejurări:
a)atunci când sistemul informatic al autorităţilor vamale nu funcţionează;
b)atunci când aplicaţia electronică a persoanei care depune declaraţia sumară de intrare nu funcţionează.
În cazurile menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b), declaraţia sumară de intrare pe suport de hârtie este întocmită utilizând formularul document de securitate şi siguranţă conform modelului din anexa 45i. În cazul în care transportul pentru care se întocmeşte o declaraţie sumară de intrare se compune din mărfuri constituite din mai mult de un articol, documentul de securitate şi siguranţă este completat de o listă de articole al cărei model figurează în anexa 45j. Lista de articole este parte integrantă din documentul de securitate şi siguranţă.
În cazurile menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b), autorităţile vamale pot permite înlocuirea sau completarea documentului de securitate şi siguranţă cu documente comerciale, cu condiţia ca documentele transmise autorităţilor vamale să conţină informaţiile cerute
(3)Autorităţile vamale stabilesc de comun acord procedura care trebuie urmată în cazurile menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (a).
(4)Folosirea unei declaraţii sumare de intrare, întocmită pe suport de hârtie, menţionată la alineatul (2) primul paragraf litera (b), se supune aprobării autorităţilor vamale.
Declaraţia sumară întocmită pe suport de hârtie este semnată de persoana care o întocmeşte.
(5)Declaraţiile sumare de intrare sunt înregistrate de autorităţile vamale încă de la primirea acestora.
(6)Autorităţile vamale notifică imediat persoanei care a depus declaraţia sumară de intrare înregistrarea acesteia. Atunci când declaraţia sumară de intrare este depusă de o persoană menţionată la articolul 36b alineatul (4) din cod, autorităţile vamale îi notifică înregistrarea şi transportatorului, cu condiţia ca acesta să fie conectat la sistemul vamal.
(7)Atunci când declaraţia sumară de intrare este depusă de o persoană menţionată la articolul 36b alineatul (4) din cod, autorităţile vamale pot presupune, în lipsa unor dovezi contrare, că transportatorul şi-a dat consimţământul în cadrul aranjamentelor contractuale şi că avea cunoştinţă de depunerea declaraţiei.
(8)Autorităţile vamale notifică imediat persoanei care a depus modificări la declaraţia sumară de intrare înregistrarea acestora. Atunci când modificările la declaraţia sumară de intrare sunt depuse de o persoană menţionată la articolul 36b alineatul (4) din cod, autorităţile vamale îi notifică înregistrarea şi transportatorului, cu condiţia ca acesta să fi solicitat autorităţilor vamale astfel de notificări şi să fie conectat la sistemul vamal.
(9)În cazul în care, după trecerea unui termen de 200 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare de intrare, sosirea mijlocului de transport nu a fost notificată autorităţilor vamale conform articolului 184g sau mărfurile nu au fost prezentate în vamă conform articolului 186, se consideră că declaraţia sumară de intrare nu a fost depusă.
Art. 183a
(1)Datele furnizate în cadrul unui regim de tranzit pot fi utilizate ca declaraţie sumară de intrare atunci când sunt întrunite următoarele condiţii:
a)mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii în conformitate cu un regim de tranzit;
b)schimbul de date privind acest tranzit se efectuează prin intermediul tehnologiilor informaţiei şi reţelelor informatice;
c)datele includ toate elementele cerute pentru o declaraţie sumară de intrare.
(2)Cu condiţia ca datele privind tranzitul, care conţin elementele necesare, să fie schimbate în termenul aplicabil stabilit la articolul 184a, cerinţele articolului 183 sunt considerate ca fiind îndeplinite, chiar în cazul în care mărfurile au fost plasate sub regim de tranzit în afara teritoriului vamal al Comunităţii.
Art. 183b
În cazul transportului combinat, dacă mijlocul de transport activ care intră pe teritoriul vamal al Comunităţii serveşte doar transportului unui alt mijloc de transport care, după intrarea pe teritoriul vamal al Comunităţii, se va deplasa ca mijloc de transport activ autonom, obligaţia de a depune declaraţia sumară de intrare revine operatorului acestui alt mijloc de transport.
Termenul de depunere a declaraţiei sumare de intrare corespunde termenului aplicabil mijlocului de transport activ care intră pe teritoriul vamal al Comunităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 184a.
Art. 183c
În cazul unui transport maritim sau aerian, în cazul în care există un acord de partajare a spaţiului navei/aeronavei sau alte dispoziţii contractuale, obligaţia de a depune declaraţia sumară de intrare revine persoanei care a semnat un contract şi care a emis un conosament maritim sau o scrisoare de transport aerian, pentru transportul efectiv al mărfurilor pe nava sau aeronava care face obiectul acordului menţionat anterior.
Art. 183d
(1)Atunci când un mijloc de transport care intră pe teritoriul vamal al Comunităţii urmează să ajungă mai întâi la un birou vamal dintr-un stat membru care nu a fost declarat în declaraţia sumară de intrare, operatorul acestui mijloc de transport sau reprezentantul său trebuie să informeze biroul vamal de intrare declarat printr-un mesaj de 'cerere de deviere de la rută'. Acest mesaj trebuie să includă datele prevăzute în anexa 30A şi se completează în conformitate cu notele explicative din această anexă. Acest alineat nu se aplică în cazurile la care se face referire la articolul 183a.
(2)Biroul vamal de intrare declarat notifică imediat biroului vamal de intrare real devierea de la rută şi rezultatele analizei de risc pentru siguranţă şi securitate.
Art. 184
(1)Până la data la care mărfurile respective primesc o destinaţie vamală, persoana prevăzută la articolul 183 alineatele (1) şi (2) are obligaţia de a prezenta din nou, în stare intactă şi la orice solicitare a autorităţilor vamale, mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei sumare şi care nu au fost descărcate din mijlocul de transport în care se află.
(2)Fiecare persoană care, după descărcarea mărfurilor, le deţine succesiv pentru a le asigura deplasarea sau depozitarea, devine răspunzătoare de executarea obligaţiei de a prezenta din nou mărfurile în stare intactă la solicitarea autorităţilor vamale.
Art. 184a
(1)În cazul transportului maritim, declaraţia sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare în următoarele termene:
a)pentru încărcăturile în containere, altele decât cele cărora li se aplică literele (c) şi (d), cel puţin douăzeci şi patru de ore înainte de încărcare în portul de plecare;
b)pentru încărcăturile în vrac/fracţionate, cu excepţia cazurilor în care se aplică literele c) sau d), cel puţin patru ore înainte de sosirea în primul port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii.
c)pentru mişcările între Groenlada, insulele Feroe, Ceuta, Melilla, Norvegia, Islanda sau porturile de la Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră sau Mediterană, toate porturile din Maroc şi teritoriul vamal al Comunităţii, cu excepţia departamentelor franceze de peste mări, Azore, Madeira şi Insulele Canare, cel puţin două ore înaintea sosirii în primul port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii;
d)pentru mişcări, altele decât cele cărora li se aplică litera (c), între un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Comunităţii şi departamentele franceze de peste mări, Azore, Madeira şi Insulele Canare, în cazul în care durata călătoriei este mai mică de douăzeci şi patru de ore, cel puţin două ore înainte de sosirea în primul port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(2)În cazul transportului aerian, declaraţia sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare în următoarele termene:
a)pentru zborurile scurt curier, cel târziu în momentul decolării efective a aeronavei;
b)pentru zborurile lung curier, cel puţin patru ore înainte de sosirea în primul aeroport situat pe teritoriul vamal al Comunităţii.
În sensul prezentului alineat, prin «zbor scurt curier» se înţelege un zbor în cazul căruia durata dintre ultimul aeroport de plecare, situat pe teritoriul unei ţări terţe, şi sosirea la primul aeroport, situat pe teritoriul Comunităţii, este mai mică de patru ore. Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lung curier.
(3)În cazul transportului feroviar şi al transportului pe cursul apelor interioare, declaraţia sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin două ore înainte de sosirea la biroul vamal de intrare pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(4)În cazul transportului rutier, declaraţia sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin o oră înainte de sosirea la biroul vamal de intrare pe teritoriul vamal al Comunităţii.
(5)În cazul în care declaraţia sumară de intrare este depusă altfel decât printr-un procedeu informatic, termenul stabilit la alineatul (1) literele (c) şi (d), la alineatul (2) litera (a) şi la alineatele (3) şi (4) este de cel puţin patru ore.
(6)În cazul în care sistemul informatic al autorităţilor vamale este temporar indisponibil, termenele prevăzute la alineatele (1) - (4) se aplică în continuare.
Art. 184b
Termenele menţionate la articolul 184a alineatele (1) - (4) nu se aplică în următoarele cazuri:
(a)în cazul în care acordurile internaţionale încheiate între Comunitate şi ţări terţe prevăd recunoaşterea controalelor de securitate menţionate la articolul 181d;
(b)în cazul în care acordurile internaţionale încheiate între Comunitate şi ţări terţe cer schimbul datelor incluse în declaraţii în termene diferite de cele menţionate la articolul 184a alineatele (1) - (4);
(c)în caz de forţă majoră.
Art. 184c
În cazul în care se constată că mărfurile prezentate în vamă şi pentru care se solicită depunerea unei declaraţii sumare de intrare nu sunt acoperite de o asemenea declaraţie, persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal al Comunităţii sau şi-a asumat responsabilitatea transportării acestora depune imediat o declaraţie sumară de intrare.
În cazul în care un operator economic depune declaraţia sumară de intrare după expirarea termenelor stabilite la articolul 184a, această depunere nu împiedică aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţia naţională.
Art. 184d
(1)Biroul vamal de intrare procedează, la primirea informaţiilor incluse în declaraţia sumară de intrare, la o analiză de risc corespunzătoare, în principal în sensul securităţii şi siguranţei, înainte de sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii. În cazul în care declaraţia sumară de intrare a fost depusă la un birou vamal, altul decât biroul vamal de intrare şi când informaţiile necesare au fost transmise în conformitate cu articolul 36a alineatul (2) şi cu articolul 36c alineatul (1) paragraful al doilea din cod, autorităţile vamale de la biroul vamal de intrare pot fie să accepte rezultatele analizei de risc, efectuate de alt birou, fie să ia în considerare aceste rezultate atunci când ele îşi efectuează propria analiză.
(2)Autorităţile vamale finalizează analiza de risc înaintea de sosirea mărfurilor cu condiţia ca termenul aplicabil, prevăzut la articolul 184a, să fie respectat.
Cu toate acestea, pentru mărfurile transportate prin folosirea tipului de transport menţionat la articolul 184a alineatul (1) litera (a), autorităţile finalizează analiza de risc în 24 de ore de la primirea declaraţiei sumare de intrare. În cazul în care analiza de risc dă autorităţilor vamale motive rezonabile să considere că introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii ar constitui o ameninţare la adresa siguranţei şi securităţii comunitare suficient de gravă încât să necesite o intervenţie imediată, aceste autorităţi informează persoana care a depus declaraţia sumară de intrare şi, în cazul în care acesta este diferit, transportatorul, cu condiţia ca acesta din urmă să fie conectat la sistemul vamal, că aceste mărfuri nu trebuie să fie încărcate. Această notificare intervine în 24 de ore de la primirea declaraţiei sumare de intrare.
(3)În cazul în care mărfuri neacoperite de o declaraţie sumară de intrare, în conformitate cu articolul 181c literele (c)-(i), (l)-(o), sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii, analiza de risc se efectuează în momentul prezentării acestora, pe baza declaraţiei sumare de depozitare temporară sau a declaraţiei vamale care le acoperă, atunci când acestea sunt disponibile.
(4)Mărfurile prezentate în vamă pot face obiectul acordării liberului de vamă în vederea atribuirii unei destinaţii vamale de îndată ce analiza de risc a fost efectuată, iar rezultatele permit această acordare a liberului de vamă.
Art. 184e
În cazul în care unei nave sau aeronave i se cere să facă escală în mai multe porturi sau aeroporturi pe teritoriul vamal al Comunităţii şi cu condiţia ca aceasta să nu efectueze o escală într-un port sau aeroport situat în afara teritoriului vamal al Comunităţii, o declaraţie sumară de intrare este depusă în primul port sau aeroport comunitar pentru toate mărfurile transportate. Autorităţile vamale din primul port sau aeroport de intrare procedează la analiza de risc pentru a garanta securitatea şi siguranţa tuturor mărfurilor transportate. O analiză de risc suplimentară poate fi efectuată pentru aceste mărfuri în portul sau aeroportul de descărcare.
În cazul în care se identifică un risc, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare decide să ia măsuri de interzicere în cazul unor transporturi considerate ca reprezentând o ameninţare de o asemenea gravitate, încât este necesară o intervenţie imediată şi, în orice caz, transmite rezultatele analizei de risc porturilor sau aeroporturilor următoare.
În porturile sau aeroporturile următoare, situate pe teritoriul vamal al Comunităţii, se aplică articolul 186 pentru mărfurile prezentate la birourile vamale din porturile sau aeroporturile respective.
Art. 184f
[textul din Art. 184^F din partea 1, titlul VI, capitolul 2, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-iul-2009 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 312/16-apr-2009]
Art. 184g
Operatorul mijlocului activ de transport care intră pe teritoriul Comunităţii sau reprezentantul acestuia notifică autorităţilor vamale de la primul birou vamal de intrare sosirea mijlocului de transport. Această notificare de sosire trebuie să conţină datele necesare pentru identificarea declaraţiilor sumare de intrare depuse, aferente tuturor mărfurilor transportate cu respectivul mijloc de transport. În măsura posibilului, se utilizează metodele disponibile pentru notificarea sosirii.
Art. 185
(1)În cazul în care locurile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) din cod au primit autorizaţie permanentă pentru plasarea de mărfuri în depozitare temporară, ele se denumesc "magazii pentru depozitare temporară".
(2)Pentru asigurarea aplicării reglementărilor vamale, autorităţile vamale, în cazul în care nu administrează ele însele magaziile pentru depozitare temporară, pot cere ca:
a)magaziile pentru depozitare temporară să fie încuiate cu sisteme cu chei duble, una dintre chei fiind păstrată de autorităţile vamale;
b)persoana care are în exploatare magaziile pentru depozitare temporară păstrează o evidenţă operativă care permit urmărirea mişcării mărfurilor.
Art. 186
(1)Mărfurile necomunitare prezentate în vamă trebuie să facă obiectul unei declaraţii sumare de depozitare temporară, conform indicaţiilor autorităţilor vamale.
Declaraţia sumară de depozitare temporară se depune de către persoana care prezintă mărfurile sau în numele acesteia, cel mai târziu în momentul prezentării. Atunci când declaraţia sumară de depozitare temporară este depusă de o altă persoană decât administratorul magaziei pentru depozitare temporară, autorităţile vamale îl informează pe operator cu privire la declaraţie, cu condiţia ca această persoană să fie indicată în declaraţia sumară de depozitare temporară şi conectată la sistemul vamal.
(2)Declaraţia sumară de depozitare temporară poate lua una dintre formele următoare, conform indicaţiilor autorităţilor vamale:
a)o trimitere la orice declaraţie sumară de intrare pentru mărfurile în cauză, completată de detaliile specifice unei declaraţii sumare de depozitare temporară;
b)o declaraţie sumară de depozitare temporară care să includă o trimitere la o declaraţie sumară de intrare pentru mărfurile în cauză;
c)un manifest sau un alt document de transport, cu condiţia ca acesta să conţină detaliile unei declaraţii sumare de depozitare temporară, inclusiv o trimitere la o declaraţie sumară de intrare pentru mărfurile în cauză.
(3)Trimiterile la o declaraţie sumară de intrare nu sunt necesare atunci când mărfurile au fost deja plasate în depozit temporar sau când li s-a atribuit deja o destinaţie vamală şi nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii.
(4)Pot fi utilizate sisteme de inventar comerciale, sisteme de inventar ale porturilor sau sisteme de inventar de transport, cu condiţia ca acestea să fie aprobate de autorităţile vamale.
(5)Declaraţia sumară de depozitare temporară poate include notificarea de sosire menţionată la articolul 184g sau poate fi depusă împreună cu aceasta.
(6)În sensul articolului 49 din cod, se consideră că declaraţia sumară de depozitare temporară a fost depusă la data prezentării mărfurilor.
(7)Declaraţia sumară de depozitare temporară se păstrează de către autorităţile vamale pentru a verifica dacă mărfurilor la care se referă le-a fost atribuită o destinaţie vamală.
(8)Nu sunt necesare declaraţii sumare de depozitare temporară atunci când, cel târziu la momentul prezentării în vamă:
a)mărfurile sunt declarate pentru un regim vamal sau li se atribuie în alt mod o destinaţie vamală; sau
b)există dovada statutului comunitar al mărfurilor, stabilită conform articolelor 314b-336.
(9)Atunci când o declaraţie vamală a fost depusă la biroul vamal de intrare ca declaraţie sumară de intrare, în conformitate cu articolul 36c din cod, autorităţile vamale acceptă declaraţia din momentul prezentării mărfurilor şi acestea sunt plasate direct sub regimul declarat, cu respectarea condiţiilor aplicabile regimului respectiv.
(10)În sensul alineatelor (1)-(9), în cazul în care mărfuri necomunitare care circulă de la biroul vamal de plecare sub un regim de tranzit sunt prezentate în vamă într-un birou de destinaţie situat pe teritoriul vamal al Comunităţii, se consideră că declaraţia de tranzit destinată autorităţilor vamale de la biroul de destinaţie este declaraţia sumară de depozitare temporară.
Art. 187
Fără a aduce atingere articolului 56 din cod sau a dispoziţiilor aplicabile vânzării în vamă, persoana care a întocmit declaraţia sumară sau, în cazul în care încă nu a fost depusă o astfel de declaraţie, persoanele prevăzute la articolul articolul 36b alineatul (3) din cod răspund de punerea în aplicare a măsurilor stabilite de autorităţile vamale în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din cod şi suportă cheltuielile ocazionate de aceste măsuri.
Art. 187a
(1)Autorităţile vamale pot acorda autorizaţia de examinare a mărfurilor, în conformitate cu articolul 42 din cod, persoanei care, în conformitate cu legislaţia vamală, este autorizată să dea o destinaţie vamală mărfurilor, în cazul în care această persoană solicită acest lucru verbal. Cu toate acestea, respectivele autorităţi pot să decidă, ţinând seama de împrejurări, că este necesară o cerere scrisă.
(2)Autorităţile vamale nu pot autoriza prelevarea de probe decât la cererea scrisă a persoanei menţionate la alineatul (1).
(3)Această cerere scrisă poate fi făcută pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Cererea este semnată sau autentificată de persoana interesată şi depusă la autorităţile vamale competente. Aceasta include următoarele date:
a)numele şi adresa solicitantului;
b )locul unde se află mărfurile;
c)menţionarea unuia din următoarele elemente:
(i)declaraţia sumară de intrare;
(ii)regimul vamal precedent;
(iii)mijlocul de transport;
d)orice altă informaţie necesară pentru identificarea mărfurilor.
(4)Autorităţile vamale comunică decizia persoanei interesate. În cazul în care cererea vizează prelevarea de probe, această decizie precizează cantitatea de mărfuri care trebuie prelevată.
(5)Examinarea mărfurilor şi prelevarea de probe se efectuează sub controlul autorităţilor vamale care precizează procedurile care trebuie urmate.
Toate riscurile şi costurile legate de examinare, de prelevarea de probe şi de analiza mărfurilor, revin persoanei interesate.
(6)Probele prelevate fac obiectul unor formalităţi care au drept scop să le dea o destinaţie vamală. În cazul în care examinarea probelor duce la distrugerea sau la pierderea lor iremediabilă, nu se consideră că a rezultat vreo datorie vamală.
Deşeurile şi resturile care rezultă, dacă este cazul, din examinare primesc şi ele una din destinaţiile vamale prevăzute pentru mărfurile necomunitare.
Art. 188
[textul din Art. 188 din partea 1, titlul VI, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 3665/21-dec-1993]
Art. 189
Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii pe cale maritimă sau pe calea aerului care rămân la bordul aceluiaşi mijloc de transport în vederea transportării, fără a fi transbordate, se prezintă în vamă, în conformitate cu articolul 40 din cod, numai în portul sau aeroportul comunitar unde sunt descărcate sau transbordate.
Cu toate acestea, mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii, care sunt descărcate şi reîncărcate pe acelaşi mijloc de transport pe parcursul transportului, pentru a permite descărcarea sau încărcarea altor mărfuri, nu trebuie prezentate în vamă.
Art. 190
În sensul prezentei secţiuni, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:
a)aeroport comunitar: orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al Comunităţii;
b)aeroport comunitar internaţional: orice aeroport al Comunităţii care, după autorizare de către autorităţile competente, este deschis traficului aerian cu ţări terţe;
c)zbor intracomunitar: deplasarea unei aeronave între două aeroporturi comunitare, fără escală între aceste două aeroporturi şi care nu are ca punct de pornire sau punct final un aeroport necomunitar;
d)port comunitar: orice port maritim situat pe teritoriul vamal al Comunităţii;
e)traversare maritimă intracomunitară: deplasarea între două porturi comunitare, fără escală între aceste două porturi, a unei nave care efectuează curse regulate între două sau mai multe porturi comunitare determinate;
f)ambarcaţiune de agrement: orice ambarcaţiune destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;
g)aeronavă turistică sau de afaceri: aeronava particulară destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;
h)bagaje: toate obiectele transportate, indiferent în ce mod, de o persoană în cursul călătoriei sale.
Art. 191
În sensul prezentei secţiuni, în cazul călătoriei pe calea aerului, bagaj ele sunt considerate ca fiind:
- "de cală", dacă au fost verificate în aeroportul de plecare şi la care persoana nu are acces pe durata zborului şi nici, în cazurile relevante, pe durata escalelor prevăzute la articolul 192 alineatele (1) şi (2) şi articolul 194 alineatele (1) şi (2) din prezentul capitol;
- "de mână", dacă persoana le ia cu ea în cabina aeronavei.
Art. 192
Controalele şi formalităţile aplicabile:
1.bagajelor de mână şi de cală ale persoanelor care călătoresc cu o aeronavă care soseşte de pe un aeroport necomunitar şi care, după o escală pe un aeroport comunitar, îşi continuă zborul spre un alt aeroport comunitar, se efectuează pe acest din urmă aeroport cu condiţia ca acesta să fie un aeroport comunitar internaţional; în acest caz, bagajele se supun reglementărilor care se aplică bagajelor aparţinând persoanelor care vin dintr-o ţară terţă, în cazul în care persoana care transportă aceste bagaje nu poate face dovada faţă de autorităţile competente privind provenienţa comunitară a bunurilor pe care le transportă;
2.bagajelor de mână şi de cală ale persoanelor care călătoresc la bordul unei aeronave care face escală pe un aeroport comunitar înainte de a-şi continua zborul spre un aeroport necomunitar, se efectuează pe aeroportul de plecare cu condiţia ca acesta să fie un aeroport comunitar internaţional; în acest caz, bagajele de mână pot fi supuse controlului pe aeroportul comunitar unde aeronava face escală, pentru a se stabili dacă mărfurile pe care le conţin respectă condiţiile necesare liberei lor circulaţii în interiorul Comunităţii;
3.bagajelor persoanelor care folosesc un serviciu maritim asigurat de aceeaşi navă şi care cuprind etape succesive plecând din, făcând escală sau sosind într-un port necomunitar, se desfăşoară în portul în care bagajele respective se încarcă sau descarcă, după cum este cazul.
Art. 193
Controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor persoanelor aflate la bordul:
1.ambarcaţiunilor de agrement se efectuează în oricare port comunitar, indiferent de provenienţa sau destinaţia acestor ambarcaţiuni;
2.aeronavelor turistice sau de afaceri, se efectuează:
- pe primul aeroport de sosire care trebuie să fie un aeroport comunitar internaţional, pentru zborurilor care sosesc de pe un aeroport necomunitar, în cazul în care aeronava, după escală, îşi continuă zborul către un alt aeroport comunitar;
- pe ultimul aeroport comunitar internaţional, în ceea ce priveşte zborurile care sosesc de pe un aeroport comunitar de unde, după escală, aeronava îşi continuă zborul către un aeroport necomunitar.
Art. 194
(1)În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport comunitar la bordul unui aeronave care soseşte de pe un aeroport necomunitar şi se transferă, pe respectivul aeroport comunitar, la bordul unei alte aeronave care efectuează un zbor intracomunitar:
- toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de sosire a zborului intracomunitar cu condiţia ca acesta din urmă să fie un aeroport comunitar internaţional;
- toate controalele bagajelor de mână se efectuează pe primul aeroport comunitar internaţional; se poate efectua un control suplimentar pe aeroportul de sosire a unui zbor intracomunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de cală;
- controlul bagajelor de cală se poate efectua pe primul aeroport comunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mână.
(2)În cazul în care bagajele încărcate, pe un aeroport comunitar, la bordul unei aeronave care efectuează un zbor intracomunitar pentru a fi apoi transferate, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave a cărei destinaţie este un aeroport necomunitar:
- toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de plecare a zborului cu condiţia ca acesta să fie un aeroport comunitar internaţional;
- toate controalele bagajelor de mână se efectuează pe ultimul aeroport comunitar internaţional; se poate efectua un control prealabil al acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intracomunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de cală;
- controlul bagajelor de cală se poate efectua pe ultimul aeroport comunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mână.
(3)Toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave de linie sau charter de pe un aeroport necomunitar şi care sunt transferate, pe acest aeroport comunitar, la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar se efectuează pe aeroportul de sosire a aeronavei de linie sau charter.
(4)Toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor încărcate pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar pentru transferarea, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave de linie sau charter având ca destinaţie un aeroport necomunitar se efectuează pe aeroportul de plecare a aeronavei de linie sau charter.
(5)Statele membre pot efectua controale pe aeroportul comunitar internaţional pe care are loc transferul bagajelor de cală care:
- sosesc de pe un aeroport necomunitar şi se transferă, pe un aeroport comunitar internaţional, la bordul unei aeronave care se îndreaptă spre un alt aeroport internaţional aflat pe acelaşi teritoriu naţional;
- s-au încărcat pe o aeronavă pe un aeroport internaţional pentru a fi transferate, pe un alt aeroport internaţional aflat pe teritoriul aceleiaşi ţări, la bordul unei aeronave având ca destinaţie un aeroport necomunitar.
Art. 195
Statele membre iau toate măsurile necesare astfel încât:
- la sosirea persoanelor, nici un transfer de bunuri să nu poată fi efectuat înainte de controlul bagajelor de mână care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului (1);
(1)JOL 374, 31.12.1991, p. 4.
- la plecarea persoanelor, nici un transfer de bunuri să nu poată fi efectuat după controlul bagajelor de mână care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului;
- la sosirea persoanelor, să se adopte toate dispoziţiile corespunzătoare pentru prevenirea oricărui transfer de bunuri înainte de controlul bagajelor de cală care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului;
- la plecarea persoanelor, să se adopte toate dispoziţiile corespunzătoare pentru prevenirea oricărui transfer de bunuri după controlul bagajelor de cală care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului.
Art. 196
Bagajele de cală înregistrate pe un aeroport comunitar se identifică printr-o etichetă aplicată pe aeroportul respectiv. În anexa 30 se prezintă modelul de etichetă, precum şi caracteristicile tehnice ale acesteia.
Art. 197
Statele membre înaintează Comisiei lista aeroporturilor care corespund definiţiei de "aeroport comunitar internaţional", prevăzută la articolul 190 litera (b). Comisia publică această listă în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria C.
Art. 198
(1)În cazul în care o declaraţie vamală se referă la două sau mai multe articole, se consideră că datele referitoare la fiecare articol reprezintă o declaraţie separată.
(2)Părţile componente ale echipamentelor industriale care se clasifică la un singur cod din Nomenclatura Combinată se consideră ca reprezentând un singur articol de marfă.
Art. 199
(1)Fără a se aduce atingere eventualei aplicări a dispoziţiilor penale, depunerea la biroul vamal a unei declaraţii semnate de către declarant sau de către reprezentantul acestuia sau a unei declaraţii de tranzit depuse prin intermediul tehnicilor electronice de prelucrare a datelor angajează răspunderea declarantului sau a reprezentantului acestuia în conformitate cu dispoziţiile în vigoare cu privire la:
- corectitudinea informaţiilor înscrise în declaraţie;
- autenticitatea documentelor prezentate; şi
- respectarea tuturor obligaţiilor care decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere.
(2)În cazul în care declarantul utilizează sisteme informatice pentru întocmirea declaraţiilor vamale, inclusiv în cazul declaraţiilor de tranzit întocmite în conformitate cu articolul 353 alineatul (2) litera (b), autorităţile vamale pot prevedea ca semnătura olografă să poată fi înlocuită cu o altă tehnică de identificare bazată, eventual, pe utilizarea de coduri. Această facilitate se acordă numai în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi administrative stabilite de autorităţile vamale.
Autorităţile vamale pot prevedea, de asemenea, ca declaraţiile întocmite cu ajutorul sistemelor informatizate vamale, inclusiv declaraţiile de tranzit întocmite în conformitate cu articolul 353 alineatul (2) litera (b), să poată fi autentificate direct prin aceste sisteme, în locul aplicării manuale sau mecanice a ştampilei biroului vamal şi a semnăturii funcţionarului competent.
(3)Autorităţile vamale pot permite, în condiţiile şi în conformitate cu modalităţile pe care le stabilesc, ca anumite date ale declaraţiei scrise menţionate în anexa 3 7 să fie înlocuite prin transmisia acestor date către biroul vamal desemnat în acest scop pe cale electronică, sub formă codată, după caz
Art. 200
Documentele prezentate în sprijinul declaraţiei se păstrează de către autorităţile vamale cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii contrare sau dacă pot fi utilizate de către persoana interesată pentru alte operaţiuni. În acest din urmă caz, autorităţile vamale adoptă toate dispoziţiile necesare pentru a se asigura că documentele respective nu se pot folosi ulterior decât pentru cantitatea sau valoarea mărfurilor pentru care ele rămân valabile.
Art. 201
(1)Declaraţia vamală se depune la unul din următoarele birouri vamale:
a)biroul vamal competent pentru locul în care mărfurile sunt prezentate sau cerute să fie prezentate la vamă, în conformitate cu legislaţia vamală;
b)biroul vamal competent pentru a asigura supravegherea locului în care este stabilit exportatorul sau a celui în care mărfurile sunt condiţionate sau încărcate pentru export, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 789, 790, 791 şi 794.
Declaraţia vamală poate fi depusă imediat ce mărfurile sunt prezentate sau puse la dispoziţia autorităţilor vamale în vederea controlului.
(2)Autorităţile vamale pot autoriza depunerea declaraţiei vamale înainte ca declarantul să fie în măsură să prezinte mărfurile sau să le pună la dispoziţie în vederea controlului acestora, la biroul vamal unde se depune declaraţia vamală sau la un alt birou vamal sau loc desemnat de aceste autorităţi.
Autorităţile vamale pot stabili un termen, care este determinat în funcţie de împrejurări, în care mărfurile trebuie prezentate sau puse la dispoziţie. În cazul în care mărfurile nu sunt prezentate sau puse la dispoziţie în acest termen, se consideră că declaraţia vamală nu a fost depusă.
Declaraţia vamală nu poate fi acceptată decât după ce mărfurile respective au fost prezentate autorităţilor vamale sau au fost puse la dispoziţie în vederea controlului acestora, la cererea autorităţilor vamale.
(3)Autorităţile vamale pot permite depunerea declaraţiei vamale la un alt birou vamal decât cel la care mărfurile sunt prezentate sau vor fi prezentate sau puse la dispoziţie pentru control, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)birourile vamale menţionate în fraza introductivă se află în acelaşi stat membru;
b)mărfurile vor fi supuse unei proceduri vamale de către titularul unei autorizaţii unice pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu.
Art. 202
(1)Declaraţia se depune la biroul vamal competent în zilele şi în orele de program.
Cu toate acestea, la solicitarea declarantului şi cu suportarea de către acesta a cheltuielilor aferente, autorităţile vamale pot autoriza depunerea declaraţiei în afara zilelor şi orelor de program.
(2)Declaraţia prezentată funcţionarilor unui birou vamal situat în alt loc anume desemnat în acest scop prin acordul încheiat între autorităţile vamale şi persoana interesată se consideră ca fiind prezentată la biroul vamal respectiv.
(3)Depunerea declaraţiei de tranzit comunitar şi prezentarea mărfurilor se fac la biroul de plecare în zilele şi între orele stabilite de autorităţile vamale.
Biroul de plecare poate, la cererea şi pe cheltuiala principalului obligat, să autorizeze prezentarea mărfurilor în alt loc.
Art. 203
(1)Data acceptării declaraţiei se înscrie pe declaraţie.
(2)Declaraţia de tranzit comunitar este acceptată şi înregistrată de către biroul de plecare în zilele şi între orele stabilite de autorităţile vamale.
Art. 204
Autorităţile vamale pot permite sau pot solicita efectuarea rectificărilor prevăzute la articolul 65 din cod prin depunerea unei noi declaraţii care să înlocuiască declaraţia originală. În acest caz, data primirii declaraţiei originale se consideră ca dată relevantă pentru stabilirea drepturilor datorate şi pentru aplicarea celorlalte dispoziţii ce reglementează regimul vamal în cauză.
Art. 205
(1)Modelul oficial de declaraţie vamală a mărfurilor întocmită în scris în cadrul procedurii normale, în scopul plasării mărfurilor sub un anumit regim vamal sau al reexportării acestora în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod este Documentul Administrativ Unic.
(2)În cazul în care dispoziţiile privind regimul vamal respectiv permit acest lucru, pot fi folosite în acest scop şi alte formulare.
(3)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) nu exclud:
- acordarea scutirii de obligaţia prezentării declaraţiei scrise prevăzute la articolele 225-236 pentru punerea în liberă circulaţie, exportul sau importul temporar;
- posibilitatea ca statele membre să elimine obligaţia prezentării formularului prevăzut la alineatul (1) în cazul în care se aplică dispoziţiile speciale stabilite la articolele 237 şi 238 pentru trimiterile poştale (simple şi colete poştale);
- utilizarea de formulare speciale pentru facilitarea declarării în anumite cazuri, dacă autorităţile vamale permit acest lucru;
- posibilitatea ca statele membre să elimine obligaţia prezentării formularului prevăzut la alineatul (1) în cazul existenţei unor acorduri sau înţelegeri prezente sau viitoare încheiate între administraţiile a două sau mai multe state membre, în scopul simplificării formalităţilor pentru toate sau o parte dintre schimburile comerciale efectuate între acele state membre;
- posibilitatea ca persoanele interesate să folosească listele de încărcătură în scopul îndeplinirii formalităţilor de tranzit comunitar pentru transporturile alcătuite din mai multe tipuri de mărfuri, în cazul în care se aplică articolul 353 alineatul (2) şi articolul 441;
- tipărirea cu ajutorul sistemelor publice sau private de prelucrare a datelor, în condiţiile stabilite de statele membre, dacă este cazul chiar şi pe hârtie obişnuită, de declaraţii de export, de import şi de tranzit, în cazul în care se aplică articolul 353 alineatul (2), precum şi de documente care să ateste statutul comunitar al mărfurilor care nu circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.
- posibilitatea ca statele membre, în cazul în care utilizează un sistem informatic de prelucrare a declaraţiilor, să prevadă ca declaraţia, în sensul alineatului (1), să fie constituită de documentul administrativ unic tipărit cu ajutorul acestui sistem.
(4)
[textul din Art. 205, alin. (4) din partea 1, titlul VII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 12. din Regulamentul 3665/21-dec-1993]
(5)În cazul în care legislaţia comunitară se referă la o declaraţie de export, reexport sau import, sau la o declaraţie în urma căreia se plasează mărfurile sub un alt regim vamal, statele membre nu pot cere alte documente administrative cu excepţia celor care:
- sunt create în mod expres prin acte comunitare sau prevăzute de aceste acte;
- decurg din convenţii internaţionale compatibile cu tratatul;
- sunt obligatorii pentru operatorii care, la cererea lor, doresc să beneficieze de un avantaj sau de o anumită facilitate;
- sunt necesare, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, pentru punerea în aplicare a unor reglementări specifice a căror aplicare nu se poate realiza numai prin utilizarea documentului menţionat la alineatul (1).
Art. 206
Dacă este necesar, formularul Documentului Administrativ Unic se foloseşte şi în perioada de tranziţie prevăzută de actul de aderare a Spaniei şi Portugaliei, în legătură cu schimburile comerciale dintre Comunitate, astfel cum era constituită la 31 decembrie 1985, şi Spania sau Portugalia, precum şi între aceste două state membre pentru mărfuri pentru care nu beneficiază încă de eliminarea totală a drepturilor vamale şi a taxelor cu efect echivalent sau care se supun altor măsuri stabilite prin actul de aderare.
În conformitate cu primul paragraf, exemplarul 2 sau, după caz, exemplarul 7 al formularelor utilizate în schimburile comerciale cu Spania şi Portugalia sau între aceste state membre se distruge.
Documentul Administrativ Unic se foloseşte şi în schimburile comerciale efectuate cu mărfuri comunitare între părţi ale teritoriului vamal al Comunităţii pentru care se aplică dispoziţiile Directivei 77/388/CEE a Consiliului (1) şi părţi ale acestui teritoriu cărora nu li se aplică aceste dispoziţii sau în schimburile comerciale efectuate între părţi ale acestui teritoriu în care nu se aplică aceste dispoziţii.
(1)JOL 145, 13.6.1977, p. 1.
Art. 207
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 205 alineatul (3), administraţiile vamale ale statelor membre pot renunţa, în general, în scopul îndeplinirii formalităţilor pentru export sau import, la prezentarea anumitor exemplare ale Documentului Administrativ Unic destinate autorităţile din statul membru respectiv, cu condiţia ca informaţiile în cauză să fie disponibile pe alte suporturi.
Art. 208
(1)Documentul Administrativ Unic se prezintă sub forma unor subseturi conţinând numărul de exemplare necesare pentru îndeplinirea formalităţilor referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile.
(2)În cazul în care regimul de tranzit comunitar sau regimul de tranzit comun este precedat sau urmat de un alt regim vamal, se poate prezenta un subset care să conţină numărul necesar de exemplare pentru îndeplinirea formalităţilor aferente regimului de tranzit, în cazul în care se aplică articolul 353 alineatul (2), precum şi regimului vamal precedent sau ulterior.
(3)Subseturile prevăzute la alineatele (2) şi (3) se iau:
- fie din setul complet alcătuit din 8 exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 31;
- fie, mai ales în cazul tipăririi cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declaraţiilor, două seturi succesive de câte patru exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 32.
(4)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 205 alineatul (3), articolelor 222-224 sau articolelor 254-289, formularele de declaraţie se pot completa, după caz, cu unul sau mai multe formulare suplimentare, prezentate în subseturi conţinând exemplarele de declaraţie prevăzute pentru îndeplinirea formalităţilor referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile, la care se pot anexa, după caz, exemplarele prevăzute pentru îndeplinirea formalităţilor referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare.
Aceste subseturi se iau:
- fie din setul complet de 8 exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 33;
- fie din două seturi de câte patru exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 34.
Formularele suplimentare constituie parte integrantă a Documentului Administrativ Unic la care se referă.
(5)Prin derogare de la alineatul (4), autorităţile vamale pot stabili să nu se folosească formulare suplimentare în cazul în care se utilizează un sistem informatic de prelucrare a declaraţiilor pentru tipărirea lor.
Art. 209
(1)În cazul aplicării dispoziţiilor articolului 208 alineatul (2), fiecare parte interesată răspunde numai de datele privind regimul pentru care face cerere în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceştia.
(2)În sensul alineatului (1), în cazul în care foloseşte un Document Administrativ Unic eliberat pe durata regimului vamal anterior, declarantului i se cere ca înainte de a prezenta declaraţia să verifice, pentru cazurile care îl privesc, exactitatea datelor existente şi aplicabilitatea lor pentru mărfurile în cauză şi pentru regimul solicitat şi să efectueze completărilor necesare.
În cazurile prevăzute la primul alineat, declarantul informează imediat biroul vamal la care se depune declaraţia în legătură cu orice diferenţă constatată între mărfurile respective şi datele existente. În acest caz, declarantul întocmeşte declaraţia pe exemplare noi ale formularului de document unic.
Art. 210
în cazul în care se foloseşte Documentul Administrativ Unic pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autorităţile vamale verifică concordanţa datelor înscrise în declaraţiile referitoare la diferitele regimuri în cauză.
Art. 211
Declaraţia trebuie întocmită într-una dintre limbile oficiale ale Comunităţii, care este acceptată de autorităţile vamale ale statului membru în care se îndeplinesc formalităţile.
Dacă este necesar, autorităţile vamale ale statului membru de destinaţie pot cere declarantului sau reprezentantului său din acest stat membru traducerea declaraţiei în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestuia din urmă. Traducerea înlocuieşte datele corespunzătoare din declaraţia în cauză.
Prin derogare de la alineatul precedent, declaraţia se întocmeşte în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinaţie în toate cazurile în care declaraţia din acest din urmă stat membru se întocmeşte pe alte exemplare decât cele prezentate iniţial biroului vamal al statul membru de plecare.
Art. 212
(1)Documentul Administrativ Unic trebuie completat în conformitate cu nota explicativă de la anexa 37 şi, după caz, ţinând seama de instrucţiunile suplimentare prevăzute în alte reglementări comunitare.
În cazul în care o declaraţie vamală este utilizată ca declaraţie sumară de intrare, în conformitate cu articolul 36c alineatul (1) din cod, această declaraţie include, pe lângă datele cerute pentru procedura specifică din anexa 37, datele cerute pentru o declaraţie sumară de intrare, care figurează în anexa 30a.
(2)Autorităţile vamale asigură accesul neîngrădit al utilizatorilor la exemplare ale notei explicative prevăzute la alineatul (1).
(3)Administraţiile vamale ale fiecărui stat membru pot completa această notă explicativă, dacă este necesar.
(4)Statele membre comunică Comisiei lista datelor pe care le solicită pentru fiecare din procedurile prevăzute în anexa 37. Comisia publică lista cu aceste date.
Art. 213
Codurile care se folosesc la completarea formularelor prevăzute la articolul 205 alineatul (1) se găsesc în anexa 38.
Statele membre comunică Comisiei lista codurilor naţionale utilizate pentru rubricile 37 a doua subdiviziune, 44 şi 47 prima subdiviziune. Comisia publică lista acestor coduri.
Art. 214
În cazurile în care reglementările impun existenţa unor exemplare suplimentare ale formularului prevăzut la articolul 205 alineatul (1), declarantul poate folosi în acest sens exemplare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.
Aceste exemplare suplimentare sau fotocopii se semnează de către declarant, se prezintă autorităţilor vamale şi se vizează de către acestea din urmă în aceleaşi condiţii ca şi documentul administrativ unic. Ele sunt acceptate de către autorităţile vamale ca şi cum ar fi documente oficiale, dacă autorităţile vamale stabilesc că acestea îndeplinesc condiţiile de calitate şi lizibilitate.
Art. 215
(1)Formularul menţionat la articolul 20 5 alineatul (1) se tipăreşte pe hârtie finisată pentru scriere, autocopiantă şi care cântăreşte cel puţin 40 g/m2. Hârtia trebuie să fie suficient de opacă pentru ca informaţiile de pe o parte să nu afecteze lizibilitatea informaţiilor de pe cealaltă parte şi rezistenţa ei trebuie să fie astfel încât să nu se rupă sau să se şifoneze cu uşurinţă în cursul folosirii normale.
Hârtia este de culoare albă pentru toate exemplarele. Cu toate acestea, în cazul exemplarelor utilizate pentru tranzitul comunitar în conformitate cu articolul 353 alineatul (2), casetele 1 (prima şi cea de-a treia subdiviziune), 2, 3, 4, 5, 6, 8, 15, 17, 18, 19, 21, 25, 27, 31, 32, 33 (prima subdiviziune din partea stângă), 35, 38, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 55 şi 56 au fond verde.
Formularele se tipăresc în verde.
(2)Dimensiunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de ţol pe orizontală şi o şesime de ţol pe verticală. Subdiviziunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de ţol pe orizontală.
(3)Marcajul colorat al diferitelor exemplare de formular se realizează în modul următor:
a)la formularele în conformitate cu modelele din anexele 31 şi 33:
- exemplarele 1, 2, 3, şi 5 prezintă pe marginea din dreapta o bandă continuă colorată în roşu, verde, galben şi respectiv albastru;
- exemplarele 4, 6, 7 şi 8 prezintă pe marginea din dreapta o bandă întreruptă colorată în albastru, roşu, verde şi respectiv galben;
b)la formularele în conformitate cu modelele din anexele 32 şi 34, exemplarele 1/6, 2/7, 3/8 şi 4/5 prezintă pe marginea din dreapta o bandă continuă şi la dreapta acesteia o bandă întreruptă colorată în roşu, verde, galben şi respectiv albastru.
Lăţimea acestor benzi este de aproximativ 3 mm. Banda întreruptă cuprinde o serie de pătrate cu latura de 3 mm fiecare, cu spaţii de 3 mm între ele.
(4)În anexa 35 sunt prezentate exemplarele pe care datele cuprinse în formularele indicate în anexele 31 şi 33 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.
În anexa 36 sunt prezentate exemplarele pe care datele conţinute în formularele indicate în anexele 32 şi 34 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.
(5)Formatul formularelor este de 210 x 297 mm, cu o toleranţă maximă în lungime de 5 mm în minus şi de 8 mm în plus.
(6)Administraţiile vamale ale statelor membre pot solicita ca formularele să specifice numele şi adresa imprimeriei sau să prezinte un semn care să permită identificarea acesteia. De asemenea, ele pot condiţiona tipărirea formularelor de obţinerea în prealabil a unei aprobări tehnice.
Art. 216
Lista căsuţelor care pot fi completate în cazul unei declaraţii de plasare sub un regim vamal determinat în cazul utilizării documentului administrativ unic este inclusă în anexa 37.
În cazul în care o declaraţie vamală este cerută pentru mărfuri care urmează a părăsi teritoriul vamal al Comunităţii, în conformitate cu articolul 182b din cod, această declaraţie include, pe lângă datele cerute pentru procedura specifică din anexa 3 7, datele cerute pentru o declaraţie sumară de ieşire care figurează în anexa 30a.
Art. 217
Datele de identificare necesare în cazul utilizării unuia dintre formularele prevăzute la articolul 205 alineatul (2) sunt prevăzute în formularul în cauză şi sunt completate, după caz, de dispoziţii privind regimul vamal în cauză.
Art. 218
(1)Declaraţia vamală pentru punerea în liberă circulaţie este însoţită de următoarele documente:
a)factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor, în conformitate cu articolul 181;
b)în cazul în care acest lucru este cerut în conformitate cu articolul 178, declaraţia cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor declarate, întocmită în condiţiile stabilite la articolul menţionat anterior;
c)documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;
d)toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor declarate.
(2)La prezentarea declaraţiei, autorităţile vamale pot cere documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal anterior.
În cazul în care în vamă se prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje, ele pot cere să se prezinte lista coletelor sau un document echivalent indicând conţinutul fiecărui ambalaj.
(3)Cu toate acestea, în cazul în care mărfurile sunt eligibile pentru drepturile forfetare menţionate în secţiunea II (D) a dispoziţiilor preliminare din Nomenclatura Combinată sau sunt eligibile pentru exonerarea de drepturi de import, nu este necesar să se solicite documentele menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), cu excepţia cazului în care autorităţile vamale consideră că acest lucru este necesar în sensul aplicării dispoziţiilor care reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor în cauză.
Art. 219
(1)Mărfurile care fac obiectul declaraţiei de tranzit sunt prezentate împreună cu documentul de transport.
Autorităţile vamale ale biroului de plecare pot renunţa la prezentarea acestui document la data îndeplinirii formalităţilor vamale, cu condiţia ca acesta să fie păstrat la dispoziţia lor.
Cu toate acestea, documentul de transport trebuie prezentat la cererea autorităţilor vamale sau a oricărei alte autorităţi competente, în timpul transportului.
(2)Fără a se aduce atingere nici unei măsuri de simplificare aplicabile, documentul vamal de export/expediţie sau de reexport al mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau orice document cu putere juridică echivalentă se prezintă biroului de plecare împreună cu declaraţia de tranzit aferentă.
(3)Autorităţile vamale pot solicita, dacă este cazul, prezentarea documentului aferent regimului vamal anterior.
Art. 220
(1)Fără să se aducă atingere dispoziţiilor speciale, documentele care însoţesc declaraţia de plasare sub un regim vamal cu incidenţă economică sunt următoarele:
a)pentru regimul de antrepozitare vamală:
- tipul D; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) şi (b),
- altele decât tip D; nici un document;
b)pentru regimul de perfecţionare activă
- sistemul drawback; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1),
- sistemul de suspendare; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi, când este necesar, autorizaţia scrisă pentru regimul vamal respectiv sau o copie a cererii pentru autorizaţie când se aplică al doilea paragraf al articolului 508 alineatul (1);
c)pentru transformare sub control vamal, documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi, când este necesar, autorizaţia scrisă pentru regimul vamal respectiv sau un exemplar al cererii de autorizare atunci când se aplică articolul 508 alineatul (1)
d)pentru regimul de import temporar:
- cu scutire parţială de drepturi de import; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1),
- cu scutire totală de drepturi de import; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi, când este necesar, autorizaţia scrisă pentru regimul vamal respectiv sau un exemplar al cererii de autorizare atunci când se aplică articolul 508 alineatul (1)
e)pentru regimul de perfecţionare pasivă, documentele prevăzute la articolul 221 alineatul (1) şi, când este necesar, autorizaţia scrisă sau o copie după cererea de autorizaţie unde se aplică al doilea paragraf al articolului articolul 508 alineatul (1).
(2)Articolul 218 alineatul (2) se aplică declaraţiilor de intrare sub orice regim vamal cu impact economic.
(3)Autorităţile vamale pot permite păstrarea autorizaţiei unui regim sau a copiei cererii de autorizare la dispoziţia lor în loc de a însoţi declaraţia.
Art. 221
(1)Declaraţia de export sau reexport este însoţită de orice document necesar în vederea unei corecte aplicări a drepturilor de export şi a dispoziţiilor care reglementează exportul mărfurilor în cauză.
(2)Pentru declaraţiile de export sau reexport se aplică articolul 218 alineatul (2).
Art. 222
(1)În cazul în care declaraţia vamală se întocmeşte prin procedee informatice, datele declaraţiei scrise menţionate în anexa 37 se înlocuiesc prin transmiterea către biroul vamal desemnat în acest scop, în vederea prelucrării lor pe calculator, de date în formă codificată sau date întocmite în orice altă formă prevăzută de autorităţile vamale şi care să corespundă informaţiilor cerute pentru declaraţiile scrise.
(2)În cazul în care se face o declaraţie vamală prin SED, declaraţia se consideră a fi depusă atunci când este primit mesajul SED de către autorităţile vamale.
Acceptarea unei declaraţii vamale făcută prin SED se comunică declarantului prin intermediul unui mesaj de răspuns care conţine cel puţin datele de identificare ale mesajului primit sau numărul de înregistrare al declaraţiei vamale şi data acceptării.
(3)În cazul în care declaraţia vamală se face prin SED, autorităţile vamale stabilesc dispoziţiile de punere în aplicare a dispoziţiilor stabilite în articolul 247.
(4)În cazul în care declaraţia vamală se face prin SED, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri se comunică declarantului indicându-se cel puţin datele de identificare ale declaraţiei şi data acordării.
(5)În cazul în care datele declaraţiei vamale se introduc în sistemele informatice vamale, se aplică alineatele (2), (3) şi (4) mutatis mutandis.
Art. 223
În cazul în care, în vederea îndeplinirii altor formalităţi, este necesară întocmirea unui exemplar pe suport hârtie al declaraţiei vamale, acesta se întocmeşte şi se autentifică, la cererea declarantului, fie de către biroul vamal respectiv, fie în conformitate cu articolul 199 alineatul (2) al doilea paragraf.
Art. 224
Autorităţile vamale pot autoriza, în condiţiile şi în conformitate cu modalităţile pe care le stabilesc, ca documentele necesare pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal să fie întocmite şi transmise pe cale electronică
Art. 225
Pot face obiectul unei declaraţii vamale verbale pentru punerea în liberă circulaţie:
a)mărfurile fără caracter comercial:
- aflate în bagajele personale ale călătorilor sau
- expediate către persoane fizice sau
- în alte cazuri de importanţă neglijabilă, dacă acest lucru este autorizat de autorităţile vamale;
b)mărfurile cu caracter comercial, dacă:
- valoarea globală pe transport de mărfuri şi pe declarant nu depăşeşte pragul statistic prevăzut de dispoziţiile comunitare în vigoare şi
- lotul nu face parte dintr-o serie regulată de transporturi similare şi
- mărfurile nu sunt transportate de un transportator independent ca parte a unui transport mai mare;
c)mărfurile menţionate la articolul 229, în cazul în care se încadrează în categoria mărfurilor reintroduse;
d)mărfurile menţionate la articolul 230 literele (b) şi (c).
Art. 226
Pot fi făcute declaraţii vamale verbale pentru:
a)mărfuri fără caracter comercial:
- aflate în bagajele personale ale călătorilor sau
- expediate de persoane fizice;
b)mărfurile menţionate la articolul 225 alineatul (b);
c)mărfurile menţionate la articolul 231 literele (b) şi (c);
d)alte mărfuri în cazuri de importanţă economică neglijabilă, când acest lucru este autorizat de către autorităţile vamale.
Art. 227
(1)Autorităţile vamale pot prevedea ca articolele 225 şi 226 să nu se aplice în cazul în care persoana care face vămuirea mărfurilor acţionează pe seama altei persoane în calitate de agent vamal.
(2)În cazul în care au îndoieli referitor la exactitatea sau integralitatea datelor declarate, autorităţile vamale pot solicita o declaraţie scrisă.
Art. 228
În cazul în care mărfurile declarate verbal la vamă în conformitate cu dispoziţiile articolelor 225 şi 226 se supun drepturilor de import sau export, autorităţile vamale eliberează persoanei interesate o chitanţă după achitarea drepturilor datorate.
Recipisa trebuie să conţină cel puţin informaţiile următoare:
a)o descriere a mărfurilor care să fie suficient de precisă pentru a permite acestora să fie identificate; aceasta poate include poziţia tarifară;
b)valoarea facturii şi/sau cantitatea mărfurilor, de la caz la caz;
c)o listă detaliată a încasărilor;
d)data la care a fost întocmită;
e)numele autorităţii care a emis-o.
Statele membre trebuie să informeze Comisia despre introducerea oricăror recipise standard în conformitate cu acest articol. Comisia transmite orice astfel de informaţii statelor membre.
Art. 229
(1)Pot fi făcute declaraţii vamale verbale de admitere temporară, conform condiţiilor stabilite la articolul 497 alineatul (3) paragraful al doilea, pentru următoarele mărfuri:
a)- animale pentru transhumantă sau păscut sau pentru efectuarea de muncă sau transport şi alte mărfuri ce îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 567 paragraful al doilea litera (a);
- ambalaje menţionate în articolul 571 litera (a), purtând însemnele permanente, imposibil de şters, ale unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii
- echipamentele destinate producţiei şi transmisiei de programe de radio şi televiziune şi vehiculele special adaptate scopului prevăzut mai sus şi echipamentele acestora, importate de către organizaţii publice sau private cu sediul în afara teritoriului vamal al Comunităţii şi aprobate de autorităţile vamale care eliberează autorizaţiile pentru regimul de admitere temporară a unor astfel de echipamente şi vehicule;
- instrumente şi aparate necesare medicilor pentru acordarea de asistenţă pacienţilor în aşteptarea unui transplant de organe în conformitate cu articolul 569;
b)mărfurile menţionate la articolul 232;
c)alte mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autorităţile vamale.
(2)Mărfurile menţionate la alineatul (1) pot constitui obiectul unei declaraţii verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporară.
Art. 230
În cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea punerii în liberă circulaţie, prin acţiunea menţionată la articolul 233, următoarele:
a)mărfurile fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutire fie în conformitate cu dispoziţiile capitolului I titlul XI din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului (1), fie ca mărfuri reintroduse;
(1)JOL 105, 23.4.1983, p. 1.
b)mărfuri care beneficiază de scutire conform capitolului I titlul XI din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului;
c)mijloace de transport care beneficiază de scutire în calitate de mărfuri reintroduse;
d)mărfurile importate în cadrul unui trafic de importanţă neglijabilă şi care sunt scutite de obligaţia de a fi prezentate unui birou vamal în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) din cod, dacă nu sunt supuse plăţii drepturilor de import.
e)instrumentele muzicale portabile importate de călători şi care beneficiază de scutire în calitate de mărfuri reintroduse.
Art. 231
În cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea exportului prin acţiunea prevăzută la articolul 233 litera (b), următoarele:
a)mărfurile fără caracter comercial, care nu se supun plăţii drepturilor de export şi se află în bagajele personale ale călătorilor;
b)mijloacele de transport înregistrate pe teritoriul vamal al Comunităţii şi destinate reimportului;
c)mărfurile menţionate în capitolul II din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului;
d)alte mărfuri în cazuri de importanţă economică neglijabilă, când acest lucru este autorizat de către autorităţile vamale.
e)instrumentele muzicale portabile ale călătorilor.
Art. 232
(1)Următoarele articole, atunci când nu sunt declarate la vamă în scris sau verbal, se consideră că au fost declarate pentru admitere temporară prin documentul menţionat în articolul 233, în conformitate cu articolul 579:
a)obiecte de uz personal şi mărfuri în scopuri sportive importate de călători în conformitate cu articolul 563;
b)mijlocul de transport menţionat în articolele 556-561;
c)bunuri oferite gratuit de către stat pentru navigatori folosite pe un vas angajat în trafic maritim internaţional în conformitate cu articolul 564 litera (a).
d)instrumente muzicale portabile menţionate la articolul 569 alineatul (1a).
(2)În cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii scrise sau verbale, mărfurile menţionate la alineatul (1) se consideră ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporară prin acţiunea menţionată la articolul 233.
Art. 233
(1)În sensul articolelor 230-232, acţiunea considerată a fi o declaraţie vamală poate avea următoarele forme:
a)în cazul mărfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau acceptat în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) litera (a) din cod :
- trecerea prin culoarul verde sau "nimic de declarat" la birourile vamale în care funcţionează sistemul cu două culoare de control;
- trecerea printr-un birou vamal care nu foloseşte sistemul cu două culoare fără a face o declaraţie vamală voluntară;
- aplicarea pe parbrizul autoturismelor a unui disc de declaraţie vamală sau a unui autocolant cu inscripţia "nimic de declarat", în cazul în care această posibilitate este prevăzută de dispoziţiile naţionale;
b)în cazul scutirii de obligaţia prezentării în vamă a mărfurilor în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) din cod , în cazul exportului în conformitate cu articolul 231 şi în cazul reexportului în conformitate cu articolul 232 alineatul (2):
- simpla acţiune de trecere a frontierei teritoriului vamal al Comunităţii.
(2)În cazul în care mărfurile menţionate la articolul 230 litera (a), articolul 231 litera (a), articolul 232 alineatul (1) litera (a) şi articolul 232 alineatul (2), conţinute în bagajele călătorului, sunt transportate pe calea ferată neînsoţite de călător şi sunt declarate la vamă fără ca acesta să fie prezent, poate fi utilizat documentul menţionat în anexa 38a în condiţiile şi cu restricţiile menţionate în aceasta.
Art. 234
(1)În cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile au fost prezentate în vamă în sensul articolului 63 din cod, că s-a acceptat declaraţia şi că s-a acordat liberul de vamă la data la care se desfăşoară acţiunea menţionată la articolul 233.
(2)În cazul în care un control dovedeşte că s-a desfăşurat acţiunea menţionată la articolul 233, dar mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul Comunităţii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile respective au fost introduse sau exportate ilegal.
Art. 235
Dispoziţiile articolelor 225-232 nu se aplică în cazul mărfurilor pentru care se impun sau se solicită restituiri sau alte sume ori rambursarea drepturilor sau care fac obiectul unor interdicţii sau restricţii ori oricărei alte formalităţi speciale.
Art. 236
În scopul aplicării dispoziţiilor secţiunilor 1 şi 2, "călător" reprezintă:
(A)la import:
1.orice persoană care intră temporar pe teritoriul vamal al Comunităţii, unde nu are reşedinţa obişnuită, precum şi
2.orice persoană care se întoarce pe teritoriul vamal al Comunităţii, unde are reşedinţa obişnuită, după ce a fost temporar într-o ţară terţă;
(B)la export:
1.orice persoană care părăseşte temporar teritoriul vamal al Comunităţii unde nu are reşedinţa obişnuită, precum şi
2.orice persoană care părăseşte, după o şedere temporară, teritoriul vamal al Comunităţii, unde nu are reşedinţa obişnuită.
Art. 237
(1)În cadrul traficului poştal se consideră ca declarate în vamă:
A.pentru punerea în liberă circulaţie:
a)la data introducerii lor pe teritoriul vamal al Comunităţii, următoarele mărfuri:
- cărţi poştale şi scrisori conţinând numai mesaje personale;
- scrisori în alfabet Braille;
- materiale tipărite care nu se supun drepturilor de import şi
- toate celelalte trimiteri poştale sub formă de scrisori sau colete poştale scutite de obligaţia prezentării în vamă în conformitate cu dispoziţiile articolului 38 alineatul (4) din cod;
b)la data prezentării lor în vamă:
- trimiteri poştale sub formă de scrisori sau colete poştale, altele decât cele prevăzute la litera (a), cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau CN23;
B.la export:
a)la data acceptării lor de către autorităţile poştale, în cazul trimiterilor poştale sub formă de scrisori sau colete poştale pentru care nu se plătesc drepturi de export;
b)la data prezentării în vamă, în cazul trimiterilor poştale sub formă de scrisori sau colete poştale care se supun drepturilor de export, cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau CN23.
(2)Este considerat declarant şi, după caz, debitor în cazurile menţionate la alineatul (1) litera A destinatarul şi în cazurile prevăzute la alineatul (1) B expeditorul. Autorităţile vamale pot prevedea ca administraţia poştală să se considere declarant şi, atunci când este cazul, debitor.
(3)În scopul aplicării alineatului (1), mărfurile care nu se supun drepturilor se consideră ca prezentate la vamă în sensul articolului 63 din cod, declaraţia vamală se consideră ca acceptată şi eliberarea acordată;
a)în cazul importului, la data la care mărfurile se livrează destinatarului;
b)în cazul exportului, la data acceptării mărfurilor de către autorităţile poştale.
(4)În cazul în care o trimitere expediată prin scrisoare sau colet poştal care nu este exceptată de la obligaţia prezentării la vamă în conformitate cu dispoziţiile articolului 38 alineatul (4) din cod se prezintă fără o declaraţie CN22 şi/sau CN23 sau în cazul în care o astfel de declaraţie este incompletă autorităţile vamale stabilesc forma în care trebuie întocmită sau completată declaraţia vamală.
Art. 238
- Articolul 237 nu se aplică:
- trimiterilor sau coletelor conţinând mărfuri destinate comercializării cu o valoare globală ce depăşeşte pragul statistic stabilit prin dispoziţiile comunitare în vigoare; autorităţile vamale pot stabili praguri mai ridicate;
- trimiterilor sau coletelor conţinând mărfuri destinate comercializării ce fac parte dintr-o serie regulată de operaţiuni similare;
- în cazul în care se face o declaraţie vamală în scris, verbal sau printr-un procedeu informatic;
- trimiterilor sau coletelor conţinând mărfurile menţionate la articolul 235.
TITLUL VIII:VERIFICAREA MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ŞI ALTE MĂSURI LUATE DE CĂTRE ACESTA
Art. 239
(1)Verificarea mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevăzute în acest sens.
(2)Cu toate acestea, la solicitarea declarantului, autorităţile vamale pot aproba verificarea mărfurilor în alte locuri şi la alte ore decât cele prevăzute la alineatul (1).
Cheltuielile aferente intră în sarcina declarantului.
Art. 240
(1)În cazul în care hotărăsc să verifice mărfurile, autorităţile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia cu privire la aceasta.
(2)În cazul în care decid să verifice numai o parte a mărfurilor declarate, autorităţile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia în legătură cu articolele pe care doresc să le verifice, fără ca aceştia să se poată opune deciziei.
Art. 241
(1)Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la verificarea mărfurilor acordă autorităţilor vamale asistenţa necesară pentru a le înlesni activitatea. În cazul în care autorităţile vamale consideră că asistenţa acordată este nesatisfăcătoare, ele pot solicita declarantului să desemneze altă persoană care poate oferi asistenţa necesară.
(2)În cazul în care declarantul refuză să asiste la verificarea mărfurilor sau să desemneze o persoană care poate oferă asistenţa pe care autorităţile vamale o consideră necesară, acestea stabilesc un termen în acest sens, cu excepţia cazului în care estimează că pot renunţa la o astfel de verificare.
Dacă până la expirarea termenului declarantul nu dă curs cererilor formulate de către autorităţile vamale, acestea din urmă, în conformitate cu articolul 75 litera (a) din cod, procedează din oficiu la verificarea mărfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este necesar, la serviciile unui expert sau ale unei alte persoane desemnate potrivit dispoziţiilor în vigoare.
(3)Constatările făcute de autorităţile vamale în cursul verificării desfăşurate în condiţiile menţionate la alineatul precedent au aceeaşi valabilitate ca şi în cazul în care verificarea ar fi fost efectuată în prezenţa declarantului.
(4)În locul aplicării măsurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3), autorităţile vamale pot considera declaraţia ca fiind fără efect în cazul în care nu există nici o îndoială că refuzul declarantului de a asista la verificarea mărfurilor sau de a desemna o persoană care poate oferi asistenţa necesară nu împiedică şi nici nu este menit să împiedice respectivele autorităţi să constate încălcarea dispoziţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv şi nici nu reprezintă o sustragere de la aplicarea dispoziţiilor articolului 66 alineatul (1) sau ale articolului 80 alineatul (2) din cod.
Art. 242
(1)În cazul în care autorităţile vamale decid să preleveze probe, ele îl informează în legătură cu acest lucru pe declarant sau pe reprezentantul acestuia.
(2)Prelevările se efectuează de către autorităţile vamale. Acestea pot totuşi solicita ca acest lucru să se efectueze, sub supravegherea lor, de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.
Prelevările se efectuează în conformitate cu metodele prevăzute de dispoziţiile în vigoare.
(3)Cantităţile prelevate nu trebuie să depăşească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunţită, inclusiv pentru o eventuală contraanaliză.
Art. 243
(1)Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe are obligaţia de a acorda autorităţilor vamale tot sprijinul necesar pentru înlesnirea acestei operaţiunii.
(2)În cazul în care declarantul refuză să fie prezent la prelevarea de mostre sau să desemneze o persoană care să asiste sau în cazul în care nu acordă autorităţilor vamale tot sprijinul necesar pentru desfăşurarea acestei operaţiuni, se aplică dispoziţiile articolului 241 alineatul (1) a doua teză şi ale articolului 241 alineatele (2), (3) şi (4).
Art. 244
În cazul în care autorităţile vamale prelevează probe pentru analiză sau pentru o examinare mai amănunţită, ele acordă liberul de vamă mărfurilor respective fără a aştepta rezultatul analizei sau examinării, cu excepţia cazului în care există alte motive pentru a nu se proceda astfel şi cu condiţia ca, în cazul naşterii sau posibilităţii de a se naşte o datorie vamală, cuantumul drepturilor corespunzătoare sa fi fost în prealabil înregistrat în contabilitate şi achitat sau garantat.
Art. 245
(1)Cantităţile prelevate de serviciile vamale cu titlu de probă nu se scad din cantitatea declarată.
(2)În cazul declaraţiei de export sau de perfecţionare pasivă, dacă împrejurările permit acest lucru, declarantul are dreptul de a înlocui cantităţile sau mărfurile prelevate cu titlu de probă cu mărfuri identice, pentru completarea transportului de marfă.
Art. 246
(1)Cu excepţia cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiză sau examinare amănunţită, acestea se restituie declarantului la cererea şi pe cheltuiala sa, imediat ce se constată că ele nu mai trebuie păstrate de autorităţile vamale, în special după ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare împotriva deciziei luate de autorităţile vamale pe baza rezultatelor analizei sau a examinării amănunţite.
(2)În cazul în care declarantul nu solicită restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau păstrate de către autorităţile vamale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, autorităţile vamale pot cere declarantului să ridice probele rămase.
Art. 247
(1)În cazul în care verifică declaraţiile şi documentele însoţitoare sau examinează mărfurile, autorităţile vamale menţionează, cel puţin pe exemplarul declaraţiei care se păstrează de către respectivele autorităţi sau pe un document anexat acesteia, elementele care au făcut obiectul unei astfel de verificări sau examinări. În cazul unei verificări parţiale a mărfurilor, se precizează şi datele de identificare a transportului de mărfuri examinat.
Dacă este cazul, autorităţile vamale precizează în declaraţie că declarantul sau reprezentantul acestuia nu a fost prezent.
(2)În cazul în care rezultatul verificării declaraţiei şi al documentelor însoţitoare sau al examinării mărfurilor nu este conform cu declaraţia, autorităţile vamale precizează, cel puţin pe exemplarul declaraţiei pe care îl păstrează respectivele autorităţi sau pe documentul anexat declaraţiei, datele care trebuie avute în vedere în scopul taxării mărfurilor în cauză şi, dacă este cazul, calculează restituirile şi alte sume datorate la export, precum şi datele în vederea aplicării celorlalte dispoziţii care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
(3)Constatările autorităţilor vamale precizează, după caz, mijloacele de identificare adoptate. Acestea sunt datate şi conţin informaţiile necesare pentru identificarea funcţionarului care le eliberează.
(4)În cazul în care autorităţile vamale nu verifică nici declaraţia, nici mărfurile, nu este nevoie să precizeze acest lucru pe declaraţie sau pe documentul anexă prevăzut la alineatul (1).
(5)Pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar, biroul de plecare menţionează rezultatele verificării în declaraţia de tranzit, introducând datele corespunzătoare.
Art. 248
(1)Acordarea liberului de vamă este urmată de înregistrarea în conturi a drepturilor de import stabilite în funcţie de datele declaraţiei. În cazul în care consideră că verificările întreprinse pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor de import mai mare decât cel care rezultă din datele înscrise în declaraţie, autorităţile vamale cer în plus constituirea unei garanţii care să acopere diferenţa dintre cuantumul calculat pe baza datelor din declaraţie şi cel care se plăteşte în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în loc să constituie această garanţie, declarantul poate cere înregistrarea în conturi a cuantumului la care se ridică în final drepturile vamale care poate fi plătit pentru mărfuri.
(2)În cazul în care, în baza verificărilor efectuate, autorităţile vamale stabilesc alt cuantum al drepturilor vamale decât cel rezultat din datele declaraţiei, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri determină înregistrarea neîntârziată în conturi a sumelor astfel calculate.
(3)În cazul în care autorităţile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea unor interdicţii sau restricţii şi acest lucru nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor efectuate de autorităţile respective, mărfurilor în cauză nu li se acordă liber de vamă.
(4)Fără să aducă atingere alineatului (1), autorităţile vamale pot renunţa la solicitarea constituirii de garanţii în legătură cu mărfurile care fac obiectul unei solicitări de tragere a unui contingent tarifar în cazul în care determină, la momentul când este acceptată declaraţia de punere în liberă circulaţie, că respectivul contingent tarifar nu este critic în sensul articolului 308c.
Art. 249
(1)Autorităţile vamale stabilesc forma sub care se acordă liberul de vamă, ţinând seama de locul unde se află mărfurile şi de măsurile luate pentru supravegherea acestora.
(2)În cazul în care declaraţia se prezintă în scris, acordarea liberului de vamă şi data la care a avut loc se menţionează pe declaraţie sau, după caz, pe un document anexat acesteia, din care un exemplar se înapoiază declarantului.
(3)Pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar şi în cazul în care rezultatele verificării declaraţiei permit acest lucru, biroul de plecare acordă liberul de vamă pentru mărfuri şi menţionează data acordării liberului de vamă în sistemul informatizat.
Art. 250
(1)În cazul în care nu pot da liberul de vamă pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua sau a treia liniuţă din cod, autorităţile vamale acordă declarantului un termen pentru regularizarea situaţiei mărfurilor.
(2)În cazul în care, în condiţiile prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua liniuţă din cod, declarantul nu prezintă documentele necesare la până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), declaraţia în cauză este considerată fără efect şi autorităţile vamale o invalidează. În acest caz se aplică dispoziţiile articolului 66 alineatul (3) din cod.
(3)În situaţiile menţionate la articolul 75 litera (a) a treia liniuţă din cod şi fără a aduce atingere eventualei aplicări a dispoziţiilor articolului 66 alineatul (1) primul alineat sau ale articolului 182 din cod, în cazul în care declarantul nu plăteşte şi nici nu constituie garanţia pentru drepturile vamale datorate în termenul prevăzut la alineatul (1), autorităţile vamale pot declanşa formalităţile preliminare în vederea vânzării mărfurilor. Cu excepţia cazurilor când între timp situaţia s-a regularizat, eventual prin vânzare silită, se procedează la vânzarea mărfurilor, în cazul în care legea statului membru de care aparţin autorităţile vamale în cauză prevede acest lucru. Autorităţile vamale îl informează pe declarant în legătură cu aceasta.
Pe riscul şi cheltuiala declarantului, autorităţile vamale pot transfera mărfurile în cauză într-un loc special aflat sub supravegherea lor.
Art. 251
Prin derogare de la articolul 66 alineatul (2) din cod, declaraţia vamală poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă, în următoarele situaţii:
1.În cazul în care se stabileşte că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import în loc să fie plasate sub alt regim vamal, autorităţile vamale invalidează declaraţia dacă se prezintă o cerere în acest sens în termen de trei luni de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca:
- mărfurile să nu fi fost utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit să fie plasate;
- la data declarării, mărfurile să fi fost destinate a fi plasate sub alt regim vamal, ale cărui cerinţe erau îndeplinite integral şi ca
- mărfurile să fie declarate neîntârziat pentru regimul vamal căruia îi erau destinate în realitate.
Declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest din urmă regim vamal intră în vigoare la data acceptării declaraţiei invalidate.
Autorităţile vamală pot permite ca perioada de trei luni să fie depăşită în cazuri excepţionale, temeinic justificate;
11.1a.Atunci când se constată că mărfurile au fost declarate greşit, în locul altor mărfuri, pentru un regim vamal care atrage obligaţia de a plăti drepturi de import, autorităţile vamale invalidează declaraţia în cazul în care se face o cerere în acest sens în interval de trei luni de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca:
- mărfurile declarate iniţial:
(i)să nu fi fost utilizate într-un alt mod decât cel care a fost autorizat în situaţia lor anterioară şi
(ii)să fi fost replasate în situaţia lor anterioară;
şi ca
- mărfurile care ar fi trebuit să fie declarate pentru regimul vamal avut în vedere iniţial:
(i)să fi putut fi prezentate, la momentul depunerii declaraţiei iniţiale, la acelaşi birou vamal şi
(ii)să fi fost declarate pentru acelaşi regim vamal ca şi cel avut în vedere iniţial.
Autorităţile vamale pot autoriza ca termenul menţionat mai sus să fie prelungit în cazuri excepţionale argumentate în mod corespunzător;
12.1b.în cazul mărfurilor refuzate în cadrul unui contract de vânzare prin corespondenţă, autorităţile vamale invalidează declaraţiile de punere în liberă circulaţie, dacă s-a depus o cerere în acest sens în decurs de trei luni de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca mărfurile să fi fost exportate la adresa furnizorului iniţial sau la o altă adresă indicată de respectivul furnizor;
13.1c. Atunci când se acordă o autorizaţie retroactivă în conformitate cu:
- articolul 294 pentru punerea în liberă circulaţie cu măsuri tarifare preferenţiale sau la o valoare a taxei redusă sau nulă în baza utilizării finale a mărfurilor sau
- articolul 508 pentru un regim vamal cu impact economic.
2.În cazul în care mărfurile au fost declarate pentru export sau pentru regimul de perfecţionare pasivă, declaraţia se invalidează cu condiţia ca:
a)în cazul mărfurilor care sunt supuse drepturilor de export, unei cereri de rambursare a drepturilor de import, de
restituire sau plăţii altor sume la export sau altor măsuri speciale la export:
- declarantul prezintă biroului vamal de export dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii;
- declarantul înapoiază respectivului birou toate exemplarele declaraţiei vamale, împreună cu orice alte documente care i-au fost remise ca urmare a acceptării declaraţiei;
- declarantul furnizează, după caz, biroului vamal de export dovada că restituirile şi celelalte sume acordate pe baza declaraţiei de export pentru mărfurile respective au fost rambursate sau că serviciile interesate au luat măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu se plătesc şi
- declarantul, după caz şi în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, respectă toate celelalte obligaţii prevăzute de biroul vamal de export pentru regularizarea situaţiei mărfurilor.
Invalidarea declaraţiei presupune, după caz, anularea rectificărilor aduse certificatului sau certificatelor de export ori de fixare în avans prezentat(e) în sprijinul declaraţiei.
În cazul în care mărfurile declarate pentru export trebuie să părăsească teritoriul Comunităţii într-un termen determinat, nerespectarea acestui termen atrage invalidarea declaraţiei aferente;
b)în cazul altor mărfuri, biroul vamal de export să fi fost informat în conformitate cu articolul 792a alineatul (1), sau să considere, în conformitate cu articolul 796e alineatul (2), că mărfurile declarate nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii.
3.În măsura în care reexportul mărfurilor presupune depunerea unei declaraţii, dispoziţiile alineatului (2) se aplică mutatis mutandis.
4.În cazul în care mărfurile comunitare sunt plasate sub regimul de antrepozit vamal în conformitate cu dispoziţiile articolului 98 alineatul (1) litera (b) din cod, se poate solicita şi efectua invalidarea declaraţiei de plasare sub respectivul regim cu condiţia de a se lua măsurile prevăzute de legislaţia relevantă în cazul nerespectării destinaţiei prevăzute.
În cazul în care până la expirarea perioadei prevăzute pentru păstrarea mărfurilor în regimul de antrepozit vamal nu se prezintă nici o cerere pentru primirea unei destinaţii prevăzute de reglementările specifice în cauză, autorităţile vamale iau măsurile prevăzute de aceste reglementări.
Art. 252
În cazul în care autorităţile vamale vând mărfuri comunitare în conformitate cu articolul 75 litera (b) din cod, acest lucru se face cu respectarea procedurilor în vigoare în statele membre.
CAPITOLUL 1:Dispoziţii generale(la data 01-ian-2007 partea 1, titlul IX, capitolul I modificat de Art. 1, punctul 17. din Regulamentul 3665/21-dec-1993 <12005939.htm> )
Art. 253
(1)Procedura declaraţiei incomplete permite autorităţilor vamale să accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaraţie care nu conţine toate datele necesare sau care nu este însoţită de toate documentele necesare pentru regimul vamal în cauză.
(2)Procedura declaraţiei simplificate permite plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declaraţii simplificate cu prezentarea ulterioară a unei declaraţii suplimentare care poate avea, după caz, caracter global, periodic sau recapitulativ.
(3)Procedura vămuirii la domiciliu permite ca plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză să se efectueze la sediul persoanei interesate sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autorităţile vamale.
(4)Orice persoană poate solicita acordarea unei autorizaţii pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu pentru uz în nume propriu sau în calitate de reprezentant, cu condiţia existenţei unor evidenţe şi a unor proceduri adecvate care să permită autorităţii vamale de autorizare să identifice persoanele reprezentate şi să efectueze controale vamale adecvate.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 64 din cod, o astfel de cerere poate, de asemenea, avea ca obiect o autorizaţie integrată.
(5)Utilizarea declaraţiei simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu este condiţionată de furnizarea unei garanţii pentru taxele la import şi pentru alte taxe.
(6)Titularul autorizaţiei se conformează condiţiilor şi criteriilor stabilite în acest capitol, precum şi obligaţiilor care decurg din autorizaţie, fără a aduce atingere obligaţiilor declarantului, precum şi normelor care reglementează apariţia unei datorii vamale.
(7)Titularul autorizaţiei informează autoritatea vamală de autorizare în legătură cu orice factor care apare după acordarea autorizaţiei şi care poate influenţa menţinerea sau conţinutul acesteia.
(8)Autoritatea vamală de autorizare efectuează o reevaluare a unei autorizaţii pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu:
a)în cazul unor modificări importante ale legislaţiei comunitare aplicabile;
b)în cazul unor indicii temeinice cu privire la faptul că titularul autorizaţiei nu mai îndeplineşte condiţiile aplicabile.
În cazul unei autorizaţii pentru utilizarea declaraţiei simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu eliberate unui solicitant stabilit de mai puţin de trei ani, în primul an de la eliberare va avea loc o monitorizare atentă.
Art. 253a
În cazul în care se aplică o procedură simplificată utilizând sistemele informatice pentru întocmirea declaraţiilor vamale sau procedee informatice, dispoziţiile menţionate la articolul 199 alineatele (2) şi (3) şi la articolele 222, 223 şi 224 se aplică mutatis mutandis.
Utilizarea declaraţiei simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu este condiţionată de depunerea de declaraţii vamale şi notificări în format electronic.
Cu toate acestea, în cazul în care sistemele informatice ale autorităţilor vamale sau ale operatorilor economici nu sunt operaţionale şi nu permit depunerea sau recepţionarea declaraţiilor vamale simplificate sau a notificărilor procedurii de vămuire la domiciliu prin intermediul unui sistem informatic de procesare a datelor, autorităţile vamale pot accepta declaraţiile şi notificările sub alte forme, stabilite de ele, cu condiţia efectuării unei analize de risc eficace.
Secţiunea 2:Acordarea, suspendarea şi revocarea autorizaţiilor pentru utilizarea declaraţiei simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu
Art. 253b
(1)Cererile de autorizare pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu se efectuează utilizându-se modelul de formular care figurează în anexa 67 sau formatul electronic corespunzător.
(2)În cazul în care autoritatea vamală de autorizare stabileşte faptul că cererea nu conţine toate elementele solicitate, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii aceasta cere solicitantului să furnizeze informaţiile corespunzătoare, menţionând motivele acestei solicitări.
(3)Cererea nu este acceptată, în cazul în care:
a)nu respectă dispoziţiile de la alineatul (1);
b)nu a fost depusă la autorităţile vamale competente;
c)solicitantul a fost condamnat pentru o faptă penală gravă legată de activitatea sa economică;
d)solicitantul se află în procedură de faliment la momentul depunerii cererii.
(4)Înainte de acordarea unei autorizaţii pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, autorităţile vamale verifică evidenţele solicitantului, în cazul în care nu pot fi utilizate rezultatele unei verificări anterioare.
Art. 253c
(1)Autorizaţia pentru procedura declaraţiei simplificate se acordă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile stabilite la articolul 14h, cu excepţia alineatului (1) litera (c), la articolul 14i literele (d), (e) şi (g), precum şi la articolul 14j.
Autorizaţia pentru procedura de vămuire la domiciliu se acordă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile stabilite la articolul 14h, cu excepţia alineatului (1) litera (c), la articolul 14i şi la articolul 14j.
Pentru acordarea autorizaţiilor menţionate la primul şi al doilea paragraf, autorităţile vamale aplică dispoziţiile articolului 14a alineatul (2) şi utilizează formularul de autorizare care figurează în anexa 67.
(2)În cazul în care solicitantul deţine un certificat AEO menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), condiţiile şi criteriile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol se consideră îndeplinite.
Art. 253d
(1)O autorizaţie pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu se suspendă de către autoritatea vamală de autorizare în următoarele cazuri:
a)în cazul în care a fost identificată neîndeplinirea condiţiilor şi a criteriilor menţionate la articolul 253c alineatul (1);
b)în cazul în care autorităţile vamale au suficiente motive să considere că titularul autorizaţiei sau o altă persoană menţionată la articolul 14h alineatul (1) literele (a), (b) sau (d) a comis o faptă care declanşează urmărirea penală şi are legătură cu o încălcare a normelor vamale.
Cu toate acestea, în cazul menţionat la primul paragraf litera (b) din prezentul articol, autoritatea vamală de autorizare poate hotărî să nu suspende o autorizaţie pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, dacă consideră că respectiva încălcare are o importanţă neglijabilă în raport cu numărul sau anvergura operaţiunilor vamale şi nu suscită îndoieli cu privire la buna credinţă a titularului autorizaţiei.
Înainte de a lua o decizie, autoritatea vamală de autorizare îi comunică titularului autorizaţiei concluziile sale. Titularul autorizaţiei are dreptul de a-şi regulariza situaţia şi/sau de a-şi exprima punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
(2)În cazul în care titularul autorizaţiei nu regularizează situaţia menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) în termenul de 30 de zile calendaristice, autoritatea vamală de autorizare îi notifică suspendarea, pe o perioadă de 30 de zile calendaristice, a autorizaţiei pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, pentru a-i permite acestuia să ia măsurile necesare în vederea regularizării situaţiei.
(3)În cazurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b), autoritatea vamală de autorizare suspendă autorizaţia până la încheierea procedurilor judiciare. Autoritatea vamală informează în acest sens titularul autorizaţiei.
(4)În cazul în care titularul autorizaţiei nu a fost în măsură să regularizeze situaţia în termen de 30 de zile calendaristice, dar poate dovedi faptul că pot fi îndeplinite condiţiile dacă se prelungeşte perioada de suspendare, autoritatea vamală de autorizare suspendă autorizaţia pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu pe o perioadă suplimentară de 30 de zile calendaristice.
(5)Suspendarea unei autorizaţii nu afectează nicio procedură vamală începută înainte de data suspendării şi încă neîncheiată.
Art. 253e
(1)În cazul în care autoritatea vamală de autorizare consideră că titularul autorizaţiei a luat măsurile necesare pentru a se conforma condiţiilor şi criteriilor care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de o autorizaţie pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, autoritatea vamală de autorizare retrage suspendarea şi informează titularul autorizaţiei. Suspendarea poate fi retrasă înainte de expirarea perioadei stabilite la articolul 253d alineatul (2) sau (4).
(2)În cazul în care titularul autorizaţiei nu ia măsurile necesare în cursul perioadei de suspendare stabilite la articolul 253d alineatul (2) sau (4), se aplică articolul 253g.
Art. 253f
(1)În cazul în care titularul unei autorizaţii se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini oricare dintre condiţiile şi criteriile stabilite pentru o autorizaţie pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, acesta poate solicita suspendarea autorizaţiei. Într-un astfel de caz, titularul autorizaţiei notifică autoritatea vamală de autorizare, specificând data la care va fi în măsură să îndeplinească din nou condiţiile şi criteriile. Acesta notifică, de asemenea, autoritatea vamală de autorizare cu privire la eventualele măsuri prevăzute şi la calendarul de aplicare a acestora.
(2)În cazul în care titularul autorizaţiei nu regularizează situaţia în cursul perioadei stabilite în notificare, autoritatea vamală de autorizare poate acorda o prelungire rezonabilă dacă titularul autorizaţiei a acţionat cu bună credinţă.
Art. 253g
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 9 din cod şi ale articolului 4 din prezentul regulament, o autorizaţie pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu este revocată de către autoritatea vamală de autorizare în următoarele cazuri:
a)atunci când titularul autorizaţiei nu regularizează situaţia menţionată la articolul 253d alineatul (2) şi la articolul 253f alineatul (1);
b)atunci când au fost comise încălcări grave sau repetate ale normelor vamale de către titularul autorizaţiei sau de către alte persoane menţionate la articolul 14h alineatul (1) litera (a), (b) sau (d) şi nu mai există drept de recurs;
c)l a cererea titularului autorizaţiei.
Cu toate acestea, în cazul menţionat la primul paragraf litera (b), autoritatea vamală de autorizare poate hotărî să nu revoce autorizaţia pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, dacă consideră că respectivele încălcări au o importanţă neglijabilă în raport cu numărul sau anvergura operaţiunilor vamale şi nu suscită îndoieli cu privire la buna credinţă a titularului autorizaţiei.
CAPITOLUL 1A:Autorizaţia unică pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu
Art. 253h
(1)Cererea de acordare a unei autorizaţii unice pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu se depune la una dintre autorităţile vamale menţionate la articolul 14d alineatele (1) şi (2).
Cu toate acestea, în cazul în care autorizaţia pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu este solicitată în contextul sau ca urmare a unei cereri de acordare a unei autorizaţii unice pentru destinaţia finală sau pentru un regim vamal economic, se aplică articolul 292 alineatele (5) şi (6) sau articolele 500 şi 501.
(2)În cazul în care o parte a evidenţelor şi a documentaţiei pertinente este păstrată într-un alt stat membru decât cel în care se depune cererea, solicitantul completează în mod corespunzător casetele 5a, 5b şi 7 din formularul de cerere al cărui model figurează în anexa 67.
(3)Solicitantul stabileşte un punct de contact central uşor accesibil sau numeşte o persoană de contact din cadrul administraţiei sale din statul membru în care se depune cererea pentru ca autorităţile vamale să poată dispune de toate informaţiile necesare pentru a stabili respectarea cerinţelor pentru acordarea autorizaţiei unice.
(4)În măsura posibilului, solicitantul transmite datele necesare autorităţilor vamale prin mijloace electronice.
(5)Până în momentul introducerii unui sistem electronic de schimb de date între statele membre implicate, necesar pentru procedura vamală în cauză, autoritatea vamală de autorizare poate respinge cererile întocmite în temeiul alineatului (1), în cazul în care autorizaţia unică ar crea o sarcină administrativă disproporţionată.
Art. 253i
(1)Statele membre transmit Comisiei o listă a autorităţilor vamale menţionate la articolul 253h alineatul (1) cărora trebuie să li se adreseze cererile şi orice modificări aduse acesteia. Comisia publică aceste informaţii pe Internet. Aceste autorităţi au statutul de autorităţi vamale de autorizare în ceea ce priveşte autorizaţiile unice pentru declaraţia simplificată şi pentru procedura de vămuire la domiciliu.
(2)Statele membre numesc un birou central responsabil de schimbul de informaţii între statele membre şi între statele membre şi Comisie şi informează Comisia în legătură cu acest birou.
Art. 253j
(1)În cazul în care se solicită eliberarea unei autorizaţii unice pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, autoritatea vamală de autorizare pune la dispoziţia celorlalte autorităţi vamale interesate următoarele informaţii:
a)cererea;
b)proiectul de autorizaţie;
c)toate informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei.
Aceste informaţii sunt puse la dispoziţie prin sistemul de comunicare menţionat la articolul 253m, imediat ce acesta va fi disponibil.
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) sunt puse la dispoziţie de către autoritatea vamală de autorizare în următoarele termene:
a)30 de zile calendaristice, în cazul în care solicitantului i-a fost deja acordată o autorizaţie pentru declaraţia simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu sau un certificat AEO, menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c);
b)90 de zile calendaristice în toate celelalte cazuri.
În cazul în care autoritatea vamală de autorizare nu este în măsură să respecte aceste termene, aceasta le poate prelungi cu 30 de zile calendaristice. În astfel de cazuri, autoritatea vamală de autorizare comunică solicitantului, înainte de expirarea acestor termene, motivele prelungirii.
Termenul începe de la data la care autoritatea vamală de autorizare primeşte toate informaţiile necesare menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c). Autoritatea vamală de autorizare informează solicitantul cu privire la acceptarea cererii acestuia şi la data de la care începe termenul respectiv.
(3)Până la 31 decembrie 2009, perioadele maxime de 30 sau 90 de zile calendaristice stabilite la alineatul (2) primul paragraf se înlocuiesc cu perioade de 90, respectiv 210 zile calendaristice.
Art. 253k
(1)Autoritatea vamală de autorizare a statului membru în care a fost depusă cererea şi autorităţile vamale ale celorlalte state membre implicate în eliberarea autorizaţiei unice solicitate cooperează pentru stabilirea cerinţelor operaţionale şi de raportare, inclusiv a unui plan de verificare pentru supravegherea procedurii vamale utilizate în cadrul autorizaţiei unice. Cu toate acestea, datele care trebuie transmise în scopul derulării procedurii (procedurilor) vamale între autorităţile vamale în cauză se limitează la cele stabilite în anexa 30A.
(2)Autorităţile vamale din celelalte state membre vizate de autorizaţia unică solicitată notifică orice obiecţii autorităţii vamale de autorizare în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost primit proiectul de autorizaţie. În cazul în care este necesară o perioadă suplimentară pentru această notificare, autoritatea vamală de autorizare este informată cât de repede posibil şi, în orice caz, înainte de expirarea acestui termen. Această perioadă suplimentară poate fi prelungită cu maximum 30 de zile calendaristice. Atunci când este acordată o prelungire a termenului, autoritatea vamală de autorizare comunică acest lucru solicitantului.
În cazul în care au fost notificate obiecţii, iar autorităţile vamale nu au ajuns la un acord până la expirarea termenului stabilit, se resping acele puncte din cerere asupra cărora s-au formulat obiecţii.
În cazul în care autoritatea vamală consultată nu răspunde în termenul (termenele) stabilit(e) la primul paragraf, autoritatea vamală de autorizare poate presupune că nu există nicio obiecţie privind eliberarea unei astfel de autorizaţii, în timp ce răspunderea incumbă autorităţii vamale consultate.
(3)Înainte de respingerea parţială sau totală a unei cereri, autoritatea vamală de autorizare comunică solicitantului motivele pe care intenţionează să îşi întemeieze decizia, acesta având posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost făcută comunicarea.
Art. 253l
(1)În cazul în care solicitantul unei autorizaţii unice este titularul unui certificat AEO, menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autorizaţia se acordă dacă a avut loc schimbul necesar de informaţii între:
a)solicitant şi autoritatea vamală de autorizare;
b)autoritatea vamală de autorizare şi celelalte autorităţi vamale vizate de autorizaţia unică solicitată.
În cazul în care solicitantul nu deţine un certificat AEO, menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autorizaţia se acordă doar dacă autoritatea vamală de autorizare consideră că solicitantul va fi în măsură să îndeplinească condiţiile şi criteriile de autorizare stabilite sau menţionate la articolele 253, 253a şi 253c şi dacă a avut loc schimbul necesar de informaţii menţionat la primul paragraf al prezentului alineat.
(2)După primirea acordului sau în lipsa unor obiecţii motivate din partea celorlalte autorităţi vamale vizate, autoritatea vamală de autorizare eliberează autorizaţia în conformitate cu formularul de autorizare care figurează în anexa 67, în termen de 30 de zile calendaristice de la expirarea termenelor stabilite la articolul 253k alineatul (2) sau (3).
Autoritatea vamală de autorizare pune autorizaţia la dispoziţia autorităţilor vamale din statele membre participante, prin intermediul sistemului de informare şi comunicare menţionat la articolul 253m, imediat ce acesta va fi disponibil.
(3)Autorizaţiile unice pentru declaraţia simplificată şi pentru procedura de vămuire la domiciliu sunt recunoscute în toate statele membre menţionate în caseta 10 şi/sau 11 din autorizaţie, după caz.
Art. 253m
(1)Pentru procesul de informare şi comunicare între autorităţile vamale şi pentru informarea Comisiei şi a operatorilor economici se utilizează, imediat ce va fi disponibil, un sistem electronic de informare şi comunicare stabilit de Comisie şi de autorităţile vamale, de comun acord. Informaţiile furnizate operatorilor economici se limitează la datele neconfidenţiale definite la titlul II punctul 16 din notele explicative la formularul de cerere privind procedurile simplificate care figurează în anexa 67.
(2)Prin intermediul sistemului menţionat la alineatul (1), Comisia şi autorităţile vamale schimbă, stochează şi au acces la următoarele informaţii:
a)datele din cereri;
b)informaţiile necesare pentru procesul de eliberare a autorizaţiilor;
c)autorizaţiile unice eliberate pentru procedurile menţionate la articolul 1 alineatele (13) şi (14) şi, după caz, la informaţiile despre modificarea, suspendarea şi revocarea acestora;
d)rezultatele unei eventuale reevaluări efectuate în conformitate cu articolul 253 alineatul (8).
(3)Cu acordul prealabil al titularului autorizaţiei, Comisia şi statele membre pot face publice, pe Internet, lista autorizaţiilor unice şi datele neconfidenţiale definite la titlul II punctul 16 din notele explicative la formularul de cerere privind procedurile simplificate care figurează în anexa 67. Această listă se actualizează.
Art. 254
La cererea declarantului, autorităţile vamale pot accepta declaraţiile de punere în liberă circulaţie care nu cuprind toate datele din anexa 37.
Cu toate acestea, respectivele declaraţii includ cel puţin datele cerute pentru o declaraţie incompletă care figurează în anexa 30a.
Art. 255
(1)Declaraţiile de punere în liberă circulaţie pe care autorităţile vamale le pot accepta la cererea declarantului fără a fi însoţite de unele dintre documentele care trebuie prezentate în sprijinul declaraţiei trebuie să fie însoţite cel puţin de acele documente a căror prezentare este necesară pentru punerea în liberă circulaţie.
(2)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), o declaraţie care nu este însoţită de unul dintre documentele de prezentarea cărora este condiţionată punerea în liberă circulaţie poate fi acceptată după ce autorităţile vamale stabilesc că:
a)documentul în cauză există şi este valabil;
b)acesta nu a putut fi anexat la declaraţie din motive independente de voinţa declarantului şi că
c)orice întârziere în acceptarea declaraţiei împiedică punerea în liberă circulaţie a mărfurilor sau conduce la plata unor drepturi vamale mai mari.
Datele referitoare la documentele lipsă se indică în declaraţie în toate situaţiile.
Art. 256
(1)Perioada acordată de autorităţile vamale declarantului pentru comunicarea datelor sau pentru prezentarea documentelor lipsă la data acceptării declaraţiei nu poate depăşi o lună de la data acceptării declaraţiei.
Fiind vorba de un document de prezentarea căruia depinde aplicarea unei taxe vamale reduse sau zero şi cu condiţia ca autorităţile vamale să aibă motive întemeiate să considere că mărfurile la care se referă declaraţia incompletă pot efectiv beneficia de această taxă redusă sau zero, se poate acorda un termen mai lung decât cel prevăzut la primul paragraf, la cererea declarantului, pentru prezentarea acestui document, dacă împrejurările justifică acest lucru. Acest termen nu poate depăşi patru luni de la data acceptării declaraţiei şi nu poate fi prelungit.
În cazul în care detaliile lipsă care trebuie comunicate sau documentele care trebuie prezentate se referă la valoarea în vamă, autorităţile vamale pot stabili un termen mai lung sau pot prelungi termenul deja fixat, în situaţia când acest lucru se dovedeşte absolut necesar. Perioada totală acordată trebuie să respecte termenele de prescripţie în vigoare.
(2)Atunci când la mărfurile puse în liberă circulaţie se aplică drepturi de import reduse sau zero în cadrul contingentelor tarifare sau, cu condiţia să nu se reintroducă impunerea de drepturi normale de import, în cadrul plafoanelor tarifare sau al altor măsuri privind tarifele preferenţiale, măsura prin care se poate beneficia de contingente tarifare sau de tarife preferenţiale se acordă numai după prezentarea la autorităţile vamale a documentului de care depinde acordarea ratei reduse sau zero. Documentul trebuie prezentat, în orice caz:
- înainte de epuizarea contingentelor tarifare sau,
- în alte cazuri, înainte de data la care o măsură comunitară reintroduce aplicarea de drepturi normale de import.
(3)Sub rezerva alineatelor (1) şi (2), documentul de prezentarea căruia este condiţionată acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat după data de expirare a perioadei pentru care este prevăzut dreptul redus sau zero, cu condiţia ca declaraţia referitoare la mărfurile în cauză să fi fost acceptată înaintea acestei date.
Art. 257
(1)Acceptarea de către autorităţile vamale a unei declaraţii incomplete nu poate împiedica sau întârzia acordarea liberului de vamă pentru mărfurile care fac obiectul declaraţiei dacă nu există alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 248, liberul de vamă se acordă în condiţiilor stabilite la alineatele (2)-(5) de mai jos.
(2)În cazul în care transmiterea ulterioară a unei date de pe declaraţie sau a unui document care lipsea la data acceptării declaraţiei nu poate influenţa cuantumul drepturilor care se aplică mărfurilor care fac obiectul declaraţiei respective, autorităţile vamale înscriu în conturi suma acestor drepturi, calculată în maniera obişnuită.
(3)În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile articolului 254, o declaraţie conţine o indicaţie provizorie a valorii, autorităţile vamale:
- înscriu imediat în conturi suma drepturilor calculate pe baza acestei indicaţii;
- solicită, după caz, constituirea unei garanţii suficiente pentru a acoperi diferenţa dintre această sumă şi suma care urmează a fi încasată în final.
(4)În cazul în care, în alte situaţii decât cele prevăzute la alineatul (3), prezentarea ulterioară a unei date de pe declaraţie sau a unui document care lipsea la data acceptării declaraţiei poate influenţa cuantumul drepturilor aplicabile mărfurilor la care se referă declaraţia:
a)dacă prezentarea ulterioară a datei sau a documentului lipsă poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autorităţile vamale:
- înscriu imediat în conturi suma drepturilor calculată potrivit acestei taxe reduse;
- cer constituirea unei garanţii care să acopere diferenţa dintre acea sumă şi suma care ar rezulta din aplicarea drepturilor calculate conform taxei normale;
b)dacă prezentarea ulterioară a datei sau a documentului lipsă poate avea drept rezultat admiterea mărfurilor cu exonerare totală de drepturi, autorităţile vamale cer constituirea unei garanţii care să acopere suma care ar trebui percepută dacă drepturile ar fi calculate conform taxei normale.
(5)Fără a aduce atingere modificărilor care ar putea interveni ulterior, îndeosebi ca urmare a stabilirii definitive a valorii în vamă, declarantul are posibilitatea ca, în loc să constituie o garanţie, să solicite înscrierea imediată în conturi:
- în cazul aplicării alineatului (3) a doua liniuţă sau alineatul (4) litera (a) a doua liniuţă, a sumei drepturilor la care sunt supuse definitiv mărfurile;
- în cazul aplicării alineatului (4) litera (b), a sumei drepturilor calculată conform taxei normale.
Art. 258
Dacă, la expirarea perioadei prevăzute la articolul 256, declarantul nu prezintă datele necesare pentru determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu prezintă data sau documentul lipsă, autorităţile vamale înscriu în conturi imediat ca drepturi care se aplică mărfurilor avute în vedere cuantumul garanţiei constituite în conformitate cu dispoziţiile articolului 257 alineatul (3) a doua liniuţă, alineatul (4) litera (a) a doua liniuţă sau alineatul (4) litera (b).
Art. 259
O declaraţie incompletă acceptată în condiţiile prevăzute la articolele 254-257 poate fi completată de către declarant sau, de comun acord cu autorităţile vamale, poate fi înlocuită cu o altă declaraţie care respectă condiţiile prevăzute la articolul 62 din cod.
În ambele situaţii, data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate şi pentru aplicarea altor dispoziţii care reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor este data de acceptare a declaraţiei incomplete.
Art. 260
(1)La solicitarea scrisă conţinând toate informaţiile necesare, solicitantul este autorizat, conform condiţiilor şi modului prevăzut la articolele 261 şi 262, să facă declaraţia pentru punerea în liberă circulaţie într-o formă simplificată atunci când mărfurile sunt prezentate în vamă.
(2)Declaraţia simplificată include cel puţin datele cerute pentru o declaraţie de import simplificată care figurează în anexa 30a.
(3)Atunci când condiţiile permit, autorităţile vamale pot aproba ca cererea de punere în liberă circulaţie menţionată la alineatul (2) a doua liniuţă să fie înlocuită cu o cerere globală care să acopere operaţiunilor de punere în liberă circulaţie de efectuat pe parcursul unei anumite perioade. Pe documentul comercial sau administrativ care trebuie prezentat în conformitate cu alineatul (1) se face referire la autorizaţia acordată ca răspuns la această cerere globală.
(4)Declaraţia simplificată trebuie să fie însoţită de toate documentele de a căror prezentare este condiţionată, după caz, punerea în liberă circulaţie. Se aplică articolului 255 alineatul (2).
(5)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolului 278.
Art. 261
(1)Autorizaţia de folosire a procedurii de declaraţie simplificată se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile menţionate la articolele 253, 253a, 253b şi 253c.
(2)În cazul în care solicitantul deţine un certificat AEO, menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea vamală de autorizare acordă autorizaţia dacă a avut loc schimbul necesar de informaţii între solicitant şi autoritatea vamală de autorizare. Toate condiţiile şi criteriile menţionate la alineatul (1) al prezentului articol se consideră îndeplinite.
Art. 262
(1)Autorizaţia menţionată la articolul 260 include următoarele elemente:
a)biroul (birourile) vamal(e) competent(e) pentru acceptarea declaraţiilor simplificate;
b)mărfurile cărora li se aplică şi
c)referinţa la garanţia care trebuie furnizată de către persoana interesată pentru a asigura o datorie vamală care ar putea apărea.
Aceasta precizează, de asemenea, forma şi conţinutul declaraţiilor suplimentare şi stabileşte termenele în care acestea trebuie să fie depuse la autoritatea vamală desemnată în acest scop.
(2)Autorităţile vamale pot renunţa la prezentarea declaraţiei suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mărfuri a căror valoare se situează sub pragul statistic prevăzut de dispoziţiile comunitare în vigoare şi dacă declaraţia simplificată conţine deja toate informaţiile necesare pentru punerea în liberă circulaţie.
Art. 263
În conformitate cu condiţiile şi în modul stabilit la articolele 264-266, autorizaţia de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă oricărei persoane care doreşte ca mărfurile să fie puse în liberă circulaţie la sediul său sau în celelalte locuri menţionate la articolul 253 şi care prezintă autorităţilor vamale o cerere scrisă în acest sens, conţinând toate datele necesare acordării autorizaţiei:
- cu privire la mărfurile supuse regimul de tranzit comunitar sau de tranzit comun şi pentru care persoana menţionată mai sus beneficiază de o simplificare a formalităţilor care urmează să fie îndeplinite la biroul de destinaţie în conformitate cu dispoziţiile articolelor 406, 407 şi 408,
- cu privire la mărfurile plasate anterior sub un regim vamal cu impact economic, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 278;
- cu privire la mărfurile transportate, după prezentarea în camă în conformitate cu dispoziţiile articolului 40 din cod, la sediile sau în locurile menţionate în conformitate cu altă procedură de tranzit decât aceea prevăzută la prima liniuţă;
- cu referire la mărfurile introduse pe teritoriul vamal comunitar cu scutire de la cerinţa ca acestea să fie prezentate la birul vamal, în conformitate cu dispoziţiile articolului 41 litera (b) din cod.
Art. 264
(1)Autorizaţia de utilizare a procedurii de vămuire la domiciliu se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile menţionate la articolele 253, 253a, 253b şi 253c.
(2)În cazul în care solicitantul deţine un certificat AEO, menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea vamală de autorizare acordă autorizaţia dacă a avut loc schimbul necesar de informaţii între solicitant şi autoritatea vamală de autorizare. Toate condiţiile şi criteriile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol se consideră îndeplinite.
Art. 265
[textul din Art. 265 din partea 1, titlul IX, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 1, punctul 21. din Regulamentul 1192/17-nov-2008]
Art. 266
(1)Pentru a permite autorităţilor vamale să se edifice asupra corectitudinii desfăşurării operaţiunilor, titularul autorizaţiei menţionate la articolul 263 are obligaţia:
a)în cazurile menţionate la prima şi a treia liniuţă din articolul 263:
(i)atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie, în momentul în care ajung la locul desemnat în acest scop:
- de a comunica de îndată autorităţilor vamale această sosire în forma şi modul specificate de acestea, în scopul de a obţine liberul de vamă pentru mărfuri şi
- de a înregistra mărfurile respective în evidenţele sale;
(ii)atunci când punerea în liberă circulaţie este precedată de depozitarea temporară a mărfurilor, în înţelesul articolului 50 din cod, în acelaşi loc, înainte de expirarea termenului-limită stabilit prin articolul 49 din cod:
- de a comunica de îndată autorităţilor vamale intenţia de a pune mărfurile în liberă circulaţie, în forma şi modul specificate de acestea, în scopul de a obţine liberul de vamă pentru mărfuri şi
- de a înregistra mărfurile respective în evidenţele sale;
b)în cazurile menţionate la a doua liniuţă din articolul 263:
- de a comunica de îndată autorităţile vamale intenţia de a pune mărfurile în liberă circulaţie, în forma şi modul specificate de acestea, în scopul de a obţine liberul de vamă pentru mărfuri şi
- de a înregistra mărfurile respective în evidenţele sale.
Notificarea menţionată la prima liniuţă nu este necesară pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care au fost plasate anterior sub regim de antrepozit vamal într-un antrepozit de tip D;
c)în cazurile menţionate la a patra liniuţă din articolul 263, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest scop:
- de a înregistra mărfurile respective în evidenţele sale;
d)de a pune la dispoziţia autorităţilor vamale, din momentul înregistrării mărfurilor în evidenţe, astfel cum se menţionează la literele (a), (b) şi (c), toate documentele a căror prezentare reprezintă o condiţie necesară pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează punerea în liberă circulaţie.
(2)Cu condiţia ca verificarea regularităţii operaţiunilor să nu fie afectată, autorităţile vamale pot:
a)permite ca notificarea menţionată la alineatul (1) literele (a) şi (b) să se efectueze imediat ce sosirea mărfurilor devine iminentă;
b)în anumite situaţii speciale justificate de natura mărfurilor în cauză şi de ritmul accelerat al operaţiunilor, scuti pe titularul autorizaţiei de obligaţia de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mărfurilor cu condiţia ca acesta să furnizeze biroului respectiv toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru a-şi putea exercita, după caz, dreptul de a verifica mărfurile.
În acest caz, înregistrarea mărfurilor în evidenţele persoanei interesate este echivalentă cu acordarea liberului de vamă.
(3)Înscrierea în evidenţele menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) poate fi înlocuită cu orice altă formalitate solicitată de autorităţile vamale şi care prezintă garanţii similare. Înscrierea include indicarea datei la care aceasta a avut loc şi cel puţin datele cerute pentru o declaraţie depusă în cadrul procedurii de vămuire la domiciliu care figurează în anexa 30a.
Art. 267
Autorizaţia prevăzută la articolul 263 stabileşte modalităţile practice de funcţionare a procedurii şi cuprinde în special:
- mărfurile pentru care se aplică;
- forma obligaţiilor menţionate la articolul 266, precum şi referirea la garanţia care trebuie să fie constituită de către persoana interesată;
- data acordării liberului de vamă pentru mărfuri;
- termenul în care declaraţia suplimentară trebuie prezentată la biroul vamal competent, desemnat în acest sens;
- condiţiile în care mărfurile sunt acoperite, după caz, de declaraţiile globale, periodice sau recapitulative.
SUBSECŢIUNEA 1:Plasarea sub regimul de antrepozit vamal
SUBSECŢIUNEA 11:A. Declaraţii incomplete
Art. 268
(1)La solicitarea declarantului, biroul vamal de intrare poate accepta declaraţii de plasare sub regimul de antrepozit vamal care nu includ toate datele care figurează în anexa 37.
Cu toate acestea, respectivele declaraţii includ cel puţin datele cerute pentru o declaraţie incompletă, care figurează în anexa 30a.
(2)Articolele 255, 256 şi 259 se aplică mutatis mutandis.
(3)Prezentul articol nu se aplică declaraţiilor de plasare sub regimul de produse agricole comunitare menţionat la articolul 524.
SUBSECŢIUNEA 12:B. Procedura declaraţiei simplificate
Art. 269
(1)Autorizaţia de utilizare a procedurii declaraţiei simplificată se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile menţionate la articolele 253, 253a, 253b, 253c şi 270.
(2)În cazul în care această procedură se aplică într-un antrepozit de tip D, declaraţia simplificată trebuie să cuprindă şi natura mărfurilor respective, cu detalii suficiente care să permită clasificarea lor imediată şi fără dubii, precum şi valoarea în vamă a mărfurilor.
(3)Regimul menţionat la alineatul (1) nu se aplică antrepozitelor de tipul F şi nici plasării sub regim a mărfurilor agricole comunitare menţionate la articolul 524 în orice tip de antrepozit.
(4)Procedura prevăzută la alineatul (1) a doua liniuţă se aplică antrepozitelor de tip B şi exclude, cu toate acestea, posibilitatea utilizării unui document comercial. Atunci când documentul administrativ nu conţine toate elementele prevăzute în anexa 3 7 titlul I partea B, aceste elemente sunt furnizate prin cererea de plasare sub regim care însoţeşte documentul.
Art. 270
(1)Cererea menţionată la articolul 269 alineatul (1) se face în scris şi trebuie să conţină toate datele necesare pentru acordarea autorizaţiei.
În cazul în care condiţiile permit, cererea menţionată la articolul 269 alineatul (1) poate fi înlocuită printr-o cerere globală pentru operaţiunile care trebuie efectuate într-o perioadă de timp.
În acest caz, cererea se face în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele 497, 498 şi 499 şi se prezintă împreună cu cererea de autorizaţie pentru administrarea antrepozitului vamal sau ca o modificare a autorizaţiei iniţiale, către autoritatea vamală care a eliberat autorizaţia pentru regimul vamal.
(2)[textul din Art. 270, alin. (2) din partea 1, titlul IX, capitolul 3, sectiunea 1, subsectiunea 1^2 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 1, punctul 23., litera A. din Regulamentul 1192/17-nov-2008]
(3)
[textul din Art. 270, alin. (3) din partea 1, titlul IX, capitolul 3, sectiunea 1, subsectiunea 1^2 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 1, punctul 23., litera A. din Regulamentul 1192/17-nov-2008]
(4)[textul din Art. 270, alin. (4) din partea 1, titlul IX, capitolul 3, sectiunea 1, subsectiunea 1^2 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 1, punctul 23., litera A. din Regulamentul 1192/17-nov-2008]
(5)În cazul în care solicitantul deţine un certificat AEO, menţionat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea vamală de autorizare acordă autorizaţia dacă a avut loc schimbul necesar de informaţii între solicitant şi autoritatea vamală de autorizare. Toate condiţiile şi criteriile menţionate la alineatul (1) din acest articol se consideră îndeplinite.
Art. 271
Autorizaţia menţionată la articolul 269 alineatul (1) stabileşte modalităţile practice de funcţionare a procedurii şi în special biroul(birourile) vamal(e) de intrare pentru procedură.
Nu este necesar să se furnizeze o declaraţie suplimentară.
SUBSECŢIUNEA 13:C. Procedura vămuirii la domiciliu
Art. 272
(1)Autorizaţia de utilizare a procedurii de vămuire la domiciliu se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile menţionate la alineatul (2) şi la articolele 253, 253a, 253b, 253c şi 274.
(2)rocedura de vămuire la domiciliu nu se aplică antrepozitelor de tip B şi F şi nici plasării sub regim, în oricare tip de antrepozit vamal, a produselor agricole comunitare menţionate la articolul 524.
(3)Articolul 270 se aplică mutatis mutandis.
Art. 273
(1)Pentru a permite autorităţilor vamale să se asigure de regularitatea operaţiunilor, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest sens, titularul autorizaţiei:
a)notifică biroului de control sosirea mărfurilor în termenii şi în modul prevăzut de către acesta;
b)face înregistrări în evidenţa operativă a mărfurilor;
c)ţine la dispoziţia biroului de control toate documentele referitoare la plasarea mărfurilor sub regim.
Înregistrarea menţionată la litera (b) trebuie să conţină cel puţin câteva dintre datele folosite în practica comercială pentru identificarea mărfurilor, inclusiv cantitatea.
(2)Se aplică articolul 266 alineatul (2).
Art. 274
Autorizaţia menţionată la articolul 272 alineatul (1) stabileşte modalităţile practice de funcţionare a procedurii şi cuprinde în special:
- mărfurile pentru care se aplică;
- forma obligaţiilor menţionate la articolul 273;
- data acordării liberului de vamă pentru mărfuri. Nu este necesară o declaraţie suplimentară.
SUBSECŢIUNEA 2:Plasarea sub regimul de perfecţionare activă, de transformare sub control vamal sau de admitere temporară
SUBSECŢIUNEA 21:A. Declaraţii incomplete
Art. 275
(1)La cererea declarantului, biroul vamal de intrare poate accepta declaraţii de plasare a mărfurilor sub un regim vamal economic, altul decât perfecţionarea activă sau antrepozitul vamal care nu includ toate datele menţionate în anexa 3 7 sau nu sunt însoţite de anumite documente menţionate la articolul 220.
Cu toate acestea, respectivele declaraţii includ cel puţin datele cerute pentru o declaraţie incompletă, care figurează în anexa 30a.
(2)Articolele 255, 256 şi 259 se aplică mutatis mutandis.
(3)Articolele 257 şi 258 se aplică, de asemenea, mutatis mutandis în cazul plasării sub regimul de perfecţionare activă, sistemul cu rambursare.
SUBSECŢIUNEA 22:B. Procedurile declaraţiei simplificată şi de vămuire la domiciliu
Art. 276
- Articolele 260-267 şi 270 se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru regimurile vamal cu impact economic menţionate în prezenta subsecţiune.
SUBSECŢIUNEA 3:Mărfuri declarate pentru regimul de perfecţionare pasivă
Art. 277
Dispoziţiile articolelor 279 şi 289 care se aplică mărfurilor declarate pentru export se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfecţionare pasivă.
Subsecţiunea 4:Dispoziţii comune
Art. 277a
Atunci când se aprobă aceleiaşi persoane două sau mai multe autorizaţii cu privire la regimurile vamale cu impact economic şi unul dintre regimuri este încheiat prin plasarea sub un alt regim folosind procedura de vămuire locală, nu este necesară o declaraţie suplimentară.
Art. 278
(1)În cazurile de încheiere a unui regim vamal cu impact economic, altul decât perfecţionarea pasivă şi regimul de antrepozit vamal, se pot aplica procedurile simplificate pentru punerea în liberă circulaţie, export şi r-export. În cazul reexportului, dispoziţiile articolelor 279 şi 289 se aplică mutatis mutandis.
(2)Procedurile simplificate menţionate la articolele 254-267 se pot aplica în cazul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor sub regimul de perfecţionare pasivă.
(3)În cazurile de încheiere a regimului de antrepozit vamal, pot fi aplicate procedurile simplificate prevăzute pentru punerea în liberă circulaţie, export şi reexport.
Cu toate acestea:
a)pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate;
b)pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplică numai declaraţiile incomplete şi procedura de declaraţie simplificată;
c)eliberarea unei autorizaţii pentru un antrepozit de tip D presupune aplicarea automată a procedurii de vămuire la domiciliu pentru punerea în liberă circulaţie.
Cu toate acestea, această procedură nu se poate aplica în cazurile în care persoana doreşte să beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fără un control fizic al mărfurilor. În acest caz, pot fi folosite celelalte proceduri care presupun prezentarea în vamă a mărfurilor;
d)nu se aplică proceduri simplificate pentru mărfurile agricole comunitare menţionate în articolul 524 plasate sub regimul de antrepozit vamal.
Art. 279
Formalităţile de export prevăzute la articolele 786 şi 796e pot fi simplificate conform dispoziţiilor prezentului capitol.
Art. 280
(1)La cererea declarantului, biroul vamal de export poate accepta declaraţiile de export care nu includ toate datele menţionate în anexa 37.
Cu toate acestea, respectivele declaraţii includ cel puţin datele necesare pentru o declaraţie incompletă care figurează în anexa 30a.
De asemenea, fiind vorba despre mărfuri supuse drepturilor de export sau de orice altă măsură prevăzută în cadrul politicii agricole comune, declaraţiile de export includ toate elementele care permit aplicarea acestor drepturi sau a acestor măsuri.
(2)Articolele 255 - 259 se aplică mutatis mutandis declaraţiei de export.
Art. 281
(1)În cazul aplicării articolului 789, declaraţia suplimentară poate fi depusă la biroul vamal competent pentru locul în care este desemnat exportatorul.
(2)În cazul în care subcontractorul este desemnat într-un stat membru, altul decât cel în care este desemnat exportatorul, alineatul (1) nu se aplică decât în cazul în care datele necesare sunt schimbate prin mijloace electronice în conformitate cu articolul 4d.
(3)Declaraţia de export incompletă menţionează biroul vamal la care trebuie depusă declaraţia suplimentară. Biroul vamal care primeşte declaraţia de export incompletă comunică datele declaraţiei de export incomplete biroului vamal la care trebuie depusă declaraţia suplimentară în conformitate cu alineatul (1).
(4)În cazul menţionat la alineatul (2), biroul vamal care a primit declaraţia suplimentară comunică imediat datele declaraţiei suplimentare biroului vamal la care s-a depus declaraţia de export incompletă.
Art. 282
(1)Autorizaţia de utilizare a procedurii declaraţiei simplificată se acordă conform condiţiilor şi modalităţii prevăzute la articolele 253, 253a, 253b, 253c, 261 alineatul (2) şi, mutatis mutandis, la articolul 262.
(2)Declaraţia simplificată include cel puţin datele necesare pentru o declaraţie simplificată care figurează în anexa 30a.
Articolele 255-259 se aplică mutatis mutandis.
Art. 283
Autorizaţia de utilizare a procedurii de vămuire la domiciliu se acordă conform condiţiilor şi modalităţii prevăzute la articolul 253, 253a, 253b şi 253c oricărui operator, denumit în continuare «exportator agreat», care doreşte să efectueze formalităţile de export la sediul său sau în alte locuri desemnate sau aprobate de către autorităţile vamale.
Art. 284
[textul din Art. 284 din partea 1, titlul IX, capitolul 4, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2011 de Art. 1, punctul 13. din Regulamentul 430/20-mai-2010]
Art. 285
(1)Exportatorul agreat trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii, înaintea plecării mărfurilor din locurile menţionate la articolul 283:
a)să informeze în mod corespunzător biroul vamal de export cu privire la plecarea mărfurilor prin depunerea unei declaraţii de export simplificate, menţionată la articolul 282;
b)să pună la dispoziţia autorităţilor vamale toate documentele necesare pentru exportul mărfurilor.
(2)Exportatorul agreat poate depune o declaraţie de export completă în locul declaraţiei de export simplificate. În acest caz, obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară, prevăzută la articolul 76 alineatul (2) din cod, nu se aplică.
Art. 285a
(1)Autorităţile vamale pot scuti exportatorul agreat de obligaţia de a depune o declaraţie de export simplificată la biroul vamal de export pentru fiecare plecare a mărfurilor. Această scutire nu se acordă decât în cazul în care exportatorul agreat îndeplineşte următoarele condiţii:
a)exportatorul agreat informează biroul vamal de export cu privire la fiecare plecare, în forma şi prin modalităţile stabilite de acest birou;
b)exportatorul agreat furnizează autorităţilor vamale sau pune la dispoziţia lor orice informaţie pe care acestea o consideră necesară pentru a putea efectua o analiză de risc eficientă, înaintea plecării mărfurilor din locurile menţionate la articolul 283;
c)exportatorul agreat înscrie mărfurile în înregistrările sale contabile.
Înscrierea în evidenţele menţionate la primul paragraf litera (c) poate fi înlocuită cu orice altă formalitate, solicitată de autorităţile vamale, care prezintă garanţii similare. Aceasta include precizarea datei la care a avut loc, precum şi datele necesare identificării mărfurilor.
(11)(1a) În cazurile în care se aplică articolul 592a sau 592d, autorităţile vamale pot autoriza operatorii economici să înscrie imediat în evidenţe proprii fiecare operaţiune de export şi să notifice periodic biroului vamal ansamblul operaţiunilor, printr-o declaraţie suplimentară, în termen de până la o lună de la data la care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii. Această autorizaţie se poate acorda în următoarele condiţii:
a)operatorul economic foloseşte autorizaţia doar pentru mărfuri care nu fac obiectul vreunei prohibiţii sau restricţii;
b)operatorul economic furnizează biroului vamal de export toate informaţiile pe care acest birou le consideră necesare pentru efectuarea controlului mărfurilor;
c)în cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de ieşire, este necesar ca autorităţile vamale să fi autorizat utilizarea unui astfel de acord, iar informaţiile menţionate la litera (b) să fi fost puse la dispoziţia biroului vamal de ieşire.
Atunci când se utilizează procedura menţionată la primul paragraf, înregistrarea mărfurilor în evidenţe echivalează cu acordarea liberului de vamă pentru export şi ieşire.
(2)În anumite împrejurări speciale, justificate de natura mărfurilor respective şi de ritmul accelerat al operaţiunilor de export, autorităţile vamale pot, până la 30 iunie 2009, să scutească exportatorul agreat de obligaţiile care figurează la alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b), cu condiţia ca acesta să furnizeze biroului vamal de export toate informaţiile pe care acesta le consideră necesare pentru a-şi putea exercita, dacă este cazul, dreptul de a controla mărfurile înainte de ieşirea acestora.
În acest caz, înscrierea mărfurilor în evidenţele exportatorului agreat echivalează cu acordarea liberului de vamă.
Art. 285b
(1)Informaţiile menţionate la articolul 285a alineatul (1) primul paragraf litera (a) sunt comunicate biroului vamal de export în termenele prevăzute la articolele 592b şi 592c.
(2)Înscrierea în evidenţe, menţionată la articolul 285a alineatul (1) primul paragraf litera (a), include datele necesare pentru procedura de vămuire la domiciliu care figurează în anexa 30a.
(3)Autorităţile vamale se asigură că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolele 796a - 796e.
*) Modificarea articolului 285b se ia in considerare de la 1 iulie 2009.
Art. 286
(1)Pentru a verifica dacă mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal comunitar, exemplarul 3 al documentului administrativ unic este folosit ca dovadă a ieşirii.
În autorizaţie se menţionează că exemplarul 3 al Documentului Administrativ Unic trebuie să fie autentificat în prealabil.
(2)Autentificarea prealabilă se poate efectua într-unul dintre următoarele moduri:
a)prin aplicarea în prealabil, în caseta A, a ştampilei biroului vamal competent şi a semnăturii unui funcţionar al acestui birou;
b)prin aplicarea, de către exportatorul agreat, a unei ştampile speciale conform modelului menţionat în anexa 62.
Această ştampilă poate fi preimprimată pe formulare în cazul în care tipărirea este încredinţată unei imprimerii aprobate în acest scop.
(3)Înainte de plecarea mărfurilor, exportatorul agreat este obligat să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să îndeplinească formalităţile menţionate la articolul 285 sau 285a;
b)să indice pe orice document de însoţire sau orice alt suport care îl înlocuieşte, următoarele date;
(i)numărul de identificare în evidenţe;
(ii)data la care a fost făcută înscrierea;
(iii)numărul autorizaţiei;
(iv)numele biroului vamal care a eliberat-o.
(4)
[textul din Art. 286, alin. (4) din partea 1, titlul IX, capitolul 4, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 37. din Regulamentul 1875/18-dec-2006]
Art. 287
(1)Autorizaţia menţionată la articolul 283 stabileşte modalităţile practice de funcţionare a procedurii şi determină în special:
a)mărfurile cărora li se aplică;
b)modul în care trebuie respectate condiţiile stabilite la articolul 285a alineatul (1);
c)modalităţile şi data acordării liberului de vamă pentru mărfuri;
d)conţinutul oricărui document de însoţire sau al oricărui suport care îl înlocuieşte şi modalităţile sale de validare;
e)modalităţile de întocmire a declaraţiei suplimentare şi termenul în care aceasta trebuie depusă.
În cazul în care se aplică articolele 796a - 796e, liberul de vamă menţionat la primul paragraf litera (c) se acordă în conformitate cu articolul 796b.
(2)Autorizaţia include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea ştampilei speciale sau a formularelor pe care este aplicată ştampila biroului vamal de export sau ştampila specială.
Art. 288
[textul din Art. 288 din partea 1, titlul IX, capitolul 4, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-ian-2011 de Art. 1, punctul 25. din Regulamentul 1192/17-nov-2008]
Art. 289
În cazul în care întreaga operaţiune de export se efectuează pe teritoriul unui singur stat membru, acesta poate prevedea şi alte simplificări, în plus faţă de procedurile prevăzute în secţiunile 2 şi 3, cu respectarea politicilor comunitare.
Cu toate acestea, declarantul pune la dispoziţia autorităţilor vamale informaţiile necesare pentru ca o analiză de risc eficientă să fie realizată şi pentru a examina mărfurile înainte de ieşirea lor.