Titlul viii - VERIFICAREA MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ŞI ALTE MĂSURI LUATE DE CĂTRE ACESTA - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2015
TITLUL VIII:VERIFICAREA MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ŞI ALTE MĂSURI LUATE DE CĂTRE ACESTA
Art. 239
(1)Verificarea mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevăzute în acest sens.
(2)Cu toate acestea, la solicitarea declarantului, autorităţile vamale pot aproba verificarea mărfurilor în alte locuri şi la alte ore decât cele prevăzute la alineatul (1).
Cheltuielile aferente intră în sarcina declarantului.
Art. 240
(1)În cazul în care hotărăsc să verifice mărfurile, autorităţile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia cu privire la aceasta.
(2)În cazul în care decid să verifice numai o parte a mărfurilor declarate, autorităţile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia în legătură cu articolele pe care doresc să le verifice, fără ca aceştia să se poată opune deciziei.
Art. 241
(1)Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la verificarea mărfurilor acordă autorităţilor vamale asistenţa necesară pentru a le înlesni activitatea. În cazul în care autorităţile vamale consideră că asistenţa acordată este nesatisfăcătoare, ele pot solicita declarantului să desemneze altă persoană care poate oferi asistenţa necesară.
(2)În cazul în care declarantul refuză să asiste la verificarea mărfurilor sau să desemneze o persoană care poate oferă asistenţa pe care autorităţile vamale o consideră necesară, acestea stabilesc un termen în acest sens, cu excepţia cazului în care estimează că pot renunţa la o astfel de verificare.
Dacă până la expirarea termenului declarantul nu dă curs cererilor formulate de către autorităţile vamale, acestea din urmă, în conformitate cu articolul 75 litera (a) din cod, procedează din oficiu la verificarea mărfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este necesar, la serviciile unui expert sau ale unei alte persoane desemnate potrivit dispoziţiilor în vigoare.
(3)Constatările făcute de autorităţile vamale în cursul verificării desfăşurate în condiţiile menţionate la alineatul precedent au aceeaşi valabilitate ca şi în cazul în care verificarea ar fi fost efectuată în prezenţa declarantului.
(4)În locul aplicării măsurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3), autorităţile vamale pot considera declaraţia ca fiind fără efect în cazul în care nu există nici o îndoială că refuzul declarantului de a asista la verificarea mărfurilor sau de a desemna o persoană care poate oferi asistenţa necesară nu împiedică şi nici nu este menit să împiedice respectivele autorităţi să constate încălcarea dispoziţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv şi nici nu reprezintă o sustragere de la aplicarea dispoziţiilor articolului 66 alineatul (1) sau ale articolului 80 alineatul (2) din cod.
Art. 242
(1)În cazul în care autorităţile vamale decid să preleveze probe, ele îl informează în legătură cu acest lucru pe declarant sau pe reprezentantul acestuia.
(2)Prelevările se efectuează de către autorităţile vamale. Acestea pot totuşi solicita ca acest lucru să se efectueze, sub supravegherea lor, de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.
Prelevările se efectuează în conformitate cu metodele prevăzute de dispoziţiile în vigoare.
(3)Cantităţile prelevate nu trebuie să depăşească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunţită, inclusiv pentru o eventuală contraanaliză.
Art. 243
(1)Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe are obligaţia de a acorda autorităţilor vamale tot sprijinul necesar pentru înlesnirea acestei operaţiunii.
(2)În cazul în care declarantul refuză să fie prezent la prelevarea de mostre sau să desemneze o persoană care să asiste sau în cazul în care nu acordă autorităţilor vamale tot sprijinul necesar pentru desfăşurarea acestei operaţiuni, se aplică dispoziţiile articolului 241 alineatul (1) a doua teză şi ale articolului 241 alineatele (2), (3) şi (4).

Art. 244
În cazul în care autorităţile vamale prelevează probe pentru analiză sau pentru o examinare mai amănunţită, ele acordă liberul de vamă mărfurilor respective fără a aştepta rezultatul analizei sau examinării, cu excepţia cazului în care există alte motive pentru a nu se proceda astfel şi cu condiţia ca, în cazul naşterii sau posibilităţii de a se naşte o datorie vamală, cuantumul drepturilor corespunzătoare sa fi fost în prealabil înregistrat în contabilitate şi achitat sau garantat.
Art. 245
(1)Cantităţile prelevate de serviciile vamale cu titlu de probă nu se scad din cantitatea declarată.
(2)În cazul declaraţiei de export sau de perfecţionare pasivă, dacă împrejurările permit acest lucru, declarantul are dreptul de a înlocui cantităţile sau mărfurile prelevate cu titlu de probă cu mărfuri identice, pentru completarea transportului de marfă.
Art. 246
(1)Cu excepţia cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiză sau examinare amănunţită, acestea se restituie declarantului la cererea şi pe cheltuiala sa, imediat ce se constată că ele nu mai trebuie păstrate de autorităţile vamale, în special după ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare împotriva deciziei luate de autorităţile vamale pe baza rezultatelor analizei sau a examinării amănunţite.
(2)În cazul în care declarantul nu solicită restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau păstrate de către autorităţile vamale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, autorităţile vamale pot cere declarantului să ridice probele rămase.
Art. 247
(1)În cazul în care verifică declaraţiile şi documentele însoţitoare sau examinează mărfurile, autorităţile vamale menţionează, cel puţin pe exemplarul declaraţiei care se păstrează de către respectivele autorităţi sau pe un document anexat acesteia, elementele care au făcut obiectul unei astfel de verificări sau examinări. În cazul unei verificări parţiale a mărfurilor, se precizează şi datele de identificare a transportului de mărfuri examinat.
Dacă este cazul, autorităţile vamale precizează în declaraţie că declarantul sau reprezentantul acestuia nu a fost prezent.
(2)În cazul în care rezultatul verificării declaraţiei şi al documentelor însoţitoare sau al examinării mărfurilor nu este conform cu declaraţia, autorităţile vamale precizează, cel puţin pe exemplarul declaraţiei pe care îl păstrează respectivele autorităţi sau pe documentul anexat declaraţiei, datele care trebuie avute în vedere în scopul taxării mărfurilor în cauză şi, dacă este cazul, calculează restituirile şi alte sume datorate la export, precum şi datele în vederea aplicării celorlalte dispoziţii care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
(3)Constatările autorităţilor vamale precizează, după caz, mijloacele de identificare adoptate. Acestea sunt datate şi conţin informaţiile necesare pentru identificarea funcţionarului care le eliberează.
(4)În cazul în care autorităţile vamale nu verifică nici declaraţia, nici mărfurile, nu este nevoie să precizeze acest lucru pe declaraţie sau pe documentul anexă prevăzut la alineatul (1).
(5)Pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar, biroul de plecare menţionează rezultatele verificării în declaraţia de tranzit, introducând datele corespunzătoare.

Art. 248
(1)Acordarea liberului de vamă este urmată de înregistrarea în conturi a drepturilor de import stabilite în funcţie de datele declaraţiei. În cazul în care consideră că verificările întreprinse pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor de import mai mare decât cel care rezultă din datele înscrise în declaraţie, autorităţile vamale cer în plus constituirea unei garanţii care să acopere diferenţa dintre cuantumul calculat pe baza datelor din declaraţie şi cel care se plăteşte în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în loc să constituie această garanţie, declarantul poate cere înregistrarea în conturi a cuantumului la care se ridică în final drepturile vamale care poate fi plătit pentru mărfuri.
(2)În cazul în care, în baza verificărilor efectuate, autorităţile vamale stabilesc alt cuantum al drepturilor vamale decât cel rezultat din datele declaraţiei, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri determină înregistrarea neîntârziată în conturi a sumelor astfel calculate.
(3)În cazul în care autorităţile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea unor interdicţii sau restricţii şi acest lucru nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor efectuate de autorităţile respective, mărfurilor în cauză nu li se acordă liber de vamă.
(4)Fără să aducă atingere alineatului (1), autorităţile vamale pot renunţa la solicitarea constituirii de garanţii în legătură cu mărfurile care fac obiectul unei solicitări de tragere a unui contingent tarifar în cazul în care determină, la momentul când este acceptată declaraţia de punere în liberă circulaţie, că respectivul contingent tarifar nu este critic în sensul articolului 308c.

Art. 249
(1)Autorităţile vamale stabilesc forma sub care se acordă liberul de vamă, ţinând seama de locul unde se află mărfurile şi de măsurile luate pentru supravegherea acestora.
(2)În cazul în care declaraţia se prezintă în scris, acordarea liberului de vamă şi data la care a avut loc se menţionează pe declaraţie sau, după caz, pe un document anexat acesteia, din care un exemplar se înapoiază declarantului.
(3)Pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar şi în cazul în care rezultatele verificării declaraţiei permit acest lucru, biroul de plecare acordă liberul de vamă pentru mărfuri şi menţionează data acordării liberului de vamă în sistemul informatizat.

Art. 250
(1)În cazul în care nu pot da liberul de vamă pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua sau a treia liniuţă din cod, autorităţile vamale acordă declarantului un termen pentru regularizarea situaţiei mărfurilor.
(2)În cazul în care, în condiţiile prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua liniuţă din cod, declarantul nu prezintă documentele necesare la până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), declaraţia în cauză este considerată fără efect şi autorităţile vamale o invalidează. În acest caz se aplică dispoziţiile articolului 66 alineatul (3) din cod.
(3)În situaţiile menţionate la articolul 75 litera (a) a treia liniuţă din cod şi fără a aduce atingere eventualei aplicări a dispoziţiilor articolului 66 alineatul (1) primul alineat sau ale articolului 182 din cod, în cazul în care declarantul nu plăteşte şi nici nu constituie garanţia pentru drepturile vamale datorate în termenul prevăzut la alineatul (1), autorităţile vamale pot declanşa formalităţile preliminare în vederea vânzării mărfurilor. Cu excepţia cazurilor când între timp situaţia s-a regularizat, eventual prin vânzare silită, se procedează la vânzarea mărfurilor, în cazul în care legea statului membru de care aparţin autorităţile vamale în cauză prevede acest lucru. Autorităţile vamale îl informează pe declarant în legătură cu aceasta.
Pe riscul şi cheltuiala declarantului, autorităţile vamale pot transfera mărfurile în cauză într-un loc special aflat sub supravegherea lor.
Art. 251
Prin derogare de la articolul 66 alineatul (2) din cod, declaraţia vamală poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă, în următoarele situaţii:
1.În cazul în care se stabileşte că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import în loc să fie plasate sub alt regim vamal, autorităţile vamale invalidează declaraţia dacă se prezintă o cerere în acest sens în termen de trei luni de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca:
- mărfurile să nu fi fost utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit să fie plasate;
- la data declarării, mărfurile să fi fost destinate a fi plasate sub alt regim vamal, ale cărui cerinţe erau îndeplinite integral şi ca
- mărfurile să fie declarate neîntârziat pentru regimul vamal căruia îi erau destinate în realitate.
Declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest din urmă regim vamal intră în vigoare la data acceptării declaraţiei invalidate.
Autorităţile vamală pot permite ca perioada de trei luni să fie depăşită în cazuri excepţionale, temeinic justificate;
11.1a.Atunci când se constată că mărfurile au fost declarate greşit, în locul altor mărfuri, pentru un regim vamal care atrage obligaţia de a plăti drepturi de import, autorităţile vamale invalidează declaraţia în cazul în care se face o cerere în acest sens în interval de trei luni de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca:
- mărfurile declarate iniţial:
(i)să nu fi fost utilizate într-un alt mod decât cel care a fost autorizat în situaţia lor anterioară şi
(ii)să fi fost replasate în situaţia lor anterioară;
şi ca
- mărfurile care ar fi trebuit să fie declarate pentru regimul vamal avut în vedere iniţial:
(i)să fi putut fi prezentate, la momentul depunerii declaraţiei iniţiale, la acelaşi birou vamal şi
(ii)să fi fost declarate pentru acelaşi regim vamal ca şi cel avut în vedere iniţial.
Autorităţile vamale pot autoriza ca termenul menţionat mai sus să fie prelungit în cazuri excepţionale argumentate în mod corespunzător;

12.1b.în cazul mărfurilor refuzate în cadrul unui contract de vânzare prin corespondenţă, autorităţile vamale invalidează declaraţiile de punere în liberă circulaţie, dacă s-a depus o cerere în acest sens în decurs de trei luni de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca mărfurile să fi fost exportate la adresa furnizorului iniţial sau la o altă adresă indicată de respectivul furnizor;

13.1c. Atunci când se acordă o autorizaţie retroactivă în conformitate cu:
- articolul 294 pentru punerea în liberă circulaţie cu măsuri tarifare preferenţiale sau la o valoare a taxei redusă sau nulă în baza utilizării finale a mărfurilor sau
- articolul 508 pentru un regim vamal cu impact economic.

2.În cazul în care mărfurile au fost declarate pentru export sau pentru regimul de perfecţionare pasivă, declaraţia se invalidează cu condiţia ca:
a)în cazul mărfurilor care sunt supuse drepturilor de export, unei cereri de rambursare a drepturilor de import, de
restituire sau plăţii altor sume la export sau altor măsuri speciale la export:
- declarantul prezintă biroului vamal de export dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii;
- declarantul înapoiază respectivului birou toate exemplarele declaraţiei vamale, împreună cu orice alte documente care i-au fost remise ca urmare a acceptării declaraţiei;
- declarantul furnizează, după caz, biroului vamal de export dovada că restituirile şi celelalte sume acordate pe baza declaraţiei de export pentru mărfurile respective au fost rambursate sau că serviciile interesate au luat măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu se plătesc şi
- declarantul, după caz şi în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, respectă toate celelalte obligaţii prevăzute de biroul vamal de export pentru regularizarea situaţiei mărfurilor.
Invalidarea declaraţiei presupune, după caz, anularea rectificărilor aduse certificatului sau certificatelor de export ori de fixare în avans prezentat(e) în sprijinul declaraţiei.
În cazul în care mărfurile declarate pentru export trebuie să părăsească teritoriul Comunităţii într-un termen determinat, nerespectarea acestui termen atrage invalidarea declaraţiei aferente;
b)în cazul altor mărfuri, biroul vamal de export să fi fost informat în conformitate cu articolul 792a alineatul (1), sau să considere, în conformitate cu articolul 796e alineatul (2), că mărfurile declarate nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii.

3.În măsura în care reexportul mărfurilor presupune depunerea unei declaraţii, dispoziţiile alineatului (2) se aplică mutatis mutandis.
4.În cazul în care mărfurile comunitare sunt plasate sub regimul de antrepozit vamal în conformitate cu dispoziţiile articolului 98 alineatul (1) litera (b) din cod, se poate solicita şi efectua invalidarea declaraţiei de plasare sub respectivul regim cu condiţia de a se lua măsurile prevăzute de legislaţia relevantă în cazul nerespectării destinaţiei prevăzute.
În cazul în care până la expirarea perioadei prevăzute pentru păstrarea mărfurilor în regimul de antrepozit vamal nu se prezintă nici o cerere pentru primirea unei destinaţii prevăzute de reglementările specifice în cauză, autorităţile vamale iau măsurile prevăzute de aceste reglementări.
Art. 252
În cazul în care autorităţile vamale vând mărfuri comunitare în conformitate cu articolul 75 litera (b) din cod, acest lucru se face cu respectarea procedurilor în vigoare în statele membre.